1.

În cuprins, se adaugă următorul punct:

2.

La punctul 5 (Reactivi și materiale) din partea III.2 (Determinarea prin cromatografia gazoasă a congenerilor volatili: aldehide, alcooluri superioare, acetat de etil și metanol) din capitolul III, sunt introduse următoarele puncte:

3.

Se adaugă următorul capitol XI:

„XI.   DETERMINAREA CONȚINUTULUI DE RADIOCARBON ÎN ETANOL

1.   Introducere

Determinarea conținutului de radiocarbon în etanol permite să se facă distincția între alcoolul pe bază de combustibili fosili (alcool de sinteză) și alcoolul pe bază de materii prime produse recent (alcool de fermentație).

2.   Definiție

Conținutul de radiocarbon al etanolului trebuie considerat ca fiind conținutul de radiocarbon determinat prin metoda descrisă aici sau prin metoda descrisă în standardul EN 16640 metoda C.

Conținutul natural de radiocarbon din atmosferă (valoarea de referință), care este absorbit de vegetația vie prin asimilare, nu este o valoare constantă. Valoarea de referință se determină, așadar, pe etanolul din materii prime provenite din cea mai recentă perioadă de vegetație. Această valoare de referință anuală este determinată în conformitate cu standardul EN 16640. Totuși, poate fi acceptată o altă valoare de referință dacă valoarea respectivă este certificată de un organism acreditat.

3.   Principiu

Conținutul de radiocarbon al probelor care conțin alcool cu cel puțin 85 % masă de etanol se determină direct prin numărare prin scintilație lichidă.

4.   Reactivi

4.1.   Scintilator cu toluen

5,0 g de 2,5-difeniloxazol (PPO)

0,5 g de p-bis-[4-metil-5-feniloxazol (2)]-benzen (dimetil-POPOP) într-un litru de toluen pur pentru analiză.

Se pot utiliza și scintilatoare cu toluen cu această compoziție disponibile în comerț, gata preparate.

4.2.   Standard radiocarbon

Radiocarbon n-hexadecan cu o activitate de aproximativ 1 × 106 dpm/g (circa 1,67 × 106 cBq/g) și cu o precizie garantată a activității determinate de ± 2 % rel.

4.3.   Etanol fără radiocarbon

Alcool de sinteză din materii prime de origine fosilă, cu cel puțin 85 % masă de etanol, pentru determinarea zgomotului de fond.

5.   Aparatură

6.   Procedură

6.1.   Reglarea echipamentelor

Echipamentele trebuie reglate în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Condițiile de măsurare sunt optime atunci când valoarea E2/B, indicele de calitate, este la maximum.

E = efficiency (eficiență)

B = background (zgomot de fond)

Numai două canale de măsurat se optimizează. Cel de-al treilea se lasă complet deschis pentru a permite controlul.

6.2.   Selecția flacoanelor contor

Se umplu mai multe flacoane contor decât vor fi necesare ulterior cu câte 10 ml de etanol de sinteză fără conținut de radiocarbon și 10 ml de scintilator cu toluen. Se măsoară fiecare pe parcursul a cel puțin 4 cicluri × 100 de minute. Se elimină flacoanele al căror zgomot de fond se abate cu mai mult de ± 1 % rel. de la medie. Se utilizează numai flacoane noi, provenite din același lot de fabricație.

6.3.   Determinarea raportului canal/standard extern (RCSE).

În timpul procesului de reglare a canalelor (punctul 6.1), RCSE se determină cu ajutorul programului de calcul corespunzător, atunci când se determină coeficientul de eficiență. Standardul extern utilizat este cesiu 137, deja integrat din fabricație.

6.4.   Pregătirea probei

Se pot măsura probele cu un conținut de etanol de cel puțin 85 % masă, fără impurități, cu o absorbanță sub 450 nm. Un reziduu slab de esteri și aldehide nu are un efect perturbator. Conținutul de alcool al probei este determinat în prealabil cu o aproximare de 0,1 %.

