(1)

Comisia a prezentat, printre altele, Pactul verde european, strategia care vizează realizarea neutralității climatice până în 2050 (1). În acest context, pachetul „Pregătiți pentru 55” (2) vizează reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030. În plus, în contextul invadării neprovocate a Ucrainei de către Rusia și al folosirii ca armă, de către aceasta din urmă, a furnizării de energie, Comunicarea REPowerEU (3) și planul aferent (4) propun măsuri pentru a stopa rapid dependența de combustibilii fosili rusești și pentru a aborda criza energetică prin accelerarea tranziției către o energie curată și prin unirea forțelor pentru a realiza un sistem energetic mai rezilient.

(2)

Având în vedere că producția și utilizarea energiei reprezintă peste 75 % din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii, decarbonizarea sistemului energetic este esențială pentru atingerea acestor obiective. Pentru a atinge obiectivele Uniunii în materie de climă și energie, sistemul energetic trece printr-o transformare profundă, caracterizată de îmbunătățirea eficienței energetice, de implementarea masivă și rapidă a producției variabile de energie din surse regenerabile, de prezența mai multor actori, de sisteme mai descentralizate, digitalizate și interconectate și de o electrificare sporită a economiei. O astfel de transformare a sistemului necesită mai multă flexibilitate, înțeleasă ca fiind capacitatea sistemului energetic de a se adapta la nevoile în schimbare ale rețelei și de a gestiona variabilitatea și incertitudinea cererii și ofertei în toate intervalele de timp relevante. Modelele (5) arată o relație directă, uneori exponențială, între nevoia de flexibilitate (zilnică, săptămânală și lunară) și implementarea producției de energie din surse regenerabile. Prin urmare, nevoia de flexibilitate va fi deosebit de relevantă în următorii ani, deoarece se preconizează că ponderea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică va atinge 69 % până în 2030.

(3)

Noile provocări operaționale necesită, de asemenea, servicii suplimentare în viitorul sistem de energie electrică (de exemplu, serviciile de echilibrare și serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței (6)) pentru a asigura constanța și fiabilitatea și, în cele din urmă, securitatea aprovizionării cu energie electrică.

(4)

Există diferite tehnologii care pot oferi sistemului energetic flexibilitatea necesară, cum ar fi stocarea energiei, consumul dispecerizabil, flexibilitatea ofertei și interconexiunile. În special, diferitele tehnologii de stocare a energiei (de exemplu, mecanice, termice, electrice, electrochimice și chimice) pot furniza servicii diverse la diferite scări și la intervale de timp diferite. De exemplu, stocarea energiei termice, în special stocarea termică masivă în sistemele de încălzire centralizată, poate oferi rețelei de energie electrică servicii de flexibilitate și de echilibrare, furnizând o soluție de integrare a sistemului la costuri reduse prin absorbția producției variabile de energie electrică din surse regenerabile (de exemplu, energia eoliană și solară). În plus, tehnologiile de stocare a energiei pot reprezenta o soluție tehnică pentru asigurarea stabilității și a fiabilității.

(5)

Stocarea energiei în sistemul de energie electrică este definită la articolul 2 alineatul (59) din Directiva (UE) 2019/944 al Parlamentului European și al Consiliului (7), care acoperă diferite tehnologii. Directiva (UE) 2019/944 abordează participarea stocării energiei pe piața energiei electrice, inclusiv furnizarea de servicii de flexibilitate în condiții de concurență echitabile cu alte resurse energetice.

(6)

Dincolo de sistemul de energie electrică, stocarea energiei, cum ar fi stocarea termică, poate contribui în mai multe feluri la sistemul energetic. De exemplu, stocarea energiei, care completează generatoarele de încălzire și răcire din surse regenerabile ca parte a sistemelor individuale și centralizate de încălzire, permite ca o proporție mai mare din cererea de încălzire să fie acoperită din surse regenerabile variabile și la temperatură scăzută, cum ar fi energia geotermică de mică adâncime, energia termică solară și energia ambientală. Promovarea acestor sisteme de încălzire din surse regenerabile este esențială pentru a se putea renunța la sistemele de încălzire pe bază de combustibili fosili, în special în clădiri.

(7)

Stocarea energiei poate juca un rol esențial în decarbonizarea sistemului energetic, contribuind la integrarea sistemului energetic și la securitatea aprovizionării. Un sistem energetic decarbonizat va necesita investiții semnificative în capacitatea de stocare, sub orice formă a acesteia. Tehnologiile de stocare a energiei pot facilita electrificarea diferitelor sectoare economice, în special a clădirilor și a transporturilor. De exemplu, prin adoptarea vehiculelor electrice și prin participarea acestora la echilibrarea rețelei de energie electrică prin consumul dispecerizabil (de exemplu, prin absorbția surplusului de energie electrică din surse regenerabile în perioadele de producție ridicată și de cerere scăzută). Energia stocată în bateriile vehiculelor electrice poate fi, de asemenea, utilizată în mod eficace pentru alimentarea locuințelor și pentru stabilizarea rețelei.

