(1)

Acordul de la Paris (4), adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Părțile la Acordul de la Paris au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială. Respectivul angajament a fost consolidat prin adoptarea, în temeiul CCONUSC, la 13 noiembrie 2021, a Pactului climatic de la Glasgow, în care Conferința părților la CCONUSC, care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, recunoaște că impactul schimbărilor climatice va fi mult mai scăzut în cazul unei creșteri a temperaturii cu 1,5 °C, comparativ cu o creștere de 2 °C, și se angajează să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C.

(2)

Nevoia urgentă de a menține obiectivul de 1,5°C al încălzirii globale stabilit de Acordul de la Paris a devenit și mai stringentă ca urmare a constatărilor Grupului interguvernamental privind schimbările climatice din cel de-al șaselea raport de evaluare, conform cărora încălzirea globală poate fi limitată la 1,5 °C numai dacă se realizează imediat reduceri semnificative și susținute ale emisiilor globale de gaze cu efect de seră în acest deceniu.

(3)

Abordarea provocărilor legate de climă și mediu și atingerea obiectivelor Acordului de la Paris se află în centrul Comunicării Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (denumit în continuare „Pactul verde european”).

(4)

Pactul verde european combină un set cuprinzător de măsuri și inițiative care se consolidează reciproc și care vizează realizarea neutralității climatice în Uniune până în 2050 și stabilește o nouă strategie de creștere care vizează transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. Această tranziție afectează în mod diferit lucrătorii din diferite sectoare. În același timp, respectiva tranziție presupune aspecte legate de egalitatea de gen, precum și un impact deosebit asupra unor grupuri defavorizate și vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, membrii unei minorități rasiale sau etnice și persoanele și gospodăriile cu venituri medii inferioare și cu venituri reduse. De asemenea, tranziția implică provocări mai mari pentru anumite regiuni, în special pentru regiunile dezavantajate din punct de vedere structural și cele periferice, precum și pentru insule. Prin urmare, este necesar să se asigure că tranziția este justă și favorabilă incluziunii, precum și că nimeni nu este lăsat în urmă.

(5)

La 17 decembrie 2020, Uniunea a transmis CCONUSC contribuția sa stabilită la nivel național (CSN), în urma aprobării acesteia de către Consiliu. Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), astfel cum a fost modificată printre altele prin Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului (6), este unul dintre instrumentele menționate, supus revizuirii în contextul obiectivului consolidat pentru 2030, în descrierea generală a obiectivului din anexa la respectiva transmitere. În concluziile sale din 24 octombrie 2022, Consiliul a declarat că este pregătit, cât mai curând posibil după încheierea negocierilor privind elementele esențiale ale pachetului „Pregătiți pentru 55”, să actualizeze, după caz, CSN ale Uniunii și ale statelor sale membre, în conformitate cu punctul 29 din Pactul climatic de la Glasgow, pentru a reflecta modul în care rezultatul final al elementelor esențiale ale pachetului „Pregătiți pentru 55” pune în aplicare obiectivul principal al Uniunii, astfel cum a fost convenit de Consiliul European în decembrie 2020. Întrucât sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), stabilit prin Directiva 2003/87/CE, reprezintă un element fundamental al politicii Uniunii în domeniul climei și constituie instrumentul esențial al acesteia pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, modificarea Directivei 2003/87/CE, inclusiv în ceea ce privește domeniul său de aplicare, adoptată prin prezenta directivă, face parte dintre elementele esențiale ale pachetului „Pregătiți pentru 55”.

(6)

Necesitatea și valoarea realizării obiectivelor Pactului verde european au devenit și mai importante în contextul efectelor foarte grave ale pandemiei de COVID-19 asupra sănătății, a condițiilor de viață și de muncă și a bunăstării cetățenilor Uniunii. Respectivele efecte au demonstrat că societatea și economia noastră trebuie să își îmbunătățească reziliența la șocurile externe și să acționeze din timp pentru a preveni sau a atenua efectele șocurilor externe, într-un mod echitabil și care nu lasă pe nimeni în urmă, inclusiv pe cei supuși riscului de sărăcie energetică. Cetățenii europeni continuă să își exprime opiniile ferme cu privire la faptul că acest lucru se aplică în special schimbărilor climatice.

(7)

Uniunea s-a angajat să reducă până în 2030 emisiile nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii a Uniunii cu cel puțin 55 % comparativ cu nivelurile din 1990, în cadrul CSN actualizate transmise secretariatului CCONUSC la 17 decembrie 2020.

(8)

Prin adoptarea Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (7), Uniunea a consacrat în legislație obiectivul neutralității climatice la nivelul întregii economii până cel târziu în 2050 și obiectivul de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor. Regulamentul respectiv stabilește, de asemenea, un obiectiv obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990 și prevede obligația Comisiei de a depune eforturi pentru a alinia toate viitoarele proiecte de măsuri sau propuneri legislative, inclusiv propunerile bugetare, la obiectivele regulamentului respectiv și, în cazul unei eventuale nealinieri, de a prezenta motivele acestei nealinieri în evaluarea impactului care însoțește propunerile respective.

(9)

Toate sectoarele economiei trebuie să contribuie la realizarea reducerilor emisiilor stabilite prin Regulamentul (UE) 2021/1119. Prin urmare, obiectivul ambițios al EU ETS ar trebui ajustat pentru a fi în conformitate cu angajamentul de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030, cu obiectivul de a realiza neutralitatea climatică până cel târziu în 2050 și cu obiectivul de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor, după cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119.

(10)

EU ETS ar trebui să stimuleze producția obținută cu ajutorul instalațiilor care reduc parțial sau elimină integral emisiile de gaze cu efect de seră. Prin urmare, descrierea anumitor categorii de activități enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE ar trebui să fie modificată pentru a asigura faptul că instalațiile care desfășoară o activitate enumerată în anexa respectivă și care respectă pragul de capacitate aferent activității respective, dar care nu emit gaze cu efect de seră, sunt incluse în domeniul de aplicare al EU ETS și că se asigură astfel tratamentul egal al instalațiilor din sectoarele în cauză. În plus, alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru producția unui produs ar trebui să țină seama, ca principii directoare, de potențialul de utilizare circulară al materialelor și de faptul că valoarea de referință ar trebui să fie independentă de materia primă sau de tipul de proces de producție, în cazul în care procesele de producție au același scop. În consecință, este necesar să se modifice definiția produselor și a proceselor și emisiilor vizate în legătură cu anumite valori de referință în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile pentru instalațiile care utilizează tehnologiile noi care reduc parțial sau elimină complet emisiile de gaze cu efect de seră și instalațiile care utilizează tehnologiile existente. Fără a aduce atingere principiilor directoare respective, valorile de referință revizuite pentru perioada 2026-2030 ar trebui să continue să facă distincția între producția primară și cea secundară de oțel și aluminiu. De asemenea, este necesar să se decupleze actualizarea valorilor de referință pentru rafinării și hidrogen verde pentru a reflecta importanța tot mai mare a producției de hidrogen, inclusiv hidrogen verde, în afara sectorului rafinăriilor.

(11)

Ca urmare a modificării definițiilor produselor și a proceselor și emisiilor vizate în legătură cu anumite valori de referință, este necesar să se asigure că producătorii nu primesc o dublă compensație pentru aceleași emisii, atât prin alocarea de certificate cu titlu gratuit, cât și prin compensarea costurilor indirecte și, prin urmare, este necesar să se ajusteze în mod corespunzător măsurile financiare, pentru a compensa costurile indirecte transferate în prețul energiei electrice.

(12)

Directiva 96/61/CE a Consiliului (8) a fost abrogată prin Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Trimiterile la Directiva 96/61/CE de la articolul 2 din Directiva 2003/87/CE și din anexa IV la aceasta ar trebui actualizate în consecință. Având în vedere necesitatea unor reduceri urgente ale emisiilor la nivelul întregii economii, statele membre ar trebui să poată acționa pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră care intră în domeniul de aplicare al EU ETS și prin alte politici decât limitele de emisii adoptate în temeiul Directivei 2010/75/UE.

(13)

În comunicarea sa din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului»”, Comisia solicită orientarea Uniunii către reducerea la zero a poluării până în 2050, prin reducerea poluării aerului, a apelor dulci, a mărilor și a solului la niveluri care nu mai sunt preconizate a fi dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale. De asemenea, măsurile adoptate în temeiul Directivei 2010/75/UE, ca instrument principal de reglementare a emisiilor de poluanți în aer, în apă și în sol, vor permite și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În conformitate cu articolul 8 din Directiva 2003/87/CE, statele membre ar trebui să asigure coordonarea dintre condițiile de acordare a autorizațiilor în temeiul Directivei 2003/87/CE și cele în temeiul Directivei 2010/75/UE.

(14)

Recunoscând că noile tehnologii inovatoare vor permite adesea reducerea atât a emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și a poluanților, este important să se asigure sinergii între măsurile de reducere atât a emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și a poluanților, în special cu Directiva 2010/75/UE, și să se revizuiască eficacitatea acestora din această perspectivă.

(15)

Definiția producătorilor de energie electrică a fost utilizată pentru a determina cantitatea maximă de certificate cu titlu gratuit alocate pentru industrie în perioada 2013-2020, însă acest lucru a condus la tratamentul diferit al centralelor de cogenerare în comparație cu instalațiile industriale. Pentru a stimula utilizarea cogenerării de înaltă eficiență și pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toate instalațiile cărora li se alocă certificate cu titlu gratuit pentru producția de căldură și încălzirea centralizată, toate trimiterile la producătorii de energie electrică din Directiva 2003/87/CE ar trebui eliminate. În plus, Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei (10) prevede detaliile referitoare la eligibilitatea tuturor proceselor industriale pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit. Prin urmare, dispozițiile privind captarea și stocarea dioxidului de carbon de la articolul 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE au devenit caduce și ar trebui să fie eliminate.

(16)

Gazele cu efect de seră care nu sunt eliberate direct în atmosferă ar trebui să fie considerate emisii care intră sub incidența EU ETS și, pentru emisiile respective, ar trebui să se restituie certificate, cu excepția cazului în care acestea sunt stocate într-un sit de stocare în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) sau sunt legate chimic în mod permanent într-un produs, astfel încât să nu intre în atmosferă în condiții normale de utilizare și să nu intre în atmosferă în timpul oricărei activități normale care are loc după sfârșitul duratei de viață a produsului. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate care să precizeze condițiile în care se consideră că gazele cu efect de seră sunt legate chimic în mod permanent într-un produs, astfel încât să nu intre în atmosferă în condiții normale de utilizare și să nu intre în atmosferă în timpul oricărei activități normale după sfârșitul duratei de viață a produsului, inclusiv în legătură cu obținerea unui certificat de absorbție a dioxidului de carbon, după caz, având în vedere evoluțiile în materie de reglementare în ceea ce privește certificarea absorbției dioxidului de carbon. Activitatea normală după sfârșitul duratei de viață a produsului ar trebui să fie interpretată în sens larg, ca incluzând toate activitățile care au loc după sfârșitul duratei de viață a produsului, inclusiv reutilizarea, refabricarea, reciclarea și eliminarea, precum incinerarea și depozitarea deșeurilor.

(17)

Activitatea de transport maritim internațional, care constă în călătorii între porturi aflate sub jurisdicția a două state membre diferite sau între un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și un port aflat în afara jurisdicției oricărui stat membru, este singura modalitate de transport care nu a fost inclusă în angajamentele anterioare ale Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Emisiile generate de combustibilul vândut în Uniune pentru călătoriile care își au punctul de plecare într-un stat membru și punctul de sosire într-un alt stat membru sau într-o țară terță au crescut cu aproximativ 36 % din 1990. Respectivele emisii reprezintă aproape 90 % din totalul emisiilor generate de navigație la nivelul Uniunii, întrucât emisiile generate de combustibilul vândut în Uniune pentru călătoriile care își au punctul de plecare și de sosire în același stat membru au fost reduse cu 26 % începând cu anul 1990. Într-un scenariu de statu-quo, se estimează că emisiile generate de activitățile de transport maritim internațional vor crește cu aproximativ 14 % între 2015 și 2030 și cu 34 % între 2015 și 2050. În cazul în care impactul activităților de transport maritim asupra schimbărilor climatice crește conform previziunilor, această creștere ar submina în mod semnificativ reducerile realizate de alte sectoare pentru combaterea schimbărilor climatice și, ca urmare, realizarea obiectivului de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030, a obiectivului Uniunii de realizare a neutralității climatice până cel târziu în 2050 și a obiectivului de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor, prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și a obiectivelor Acordului de la Paris.

(18)

În 2013, Comisia a adoptat o strategie pentru integrarea progresivă a emisiilor generate de transportul maritim în politica Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Ca prim pas în cadrul acestei abordări, Uniunea a instituit un sistem de monitorizare, de raportare și de verificare a emisiilor generate de transportul maritim în cadrul Regulamentului (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului (12), urmând a se stabili obiectivele de reducere a emisiilor pentru transportul maritim și a se aplica o măsură bazată pe piață. În conformitate cu angajamentul colegiuitorilor exprimat în Directiva (UE) 2018/410, acțiunea Organizației Maritime Internaționale (OMI) sau a Uniunii ar trebui să înceapă din 2023, inclusiv lucrările pregătitoare pentru adoptarea și punerea în aplicare a unei măsuri care să garanteze că sectorul contribuie în mod corespunzător la eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor convenite în cadrul Acordului de la Paris și că toate părțile interesate acordă atenția cuvenită.

