(1)

La 7 iunie 2019, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antisubvenție în ceea ce privește importurile în Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) de produse din fibră de sticlă cu filament continuu [denumite în continuare „AFS” („armături din fibră de sticlă”)] originare din Egipt în temeiul articolului 10 din regulamentul de bază.

(2)

Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(3)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 24 aprilie 2019 de către Asociația europeană a producătorilor de fibre din sticlă (European Glass Fibre Producers Association) (denumită în continuare „reclamantul” sau „APFE”), în numele unor producători care reprezintă 71 % din producția totală a Uniunii.

(4)

În cursul anchetei, Comisia a identificat elemente de probă suplimentare privind subvențiile relevante, care nu au fost incluse în totalitate în avizul de deschidere. Așadar, Comisia a decis, în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază, să includă aceste subvenții în domeniul de aplicare al prezentei anchete și să modifice în consecință avizul de deschidere.

(5)

La 12 februarie 2020, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz de modificare a avizului de deschidere (3). S-a adăugat o notă la dosar în acest scop, iar guvernul Egiptului (denumit în continuare „GE”) a fost invitat la consultări cu privire la aceste subvenții suplimentare.

(6)

La 7 martie 2020, Comisia a instituit, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/379 al Comisiei (4) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), taxe compensatorii provizorii asupra importurilor în Uniune de AFS originare din Egipt.

(7)

Astfel cum se menționează în considerentul 27 din regulamentul provizoriu, ancheta privind subvenționarea și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2018 și 31 martie 2019 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”), iar examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(8)

Pe baza publicării unui aviz de modificare a avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (a se vedea considerentul 4 de mai sus), Comisia a transmis o cerere de informații GE, producătorului-exportator și guvernului Republicii Populare Chineze (denumit în continuare „GC”).

(9)

Cererea de informații adresată GE a fost trimisă în vederea anchetării complete a cooperării dintre GE și GC, menită să ofere beneficii producătorului-exportator. Dată fiind implicarea GC și cooperarea strânsă a acestuia cu GE în ceea ce privește subvenția acordată AFS originare din Egipt (denumite în continuare „produsul care face obiectul anchetei”), Comisia a identificat GC drept parte interesată în cadrul anchetei și i-a redirecționat cererea de informații trimisă GE, cu o invitație de a coopera la anchetă. Cu toate acestea, GC nu a răspuns invitației Comisiei și nu s-a înregistrat ca parte interesată în cadrul anchetei.

(10)

În urma publicării avizului de modificare a avizului de deschidere și a primirii cererii de informații de către GE, acesta a precizat în primul rând că nu i se poate solicita să furnizeze informații sau să coordoneze răspunsul unor entități, fie acestea guvernamentale sau private, care se află în afara sferei sale de competență.

(11)

În al doilea rând, GE a precizat că informațiile solicitate de Comisie sunt în afara sferei sale de competență. Potrivit GE, Comisia i-a impus o sarcină excesivă prin faptul că i-a solicitat să furnizeze informații care nu sunt necesare în vederea anchetei.

(12)

În al treilea rând, GE a susținut că, în realitate, Comisia a inclus Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China”) în sfera prezentei anchete fără a invita această țară la consultări înainte de deschiderea procedurii.

(13)

În al patrulea rând, GE a amintit că regulamentul antisubvenție de bază prevede că se consideră că există o subvenție doar „în cazul în care există o contribuție financiară a autorităților publice ale țării de origine sau de export”. GE a precizat că avizul de modificare a avizului de deschidere a vizat presupusele subvenții acordate de GC. În consecință, prin publicarea avizului de modificare a avizului de deschidere, Comisia a încălcat regulamentul antisubvenție de bază prin includerea în anchetă a unor contribuții financiare care nu pot fi considerate subvenții în temeiul dreptului UE.

(14)

În sfârșit, GE a susținut că cererea de informații era, în realitate, chestionarul inițial, care trebuia transmis către GC. Prin urmare, acordând 15 zile în loc de 30 pentru transmiterea răspunsului, Comisia a încălcat articolul 12.1.1 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii (denumit în continuare „Acordul SMC”) și articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(15)

Comisia nu a fost de acord cu opiniile GE. În ceea ce privește absența sferei de competență a GE și includerea de facto a GC în anchetă ca reprezentând țara de export, Comisia a considerat că subvențiile examinate de Comisie sunt acordate în cadrul unei cooperări între GE și GC. Prin urmare, subvențiile pot fi atribuite Egiptului în temeiul faptului că această țară a recunoscut și a adoptat măsurile GC ca pe niște măsuri proprii. Constatările cu privire la acest aspect sunt dezvoltate pe larg în secțiunea 3.2.2 de mai jos.

(16)

În plus, Comisia a precizat că a solicitat GE să furnizeze informații privind cadrul juridic general al sectorului bancar din China, precum și privind instituțiile financiare din China, deoarece GE este guvernul vizat de prezenta anchetă, iar aceste subvenții i se puteau atribui astfel cum se explică în secțiunea 3.2.2 de mai jos. Prin urmare, Comisia avea nevoie de informațiile solicitate în acest sens pentru a stabili existența subvenționării.

(17)

În plus, Comisia a acordat, de asemenea, GC posibilitatea directă de a se înregistra ca parte interesată și de a furniza în mod direct informațiile solicitate cu privire la aceste aspecte. În fapt, astfel cum se explică în considerentele 96 și 97 de mai jos, GE și GC au instituit în comun un mecanism de gestionare cu trei niveluri administrative, prevăzut la articolul 8 din Acordul din 2016 privind Zona de cooperare economică și comercială a Egiptului din Suez, încheiat între Ministerul Comerțului din RPC și Autoritatea generală pentru Zona economică a Canalului Suez. Acest mecanism este stabilit, printre altele, pentru a soluționa problemele care pot afecta funcționarea zonei de cooperare (incluzând, așadar, instituirea unor taxe compensatorii la exporturile din zona respectivă).

(18)

Prin urmare, chiar dacă GE nu dispunea de toate informațiile care i s-au solicitat, Comisia a considerat că GE dispunea de toate mijloacele necesare pentru a obține informațiile solicitate de la GC.

(19)

În plus, Comisia nu a fost de acord cu GE în ceea ce privește calificarea cererii de informații. Această cerere a fost transmisă la mai multe luni după transmiterea chestionarului inițial adresat GE. Cererea de informații răspundea nevoii Comisiei de a obține date suplimentare, care deveniseră necesare în urma elementelor de probă suplimentare pe care le obținuse în cursul anchetei. În acest context, Comisia a precizat că GE primise deja chestionarul inițial și că i se acordase un termen de 37 de zile pentru a transmite răspunsul la acesta.

(20)

În plus, Comisia a precizat că conținutul efectiv al cererii de informații era limitat la alte subvenții relevante identificate în cursul anchetei, iar nivelul și cantitatea informațiilor solicitate nu erau în niciun caz comparabile cu cele ale chestionarului inițial. În sfârșit, Comisia a precizat că timpul total acordat GE – în urma cererii acestuia de prelungire – pentru transmiterea răspunsului la această cerere suplimentară de informații a fost de 22 de zile, în pofida etapei foarte târzii în care ajunsese procedura.

(21)

Prin urmare, pe baza comparării intervalului de timp alocat transmiterii de către GE a unui răspuns la cererea cea mai extinsă de informații din chestionarul inițial cu perioada alocată pentru cererea suplimentară de informații, Comisia a considerat că GE avusese suficient timp la dispoziție.

(22)

Având în vedere considerațiile de mai sus, aceste afirmații ale GE au fost respinse.

(23)

Ulterior comunicării datelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora au fost instituite taxele compensatorii provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), GE și producătorul-exportator egiptean și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii.

(24)

GE și producătorul-exportator egiptean au avut posibilitatea de a fi audiați.

(25)

GE a participat, de asemenea, la o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(26)

Comisia a analizat observațiile prezentate de părțile interesate, abordându-le în detaliu în prezentul regulament.

(27)

Din cauza amenințării reprezentate de transmiterea COVID-19 și a măsurilor adoptate pentru a gestiona epidemia (5), Comisia nu a reușit să verifice integral datele prezentate de producătorul-exportator și de GE. Dat fiind că această situație a survenit într-o etapă foarte târzie a procedurii și că nu mai era posibilă o altă soluție (de exemplu, organizarea unei sesiuni de verificare de la distanță a informațiilor prezentate, cu ajutorul altor surse verificabile, în conformitate cu avizul privind COVID-19 emis de Comisie), Comisia a utilizat, în mod excepțional, informațiile prezentate de aceste părți pentru calculul subvenției, care a fost verificat cu ajutorul tuturor informațiilor disponibile.

(28)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate datele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor în Uniune de AFS originare din Egipt (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”).

(29)

În urma comunicării constatărilor finale, GE, Grupul Jushi, reclamanții și un grup de utilizatori și distribuitori europeni de AFS au depus observații scrise, făcându-și cunoscute opiniile cu privire la constatările definitive.

(30)

Părțile care au adresat o cerere în acest sens au primit permisiunea de a fi audiate. În urma comunicării constatărilor finale, serviciile Comisiei au organizat audieri cu GE și cu Grupul Jushi.

(31)

Comisia a analizat observațiile prezentate de părțile interesate în urma comunicării constatărilor finale și le-a abordat în prezentul regulament.

(32)

În lipsa observațiilor referitoare la perioada de anchetă și la perioada examinată, a fost confirmat considerentul 27 din regulamentul provizoriu.

(33)

În absența oricăror observații privind definiția produsului, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 44 și 48 din regulamentul provizoriu.

(34)

Pe baza informațiilor cuprinse în plângere, în avizul de deschidere, în avizul de modificare a avizului de deschidere și în răspunsurile la chestionarul Comisiei și la cererea de informații suplimentare, s-a anchetat presupusa subvenționare prin următoarele subvenții acordate de GE:

(35)

Presupusa subvenționare din Egipt vizează o societate din Zona de cooperare economică și comercială China-Egipt din Suez (zona SETC) Zona se întinde pe o suprafață de 7,34 km2, care este împărțită într-o zonă de pornire de 1,34 km2 și o zonă de extindere de 6 km2.

(36)

Această zonă economică specială a fost instituită în comun de China și de Egipt, istoria sa datând din anii 1990. Președintele de atunci al Egiptului a vizitat zonele economice speciale din China și și-a exprimat dorința de a valorifica experiența Chinei legată de astfel de zone, cu scopul de a institui un mecanism similar în Egipt. Drept urmare, în 1997, prim-miniștrii Chinei și Egiptului au semnat un memorandum de înțelegere prin care cele două țări „convin să coopereze la dezvoltarea zonei economice libere din nordul Golfului Suez prin partajarea experienței chineze de instituire a unor zone economice speciale, prin participarea la modernizarea studiilor referitoare la zonă și prin încurajarea sectorului de afaceri relevant din China să ofere contribuții la proiectele care urmează să fie create în zonă” (6).

(37)

În urma încheierii acestui acord, China a încredințat societății Tianjin Teda Investment Holding Co., Ltd. (denumită în continuare „Tianjin TEDA”), o întreprindere de stat subordonată administrației publice municipale din Tianjin, misiunea de a întreprinde această sarcină pentru partea chineză. Astfel, Tianjin TEDA s-a asociat cu administrația egipteană a Canalului Suez, cu Banca Națională a Egiptului și cu alte patru întreprinderi deținute de statul egiptean pentru a înființa Egypt China Joint Venture Company (Societatea mixtă Egipt-China, denumită în continuare „ECJV”), în vederea dezvoltării și a construirii zonei economice. Partea chineză deținea 10 % din portofoliul de acțiuni al ECJV, iar partea egipteană 90 %. În 1998, terenul corespunzător acestei zone din Golful Suez de nord-vest a fost transferat de la Guvernoratul Suez către ECJV. Cu toate acestea, după respectivul eveniment, proiectul nu a avansat semnificativ timp de mai mulți ani (7).

(38)

În 2002, zona economică mai extinsă de 20 km2 în care se afla zona SETC, Zona economică a Golfului Suez de nord-vest, a fost clasificată oficial drept zonă economică specială (denumită în continuare „SEZone”) de către GE (8). Ca atare, dispozițiile Legii egiptene nr. 83/2002 privind zonele economice cu caracter special (denumită în continuare „Legea 83/2002”) se aplicau din acel moment și zonei SETC.

(39)

Proiectul a cunoscut un nou impuls în 2006, când China a decis să încurajeze mai mult politica de globalizare, care prevede realizarea de investiții externe de către societățile chineze. În acest context, Ministerul Comerțului din China (denumit în continuare „MOFCOM”) a propus înființarea așa-numitelor „zone de cooperare economică și comercială de peste mări”, iar zona SETC a devenit una dintre primele astfel de zone din totalul de 18 aprobate în mod oficial (9). La summitul de la Beijing al Forumului pentru cooperarea sino-africană din 2006, președintele chinez Hu Jintao a anunțat că „se vor crea între trei și cinci zone de cooperare economică și comercială de peste mări în țări africane în următorii trei ani” (10).

(40)

În 2007, MOFCOM a organizat o licitație în vederea desemnării dezvoltatorilor pentru al doilea lot de zone de cooperare economică și comercială de peste mări aprobate în mod oficial. Tianjin TEDA a câștigat licitația pentru zona SETC. Tianjin TEDA a înființat în octombrie 2008 o societate mixtă împreună cu Fondul de dezvoltare China-Africa, cu scopul de a înființa societatea China-Africa TEDA Investment Co., Ltd. (denumită în continuare „China-Africa TEDA”), preconizată a deveni principala entitate chineză de investiții din zona de cooperare. Pentru a stimula dezvoltarea zonei SETC în Egipt, China-Africa TEDA și ECJV au înființat împreună o societate nouă, Egypt TEDA Investment Co. (denumită în continuare „Egypt TEDA”). De această dată, partea chineză deținea 80 % din portofoliul de acțiuni, iar partea egipteană (reprezentată de ECJV) 20 %. După ce societatea a fost înființată în mod formal în 2008, activitatea din zonă a avansat rapid. La 7 noiembrie 2009, prim-miniștrii de la acea dată ai celor două țări au inaugurat zona de pornire și au declarat zona SETC un proiect important de cooperare economică și comercială între cele două țări (11). Până la sfârșitul anului 2011, întreaga infrastructură din zona de pornire fusese finalizată (12).

(41)

În 2012, în urma tulburărilor în rândul populației civile din Egipt, președintele Morsi a efectuat o vizită oficială în China, în cursul căreia s-a referit la zona de cooperare ca la un proiect-cheie de cooperare bilaterală între cele două țări și și-a exprimat speranța că din ce în ce mai multe întreprinderi chineze vor investi în Egipt prin intermediul acestei zone și al proiectelor ulterioare, participând astfel la Programul de redresare al Egiptului (13).

(42)

În 2013, Egypt TEDA și autoritățile egiptene au semnat un contract având ca obiect terenul pentru zona de extindere de 6 km2. Începând din 2013, zonele de cooperare economică și comercială de peste mări, cum ar fi zona SETC, au fost dezvoltate și mai mult în contextul inițiativei „O centură, un drum”. Parcurile de cooperare de peste mări au devenit astfel un promotor important al investițiilor externe („going out”) realizate de societățile chineze. Drept urmare, în special începând cu anul 2013, zona SETC a fost inclusă în aproape toate documentele importante privind cooperarea dintre cele două guverne (14).

(43)

În 2014, Egiptul a lansat „Planul de dezvoltare a coridorului Canalului Suez”. În contextul acestui plan, Zona SE a fost încorporată oficial în Zona economică extinsă a Canalului Suez (denumită în continuare „SCZone”) în 2015, cuprinzând întreaga zonă din jurul canalului Suez cu o suprafață de 461 km2. Întreaga zonă este considerată în prezent drept o „zonă economică cu caracter special”, în conformitate cu Legea 83/2002 și cu modificările aduse acesteia (15).

(44)

În decembrie 2015, președintele Sisi a efectuat o vizită în China, în cursul căreia a declarat că Egiptul acceptă propunerea președintelui Xi Jinping de a coopera în cadrul inițiativei „O centură, un drum” („One Belt, One Road”) și de a dezvolta în continuare proiecte în Egipt. La 21 ianuarie 2016, cei doi președinți au inaugurat în mod oficial proiectul de extindere a zonei SETC având ca obiect zona de extindere de 6 km2. În cursul vizitei oficiale a președintelui Xi Jinping în Egipt, cele două guverne au semnat, de asemenea, „Acordul între Ministerul Comerțului al Republicii Populare Chineze și Autoritatea generală pentru Zona economică a Canalului Suez a Republicii Arabe Egipt cu privire la Zona de cooperare economică și comercială Suez” din 21 ianuarie 2016 (denumit în continuare „acordul de cooperare”). Acordul de cooperare a clarificat, de asemenea, importanța și statutul juridic al zonei SETC (16).

(45)

Scopul principal al acordului de cooperare a fost acela de a oferi un cadru scris clar pentru această cooperare și de a o formaliza în cadrul inițiativei „O centură, un drum”, incluzând sprijinul oferit de GC societăților din străinătate. Cu toate acestea, nu s-au furnizat detalii suplimentare privind lucrările de pregătire a acordului de cooperare, în pofida cererilor explicite ale Comisiei în acest sens.

(46)

Potrivit acordului de cooperare, guvernele dezvoltă în comun zona SETC. În cursul acestui proces, guvernele acționează în mod coerent cu strategiile lor naționale (inițiativa „O centură, un drum” a Chinei, pe de o parte, respectiv Planul de dezvoltare a coridorului Canalului Suez al Egiptului, pe de altă parte). În acest scop, GE pune la dispoziție terenul, forța de muncă și anumite înlesniri fiscale, în timp ce societățile chineze care desfășoară activități în zonă exploatează instalația de producție cu activele și managerii proprii. Compensând deficitul de fonduri egiptene, GC sprijină, de asemenea, acest proiect prin punerea mijloacelor financiare necesare la dispoziția Egypt TEDA și a societăților chineze care desfășoară activități în zona SETC.

(47)

Producătorul de AFS care activează în zona SETC, Jushi Egypt, este o societate constituită conform dreptului egiptean, de către Grupul Jushi, societatea-mamă chineză. Societatea-mamă a producătorului de AFS este deținută de Comisia pentru supravegherea și administrarea activelor deținute de stat (denumită în continuare „SASAC”). Aceasta a primit aprobare din partea autorităților guvernamentale chineze relevante (17) pentru a înființa o filială în Egipt. Societatea-fiică este finanțată prin fonduri provenite din China, utilizează factori de producție și echipamente importate din China, este condusă de manageri chinezi și utilizează cunoștințe chineze. Aceasta produce în Egipt AFS care sunt exportate în UE din zona SETC.

(48)

Pentru a asigura punerea în aplicare în bune condiții a acordului de cooperare menționat mai sus, cele două guverne au instituit, de asemenea, un mecanism de consultare pe trei niveluri. În acest context, Autoritatea generală pentru Zona economică a Canalului Suez din Republica Arabă Egipt și Comisia municipală pentru comerț a Republicii Populare Chineze din Tianjin au semnat un „Acord de cooperare privind înființarea Comisiei de administrare a Zonei de cooperare economică și comercială China-Egipt din Suez” pentru consultările guvernamentale de la primul nivel. La al doilea nivel, Comitetul de gestionare al cooperării economice și comerciale în Suez a fost înființat pentru a gestiona dialogul la nivel tehnic între departamentele administrative competente ale administrației publice municipale chineze din Tianjin și departamentele competente relevante ale autorității egiptene pentru Zona economică a Canalului Suez. Aceste organisme au ținut reuniuni regulate începând din 2017. La cel de al treilea nivel, Egypt TEDA și omologul egiptean relevant comunică nivelurilor guvernamentale superioare problemele și dificultățile întâmpinate.

(49)

Comisia a solicitat de la GE, prin chestionarul trimis, prin cererea de informații și cu ocazia vizitei de verificare, să comunice anumite informații privind Zona de cooperare economică și comercială Suez din Egipt. Aceste solicitări de informații au inclus, printre altele, întrebări privind cadrul juridic și instituțional, precum și privind existența acordurilor interguvernamentale dintre China și Egipt.

(50)

În special, în urma modificării avizului de deschidere, Comisia a solicitat de la GE informații privind funcționarea zonei SETC și temeiul juridic al acesteia, cu referire specială la cooperarea dintre GE și GC în ceea ce privește înființarea și configurarea zonei SETC ca mediu de afaceri capabil să atragă investitori din China. În plus, Comisia a solicitat informații privind controlul și administrarea zonei SETC de către Egypt-TEDA Investment Company, de către holdingul TEDA și de către Egyptian-Chinese Joint Working Group (Grupul de lucru mixt sino-egiptean), precum și privind rolul îndeplinit de Fondul de dezvoltare China-Africa (denumit în continuare „FDCA”) în contextul investițiilor chineze externe. În sfârșit, Comisia a solicitat, de asemenea, de la GE informații privind statutul zonei SETC ca zonă de cooperare economică și comercială de peste mări aprobată de MOFCOM.

(51)

În răspunsul său la cererea de informații, GE a furnizat doar unele dintre informațiile solicitate, lăsând o parte substanțială a cererii fără răspuns.

(52)

GE a comunicat informațiile privind temeiul juridic al zonei SETC prin menționarea acordurilor internaționale prevăzute de GE și de GC care constituie temeiul juridic al cooperării menite să aducă beneficii societăților stabilite în zona SETC, cum ar fi producătorul-exportator.

(53)

Cu toate acestea, Comisia nu dispune încă de informații privind eventualele acorduri, memorandumuri de înțelegere sau alte documente semnate între GC și GE cu privire la zona SETC. De exemplu, Comisia a găsit referințe disponibile publicului la Orientările din 2016 de punere în aplicare pe cinci ani pentru îmbunătățirea parteneriatului strategic cuprinzător dintre RPC și Republica Arabă Egipt.

(54)

În plus, în aprilie 2017 a fost înființat în mod formal un comitet mixt de administrare a Zonei de cooperare economică și comercială China-Egipt TEDA din Suez. În iulie 2017, a fost înființat comitetul interguvernamental de coordonare, care a organizat tot atunci prima sa reuniune comună. Comisia nu a primit documente scrise referitoare la reuniunile organizate în cadrul acestor mecanisme diverse de consultare, cu excepția unei reuniuni organizate de Comisia de administrare.

