(1)

Tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de carbon, mai durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. În 2016, Uniunea a încheiat Acordul de la Paris (2). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris stabilește obiectivul de a consolida răspunsul la schimbările climatice, printre alte mijloace prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice.

(2)

Recunoscând această provocare, în decembrie 2019 Comisia a prezentat Pactul verde european (3). Acest Pact verde este o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care începând din 2050 să nu mai existe emisii nete de gaze cu efect de seră, iar creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, trebuie să li se transmită investitorilor semnale clare în ceea ce privește investițiile lor, astfel încât să se evite activele depreciate și să se mobilizeze finanțare durabilă.

(3)

În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile” (4), care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Evaluarea impactului care stă la baza inițiativelor legislative ulterioare, publicate în mai 2018 (5), a demonstrat necesitatea de a clarifica faptul că factorii de durabilitate ar trebui să fie luați în considerare de către societățile de administrare ca făcând parte din obligațiile lor față de investitori. Prin urmare, societățile de administrare ar trebui să evalueze în mod continuu nu numai toate riscurile financiare relevante, ci și toate riscurile relevante legate de durabilitate menționate în Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care, în cazul în care se produc, ar putea cauza un efect negativ semnificativ, efectiv sau potențial, asupra valorii investiției. Directiva 2010/43/UE a Comisiei (7) nu menționează în mod explicit riscurile legate de durabilitate. Din acest motiv și pentru a oferi asigurarea că procedurile interne și dispozițiile organizaționale sunt puse în aplicare și respectate în mod corespunzător, este necesar să se clarifice faptul că procesele, sistemele și controalele interne ale societăților de administrare reflectă riscurile legate de durabilitate, iar capacitățile și cunoștințele tehnice sunt necesare pentru analizarea acestor riscuri.

(4)

În scopul de a evita un mediu concurențial inechitabil pentru societățile de administrare și între societățile de investiții care nu au desemnat o societate de administrare și pentru a evita fragmentarea, incoerența și imprevizibilitatea pe care un astfel de mediu le-ar cauza pentru funcționarea pieței interne, normele privind integrarea riscurilor legate de durabilitate ar trebui să se aplice și societăților de investiții, ținând seama de principiul proporționalității.

(5)

Pentru a menține un standard ridicat de protecție a investitorilor, atunci când identifică tipurile de conflicte de interese a căror existență poate aduce atingere intereselor unui OPCVM, societățile de administrare ar trebui să includă conflictele de interese care pot apărea ca urmare a integrării riscurilor legate de durabilitate în procesele și sistemele lor, precum și în controalele lor interne. Printre aceste conflicte de interese se pot număra cele generate de remunerațiile sau tranzacțiile personale ale personalului relevant, cele care ar putea da naștere la dezinformare în privința aspectelor ecologice, la vânzare inadecvată sau la prezentarea de date eronate cu privire la strategiile de investiții, precum și conflictele de interese între diferitele OPCVM-uri administrate de aceeași societate de administrare.

(6)

În temeiul Regulamentului (UE) 2019/2088, societățile de administrare sau de investiții care au obligația de a lua în considerare principalele efecte negative ale deciziilor de investiții asupra factorilor de durabilitate sau de a lua în considerare în mod voluntar aceste principale efecte negative au obligația de a divulga modul în care politicile lor privind diligența necesară țin seama de principalele efecte negative. Pentru a asigura coerența între Regulamentul (UE) 2019/2088 și Directiva 2010/43/UE, această obligație ar trebui să se reflecte în Directiva 2010/43/UE.

(7)

Prin urmare, Directiva 2010/43/UE ar trebui modificată în consecință,