(19)

În conformitate cu Directiva (UE) 2018/410, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la progresele înregistrate în cadrul OMI în direcția unui obiectiv ambițios de reducere a emisiilor și a unor măsuri de sprijin pentru asigurarea contribuției corespunzătoare a transportului maritim la eforturile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor convenite în cadrul Acordului de la Paris. Ar trebui încurajate eforturile de limitare a emisiilor maritime globale care se depun prin intermediul OMI, inclusiv punerea rapidă în aplicare a Strategiei inițiale a OMI privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de nave, adoptată în 2018, care se referă, de asemenea, la posibile măsuri bazate pe piață pentru a stimula reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim internațional. Cu toate acestea, deși recent au fost făcute progrese în cadrul OMI, acest lucru nu a fost suficient până acum pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris. Dat fiind faptul că transportul maritim are un caracter internațional, este important ca statele membre și Uniunea, conform competențelor care le revin, să coopereze cu țările terțe pentru a accelera eforturile diplomatice cu scopul de a intensifica măsurile globale și pentru a înregistra progrese în elaborarea unei măsuri globale bazate pe piață la nivelul OMI.

(20)

Emisiile de dioxid de carbon (CO2) generate de transportul maritim reprezintă aproximativ 3-4 % din emisiile Uniunii. În Pactul verde european, Comisia și-a declarat intenția de a adopta măsuri suplimentare pentru a aborda emisiile de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim prin intermediul unui pachet de măsuri care să permită Uniunii să își atingă obiectivele de reducere a emisiilor. În acest context, Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată pentru a include transportul maritim în EU ETS, în vederea asigurării contribuției echitabile a sectorului respectiv la obiectivele climatice mai ambițioase ale Uniunii, precum și la obiectivele Acordului de la Paris, care stabilește în articolul 4 alineatul (4) că țările dezvoltate ar trebui să continue să aibă un rol de lider prin asumarea obiectivelor de reducere a emisiilor în întreaga economie, în timp ce țările în curs de dezvoltare sunt încurajate să treacă, în timp, la reducerea emisiilor în întreaga economie sau la obiective de limitare a emisiilor. Deși emisiile generate de aviația internațională din afara Europei urmau să fie plafonate începând din ianuarie 2021 printr-o măsură globală bazată pe piață, încă nu este în vigoare o acțiune care să limiteze sau să stabilească un preț pentru emisiile generate de transportul maritim. Prin urmare, EU ETS ar trebui să vizeze o parte din emisiile generate de călătoriile dintre un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și un port aflat sub jurisdicția unei țări terțe, țara terță având posibilitatea de a decide cu privire la măsurile adecvate în ceea ce privește cealaltă parte a emisiilor.

Extinderea EU ETS pentru a include transportul maritim ar trebui, prin urmare, să includă jumătate din emisiile generate de călătoriile navelor care sosesc într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru dintr-un port aflat în afara jurisdicției unui stat membru, jumătate din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și sosesc într-un port aflat în afara jurisdicției unui stat membru, toate emisiile generate de călătoriile navelor care sosesc într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru dintr-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și toate emisiile produse într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru. Această abordare a fost apreciată ca fiind o modalitate practică de a rezolva problema responsabilităților și a capabilităților comune, dar diferențiate, care a reprezentat o provocare de lungă durată în contextul CCONUSC. Includerea unei părți din emisiile generate de călătoriile în ambele sensuri efectuate între Uniune și țările terțe asigură eficacitatea EU ETS, în special prin creșterea impactului asupra mediului al măsurii în comparație cu un domeniu de aplicare geografic limitat la călătoriile în interiorul Uniunii, limitând în același timp riscul de escale în port în scopuri evazioniste și riscul de relocare a activităților de transbordare în afara Uniunii. Pentru a asigura includerea fără probleme a sectorului în EU ETS, restituirea certificatelor de către companiile de transport maritim ar trebui să crească treptat în ceea ce privește emisiile verificate raportate pentru anii 2024 și 2025.

Pentru a proteja integritatea de mediu a schemei, în care, în cursul anilor respectivi, se restituie mai puține certificate în raport cu emisiile verificate generate de transportul maritim, odată ce diferența dintre emisiile verificate și certificatele restituite a fost stabilită în fiecare an, ar trebui să se anuleze un volum de certificate care corespunde diferenței respective. Începând cu anul 2026, companiile de transport maritim ar trebui să restituie numărul de certificate care corespund tuturor emisiilor lor verificate. Deși impactul transportului maritim asupra climei este cauzat în principal de emisiile sale de CO2, alte emisii decât cele de CO2 reprezintă o parte semnificativă a emisiilor generate de nave. Conform celui de-al patrulea studiu OMI privind gazele cu efect de seră din 2020, emisiile de metan au crescut semnificativ în perioada 2012-2018. Emisiile de metan și de protoxid de azot vor crește probabil în timp, în special odată cu dezvoltarea navelor alimentate cu gaze naturale lichefiate sau cu alte surse de energie. Includerea emisiilor de metan și de protoxid de azot ar fi benefică pentru integritatea mediului și pentru stimularea bunelor practici. Emisiile respective ar trebui să fie incluse mai întâi în Regulamentul (UE) 2015/757 începând cu anul 2024 și în EU ETS începând cu anul 2026.

(21)

Extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2003/87/CE pentru a include transportul maritim va duce la modificări ale costurilor unui astfel de transport. Întreaga Uniune va fi afectată de respectiva extindere a domeniului de aplicare, deoarece mărfurile transportate pe cale maritimă către și dinspre porturi din Uniune își au originea sau destinația în diferitele state membre, inclusiv în statele membre fără ieșire la mare. Prin urmare, alocarea certificatelor care urmează să fie scoase la licitație de statele membre ar trebui, în principiu, să nu se schimbe în urma includerii activităților de transport maritim și ar trebui să vizeze toate statele membre. Cu toate acestea, statele membre vor fi afectate într-o măsură diferită. În special, statele membre care se bazează în mare măsură pe transportul maritim vor fi cele mai expuse la efectul extinderii. Statele membre cu un sector maritim mare în comparație cu dimensiunea lor relativă vor fi mai afectate de extinderea EU ETS pentru a include transportul maritim. Prin urmare, este oportun să se ofere asistență suplimentară pe durată limitată statelor membre respective sub formă de certificate suplimentare, pentru a sprijini decarbonizarea activităților de transport maritim și pentru costurile administrative suportate. Asistența ar trebui introdusă treptat, în paralel cu introducerea obligațiilor de restituire și, ca atare, ar avea un efect sporit asupra statelor membre respective. În contextul revizuirii Directivei 2003/87/CE, Comisia ar trebui să analizeze relevanța acestei asistențe suplimentare în special din perspectiva evoluțiilor de la nivelul numărului companiilor de transport maritim aflate sub responsabilitatea diferitelor state membre.

(22)

EU ETS ar trebui să contribuie în mod semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de activitățile de transport maritim și la creșterea eficienței în legătură cu activitățile respective. Utilizarea veniturilor din EU ETS în temeiul articolului 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE ar trebui să includă, printre altele, promovarea transportului ecologic și a transportului public în toate sectoarele.

(23)

Reînnoirea flotelor de nave clasificate ca nave din clasa de gheață și dezvoltarea tehnologiei inovatoare care reduce emisiile generate de astfel de nave vor necesita timp și sprijin financiar. În prezent, din cauza proiectării lor, care le permite să navigheze în condiții de gheață, navele clasificate ca nave din clasa de gheață consumă mai mult combustibil și produc mai multe emisii decât navele de dimensiuni similare proiectate să navigheze numai în ape deschise. Ca urmare, ar trebui introdusă în temeiul prezentei directive o metodă care să se aplice indiferent de pavilion și care să permită o reducere, până la 31 decembrie 2030, a certificatelor care urmează să fie restituite de către companiile de transport maritim pe baza clasei de gheață a navelor lor.

(24)

Insulele care nu au legături rutiere sau feroviare cu continentul sunt mai dependente de transportul maritim decât celelalte regiuni și depind de legăturile maritime pentru conectivitatea lor. Pentru a ajuta insulele cu o populație mică să rămână conectate în urma includerii activităților de transport maritim în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE, este oportun să se prevadă posibilitatea pentru un stat membru de a solicita o derogare temporară de la obligațiile de restituire prevăzute în directiva respectivă pentru anumite activități de transport maritim în cazul insulelor cu o populație mai mică de 200 000 de locuitori permanenți.

(25)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca un contract de servicii publice transnațional sau o obligație de servicii publice transnațională între două state membre să fie exceptat(ă) temporar de la anumite obligații prevăzute în Directiva 2003/87/CE. Posibilitatea respectivă ar trebui limitată la conexiunile dintre un stat membru care nu are o frontieră terestră cu un alt stat membru și statul membru cel mai apropiat din punct de vedere geografic, cum ar fi conexiunea maritimă dintre Cipru și Grecia, care este absentă de peste două decenii. Respectiva derogare temporară ar contribui la necesitatea imperioasă de a furniza un serviciu de interes general și de a asigura conectivitatea, precum și coeziunea economică, socială și teritorială.

(26)

Având în vedere caracteristicile speciale și constrângerile permanente ale regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, astfel cum sunt recunoscute la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și dependența lor puternică de transportul maritim, ar trebui să se acorde o atenție deosebită menținerii accesibilității unor astfel de regiuni și a conectivității eficiente a acestora prin intermediul transportului maritim. Prin urmare, ar trebui să se prevadă o derogare temporară de la anumite obligații prevăzute în Directiva 2003/87/CE pentru emisiile generate de activitățile de transport maritim dintre un port situat într-o regiune ultraperiferică a unui stat membru și un port situat în același stat membru, inclusiv porturi situate în aceeași regiune ultraperiferică respectivă și într-o altă regiune ultraperiferică a aceluiași stat membru.

(27)

Dispozițiile din Directiva 2003/87/CE referitoare la activitățile de transport maritim ar trebui să fie revizuite în mod constant având în vedere evoluțiile internaționale viitoare și eforturile întreprinse în vederea realizării obiectivelor Acordului de la Paris, inclusiv cea de-a doua evaluare la nivel global din 2028 și evaluările ulterioare la nivel global la fiecare cinci ani, cu scopul de a informa succesiv cu privire la CSN. Dispozițiile respective ar trebui, de asemenea, să fie revizuite și în cazul adoptării de către OMI a unei măsuri globale bazate pe piață pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului în termen de 18 luni de la adoptarea unei astfel de măsuri și înainte ca aceasta să devină operațională. În raportul respectiv, Comisia ar trebui să examineze măsura globală bazată pe piață în ceea ce privește nivelul său de ambiție din perspectiva obiectivelor Acordului de la Paris, integritatea sa generală de mediu, inclusiv în comparație cu dispozițiile Directivei 2003/87/CE referitoare la transportul maritim, precum și orice aspect legat de coerența EU ETS și a măsurii respective. În raportul său, Comisia ar trebui să țină seama în special de nivelul de participare la respectiva măsură globală bazată pe piață, de forța sa juridică obligatorie, de transparență, de sancțiunile în caz de neconformitate, de procesele de informare a publicului, de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor, de registre și de responsabilitate. După caz, raportul ar trebui să fie însoțit de o propunere legislativă de modificare a Directivei 2003/87/CE într-un mod care să fie în concordanță cu obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 și cu obiectivul neutralității climatice, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119, și cu scopul de a menține integritatea de mediu și eficacitatea acțiunilor Uniunii în domeniul climei, pentru a asigura coerența între punerea în aplicare a măsurii globale bazate pe piață și EU ETS, evitând în același timp dublarea oricărei sarcini semnificative, reamintind astfel competența Uniunii de a-și reglementa cota de emisii generate de călătoriile de transport maritim internațional, în conformitate cu obligațiile prevăzute în Acordul de la Paris.

(28)

Având în vedere creșterea costurilor transportului maritim pe care o implică extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de transport maritim, există un risc de eludare din cauza absenței unei măsuri globale bazată pe piață. Escalele evazioniste în porturi din afara Uniunii și relocarea activităților de transbordare în porturi din afara Uniunii nu numai că vor diminua beneficiile de mediu ale internalizării costului emisiilor generate de activitățile de transport maritim, ci pot conduce și la emisii suplimentare din cauza distanței suplimentare parcurse pentru a eluda cerințele Directivei 2003/87/CE. Prin urmare, este oportun să se excludă din definiția „portului de escală” anumite opriri în porturi din afara Uniunii. Respectiva excludere ar trebui să vizeze porturile din vecinătatea Uniunii, în care riscul de eludare este cel mai ridicat. O limită de 300 mile marine de un port aflat sub jurisdicția unui stat membru constituie un răspuns proporțional la comportamentul evaziv, echilibrând sarcina suplimentară și riscul de evaziune. În plus, din definiția „portului de escală” ar trebui să fie excluse numai opririle navelor container în anumite porturi din afara Uniunii, în care transbordarea containerelor reprezintă cea mai mare parte a traficului de containere. Pentru astfel de transporturi și în absența unor măsuri de atenuare, riscul de eludare constă, de asemenea, într-o posibilă mutare a nodului portuar către porturi din afara Uniunii, ceea ce agravează efectele eludării. Pentru a asigura proporționalitatea măsurii și faptul că are ca rezultat un tratament egal, ar trebui să se ia în considerare măsurile din țările terțe care au un efect echivalent cu cel al Directivei 2003/87/CE.

(29)

Comisia ar trebui să revizuiască funcționarea Directivei 2003/87/CE în ceea ce privește activitățile de transport maritim, din perspectiva experienței dobândite în urma aplicării acesteia, inclusiv sub aspectul depistării practicilor de eludare în scopul prevenirii unui astfel de comportament încă dintr-un stadiu timpuriu, urmând să propună apoi măsuri pentru a asigura eficacitatea directivei respective. Astfel de măsuri ar putea include obligații sporite de restituire a certificatelor pentru călătoriile în care riscul de evaziune este mai ridicat, cum ar fi spre și dinspre un port situat în vecinătatea Uniunii, într-o țară terță care nu a adoptat măsuri similare Directivei 2003/87/CE.