(55)

În lipsa acestor informații, Comisia a considerat că nu a primit informații cruciale relevante în ceea ce privește acest aspect al anchetei.

(56)

Prin urmare, Comisia a informat GE că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate societăților aflate în zona SETC. GE a obiectat și a subliniat că cooperase pe deplin cu Comisia. Cu toate acestea, Comisia a considerat că informațiile privind modalitățile precise de colaborare dintre cele două guverne în ceea ce privește înființarea și administrarea zonei SETC erau cruciale pentru evaluarea juridică a cazului, astfel cum se explică în secțiunea 3.2.2. Din păcate, Comisia a primit câteva documente relevante doar după verificarea în cauză, astfel încât nu a reușit să verifice autenticitatea respectivelor documente. În plus, Comisia nu a avut posibilitatea de a purta un dialog subsecvent cu GE referitor la detalii semnificative, care să clarifice amploarea și gradul cooperării dintre cele două guverne în cadrul zonei.

(57)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a aplicat articolul 28 din regulamentul de bază și s-a bazat pe datele disponibile referitoare la aceste aspecte.

(58)

Exploatarea zonei SETC constă într-o cooperare strânsă între GE și GC, o cooperare exprimată în principal prin asocierea economică dintre Egipt și China pe teritoriul țării exportatoare. Guvernele Egiptului și Chinei și-au pus în comun resursele pentru a crea condiții favorabile pentru producătorul de AFS din zona SETC, condiții care să-i confere un avantaj. Punerea în comun a resurselor prin intermediul unei astfel de cooperări strânse servește unui scop comun și oferă avantaje unui beneficiar comun, și anume Jushi Egypt.

(59)

Potrivit articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul de bază, se consideră că există o subvenție în cazul în care există o contribuție financiară a autorităților publice ale țării de origine sau de export. În mod similar, articolul 1.1 litera (a) punctul 1 din Acordul SMC prevede că se consideră că există o subvenție „în cazul în care există o contribuție financiară a guvernului sau a oricărui organism public”.

(60)

GE a acordat drepturi de folosință a terenurilor societății Jushi Egypt și i-a oferit mai multe înlesniri fiscale. Prin urmare, aceste subvenții sunt gestionate și acordate în mod direct de guvernul Egiptului.

(61)

Cu toate acestea, începând de la data încheierii MoU din 1997, GE a încercat în mod activ să sprijine zona nu doar direct, prin acordarea de drepturi de folosință a terenurilor și de înlesniri fiscale, ci și indirect, prin sprijinirea guvernului chinez să dezvolte zona SETC de pe teritoriul său. Într-adevăr, în conformitate cu clauzele MoU, GE „a încurajat sectorul economic relevant din China să furnizeze contribuții pentru proiectele care urmau să fie implementate în zonă”. În urma vizitei președintelui Morsi în China în august 2012, zona SETC a beneficiat de „o atenție și un sprijin fără precedent din partea guvernului egiptean” (18). În temeiul articolului 1 din Acordul de cooperare din 2016, ambele părți au convenit să dezvolte zona „în conformitate cu […] legile și reglementările existente în cele două țări”.

(62)

Articolul 1 din actul legislativ de punere în aplicare a Acordului de cooperare precizează, de asemenea, că „[c]omitetul de gestionare [responsabil pentru coordonarea și gestionarea activității zilnice a zonei de cooperare] este înființat în conformitate cu acordurile multilaterale și bilaterale și cu legile și reglementările semnate sau acceptate de Republica Populară Chineză și de Republica Arabă Egipt”. În temeiul articolului 4 din Acordul de cooperare, cele două părți promit „sprijinirea și facilitarea construirii și a exploatării zonei de cooperare, precum și a promovării afacerilor în această zonă”. În acest scop, Egiptul a acceptat desemnarea de către China a acestei zone drept „zonă de cooperare economică și comercială de peste mări”.

(63)

China a confirmat la articolul 4 alineatul (1) din Acordul de cooperare că zona în cauză „are dreptul la sprijinul politic relevant și la măsurile de facilitare acordate de guvernul chinez zonelor de cooperare economică și comercială de peste mări”. În plus, la articolul 5 din Acordul de cooperare, GC s-a angajat în mod explicit „să susțină” zona, printre altele, „încurajând instituțiile financiare relevante să acorde facilități financiare” societăților și investițiilor din zonă.

(64)

Mai mult, potrivit articolului 2(IV) din Acordul de cooperare privind înființarea Comitetului de gestionare a Zonei de cooperare economică și comercială China-Egipt, ține de responsabilitatea comitetului de gestionare să „[d]epună cele mai mari eforturi posibile pentru a pune în aplicare în bune condiții toate politicile de stimulare prevăzute de legile și reglementările chineze și egiptene”, iar potrivit articolului 2(V) acesta este responsabil, de asemenea, pentru „[c]oordonarea și încurajarea instituțiilor financiare relevante, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, a instituțiilor bancare, a companiilor de asigurări și a diverselor fonduri care oferă sprijin prin acordarea de credite zonei de cooperare și întreprinderilor din sfera acesteia, și sprijinirea zonei de cooperare și a întreprinderilor din sfera acesteia să exploreze mai multe canale de finanțare”. În sfârșit, în temeiul articolului 7 din același acord, atât GE, cât și GC și-au asumat angajamentul de a se asigura că orice legi existente sau viitoare care acordă un tratament mai favorabil decât Acordul de cooperare vor prevala asupra acestuia din urmă. Finanțarea preferențială acordată de GC producătorului de AFS din zonă este rezultatul acestor angajamente și trebuie privită în acest context.

(65)

Faptul că GE și GC și-au unit forțele a servit mai multor scopuri.

(66)

Pentru partea egipteană, astfel cum s-a afirmat la cel mai înalt nivel politic (19), scopul a fost de a atrage investiții, cunoștințe și capital din China pentru a promova dezvoltarea economică a Zonei economice a Canalului Suez și pentru a crea locuri de muncă. Potrivit Planificării de perspectivă pe termen lung a Egiptului pentru 2022, publicată de Departamentul de planificare al Egiptului în noiembrie 2013, zona SETC va juca un rol major în modernizarea industrială a Egiptului, câștigând valută prin exporturi, creând impozitare și soluționând problema șomajului (20).

(67)

Pentru partea chineză, motivația a fost diferită. Din perspectiva propriu-zisă a societăților comerciale, Egiptul prezintă anumite avantaje în ceea ce privește costurile mai scăzute cu forța de muncă și timpul mai scurt de livrare până la piețele principale, cum ar fi UE. În plus, astfel cum s-a menționat în prospectul de obligațiuni publicat de Grupul Jushi în 2014: „[o]bstacolele de protecție în calea comerțului au mărit prețurile de pe piață aferente exporturilor de fibră de sticlă din China în mod mascat, cu consecințe negative pentru exporturile de fibră de sticlă ale Grupului Jushi. […] după lansarea Jushi Egyptian Glass Fiber Co., Ltd. în 2013, cererea pentru produsul în cauză a celor trei regiuni menționate mai sus (21) va fi acoperită de Jushi Egypt. Cele trei regiuni menționate mai sus nu vor institui taxe antidumping pentru produsele Jushi Egyptian, iar impactul politicilor antidumping asupra Grupului Jushi va fi redus în mare măsură. Principiul stabilirii preliminare a prețurilor pentru produsele din fibră de sticlă fabricate de Jushi Egyptian pentru clienții din cele trei regiuni menționate mai sus presupune partajarea economiilor tarifare cu clienții și valorificarea deplină de către emitent a economiilor realizate la nivelul taxelor antidumping și al costurilor de expediere”. Într-adevăr, începând din 2011 (22) și de la sfârșitul lui 2014 (23), importurile de AFS originare din China au făcut obiectul taxelor antidumping și compensatorii în UE, Uniunea fiind una dintre „cele trei regiuni” la care face trimitere prospectul de obligațiuni.

(68)

Din perspectiva GC, în conformitate cu Al 13-lea plan cincinal al MOFCOM de dezvoltare a comerțului exterior, una dintre principalele sarcini din cadrul acestui plan este îmbunătățirea cooperării comerciale cu țările aflate pe traseul inițiativei „O centură, un drum”, pentru a promova și a extinde exporturile, printre altele, de produse de înaltă tehnologie, cum ar fi AFS. Planul conține următoarea afirmație: „Stabilizarea exporturilor de produse avantajoase – cum ar fi produsele care implică utilizarea unei forțe de muncă semnificative – către țările menționate anterior, valorificarea oportunităților de construire a infrastructurii pentru aceste țări și impulsionarea exporturilor de seturi complete, de mari dimensiuni, de echipamente, tehnologii, standarde și servicii. Adaptarea la tendința de transformare și modernizare a industriilor din aceste țări și accelerarea exporturilor de produse electromecanice și de înaltă tehnologie. […] Intensificarea expansiunii piețelor emergente și, după analiza cuprinzătoare a scalei economice, a vitezei de dezvoltare, a dotării cu resurse, a gradului de risc și a altor factori, selectarea câtorva piețe emergente în vederea expansiunii primare. Extinderea exporturilor de echipamente tehnice avansate și promovarea exporturilor de industrii și de produse de înaltă calitate, de nivel înalt și relativ la fel de avantajoase”. Printre măsurile preconizate pentru îndeplinirea acestor sarcini se numără „crearea de zone de dezvoltare economică și tehnologică și de diverse parcuri la nivelul statului”.

(69)

Astfel cum se arată într-un articol, „[s]ub îndrumarea departamentelor guvernamentale în cadrul inițiativei «O centură, un drum» și în strânsă legătură cu strategia țării gazdă de la cel mai înalt nivel, zonele de cooperare de peste mări au devenit un vehicul de implementare a inițiativei «O centură, un drum» și a cooperării internaționale în materie de capacități de producție” (24).

(70)

Prin urmare, zonele de peste mări servesc mai multor obiective strategice ale Chinei. În primul rând, acestea pot contribui la creșterea cererii de utilaje și de echipamente fabricate în China. În al doilea rând, prin realizarea producției în străinătate și exportarea produselor în Europa sau în America de Nord, societățile chineze pot evita fricțiunile comerciale și obstacolele impuse asupra exporturilor din China. În al treilea rând, aceste zone pot sprijini eforturile Chinei de a-și stimula propria restructurare la nivel intern și de a avansa în lanțul valoric domestic (25).

(71)

Din considerațiile de mai sus reiese că guvernul egiptean saluta și conta pe finanțarea chineză a cooperării strânse din interiorul zonei SETC, cu scopul de a stimula dezvoltarea uneia dintre regiunile sale cele mai sărace. Guvernul chinez spera ca societățile chineze să poată desfășura activități în afara teritoriilor Chinei și să își extindă exporturile în cadrul inițiativei „O centură, un drum” (eventual pentru a evita măsurile de protecție comercială).

(72)

În aceste circumstanțe, Comisia a considerat că sintagma „a autorităților publice”, de la articolul 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul de bază, ar trebui să cuprindă nu doar măsurile care emană direct de la GE, ci și acele măsuri ale GC care pot fi atribuite GE pe baza elementelor de probă disponibile.

(73)

Astfel cum a statuat Organul de Apel al OMC (denumit în continuare „OA”) în cauza SUA-Benzină (26), jurisprudența OMC nu poate fi interpretată complet separat de dreptul internațional general. În special, principiile dreptului internațional general fac parte, astfel, din ordinea juridică a OMC, care nu este un regim autonom (27). În conformitate cu articolul 3.2 DSU și cu articolul 31 alineatul (3) litera (c) din Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor (denumită în continuare „CVDT”), „[t]oate normele relevante ale dreptului internațional aplicabile în relațiile dintre părți” trebuie să fie luate în considerare în cadrul evaluării contextului delimitat de clauzele unui tratat.

(74)

Aceste „norme” includ dreptul internațional cutumiar (28), fiind obligatorii, prin definiție, pentru toți membrii OMC, inclusiv Egipt, China și Uniunea Europeană. O ramură importantă a dreptului internațional cutumiar o constituie normele privind responsabilitatea statelor, care au fost codificate de Comisia de drept internațional (Articolele CDI privind responsabilitatea statelor pentru faptele prejudiciabile comise la nivel internațional) (29), în conformitate cu mandatul acesteia prevăzut la articolul 13 alineatul (1) litera (a) din Carta ONU.

(75)

Normele enunțate în articolele CDI sunt „relevante”, de asemenea, în sensul articolului 31 alineatul (3) litera (c) din CVDT, deoarece oferă orientări pentru interpretarea noțiunii de atribuire, și anume a situațiilor în care anumite acțiuni sau omisiuni pot fi atribuite unui stat, chiar și atunci când acțiunile sau omisiunile în cauză nu emană în mod direct de la statul respectiv. În acest sens, noțiunea de atribuire devine relevantă pentru interpretarea sintagmei „a autorităților publice” din partea introductivă a articolului 1.1 litera (a) punctul 1 din Acordul SMC și, în mod mai specific, pentru determinarea atribuirii corecte, într-o situație de cooperare între două state, a unei conduite de subvenționare precum cea din cazul în speță (30).

(76)

Prin urmare, articolele CDI pot fi utilizate pentru interpretarea sintagmei „a autorităților publice” din partea introductivă a articolului 1.1 litera (a) punctul 1 din Acordul SMC cu scopul de a atribui conduita (de acordare a unei subvenții) guvernului Egiptului, chiar și în cazurile în care contribuția financiară nu a fost acordată în mod direct de către acesta.

(77)

În acest sens, Comisia a precizat că articolul 11 din articolele CDI prevede, în special, că „o conduită care nu poate fi atribuită unui stat în temeiul articolelor anterioare este considerată totuși o acțiune a statului respectiv în temeiul dreptului internațional dacă și în măsura în care statul în cauză recunoaște și adoptă conduita în cauză drept conduită a sa proprie”. Comentariul CDI referitor la articolul 11 explică faptul că „exemple ale aplicării principiului [atribuirii către un stat pe baza recunoașterii și a adoptării conduitei] pot fi găsite în hotărâri judecătorești și în practica statelor” (31). Astfel cum se reamintește în considerentul 6 din același comentariu, este necesar ca un stat „să identifice conduita în cauză și să și-o însușească”.

(78)

Încă de la inițierea proiectului în 1997, Guvernul Egiptului a făcut din finanțarea chineză a societății Jushi Egypt o parte componentă a propriei sale politici din zona respectivă. Președintele Morsi a salutat în mod public investițiile și capitalul chinez cu ocazia vizitei pe care a efectuat-o în China în august 2012, iar Departamentul de planificare al Egiptului a recunoscut în noiembrie 2013 că zona SETC finanțată de China va juca un rol major în modernizarea industrială a Egiptului. Cu ocazia unei alte vizite în China, în decembrie 2014, președintele Sisi „a remarcat că propunerea președintelui Xi Jinping privind lansarea în comun a inițiativei «O centură, un drum» oferă o oportunitate semnificativă de redresare economică a Egiptului, iar partea egipteană este pregătită să se implice activ și să ofere sprijin. Partea egipteană dorește să coopereze cu China la dezvoltarea proiectelor din coridorul Canalului Suez, din Zona de cooperare economică și comercială Suez etc., și să atragă investiții ale societăților chineze în Egipt” (32).

(79)

Caracteristicile inițiativei chineze „O centură, un drum” sunt cunoscute la nivelul publicului larg. Articolele 30-36 din Avizele orientative din 13 mai 2015 ale Consiliului de Stat privind promovarea cooperării internaționale în domeniul capacității de producție și al fabricării de echipamente enumeră toate formele de sprijin politic pe care îl pot primi societățile care „se orientează spre străinătate”. Printre acestea se numără politicile de sprijin bugetar și fiscal, împrumuturile concesionale, sprijinul financiar prin împrumuturi sindicalizate, creditele la export, precum și finanțarea proiectelor, investițiile de capital și, în sfârșit, asigurarea creditelor la export. Articolul 31 din aceste avize abordează „împrumuturile concesionale”, care „sprijină participarea întreprinderilor la exportul de seturi complete, de mari dimensiuni, de echipamente, la contractarea de proiecte și la proiecte de investiții la scară mare”. La nivel practic, această politică a condus la acordarea a numeroase finanțări preferențiale de către bănci sau la instituirea specifică a „Fondului Drumul Mătăsii” prin articolul 35 din Avizele orientative, astfel cum a stabilit recent Comisia într-un alt caz (33).

(80)

Întrucât președinții Egiptului erau, cu siguranță, la curent cu faptul că inițiativa chineză „O centură, un drum” implică finanțări masive din partea statului prin finanțări preferențiale și alte instrumente financiare, a existat, așadar, un act clar de recunoaștere și de adoptare la cel mai înalt nivel politic a acestui sprijin de finanțare din partea GC prin intermediul înființării zonei SETC în colaborare cu China.

(81)

Faptul că Egiptul a recunoscut și a adoptat finanțarea preferențială chineză este confirmat, de asemenea, de textul Acordului de cooperare din 2016. Astfel cum se prevede la articolul 1 din Acordul de cooperare, Egiptul a acceptat în mod explicit aplicarea de către China a legislației sale în ceea ce privește operatorii sau operațiunile din zona SETC. În acest scop, guvernul egiptean a fost de acord, de asemenea, cu desemnarea de către China a zonei SETC drept „zonă de investiții de peste mări” în temeiul legislației sale. Întrucât „zonele de investiții de peste mări” sunt un vehicul al inițiativei „O centură, un drum”, menționată în considerentul 66, și întrucât această inițiativă utilizează finanțare preferențială ca instrument, această desemnare de la articolul 4 din Acordul de cooperare, în care China a confirmat, de asemenea, că zona în cauză „are dreptul la sprijinul politic relevant și la măsurile de facilitare acordate de guvernul chinez zonelor de cooperare economică și comercială de peste mări”, a avut drept consecință faptul că Jushi Egypt a devenit eligibilă pentru solicitarea unui împrumut preferențial de la bănci chineze de susținere a politicilor statului și a unor clauze preferențiale privind asigurările la export. Egiptul a acceptat, de asemenea, articolul 5, potrivit căruia guvernul chinez sprijină, de asemenea, zona de cooperare prin „încurajarea instituțiilor financiare relevante să acorde facilități de finanțare pentru […] proiectele de investiții localizate în zona de cooperare, cu condiția să se îndeplinească cerințele pentru acordarea împrumutului și pentru utilizarea acestuia”. Astfel cum s-a constatat deja într-o anchetă anterioară, finanțarea preferențială din partea Chinei nu este gestionată prin programe de finanțare instituite în mod clar, cu criterii stricte de eligibilitate, ci mai degrabă prin identificarea, la cel mai înalt nivel politic, a unui număr de industrii încurajate (34). Desemnarea oficială a zonei SETC din Egipt ca zonă de investiții de peste mări pentru societățile chineze – desemnare realizată după încheierea unui acord comun între cei doi președinți și după „încurajarea” de la articolul 5 – corespunde perfect modelului uzual chinez de acordare a finanțărilor preferențiale prin intermediul băncilor de susținere a politicilor statului din China.

(82)

Măsurile preferențiale adoptate de China în favoarea entităților chineze stabilite în Egipt au fost, așadar, „identificate” și „însușite” de Egipt.

(83)

În plus, au fost prezenți în mod constant funcționari publici egipteni în mecanismul de punere în aplicare pe trei niveluri menționat în considerentul 45. Sarcina mecanismului de punere în aplicare este de a „coordona și încuraja instituțiile financiare relevante, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, instituțiile bancare, companiile de asigurări și diversele fonduri care oferă sprijin prin acordarea de credite zonei de cooperare și întreprinderilor din sfera acesteia, și de a sprijini zona de cooperare și întreprinderile din sfera acesteia să exploreze mai multe canale de finanțare”, în conformitate cu articolul 2(V) din Acordul de punere în aplicare. Articolul 2 alineatul (4) din același document îndeamnă funcționarii publici să „depună cele mai mari eforturi posibile pentru a pune în aplicare în bune condiții toate politicile de stimulare prevăzute de legile și reglementările chineze și egiptene”. Această dispoziție ilustrează înțelegerea comună a Egiptului și a Chinei potrivit căreia partea chineză nu furnizează bani la ratele de pe piață, pe care Jushi Egypt le-ar putea primi de la investitori de pe piața internațională, ci oferă în mod proactiv stimulente din partea statului, cu alte cuvinte avantaje sau condiții preferențiale.

(84)

Prin punerea în aplicare a acestei dispoziții, Egiptul și-a exprimat, de asemenea, susținerea deplină pentru finanțarea preferențială acordată de China producătorului de AFS din zonă. Având în vedere lipsa parțială de cooperare a GE în ceea ce privește acest aspect crucial al anchetei, Comisia nu a reușit să stabilească mai multe detalii în acest sens; cu toate acestea, elementele de probă disponibile pun în evidență faptul că cele două guverne au cooperat, după cum s-a descris mai sus, în favoarea producătorului-exportator de AFS aflat în zonă.

(85)

Reiese din elementele de probă că contribuțiile financiare sub forma finanțării preferențiale din partea organismelor publice chineze către Jushi Egypt pot fi atribuite GE, acesta fiind autoritatea publică a țării de origine sau de export în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul de bază. Elementele de probă au arătat că GE a susținut sprijinul financiar preferențial acordat de GC producătorului de AFS din zonă în conformitate cu angajamentele convenite de dezvoltare și de sprijinire a activităților economice din zonă.

(86)

În acest context, Comisia a precizat, de asemenea, că posibilitatea ca guvernele să acorde o contribuție financiară în mod indirect, prin intermediul unor organisme private, nu este exogenă nici în raport cu regulamentul de bază, nici în raport cu Acordul SMC (35). Într-adevăr, în cazurile în care guvernele transmit organismelor private sarcini sau ordine de a adopta o anumită conduită, un aspect esențial este faptul că trebuie să existe o „legătură demonstrabilă” între acțiunea guvernului și conduita organismului privat (36). În mod similar, în acest caz, există o legătură clară și explicită între acțiunile afirmative adoptate de China pentru a furniza sprijinul financiar convenit producătorului-exportator de AFS, respectiv GE.