7.   Măsurarea probelor prin utilizarea unui standard extern

7.2.   Măsurare

Se introduc cu pipeta câte 10 ml din fiecare probă preparată în conformitate cu punctul 6.4 într-un flacon contor controlat pentru zgomot de fond și se adaugă 10 ml de scintilator cu toluen, cu ajutorul unui dispozitiv de dozare automată. Probele din flacoane se omogenizează prin mișcări circulare corespunzătoare; lichidul nu trebuie să umezească protecția interioară din polietilenă din dopul filetat. Se prepară în același mod un flacon cu etanol fosil fără conținut de radiocarbon pentru a se determina zgomotul de fond. Pentru a se verifica valoarea anuală relevantă a radiocarbonului, se prepară o probă duplicat din etanol produs recent, provenit din ultima perioadă de vegetație, amestecându-se un flacon cu standardul intern, a se vedea punctul 8.

Proba martor și proba pentru zgomot de fond se așază la începutul seriei de măsurători, care trebuie să conțină cel mult 10 probe de analiză. Timpul total de măsurare per probă este de cel puțin 2 × 100 de minute, probele individuale fiind măsurate în etape parțiale de 100 de minute fiecare, pentru a se permite detectarea eventualelor derive sau defecțiuni ale echipamentelor. (Așadar, un ciclu corespunde unui interval de măsurare de 100 de minute per probă.).

Probele martor și probele pentru zgomot de fond trebuie preparate din nou din patru în patru săptămâni.

În cazul probelor cu absorbanță ușor redusă (cu RCSE de aproximativ 1,8), eficiența este afectată doar neglijabil de modificarea acestei valori. În cazul în care modificarea se încadrează în intervalul ± 5 % rel., este probabil să se obțină aceeași eficiență. În cazul probelor cu absorbanță mai ridicată, cum ar fi alcoolii denaturați, eficiența se poate determina cu ajutorul graficului de corecție a absorbanței. În cazul în care nu există un program de calcul disponibil, trebuie să se utilizeze standardul intern, ceea ce conduce la un rezultat fără echivoc.

8.   Măsurarea probelor prin utilizarea unui standard intern hexadecan14C

8.1.   Procedură

Probele martor și probele pentru zgomot de fond (etanol produs recent și etanol fosil), precum și materialul necunoscut se măsoară fiecare în duplicat. O probă duplicat se prepară într-un flacon neselecționat, adăugându-se o cantitate dozată cu precizie (30 μl) de hexadecan radiocarbon ca standard intern (activitate suplimentară de aproximativ 26 269 dpm/gC, circa 43 782 cBq/gC). Pentru prepararea celorlalte probe și timpii de măsurare, a se vedea punctul 7.2, însă timpul de măsurare pentru probele cu standard intern poate fi redus la aproximativ cinci minute printr-un prereglaj la 105 impulsuri. Pe o serie de măsurători, se utilizează câte un duplicat al probei martor și al probei pentru zgomot de fond; acestea se așază la începutul seriei de măsurători.

8.2.   Utilizarea standardului intern și a flacoanelor contor

Pentru a se preveni contaminarea în cazul măsurărilor cu un standard intern, standardul trebuie depozitat și manipulat departe de spațiul în care se prepară și se măsoară probele pentru analiză. După măsurare, flacoanele controlate pentru zgomot de fond pot fi reutilizate. Dopurile filetate și tuburile care conțin standardul intern se elimină.

9.   Exprimarea rezultatelor

9.1.   Unitatea activității unei substanțe radioactive este becquerelul; 1 Bq = 1 dezintegrare/sec.

Indicarea radioactivității specifice se exprimă în becquereli în raport cu un gram de carbon = Bq/gC.

Pentru a se obține mai multe rezultate practice, acestea trebuie să fie exprimate în centibecquereli = cBq/gC.

Pot fi utilizate și descrierile și formulele utilizate în literatura de specialitate, bazate pe dpm. Pentru a obține valorile corespunzătoare în cBq, valoarea dpm se înmulțește cu 100/60.

9.2.   Exprimarea rezultatelor cu un standard extern

9.3.   Exprimarea rezultatelor cu un standard intern

9.4.   Abrevieri

10.   Fiabilitatea metodei

10.1.   Repetabilitate (r)

r = 0,632 cBq/g C; S(r) = ± 0,223 cBq/g C

10.2.   Reproductibilitate (R)

R = 0,821 cBq/g C; S(R) = ± 0,290 cBq/g C.”