(30)

Emisiile generate de navele cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone reprezintă mai puțin de 15 % din emisiile generate de nave, ținând seama de domeniul de aplicare al prezentei directive, dar sunt emise de un număr mare de nave. Din motive practice de ordin administrativ, este prematur să se includă navele cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone în EU ETS chiar de la începutul includerii transportului maritim, însă includerea lor în viitor ar îmbunătăți eficacitatea EU ETS și ar putea reduce practicile de eludare care se folosesc de navele cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone. Prin urmare, cel târziu la 31 decembrie 2026, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care să examineze fezabilitatea și impactul economic, de mediu și social al includerii în Directiva 2003/87/CE a emisiilor generate de navele cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone, inclusiv de la navele de aprovizionare în larg.

(31)

Persoana sau organizația responsabilă pentru respectarea EU ETS ar trebui să fie compania de transport maritim, definită ca proprietarul navei sau orice altă organizație sau persoană, precum administratorul sau navlositorul navei nude, care a preluat responsabilitatea pentru exploatarea navei de la proprietarul acesteia și care, asumându-și această responsabilitate, a consimțit să preia toate sarcinile și responsabilitățile impuse de Codul internațional de management pentru siguranța exploatării navelor și pentru prevenirea poluării. Această definiție se bazează pe definiția termenului „companie” de la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (UE) 2015/757 și este în conformitate cu sistemul global de colectare a datelor instituit în 2016 de OMI.

(32)

Emisiile generate de o navă depind, printre altele, de măsurile de eficiență energetică luate de proprietarul navei, precum și de combustibil, de încărcătura transportată și de ruta și viteza navei, care pot fi controlate de o altă entitate decât proprietarul navei. Responsabilitățile privind achiziționarea de combustibil sau luarea deciziilor operaționale care afectează emisiile de gaze cu efect de seră ale navei pot fi asumate de o altă entitate decât compania de transport maritim, în temeiul unui acord contractual. La momentul negocierii contractului, în special aspectele din urmă nu ar fi cunoscute și, prin urmare, emisiile finale generate de o navă care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE ar fi incerte. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care costurile carbonului ar fi transferate către entitatea care exploatează nava, stimulentele pentru punerea în aplicare a măsurilor operaționale privind eficiența consumului de combustibil ar fi limitate. În conformitate cu principiul „poluatorul plătește” și pentru a încuraja adoptarea de măsuri de eficiență și utilizarea combustibililor ecologici, compania de transport maritim ar trebui, prin urmare, să aibă dreptul, în temeiul dreptului intern, să solicite rambursarea costurilor care decurg din restituirea certificatelor de la entitatea care este direct responsabilă pentru deciziile care afectează emisiile de gaze cu efect de seră ale navei.

Deși un astfel de mecanism de rambursare ar putea face obiectul unui acord contractual, pentru a se reduce costurile administrative, statele membre nu ar trebui să fie obligate să asigure sau să verifice existența unor astfel de contracte, ci să prevadă în schimb în dreptul intern un drept la rambursare pentru compania de transport maritim, precum și accesul corespunzător la justiție, pentru a asigura respectarea acestui drept. Din aceleași motive, acest drept, inclusiv orice posibil conflict legat de rambursare între compania de transport maritim și entitatea care exploatează nava, nu ar trebui să afecteze obligațiile companiei de transport maritim față de autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim și nici măsurile de executare care ar putea fi necesare împotriva unei astfel de companii pentru a asigura respectarea deplină de către respectiva companie a Directivei 2003/87/CE. În același timp, întrucât scopul urmărit de dispoziția privind dreptul la rambursare are o strânsă legătură cu Uniunea, în special în ceea ce privește respectarea obligațiilor în temeiul prezentei directive de către o companie de transport maritim față de un anumit stat membru, este important ca dreptul respectiv să fie respectat în întreaga Uniune, în toate relațiile contractuale care permit unei entități, alta decât proprietarul navei, să stabilească încărcătura transportată sau ruta și viteza navei, într-un mod care să protejeze concurența nedenaturată pe piața internă, care poate include dispoziții care să împiedice părțile la astfel de acorduri contractuale să eludeze dreptul la rambursare prin includerea unei clauze de alegere a legii aplicabile.

(33)

Pentru a reduce sarcina administrativă a companiilor de transport maritim, un stat membru ar trebui să fie responsabil pentru fiecare companie de transport maritim. Comisia ar trebui să publice o listă inițială a companiilor de transport maritim care au desfășurat o activitate de transport maritim ce intră în domeniul de aplicare al EU ETS, care să precizeze autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim. Lista ar trebui actualizată regulat și cel puțin la fiecare doi ani pentru a reatribui companiile de transport maritim unei alte astfel de autorități de administrare, după caz. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-un stat membru, autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim ar trebui să fie statul membru respectiv. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-o țară terță, autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim ar trebui să fie statul membru în care compania respectivă de transport maritim a avut cel mai mare număr estimat de escale în port în cadrul călătoriilor care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE în cei patru ani precedenți de monitorizare. În cazul companiilor de transport maritim care sunt înregistrate într-o țară terță și care nu au efectuat nicio călătorie care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE în cei patru ani precedenți de monitorizare, autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim ar trebui să fie statul membru în care o navă a companiei respective de transport maritim și-a început sau și-a încheiat prima călătorie care se încadrează în domeniul de aplicare al directivei respective. Comisia ar trebui să publice și să actualizeze, după caz, la fiecare doi ani o listă a companiilor de transport maritim care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, care să precizeze autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim. Pentru a asigura tratamentul egal al companiilor de transport maritim, statele membre ar trebui să respecte norme armonizate de administrare a companiilor de transport maritim pentru care sunt responsabile, în conformitate cu normele detaliate care urmează să fie stabilite de Comisie.

(34)

Statele membre ar trebui să se asigure că respectivele companii de transport maritim pe care le administrează respectă cerințele Directivei 2003/87/CE. În cazul în care o companie de transport maritim nu respectă cerințele directivei menționate și autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim nu a reușit, prin alte măsuri de punere în executare, să asigure respectarea acestora, statele membre ar trebui să acționeze solidar. Ca măsură de ultimă instanță, statele membre, cu excepția statului membru al cărui pavilion îl arborează nava, ar trebui să poată refuza intrarea navelor aflate sub responsabilitatea companiei de transport maritim în cauză iar statul membru al cărui pavilion îl arborează nava ar trebui să poată reține nava respectivă.

(35)

Companiile de transport maritim ar trebui să monitorizeze și să raporteze date agregate privind emisiile generate de activitățile de transport maritim la nivel de companie, în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/757. Rapoartele referitoare la datele agregate privind emisiile la nivel de companie ar trebui să fie verificate în conformitate cu normele prevăzute în regulamentul respectiv. Atunci când efectuează verificarea la nivel de companie, verificatorul nu ar trebui să verifice rapoartele privind emisiile la nivel de navă sau rapoartele la nivel de navă care urmează să fie transmise în cazul în care are loc o schimbare de companie, întrucât rapoartele respective la nivel de navă au fost deja verificate.

(36)

Pe baza experienței acumulate în urma unor sarcini similare legate de protecția mediului, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) sau o altă organizație relevantă ar trebui, după caz și în conformitate cu mandatul său, să asiste Comisia și autoritățile de administrare a unei companii de transport maritim în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2003/87/CE. Datorită experienței sale în ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/757 și a instrumentelor sale informatice, EMSA ar trebui să asiste autoritățile de administrare a unei companii de transport maritim, în special în ceea ce privește monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor generate de activitățile de transport maritim care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, prin facilitarea schimbului de informații sau prin elaborarea de orientări și criterii. Comisia, asistată de EMSA, ar trebui să depună toate diligențele pentru a concepe instrumente de monitorizare adecvate și pentru a elabora orientări care să faciliteze și să coordoneze activitățile de verificare și de asigurare a respectării legislației legate de aplicarea Directivei 2003/87/CE transportului maritim. În măsura posibilului, astfel de instrumente ar trebui să fie puse la dispoziția statelor membre și a verificatorilor pentru a se asigura o bună punere în aplicare a dispozițiilor de drept intern de transpunere a Directivei 2003/87/CE.

(37)

În paralel cu adoptarea prezentei directive, Regulamentul (UE) 2015/757 este modificat pentru a prevedea norme de monitorizare, raportare și verificare care sunt necesare în vederea extinderii EU ETS pentru a include activitățile de transport maritim și pentru a prevedea monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor suplimentare de gaze cu efect de seră și ale emisiilor generate de alte tipuri de nave.

(38)

Prin Regulamentul (UE) 2017/2392 al Parlamentului European și al Consiliului (13) a fost modificat articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE pentru a permite tuturor operatorilor să utilizeze toate certificatele emise. Cerința ca autorizațiile de emisii de gaze cu efect de seră să conțină o obligație de restituire a certificatelor, în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (e) din directiva respectivă, ar trebui aliniată în consecință.

(39)

Atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor pentru 2030 va necesita o reducere cu 62 % a emisiilor din sectoarele vizate de EU ETS comparativ cu 2005. Este necesar să se reducă cantitatea de certificate din EU ETS la nivelul Uniunii pentru a crea semnalul necesar pe termen lung privind prețul carbonului și a stimula gradul de decarbonizare. Cantitatea totală de certificate ar trebui să fie redusă în 2024 și 2026 pentru a o alinia mai bine la emisiile reale. În plus, factorul linear de reducere ar trebui majorat în 2024 și 2028, ținând seama și de includerea emisiilor generate de transportul maritim. Traiectoria mai abruptă a plafonului care rezultă din respectivele modificări va conduce la niveluri semnificativ mai mari de reduceri cumulate ale emisiilor până în 2030 decât ar fi fost înregistrat în temeiul Directivei (UE) 2018/410. Cifrele referitoare la includerea transportului maritim ar trebui să fie derivate din emisiile generate de activitățile de transport maritim care sunt menționate la articolul 3ga din Directiva 2003/87/CE și raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/757 pentru 2018 și 2019 în Uniune și în statele Spațiului Economic European și Asociației Europene a Liberului Schimb, ajustate, începând cu anul 2021 până în 2024, cu factorul linear de reducere pentru anul 2024. Factorul linear de reducere ar trebui să fie aplicat în 2024 la creșterea cantității de certificate la nivelul Uniunii în anul respectiv.

(40)

Atingerea obiectivului mai ambițios în materie de climă, va necesita alocarea, pentru tranziția climatică, a unor resurse publice și private substanțiale în Uniune, precum și în statele membre. Pentru a completa și a consolida cheltuielile substanțiale legate de climă din bugetul Uniunii, toate veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii care nu sunt atribuite bugetului Uniunii sub formă de resurse proprii sau echivalentul valorii financiare a unor astfel de venituri obținute în urma licitării certificatelor de emisii ar trebui utilizate în scopuri legate de climă, cu excepția veniturilor folosite pentru compensarea costurilor indirecte ale carbonului. Lista scopurilor legate de climă prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extinsă pentru a include scopuri suplimentare cu un impact pozitiv asupra mediului. Aceasta ar trebui să includă utilizarea sprijinului financiar pentru a aborda aspectele de ordin social la nivelul gospodăriilor cu venituri mici și mijlocii prin reducerea impozitării cu efect de distorsionare și reduceri specifice ale impozitelor și ale taxelor pentru energia electrică din surse regenerabile. Statele membre ar trebui să raporteze anual cu privire la utilizarea veniturilor provenite din licitarea certificatelor, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (14), precizând, după caz și în măsura în care este necesar, veniturile utilizate și acțiunile care sunt întreprinse pentru punerea în aplicare a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima și a planurilor lor teritoriale pentru o tranziție justă.

(41)

Veniturile statelor membre provenite din licitarea certificatelor vor crește ca urmare a includerii transportului maritim în EU ETS. Prin urmare, statele membre sunt încurajate să crească gradul de utilizare a veniturilor din EU ETS în temeiul articolului 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE pentru a contribui la protejarea, refacerea și o mai bună gestionare a ecosistemelor marine, în special a zonelor marine protejate.

(42)

Sunt necesare resurse financiare semnificative pentru a pune în aplicare obiectivele Acordului de la Paris în țările în curs de dezvoltare, iar Pactul climatic de la Glasgow îndeamnă țările părți dezvoltate să își intensifice de urgență și în mod semnificativ finanțarea combaterii schimbărilor climatice. În concluziile sale privind pregătirile pentru cea de a 27-a Conferință a părților la CCONUSC (COP 27), Consiliul reamintește faptul că Uniunea și statele sale membre sunt cel mai mare contribuitor la finanțarea publică internațională a combaterii schimbărilor climatice și că și-au majorat de peste două ori contribuția la finanțarea combaterii schimbărilor climatice pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare începând cu anul 2013. În concluziile respective, Consiliul reînnoiește, de asemenea, angajamentul ferm asumat de Uniune și de statele sale membre de a continua să își intensifice finanțarea combaterii schimbărilor climatice la nivel internațional în vederea realizării obiectivului țărilor dezvoltate de a mobiliza cel puțin 100 de miliarde USD pe an cât mai curând posibil și până în 2025, dintr-o gamă largă de surse și se așteaptă ca obiectivul să fie îndeplinit în 2023.

(43)

Pentru a aborda efectele legate de distribuție și cele sociale ale tranziției în statele membre cu venituri mici, ar trebui să se utilizeze un procent suplimentar de 2,5 % din cantitatea de certificate la nivelul Uniunii din 2024 până în 2030, pentru a finanța tranziția energetică a statelor membre cu un produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor mai mic de 75 % din media Uniunii între anii 2016-2018, prin intermediul Fondului pentru modernizare prevăzut la articolul 10d din Directiva 2003/87/CE.