(87)

Prin urmare, Comisia a considerat că finanțarea preferențială acordată de GC producătorului-exportator de AFS din zonă este echivalentă cu contribuțiile financiare ale GE în sensul articolului 3 punctul 1 subpunctul (i) din regulamentul de bază (37).

(88)

În continuare, Comisia a analizat dacă aceste contribuții financiare care pot fi atribuite GE ar conferi un avantaj societății Jushi Egypt în conformitate cu articolul 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Comisia a reamintit că această societate desfășoară activități în Egipt și este constituită conform dreptului egiptean. Prin urmare, a fost, în principiu, adecvat să se pună întrebarea dacă beneficiarul finanțării a dispus de condiții mai bune decât cele la care ar fi avut acces pe piața financiară egipteană. Comisia a verificat acest aspect și a confirmat, cu o marjă ridicată, că răspunsul la această întrebare era afirmativ.

(89)

Cu toate acestea, Comisia a ținut seama, de asemenea, de circumstanțele excepționale ale acestui caz. Astfel cum s-a precizat în considerentul 44, producătorul-exportator este deținut, în ultimă instanță, de SASAC. Organismele publice chineze au acordat finanțarea preferențială în urma negocierii și a semnării documentelor relevante în China, iar beneficiarii au primit-o direct sau indirect, prin intermediul societății lor mamă din China (împrumuturi între întreprinderi). În plus, astfel cum se prevede la articolul 1 din Acordul de cooperare, guvernul egiptean a acceptat ca respectivele entități să primească sprijin preferențial, ceea ce înseamnă, prin urmare, inclusiv împrumuturi ieftine în conformitate cu dreptul chinez, cu alte cuvinte în condiții aplicabile în China. Organismele publice chineze au acordat finanțarea respectivă în conformitate cu articolul 5 din Acordul de cooperare, pe baza politicilor de finanțare preferențială puse în aplicare în China. Astfel cum s-a explicat în considerentul 42 de mai sus, aceste dispoziții din Acordul de cooperare au codificat practica anterioară consacrată.

(90)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că adoptarea și recunoașterea de către guvernul egiptean a contribuțiilor financiare acordate de organismele publice chineze societății Jushi Egypt au inclus și elementul de avantaj al acestor contribuții. Prin urmare, Comisia a stabilit rate de piață ale dobânzii pentru finanțarea preferențială și a calculat avantajul în mod corespunzător. Comisia a precizat că această abordare rezonabilă a condus la valori mai scăzute ale subvenției decât cele derivate din aplicarea unei valori de referință egiptene ipotetice.

(91)

În ceea ce privește cel de al treilea aspect, legat de specificitate, Comisia a examinat dacă aceste subvenții au fost specifice, potrivit cerințelor de la articolul 4 alineatele (2)-(4) din regulamentul de bază.

(92)

Prin acțiunea sa de recunoaștere și de adoptare, GE a fost autoritatea care acordă subvenția în ceea ce privește finanțarea preferențială. În special, GE a recunoscut și a adoptat desemnarea de către GC a zonei SETC drept teritoriu de investiții de peste mări în temeiul articolului 4 din Acordul de cooperare și a susținut punerea în aplicare integrală a acestei dispoziții, inter alia, prin furnizarea de finanțare preferențială de către GC.

(93)

Aceste subvenții sunt disponibile doar societății Jushi Egypt, întrucât aceasta desfășoară activități în SCZone (din care face parte zona SETC). Prin urmare, Comisia a concluzionat că subvențiile în cauză erau subvenții regionale în sensul articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază și că se încadrau în sfera de competență a autorității care acordă subvenția, în conformitate cu articolul 4 alineatele (2)-(4) din regulamentul de bază.

(94)

În concluzie, Comisia a constatat că atât subvențiile acordate societăților care desfășoară activități în zona SETC direct de către Egipt (sub formă de acordare a drepturilor de folosință a terenurilor și de înlesniri fiscale), cât și subvențiile acordate indirect prin intermediul finanțării preferențiale din partea GC pot face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolelor 2-4 din regulamentul de bază. Acestea din urmă pot fi atribuite Egiptului deoarece acesta a recunoscut și a adoptat măsurile aplicate de GC drept măsuri ale sale proprii, de exemplu prin intermediul Acordului de cooperare, prin cooperare strânsă și prin diversele niveluri ale mecanismelor de cooperare. De asemenea, contribuțiile financiare au conferit avantaje și au fost specifice. Comisia a analizat în detaliu toate subvențiile relevante, după cum se arată mai jos.

(95)

În urma comunicării constatărilor definitive (38), GE și producătorul-exportator au contestat aceste constatări, prezentând cinci argumente. În primul rând, dreptul internațional nu permite să se atribuie Guvernului Egiptului acte suverane ale Guvernului Chinei. În al doilea rând, Comisia nu a ținut seama de propriul său regulament de bază, care prevede că autoritatea care acordă subvenția trebuie să fie o entitate stabilită pe teritoriul țării de origine sau de export, și nu în afara acestuia. În al treilea rând, faptul că s-au atribuit Egiptului unele acte ale Chinei a încălcat, de asemenea, reglementările OMC, care nu pot fi interpretate în lumina articolului 11 din articolele CDI privind responsabilitatea statelor. În al patrulea rând, articolul 11 din articolele CDI nici nu se aplică faptelor din speță. În al cincilea rând, contribuțiile financiare către Jushi nu au îndeplinit cerințele de specificitate prevăzute la articolul 3 din regulamentul de bază.

(96)

GE și producătorul-exportator au subliniat, în cadrul primului argument, principiul suveranității din dreptul internațional. Din punctul lor de vedere, un act poate fi atribuit unui stat doar atunci când actul respectiv este învestit cu autoritatea statului în cauză. Prin urmare, actele entităților învestite cu autoritatea Chinei pot fi atribuite doar statului chinez.

(97)

Comisia a respins această afirmație. Principiul egalității suverane a statelor în dreptul internațional, astfel cum este consacrat la articolul 2 alineatul (1) din Carta ONU, interzice ca un stat să își exercite prerogativele pe teritoriul unui alt stat împotriva voinței statului teritorial. Cu toate acestea, statele sunt libere să autorizeze acțiunile altor state pe teritoriul lor. În acest caz, acțiunea statului invitat pe teritoriul statului gazdă poate fi atribuită statului gazdă. De exemplu, această regulă reiese direct din Rezoluția 3314 (XXIX) din 1974 a Adunării Generale a ONU privind definiția agresiunii, care este considerată în general o codificare a dreptului internațional cutumiar. Potrivit articolului 3 litera (f) din respectiva rezoluție, agresiunea de către un stat împotriva altui stat este definită nu doar ca un atac direct executat prin organele statului agresor, ci și ca fiind „admiterea de către un stat ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziția unui alt stat, să fie folosit de către acesta din urmă pentru comiterea unui act de agresiune împotriva unui stat terț”. În mod evident, dacă Cuba ar fi permis Uniunii Sovietice să atace Statele Unite cu rachete rusești de pe teritoriul cubanez în 1962, acest act ar fi atras răspunderea internațională a Cubei pentru acte de agresiune împotriva Statelor Unite. În consecință, dreptul internațional recunoaște posibilitatea de a atribui acțiunea unui stat invitat statului gazdă și chiar posibilitatea de a impune statului gazdă sancțiuni pentru aceasta dacă acțiunea statului invitat aduce prejudicii unui stat terț.

(98)

În al doilea rând, GE și producătorul-exportator au susținut că nu este posibil să se atribuie Egiptului o conduită a autorităților publice chineze în temeiul regulamentului de bază al UE. Definiția „autorităților publice” de la articolul 2 litera (b) din regulamentul de bază a fost corelată în mod expres cu teritoriul autorității care acordă subvenția. Cuvintele „de pe teritoriul” utilizate în dispoziția menționată au vizat furnizarea securității juridice și nu pot fi interpretate diferit în temeiul reglementărilor OMC sau al dreptului internațional.

(99)

În această privință, Comisia a observat că articolul 2 litera (b) din regulamentul de bază prevede că: „«autorități publice» înseamnă orice organism public de pe teritoriul țării de origine sau de export;”. Comisia a fost de acord că această dispoziție vizează acțiunile autorităților publice de pe al căror teritoriu se exportă produsele subvenționate către Uniunea Europeană. Acesta este și cazul de față. Produsul în cauză este fabricat în Egipt și exportat din Egipt către Uniunea Europeană. Guvernul Egiptului, în calitate de autoritate care acordă subvenția, este situat pe teritoriul Egiptului.

(100)

Cu toate acestea, articolul 2 litera (b) din regulamentul de bază nu abordează chestiunea separată a acțiunilor pe care autoritățile publice le pot autoriza pe teritoriul lor și le pot recunoaște ca aparținându-le. La fel ca în cazul noțiunii de „organism public”, noțiunea de „autorități publice” este deschisă interpretării, care trebuie să țină seama de contextul, obiectul și scopul său. Astfel, acțiunile care pot fi atribuite autorităților publice ale țării de origine sau de export s-ar putea să nu fie doar acțiuni care emană direct de la aceste autorități publice, ci și acțiuni imputabile respectivelor autorități publice. Acest lucru este confirmat, de asemenea, de formularea articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul de bază, unde se vorbește despre o contribuție financiară „a” autorităților publice. Pentru aceleași motive, argumentele GE care invocă mai multe dispoziții ale Acordului SMC [de exemplu, articolul 1.1 litera (a) punctul 1, articolul 13, articolul 18.1 litera (a) și nota de subsol 63] sunt inutile. Deși este adevărat că regulamentul de bază „trebuie să fie interpretat, în măsura posibilului, în lumina dispozițiilor corespunzătoare din Acordul SMC” (39), aceste dispoziții nu infirmă susținerea că se poate acorda o contribuție financiară de către un alt stat dacă autoritățile publice teritoriale recunosc și își asumă respectiva contribuție ca aparținându-le.

(101)

În consecință, cel de al doilea argument, întemeiat pe presupusa noțiune strictă de teritorialitate prevăzută la articolul 2 litera (b) din regulamentul de bază și la articolul 1.1 litera (a) punctul 1 din Acordul SMC, a fost respins.

(102)

A treia obiecție a fost legată de relevanța articolelor CDI privind responsabilitatea statelor în această privință. În opinia GE și a producătorului-exportator, invocarea articolului 11 din articolele CDI nu are nicio relevanță, întrucât Organul de apel menționase în cauza US – Anti-Dumping and Countervailing Duties (China) [SUA – Taxe antidumping și compensatorii (China)] (40) doar articolele 4, 5 și 8 din aceste articole CDI.

(103)

Comisia a respins acest argument. Nu există niciun temei pentru a susține că doar anumite principii ale dreptului internațional cutumiar, astfel cum sunt consacrate la articolul 4, 5 sau 8 din articolele CDI privind responsabilitatea statelor, sunt relevante pentru interpretarea normelor OMC, pe când restul nu. Organul de Apel al OMC a aplicat întotdeauna conceptele dreptului cutumiar general care erau relevante pentru evaluarea faptelor în speță. Alături de regulile de atribuire, principiul estoppel sau principiul bunei-credințe, de exemplu, fac parte, de asemenea, din ordinea juridică a OMC. În cazul de față, GE nu a contestat circumstanțele concrete, și anume faptul că a invitat, a recunoscut și a facilitat acordarea de finanțare preferențială de către China întreprinderilor care desfășoară activități în Egipt. Pentru acest set de circumstanțe, se poate apela la orientările interpretative oferite de articolul 11 din articolele CDI, care a fost citat, de asemenea, în jurisprudența internațională în materie de investiții (41). Prin urmare, articolul 11 din articolele CDI reprezintă o normă de drept internațional relevantă, în sensul articolului 31 alineatul (3) litera (c) din Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, pentru interpretarea noțiunii „a autorităților publice” din Acordul SMC.

(104)

Potrivit celei de a patra obiecții, articolul 11 din articolele CDI nu se aplică faptelor din speță. În temeiul acestui articol, un stat își poate asuma responsabilitatea pentru o conduită în calitate de stat succesor în urma dobândirii de terenuri. Autoritățile publice pot recunoaște, de asemenea, conduita privată a cetățenilor lor ca aparținându-le. Cu toate acestea, articolul menționat nu prevede posibilitatea ca un stat să își asume acte ale unui stat străin suveran ca aparținându-i.

(105)

Comisia a respins și această obiecție. Titlul articolului 11 din articolele CDI este „Conduita recunoscută și adoptată de un stat ca aparținându-i”, fără nicio calificare în ceea ce privește autorul actului inițial. Această regulă reiese direct din Rezoluția 3314 (XXIX) din 1974 a Adunării Generale a ONU privind definiția agresiunii, care este considerată în general o codificare a dreptului internațional cutumiar. Potrivit articolului 3 litera (f) din respectiva rezoluție, agresiunea de către un stat împotriva altui stat este definită nu doar ca un atac direct executat prin organele statului agresor, ci și ca fiind „admiterea de către un stat ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziția unui alt stat, să fie folosit de către acesta din urmă pentru comiterea unui act de agresiune împotriva unui stat terț”.

(106)

Pe lângă Adunarea Generală a ONU în cadrul Rezoluției 3314 (XXIX) din 1974 (a se vedea considerentul 97 de mai sus), și Curtea Internațională de Justiție a afirmat libertatea statelor de a-și asuma acte străine ca aparținându-le (42). Prin urmare, practica internațională nu susține opinia Egiptului, potrivit căreia atribuirea în temeiul articolului 11 din articolele CDI ar fi limitată la cazurile de succesiune teritorială sau la cazurile în care autoritățile publice recunosc și își asumă faptele prejudiciabile private comise pe teritoriul statului în cauză.

(107)

În cea de-a cincea obiecție prezentată, GE și producătorul-exportator au afirmat că contribuțiile financiare din partea GC către entitățile din Egipt nu sunt specifice. Aceștia au citat articolul 4 alineatul (2) din regulamentul de bază, potrivit căruia beneficiarul contribuției financiare trebuie să intre „în sfera de competență a autorității care acordă subvenția”. În opinia lor, formularea „autoritatea care acordă subvenția” nu înseamnă „autoritate care recunoaște și își asumă fapte”. În plus, în anchetele anterioare, autoritatea care acorda subvenția către entitățile chineze a fost întotdeauna Guvernul Chinei. GE a concluzionat că contribuția financiară a GC nu poate să fie specifică, „deoarece întreprinderile aflate în Egipt nu se află în jurisdicția Chinei”.

(108)

Comisia a reiterat că consideră GE ca fiind autoritatea care acordă subvenția în virtutea faptului că acesta a recunoscut și și-a asumat împrumuturile preferențiale din partea Chinei. Întrucât Jushi Egypt își desfășoară activitatea în Zona economică specială, această societate intră, de asemenea, în jurisdicția GE. De asemenea, primirea acestui sprijin financiar s-a limitat în mod specific la întreprinderile care își desfășoară activitatea în această zonă, deci a fost specifică.

(109)

Chiar dacă ar fi necesar să se demonstreze că GC și-a exercitat jurisdicția asupra acestor întreprinderi înainte ca GE să își poată asuma conduita Chinei ca aparținându-i, quod non, rezultatul nu s-ar schimba. Prin semnarea articolului 1 și a articolului 4 alineatul (1) din Acordul de cooperare, GE a acceptat ca întreprinderile care își desfășoară activitatea în Zona economică specială să beneficieze de „sprijin politic relevant și de măsuri de facilitare acordate de guvernul chinez zonelor de cooperare economică și comercială de peste mări” și ca dezvoltarea zonei să se realizeze în conformitate cu legislațiile „ambelor țări”. Prin urmare, pe lângă exercitarea propriei sale jurisdicții teritoriale, GE a permis, de asemenea, Chinei să furnizeze ajutor specific doar întreprinderilor aflate în „zonele de cooperare economică și comercială de peste mări”. Prin urmare, se respinge acest argument.

(110)

În concluzie, Comisia și-a reafirmat constatarea potrivit căreia GE a recunoscut și și-a asumat ca aparținându-i sprijinul pentru investițiile de capital, împrumuturile către Jushi Egypt și acordarea drepturilor de folosință a terenurilor de către TEDA Egypt, acordând astfel subvenții specifice în sensul articolelor 2-4 din regulamentul de bază.

(111)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 8 de mai sus, Comisia a trimis GE o cerere de informații pentru a ancheta pe deplin cooperarea dintre GE și GC în favoarea producătorului-exportator.

(112)

În special, o parte a cererii de informații a vizat conduita instituțiilor financiare chineze de stat și mai ales conduita acestora în calitate de organisme publice – în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC – atunci când acordă împrumuturi producătorului-exportator în cadrul cooperării dintre GC și GE.

(113)

În acest scop, Comisia a solicitat de la GE informații privind descrierea generală a sectorului financiar din China și privind rolul jucat de băncile de susținere a politicilor statului precum CDB și EXIM în ceea ce privește acordarea de împrumuturi sau de credite la export Grupului Jushi. Comisia a solicitat GE în mod direct sau prin intermediul GC să direcționeze anexa A la cererea de informații către băncile menționate mai sus.

(114)

GE nu a furnizat niciuna dintre informațiile solicitate și a susținut că nu deține nicio informație privind entitățile localizate în China și normele aplicabile în China, precum și că nu are competența de a solicita aceste informații. În opinia GE, prin solicitarea respectivelor informații de la acest guvern, Comisia a încălcat drepturile GE la apărare și principiul suveranității statelor.

(115)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie. Astfel cum s-a menționat anterior, GE și GC au decis să coopereze în vederea înființării zonei SETC, astfel încât subvențiile acordate de GC să poată fi atribuite GE. Comisia a precizat în continuare că GE și GC au instituit în comun un mecanism de gestionare cu trei niveluri administrative în temeiul articolului 8 din Acordul din 2016 privind Zona de cooperare economică și comercială a Egiptului din Suez, încheiat între Ministerul Comerțului din RPC și Autoritatea generală pentru Zona economică a Canalului Suez. Această dispoziție vizează datoria de a coopera în ceea ce privește aspectele care afectează funcționarea zonei (care pot include situații în care exporturile din zona respectivă pot face obiectul unor taxe compensatorii instituite de țări terțe). Acest mecanism a oferit GE posibilitatea de a colecta de la GC informațiile solicitate. Comisia a considerat, de asemenea, că, în conformitate cu dreptul internațional (articolul 27 din Convenția de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor), se aștepta ca GC să își onoreze angajamentele asumate în raport cu GE cu bună-credință, răspunzând cererii de informații direcționate de GE.

(116)

Astfel, Comisia a considerat că GE avea posibilitatea de a obține informațiile solicitate de la GC, dar nu a făcut acest lucru. Chiar dacă o parte din informațiile solicitate puteau fi comunicate doar de GC, Comisia a considerat că lipsa de cooperare din partea GE și a GC în această privință a avut drept consecință faptul că Comisia nu și-a putut întemeia concluziile cu privire la acest aspect al anchetei decât pe informațiile disponibile. Nici GE, nici altă parte interesată (inclusiv GC) nu au contestat datele pe care Comisia și-a întemeiat evaluarea (ci doar caracterizarea juridică a acestor date).

(117)

În lipsa acestor informații, Comisia a considerat că nu a primit informații cruciale relevante în ceea ce privește acest aspect al anchetei.

(118)

Având în vedere lipsa de cooperare a GE și a GC explicată în secțiunea 3.2.1, Comisia a recurs la aplicarea dispozițiilor articolului 28 din regulamentul de bază pentru a evalua conduita EXIM și a CDB în calitatea lor de organisme publice.

(119)

În acest sens, testul aplicabil pentru a stabili că o întreprindere de stat este un organism public constă în următoarele (43): „Ceea ce contează este dacă o entitate este învestită cu autoritate de a exercita funcții guvernamentale, mai degrabă decât modul în care se realizează acest lucru. Există multe moduri diferite în care guvernul, în sensul strict al cuvântului, ar putea conferi autoritate entităților. În consecință, pentru a demonstra că o astfel de autoritate a fost conferită unei anumite entități, pot fi relevante diferite tipuri de elemente de probă. Elementele de probă care arată că o entitate exercită, de fapt, funcții guvernamentale pot dovedi că aceasta deține sau a fost învestită cu autoritate guvernamentală, în special atunci când aceste elemente de probă indică o practică susținută și sistematică. Prin urmare, în opinia noastră, elementele de probă din care rezultă că un guvern exercită un control semnificativ asupra unei entități și a comportamentului acesteia pot dovedi, în anumite circumstanțe, că respectiva entitate deține autoritate guvernamentală și că ea exercită această autoritate în îndeplinirea funcțiilor publice. Cu toate acestea, subliniem faptul că, în afara unei delegări exprese a autorității într-un instrument juridic, existența unei simple legături oficiale între o entitate și guvern în sens restrâns este improbabil să fie suficientă pentru a constata deținerea autorității guvernamentale. Astfel, de exemplu, simplul fapt că un guvern este acționarul majoritar al unei entități nu demonstrează că guvernul în cauză exercită un control semnificativ asupra comportamentului entității respective sau, cu atât mai puțin că guvernul a conferit acesteia o autoritate guvernamentală. Cu toate acestea, în anumite cazuri, dacă elementele de probă arată că indiciile formale ale controlului guvernamental sunt multiple și dacă există totodată elemente de probă potrivit cărora acest control a fost exercitat într-un mod semnificativ, atunci respectivele elemente de probă pot permite tragerea concluziei că entitatea în cauză exercită o autoritate guvernamentală.”

(120)

Comisia a încercat să obțină informații despre deținerea în proprietate de către stat, precum și indicii formale ale existenței controlului guvernamental în băncile de stat. Ea a analizat, de asemenea, dacă controlul a fost exercitat în mod semnificativ. În acest scop, Comisia a trebuit să se bazeze integral pe datele disponibile, din cauza refuzului GE și al băncilor de stat de a furniza elemente de probă.

(121)

În ceea ce privește deținerea în proprietate și indiciile formale privind existența controlului de către GC, în anchetele anterioare antisubvenție (44), Comisia a constatat că EXIM a fost creată și funcționează în conformitate cu „Notificarea privind înființarea Export-Import Bank of China” emisă de Consiliul de Stat, precum și în conformitate cu statutul EXIM. Potrivit statutului său, conducerea EXIM este numită direct de către stat. Consiliul de supraveghere este numit de către Consiliul de Stat în conformitate cu „Reglementările interimare privind consiliile de supraveghere ale instituțiilor financiare de stat strategice” (Decretul Consiliului de Stat nr. 282) și cu alte legi și reglementări, și răspunde în fața Consiliului de Stat.