(8)

Stocarea energiei, în special „în spatele contorului” (behind the meter), poate ajuta consumatorii, atât la nivel de gospodării, cât și de industrie, să maximizeze autoconsumul de energie din surse regenerabile autoprodusă, permițând acestor consumatori să își reducă facturile la energie.

(9)

Pentru sistemele energetice care sunt mai puțin sau deloc interconectate, cum ar fi insulele, zonele îndepărtate sau regiunile ultraperiferice ale UE, resursele de flexibilitate, în special stocarea energiei, pot contribui în mod semnificativ la renunțarea la combustibilii fosili importați și la gestionarea unor niveluri ridicate de variabilitate pe termen scurt și sezonier a aprovizionării cu energie din surse regenerabile.

(10)

Stocarea energiei se confruntă cu o serie de provocări care pot afecta implementarea sa la nivelurile necesare sprijinirii semnificative a tranziției energetice. Unele dintre aceste provocări sunt legate de necesitatea unei vizibilități și predictibilități pe termen lung a veniturilor pentru a facilita accesul la finanțare.

(11)

Piața energiei electrice din Uniune este concepută astfel încât să permită deja ca stocarea energiei să participe la toate piețele energiei electrice. Aceasta oferă o bază pentru combinarea diferitelor fluxuri de venituri (cumul de venituri - „revenue stacking”) pentru a sprijini viabilitatea modelului de afaceri în materie de stocare și pentru a permite atingerea valorii adăugate maxime a stocării energiei pentru sistemul energetic.

(12)

Orientările privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie (8) încurajează statele membre să introducă criterii sau caracteristici suplimentare în măsurile lor de securitate a aprovizionării pentru a promova participarea unor tehnologii mai ecologice (sau pentru a reduce participarea tehnologiilor poluante) necesare pentru a sprijini realizarea obiectivelor UE în materie de protecție a mediului. Se preconizează că astfel de criterii sau caracteristici vor crește proporția stocării care beneficiază de măsuri de securitate a aprovizionării.

(13)

Operatorii de sisteme de transport au obligația de a lua în considerare potențialul de utilizare a instalațiilor de stocare a energiei în planul lor de dezvoltare a rețelei pe 10 ani (9). Cu toate acestea, modelul tipic de funcționare a stocării energiei – injectarea de energie electrică în rețea atunci când nivelurile de producție sunt scăzute și consumul de energie electrică atunci când ele sunt ridicate – poate fi exploatat în continuare în procesul de planificare a rețelelor. Consumul din rețea în timpul orelor de vârf poate fi redus prin taxe de rețea și scheme tarifare bine concepute care să consolideze utilizarea instrumentelor de flexibilitate precum stocarea energiei.

(14)

Partajarea energiei electrice stocate are potențialul de a aduce beneficii mai mari sistemului prin consumul dispecerizabil, atunci când consumatorii finali sunt expuși la semnale de preț adecvate sau li se permite să participe la mecanisme de flexibilitate. După cum se prevede în Directiva (UE) 2019/944, clienții finali care acționează în comun nu ar trebui să fie expuși la taxe duble atunci când furnizează servicii de flexibilitate operatorilor de sistem care utilizează instalații de stocare în fața contorului (front of the meter).

(15)

Actualizarea planurilor naționale privind energia și clima pentru perioada 2021-2030, astfel cum se prevede la articolul 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice (10), ar trebui să includă un obiectiv mai ambițios pentru accelerarea tranziției verzi și sporirea securității energetice, în conformitate cu pachetul privind Pactul verde european (11) și cu planul REPowerEU. Actualizarea planurilor naționale privind energia și clima ar trebui să includă, de asemenea, obiective naționale de creștere a flexibilității sistemului în temeiul articolului 4 litera (d) punctul (3) din regulamentul respectiv. Aceste planuri naționale actualizate ar trebui, de asemenea, să prezinte politici și măsuri relevante pentru a sprijini nevoile de investiții identificate în cadrul REPowerEU, precum și prioritatea-cheie de protejare a competitivității și a atractivității UE în raport cu partenerii mondiali, ținând seama totodată de impactul asupra mediului, în special asupra habitatelor și ecosistemelor (12). Planurile naționale privind energia și clima reprezintă ocazia de a explora sinergii între cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice (13), în special în ceea ce privește beneficiile stocării energiei electrice,

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

(7)

(8)

(9)

(10)