(44)

Statele membre beneficiare ar trebui să poată utiliza resursele alocate Fondului pentru modernizare pentru a finanța investiții care implică regiunile limitrofe de frontieră ale Uniunii, atunci când acest lucru este relevant pentru tranziția energetică a statelor membre beneficiare.

(45)

De asemenea, ar trebui să se ofere stimulente suplimentare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin utilizarea unor tehnici eficiente din punctul de vedere al costurilor. În acest scop, alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru instalațiile staționare începând cu anul 2026 ar trebui să fie condiționată de investiții în tehnici de creștere a eficienței energetice și de reducere a emisiilor, în special pentru consumatorii mari de energie. Comisia ar trebui să se asigure că aplicarea condiționalității respective nu pune în pericol condițiile de concurență echitabile, integritatea de mediu sau egalitatea de tratament a instalațiilor din întreaga Uniune. Prin urmare, fără a aduce atingere normelor aplicabile în temeiul Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (15), Comisia ar trebui să adopte acte delegate de completare a prezentei directive pentru a aborda orice problemă identificată, în special cu privire la principiile menționate mai sus, și să prevadă norme simple din punct de vedere administrativ pentru aplicarea condiționalității. Normele respective ar trebui să facă parte din normele generale privind alocarea de certificate cu titlu gratuit, utilizând procedura stabilită pentru măsurile naționale de punere în aplicare, și să prevadă termene și criterii pentru recunoașterea măsurilor de eficiență energetică implementate, precum și pentru măsuri alternative de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. În plus, stimulentele pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui consolidate în continuare pentru instalațiile cu intensitate ridicată ale emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest scop, începând cu anul 2026, alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit pentru cele 20 % instalații staționare cu cele mai mari intensități ale emisiilor în cadrul valorilor de referință pentru un anumit produs ar trebui, de asemenea, să fie condiționată de elaborarea și punerea în aplicare a unor planuri privind neutralitatea climatică.

(46)

Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM), instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului (16), este menit să înlocuiască mecanismele stabilite în temeiul Directivei 2003/87/CE pentru a preveni riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În măsura în care sectoarele și subsectoarele fac obiectul măsurii respective, acestea nu ar trebui să beneficieze de alocarea de certificate cu titlu gratuit. Cu toate acestea, este necesară o eliminare treptată a certificatelor cu titlu gratuit pentru a permite producătorilor, importatorilor și comercianților să se adapteze la noul regim. Reducerea alocării de certificate cu titlu gratuit ar trebui pusă în aplicare prin utilizarea unui factor de reducere a alocării de certificate cu titlu gratuit în sectoarele vizate de CBAM, în timp ce CBAM este introdus treptat. Factorul CBAM ar trebui să fie egal cu 100 % pentru perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a regulamentului respectiv și sfârșitul anului 2025 și, sub rezerva aplicării dispozițiilor de la articolul 36 alineatul (2) litera (b) din regulamentul respectiv, ar trebui să fie egal cu 97,5 % în 2026, 95 % în 2027, 90 % în 2028, 77,5 % în 2029, 51,5 % în 2030, 39 % în 2031, 26,5 % în 2032 și 14 % în 2033. Începând cu anul 2034, nu ar trebui să se aplice niciun factor CBAM.

Actele delegate relevante privind alocarea de certificate cu titlu gratuit ar trebui adaptate în consecință pentru sectoarele și subsectoarele vizate de CBAM. Certificatele alocate cu titlu gratuit care nu mai sunt puse la dispoziția sectoarelor vizate de CBAM pe baza acestui calcul (cererea CBAM) sunt adăugate la Fondul pentru inovare, astfel încât să sprijine inovarea în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon, al captării și utilizării dioxidului de carbon (CUC), al captării, transportului și stocării geologice a carbonului (CSC), al energiei din surse regenerabile și al stocării energiei, într-un mod care să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice. În acest context, ar trebui să se acorde o atenție deosebită proiectelor din sectoarele CBAM. Pentru a respecta proporția de certificate alocate cu titlu gratuit disponibile pentru sectoarele care nu sunt vizate de CBAM, valoarea finală care urmează să fie dedusă din alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit și care urmează să fie pusă la dispoziția Fondului pentru inovare ar trebui calculată pe baza proporției pe care o reprezintă cererea CBAM în raport cu alocarea de certificate cu titlu gratuit necesare pentru toate sectoarele care beneficiază de alocare de certificate cu titlu gratuit.

(47)

Pentru a atenua riscurile potențiale de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în legătură cu mărfurile vizate de CBAM și care sunt produse în Uniune pentru export către țări terțe care nu aplică EU ETS sau un mecanism similar de stabilire a prețului carbonului, ar trebui efectuată o evaluare înainte de sfârșitul perioadei de tranziție în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 Dacă evaluarea respectivă concluzionează că există un astfel de risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, Comisia ar trebui, după caz, să prezinte o propunere legislativă compatibilă cu normele Organizației Mondiale a Comerțului pentru a aborda riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În plus, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii pentru a aborda orice risc rezidual de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în sectoarele vizate de CBAM și în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. În cazul în care, certificatele care provin din reducerea alocării cu titlu gratuit în urma aplicării normelor de condiționalitate nu sunt utilizate pe deplin pentru a scuti instalațiile cu cea mai scăzută intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră de la aplicarea factorului de corecție intersectorial, 50 % din aceste certificate reziduale ar trebui adăugate la Fondul pentru inovare. Restul de 50 % ar trebui să fie scoase la licitație în numele statelor membre și acestea ar trebui să utilizeze veniturile obținute pentru a reduce orice risc rezidual de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în sectoarele vizate de CBAM.

(48)

Pentru a reflecta mai bine progresul tehnologic, asigurând în același timp stimulente pentru reducerea emisiilor și recompensarea corespunzătoare a inovării, ajustarea minimă a valorilor de referință ar trebui să crească de la 0,2 % la 0,3 % pe an, iar ajustarea maximă ar trebui majorată de la 1,6 % la 2,5 % pe an. Astfel, pentru perioada 2026-2030, ajustarea valorilor de referință ar trebui să se încadreze într-un interval cuprins între 6 % și 50 % față de valoarea aplicabilă în perioada 2013-2020. Pentru a oferi previzibilitate instalațiilor, Comisia ar trebui să adopte actele de punere în aplicare în scopul stabilirii valorilor de referință revizuite pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit cât mai curând posibil și înainte de începerea perioadei 2026-2030.

(49)

Pentru a stimula noi tehnologii revoluționare în industria siderurgică și pentru a evita o reducere semnificativ disproporționată a valorii de referință și având în vedere situația specială a industriei siderurgice, cum ar fi intensitatea ridicată a emisiilor și structura pieței internaționale și a Uniunii, este necesar să se excludă din calculul valorii de referință pentru metalul lichid pentru perioada 2026-2030 instalațiile care au fost operaționale în perioada de referință 2021-2022 și care altfel ar fi incluse în calculul respectiv ca urmare a revizuirii definiției valorii de referință pentru metalul lichid.

(50)

Pentru a recompensa cele mai performante instalații și inovarea, instalațiile ale căror niveluri de emisii de gaze cu efect de seră se situează sub media celor mai eficiente 10 % instalații în cadrul unei anumite valori de referință ar trebui excluse de la aplicarea factorului de corecție intersectorial. Certificatele care nu sunt alocate din cauza unei reduceri a alocării de certificate cu titlu gratuit în urma aplicării normelor de condiționalitate ar trebui utilizate pentru a acoperi deficitul de reducere a alocării de certificate cu titlu gratuit care rezultă din excluderea celor mai performante instalații de la aplicarea factorului de corecție intersectorial.

(51)

Pentru a accelera decarbonizarea economiei, consolidând în același timp competitivitatea industrială a Uniunii, ar trebui să se pună la dispoziția Fondului pentru inovare o cantitate suplimentară de 20 de milioane de certificate din cantitatea care ar putea fi altfel alocată cu titlu gratuit și o cantitate suplimentară de 5 milioane de certificate din cantitatea care ar putea fi altfel scoasă la licitație. Atunci când revizuiește calendarul și succesiunea licitării certificatelor aferente Fondului pentru inovare stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei (17), având în vedere modificările introduse prin prezenta directivă, Comisia ar trebui să ia în considerare punerea la dispoziție a unor cantități mai mari de resurse în primii ani de punere în aplicare a Directiva 2003/87/CE revizuite pentru a stimula decarbonizarea sectoarelor relevante.

(52)

O abordare cuprinzătoare a inovării este esențială pentru realizarea obiectivelor Regulamentului (UE) 2021/1119. La nivelul Uniunii, eforturile necesare în materie de cercetare și inovare sunt sprijinite, printre altele, prin programul Orizont Europa, care include fonduri semnificative și noi instrumente pentru sectoarele care intră sub incidența EU ETS. Prin urmare, Comisia ar trebui să urmărească realizarea de sinergii cu Orizont Europa și, după caz, cu alte programe de finanțare ale Uniunii.

(53)

Fondul pentru inovare ar trebui să sprijine tehnicile, procesele și tehnologiile inovatoare, inclusiv extinderea unor astfel de tehnici, procese și tehnologii, în vederea implementării lor pe scară largă în întreaga Uniune. Inovarea revoluționară ar trebui să aibă prioritate în selectarea proiectelor sprijinite prin granturi.

(54)

Domeniul de aplicare al Fondului pentru inovare menționat la articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extins pentru a sprijini inovarea în domeniul tehnologiilor și al proceselor cu emisii reduse de dioxid de carbon și cu zero emisii de dioxid de carbon care vizează consumul de combustibili în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare, inclusiv formele de transport colectiv, cum ar fi transportul public și serviciile de transport cu autocarul. În plus, Fondul pentru inovare ar trebui să servească la sprijinirea investițiilor în decarbonizarea transportului maritim, inclusiv a investițiilor în eficiența energetică a navelor, porturilor și transportului maritim pe distanțe scurte, în electrificarea sectorului, în combustibili alternativi durabili, cum ar fi hidrogenul și amoniacul produse din surse regenerabile, în tehnologiile de propulsie cu zero emisii, cum ar fi tehnologiile eoliene, și în inovațiile legate de navele clasificate ca nave din clasa de gheață. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită proiectelor inovatoare care contribuie la decarbonizarea sectorului maritim și la reducerea tuturor efectelor acestuia asupra climei, inclusiv a emisiilor de negru de fum. În acest sens, Comisia ar trebui să prevadă domenii specifice în cererile de propuneri din cadrul Fondului pentru inovare. Cererile de propuneri respective ar trebui să țină seama de aspectele legate de protecția biodiversității, de zgomot și de poluarea apei. În ceea ce privește transportul maritim, ar trebui să fie eligibile proiectele cu o valoare adăugată clară pentru Uniune.

(55)

În temeiul articolului 9 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1122 al Comisiei (18), în cazul în care operatorii de aeronave nu mai operează zboruri care intră sub incidența EU ETS, conturile lor sunt setate la „statusul”„exclus” și nu se mai pot iniția acțiuni din acestea. Pentru a menține integritatea de mediu a EU ETS, certificatele care nu sunt emise operatorilor de aeronave din cauza încetării activității lor ar trebui utilizate pentru a acoperi orice deficit aferent obligației de restituire a certificatelor de către operatorii respectivi, iar orice certificate rămase ar trebui utilizate pentru a accelera acțiunile de combatere a schimbărilor climatice prin plasarea lor în Fondul pentru inovare.

(56)

Oferirea de asistență tehnică de către Comisie, orientată preponderent către statele membre care au depus foarte puține proiecte până în prezent sau care nu au depus deloc proiecte, ar contribui la înregistrarea, în toate statele membre, a unui număr mare de cereri de finanțare pentru proiecte din Fondul pentru inovare. Asistența respectivă ar trebui, printre altele, să sprijine activitățile care vizează îmbunătățirea calității propunerilor de proiecte situate în statele membre care au depus foarte puține proiecte până în prezent sau care nu au depus deloc proiecte, de exemplu prin schimbul de informații, de experiență dobândită și de bune practici, și stimularea activităților punctelor naționale de contact. Alte măsuri care ar servi aceluiași scop includ măsuri de creștere a gradului de informare cu privire la opțiunile de finanțare și de creștere a capacității statelor membre respective de a identifica și sprijini potențialii solicitanți de proiecte. De asemenea, ar trebui promovate parteneriatele de proiecte între statele membre și stabilirea de contacte între potențialii solicitanți, în special pentru proiectele la scară largă.

(57)

Pentru a îmbunătăți rolul statelor membre în guvernanța Fondului pentru inovare și pentru a spori transparența, Comisia ar trebui să raporteze Comitetului privind schimbările climatice cu privire la implementarea Fondului pentru inovare, furnizând o analiză a impactului preconizat al proiectelor atribuite, pe sectoare și pe state membre. Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte raportul Parlamentului European și Consiliului și să îl facă public. Sub rezerva acordului solicitanților, după închiderea cererii de propuneri, Comisia ar trebui să informeze statele membre cu privire la cererile de finanțare pentru proiecte de pe teritoriile lor și ar trebui să le furnizeze acestora informații detaliate cu privire la cererile în cauză, pentru a facilita coordonarea de către statele membre a sprijinului acordat proiectelor. În plus, Comisia ar trebui să informeze statele membre cu privire la lista proiectelor preselectate, înainte de acordarea sprijinului. Statele membre ar trebui să se asigure că dispozițiile de drept intern de transpunere nu împiedică inovațiile și sunt neutre din punct de vedere tehnologic, în timp ce Comisia ar trebui să ofere asistență tehnică, în special statelor membre cu o participare efectivă redusă, pentru a îmbunătăți participarea geografică efectivă la Fondul pentru inovare și pentru a îmbunătăți calitatea generală a proiectelor prezentate. Comisia ar trebui, de asemenea, să asigure o monitorizare și o raportare cuprinzătoare, inclusiv informații privind progresele înregistrate în direcția unei acoperiri geografice eficace și bazate pe calitate în întreaga Uniune, precum și acțiuni subsecvente adecvate.