(122)

Statutul menționează, de asemenea, că comitetul de partid al EXIM joacă un rol principal și politic de bază, pentru a se asigura că politicile și inițiativele majore ale partidului și statului sunt puse în aplicare de către EXIM. Conducerea partidului este integrată în toate aspectele legate de guvernanța corporativă. În statut se precizează, totodată, că EXIM este dedicată sprijinirii dezvoltării comerțului exterior și a cooperării economice, a investițiilor transfrontaliere, a inițiativei „O centură, un drum”, precum și a cooperării în domeniul capacității internaționale și al fabricării de echipamente. Domeniul său de activitate include împrumuturile pe termen scurt, mediu și lung aprobate de stat și conforme cu politica de comerț exterior și cu politica de investiții externe („Going Out Policy”) ale acestuia, cum ar fi creditul la export, creditul la import, împrumuturile pentru lucrări de inginerie contractate în străinătate, împrumuturile pentru investiții în străinătate, împrumuturile acordate de guvernul chinez pentru ajutor extern și împrumuturile la export acordate cumpărătorilor.

(123)

În plus, potrivit site-ului său (45), EXIM este „o bancă de susținere a politicilor statului, finanțată și deținută de stat, dar având statut de entitate juridică independentă. Este o bancă aflată sub gestiunea directă a Consiliului de Stat și dedicată susținerii comerțului exterior, a investițiilor și a cooperării economice internaționale ale Chinei”.

(124)

În ceea ce privește CDB, Comisia a stabilit în cadrul anchetelor anterioare antisubvenție că această bancă este deținută în totalitate de stat (46). Întrucât nu au fost furnizate informații care să indice contrariul în ceea ce privește CDB, Comisia a menținut aceeași concluzie în cadrul prezentei anchete.

(125)

De asemenea, Comisia a căutat informații care să dovedească dacă GC exercită sau nu un control semnificativ asupra comportamentului băncii de stat în ceea ce privește politicile sale de creditare și evaluările riscurilor pe care le-a aplicat atunci când a acordat împrumuturi industriei AFS. Din cauza lipsei de cooperare din partea GE, Comisia a recurs la cele mai bune date disponibile și, în special, la informațiile disponibile publicului și la constatările din anchetele anterioare antisubvenție (47).

(126)

În acest sens au fost luate în considerare următoarele acte normative:

(127)

La examinarea acestor acte normative, Comisia a constatat că instituțiile financiare din RPC își desfășoară activitatea într-un mediu juridic general care le direcționează să se alinieze la obiectivele politicilor industriale ale GC atunci când iau decizii financiare, din următoarele motive.

(128)

În ceea ce privește EXIM, mandatul său de politică publică este stabilit în Notificarea privind înființarea Export Import Bank of China, precum și în statutul său.

(129)

La nivel general, articolul 34 din Legea bancară, care se aplică tuturor instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în China, prevede că „băncile comerciale își desfășoară activitatea de acordare de împrumuturi în funcție de necesitățile dezvoltării economiei naționale și a dezvoltării sociale și sub îndrumarea politicilor industriale de stat”. Cu toate că articolul 4 din Legea bancară stipulează că „[î]n temeiul legii, băncile comerciale își desfășoară activitățile economice fără imixtiuni din partea oricăror unități sau persoane fizice. Băncile comerciale își asumă în mod independent răspunderea civilă cu întreaga lor proprietate ca persoană juridică”, ancheta a arătat că articolul 4 din Legea bancară se aplică sub rezerva articolului 34 din Legea Bancară, care prevede că, atunci când statul stabilește o politică publică, băncile o pun în aplicare și urmează instrucțiunile statului.

(130)

Pe lângă aceasta, articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile prevede că „[î]n conformitate cu politica de stat, departamentele relevante pot subvenționa dobânda împrumuturilor cu scopul de a promova creșterea anumitor sectoare industriale și dezvoltarea economică în anumite domenii.”

(131)

În mod similar, Decizia nr. 40 dă instrucțiuni tuturor instituțiilor financiare să ofere sprijin prin acordarea de credite în mod special către proiectele „încurajate”. Decizia nr. 40 capitolul III face trimitere la „Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei”, care cuprinde trei tipuri de conținut, și anume cel dedicat proiectelor încurajate, cel despre proiecte limitate și cel care vizează proiectele eliminate. Potrivit articolului XVII din decizie, dacă „proiectul de investiții aparține conținutului dedicat proiectelor încurajate, acesta este analizat, aprobat și înregistrat în conformitate cu reglementările naționale relevante privind investițiile; toate instituțiile financiare oferă sprijin prin acordarea de credite pe baza principiilor de creditare; echipamentele destinate utilizării proprii care sunt importate în cuantumul total al investiției, cu excepția bunurilor din Conținutul de bunuri importate nescutite al proiectelor de investiții interne (modificat în 2000) stabilit de Ministerul de Finanțe, pot fi scutite de taxele la import și de TVA-ul asociat importurilor, cu excepția cazului în care există reglementări noi privind conținutul proiectelor de investiții nescutite. Alte politici preferate în materie de proiecte industriale încurajate sunt puse în aplicare în conformitate cu reglementările naționale relevante.”

(132)

Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei (versiunea 2011) (modificat în 2013) (48) enumeră la „Categoria I – Încurajare”: „XII. Materiale de construcții: […] 6. Dezvoltarea tehnologică și producția fibrei de sticlă fără alcali etirată în cuptoare-vană și a fibrei de sticlă și produselor cu performanțe ridicate, cu randament anual de 50 000 de tone.”

(133)

Proiectele legate de producția de AFS fac parte așadar din categoria „încurajată”.

(134)

Prin urmare, Decizia nr. 40 confirmă constatarea anterioară referitoare la Legea bancară, conform căreia băncile exercită o autoritate guvernamentală sub formă de operațiuni de credit preferențial. De asemenea, Comisia a constatat că Comisia de reglementare bancară din China („CBIRC”) are o amplă autoritate de aprobare asupra tuturor aspectelor legate de gestionarea tuturor instituțiilor financiare stabilite în RPC (inclusiv asupra instituțiilor financiare cu capital privat și străin), cum ar fi (49):

(135)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că GC a creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii desemnați de GC, care răspund în fața GC. Prin urmare, GC s-a bazat pe cadrul normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante, de fiecare dată când aceasta a acordat împrumuturi industriei AFS.

(136)

Pe lângă cadrul juridic general, s-a aplicat următorul context juridic în cazul împrumuturilor acordate de EXIM și de CDB societății Jushi Egypt.

(137)

China-Africa TEDA și EXIM au semnat un MoU de cooperare strategică la 6 noiembrie 2009, avansând un plan cuprinzător în valoare totală de 6 miliarde CNY în vederea realizării cooperării strategice generale în zonele de cooperare economică și comercială de peste mări.

(138)

La 7 noiembrie 2009, șase zone de cooperare economică și comercială din Africa, printre care și zona SETC, au semnat pactul din cadrul reuniunii mixte între Zonele chineze de cooperare economică și comercială de peste mări (Africa) și Fondul de dezvoltare China-Africa (denumit în continuare „FDCA”), o sucursală a CDB.

(139)

De asemenea, în 2013, MOFCOM a emis un „Aviz privind aspectele legate de sprijinul oferit de China Development Bank pentru crearea și dezvoltarea de zone de cooperare economică și comercială de peste mări”. Potrivit acestui aviz, MOFCOM și CDB vor „furniza sprijin politic sub formă de investiții și finanțare pentru întreprinderile din zonele de cooperare eligibile și pentru întreprinderile care pătrund în zonă”. CDB va „clarifica condițiile de bază pentru finanțare prioritară în zona de cooperare, în conformitate cu cerințele Ministerului Comerțului și ale Ministerului de Finanțe” și va „sprijini în mod selectiv proiectele aflate în curs de construcție și proiectele de cooperare cărora MOFCOM și guvernele gazdă din zona de cooperare le-au acordat o atenție deosebită”.

(140)

Articolul 4 din Acordul de cooperare dintre China și Egipt din 2016 prevede că „guvernul chinez identifică zona de cooperare ca fiind o zonă de cooperare economică și comercială de peste mări a Chinei. Zona de cooperare […] are dreptul la sprijinul politic relevant și la măsurile de facilitare acordate de guvernul chinez zonelor de cooperare economică și comercială de peste mări”. În plus, în conformitate cu articolul 5, guvernul chinez susține, de asemenea, zona de cooperare prin „încurajarea instituțiilor financiare relevante să acorde facilități de finanțare pentru […] proiectele de investiții localizate în zona de cooperare, cu condiția să se îndeplinească cerințele pentru acordarea împrumutului și pentru utilizarea acestuia”.

(141)

De asemenea, articolul 2(IV) din Acordul de cooperare privind înființarea Comitetului de gestionare a Zonei de cooperare economică și comercială China-Egipt, care pune în aplicare acordul menționat mai sus, precizează că Comitetul de gestionare înființat ca legătură între departamentele funcționale relevante ale Guvernului Popular din Tianjin și Autoritatea generală pentru Zona economică a Canalului Suez „[d]epune cele mai mari eforturi posibile pentru a pune în aplicare în bune condiții toate politicile de stimulare prevăzute de legile și reglementările chineze și egiptene”, iar articolul 2(V) adaugă că acesta este responsabil pentru „[c]oordonarea și încurajarea instituțiilor financiare relevante, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, a instituțiilor bancare, a companiilor de asigurări și a diverselor fonduri care oferă sprijin prin acordarea de credite zonei de cooperare și întreprinderilor din sfera acesteia, și sprijinirea zonei de cooperare și a întreprinderilor din sfera acesteia să exploreze mai multe canale de finanțare”.

(142)

Comisia a stabilit că toate instituțiile financiare chineze deținute de stat, inclusiv EXIM și CDB, au pus în aplicare cadrul juridic prezentat mai sus în exercitarea de funcții guvernamentale legate de sectorul AFS. Prin urmare, acestea au fost organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC.

(143)

În conformitate cu concluziile la care s-a ajuns în considerentele de mai sus, Comisia a decis să utilizeze datele disponibile pentru a stabili dacă aceste bănci deținute de stat se califică sau nu drept organisme publice.

(144)

În anchetele antisubvenție anterioare (50), Comisia a stabilit că următoarele bănci, care acordaseră împrumuturi grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantioanele din cadrul anchetelor analizate, erau deținute parțial sau integral de stat, fie în mod direct, fie prin persoane juridice aflate în proprietatea statului: China Development Bank (Banca Chineză de Dezvoltare), China Construction Bank (Banca Chineză de Construcții), Industrial and Commercial Bank of China (Banca Industrială și Comercială Chineză), Bank of Communications (Banca Comunicațiilor), China Everbright Bank (Banca Everbright China), Postal Savings Bank (Banca de Economii a Poștei), China Merchants Bank (Banca Chineză a Comercianților), Shanghai Pudong Development Bank (Banca de Dezvoltare Shanghai Pudong), China Industrial Bank (Banca Industrială Chineză), Shenyang Rural Commercial Bank (Banca Comercială Rurală Shenyang), Bank of Shanghai (Banca Shanghaiului), Ningbo Bank (Banca Ningbo), China CITIC Bank (Banca CITIC China), China Guangfa Bank (Banca Chineză Guangfa), China Bohai Bank (Banca Chineză Bohai), Huaxia Bank (Banca Huaxia), Hankou Bank (Banca Hankou), Hubei Bank (Banca Hubei), Huishang Bank (Banca Huishang), Dongying Bank (Banca Dongying), Bank of Tianjin (Banca din Tianjin), Bank of Kunlun (Banca din Kunlun), Shanghai Rural Commercial Bank (Banca Comercială Rurală Shanghai), China Industrial International Trust Limited, Daye Trust Co., Ltd., Sinotruk Finance Co., Ltd. Întrucât nu au fost furnizate informații care să indice contrariul, Comisia a menținut aceeași concluzie în cadrul prezentei anchete.

(145)

În lipsa unor informații specifice din partea instituțiilor financiare în cauză care să indice contrariul, Comisia a stabilit, de asemenea, proprietatea și controlul GC pe baza unor indicii formale, din aceleași motive ca cele expuse mai sus, în secțiunea 3.3.1.2. În special, pe baza datelor disponibile, responsabilii la nivel înalt și autoritățile de supraveghere din băncile deținute de stat par a fi desemnați de GC și a răspunde în fața GC în același mod ca în cazul EXIM.

(146)

În ceea ce privește exercitarea controlului într-un mod semnificativ, Comisia a considerat că acestor bănci li se aplică în mod identic cadrul normativ analizat în secțiunea 3.3.1.2 de mai sus. În absența oricăror indicații contrare, pe baza datelor disponibile, lipsa unor elemente de probă concrete ale unor evaluări ale bonității este valabilă pentru aceste instituții în același mod, astfel încât analiza privind aplicarea concretă a cadrului normativ din secțiunea 3.3.1.2 de mai sus li se aplică în mod identic.

(147)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că celelalte bănci de stat care acordă împrumuturi societăților incluse în eșantion sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) din regulamentul de bază.

(148)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a stabilit că toate instituțiile financiare chineze deținute de stat care au acordat împrumuturi sau leasing financiar producătorului-exportator sau grupului acestuia sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) din regulamentul de bază.

(149)

În plus, chiar și în cazul în care instituțiile financiare de stat nu ar fi considerate organisme publice, Comisia a stabilit că acestea ar fi considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal guvernului, în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) din regulamentul de bază pentru aceleași motive, astfel cum se precizează în considerentele 131-133 de mai jos. Prin urmare, comportamentul lor va fi atribuit GC în orice caz.

(150)

Comisia a abordat apoi instituțiile financiare rămase. Pe baza constatărilor stabilite în anchetele antisubvenție anterioare (51), coroborate cu informațiile disponibile publicului, s-a considerat că următoarele instituții financiare se aflau în proprietate privată: China Minsheng Bank (Banca Chineză Minsheng), Sumitomo Mitsui Banking (China) Co., Ltd, Standard Chartered Bank (Banca Standard Chartered), Ping An Bank (Banca Ping An). Comisia a analizat dacă aceste instituții financiare primiseră sarcini sau ordine din partea guvernului chinez pentru a acorda subvenții sectorului AFS în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) din regulamentul de bază.

(151)

Potrivit Organului de Apel al OMC, transmiterea de „sarcini” are loc atunci când un guvern atribuie responsabilități unui organism privat, iar transmiterea de „ordine” se referă la situațiile în care guvernul își exercită autoritatea asupra unui organism privat (52). În ambele cazuri, guvernul se folosește de un organism privat ca mandatar pentru a efectua contribuția financiară, iar „în majoritatea cazurilor, este de așteptat ca însărcinarea sau ordinele adresate unui organism privat să implice o formă de amenințare sau de persuasiune” (53). În același timp, punctul (iv) nu permite membrilor să instituie măsuri compensatorii asupra unor produse „atunci când guvernul nu face decât să-și exercite prerogativele generale de reglementare” (54) sau atunci când intervenția guvernului „poate avea sau nu un anumit rezultat doar pe baza unor circumstanțe concrete date și a exercitării liberei alegeri de către actorii de pe piața respectivă” (55). Mai degrabă, însărcinarea sau ordonarea implică „un rol mai activ al autorităților publice decât simple acte de încurajare” (56).

(152)

Potrivit observațiilor Comisiei, cadrul normativ privind industria menționat mai sus în secțiunea 3.3.1.2 se aplică tuturor instituțiilor financiare din RPC, inclusiv instituțiilor financiare aflate în proprietate privată. Pentru a ilustra acest lucru, Legea bancară și diferitele ordine ale CBIRC acoperă toate băncile cu finanțare chineză și băncile cu capital străin gestionate de CBIRC.

(153)

În absența oricăror informații divergente primite de la instituțiile financiare private, Comisia a concluzionat că, în ceea ce privește industria AFS, toate instituțiile financiare care își desfășoară activitatea în China sub supravegherea CBIRC (inclusiv instituțiile financiare private) au primit sarcini sau ordine de la stat în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a aplica politicile guvernamentale și a acorda împrumuturi la rate preferențiale industriei AFS.

(154)

În plus, cadrul normativ aplicabil tuturor băncilor din China este mult mai amplu decât doar cele două regulamente care reglementează CBIRC, astfel cum se arată în considerentul 106 de mai sus.

(155)

În ceea ce privește exercitarea controlului într-un mod semnificativ, Comisia a considerat că acestor bănci li se aplică în mod identic cadrul normativ analizat în secțiunea 3.3.1.2 de mai sus. În absența oricăror indicații contrare, pe baza datelor disponibile, lipsa unor elemente de probă concrete ale unor evaluări ale bonității este valabilă pentru aceste instituții în același mod în care este valabilă pentru banca de stat cooperantă, astfel încât analiza privind aplicarea concretă a cadrului normativ din secțiunea 3.3.1.2 de mai sus li se aplică în mod identic.

(156)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că celelalte bănci de stat care acordă împrumuturi societății Jushi Egypt sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) din regulamentul de bază.

(157)

În cadrul anchetelor antisubvenție anterioare (57), Comisia a stabilit deja că ratingurile de credit interne acordate societăților chineze nu erau fiabile, pe baza unui studiu publicat de Fondul Monetar Internațional (58), care arăta o discrepanță între ratingurile de credit chineze și cele internaționale, combinat cu constatările anchetei referitoare la societățile incluse în eșantion. Într-adevăr, potrivit FMI, peste 90 % din obligațiunile chineze au primit ratinguri de la AA la AAA din partea agențiilor locale de rating. Această situație nu este comparabilă cu cea de pe alte piețe, cum ar fi UE sau SUA. De exemplu, pe piața SUA, ponderea firmelor care se bucură de astfel de ratinguri foarte înalte este de sub 2 %. Astfel, agențiile chineze de rating înclină puternic spre punctajele de la vârful scalei de rating. Ele au scale de rating foarte largi și tind să grupeze obligațiuni cu riscuri de credit semnificativ diferite într-o singură categorie largă de rating (59).

(158)

În plus, agențiile străine de rating, cum ar fi Standard and Poor’s și Moody’s, aplică de obicei o creștere a ratingului de bază al emitentului, pe baza unei estimări a importanței strategice a firmei pentru guvernul chinez și a solidității oricărei garanții implicite, atunci când stabilesc ratinguri pentru obligațiunile chineze emise în străinătate (60). De exemplu, Fitch indică în mod clar, după caz, că astfel de garanții reprezintă un factor-cheie aflat la baza ratingurilor de credit pe care le acordă companiilor chineze (61).

(159)

Pe baza informațiilor disponibile publicului, Comisia a determinat în primul rând faptul că statul poate exercita o anumită influență asupra pieței ratingurilor de credit. În conformitate cu două studii publicate în 2016, pe piața chineză activează aproximativ 12 agenții de rating de credit, majoritatea lor fiind deținute de stat. Per ansamblu, 60 % din totalul obligațiunilor corporative evaluate din China primiseră acest rating de la o agenție de stat (62).

(160)

În cadrul anchetelor anterioare (63), GC a confirmat faptul că pe piața obligațiunilor din China activau 12 agenții de rating, dintre care 10 agenții de rating interne, inclusiv Global Credit Rating Co. Ltd, Shanghai Brilliance Credit Rating & Investors Service Co. Ltd, Golden Credit Rating International Co. Ltd, China Chengxin Securities Rating Co. Ltd, Pengyuan Credit Rating Co. Ltd, Shanghai Fareast Credit Rating Co., Ltd, China Bond Rating Co. Ltd, China Securities Index Co. Ltd, Shanghai Credit Information Services Co. Ltd. Existau, de asemenea, 2 agenții de rating mixte sino-străine, și anume China Lianhe Credit Rating Co. Ltd și China Chengxin International Credit Rating Co. Ltd. În absența unor informații contrare, Comisia a considerat că situația nu s-a schimbat.

(161)

În al doilea rând, intrarea pe piața chineză a ratingului de credit nu este liberă. Aceasta este, în esență, o piață închisă, deoarece agențiile de rating trebuie să fie aprobate de Comisia de reglementare a valorilor mobiliare din China (China Securities Regulatory Commission, denumită în continuare „CSRC”) sau de PBOC înainte de a-și putea începe activitatea (64). La mijlocul anului 2017, PBOC a anunțat că agențiile de rating de credit din străinătate vor putea să acorde ratinguri de credit unei părți a pieței obligațiunilor interne, în anumite condiții. Cu toate acestea, în cursul perioadei de anchetă nu se admisese încă nicio agenție de rating de credit străină (65). Între timp, totuși, agențiile străine au înființat societăți mixte cu unele agenții locale de rating, care acordă ratinguri de credit pentru emisiunile de obligațiuni interne. Aceste ratinguri urmează însă scalele de rating chineze și nu sunt, prin urmare, comparabile cu ratingurile internaționale, astfel cum s-a explicat mai sus.

(162)

În sfârșit, un studiu realizat chiar de PBOC confirmă constatările Comisiei, afirmând la concluzii că „în cazul în care categoria de investiții a obligațiunilor străine este stabilită cel puțin la ratingul internațional BBB, atunci categoria de investiții (investment grade) a obligațiunilor la nivel intern poate primi un rating de cel puțin AA, ținând seama de diferența de minimum șase marcații dintre ratingul intern mediu și ratingul internațional” (66).

(163)

Având în vedere situația descrisă în considerentele 137-142 de mai sus, Comisia a concluzionat că ratingurile de credit chineze nu oferă o estimare fiabilă a riscului de credit al activului suport. Pe această bază, chiar dacă societatea producătorului-exportator sau grupul acestuia primise un rating de credit bun din partea unei agenții de rating chineze, Comisia a concluzionat că aceste ratinguri nu erau fiabile. Ratingurile în cauză au fost denaturate, de asemenea, de obiectivele politice de încurajare a unor industrii strategice esențiale, cum ar fi industria AFS.

