(1)

În temeiul acquis-ului Schengen, resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședință legală pe teritoriul statelor membre pot circula liber pe teritoriile tuturor celorlalte state membre în decursul a 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(2)

La 30 ianuarie 2020, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a declarat o urgență de sănătate publică de importanță internațională cu privire la epidemia provocată la nivel mondial de coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2), care cauzează boala coronavirusului 2019 (COVID-19). La 11 martie 2020, OMS a evaluat drept pandemie situația cauzată de COVID-19.

(3)

Pentru a limita răspândirea SARS-CoV-2, statele membre au adoptat anumite măsuri care au afectat călătoriile către statele membre și pe teritoriul acestora, precum restricții la intrarea pe teritoriu sau cerințe impuse călătorilor transfrontalieri de a sta în carantină ori autoizolare sau de a efectua un test pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2. Astfel de restricții au efecte negative asupra persoanelor și activităților economice, în special asupra persoanelor care locuiesc în regiuni de frontieră și care trec frontiera zilnic sau frecvent în scopuri legate de muncă, afaceri, educație, familie, asistență medicală sau acordarea de îngrijiri.

(4)

La 13 octombrie 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/1475 (2), care a introdus o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19.

(5)

La 30 octombrie 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/1632 (3), în care a recomandat statelor membre care au obligații în temeiul acquis-ului Schengen să aplice principiile generale, criteriile comune, pragurile comune și cadrul comun de măsuri, inclusiv recomandările privind coordonarea și comunicarea, astfel cum sunt prevăzute în Recomandarea (UE) 2020/1475.

(6)

Multe state membre au lansat sau intenționează să lanseze inițiative de eliberare a unor certificate de vaccinare împotriva COVID-19. Pentru ca astfel de certificate de vaccinare să fie însă folosite în mod eficace în contextul călătoriilor transfrontaliere în interiorul Uniunii, acestea trebuie să fie pe deplin interoperabile, compatibile, sigure și verificabile. Este necesară o abordare comună a statelor membre cu privire la conținutul, formatul, principiile, standardele tehnice și nivelul de securitate ale unor astfel de certificate de vaccinare.

(7)

Înainte de data aplicării prezentului regulament, mai multe state membre au scutit deja persoanele vaccinate de obligația respectării anumitor restricții de călătorie. În cazul în care acceptă dovada vaccinării pentru a elimina restricțiile de călătorie instituite în conformitate cu dreptul Uniunii pentru a limita răspândirea SARS-CoV-2, cum ar fi cerințele de a sta în carantină ori autoizolare sau de a efectua un test pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2, statele membre ar trebui să aibă obligația de a accepta, în aceleași condiții, certificatele de vaccinare eliberate de alte state membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului (4). O astfel de acceptare ar trebui să se realizeze în aceleași condiții, ceea ce înseamnă că, de exemplu, în cazul în care un stat membru consideră că administrarea unei singure doze dintr-un vaccin este suficientă, acesta ar trebui să aplice același principiu și în cazul titularilor unui certificat de vaccinare care indică o singură doză a aceluiași vaccin.

(8)

Procedurile armonizate din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5) nu ar trebui să împiedice statele membre să decidă să accepte certificatele de vaccinare eliberate pe baza altor vaccinuri împotriva COVID-19 cărora li s-a acordat o autorizație de comercializare din partea autorității competente a unui stat membru în temeiul Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), a vaccinurilor a căror distribuție a fost autorizată temporar în temeiul articolului 5 alineatul (2) din directiva respectivă și a vaccinurilor care au încheiat procedura de înscriere pe lista OMS privind utilizările de urgență. În cazul în care unui astfel de vaccin împotriva COVID-19 i se acordă ulterior o autorizație de comercializare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004, obligația de a accepta certificatele de vaccinare în aceleași condiții s-ar aplica și certificatelor de vaccinare eliberate de un stat membru pe baza respectivului vaccin împotriva COVID-19, indiferent dacă certificatele de vaccinare au fost eliberate înainte sau după autorizare prin procedura centralizată. Regulamentul (UE) 2021/953 stabilește cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile privind vaccinarea, testarea și vindecarea de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID), pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19. Acesta li se aplică cetățenilor Uniunii și resortisanților țărilor terțe care sunt membrii familiilor unor cetățeni ai Uniunii.