(58)

Pentru a se alinia la caracterul cuprinzător al Pactului verde european, procesul de selecție a proiectelor sprijinite prin granturi ar trebui să acorde prioritate proiectelor care abordează impacturi multiple asupra mediului. Pentru a sprijini replicarea și pătrunderea mai rapidă pe piață a tehnologiilor sau soluțiilor care sunt sprijinite, ar trebui să existe un schimb de cunoștințe între proiectele finanțate prin Fondul de inovare și alte proiecte relevante, precum și cu cercetătorii din Uniune care au un interes legitim.

(59)

Contractele pentru diferență (CfD), contractele de carbon pentru diferență (CCfD) și contractele cu primă fixă reprezintă elemente importante pentru declanșarea reducerii emisiilor în industrie prin extinderea aplicării noilor tehnologii, oferind posibilitatea de a garanta investitorilor în tehnologii inovatoare prietenoase cu clima un preț care să recompenseze reducerile emisiilor de CO2 peste cele induse de nivelul predominant al prețului carbonului din cadrul EU ETS. Gama de măsuri pe care Fondul pentru inovare le poate sprijini ar trebui extinsă pentru a oferi sprijin proiectelor prin licitații competitive, care să ducă la acordarea de CfD, CCfD sau contracte cu primă fixă. Licitarea concurențială ar constitui un mecanism important pentru sprijinirea dezvoltării tehnologiilor de decarbonizare și de optimizare a utilizării resurselor disponibile. De asemenea, aceasta ar oferi investitorilor certitudine în tehnologiile respective. În vederea reducerii la minimum a oricărei obligații contingente pentru bugetul Uniunii, ar trebui să se asigure atenuarea riscurilor la conceperea CfD și a CCfD și ar trebui să se asigure o acoperire adecvată printr-un angajament bugetar, cel puțin pentru primele două runde ale CfD și CCfD, cu credite rezultate din veniturile obținute din licitarea certificatelor alocate în temeiul articolului 10a alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE.

Nu există astfel de riscuri pentru contractele cu primă fixă, deoarece angajamentul legal va fi acoperit printr-un angajament bugetar corespunzător. În plus, Comisia ar trebui să efectueze, după încheierea primelor două runde de CfD și CCfD și, ulterior, de fiecare dată când este necesar, o evaluare calitativă și cantitativă a riscurilor financiare care decurg din punerea lor în aplicare. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a stabili, pe baza rezultatelor evaluării respective, mai degrabă o rată de provizionare adecvată decât o acoperire integrală pentru runde ulterioare de CfD sau CCfD. O astfel de abordare ar trebui să țină seama de orice elemente care ar putea reduce riscurile financiare pentru bugetul Uniunii, în plus față de certificatele disponibile în Fondul pentru inovare, cum ar fi posibila partajare a răspunderii cu statele membre, în mod voluntar, sau un posibil mecanism de reasigurare din partea sectorului privat. Prin urmare, este necesar să se stabilească derogări de la anumite părți din titlul X din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Rata de provizionare pentru primele două runde de CfD și de CCfD ar trebui să fie de 100 %.

Cu toate acestea, prin derogare de la articolul 210 alineatul (1), de la articolul 211 alineatele (1) și (2) și de la articolul 218 alineatul (1) din regulamentul respectiv, prezenta directivă ar trebui să stabilească pentru rundele ulterioare de CfD și de CCfD, o rată minimă de provizionare de 50 %, precum și o cotă maximă a veniturilor din Fondul pentru inovare care urmează să fie utilizate pentru provizionare de 30 %, iar Comisia ar trebui să poată specifica rata de provizionare necesară pe baza experienței dobândite în urma primelor două cereri de propuneri și cuantumul veniturilor care urmează să fie utilizate pentru provizionare. Prin urmare, datoria financiară totală suportată de bugetul Uniunii nu ar trebui să depășească 60 % din veniturile obținute din licitații pentru Fondul pentru inovare. În plus, întrucât provizionarea va proveni, în general, din Fondul pentru inovare, ar trebui să se facă derogări de la normele prevăzute la articolele 212, 213 și 214 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 referitoare la fondul comun de provizionare instituit prin articolul 212 din regulamentul respectiv. Caracterul nou al CfD-urilor și al CCfD-urilor ar putea necesita, de asemenea, derogări de la articolul 209 alineatul (2) literele (d) și (h) din regulamentul respectiv, având în vedere că acestea nu se bazează pe efectul de levier/pe multiplicatori și nici nu depind în întregime de o evaluare ex ante, de la articolul 219 alineatul (3), din cauza legăturii cu articolul 209 alineatul (2) litera (d) și de la articolul 219 alineatul (6), întrucât partenerii de implementare nu vor avea expuneri la credite sau la titluri de capital în cadrul unei garanții. Utilizarea oricărei derogări de la Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar. Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice cota maximă a veniturilor din Fondul pentru inovare care urmează să fie utilizată pentru provizionare cu cel mult 20 puncte procentuale peste nivelul prevăzut în prezenta directivă.

(60)

Fondul pentru inovare face obiectul regimului general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii instituit prin Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului (20).

(61)

În cazul în care activitatea unei instalații este suspendată temporar, alocarea de certificate cu titlu gratuit se ajustează la nivelurile de activitate care sunt raportate în mod obligatoriu anual. În plus, autoritățile competente pot suspenda emiterea de certificate de emisii pentru instalațiile care și-au suspendat activitatea, atât timp cât nu există nicio dovadă că își vor relua activitatea. Prin urmare, operatorii nu ar trebui să mai fie obligați să demonstreze autorității competente că instalația lor își va relua producția într-un interval de timp specificat și rezonabil în cazul unei suspendări temporare a activităților.

(62)

Corecțiile alocării de certificate cu titlu gratuit acordate instalațiilor staționare în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE pot impune necesitatea acordării de certificate cu titlu gratuit suplimentare sau a transferului certificatelor excedentare. Certificatele rezervate pentru instalațiile nou-intrate în temeiul articolului 10a alineatul (7) din Directiva 2003/87/CE ar trebui utilizate în acest scop.

(63)

Începând cu anul 2013, producătorii de energie electrică au fost obligați să achiziționeze toate certificatele de care au nevoie pentru a produce energie electrică. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 10c din Directiva 2003/87/CE, unele state membre au opțiunea să prevadă alocarea tranzitorie de certificate cu titlu gratuit pentru modernizarea sectorului energetic pentru perioada 2021-2030. Trei state membre au ales să utilizeze opțiunea respectivă. Având în vedere necesitatea unei decarbonizări rapide, în special în sectorul energetic, statele membre în cauză ar trebui să poată pune la dispoziție această alocare tranzitorie de certificate cu titlu gratuit numai pentru investițiile realizate până la 31 decembrie 2024. Acestea ar trebui să poată adăuga orice certificate rămase pentru perioada 2021-2030 care nu sunt utilizate pentru astfel de investiții, în proporția pe care o determină, la cantitatea totală de certificate pe care statul membru în cauză le primește pentru licitare sau să le utilizeze pentru a sprijini investițiile în cadrul Fondului pentru modernizare. Cu excepția termenului-limită pentru notificarea acestuia, certificatele transferate către Fondul pentru modernizare ar trebui să facă obiectul acelorași norme privind investițiile care sunt aplicabile certificatelor deja transferate în temeiul articolului 10d alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE. Pentru a asigura predictibilitate și transparență în ceea ce privește volumul de certificate disponibile fie în vederea scoaterii la licitație, fie pentru alocarea tranzitorie de certificate cu titlu gratuit, precum și în ceea ce privește activele gestionate prin fondul pentru modernizare, statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la cantitatea de certificate rămasă care urmează să fie utilizată în fiecare dintre scopurile respective, până la 15 mai 2024.

(64)

Domeniul de aplicare al Fondului pentru modernizare ar trebui să fie aliniat la cele mai recente obiective climatice ale Uniunii, impunându-se ca investițiile să fie corelate cu obiectivele Pactului verde european și cu Regulamentul (UE) 2021/1119 și eliminându-se sprijinul pentru orice investiții legate de generarea de energie pe bază de combustibili fosili, cu excepția sprijinului pentru astfel de investiții cu ajutorul veniturilor provenite din certificatele transferate în mod voluntar către Fondul de modernizare în conformitate cu articolul 10d alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE. În plus, sprijinul limitat pentru astfel de investiții ar trebui să fie în continuare posibil prin folosirea veniturilor provenite din alocările menționate la articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva respectivă, în anumite condiții, în special în cazul în care activitatea este considerată durabilă din punctul de vedere al mediului în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (21) și în ceea ce privește certificatele scoase la licitație până în 2027. Pentru această din urmă categorie de certificate, utilizările în aval ale combustibililor fosili nesolizi nu ar trebui, în plus, să fie sprijinite cu venituri din certificatele scoase la licitație după 2028. În plus, procentul din Fondul pentru modernizare care trebuie alocat investițiilor prioritare ar trebui să fie majorat la 80 % pentru certificatele transferate Fondului pentru modernizare în conformitate cu articolul 10d alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE și menționate la articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva respectivă și la 90 % pentru cuantumul suplimentar de 2,5 % din cantitatea de certificate la nivelul Uniunii.

Eficiența energetică, inclusiv în domeniul industriei, al transporturilor, al clădirilor, al agriculturii și al deșeurilor; încălzirea și răcirea din surse regenerabile, precum și sprijinul acordat gospodăriilor pentru combaterea sărăciei energetice, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate, ar trebui inclus în domeniul de aplicare al investițiilor prioritare. Pentru a spori transparența și a evalua mai bine impactul Fondului pentru modernizare, Comitetul pentru investiții ar trebui să raporteze anual Comitetului privind schimbările climatice cu privire la experiența dobândită din evaluarea investițiilor, în special în ceea ce privește costurile de reducere a emisiilor.

(65)

Directiva (UE) 2018/410 a introdus dispoziții referitoare la anularea de către statele membre a certificatelor din volumul lor scos la licitație în cazul închiderii capacităților de producere a energiei electrice pe teritoriul lor. Având în vedere obiectivul climatic mai ambițios al Uniunii și, prin urmare, decarbonizarea accelerată a sectorului energiei electrice, o astfel de anulare a devenit din ce în ce mai relevantă. Prin urmare, Comisia ar trebui să evalueze dacă utilizarea de către statele membre a anulării poate fi facilitată prin modificarea actelor delegate relevante adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE.

(66)

Ajustările la alocarea de certificate cu titlu gratuit introduse prin Directiva (UE) 2018/410 și puse în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1842 al Comisiei (22) au îmbunătățit eficiența și stimulentele oferite de alocarea de certificate cu titlu gratuit, dar au și intensificat sarcina administrativă și au făcut ca data istorică de emitere a certificatelor alocate cu titlu gratuit, și anume 28 februarie, să nu fie respectată. Pentru a se lua în considerare mai bine ajustările la alocarea de certificate cu titlu gratuit, este oportun să se efectueze ajustări ale ciclului de conformitate. Prin urmare, termenul-limită până la care autoritățile competente alocă certificate cu titlu gratuit ar trebui amânat de la 28 februarie la 30 iunie, iar termenul-limită de restituire a certificatelor de către operatori ar trebui amânat de la 30 aprilie la 30 septembrie.

(67)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (23) stabilește norme privind monitorizarea emisiilor rezultate din biomasă în concordanță cu normele privind utilizarea biomasei prevăzute în legislația Uniunii privind energia din surse regenerabile. Pe măsură ce legislația devine mai detaliată cu privire la criteriile de durabilitate pentru biomasă având în vedere cele mai recente norme stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (24), conferirea competențelor de executare de la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extinsă în mod explicit la adoptarea ajustărilor necesare pentru aplicarea în cadrul EU ETS a criteriilor de durabilitate pentru biomasă, inclusiv biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă. În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să precizeze modalitatea de contabilizare a stocării emisiilor generate din combinații de biomasă cu factor de emisie zero și biomasă care nu provine din surse cu factor de emisie zero.

(68)

Combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și combustibilii pe bază de carbon reciclat pot fi importanți pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care sunt greu de decarbonizat. În cazul în care combustibilii pe bază de carbon reciclat și combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile sunt produși din CO2 captat în cadrul unei activități reglementate de prezenta directivă, emisiile ar trebui să fie contabilizate în cadrul activității respective. Pentru a asigura contribuția combustibililor de origine nebiologică produși din surse regenerabile și a combustibililor pe bază de carbon reciclat la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru a evita dubla contabilizare a combustibililor care au o astfel de contribuție, este oportun să se extindă în mod explicit competența acordată prin articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE Comisiei de a adopta acte delegate prin care stabilesc ajustările necesare privind modalitatea de contabilizare a eventualelor emisii de CO2, astfel încât să se asigure contabilizarea tuturor emisiilor, inclusiv în cazurile în care combustibilii respectivi sunt produși în afara Uniunii din CO2 captat, evitându-se totodată dubla contabilizare și asigurându-se stimulente adecvate pentru captarea emisiilor, ținând seama, de asemenea, de regimul pe care Directiva (UE) 2018/2001 îl prevede pentru combustibilii respectivi.

(69)

Întrucât se preconizează, de asemenea, transportarea CO2 prin alte mijloace decât conductele, de exemplu pe cale navală și rutieră, domeniul de aplicare actual din anexa I la Directiva 2003/87/CE pentru transportul gazelor cu efect de seră în scopul stocării ar trebui să fie extins pentru a include toate mijloacele de transport, din motive de egalitate de tratament și indiferent dacă mijloacele de transport intră sau nu sub incidența EU ETS. În cazul în care emisiile generate de transport sunt, de asemenea, acoperite de o altă activitate în temeiul Directivei 2003/87/CE, emisiile ar trebui contabilizate în cadrul acelei alte activități pentru a evita dubla contabilizare.