(164)

Astfel cum s-a precizat în considerentul 85, Comisia a considerat că, în principiu, pentru beneficiarul localizat în Egipt, ar fi potrivit să se pună întrebarea dacă acești beneficiari ai împrumuturilor au avut acces la condiții mai bune decât cele care li s-ar fi aplicat pe piața financiară egipteană. Comisia a verificat acest aspect și a confirmat că valoarea subvenției ar fi mai ridicată dacă s-ar utiliza ratele dobânzii comparabile din Egipt (17,8 %) (67). Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele excepționale menționate în considerentul 86 de mai sus, Comisia a calculat valoarea subvenției care ar putea face obiectul unor măsuri compensatorii ținând seama de faptul că beneficiarii au obținut finanțarea preferențială în China. Pentru acest calcul, Comisia a evaluat avantajul acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Conform articolului 6 litera (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiari este considerat a fi diferența dintre valoarea dobânzii plătite de societate pentru împrumutul preferențial și suma pe care societatea ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil obținut pe piață.

(165)

Comisia a decis să stabilească ratele dobânzii de pe piață pentru împrumuturile preferențiale acordate de EXIM și de CDB în raport cu valorile de referință ipotetice pentru investitorii de pe piața chineză, în conformitate cu articolul 6 litera (b) din regulamentul de bază. Din cauza absenței cooperării, nu s-au furnizat detalii suplimentare de către această bancă (aceste bănci). Prin urmare, Comisia a decis să utilizeze aceeași metodologie de calcul cu cea utilizată pentru alte împrumuturi exprimate în monedă străină și acordate de instituții financiare chineze în RPC și a adăugat prima de risc aferentă investiției în Egipt după cum urmează.

(166)

Astfel, Comisia a stabilit mai întâi ratingul de credit al Jushi Egypt, care reflectă situația financiară a acestei societăți. Comisia a constatat că diversele societăți din Grupul CNBM au primit ratinguri de credit cuprinse între AA- și AA+ din partea unei agenții de rating de credit chineze. Având în vedere distorsiunile globale ale ratingurilor de credit chineze menționate în considerentele 137-143, Comisia a concluzionat că acest rating nu este fiabil.

(167)

Astfel, Comisia a considerat că situația financiară generală a Grupului Jushi corespunde unui rating BB, care reprezintă ratingul cel mai înalt care nu se mai califică drept rating „investment grade”. Având în vedere existența împrumuturilor reînnoibile automat („revolving”), Comisia a concluzionat că utilizarea de obligațiuni corporative americane cu rating B (în loc de BB) ar fi mai adecvată pentru determinarea valorii de referință de pe piață.

(168)

Prin urmare, în mod similar altor împrumuturi exprimate în monede străine și acordate de instituții financiare chineze în RPC, s-au utilizat obligațiuni corporative cu rating B emise în USD pentru determinarea unei valori de referință adecvate. Jushi Egypt se află într-o țară care s-a confruntat cu tulburări civile și politice, precum și cu multiple atacuri teroriste în perioada de acordare a împrumuturilor, deci prezintă un risc de credit diferit de cel al societăților chineze, determinat de condițiile externe predominante în țară ca atare. Drept urmare, Comisia a adăugat o marjă la rata de referință a dobânzii pentru a integra riscul de țară în rata de pe piață.

(169)

Prima asociată riscului de țară a fost determinată pe baza clasificării OCDE a riscului de țară pentru credite la export, precum și pe baza ratei minime a primei corespunzătoare stabilite de OCDE (68). Riscul de țară pentru împrumuturile acordate de banca EXIM a fost stabilit la 2,37 %, iar cel aferent împrumuturilor acordate de CDB, la 2,44 %.

(170)

În urma comunicării constatărilor finale, Jushi Egypt a afirmat că Comisia ar fi trebuit să utilizeze două oferte prezentate societății de o bancă din Egipt în 2013, respectiv în 2016, drept valoare de referință pentru calcularea avantajului dobândit prin împrumuturi. Comisia a analizat ofertele respective, dar a decis că nu erau reprezentative pentru un împrumut comercial comparabil pe care societatea ar fi putut să-l obțină efectiv pe piață.

(171)

Comisia a concluzionat că ofertele nu conțineau nicio descriere a produsului financiar efectiv propus societății, ci menționau o rată a dobânzii aferentă furnizării de „facilități de credit” în general. Prin urmare, Comisia nu poate determina dacă ofertele se referă la un împrumut în sine sau la alte produse financiare, cum ar fi, de exemplu, deschiderea unei linii de credit, finanțarea comerțului (acreditive, cambii, factoring etc.). Chiar dacă s-ar considera că ofertele se referă la un împrumut, lipsesc alte informații esențiale, cum ar fi durata presupusului împrumut oferit de bancă și sfera facilităților de credit oferite (cu alte cuvinte, suma maximă pe care banca ar fi dispusă să o acorde societății). În acest sens, Comisia a precizat că împrumuturile acordate de CDB și de EXIM erau împrumuturi pe termen lung pentru proiecte majore cu active fixe, în valoare de câteva sute de milioane USD. Prin urmare, Comisia a considerat că nu poate utiliza aproximarea sugerată de Jushi Egypt.

(172)

În sfârșit, Comisia a observat că, chiar dacă ar lua în calcul valoarea de referință propusă de societate, aceasta nu ar avea ca rezultat nicio modificare semnificativă a calculării avantajului, întrucât rata dobânzii oferită de banca egipteană era similară cu rata de bază stabilită de Comisie pentru valoarea de referință, și anume rata corespunzătoare unui împrumut în USD oferit de o bancă chineză unui client intern (chinez) cu rating BB. Prin urmare, împrumuturile menționate au confirmat de fapt că Jushi Egypt a beneficiat, într-adevăr, de rate ale dobânzii inferioare valorilor de referință ale pieței. Prin urmare, afirmația societății a fost respinsă.

(173)

În intervalul cuprins între 2014 și sfârșitul perioadei de anchetă, Jushi (China) a acordat o serie de împrumuturi între întreprinderi societății Jushi Egypt, în valoare totală de aproximativ 281,5 milioane USD.

(174)

Cu toate acestea, Comisia a constatat că Jushi (China) finanțase ea însăși aceste împrumuturi între întreprinderi prin intermediul unei finanțări externe primite de la instituțiile financiare chineze. Cu alte cuvinte, în loc ca Jushi Egypt să primească împrumuturile direct de la băncile chineze, Jushi (China) a obținut finanțarea preferențială de la aceste instituții și apoi a transferat avantajul acestor împrumuturi activităților sale de producție din Egipt (Jushi Egypt). Împrumuturile acordate în mod direct de EXIM și de CDB nu sunt suficiente ca atare pentru a acoperi valoarea totală a finanțării externe necesare pentru dezvoltarea activităților de producție din zona SETC. Prin urmare, a fost necesară finanțarea indirectă suplimentară prin împrumuturi între întreprinderi. Comisia nu a reușit să identifice un împrumut bancar specific care să fie legat direct de proiectul din Egipt. Cu toate acestea, în 2014, Jushi (China) a emis o obligațiune pentru înlocuirea a diverse împrumuturi bancare cu scopul de a-și îmbunătăți structura datoriei. Această obligațiune, care face mai multe trimiteri la nevoile de capital ale proiectului din Egipt, confirmă faptul că Jushi (China) avea nevoie de sprijin financiar extern pentru activitățile sale de producție din Egipt. Prin urmare, Comisia a considerat că împrumuturile preferențiale subiacente direcționate prin Jushi (China) trebuie să fie atribuite, de asemenea, GE în același mod ca și împrumuturile directe acordate societății Jushi Egypt de instituțiile financiare chineze.

(175)

Întrucât toate aceste împrumuturi pot fi, în esență, asimilate unor împrumuturi acordate de GC unei societăți chineze, care transferă apoi avantajele în cauză activităților sale de producție din altă parte, Comisia a decis să trateze aceste împrumuturi ca pe orice alt împrumut chinez intern acordat unui producător chinez de AFS. În acest context, astfel cum s-a menționat în considerentul 128 de mai sus, Comisia a constatat că toate instituțiile financiare chineze de stat care au acordat împrumuturi societăților Jushi (China) și Jushi Egypt erau organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC.

(176)

În continuare, Comisia a calculat valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. În acest sens, Comisia a observat că rata nominală a dobânzii percepută de Jushi (China) de la Jushi Egypt a fost de 7,5 %. Cu toate acestea, nicio finanțare acordată societății Jushi (China) nu a avut o rată a dobânzii atât de ridicată. În fapt, rata medie a dobânzii percepută de la Jushi (China) în cursul perioadei de anchetă a fost de doar 4 %. Prin urmare, Comisia a comparat rata medie a dobânzii plătite de Jushi (China) pentru soldul împrumutului între întreprinderi în cursul perioadei de anchetă cu suma pe care ar trebui s-o plătească societatea pentru un împrumut comercial comparabil obținut pe piață.

(177)

Pentru a ține seama de expunerea mai mare la risc a băncilor, evidențiată de existența împrumuturilor reînnoibile automat, Comisia a decis, așadar, să coboare cu o marcație pe scala de evaluare a riscurilor și să utilizeze obligațiunile corporative americane cu rating B (în loc de BB) pentru a determina valoarea de referință de pe piață.

(178)

Toate elementele referitoare la această finanțare care au fost descrise mai sus în prezenta secțiune arată în mod clar că Jushi (China) a transferat către Jushi Egypt toate avantajele conferite de finanțarea preferențială primită de la instituțiile financiare chineze. Pentru toate aceste motive, avantajul astfel calculat a fost atribuit societății Jushi Egypt.

(179)

În urma comunicării constatărilor finale, Jushi Egypt a afirmat că Comisia nu ar fi trebuit să-i reducă ratingul de credit de la AA la B pe baza faptului că Jushi Egypt nu și-a respectat calendarul de plată către societatea-mamă sau că, în câteva ocazii, societatea-mamă a Jushi Egypt a rambursat împrumuturile în locul său. Faptul că grupul-mamă al Jushi Egypt a decis că era preferabil ca o altă entitate din grup să suporte costurile, astfel încât să se mențină fluxul de lichidități dintr-o altă entitate, nu demonstrează că această altă entitate nu și-ar fi onorat obligația în cazul în care respectiva obligație s-ar fi raportat la o instituție bancară.

(180)

În primul rând, Comisia a precizat că nu a identificat niciun rating de credit care să fi fost acordat de către o parte externă societății Jushi Egypt și că nici Jushi Egypt nu a oferit vreun element de probă în acest sens. Prin urmare, Jushi Egypt nu a pornit de la un rating de credit AA. Astfel, Comisia a trebuit să determine ratingul de credit al Jushi Egypt folosind faptele disponibile în speță. Având în vedere numărul semnificativ de împrumuturi între întreprinderi acordate de societatea-mamă, precum și faptul că Grupul Jushi a acționat ca garant al împrumuturilor acordate de CDB și de EXIM, Comisia a stabilit că ratingul de credit al Jushi Egypt era strâns legat de ratingul societății-mamă, care fusese stabilit la BB, astfel cum se precizează mai sus, în considerentul 168. Prin urmare, acest rating de credit BB a fost punctul de pornire utilizat de Comisie.

(181)

În al doilea rând, astfel cum s-a explicat mai sus, în considerentul 178, Comisia a decis să coboare cu o marcație pe scala de rating, mai exact de la BB la B, din cauza nerambursării datoriilor societății de-a lungul anilor. Într-adevăr, Comisia a observat că, deși împrumuturile acordate de CDB și de EXIM au fost rambursate în conformitate cu calendarul, datoriile totale ale societății au crescut, de fapt, de-a lungul anilor. Astfel, Jushi Egypt și-a înlocuit datoria externă cu o datorie în cadrul grupului său, dar nu și-a onorat de fapt ea însăși datoriile față de instituțiile bancare. Contrar afirmațiilor Jushi Egypt, există și indicii că societatea nu ar fi fost în măsură să își onoreze obligațiile dacă toți debitorii săi ar fi fost instituții bancare externe. De exemplu, deși societatea a înregistrat pierderi în anii 2015-2016 și a avut un capital propriu negativ în 2016, ea a efectuat totuși rambursări mari de capital către CDB, în valoare totală de 54 de milioane USD (aproximativ 546 de milioane EGP) în anii respectivi. Astfel, societatea nu ar fi fost în măsură să își onoreze obligațiile externe fără sprijin financiar din partea societății-mamă.

(182)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a respins aceste afirmații.

(183)

Toate subvențiile identificate au fost stabilite pentru cifra de afaceri totală a societății. Valoarea subvenției a fost apoi alocată cifrei de afaceri realizate din vânzarea produsului în cauză în Uniune.

(184)

Valoarea subvenției identificate pentru finanțarea preferențială acordată sub forma unor împrumuturi de la bănci chineze de susținere a politicilor statului, în mod direct sau prin intermediul societății-mamă Jushi (China), a fost de 6,46 % pentru Jushi Egypt.

(185)

Pe lângă împrumuturile directe și împrumuturile între întreprinderi, Jushi Egypt a avut nevoie și de o majorare a capitalului pentru a-și acoperi necesarul financiar.

(186)

Anchetele anterioare au constatat că s-au acordat subvenții considerabile societăților-mamă ale unor grupuri chineze în vederea sprijinirii investițiilor străine, în cadrul inițiativei „O centură, un drum”, sub formă de granturi, finanțare preferențială și injecții de capital. Un astfel de caz a fost, de exemplu, cel vizat de ancheta antisubvenție privind anvelopele, care s-a încheiat recent (denumit în continuare „cazul privind anvelopele”) (69).

—

Al 13-lea plan cincinal de dezvoltare a comerțului exterior, publicat de MOFCOM la 26 decembrie 2016;

—

Opțiuni orientative ale Consiliului de Stat privind promovarea cooperării internaționale în domeniul capacității de producție și al fabricării de echipamente, publicate în 2015 (denumite în continuare „opțiunile orientative”);

—

Planul de dezvoltare a industriei materialelor de construcții în perioada 2016-2020, Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației, GXBG [2016] nr. 315;

—

Al 13-lea plan cincinal pentru industria fibrelor și a materialelor compozite;

—

Inițiativa „Made in China 2025”, Consiliul de Stat, 7 iulie 2015.

(187)

În cererea de informații menționată în considerentul 8, Comisia a solicitat informații de la Grupul Jushi, inter alia, cu privire la orice modificări ale structurii de capital, inclusiv majorări de capital și modificări ale drepturilor acționarilor, având în vedere că Jushi Egypt și o serie de societăți-mamă sunt deținute în mod direct și indirect de Grupul Jushi, el însuși membru al China National Building Materials Group (Grupul național chinez al materialelor de construcții, denumit în continuare „Grupul CNBM”).

(188)

Ancheta a arătat că China National Building Material Co. Ltd. (denumită în continuare „CNBM”) este o întreprindere chineză de stat, deținută în mod direct și indirect, în proporție de 41,27 %, de China National Building Material Group Co., Ltd., care este deținut, la rândul său, în totalitate de SASAC. CNBM este cel mai mare acționar, deținând un pachet de acțiuni de 26,97 % din China Jushi Co., Ltd. (denumită în continuare „China Jushi”), care este acționarul unic al Jushi Egypt (70).

(189)

Inițial, Jushi Egypt a furnizat informații foarte limitate cu privire la societățile-mamă directe și indirecte.

(190)

Drept urmare, Comisia a trimis societății Jushi Egypt, la 18 martie 2020, o scrisoare în care identifică deficiențele și informează această societate cu privire la posibila aplicare a dispozițiilor articolului 28 din regulamentul de bază. Printre altele, Grupul Jushi nu a furnizat informațiile solicitate cu privire la motivele care stau la baza modificărilor structurii de capital, nici informații privind modul în care au fost finanțate majorările capitalului pentru Jushi Egypt, Grupul Jushi, China Jushi Co. Ltd. și CNBM.

(191)

Ca răspuns la această scrisoare, Jushi Egypt a transmis observații în care abordează unele dintre deficiențe, în special modul în care modificările structurii de capital s-au reflectat în situațiile financiare ale diverselor societăți din grup. Cu toate acestea, informațiile furnizate cu privire la implicarea entităților guvernamentale și neguvernamentale (de exemplu, bănci comerciale de stat) au fost simple declarații lipsite de elemente de probă justificative, iar informațiile privind motivele care stau la baza modificărilor și detaliile financiare au fost foarte limitate.

(192)

Cu toate acestea, astfel cum se precizează mai sus, participația statului în CNBM este semnificativă. În plus, potrivit informațiilor disponibile publicului de pe site-ul CNBM (71), toți membrii echipei de conducere a acestei societăți dețin funcții de partid, cum ar fi secretar în comitetul de partid, secretar adjunct în comitetul de partid sau membru permanent al comitetului de partid. În plus, dl Cao Jianglin, director executiv al CNBM și membru permanent al comitetului de partid, deține și funcția de președinte al China Jushi din 2002 (72). Prin urmare, afirmația că toate deciziile privind majorările de capital pentru societățile în cauză au fost luate în mod independent de către consiliul de administrație relevant, fără nicio implicare în proces a guvernului sau a altor entități neguvernamentale, nu este credibilă dacă ținem seama de participația statului și de implicarea partidului în administrație.

(193)

În lipsa acestor informații, Comisia a considerat că nu a primit informații cruciale relevante în ceea ce privește acest aspect al anchetei.

(194)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că trebuia să se bazeze parțial pe datele disponibile pentru constatările sale referitoare la Grupul Jushi, la China Jushi Co. Ltd. și la CNBM.

(195)

În cursul perioadei de anchetă, Jushi Egypt a beneficiat de granturi direcționate de CNBM, o entitate controlată de stat, prin injecții de capital, în mod specific prin capital subscris și vărsat.

(196)

În 2012, a existat o contribuție semnificativă a acționarilor, în valoare de 42,6 milioane USD, pentru finanțarea Jushi Egypt. De atunci, capitalul Jushi Egypt a crescut semnificativ, până la 162 de milioane USD în perioada de anchetă. La sfârșitul perioadei de anchetă, capitalul Jushi Egypt era de aproximativ patru ori mai mare decât în 2012.

(197)

Jushi Egypt este deținută în totalitate de Grupul Jushi, care este deținut, la rândul său, în totalitate de China Jushi. Principalul acționar al China Jushi este holdingul CNBM, care a deținut în mod constant peste 25 % din acțiunile acestei societăți începând din 2010.

(198)

În paralel cu majorarea de capital a Jushi Egypt, participația CNBM la structura de capital a China Jushi a crescut cu un ordin de mărime similar. În mod specific, CNBM și-a mărit de șase ori contribuția la capitalul subscris și vărsat al China Jushi din 2011 până la sfârșitul lui 2018, și anume de la 190 de milioane CNY (30,2 milioane USD) în 2011 la 944 de milioane CNY (140,9 milioane USD) în 2018.

(199)

Această similitudine la nivelul tendinței și al ordinului de mărime al majorării capitalului între Jushi Egypt și China Jushi constituie un indiciu puternic potrivit căruia CNBM a mobilizat fonduri pentru a majora capitalul Jushi Egypt prin intermediul China Jushi până în perioada de anchetă.

(200)

Pe lângă majorările capitalului subscris și vărsat, au existat transferuri de fonduri substanțiale de la CNBM către China Jushi și Grupul Jushi, efectuate prin intermediul altor conturi de capital.

(201)

Pentru a determina natura transferurilor și circumstanțele în care a evoluat capitalul care conferă proprietatea asupra societăților în cauză, Comisia a căutat să obțină acces la informațiile relevante generate de CNBM. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat la secțiunea 3.3.3.2, Jushi Egypt nu a cooperat pe deplin la anchetă și nu a furnizat informațiile necesare. În absența acestor informații și în urma aplicării dispozițiilor articolului 28 din regulamentul de bază, Comisia a trebuit să se bazeze în parte, în vederea formulării concluziilor sale, pe datele disponibile. În special, Comisia a trebuit să utilizeze datele disponibile pentru a identifica sursa finanțării capitalului furnizat de CNBM societății Jushi Egypt, printre altele prin intermediul China Jushi.

(202)

Pentru a ajunge la această concluzie, Comisia a stabilit existența unui angajament clar din partea CNBM de a investi în străinătate în industriile încurajate. În acest sens, CNBM se prezintă drept „practicant activ al inițiativei «O centură, un drum»” în raportul său anual, pe site-ul său și pe teren, în fabricile sale. De exemplu, „a întreprins 312 proiecte în sectorul cimentului în 75 de țări și de regiuni din întreaga lume, peste 60 de proiecte în sectorul fibrei de sticlă, implementarea a 33 de proiecte de investiții și construcția a cinci antrepozite în străinătate, a exploatat 14 lanțuri de supermarketuri specializate în materiale de construcții în străinătate și a administrat peste 30 de fabrici la nivel mondial” (73).

(203)

În mod mai specific, în ceea ce privește AFS, CNBM a înființat Jushi Egypt în 2012 ca producător de AFS în Egipt și ca filială a producătorului-exportator chinez Jushi. În următorii ani au fost întreprinse mai multe proiecte importante de investiții în vederea extinderii capacității de producție a Jushi Egypt.

(204)

În plus, Grupul Jushi a înființat o serie de filiale în sectorul producției și în cel comercial în străinătate, în Africa de Sud, Coreea de Sud, Italia, Spania, Franța, Canada, India, Singapore, Japonia, SUA și Hong Kong. În 2016, Grupul CNBM a mobilizat peste 5 miliarde CNY (747,38 milioane USD) pentru strategia sa de globalizare prevăzută în cel de al 13-lea plan cincinal (pentru perioada 2016-2020), printre care se numără proiectele din Egipt menționate mai sus, precum și o investiție de 300 de milioane USD într-o fabrică din SUA, unde producția era programată să înceapă în 2018 (74). În ceea ce privește India, planul prevede crearea unei instalații de producție cu o capacitate de 100 000 de tone până la jumătatea anului 2020.

(205)

Toate aceste proiecte din străinătate corespund contextului mai amplu al politicii Chinei de investiții externe („Going Out Policy”). În acest sens, Song Zhiping, președintele CNBM, a afirmat, de exemplu: „Semnarea proiectului Jushi din SUA este o piatră de hotar a dezvoltării strategice a globalizării China Jushi, constituind în același timp un important pas înainte către atingerea unor obiective mai înalte. Acest eveniment are, de asemenea, o importanță referențială pentru globalizarea CNBM și chiar pentru industria materialelor de construcții din China în ansamblu.”

