(1)

La 30 ianuarie 2021, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/111 (2) în baza căruia exportul de vaccinuri împotriva COVID-19, precum și de substanțe active, inclusiv de bănci de celule master și de lucru, utilizate în fabricarea acestor vaccinuri, necesită o autorizație de export, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2015/479, timp de șase săptămâni. Ulterior, la 12 martie 2021, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/442 (3) în baza căruia exportul acelorași produse necesită o autorizație de export până la 30 iunie 2021, în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) 2015/479.

(2)

La 24 martie 2021, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/521 (4) prin care se introduce, ca factor suplimentar care trebuie luat în considerare atunci când se are în vedere acordarea unei autorizații de export, necesitatea de a evalua dacă o astfel de autorizație nu determină o amenințare la adresa securității aprovizionării în Uniune cu produsele care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2021/442. Prin același regulament, Comisia a decis suspendarea temporară a exceptării anumitor țări de destinație din includerea în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/442.

(3)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/521 a fost adoptat în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2015/479 și s-a aplicat pentru o perioadă de șase săptămâni. Măsurile introduse prin regulamentul respectiv au fost ulterior prelungite până la 30 iunie 2021 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/734 al Comisiei (5).

(4)

Aplicarea atât a Regulamentului (UE) 2021/442, cât și a Regulamentului (UE) 2021/521, a fost prelungită din nou, mai întâi până la 30 septembrie 2021 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1071 al Comisiei (6) și apoi până la 31 decembrie 2021 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1728 al Comisiei (7).

(5)

Producția și livrarea dozelor de vaccin anti-COVID-19 în Uniune au fost accelerate, iar riscul ca exporturile să amenințe executarea acordurilor preliminare de achiziție dintre Uniune și producătorii de vaccinuri sau securitatea aprovizionării Uniunii cu vaccinuri anti-COVID-19 și cu substanțele active aferente acestora s-a redus în prezent.

(6)

În condițiile actuale și ținând cont de situația actuală a aprovizionării, Comisia a considerat că aplicarea cerinței de a prezenta o autorizație de export pentru exporturile de vaccinuri împotriva coronavirusurilor asociate cu SARS (specii de SARS-CoV) și de substanțe active, inclusiv de bănci de celule master și de lucru utilizate în fabricarea unor astfel de vaccinuri, nu este necesară după 31 decembrie 2021.

(7)

Cu toate acestea, este în continuare necesar să se efectueze supraveghea prin utilizarea procedurii bazate pe articolul 56 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și să se solicite ca declarația de export sau reexport să includă codurile adiționale TARIC prevăzute în anexă, precum și numărul de doze (în cazul recipientelor cu doze multiple, doza pentru adulți) timp de 24 de luni începând cu 1 ianuarie 2022.

(8)

Este necesar ca această supraveghere să permită Comisiei să colecteze date statistice suplimentare privind exporturile la nivelul fiecărui producător, cu scopul de a detecta în timp util: (i) orice indiciu privind nerespectarea acordului preliminar de achiziție încheiat de Comisie; (ii) orice altă circumstanță care ar putea amenința securitatea aprovizionării Uniunii; și (iii) capacitatea Uniunii de a promite și de a livra noi donații. Este necesar ca în acest sens să se creeze condițiile ca, la nevoie, Comisia să poată lua măsuri suplimentare pentru a preveni apariția unei situații critice din cauza unei penurii de astfel de produse, în conformitate cu cerințele Regulamentului (UE) 2015/479,