(70)

Excluderea din EU ETS a instalațiilor care utilizează exclusiv biomasă a condus la situații în care instalațiile care ard o proporție ridicată de biomasă au obținut profituri excepționale prin alocări de certificate cu titlu gratuit care depășesc cu mult emisiile reale. Prin urmare, ar trebui să se introducă o valoare-limită pentru arderea biomasei cu factor de emisie zero, la depășirea căreia instalațiile sunt excluse din EU ETS. Introducerea unei valori-limită ar oferi mai multă certitudine cu privire la instalațiile care intră în domeniul de aplicare al EU ETS și ar permite distribuirea mai uniformă a certificatelor cu titlu gratuit în special către sectoarele mai expuse riscului de relocare a emisiilor de CO2. Valoarea-limită ar trebui să fie stabilită la un nivel de 95 %, pentru a echilibra avantajele și dezavantajele rămânerii instalațiilor în domeniul de aplicare al EU ETS. Prin urmare, instalațiile care și-au păstrat capacitatea fizică de ardere a combustibililor fosili nu ar trebui să fie încurajate să revină la utilizarea unor astfel de combustibili. O valoare-limită de 95 % ar asigura faptul că, în cazul în care o instalație utilizează combustibili fosili pentru a rămâne în domeniul de aplicare al EU ETS și pentru a beneficia de alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit, costurile emisiilor de carbon generate de utilizarea combustibililor fosili respectivi ar fi suficient de mari pentru a acționa ca un factor de descurajare.

Valoarea-limită respectivă ar asigura, de asemenea, faptul că instalațiile care utilizează o cantitate considerabilă de combustibili fosili vor rămâne sub incidența obligațiilor de monitorizare ale EU ETS, evitând astfel o posibilă eludare a obligațiilor existente de monitorizare, raportare și verificare. În același timp, instalațiile care ard o pondere mai mică de biomasă cu factor de emisie zero ar trebui să fie încurajate în continuare, printr-un mecanism flexibil, să reducă și mai mult arderea combustibililor fosili, rămânând totodată în domeniul de aplicare al EU ETS până când utilizarea biomasei durabile de către acestea devine atât de importantă ca pondere încât includerea în EU ETS nu mai este justificată. În plus, experiența a arătat că excluderea instalațiilor care utilizează exclusiv biomasă cu excepția arderii unor combustibili fosili în fazele de pornire și de oprire a instalațiilor – excludere care acționează efectiv ca o valoare-limită de 100 % – necesită o reevaluare și o definire mai precisă. Valoarea-limită de 95 % permite arderea de combustibili fosili în fazele de pornire și de oprire a instalațiilor.

(71)

Pentru a stimula adoptarea tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon sau cu zero emisii de dioxid de carbon, statele membre ar trebui să ofere operatorilor opțiunea de a rămâne în domeniul de aplicare al EU ETS până la sfârșitul acestei perioade și al perioadei următoare de cinci ani menționate la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE dacă instalația își modifică procesul de producție pentru a-și reduce emisiile de gaze cu efect de seră și nu mai respectă pragul de 20 MW de putere termică nominală totală.

(72)

La 28 martie 2022, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și-a publicat raportul final privind certificatele de emisii și instrumentele financiare derivate conexe. Raportul constituie o analiză cuprinzătoare a integrității pieței europene a carbonului și a furnizat expertiză și recomandări în ceea ce privește menținerea bunei funcționări a pieței carbonului. Pentru a monitoriza în permanență integritatea și transparența pieței, ESMA ar trebui să raporteze în mod regulat. ESMA evaluează deja evoluțiile pieței și, dacă este necesar, oferă recomandări în domeniul său de competență în raportul său privind tendințele, riscurile și vulnerabilitățile, în conformitate cu articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (25). Analiza pieței europene a carbonului, care include licitațiile de certificate de emisii, tranzacționarea la fața locului și tranzacționarea extrabursieră a certificatelor de emisii și a instrumentelor derivate, ar trebui să facă parte din raportarea anuală respectivă. Această obligație ar duce la simplificarea raportării efectuate de ESMA și ar permite comparații între piețe, în special datorită legăturilor puternice dintre EU ETS și piețele instrumentelor financiare derivate pentru materii prime.

O astfel de analiză periodică a ESMA ar trebui să monitorizeze în special orice volatilitate a piețelor și evoluție a prețurilor, funcționarea licitațiilor și a operațiunilor de tranzacționare pe piață, lichiditatea și volumele tranzacționate, precum și categoriile de participanți pe piață și comportamentul lor în ceea ce privește tranzacțiile, inclusiv activitatea speculativă care are un impact semnificativ asupra prețurilor. Evaluările sale ar trebui să includă, după caz, recomandări pentru a îmbunătăți integritatea și transparența pieței, precum și obligațiile de raportare, pentru a îmbunătăți prevenirea și detectarea abuzurilor de piață și pentru a contribui la menținerea unor piețe ordonate pentru certificatele de emisii și instrumentele derivate pe acestea. Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de evaluări și recomandări în contextul raportului anual privind piața carbonului și, dacă este necesar, în rapoarte, pentru a asigura o mai bună funcționare a pieței carbonului.

(73)

Pentru a stimula în continuare investițiile necesare pentru decarbonizarea încălzirii centralizate și pentru a aborda aspecte sociale legate de prețurile ridicate ale energiei și de intensitatea ridicată a emisiilor de gaze cu efect de seră ale instalațiilor de termoficare din statele membre cu o pondere foarte mare a emisiilor generate de încălzirea centralizată în comparație cu dimensiunea economiei, operatorii ar trebui să poată solicita alocări tranzitorii suplimentare de certificate cu titlu gratuit pentru instalațiile de termoficare, iar valoarea suplimentară a alocărilor de certificate cu titlu gratuit ar trebui investită pentru a reduce în mod semnificativ emisiile înainte de 2030. Pentru a se asigura că reducerile respective au loc, alocările tranzitorii suplimentare cu titlu gratuit ar trebui să fie condiționate de investițiile realizate și de reducerile de emisii obținute, prevăzute în planurile privind neutralitatea climatică care trebuie să fie elaborate de operatori pentru instalațiile lor relevante.

(74)

Creșterile excesive neașteptate sau bruște ale prețurilor pe piața carbonului pot afecta în mod negativ previzibilitatea pieței, care este esențială pentru planificarea investițiilor în decarbonizare. Prin urmare, măsura care se aplică în cazul unor fluctuații excesive ale prețurilor pe piață ale certificatelor de emisii comercializate care intră sub incidența capitolelor II și III din Directiva 2003/87/CE ar trebui consolidată cu atenție pentru a-și îmbunătăți reactivitatea la fluctuațiile nejustificate ale prețurilor. În cazul în care este îndeplinită condiția de declanșare bazată pe creșterea prețului mediu al certificatelor, această măsură de salvgardare bazată pe norme ar trebui să fie aplicată automat, astfel realizându-se eliberarea unui număr prestabilit de certificate din rezerva pentru stabilitatea pieței instituită prin Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului (26). Condiția de declanșare ar trebui monitorizată îndeaproape de către Comisie și publicată lunar pentru a îmbunătăți transparența. Pentru a asigura licitarea ordonată a certificatelor eliberate din rezerva pentru stabilitatea pieței în temeiul acestei măsuri de salvgardare și pentru a îmbunătăți previzibilitatea pieței, această măsură nu ar trebui să se aplice din nou timp de cel puțin douăsprezece luni de la încheierea perioadei anterioare de eliberare a certificatelor pe piață în temeiul măsurii respective.

(75)

Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 - Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor”, a subliniat provocarea specifică pe care o reprezintă reducerea emisiilor în sectorul clădirilor și în cel al transportului rutier. Prin urmare, Comisia a anunțat că o nouă extindere a comercializării certificatelor de emisii ar putea include emisiile generate de sectorul clădirilor și de cel al transportului rutier, indicând totodată că acoperirea tuturor emisiilor generate de arderea combustibililor ar prezenta beneficii importante. Comercializarea certificatelor de emisii ar trebui să se aplice pentru combustibilii utilizați pentru ardere în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare care corespund activităților industriale care nu sunt incluse în anexa I la Directiva 2003/87/CE, cum ar fi încălzirea instalațiilor industriale (denumite în continuare „sectorul clădirilor, al transportului rutier și alte sectoare”). Pentru sectoarele respective, ar trebui să fie stabilită o schemă separată, dar paralelă de comercializare a certificatelor de emisii, pentru a se evita orice perturbare a bunei funcționări a schemei de comercializare a certificatelor de emisii pentru instalațiile staționare și aviație. Noua schemă ar trebui să fie însoțită de politici complementare care modelează așteptările participanților la piață și vizează un semnal privind prețul carbonului pentru întreaga economie, oferind, în același timp, măsuri pentru a evita efectele nejustificate asupra prețurilor. Experiența anterioară a arătat că dezvoltarea noii scheme necesită stabilirea unui sistem eficient de monitorizare, de raportare și de verificare. În vederea asigurării sinergiilor și a coerenței cu infrastructura existentă a Uniunii pentru EU ETS, este oportun să fie stabilită o schemă de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare prin modificarea Directivei 2003/87/CE.

(76)

Pentru a stabili cadrul de punere în aplicare necesar și pentru a oferi un interval de timp rezonabil pentru atingerea obiectivului pentru 2030, comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare ar trebui să înceapă în 2025. În primii ani, entităților reglementate ar trebui să li se solicite să dețină o autorizație de emisii de gaze cu efect de seră și să raporteze emisiile pentru anii 2024-2026. Emiterea certificatelor și obligațiile de conformitate pentru entitățile respective ar trebui să se aplice începând cu anul 2027. Această etapizare ar permite să înceapă în mod ordonat și eficient comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare. Aceasta ar permite, de asemenea, să fie puse în aplicare măsuri pentru a asigura o introducere echitabilă din punct de vedere social a schemei de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare, astfel încât să se atenueze impactul prețului carbonului asupra gospodăriilor vulnerabile și a utilizatorilor de transport vulnerabili.

(77)

Din cauza numărului foarte mare de emițători de dimensiune redusă din sectorul clădirilor, al transportului rutier și din alte sectoare, nu este posibil să se stabilească punctul de reglementare la nivelul entităților care emit direct gaze cu efect de seră, cum este cazul instalațiilor staționare și al aviației. Prin urmare, din motive de fezabilitate tehnică și eficiență administrativă, este mai adecvat să se stabilească punctul de reglementare în amonte în cadrul lanțului de aprovizionare. Acțiunea care declanșează obligația de conformitate în temeiul noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să fie eliberarea pentru consum a combustibililor care sunt utilizați pentru ardere în sectorul clădirilor și al transportului rutier, inclusiv în transportul rutier de gaze cu efect de seră în scopul stocării lor geologice, precum și în alte sectoare, care corespund activităților industriale neincluse în anexa I la Directiva 2003/87/CE. Pentru a evita dubla acoperire, nu ar trebui să se aibă în vedere eliberarea pentru consum a combustibililor care sunt utilizați în activități prevăzute în anexa I la directiva respectivă.

(78)

Entitățile reglementate din sectorul clădirilor, al transportului rutier și din alte sectoare și punctul de reglementare ar trebui definite în conformitate cu sistemul de accize stabilit prin Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului (27), cu adaptările necesare, întrucât directiva respectivă stabilește deja un sistem solid de control pentru toate cantitățile de combustibili eliberați pentru consum în scopul plății accizelor. Utilizatorilor finali de combustibili din aceste sectoare nu ar trebui să le revină obligațiile prevăzute în Directiva 2003/87/CE.

(79)

Entitățile reglementate care intră în domeniul de aplicare al schemei de comercializare a certificatelor de emisii din sectorul clădirilor, al transportului rutier și din alte sectoare ar trebui să facă obiectul unor cerințe similare privind autorizația de emisii de gaze cu efect de seră precum operatorii instalațiilor staționare. Este necesar să se stabilească norme privind cererile și condițiile de acordare a autorizațiilor, conținutul și revizuirea acestora, precum și orice modificări legate de entitatea reglementată. Pentru ca noua schemă să înceapă să funcționeze în mod ordonat, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile reglementate care intră în domeniul de aplicare al noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii dețin o autorizație valabilă de la momentul începerii aplicării schemei în 2025.

(80)

Cantitatea totală de certificate pentru noua schemă de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să urmeze o traiectorie liniară în vederea atingerii obiectivului de reducere a emisiilor pentru 2030, ținând seama de contribuția eficientă din punctul de vedere al costurilor a sectorului clădirilor și al transportului rutier de reducere a emisiilor cu 43 % până în 2030 comparativ cu 2005 și a altor sectoare, o contribuție combinată eficientă din punct de vedere al costurilor de 42 % de reducere a emisiilor până în 2030 comparativ cu 2005. Cantitatea totală de certificate ar trebui stabilită pentru prima dată în 2027, pentru a urma o traiectorie care începe în 2024 pornind de la valoarea limitelor de emisii pentru 2024, calculată în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (28) pe baza emisiilor de referință pentru sectoare vizate pentru 2005 și perioada 2016-2018, astfel cum este stabilit la articolul 4 alineatul (3) din regulamentul respectiv. În consecință, factorul linear de reducere ar trebui stabilit la 5,10 %. Începând cu anul 2028, cantitatea totală de certificate ar trebui stabilită pe baza mediei emisiilor raportate pentru anii 2024, 2025 și 2026 și ar trebui să scadă cu aceeași rată de reducere anuală absolută stabilită începând cu anul 2024, ceea ce corespunde unui factor linear de reducere de 5,38 % în comparație cu valoarea comparabilă din 2025 a traiectoriei definite mai sus. În cazul în care aceste emisii sunt semnificativ mai mari decât respectiva valoare a traiectoriei, iar o astfel de divergență nu se datorează diferențelor la scară mică în ceea ce privește metodologiile de măsurare a emisiilor, factorul linear de reducere ar trebui ajustat pentru a se ajunge la reducerea necesară a nivelului emisiilor în 2030.