(206)

În plus, sectorul AFS este, de asemenea, o industrie încurajată de inițiativa „Made in China 2025” (75), fiind așadar eligibil pentru acordarea unor finanțări considerabile din partea statului. Au fost create o serie de fonduri pentru sprijinirea inițiativei „Made in China 2025” și, astfel, indirect, pentru sprijinirea industriei AFS, cum ar fi Fondul național pentru circuite integrate, Fondul pentru tehnici avansate de producție și Fondul de investiții în industrii emergente (76).

(207)

AFS sunt încadrate adesea în categoria generală a „materialelor noi”. Foaia de parcurs a inițiativei „Made in China 2025” (77) enumeră 10 sectoare strategice care reprezintă industrii-cheie pentru GC. Aceasta descrie la sectorul 9 „materialele noi” și subcategoriile acestora, inclusiv materiale fundamentale avansate (punctul 9.1) și materiale-cheie strategice (punctul 9.2), printre care fibre și materiale compozite de înaltă performanță și surse de energie noi (78). Prin urmare, materialele noi beneficiază de avantajele conferite de mecanismele de sprijin enumerate în document, inclusiv, printre altele, politicile de sprijin financiar, politica fiscală și de impozitare, mecanismul de supraveghere și de sprijin al Consiliului de Stat (79).

(208)

Pentru aceste industrii-cheie, planul „Made in China 2025” menționează în mod explicit în capitolul 3.9 următoarele obiective ale Chinei:

(209)

Într-un alt interviu, Song Zhiping a menționat că, din punctul de vedere al întreprinderii, CNBM a acordat o atenție deosebită politicilor naționale conexe din cadrul inițiativei „O centură, un drum” și faptului că această inițiativă „este cu adevărat o oportunitate unică pentru sectorul materialelor de construcții din China”. Dl Zhiping a arătat, de asemenea, că investițiile externe sunt legate de cooperarea financiară, acestea neputând funcționa decât atunci când „combinăm finanțele, cooperarea la un fond suveran, creditarea cumpărătorilor, leasingul financiar și alte metode, având o cooperare reciprocă în materie de investiți externe”. În același sens, Song Zhiping a afirmat în continuare că „trebuie să se combine cooperarea internațională în materie de capacități cu politica națională aferentă inițiativei «O centură, un drum», în special cu politica financiară a țării. Obișnuiam să facem investiții simple, investiții în activități de dare și luare cu împrumut a resurselor financiare, dar acestea nu pot fi masive. Aș dori să adoptăm un model similar cu cel al holdingurilor chineze Guoxin, la care societățile contribuie cu 10 %, iar statul contribuie cu valută în proporție de 90 %. Trebuie să depășim modelul vechi de recurgere la împrumuturi pe care ne-am bazat și să căutăm noi modele de afaceri în materie de finanțare și noi modele organizaționale. Cred că trebuie să valorificăm pe deplin marile avantaje financiare actuale ale țării, să intensificăm crearea unor fonduri de investiții în materiale de construcții, să mobilizăm mai mult capital pentru a participa la investiții, pentru a sprijini investițiile externe ale întreprinderilor din sectorul materialelor de construcții”.

(210)

Această viziune este susținută de guvernul chinez, astfel cum se poate vedea într-un discurs ținut de Xiao Yaqing, directorul SASAC a Consiliului de Stat, la o conferință organizată de CNBM: „[…] întreprinderile centrale sunt coloana vertebrală a economiei naționale și ar trebui să fie bine integrate cu strategia națională «O centură, un drum», valorificând capacitatea de producție avantajoasă, punând accentul pe domeniile-cheie și promovând capacitatea de producție și cooperarea în materie de echipamente la nivel internațional. Acestea se află în fruntea procesului de creare a unui nou model de afaceri pentru orientarea spre investiții externe a țării […]. În ultimii ani, China Building Materials și Grupul China Materials au accelerat ritmul investițiilor externe, obținând rezultate remarcabile, iar restructurarea grupului în vederea globalizării industriei materialelor de construcții chineze este foarte importantă […]. După reorganizare, proiectele inițiale de investiții planificate de noua societate în țări aflate de-a lungul „Centurii și drumului” vor totaliza peste 90 de miliarde de yuani” (80).

(211)

Ancheta a evidențiat că China National Building Material (denumită în continuare „CNBM”) este o întreprindere chineză de stat, deținută în mod direct și indirect în proporție de 41,27 % de societatea-mamă a CNBM, care este, la rândul său, deținută integral de SASAC. CNBM deține un pachet de acțiuni de 26,97 % din China Jushi Co., Ltd., care este acționarul unic al Jushi (81).

(212)

Prin urmare, CNBM este o întreprindere chineză de stat, deținută în mod direct și indirect de societatea-mamă a CNBM, care este, la rândul său, deținută integral de SASAC. SASAC este vehiculul-cheie prin care guvernul chinez controlează în diverse moduri întreprinderile de stat, folosindu-se de acest mijloc pentru a-și implementa politicile și planurile guvernamentale, fără să poată fi vorba despre urmarea unei logici a pieței în activitatea sa comercială (82). Fără a aduce atingere concluziei privind natura de organism public a CNBM în sensul articolului 3 din regulamentul de bază, având în vedere toate elementele de probă prezentate mai sus, se poate concluziona că CNBM și Grupul Jushi urmăresc, în mare parte, politicile industriale și guvernamentale, inclusiv pe cele aferente inițiativei „O centură, un drum” și politicii de investiții externe în ceea ce privește producția și exportul produsului în cauză.

(213)

În acest context a primit CNBM o contribuție financiară de la guvern pentru a implementa aceste politici, inclusiv pentru a finanța investiția în Egipt în vederea fabricării produsului în cauză. Din cauza lipsei de cooperare deplină din partea societății Jushi Egypt în ceea ce privește acest aspect, Comisia nu a putut să identifice sursa reală a finanțării și să stabilească în mod detaliat dacă această contribuție financiară a fost realizată de SASAC sau de Fondul Drumul Mătăsii (denumit în continuare „SRF”) ca vehicul de implementare a strategiei „O centură, un drum”. Cu toate acestea, pe baza datelor disponibile în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază, Comisia a concluzionat că atât SASAC (83), cât și SRF (84) sunt considerate organisme publice în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază atunci când furnizează contribuții financiare pentru CNBM. În orice caz, chiar dacă nu ar constitui organisme publice, atât SASAC, cât și SRF ar fi considerate ca primind sarcini și ordine de la guvern în scopul realizării politicilor și funcțiilor guvernamentale în conformitate cu articolul 3 punctul 1 subpunctul (iv) din Regulamentul de bază (85).

(214)

Tot din cauza absenței cooperării, Comisia s-a bazat pe toate elementele de probă menționate mai sus cu privire la finanțarea în cadrul inițiativei „O centură, un drum” a unor proiecte din exteriorul Chinei, inclusiv din Egipt, precum și pe constatările din cazul privind anvelopele, pentru a concluziona că CNBM a primit o contribuție financiară sub formă de granturi, care au fost apoi utilizate pentru contribuții succesive la capital destinate majorării capitalului disponibil societății Jushi Egipt pentru activitatea sa din Egipt.

(215)

În absența unor elemente de probă suplimentare furnizate de CNBM și pe baza elementelor de probă disponibile publicului, Comisia a decis să instituie măsuri compensatorii în ceea ce privește majorările succesive de capital al Jushi Egypt sub forma unor injecții de capital susținute de stat cu scopul de a constitui și extinde instalațiile de producție ale CNBM din Egipt. Acest sprijin ar intra, de asemenea, în sfera articolelor convenite între China și Egipt în cadrul Acordului de cooperare pentru instituirea zonei SETC, ar fi atribuit Egiptului din aceleași motive ca și cele explicate în considerentul 91 de mai sus și, prin urmare, ar fi alocat produselor exportate din Egipt.

(216)

În continuare, Comisia a analizat dacă contribuția financiară acordată de GC prin intermediul SASAC și/sau al SRF a conferit un avantaj societății Jushi Egypt. Din nou, din cauza absenței cooperării din partea Jushi Egypt, Comisia a trebuit să își întemeieze constatările pe datele disponibile furnizate, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(217)

Setul de elemente de probă din subsecțiunea de mai sus a arătat că mandatul și obiectivul SASAC și al SRF este acela de a pune în aplicare politicile și planurile guvernamentale, inclusiv prin furnizarea de sprijin financiar și prin finanțarea sectoarelor încurajate, printre care se numără și AFS, în vederea aplicării strategiei de investiții externe. SASAC și SRF nu urmează principii și comportamente de piață atunci când acordă finanțare, ci acționează în sensul punerii în aplicare a politicilor guvernamentale în cauză. Un exemplu notabil al deconectării activităților acestor instituții de la perspectiva de piață a fost constatat în cazul privind anvelopele, în care SRF furnizase un grant societății-mamă din grup pentru achiziția unei filiale în UE. Mai mult, Comisia a stabilit în cazul privind anvelopele că astfel de proiecte au urmat un tipar similar (86). Prin urmare, este rezonabil să se presupună că CNBM, ca întreprindere majoră de stat, va urma același tipar și va beneficia de subvenții similare.

(218)

Comisia a observat în continuare că valoarea majorărilor succesive paralele ale capitalului Jushi Egypt acordate prin intermediul China Jushi corespunde aproximativ valorii deficitului de finanțare a proiectului de investiții din Egipt care a rămas după finanțarea realizată prin intermediul finanțării preferențiale. Astfel cum s-a explicat mai sus, în considerentele 171-174, amploarea și scara majorărilor de capital succesive realizate de CNBM la nivelul Grupului Jushi și al societății China Jushi au oglindit într-o măsură semnificativă majorările de capital la nivelul societății Jushi Egypt menite tocmai să elimine acest deficit de finanțare. Acest lucru a fost pe deplin coerent cu scopul funcționării și al finanțării SASAC și SRF.

(219)

Pe baza elementelor de probă la dosar și în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază, Comisia a concluzionat că contribuția financiară furnizată de SASAC și/sau de SRF a conferit un avantaj în sensul articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază.

(220)

Astfel cum s-a explicat în secțiunea 3.3.3.2 de mai sus, Jushi Egypt nu a furnizat un răspuns complet la cererea de informații. Prin urmare, a fost imposibil să se verifice subvențiile primite la nivelul societății-mamă pentru investițiile externe ale grupului legate de produsul în cauză și să se determine o valoare adecvată a avantajului.

(221)

Prin urmare, Comisia a recurs la datele disponibile, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază, pentru a determina valoarea subvenției conferite de contribuția financiară acordată de SASAC sau de SRF sub formă de granturi. Astfel cum s-a explicat mai sus, Comisia a identificat majorări paralele de capital în diversele societăți ale grupului din China, care au fost direcționate în cele din urmă către Jushi Egypt cu același ordin de mărime și în aceeași perioadă. Întrucât CNBM a primit de la SASAC și/sau de la SRF aceste fonduri alocate investițiilor în Egipt în cadrul inițiativei „O centură, un drum” și al politicii de investiții externe, CNBM a fost folosită pur și simplu pentru a direcționa respectivele fonduri până la Jushi Egypt, fără a păstra niciun avantaj pentru sine, întrucât o astfel de acțiune ar fi incompatibilă cu alocarea. Faptul că valoarea deficitului de finanțare a investițiilor egiptene realizate de Jushi Egypt corespundea, în linii mari, valorii majorărilor de capital oferă o confirmare suplimentară a acestui lucru.

(222)

Pentru a determina valoarea fondurilor direcționate prin CNBM către Jushi Egypt sub forma unor injecții de capital, Comisia a analizat și a urmărit majorările succesive ale capitalului propriu al societăților în cauză, și anume Jushi Egypt, Grupul Jushi și China Jushi, în care CNBM este acționar principal.

(223)

Atunci când a urmărit traseul fondurilor, Comisia a examinat nu doar majorările capitalului subscris și vărsat, ci și majorările altor instrumente de capitaluri proprii. În mod specific, s-au descoperit fonduri semnificative sub forma unor surplusuri de capital în cadrul societăților intermediare China Jushi și Grupul Jushi. În ceea ce privește, în mod specific, aceste societăți intermediare, Comisia a constatat că, în cazul anumitor majorări de capital, valoarea fondurilor transferate acestor societăți a fost mai mare decât valoarea înregistrată ulterior de societate la rubrica corespunzătoare capitalului subscris și vărsat. Prin urmare, societatea ar avea acces la aceste fonduri fără modificarea preconizată a cotei de participație a societății. Prin luarea în considerare a injecțiilor de capital realizate prin intermediul capitalului subscris și vărsat și a sumelor identificate sub forma unui alt tip de conturi de capital, cum ar fi surplusul de capital, Comisia a reușit să determine că peste 87 % din capitalul Jushi Egypt putea fi atribuit CNBM. Pe baza acestei abordări, valoarea totală a avantajului primit de beneficiar ar fi, așadar, 142,8 milioane USD.

(224)

Cu toate acestea, din cauza accesului limitat la informații mai detaliate, Comisia nu a reușit să determine originea exactă a tuturor acestor fonduri și, prin urmare, nu a putut să stabilească cu o probabilitate suficient de mare dacă toate sumele existente în alte conturi de capital ale Jushi Egypt au fost direcționate și transferate de către CNBM.

(225)

Prin urmare, Comisia a adoptat o abordare mai prudentă, concentrându-se exclusiv asupra evoluției valorilor capitalului subscris și vărsat care corespundeau gradului de probabilitate aferent provenienței acestora de la CNBM. În mod mai specific, Comisia a luat pur și simplu în considerare majorarea capitalului subscris și vărsat de CNBM către China Jushi din 2011 și dezvoltarea în paralel a majorărilor de capital la nivelul Jushi Egypt din 2012. Drept urmare, Comisia a considerat că 51 % din capitalurile proprii ale Jushi Egypt (și anume 81,8 milioane USD) au fost furnizate de CNBM prin intermediul contribuției financiare primite de la SASAC sau SRF.

(226)

Odată stabilită valoarea totală a granturilor, Comisia a procedat la calcularea avantajului conferit societății Jushi Egypt în cursul perioadei de anchetă, în conformitate cu articolele 6 și 7 din regulamentul de bază. Avantajul oferit de granturi prin intermediul majorărilor capitalului propriu ar trebui să fie alocat PA ținând seama de perioada de amortizare a capitalului, care nu este un activ fix și, prin urmare, ar face în mod normal obiectul dispozițiilor privind alocarea în temeiul articolului 7 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(227)

Din cauza lipsei de cooperare din partea Jushi Egypt, care nu a răspuns cererii de informații, Comisia nu a dispus de informații suplimentare despre eventualele acorduri specifice cu SASAC sau cu SRF în materie de utilizare a grantului legat de investițiile de capital. În cazul privind anvelopele, Comisia a amortizat valoarea grantului pe o perioadă de șapte ani, deoarece aceasta corespundea duratei medii de investiție aferente investiției din SRF și unui alt împrumut simultan contractat pentru operațiunea respectivă (87). Cu toate acestea, în absența cooperării și a unui acord specific cu acționarii în acest caz, Comisia a decis să urmeze o abordare conservatoare și să utilizeze durata medie de viață utilă a activelor Jushi Egypt, presupunând că finanțarea a fost utilizată pentru a elimina deficitul aferent proiectului de investiții în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) coroborat cu articolul 7 alineatul (4) din regulamentul de bază, care prevede că se poate utiliza o perioadă diferită de amortizare dacă circumstanțele justifică acest lucru. Pe acest temei, Comisia a utilizat o perioadă de amortizare de 12 ani.

(228)

Toate subvențiile identificate au fost stabilite pentru cifra de afaceri totală a societății. Valoarea subvenției a fost apoi alocată cifrei de afaceri realizate din vânzarea produsului în cauză în Uniunea Europeană.

(229)

Astfel s-a obținut o rată a subvenționării de 2,01 %.

(230)

În urma comunicării constatărilor finale, producătorul-exportator a susținut că Comisia nu a demonstrat că trebuie să se atribuie capitalul societății CNBM și, în mod mai specific, că acest capital nu a provenit din profiturile încasate de China Jushi sau de Grupul Jushi. În aceeași perspectivă, societatea a susținut, de asemenea, că Comisia nu a explicat de ce CNBM a transferat anual fonduri către China Jushi, începând cu 2010, dar fondurile au ajuns la Grupul Jushi și la Jushi Egypt doar în unii dintre acești ani. În mod similar, societatea a susținut că Comisia nu a stabilit că sprijinul pentru investițiile de capital trebuie să fie atribuit unui organism public și, prin urmare, a susținut că acest sprijin nu poate constitui o subvenție. În sfârșit, producătorul-exportator a solicitat Comisiei ca, în cazul în care își menține abordarea, să arate de ce consideră că sprijinul pentru investițiile de capital acordat de CNBM societății China Jushi și cel acordat de Grupul Jushi societății Jushi Egypt urmează același tipar.

(231)

În primul rând, în ceea ce privește originea fondurilor, Comisia a observat că societatea nu a furnizat niciun element de probă suplimentar care să îi susțină afirmația. Cu toate acestea, Comisia a analizat din nou conturile societăților în cauză, pentru a stabili dacă majorările de capital au provenit din profiturile acestora. Comisia a constatat că niciuna dintre majorările de capital nu a provenit din profituri sau din conturile de rezultat reportat. Comisia a constatat totuși că anumite majorări ale capitalului societății China Jushi, care au avut loc în anii 2012 și 2016, ar putea fi atribuite rezervelor de capital. Cu toate acestea, societatea nu a furnizat informații privind proveniența fondurilor din conturile de rezerve de capital. Prin urmare, Comisia a concluzionat că profitul nedistribuit sau rezultatul reportat nu reprezintă sursa care poate fi atribuită fondurilor utilizate pentru majorările capitalului Jushi Egypt începând din 2012.

(232)

În al doilea rând, în ceea ce privește momentul la care fondurile au fost transferate Grupului Jushi și societății Jushi Egypt, Comisia a observat că producătorul-exportator nu a furnizat niciun element de probă suplimentar care să confirme sau să explice programarea majorărilor de capital de către CNBM. În mod similar, Comisia a observat că, pe lângă decalajele temporale acumulate la transferul de capital de la o societate la alta, majorările de capital corespund, de asemenea, diferitelor necesități ale societății Jushi Egypt privind capitalul în vederea investițiilor în perioada analizată.

(233)

În al treilea rând, în ceea ce privește întrebarea dacă originea fondurilor care au sprijinit majorarea de capital poate fi atribuită unui organism public, Comisia a precizat în considerentul 215 că, chiar dacă nu ar constitui organisme publice, atât SASAC, cât și SRF ar fi considerate ca primind sarcini și ordine de la guvern în scopul realizării politicilor și funcțiilor guvernamentale în conformitate cu articolul 3 punctul 1 subpunctul (iv) din regulamentul de bază.

(234)

În sfârșit, în ceea ce privește comunicarea modului în care s-a stabilit tiparul similar între sprijinul pentru capital acordat de către CNBM societății China Jushi și sprijinul acordat de Grupul Jushi societății Jushi Egypt, Comisia a precizat că a furnizat deja această informație. Considerentele 186-231 de mai sus au explicat în detaliu constatările și metodologia utilizată pentru calcularea valorii subvenției. În mod similar, în cadrul comunicării specifice, producătorul-exportator a primit informații complete privind elementele de probă pe care le-a avut la dispoziție Comisia și analiza realizată de aceasta cu privire la sprijinul pentru capital acordat de către CNBM societății China Jushi, respectiv de către Grupul Jushi societății Jushi Egypt.

(235)

Având în vedere argumentele menționate mai sus, Comisia a respins aceste afirmații.

(236)

Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că Comisia nu a stabilit valoarea avantajului și că trebuie să demonstreze, pentru fiecare injecție de capital propriu, din ce motiv a considerat că aceasta nu este conformă cu practica de investiții uzuală.

(237)

Comisia a reamintit că, în timpul anchetei, echipa care a lucrat la cazul de față a încercat să obțină acces la informațiile relevante privind CNBM. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat în secțiunea 3.3.3.2, nici CNBM, nici Grupul Jushi nu au cooperat pe deplin la anchetă, iar Comisia a trebuit să se bazeze, în vederea formulării concluziilor sale, pe datele disponibile. În plus, considerentele 218-221 descriu modul în care se stabilește avantajul. În esență, se explică faptul că SASAC și SRF nu au urmat principii de piață atunci când au acordat finanțare, ci au acționat în sensul punerii în aplicare a politicilor guvernamentale în cauză. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(238)

Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că nu se poate considera că toate fondurile furnizate de CNBM au provenit de la organisme publice, întrucât CNBM este o societate cotată la bursă, care are mai multe alte mijloace de a atrage fonduri. Prin urmare, Comisia nu poate concluziona că întregul presupus sprijin pentru capital care a fost acordat de CNBM societății China Jushi constituie o subvenție. Astfel, societatea a susținut că avantajul nu poate depăși rata subvenției constatată pentru CNBM în China în cadrul anchetei menționate în Regulamentul privind țesăturile din fibră de sticlă (88), înmulțită cu valoarea sprijinului pentru capital. Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că Comisia nu a calculat corect avantajul, deoarece nu a ținut seama de faptul că sprijinul pentru investițiile de capital a fost acordat de CNBM în schimbul unor acțiuni și, prin urmare, în schimbul unor dividende.

(239)

În primul rând, Comisia a observat că societatea nu a furnizat niciun element de probă suplimentar care să îi susțină afirmația. În mod similar, Comisia a reamintit că nici CNBM, nici Grupul Jushi nu au cooperat pe deplin la anchetă, iar Comisia a trebuit să se bazeze, în vederea formulării concluziilor sale, pe datele disponibile. În acest sens, Comisia a reamintit că rata subvenției constatată pentru CNBM în secțiunile 3.4 și 3.8 din Regulamentul privind țesăturile din fibră de sticlă s-a bazat pe împrumuturile și granturile vizibile în raportul de audit al CNBM disponibil în mod public, astfel încât Comisia și-a limitat concluziile, în mod foarte prudent, doar la anumite subvenții – din sistemele specifice de subvenționare – care puteau fi identificate cu ușurință și care nu sunt legate de sistemul de subvenționare implicat în prezenta anchetă. Prin urmare, Comisia a utilizat mai degrabă o estimare prudentă.