(9)

În conformitate cu articolele 19, 20 și 21 din Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (7), resortisanții țărilor terțe care intră sub incidența dispozițiilor respective pot circula liber pe teritoriul statelor membre.

(10)

Fără a aduce atingere normelor comune privind trecerea frontierelor interne de către persoane, prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (8), și în scopul facilitării călătoriilor pe teritoriile statelor membre pentru resortisanții țărilor terțe care au dreptul de face astfel de călătorii, cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile privind vaccinarea, testarea și vindecarea de COVID-19 instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953 ar trebui să li se aplice și resortisanților țărilor terțe cărora nu li se aplică deja regulamentul menționat, cu condiția ca aceștia să se afle în situație de ședere legală sau să aibă reședința legală pe teritoriul unui stat membru și să aibă dreptul de a călători în alte state membre în conformitate cu dreptul Uniunii.

(11)

Prezentul regulament urmărește să faciliteze aplicarea principiilor proporționalității și nediscriminării în ceea ce privește restricțiile de călătorie pe durata pandemiei de COVID-19, urmărind în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății publice. Acesta nu ar trebui înțeles ca o facilitare sau ca o încurajare a adoptării de restricții privind libera circulație sau de restricții ale altor drepturi fundamentale, ca răspuns la pandemia de COVID-19. În plus, cerința de a verifica certificatele instituite prin Regulamentul (UE) 2021/953 nu justifică, ca atare, reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne. Verificările la frontierele interne ar trebui să rămână o măsură de ultimă instanță, sub rezerva normelor specifice prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/399.

(12)

Întrucât prezentul regulament se aplică resortisanților țărilor terțe aflați deja în situație de ședere legală sau care au deja reședință legală pe teritoriul statelor membre, acesta nu ar trebui interpretat în sensul că acordă resortisanților țărilor terțe care doresc să călătorească într-un stat membru dreptul de a primi un certificat digital al UE privind COVID din partea statului membru respectiv înainte de a sosi pe teritoriul său. Statele membre nu au obligația de a elibera certificate de vaccinare la oficiile consulare.

(13)

La 30 iunie 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/912 (9) privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către Uniune și posibila eliminare a acestei restricții. Prezentul regulament nu vizează limitarea temporară a călătoriilor neesențiale către Uniune.

(14)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(15)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (10); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Pentru ca statele membre să poată accepta, în condițiile stabilite de Regulamentul (UE) 2021/953, certificatele privind COVID-19 eliberate de Irlanda resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere legală sau au reședință legală pe teritoriul său, pentru a facilita călătoriile pe teritoriul statelor membre, Irlanda ar trebui să le elibereze resortisanților țărilor terțe respectivi certificate privind COVID-19 care respectă cerințele cadrului de încredere pentru certificatul digital al UE privind COVID. Irlanda și celelalte state membre ar trebui să accepte certificatele eliberate resortisanților țărilor terțe vizați de prezentul regulament, în condiții de reciprocitate.

(16)

Prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011.

(17)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (11), care se află sub incidența articolului 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (12).

(18)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13), care se află sub incidența articolului 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (14).

(19)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (15), care se află sub incidența articolului 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (16).

(20)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume facilitarea călătoriei pe durata pandemiei de COVID-19 a resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere legală sau care au reședință legală pe teritoriul statelor membre, prin instituirea unui cadru pentru eliberarea, verificarea și acceptarea unor certificate interoperabile privind COVID-19 care să ateste vaccinarea, rezultatul testării sau vindecarea de COVID-19 a unei persoane, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(21)

Dat fiind caracterul urgent al situației legate de pandemia de COVID-19, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(22)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și au emis un aviz comun la 31 martie 2021 (18),