(81)

Licitarea certificatelor reprezintă metoda cea mai simplă și mai eficientă din punct de vedere economic pentru alocarea certificatelor de emisii, evitându-se, de asemenea, profiturile excepționale. Atât sectorul clădirilor, cât și cel al transportului rutier sunt supuse unei presiuni concurențiale relativ reduse sau inexistente din afara Uniunii și nu sunt expuse unui risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Prin urmare, certificatele pentru sectorul clădirilor și al transportului rutier ar trebui alocate numai prin licitație, fără a exista alocări de certificate cu titlu gratuit.

(82)

Pentru a asigura o demarare fără probleme a noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii în noile sectoare și ținând seama de nevoia entităților reglementate de a se acoperi împotriva riscurilor sau de a cumpăra anticipat certificate pentru a-și reduce riscul de preț și de lichiditate, ar trebui să se scoată la licitație din timp un volum mai mare de certificate. În 2027, volumul de certificate scoase la licitație ar trebui să fie deci cu 30% mai mare decât cantitatea de certificate pentru 2027. Această valoare ar fi suficientă pentru a asigura lichidități, atât în cazul în care emisiile scad în conformitate cu reducerile necesare, cât și în cazul în care reducerile de emisii se materializează doar progresiv. Normele detaliate pentru concentrarea respectivă anticipată a volumelor licitate ar trebui să fie stabilite într-un act delegat referitor la licitații, adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE.

(83)

Normele de distribuție privind proporția de certificate scoase la licitație sunt extrem de relevante pentru orice venituri obținute în urma licitării certificatelor care ar reveni statelor membre, în special având în vedere necesitatea de consolidare a capacității statelor membre de a aborda impactul social al unui semnal privind prețul carbonului în sectorul clădirilor și al transportului rutier. În pofida faptului că sectorul clădirilor, al transportului rutier și alte sectoare au caracteristici foarte diferite, este oportun să se stabilească o regulă comună de distribuție similară celei aplicabile instalațiilor staționare. Majoritatea certificatelor ar trebui să fie distribuite între toate statele membre pe baza distribuției medii a emisiilor generate de transportul rutier, de clădirile cu destinație comercială și instituțională și de clădirile rezidențiale în perioada 2016-2018.

(84)

Introducerea prețului carbonului în sectorul clădirilor și în cel al transportului rutier ar trebui să fie însoțită de compensații sociale eficace, în special având în vedere nivelurile existente ale sărăciei energetice. Aproximativ 34 de milioane de cetățeni europeni, aproape 6,9 % din populația Uniunii au declarat că nu își pot permite să își încălzească suficient locuința în cadrul unui sondaj realizat în 2021 la nivelul Uniunii. Pentru a obține o compensare socială și distributivă eficace, statele membre ar trebui să aibă obligația de a cheltui veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare pentru obiectivele în materie de climă și energie deja specificate pentru schema existentă de comercializare a certificatelor de emisii, acordând prioritate activităților care pot contribui la abordarea aspectelor sociale ale comercializării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare sau pentru măsurile adăugate în mod specific pentru a răspunde preocupărilor legate de sectoarele respective, inclusiv măsurile conexe de politică în temeiul Directivei 2012/27/UE.

Un nou Fond social pentru climă instituit prin Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului (29) va oferi finanțare specifică statelor membre pentru a sprijini grupurile vulnerabile cele mai afectate, în special gospodăriile afectate de sărăcie energetică sau în materie de transport. Fondul social pentru climă va promova echitatea și solidaritatea între statele membre și în interiorul acestora, reducând în același timp riscul de sărăcie energetică și în materie de transport pe durata tranziției. Fondul va avea la bază și va completa mecanismele de solidaritate existente, în sinergie cu alte programe de cheltuieli și fonduri ale Uniunii. 50 de milioane de certificate din cadrul EU ETS în temeiul articolului 10a alineatul (8b) din Directiva 2003/87/CE și 150 de milioane de certificate din comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare, precum și veniturile provenite din licitarea certificatelor în sectoarele respective, în cuantum total de maxim 65 000 000 000 EUR, ar trebui utilizate pentru finanțarea Fondului social pentru climă sub formă de venituri externe alocate, cu titlu temporar și excepțional, în așteptarea discuțiilor și deliberărilor cu privire la propunerea Comisiei din 22 decembrie 2021 pentru o decizie a Consiliului de modificare a Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene în ceea ce privește instituirea unei noi resurse proprii bazate pe EU ETS în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE.

Este necesar să se prevadă, atunci când se adoptă o decizie în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE prin care se stabilește această nouă resursă proprie, că aceleași venituri ar trebui să înceteze să mai fie alocate din exterior în momentul intrării în vigoare a unei astfel de decizii. În ceea ce privește Fondul social pentru climă, în cazul adoptării unei astfel de decizii, Comisia prezintă, după caz, propunerile necesare în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/955 Acest lucru nu aduce atingere rezultatului negocierilor privind cadrul financiar multianual post-2027.

(85)

Raportarea cu privire la utilizarea veniturilor obținute în urma licitării certificatelor de emisii ar trebui să fie aliniată la raportarea actuală stabilită prin Regulamentul (UE) 2018/1999.

(86)

Entitățile reglementate vizate de noua schemă de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să restituie certificate pentru emisiile lor verificate care corespund cantităților de combustibili pe care le-au eliberat pentru consum. Acestea ar trebui să restituie certificate pentru prima dată pentru emisiile lor verificate în 2027. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, o serie de norme aplicabile schemei existente de comercializare a certificatelor de emisii pentru instalațiile staționare și aviație ar trebui să devină aplicabile noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare, cu adaptările necesare. Printre acestea se numără, în special, normele privind transferul, restituirea și anularea certificatelor, precum și normele privind valabilitatea certificatelor, sancțiunile, autoritățile competente și obligațiile de raportare ale statelor membre.

(87)

În anumite state membre există deja taxe naționale pe carbon care se aplică în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare reglementate de anexa III la Directiva 2003/87/CE. Prin urmare, ar trebui să se introducă o derogare temporară până la sfârșitul anului 2030. Pentru a se garanta atingerea obiectivelor Directivei 2003/87/CE și coerența noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii, opțiunea de a aplica derogarea respectivă ar trebui să fie disponibilă numai în cazul în care cota națională de impozitare este mai mare decât prețul mediu de licitație pentru anul în cauză și ar trebui să se aplice numai obligației de restituire care revine entităților reglementate care plătesc un astfel de impozit. Pentru a se asigura stabilitatea și transparența schemei, impozitul național, inclusiv cotele de impozitare relevante, ar trebui să fie notificate Comisiei până la sfârșitul perioadei de transpunere a prezentei directive. Derogarea nu ar trebui să afecteze veniturile externe alocate Fondului social pentru climă sau, în cazul în care este instituită în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE, o resursă proprie bazată pe veniturile din licitații provenite din comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare.

(88)

Pentru ca schema de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare să fie eficientă, ar trebui să fie posibilă monitorizarea emisiilor cu un grad ridicat de certitudine și la un cost rezonabil. Emisiile ar trebui atribuite entităților reglementate pe baza cantităților de combustibil eliberate pentru consum, în combinație cu un factor de emisie. Entitățile reglementate ar trebui să poată identifica și diferenția în mod fiabil și precis sectoarele în care combustibilii sunt eliberați pentru consum, precum și utilizatorii finali ai combustibililor, pentru a evita efectele nedorite, cum ar fi dublarea sarcinii. În numărul mic de cazuri în care nu poate fi evitată dubla contabilizare între emisiile din cadrul EU ETS existentă și noua schemă de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare, sau în cazul în care apar costuri din cauza restituirii certificatelor pentru emisiile din activitățile care nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, statele membre ar trebui să utilizeze aceste venituri pentru a compensa dubla contabilizare inevitabilă sau alte costuri de acest fel în afara sectorului clădirilor, al transportului rutier și a altor sectoare în conformitate cu dreptul Uniunii. Ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în vederea asigurării unor condiții uniforme pentru a se evita dubla contabilizare și restituirea certificatelor pentru emisiile care nu sunt incluse în schema de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare, și pentru a oferi compensații financiare. Pentru a atenua și mai mult orice problemă legată de dubla contabilizare, termenele-limită de monitorizare și restituire în cadrul noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să fie stabilite la o lună de la termenele-limită prevăzute în schema existentă pentru instalațiile staționare și aviație. Pentru a dispune de suficiente date în vederea stabilirii cantității totale de certificate pentru perioada 2028-2030, entitățile reglementate care dețin o autorizație la începutul aplicării schemei în 2025 ar trebui să raporteze emisiile istorice asociate acestora pentru 2024.

(89)

Transparența în ceea ce privește costurile carbonului și măsura în care acestea sunt transferate consumatorilor sunt de o importanță majoră pentru a permite reduceri rapide și eficiente din punct de vedere al costurilor emisiilor în toate sectoarele economiei. Acest lucru este deosebit de important în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii care se bazează pe obligații în amonte. Obiectivul noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii este de a stimula entitățile reglementate să reducă conținutul de carbon din combustibili, iar astfel de entități nu ar trebui să realizeze profituri necuvenite prin transferarea către consumatori a unor costuri ale carbonului mai mari decât cele pe care le suportă. Deși licitarea integrală a certificatelor de emisii în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare limitează deja apariția unor astfel de profituri necuvenite, Comisia ar trebui să monitorizeze măsura în care entitățile reglementate transferă costurile emisiilor de dioxid de carbon, astfel încât să se evite profiturile excepționale. În ceea ce privește capitolul IVa, Comisia ar trebui să raporteze anual, atunci când este posibil, în funcție de tipul de combustibil, nivelul mediu al costurilor emisiilor de dioxid de carbon care au fost transferate consumatorilor din Uniune.

(90)

Ar trebui să fie introduse măsuri pentru a aborda riscul potențial de creștere excesivă a prețurilor, care, în cazul în care este deosebit de ridicat la începutul aplicării noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii, poate submina disponibilitatea gospodăriilor și a persoanelor fizice de a investi în reducerea emisiilor lor de gaze cu efect de seră. Măsurile respective ar trebui să completeze garanțiile oferite de rezerva pentru stabilitatea pieței devenită operațională în 2019. În timp ce piața va continua să determine prețul carbonului, măsurile de salvgardare vor fi declanșate de un mecanism automat bazat pe norme, prin care se eliberează certificate din rezerva pentru stabilitatea pieței numai dacă sunt îndeplinite una sau mai multe condiții concrete de declanșare a acestuia pe baza creșterii prețului mediu al certificatelor. Acest mecanism suplimentar ar trebui să fie, de asemenea, deosebit de reactiv pentru a putea aborda volatilitatea excesivă determinată de alți factori decât modificarea parametrilor fundamentali ai pieței. Măsurile ar trebui să fie adaptate unor niveluri diferite de creștere excesivă a prețurilor, ceea ce va duce la grade diferite de intervenție. Condițiile de declanșare ar trebui să fie monitorizate îndeaproape de Comisie, iar aceasta ar trebui să adopte măsuri în regim de urgență atunci când sunt îndeplinite condițiile, fără a se aduce atingere oricăror măsuri de însoțire pe care statele membre le-ar putea adopta pentru a aborda efectele sociale negative.

(91)

Pentru a spori certitudinea pentru cetățeni că prețul carbonului în primii ani de aplicare a noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii nu depășește 45 EUR, ar trebui să se stabilească un mecanism suplimentar de stabilitate a prețurilor pentru eliberarea de certificate din rezerva pentru stabilitatea pieței în cazul în care prețul carbonului depășește acest nivel. În principiu, măsura ar trebui să se aplice o singură dată pe parcursul unei perioade de 12 luni. Cu toate acestea, Comisia ar trebui, de asemenea, să poată depune o nouă cerere în aceeași perioadă de 12 luni în cazul în care aceasta, asistată de Comitetul privind schimbările climatice, consideră că evoluția prețului justifică o nouă eliberare de certificate. Având în vedere obiectivul acestui mecanism de a asigura stabilitatea în primii ani de aplicare a noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii, Comisia ar trebui să evalueze funcționarea acestuia și dacă acesta ar trebui să fie continuat după 2029.

(92)

Ca mecanism de salvgardare suplimentar înainte de începerea comercializării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare, ar trebui să fie posibilă amânarea aplicării plafonului și a obligațiilor de restituire în cazul în care prețurile angro la gaze sau petrol sunt excepțional de ridicate în comparație cu tendințele istorice. Mecanismul ar trebui să fie declanșat automat, în sensul că aplicarea plafonului și obligațiile de restituire s-ar amâna cu un an în cazul în care sunt îndeplinite condițiile concrete de declanșare legate de prețul energiei. Prețurile de referință ar trebui să fie determinate pe baza contractelor de referință de pe piețele angro de gaze și petrol, care sunt disponibile imediat și care sunt cele mai relevante pentru consumatorii finali. Ar trebui avute în vedere condiții de declanșare separate legate de prețurile gazelor și petrolului, deoarece evoluția prețurilor acestora urmează tendințe istorice diferite. Pentru a asigura certitudinea pieței, Comisia ar trebui să ofere claritate cu privire la aplicarea amânării cu suficient timp înainte, prin intermediul unei notificări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(93)

Aplicarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare ar trebui monitorizată de Comisie, inclusiv în ceea ce privește gradul de convergență a prețurilor cu EU ETS existentă și, dacă este necesar, aceasta ar trebui să propună Parlamentului European și Consiliului o revizuire pentru a îmbunătăți eficacitatea, administrarea și aplicarea practică a comercializării certificatelor de emisii în sectoarele respective pe baza cunoștințelor dobândite, precum și a convergenței sporite a prețurilor. Comisia ar trebui să aibă obligația de a prezenta primul raport cu privire la aceste aspecte până la 1 ianuarie 2028.