(240)

În sfârșit, Comisia a precizat că nu a analizat dacă fondurile au fost transferate de către CNBM în schimbul unor acțiuni. De fapt, nu a fost furnizat niciun element de probă care să ateste că CNBM a primit, într-adevăr, acțiuni în schimb. Dimpotrivă, ancheta a stabilit că CNBM a primit contribuții financiare de la autoritățile publice în vederea punerii în aplicare a politicilor guvernamentale, iar aceste contribuții financiare au fost primite sub formă de granturi și au fost apoi utilizate pentru contribuții la capital destinate finanțării activității Jushi Egipt.

(241)

Având în vedere toate argumentele menționate mai sus, Comisia a respins afirmația.

(242)

Nu s-a identificat niciun avantaj sub forma furnizării de energie contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, întrucât prețurile energiei electrice sunt stabilite la nivel național în Egipt, iar producătorul-exportator plătește prețul obișnuit perceput de la consumatorii industriali pentru un anumit interval de consum.

(243)

Nu s-a identificat niciun avantaj sub forma furnizării de gaze naturale contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Prețurile la gaze naturale sunt prestabilite pentru anumite sectoare industriale, dar producătorul-exportator face parte din categoria reziduală a consumatorilor industriali, care nu beneficiază de prețul cel mai mic. Prin urmare, nu există nicio specificitate și niciun avantaj.

(244)

Temeiurile juridice ale acestui program sunt:

(245)

Comisia a transmis GE o cerere de informații destinate Tianjin TEDA, solicitând informațiile necesare pentru evaluarea implicării GE sau a GC în controlul asupra societății. Având în vedere rolul îndeplinit de societatea în cauză în dezvoltarea și construirea zonei SETC, astfel cum se explică în considerentul 34 de mai sus, Comisia a considerat că respectiva cerere de informații este necesară.

(246)

În răspunsul la cererea de informații, TEDA a furnizat doar datele privind Egypt TEDA Investment Co., Ltd., care fuseseră prezentate deja în cadrul răspunsului la chestionarul inițial.

(247)

Cu toate acestea, Comisia a apreciat că s-au furnizat informații foarte limitate despre Tianjin TEDA.

(248)

În lipsa acestor informații, Comisia a considerat că nu a primit informații cruciale relevante în ceea ce privește acest aspect al anchetei.

(249)

Prin urmare, Comisia a informat GE că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate societăților aflate în zona SETC. GE a obiectat și a subliniat că cooperase pe deplin cu Comisia și că nu poate să furnizeze informații despre o societate aflată în afara sferei sale de competență.

(250)

Cu toate acestea, Comisia a considerat că informațiile furnizate despre Tianjin TEDA nu sunt suficiente și că GE, astfel cum s-a explicat în considerentul 16 de mai sus, avea posibilitatea de a furniza informațiile solicitate.

(251)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a aplicat articolul 28 din regulamentul de bază și s-a bazat pe datele disponibile referitoare la acest aspect.

(252)

Potrivit articolului 5 din Legea 83/2002, astfel cum a fost modificată în 2015, în SCZone, „proprietatea asupra terenurilor incumbă autorității competente din zonă”. Din 2015, nu mai este posibilă dobândirea drepturilor depline de proprietate asupra terenurilor achiziționate de la autoritatea generală. În prezent, autoritatea generală transferă doar drepturi de uzufruct asupra terenurilor către Main Development Company (Societatea principală de dezvoltare, denumită în continuare „MDC”), un dezvoltator imobiliar egiptean. MDC scoate apoi la licitație uzufructul asupra terenurilor, iar dezvoltatori secundari precum TEDA pot prezenta oferte în acest sens. La rândul lor, dezvoltatorii secundari pot da în chirie terenurile unor întreprinderi din regiune.

(253)

Cu toate acestea, atunci când Jushi Egypt a început să își construiască fabrica, în 2011, era încă posibilă achiziționarea dreptului deplin de proprietate asupra terenurilor de la autoritățile egiptene. La momentul respectiv, Jushi Egypt a cumpărat o parcelă de teren de la Egypt TEDA. TEDA cumpărase respectiva parcelă în 1998 prin predecesoarea sa, Egypt China Joint Venture Company, de la Guvernoratul Suez, la un preț extrem de mic (sub 1 USD/m2) și fără procedură de licitație. În urma achiziției inițiale din 1998, TEDA a investit în infrastructura de bază pentru a face din terenul deșertic nedezvoltat un teren viabil pentru proiecte industriale.

(254)

În acest sens, Comisia a verificat dacă ECJV și TEDA erau organisme publice în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază. Având în vedere lipsa de cooperare din partea GE, Comisia a trebuit să se bazeze pe datele disponibile. Astfel, Comisia a încercat să obțină informații despre deținerea în proprietate de către stat, precum și indicii formale ale existenței controlului guvernamental în aceste entități. Ea a analizat, de asemenea, dacă controlul a fost exercitat în mod semnificativ.

(255)

În primul rând, Comisia a constatat că ECJV și TEDA erau entități afiliate și că ambele erau deținute în totalitate de către stat. Într-adevăr, astfel cum s-a menționat în considerentul 33 de mai sus, Tianjin TEDA este o întreprindere de stat subordonată administrației publice municipale din Tianjin, care a înființat o societate mixtă împreună cu administrația egipteană a Canalului Suez, cu Banca Națională a Egiptului și cu alte patru întreprinderi deținute de statul egiptean, pentru a crea ECJV în vederea dezvoltării și a construirii zonei economice. Partea chineză deținea 10 % din portofoliul de acțiuni al ECJV, iar partea egipteană 90 % (89). În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 36 de mai sus, Tianjin TEDA a înființat în octombrie 2008 o societate mixtă împreună cu Fondul de dezvoltare China-Africa, o filială a China Development Bank (Banca de Dezvoltare a Chinei), cu scopul de a înființa societatea China-Africa TEDA Investment Co., Ltd. (denumită în continuare „China-Africa TEDA”), preconizată a deveni principala entitate chineză de investiții din zona de cooperare. Pentru a stimula dezvoltarea zonei SETC în Egipt, China-Africa TEDA și ECJV au înființat împreună o societate nouă, TEDA. De această dată, partea chineză deținea 80 % din portofoliul de acțiuni, iar partea egipteană (reprezentată de ECJV) 20 %.

(256)

Comisia a stabilit, de asemenea, existența unor indicii formale privind controlul exercitat de stat asupra investitorilor menționați. Întrucât ambele entități sunt deținute în totalitate de stat, guvernele Chinei și Egiptului exercită în mod formal un control deplin asupra acestora. În special, în absența informațiilor specifice care să indice contrariul, Comisia a considerat că se poate presupune că managerii și supervizorii din cadrul entităților în cauză sunt desemnați de către stat și responsabili în fața acestuia, așa cum se întâmplă în cazul întreprinderilor de stat din țările respective.

(257)

Atribuirea inițială a terenului către ECJV la un preț de achiziție sub 1 USD/m2, în conformitate cu cadrul juridic aplicabil, a implicat așadar cu siguranță o contribuție financiară din partea GE (90). Transferul ulterior al terenului de la ECJV către TEDA a fost, în fapt, o tranzacție între societăți afiliate, realizată pe baza unui preț de transfer care implică aceiași actori de ambele părți ale tranzacției.

(258)

În sfârșit, în ceea ce privește vânzarea de terenuri de către Egypt TEDA către Jushi Egypt, Comisia a precizat că acționarul majoritar în Egypt TEDA, care deține 75 % din acțiuni, este China-Africa TEDA Investment Company, care deține, de asemenea, majoritatea locurilor din consiliul de administrație al TEDA. Entitatea care exercită controlul ultim asupra societății China-Africa TEDA Investment Company este China Development Bank, care a fost desemnată deja ca organism public. În plus, TEDA însăși își descrie viziunea și misiunea după cum urmează: „Viziune: societatea aspiră să devină, la nivel de investiții și pe plan operațional, operatorul unui parc industrial internațional care susține China, pornind din Egipt, și este orientat spre Africa și chiar spre întreaga lume. Misiune: promovarea strategiei de investiții externe („Going Out”) a întreprinderilor chineze și, în continuare, promovarea procesului de internalizare a întreprinderilor chineze” (91). TEDA menționează, de asemenea, pe larg în publicațiile sale atenția, încurajările și sprijinul oferite de MOFCOM și de administrația publică municipală din Tianjin pentru desfășurarea activităților sale.

(259)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a stabilit că entitățile controlate de stat care au acordat drepturi de folosință a terenurilor societății Jushi Egypt sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) din regulamentul de bază. Într-adevăr, acțiunile întreprinse de TEDA sub controlul direct al GC și în contextul cooperării strânse dintre GE și GC pot fi atribuite GE, astfel cum s-a explicat anterior în secțiunea 3.2.3, ca parte a setului de asistență preferențială acordată producătorului de AFS din Egipt.

(260)

În plus, chiar dacă entitățile controlate de stat nu ar fi considerate organisme publice, pe baza elementelor de probă descrise în considerentele 219-224 și a indiciilor privind cooperarea strânsă dintre GC și GE, Comisia a stabilit că aceste entități ar fi considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC și a GE pentru a executa funcții care incumbă în mod normal guvernului, în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) din regulamentul de bază. Prin urmare, comportamentul lor va fi atribuit GE în orice caz.

(261)

În urma comunicării constatărilor finale, atât GE, cât și producătorii-exportatori au afirmat că Comisia nu poate considera că acțiunile organismelor publice chineze sau ale organismelor private care primesc sarcini sau ordine de la GC constituie subvenții în temeiul regulamentului de bază, întrucât aceste acțiuni nu pot fi atribuite guvernului țării de origine sau de export.

(262)

Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat deja în considerentele 258-262 de mai sus, Comisia a considerat că TEDA nu este doar un organism public chinez, ci un organism public asupra căruia se exercită un control comun din partea GC și a GE, iar acțiunile efectuate sub controlul direct al GC pot fi atribuite și GE, având în vedere și cooperarea strânsă dintre GC și GE. În acest sens, Comisia a observat că printre acționarii TEDA se numără și organisme publice egiptene deținute de stat, cum ar fi administrația egipteană a Canalului Suez și Banca Națională a Egiptului, care sunt reprezentate în consiliul de administrație al TEDA. Reiese de aici că GE a fost în măsură să recunoască și să își asume acțiunile TEDA. În sfârșit, astfel cum s-a menționat mai sus, în considerentul 263, chiar dacă TEDA nu ar fi considerată organism public, Comisia a apreciat că această întreprindere primește sarcini sau ordine de la GC și de la GE.

(263)

Pe lângă acordarea drepturilor de folosință a terenurilor în 2011, Jushi Egypt a achiziționat în 2016 o parcelă adiacentă de teren de la o societate egipteană din sectorul dezvoltării imobiliare. Acest dezvoltator egiptean cumpărase, la rândul său, acest teren din aceeași parcelă atribuită societății Egypt China Joint Venture Company în 1998. Comisia a analizat dacă dezvoltatorul imobiliar egiptean primise sarcini sau ordine din partea GE pentru a acorda drepturi de folosință a terenurilor în condiții preferențiale societății Jushi Egypt în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) din regulamentul de bază.

(264)

În acest sens, Comisia a observat că există o implicare clară a autorităților din SCZone în operațiunea de vânzare către Jushi Egypt. Într-adevăr, dezvoltatorul egiptean trebuia să își vândă parcela din cauză că nu dispunea de mijloace suficiente pentru a dezvolta terenul în conformitate cu clauzele privind dezvoltarea industrială prevăzute în contractul inițial de vânzare-cumpărare pe care îl încheiase cu GE. În acest context, articolul 3 din contractul de vânzare-cumpărare prevede că, în cazul în care contractul „nu este aprobat de Autoritatea generală pentru Zona economică specială a Canalului Suez în termen de șase luni, Partea B (Jushi Egypt) are dreptul de a considera că Partea A (dezvoltatorul imobiliar) a încălcat prezentul contract și, drept urmare, prezentul contract este anulat în mod automat”. În plus, în conformitate cu articolul 7, „Partea B prezintă Autorității generale pentru Zona economică specială a Canalului Suez o cerere scrisă privind inițierea unui proiect industrial de către Partea B în numele Părții A și obținerea de aprobări […]. Autoritatea generală pentru Zona economică specială a Canalului Suez acceptă să realizeze înregistrarea terenului în numele Părții B, să examineze și să aprobe contractul final de vânzare-cumpărare a terenului și să solicite unui birou notarial extrasul de carte funciară în numele Părții B.”

(265)

Prin urmare, GE a folosit un organism privat ca vehicul pentru realizarea unei contribuții financiare în cadrul căreia organismul privat nu a avut libertate de alegere, fiind obligat să vândă terenul către Jushi Egypt, iar aceasta la prețul și în condițiile dictate de GE. Prin urmare, Comisia a concluzionat că dezvoltatorul egiptean primise sarcini sau ordine din partea statului în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a urmări politici guvernamentale consacrate, de asemenea, în Acordul de cooperare, și pentru a acorda drepturi de folosință a terenurilor la un preț preferențial societății Jushi Egypt.

(266)

Comisia a solicitat GE să prezinte statistici cu prețurile terenurilor aplicabile în SCZone, precum și procedurile de licitație corespunzătoare operațiunilor de achiziție desfășurate de către dezvoltatori. Cu toate acestea, GE nu a fost în măsură să prezinte nicio statistică sau procedură de licitație aferentă perioadei sau operațiunilor examinate. GE a fost în măsură să prezinte doar informații legate de procedurile de atribuire către TEDA a uzufructului asupra unui alt teren în 2016.

(267)

În urma comunicării constatărilor finale, GE și producătorii-exportatori au susținut că Comisia s-a bazat pe fapte incorecte atunci când a concluzionat că Wadi Degla primește sarcini sau ordine de la GE. Mai precis, aceștia au susținut că:

(268)

În ceea ce privește primul aspect, potrivit informațiilor de pe site-ul societății (92) disponibile Comisiei, Wadi Degla este un dezvoltator imobiliar care derulează proiecte în diverse locuri, inclusiv în Ain Sokhna, și nu un producător de tuburi și accesorii.

(269)

În ceea ce privește cel de al doilea aspect, Comisia a recunoscut că Wadi Degla dorea să își vândă terenul, printre alte motive, deoarece nu îl dezvoltase în conformitate cu obligațiile sale legale. Cu toate acestea, societatea ar fi putut să-și vândă terenul pe piața liberă la un preț mai bun. Ancheta a arătat că conducerea Jushi nu doar că explică de ce a dorit Wadi Degla să își vândă terenul, ci și arată în mod clar că Autoritatea generală pentru SCZone a fost implicată în negocierea acestor tranzacții, contractul fiind aprobat de președintele SCZone.

(270)

Constatările prezentei anchete arată că prețurile pentru acordarea drepturilor de folosință a terenurilor și achiziția de terenuri în SCZone sunt stabilite de autoritățile egiptene și că sistemul de prețuri aplicabil în SCZone nu este transparent. Terenurile au fost atribuite în condiții preferențiale de către organisme publice sau private care primeau sarcini sau ordine de la stat.

(271)

Prin urmare, acordarea drepturilor de folosință a terenurilor de către GE pentru o remunerație mai mică decât cea adecvată trebuie să fie considerată o subvenție în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază, sub forma acordării unor bunuri care conferă un avantaj pentru societățile beneficiare.

(272)

Programul este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază deoarece acordarea drepturilor de folosință a terenurilor către societăți din zona SETC pentru o remunerație mai mică decât cea adecvată este rezervată anumitor societăți dintr-o anumită zonă geografică.

(273)

Valoarea subvenției care ar putea face obiectul unor măsuri compensatorii se calculează pe baza avantajului conferit beneficiarilor, a cărui existență este constatată în cursul perioadei de anchetă. Avantajul pentru beneficiari se calculează ținând cont de diferența dintre suma plătită efectiv pentru teren de către producătorul-exportator și suma pe care acesta ar fi plătit-o în mod normal pe baza valorii de referință de pe piață. Avantajul pentru achiziționarea de terenuri de către Jushi Egypt a fost calculat după cum urmează.

(274)

GE nu a fost în măsură să furnizeze informații sau statistici privind prețurile de achiziție a terenurilor. GE a furnizat doar informații privind operațiunile având ca obiect uzufructul asupra terenurilor. În 2016, o comisie de experți a realizat, într-adevăr, o evaluare imobiliară pentru a stabili o hartă a prețurilor uzufructului asupra terenurilor în SCZone. Pe baza acestui studiu s-a determinat valoarea medie anuală a uzufructului asupra terenurilor în Zona economică extinsă a Canalului Suez. Pe de altă parte, TEDA a încheiat în 2016 cu MDC un contract de cedare a uzufructului asupra unor terenuri, pentru a extinde cu 6 km2 zona SETC existentă. Comisia a înmulțit valoarea medie anuală a uzufructului asupra terenurilor în SCZone cu durata contractului de cedare a uzufructului asupra terenurilor încheiat cu TEDA și având ca obiect zona de extindere de 6 km2. Comisia a considerat că suma obținută astfel reprezenta valoarea totală de achiziție a terenului nedezvoltat de către dezvoltator.

(275)

Pentru a lua în considerare costul de dezvoltare a terenului suportat de dezvoltator, s-a calculat, pe baza informațiilor disponibile publicului, costul pe m2 al investiției realizate de TEDA. Potrivit acestor informații (93), s-a prevăzut o investiție de 230 de milioane USD pentru zona de extindere de 6 km2. S-a adăugat, de asemenea, un profit pentru dezvoltator.

(276)

Prețul obținut per m2 de teren dezvoltat a fost aplicat suprafeței achiziționate de Jushi Egypt și comparat cu prețul de achiziție plătit efectiv de Jushi Egypt. Pentru parcela de teren cumpărată în 2011, prețul de achiziție în 2016 a fost ajustat în funcție de rata inflației și de evoluția PIB. Această evoluție a fost calculată pe baza ratelor inflației și a evoluției PIB-ului pe cap de locuitor la prețurile curente în USD pentru Egipt, astfel cum au fost publicate de FMI pentru 2016. Pentru parcela de teren cumpărată în 2016, s-a aplicat o marjă pentru a ține seama de amplasarea geografică convenabilă a parcelei de teren pentru cumpărător (în apropierea localurilor existente ale Jushi Egypt).

(277)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază privind alocarea de subvenții pentru bunuri care nu se depreciază, valoarea subvenției a fost repartizată perioadei de anchetă prin aplicarea unei rate adecvate a dobânzii pentru împrumuturi disponibilă în Egipt în cursul perioadei de anchetă, astfel cum a fost publicată de Banca Mondială (94), la un împrumut fără dobândă.

(278)

În urma comunicării constatărilor finale, Jushi Egypt a afirmat că Comisia a comis mai multe erori atunci când a stabilit valoarea de referință pentru vânzarea terenului, și anume:

(279)

În ceea ce privește primul aspect, Comisia a recunoscut că drepturile depline de proprietate sunt diferite de dreptul de uzufruct, dar, întrucât GE nu a fost în măsură să furnizeze informații sau statistici privind prețurile de achiziție a terenurilor, Comisia a considerat că aceasta era cea mai bună informație disponibilă pentru determinarea valorii de referință.

(280)

În ceea ce privește cel de al doilea aspect, Comisia a reamintit că evaluarea în cauză a constat într-un studiu independent comandat de GE, care a calculat valoarea intrinsecă a terenului, și anume prețul la care ar trebui să se vândă terenul în mod normal. Faptul că parcelele de teren nu erau vândute de fapt la acest preț de către GE nu afectează valoarea intrinsecă a terenului în cauză.

(281)

În ceea ce privește cel de al treilea aspect, Comisia a apreciat că valoarea unui uzufruct este determinată în mod normal ca procent din valoarea de piață a activului suport (și anume valoarea drepturilor depline de proprietate) în funcție de durata uzufructului; cu alte cuvinte, cu cât durata uzufructului este mai mare, cu atât valoarea acestuia se apropie mai mult de valoarea drepturilor depline de proprietate. Întrucât drepturile depline de proprietate asupra unui teren au, prin definiție, o durată nedefinită, dacă rata anuală a uzufructului se înmulțește cu 50 de ani, valoarea de referință rezultată calculată de Comisie ar fi, așadar, întotdeauna mai mică decât valoarea efectivă a drepturilor depline de proprietate. În plus, Comisia a precizat că, în exemplul concret al contractului de cedare a uzufructului semnat de TEDA în 2016, valoarea integrală a uzufructului trebuia plătită sub forma unei sume forfetare la data de început a dreptului de uzufruct. Întrucât nu au existat rate anuale de închiriere, afirmația devine nulă.

(282)

În ceea ce privește cel de al patrulea aspect, Comisia a precizat că Jushi Egypt a achiziționat într-adevăr un teren neconstruit. Acest teren avea totuși acces la toate utilitățile necesare, la drumuri, canalizare, iluminat public, pază și alte infrastructuri de servicii oferite de TEDA. Prețul unei parcele de teren într-o zonă bine conectată cu serviciile publice și dezvoltată nu poate fi comparat cu prețul unei bucăți de teren din deșert. În plus, veniturile dezvoltatorilor imobiliari precum TEDA provin în mod normal din vânzarea terenurilor și din închirierea clădirilor și a infrastructurii oferite în zonă. Dacă nu s-ar ține seama de costul dezvoltării atunci când se stabilește prețul de piață al terenului, atunci nu ar exista, în primul rând, niciun stimulent pentru dezvoltatori să facă o investiție.

(283)

În ceea ce privește ultimul aspect, Comisia a precizat că ajustase prețul din 2016 în funcție de evoluția PIB-ului egiptean în termeni reali din 2011. Aceasta înseamnă că inflația generată de deprecierea EGP în raport cu USD a fost deja luată în calcul la ajustarea PIB. Operarea unor ajustări suplimentare în funcție de modificările cursului de schimb ar conduce, așadar, la o dublă contabilizare.

(284)

Având în vedere argumentele de mai sus, afirmațiile societății au fost respinse.

(285)

Toate subvențiile identificate au fost stabilite pentru cifra de afaceri totală a societății. Valoarea subvenției a fost apoi alocată cifrei de afaceri realizate din vânzarea produsului în cauză în Uniunea Europeană.

(286)

Valoarea subvenției constatate sub forma acordării drepturilor de folosință a terenurilor contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată a fost de 2,02 %.