(94)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a articolului 3ga alineatul (2), a articolului 3gf alineatele (2) și (4), a articolului 10b alineatul (4), a articolului 12 alineatele (3-d) și (3-c), a articolului 14 alineatul (1), a articolului 30f alineatele (3) și (5) și a articolului 30h alineatul (7) din Directiva 2003/87/CE, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Pentru a se asigura sinergiile cu cadrul de reglementare existent, conferirea competențelor de executare prevăzute la articolele 14 și 15 din directiva respectivă ar trebui să fie extinsă pentru a viza sectorul clădirilor, al transportului rutier și alte sectoare. Respectivele competențe, cu excepția competențelor de executare în ceea ce privește articolul 3gf alineatul (2) și articolul 12 alineatele (3-d) și (3-c) din Directiva 2003/87/CE, ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (30).

(95)

Pentru a realiza obiectivele prevăzute în prezenta directivă și în alte acte legislative ale Uniunii, în special pe cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119, Uniunea și statele sale membre ar trebui să folosească cele mai recente date științifice atunci când pun în aplicare politicile. Prin urmare, atunci când Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice oferă consiliere științifică și elaborează rapoarte privind aspectele legate de EU ETS, Comisia ar trebui să țină seama de astfel de consiliere și rapoarte, în special în ceea ce privește necesitatea unor politici și măsuri suplimentare ale Uniunii pentru a asigura conformarea cu obiectivele și țintele Regulamentului (UE) 2021/1119, precum și a unor politici și măsuri suplimentare ale Uniunii în considerarea ambiției și integrității de mediu a măsurilor globale bazate pe piață pentru transportul aerian și maritim.

(96)

Pentru a recunoaște contribuția veniturilor EU ETS la tranziția climatică, ar trebui să fie introdusă o etichetă EU ETS. Printre alte măsuri menite să asigure vizibilitatea finanțării din partea EU ETS, statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că proiectele și activitățile sprijinite prin Fondul pentru modernizare și Fondul pentru inovare sunt indicate în mod clar ca provenind din veniturile EU ETS prin afișarea unei etichete adecvate.

(97)

În vederea realizării obiectivului neutralității climatice prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119, ar trebui să fie stabilit un obiectiv climatic la nivelul Uniunii pentru 2040, pe baza unei propuneri legislative de modificare a regulamentului respectiv. EU ETS ar trebui să fie revizuit pentru a se alinia la obiectivul climatic al Uniunii pentru 2040. Prin urmare, până în iulie 2026, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la mai multe aspecte ale EU ETS, care să fie însoțit, după caz, de o propunere legislativă și de o evaluare a impactului. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119, ar trebui să se acorde prioritate reducerii emisiilor directe, măsură care va trebui să fie completată cu absorbția sporită a dioxidului de carbon pentru a se asigura neutralitatea climatică. Prin urmare, printre alte aspecte, până în iulie 2026, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la modul în care emisiile captate din atmosferă și stocate în condiții de siguranță și în mod permanent, de exemplu prin captarea directă în atmosferă, ar putea fi vizate de comercializarea emisiilor, fără a compensa reducerile de emisii necesare. Atât timp cât nu toate etapele duratei de viață al unui produs în care se utilizează carbonul captat fac obiectul stabilirii prețului carbonului, în special în etapa de incinerare a deșeurilor, luarea în considerare a emisiilor în momentul în care sunt eliberate din produse în atmosferă ar conduce la o subcontabilizare a emisiilor.

Pentru a reglementa captarea dioxidului de carbon într-un mod care să reducă emisiile nete și să asigure contabilizarea tuturor emisiilor și evitarea dublei contabilizări, generând în același timp stimulente economice, Comisia ar trebui să evalueze, până în iulie 2026, dacă toate emisiile de gaze cu efect de seră reglementate de Directiva 2003/87/CE sunt contabilizate în mod eficient și dacă dubla contabilizare este evitată în mod efectiv. În special, Comisia ar trebui să evalueze contabilizarea emisiilor de gaze cu efect de seră care sunt considerate a fi fost captate și utilizate într-un produs în alt mod decât cel menționat la articolul 12 alineatul (3b) și să ia în considerare etapele din aval, inclusiv eliminarea și incinerarea deșeurilor. În cele din urmă, Comisia ar trebui, de asemenea, să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la fezabilitatea reducerii pragurilor de putere termică nominală totală de 20 MW pentru activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, ținând seama de beneficiile pentru mediu și de sarcina administrativă.

(98)

Până în iulie 2026, Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze și să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la fezabilitatea includerii instalațiilor de incinerare a deșeurilor municipale în EU ETS, inclusiv la includerea acestora începând cu anul 2028, și să furnizeze o evaluare a potențialei necesități privind opțiunea ca un stat membru să renunțe până la sfârșitul anului 2030, ținând seama de importanța tuturor sectoarelor care contribuie la reducerea emisiilor. Includerea instalațiilor de incinerare a deșeurilor municipale în EU ETS ar contribui la economia circulară prin încurajarea reciclării, a reutilizării și a reparării produselor, contribuind totodată la decarbonizarea la nivelul întregii economii. Includerea instalațiilor de incinerare a deșeurilor municipale ar consolida stimulentele pentru gestionarea durabilă a deșeurilor în conformitate cu ierarhia deșeurilor și ar crea condiții de concurență echitabile între regiunile care au inclus incinerarea deșeurilor municipale în domeniul de aplicare al EU ETS.

Pentru a evita deturnarea deșeurilor de la instalațiile de incinerare a deșeurilor municipale către depozitele de deșeuri din Uniune, care generează emisii de metan, și pentru a evita exporturile de deșeuri către țări terțe, cu un impact potențial negativ asupra mediului, Comisia ar trebui să ia în considerare, în raportul său, posibila deturnare a deșeurilor către eliminarea prin depozitarea în Uniune și prin exporturile de deșeuri către țări terțe. De asemenea, Comisia ar trebui să țină seama de efectele asupra pieței interne, de potențialele denaturări ale concurenței, de integritatea de mediu, de alinierea la obiectivele Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (31) și de fiabilitatea și acuratețea monitorizării și a calculării emisiilor. În ceea ce privește emisiile de metan generate de depozitarea deșeurilor și pentru a evita crearea unor condiții de concurență inechitabile, Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, posibilitatea de a include în EU ETS și alte procese de gestionare a deșeurilor, cum ar fi depozitarea deșeurilor, fermentarea, compostarea și tratarea mecano-biologică, atunci când evaluează fezabilitatea includerii instalațiilor de incinerare a deșeurilor municipale.

(99)

În vederea adoptării actelor fără caracter legislativ și cu aplicare generală de completare sau modificare a anumitor elemente neesențiale ale unui act legislativ, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește calendarul, gestionarea și alte aspecte ale licitațiilor, normele de condiționalitate, normele privind funcționarea Fondului pentru inovare, normele privind funcționarea mecanismului de licitație concurențială în legătură cu CfD și CCfD, cerințele în baza cărora se consideră că gazele cu efect de seră au devenit legate chimic în mod permanent într-un produs și extinderea activității menționate în anexa III la Directiva 2003/87/CE către alte sectoare. În plus, pentru a se asigura sinergiile cu cadrul de reglementare existent, delegarea de la articolul 10 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE privind calendarul, gestionarea și alte aspecte ale licitațiilor ar trebui să fie extinsă pentru a viza sectorul clădirilor, al transportului rutier și alte sectoare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (32). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(100)

Dispozițiile referitoare la EU ETS existentă și la extinderea sa la transportul maritim ar trebui să se aplice începând cu anul 2024, în conformitate cu necesitatea unor acțiuni urgente în domeniul climei și ca toate sectoarele să contribuie la reducerea emisiilor într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. În consecință, statele membre ar trebui să transpună dispozițiile referitoare la respectivele sectoare până la 31 decembrie 2023. Cu toate acestea, termenul pentru transpunerea dispozițiilor referitoare la schema de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare ar trebui să fie 30 iunie 2024, deoarece normele privind monitorizarea, raportarea, verificarea și acordarea autorizațiilor pentru sectoarele respective se aplică de la 1 ianuarie 2025 și necesită o perioadă de timp suficientă pentru o punere în aplicare ordonată. În mod excepțional, pentru a garanta transparența și raportarea consolidată, statele membre ar trebui să transpună obligația de raportare a emisiilor istorice în sectoarele respective până la 31 decembrie 2023, deoarece obligația respectivă se referă la emisiile din anul 2024. În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (33), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea dispozițiilor de drept intern de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și elementele corespunzătoare din dispozițiile de drept intern de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(101)

EU ETS funcțională, reformată, care include un instrument de stabilizare a pieței, reprezintă un mijloc esențial atingerii de către Uniune a obiectivului său de reducere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030, a obiectivului Uniunii de neutralitate climatică până cel târziu în 2050 și a obiectivului de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și a obiectivelor Acordului de la Paris. Rezerva pentru stabilitatea pieței urmărește să remedieze dezechilibrul dintre cererea și oferta de certificate de pe piață. Articolul 3 din Decizia (UE) 2015/1814 prevede că rezerva urmează să fie revizuită în termen de trei ani de la data la care devine operațională, acordându-se o atenție deosebită procentului utilizat pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezerva pentru stabilitatea pieței, pragului numărului total de certificate aflate în circulație (TNAC) care determină plasarea de certificate în rezervă, precum și numărului de certificate care urmează să fie eliberate din rezervă. Pragul actual care determină plasarea certificatelor în rezerva pentru stabilitatea pieței a fost stabilit în 2018, odată cu ultima revizuire a EU ETS, în timp ce factorul linear de reducere este majorat prin prezenta directivă. Prin urmare, în cadrul revizuirii periodice a funcționării rezervei pentru stabilitatea pieței, Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, necesitatea unei eventuale ajustări a pragului respectiv, în conformitate cu factorul linear menționat la articolul 9 din Directiva 2003/87/CE.

(102)

Ținând cont de necesitatea de a se transmite un semnal de investiție mai ferm pentru reducerea emisiilor într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor și în vederea consolidării EU ETS, Decizia (UE) 2015/1814 ar trebui să fie modificată în sensul majorării ratei procentuale pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezerva pentru stabilitatea pieței în fiecare an. În plus, pentru nivelurile inferioare ale TNAC, cantitatea plasată în rezervă ar trebui să fie egală cu diferența dintre TNAC și pragul care determină plasarea de certificate în rezervă. Acest lucru ar preveni incertitudinea considerabilă în ceea ce privește volumele de certificate scoase la licitație care rezultă atunci când TNAC se apropie de prag și, în același timp, ar asigura faptul că excedentul ajunge la intervalul de volum în care se consideră că piața carbonului funcționează în mod echilibrat.

(103)

În plus, pentru a se asigura că nivelul certificatelor care rămâne în rezerva pentru stabilitatea pieței după invalidare este previzibil, invalidarea certificatelor din rezervă nu ar trebui să mai depindă de volumele de certificate licitate în anul precedent. Numărul de certificate din rezervă ar trebui, prin urmare, să fie stabilit la un nivel de 400 de milioane de certificate, ceea ce corespunde pragului inferior pentru valoarea TNAC.

(104)

Examinarea evaluării impactului care însoțește prezenta propunere de directivă a indicat, de asemenea, că, în sectorul aviației, cererea netă ar trebui inclusă în TNAC. În plus, deoarece certificatele în aviație pot fi utilizate în același mod precum certificatele generale, includerea în rezervă a certificatelor în aviație ar face ca aceasta să fie mai precisă și, prin urmare, un instrument mai bun de asigurare a stabilității pieței. Calculul TNAC ar trebui să includă emisiile generate de aviație și certificatele emise pentru aviație începând cu anul următor intrării în vigoare a prezentei directive.

(105)

Pentru a clarifica modalitatea de calcul a TNAC, Decizia (UE) 2015/1814 ar trebui să precizeze că numai certificatele emise și neplasate în rezerva pentru stabilitatea pieței sunt incluse în volumul de certificate. În plus, formula nu ar trebui să mai scadă numărul de certificate din rezerva pentru stabilitatea pieței din volumul de certificate. Această modificare nu ar avea un impact semnificativ asupra rezultatului calculului TNAC, inclusiv asupra calculelor anterioare ale TNAC sau asupra rezervei.

(106)

Pentru a atenua riscul de dezechilibre între cerere și ofertă asociate cu începerea comercializării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare, precum și pentru a-i conferi acesteia o mai bună rezistență la șocurile pieței, mecanismul bazat pe norme al rezervei pentru stabilitatea pieței ar trebui să se aplice în sectoarele menționate. Pentru ca rezerva respectivă să fie operațională de la începutul aplicării schemei, aceasta ar trebui să fie stabilită cu un fond inițial de 600 de milioane de certificate de emisii pentru comercializarea în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare. Pragurile inferioare și superioare inițiale, care declanșează eliberarea de certificate din rezervă sau plasarea acestora în rezervă, ar trebui să facă obiectul unei clauze generale de revizuire. Alte elemente, cum ar fi publicarea TNAC sau cantitatea de certificate eliberate din rezervă sau plasate în aceasta, ar trebui să respecte normele privind rezerva pentru alte sectoare.

(107)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume promovarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și din punct de vedere economic și într-o manieră compatibilă cu obiectivul de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii până în 2030 cu ajutorul unui mecanism bazat pe piață extins, modificat și aplicat la nivelul întregii Uniuni, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(108)

Prin urmare, Directiva 2003/87/CE și Decizia (UE) 2015/1814 ar trebui modificate în consecință,