(287)

În urma comunicării constatărilor provizorii și a celor finale, GE și producătorul-exportator au precizat că regula specială de impozitare din 2016 privind tratarea pierderilor de valută drept pierdere fiscală nu poate constitui o subvenție, deoarece nu conferă un avantaj și nu este specifică. În primul rând, întrucât această regulă de impozitare a fost adoptată pentru a compensa o pierdere provocată de guvern, nu se conferă niciun avantaj. În al doilea rând, întrucât toate entitățile afectate în mod similar de pierderea provocată de guvern ar putea recurge la regimul fiscal în cauză, această schemă nu poate fi considerată ca fiind specifică.

(288)

Comisia a recunoscut în cadrul constatărilor sale provizorii că această legislație era aplicabilă, la nivel general, tuturor societăților din Egipt, și viza contracararea efectelor negative ale deprecierii monedei egiptene. Cu toate acestea, Comisia a afirmat, de asemenea, că societățile care sunt orientate în principal spre export și își desfășoară activitatea aproape integral în monede străine cum ar fi USD sau EUR au beneficiat în mod disproporționat de această legislație. Într-adevăr, aceste societăți nu au suportat nicio pierdere efectivă semnificativă drept consecință a deprecierii EGP, întrucât pierderile din diferența de curs valutar suportate pentru achizițiile/pasivele lor în USD puteau fi compensate de câștigurile din diferența de curs valutar aferente vânzărilor lor în USD. Drept urmare, în loc să compenseze o pierdere provocată de guvern, legislația a creat de fapt un avantaj fiscal care se aplica în mod specific acestui tip de societăți. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(289)

În consecință, se confirmă considerentele 93-102 din regulamentul provizoriu.

(290)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GE și producătorul-exportator au semnalat o serie de aspecte. În primul rând, nu din cauza faptului că Jushi Egypt nu a primit întotdeauna la timp rambursări complete ale TVA-ului din partea GE în trecut (înainte ca această țară să facă parte din Zona economică a Canalului Suez) există în prezent un venit anulat în ceea ce privește regimul fiscal care i se aplică în Zona economică a Canalului Suez.

(291)

În al doilea rând, Comisia a comparat regimul fiscal contestat cu un regim fiscal ipotetic extrapolat din situația societății Jushi Egypt de dinainte de aderarea acesteia la Zona economică a Canalului Suez, în loc să compare regimul fiscal contestat cu normele Egiptului în materie de TVA aplicabile la importul de echipamente și de materii prime.

(292)

În al treilea rând, Comisia nu a semnalat GE nicio problemă privind administrarea TVA-ului în Egipt în cursul vizitei de verificare și nu a discutat cu GE despre acest subiect.

(293)

În al patrulea rând, GE a reamintit că articolul 27 din Acordul SMC prevede un tratament special și diferențiat al țărilor membre ale OMC care sunt țări în curs de dezvoltare. Prin urmare, Comisia nu ar trebui să sancționeze faptul că GE nu a dispus întotdeauna de resursele necesare pentru a rambursa la timp valoarea creditului TVA exigibil.

(294)

În al cincilea rând, GE a reamintit că valoarea de referință a subvenției identificate de Comisie corespunde situației societăților de dinainte de aderarea la Zona economică a Canalului Suez. Societățile care nu se află în Zona economică a Canalului Suez primesc în cele din urmă de la GE o parte din TVA-ul plătit, dar nu la timp și nu integral. Prin urmare, valoarea totală a TVA-ului exigibilă în mod normal nu poate constitui un avantaj, întrucât GE ar trebui să ramburseze societății Jushi Egypt o parte din acest TVA exigibil. În plus, întrucât soldul creditor TVA al Jushi Egypt este acum în scădere, deoarece societatea primește mai mult din TVA-ul de încasat, valoarea totală a TVA-ului care ar trebui plătit în mod normal ar fi compensată parțial cu acest TVA de încasat. În sfârșit, la începutul anului 2020, valorile TVA-ului la import datorate de Jushi Egypt pentru perioada 2017-2018 au fost decontate și compensate de GE cu creditul TVA al Jushi Egypt. Drept urmare, nu mai există niciun avantaj.

(295)

În sfârșit, de vreme ce Comisia a considerat în mod corect că nu trebuiau plătite taxe la import pentru factorii de producție aferenți produselor exportate, Comisia ar fi trebuit să aplice același raționament în ceea ce privește TVA-ul pentru factorii de producție aferenți produselor exportate. Reiese de aici că, în vederea calculării avantajului, Comisia trebuie să atribuie valoarea TVA-ului exigibil în cursul perioadei de anchetă doar cantităților de materiale utilizate pentru producția de bunuri vândute pe piața internă.

(296)

Ca răspuns la aceste afirmații, Comisia dorește să clarifice faptul că scopul său nu este acela de a sancționa GE pentru lipsa de resurse sau de a critica sistemul TVA al Egiptului în sine. În același timp, Comisia a precizat că articolul 27 din Acordul SMC nu este relevant pentru afirmația făcută de GE în acest context. Cea mai relevantă dispoziție aplicabilă în cadrul procedurilor de instituire a unei taxe compensatorii este articolul 27 alineatul (10), care vizează doar anumite praguri de minimis, în timp ce celelalte dispoziții ale articolului 27 vizează în principal subvențiile la export acordate de țările în curs de dezvoltare. În acest caz, GE recurge la articolul 27 pentru a justifica faptul că nu s-au rambursat creditele TVA contribuabililor, aspect pentru care această dispoziție este irelevantă.

(297)

În ceea ce privește afirmația privind cererile de informații referitoare la sistemul TVA, Comisia a solicitat informații cu privire la funcționarea sistemului TVA în Egipt încă de la începutul anchetei, prin intermediul chestionarului. În plus, în cursul vizitei de verificare s-au formulat întrebări generale privind valoarea taxelor percepute de la producătorii-exportatori. Prin urmare, Comisia a apreciat că a primit suficiente informații în cursul anchetei cu privire la cadrul TVA în sine.

(298)

Cu toate acestea, Comisia a precizat că regimul TVA este diferit pentru societățile din SCZone. Într-adevăr, societățile din SCZone nu sunt obligate să plătească TVA în avans (situație denumită în continuare „scenariul 1”). În schimb, contribuabili aflați într-o situație similară, și anume societățile din afara SCZone, trebuie să plătească TVA în avans (situație denumită în continuare „scenariul 2”). Nu este relevant pentru momentul respectiv dacă acest TVA va fi exigibil în cele din urmă sau va trebui rambursat. Important este faptul că GE nu va colecta inițial niciun venit în scenariul 1, în timp ce în scenariul 2 GE va colecta inițial venituri în toate cazurile.

(299)

În conformitate cu cadrul normativ relevant din Egipt, la data decontării, suma finală decontată ar fi datorată de societăți în scenariul 1, în timp ce în scenariul 2 (în cazul în care TVA-ul trebuie rambursat) o parte din venitul colectat de GE ar fi restituit societăților. Dacă acest proces de decontare este rapid și fiabil, avantajul de a nu fi obligat la plata în avans a taxei din cadrul scenariului 1 ar fi egal cu avantajul de trezorerie corespunzător întregii perioade scurse până la rambursare. Comisia a precizat în acest sens că termenul legal pentru această rambursare este de șase luni de la data constituirii creditului.

(300)

Cu toate acestea, Comisia a constatat că, în practică, decontarea și rambursarea corespunzătoare pentru societățile care activează în conformitate cu scenariul 2 în Egipt au avut loc în cel mai bun caz cu întârzieri foarte mari, iar criteriile aplicate pentru obținerea rambursării au fost neclare. Comisia a precizat în acest sens că GE nu a contestat acest fapt în sine. Avantajul de trezorerie pentru societățile din SCZone rezultă, așadar, din faptul că GE nu colectează niciun fel de venit din TVA de la societățile din SCZone până la decontarea finală, a cărei dată este incertă (scenariul 1), spre deosebire de societățile din exteriorul SCZone, în cazul cărora venitul este colectat imediat și rambursat la o dată mult mai târzie și incertă (scenariul 2). Drept urmare, societățile din SCZone beneficiază de un regim TVA preferențial în comparație cu societățile din exteriorul SCZone. Suma necolectată de GE de la societățile din SCZone constituie venituri anulate sau venituri necolectate în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din regulamentul de bază.

(301)

Pentru a ilustra mai bine acest fapt, pe lângă cadrul TVA relevant din Egipt, Comisia a analizat situația producătorilor-exportatori de dinainte și de după aderarea la SCZone. Într-adevăr, înainte de aderarea la SCZone, situația acestora era comparabilă cu cea a societăților din exteriorul SCZone în cursul perioadei de anchetă, în conformitate cu scenariul 2. În acest sens, GE nu a contestat faptul că Jushi Egypt acumulase un credit TVA foarte mare înainte de a adera la SCZone și că GE nu avea posibilitatea de a rambursa acest credit. Situația creditului TVA al Jushi Egypt, creată înainte de aderarea acestei societăți la SCZone, arată astfel că situația descrisă în considerentul anterior corespunde realității societăților aflate în exteriorul SCZone în cursul PA.

(302)

În ceea ce privește al cincilea aspect semnalat de GE și de producătorii-exportatori, destinația finală a bunurilor pentru care se percepe TVA și faptul că Jushi Egypt poate compensa în timp unele obligații de plată a TVA-ului cu creditul său TVA inițial nu modifică constatările Comisiei, întrucât acestea nu afectează diferența inițială între regimul aplicat societăților din interiorul, respectiv din exteriorul zonei și, în orice caz, aceste compensări nu sunt legate de o rambursare proactivă din partea GE, ci mai degrabă de un pasiv TVA care s-a întâmplat să incumbe societății.

(303)

Comisia a remarcat că noua lege din Egipt privind TVA-ul a fost adoptată doar cu puțin timp înaintea perioadei de anchetă și că legislația de punere în aplicare nu intrase integral în vigoare în cursul perioadei de anchetă. Având în vedere această etapă de tranziție, Comisia a înțeles argumentul GE potrivit căruia perioada de decontare în vederea rambursărilor TVA poate fi amânată foarte mult, dat fiind că Egiptul este o țară în curs de dezvoltare, cu un personal administrativ responsabil pentru noul sistem care nu este suficient și cu posibile deficiențe bugetare care îngreunează efectuarea rambursărilor TVA în termenele prevăzute. În consecință, ținând seama de aceste circumstanțe excepționale și, în cel mai bun caz, temporare existente în Egipt, Comisia a decis să ia în considerare, pentru calcularea avantajului obținut prin scutirea de TVA, doar avantajul de trezorerie de care beneficiază producătorul-exportator. Metodologia de calcul pentru calcularea avantajului, astfel cum este descrisă în considerentul 258, a fost adaptată în mod corespunzător.

(304)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamantul a afirmat că, potrivit constatărilor Comisiei, societățile comerciale din afara SCZone au primit rambursările de TVA și de alte taxe „în cel mai bun caz cu întârzieri foarte mari” și după criterii neclare, fapt pe care GE nu l-a contestat. În opinia sa, orice cerere de rambursare adresată autorităților egiptene este evaluată și soluționată de o comisie guvernamentală înființată în mod expres pentru examinarea cererilor de rambursare. În aceste condiții și întrucât GE subliniază că, Egiptul fiind o țară în curs de dezvoltare, sistemele sale sunt departe de a fi perfecte, este rezonabil să se concluzioneze că procesul de rambursare este foarte birocratic și arbitrar și că doar societățile comerciale care au relațiile politice necesare primesc rambursarea în termen rezonabil sau cel puțin o primesc. Potrivit reclamantului, nu există probe la dosar care să arate că societățile „obișnuite”, cu alte cuvinte cele care nu au relații politice, primesc rambursarea TVA-ului și a taxelor la import (sau, în cazul în care o primesc, că o primesc într-un termen rezonabil). Faptul că Jushi Egypt a primit în sfârșit, în 2020, rambursarea taxelor la import și a TVA-ului plătite înainte ca societatea să fie inclusă în SCZone nu constituie o astfel de probă, ci confirmă mai degrabă concluzia că doar prin relații politice reușesc societățile să primească rambursări. Cu alte cuvinte, Comisia ar trebui să trateze atât scutirea SCZone, cât și rambursarea primită de Jushi Egypt pentru perioadele de dinainte de a fi inclusă în SCZone drept subvenții primite sub formă de venituri la care se renunță.

(305)

În ceea ce privește acest aspect, Comisia a reiterat faptul că a decis să ia în considerare doar avantajul de trezorerie la nivelul producătorului-exportator în vederea calculării avantajului reprezentat de scutirile de TVA, în virtutea faptului că noua lege din Egipt privind TVA-ul a fost adoptată doar cu puțin timp înaintea perioadei de anchetă și că legislația de punere în aplicare nu intrase integral în vigoare în cursul perioadei de anchetă. Având în vedere această etapă de tranziție, Comisia a înțeles argumentul GE potrivit căruia perioada de decontare în vederea rambursărilor TVA poate fi amânată foarte mult, dat fiind că Egiptul este o țară în curs de dezvoltare, cu un personal administrativ responsabil pentru noul sistem care nu este suficient și cu posibile deficiențe bugetare care îngreunează efectuarea rambursărilor TVA în termenele prevăzute. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(306)

Având în vedere considerațiile de mai sus și în absența altor observații, Comisia și-a confirmat constatările prezentate în considerentele 53-66 din regulamentul provizoriu.

(307)

În ceea ce privește veniturile anulate sub forma unei scutiri de TVA de facto, avantajul a fost calculat inițial luând valoarea integrală a TVA-ului datorat în mod normal, dar care nu a fost plătită în perioada de anchetă pentru achizițiile de echipamente importate (în cursul PA). În consecință, astfel cum s-a menționat în considerentul 256 de mai sus, în urma observației prezentate cu privire la comunicarea constatărilor provizorii, Comisia a decis să ia în considerare, pentru calcularea avantajului obținut prin scutirea de TVA, doar avantajul de trezorerie de care beneficiază producătorii-exportatori. Metodologia de calcul pentru calcularea avantajului a fost adaptată în consecință; drept urmare, avantajul de trezorerie reprezentat de TVA-ul reținut a fost considerat a fi echivalent cu rata medie a dobânzii la depozitele din Egipt în cursul PA (12,03 %), aplicată valorilor TVA-ului reținut pentru bunurile achiziționate din 2017.

(308)

Valoarea modificată a subvenției stabilite în ceea ce privește acest tip de subvenții legate de utilaje în cursul perioadei de anchetă, pentru producătorii-exportatori, a fost de 0,02 % pentru scutirile de TVA, respectiv de 0,17 % pentru derogările referitoare la tarifele de import.

(309)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GE și producătorul-exportator au susținut că Jushi Egypt plătise o garanție în contul taxelor vamale la începutul anului 2019. Aceștia au furnizat, de asemenea, elemente de probă suplimentare care arată că toate taxele vamale pentru anii 2017 și 2018 fuseseră deja decontate și plătite. În plus, aceștia au susținut că, chiar dacă sumele datorate cu titlu de taxe vamale nu au fost decontate în 2020, Comisia nu poate să se aștepte la o administrație fiscală perfectă din partea unei țări în curs de dezvoltare precum Egiptul. În acest sens, GE a dat dovadă de o diligență deosebită în ceea ce privește instituirea sistemului de rambursare a taxelor la import pentru Jushi Egypt, rapoartele de consum fiind deja întocmite și monitorizate de GE în decurs de câteva luni după intrarea Jushi Egypt în Zona economică a Canalului Suez. După trei ani, GE a recuperat toate taxele vamale și TVA-ul datorat de Jushi Egypt. În consecință, GE a susținut că dispune de un sistem adecvat de rambursare a taxelor la import, astfel încât nu a avut loc nicio remitere excesivă.

(310)

În plus, potrivit GE, în temeiul articolului 377 din Codul Civil egiptean și al hotărârii Tribunalului monetar nr. 915/43, GE are la dispoziție cinci ani pentru recuperarea taxelor la import. Drept urmare, nu poate exista niciun venit anulat pentru GE atât timp cât această perioadă nu a expirat, întrucât GE avea în continuare dreptul la taxele vamale exigibile, pe care le-a și recuperat, de altfel, la timp.

(311)

În sfârșit, Jushi Egypt a susținut că vânzările către Hengshi Egypt, o societate care cumpără AFS de la Jushi Egypt și care este stabilită, de asemenea, în SCZone, sunt tratate de dreptul egiptean în același mod ca și vânzările la export în ceea ce privește taxele la import percepute pentru materii prime, deoarece Hengshi Egypt se află în Zona economică a Canalului Suez. Mai mult, Hengshi Egypt nu a avut nicio vânzare internă, întrucât și-a exportat integral producția. Drept urmare, chiar dacă Jushi Egypt nu ar fi fost scutită de plata taxelor vamale pentru materii prime, tot nu ar fi datorat taxe la import pentru materii prime destinate vânzărilor interne către Hengshi Egypt.

(312)

Comisia a analizat elementele de probă furnizate cu privire la plata taxelor vamale și a constatat că GE inițiase o verificare la sediul producătorului-exportator la sfârșitul anului 2019 datorită anchetei Comisiei. Ca urmare a acestei verificări, GE a solicitat rambursarea de către societate a unei părți din taxele vamale plătite pentru materialele importate, aferente anilor 2017, 2018 și 2019. Pe baza elementelor de probă furnizate și având în vedere imposibilitatea de a verifica la fața locului aceste probe noi din cauza restricțiilor de călătorie legate de pandemia de COVID-19, Comisia a acceptat afirmația și a dedus valoarea taxelor vamale plătite pentru materialele importate, aferentă perioadei de anchetă, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(313)

Cu toate acestea, Comisia nu a luat în considerare faptul că aceste decontări pun la îndoială constatările privind schema de subvenționare în sine. În acest sens, Comisia a precizat că recuperarea taxelor vamale a fost declanșată de activitățile de anchetă ale Comisiei, mai degrabă decât de cadrul propriu de monitorizare și de verificare al GE destinat perceperii taxelor vamale. GE nu a contestat nici faptul că nu a existat un astfel de cadru în cursul perioadei de anchetă. În ceea ce privește caracterul temporar al lipsei de monitorizare și de verificare, Comisia a precizat că, deși Jushi Egypt a aderat la SCZone doar în 2017, ultima modificare legislativă a cadrului de percepere a taxelor vamale avusese deja loc în 2015, când responsabilitatea pentru perceperea taxelor vamale a fost transferată autorității generale pentru SCZone. În plus, raportul detaliat al autorității vamale, furnizat de GE ca anexa I la observațiile sale privind comunicarea constatărilor provizorii, a confirmat faptul că legislația generală în materie de percepere a taxelor vamale era deja în vigoare din 2006. Astfel, GE a dispus de timp suficient pentru instituirea unui sistem funcțional de percepere a taxelor vamale.

(314)

În ceea ce privește vânzările de la Jushi Egypt către Hengshi Egypt, Comisia a precizat că vânzările de factori de producție între societăți aflate în interiorul zonei speciale nu fac niciodată obiectul impozitării, arătând astfel că SCZone este o zonă specială, cu o serie de caracteristici specifice, care o disting de alte zone.

(315)

Prin urmare, faptul că Hengshi Egypt realizează doar vânzări la export este irelevant din acest punct de vedere și nu modifică concluziile Comisiei. În consecință, afirmațiile GE și ale producătorului-exportator cu privire la valabilitatea constatărilor Comisiei în general și cu privire la vânzările către Hengshi Egypt, în mod mai specific, au fost respinse.

(316)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamantul a susținut că acesta nu este un caz în care un guvern suspendă un sistem de subvenționare definit ca urmare a unei anchete antisubvenție, iar sistemul respectiv nu mai este disponibil din cauza acestei suspendări. Potrivit reclamantului, GE a colectat pur și simplu fonduri de la Jushi Egypt pentru a oferi un avantaj acestei societăți în cadrul anchetei UE, dar fără să instituie un cadru adecvat de colectare. Întrucât nu a fost instituit niciun cadru juridic, nu se poate asigura faptul că GE va colecta în viitor suo moto taxe și TVA de la Jushi Egypt, nici măcar faptul că GE nu va restitui societății Jushi Egypt fondurile colectate odată ce ancheta Comisiei se încheie. Cu alte cuvinte, în contextul unui acord de cooperare între China și Egipt, acțiunile GE reflectă pur și simplu un tipar consacrat și constant de acordare de avantaje ad hoc societății Jushi Egypt și nu justifică în niciun caz o evaluare diferită a avantajului primit de Jushi Egypt.

(317)

În ceea ce privește acest aspect, Comisia a reiterat faptul că a analizat elementele de probă furnizate cu privire la plata taxelor vamale și că, pe baza elementelor de probă furnizate și având în vedere imposibilitatea de a verifica la fața locului aceste elemente de probă noi din cauza restricțiilor de călătorie legate de pandemia de COVID-19, Comisia a acceptat afirmația și a dedus valoarea taxelor vamale plătite pentru materialele importate, aferentă perioadei de anchetă, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază. În plus, este incorect din punct de vedere factual că nu a fost instituit un cadru juridic, astfel cum prevede temeiul juridic descris în considerentul 70 din regulamentul provizoriu. De asemenea, legislația este în curs de punere în aplicare, astfel cum se explică în considerentele 78-82 din regulamentul provizoriu. În sfârșit, afirmația că GE va restitui societății Jushi Egypt fondurile colectate nu a fost susținută de niciun element de probă. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(318)

În urma comunicării constatărilor finale, Jushi Egypt a repetat aceleași observații privind calcularea scutirii de TVA și de taxe la import, ignorând informațiile factuale și explicațiile prezentate de Comisie. Întrucât observațiile prezentate fuseseră discutate deja, nu au mai fost necesare explicații suplimentare.

(319)

Având în vedere considerațiile de mai sus și în absența altor observații, Comisia și-a confirmat constatările prezentate în considerentele 69-86 din regulamentul provizoriu.

(320)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Comisia a adaptat metodologia de calcul utilizată la calcularea avantajului sub forma scutirii de facto de TVA, astfel cum s-a menționat în considerentul 256 de mai sus. Drept urmare, avantajul de trezorerie reprezentat de reținerea TVA-ului a fost considerat a fi echivalent cu rata medie a dobânzii la depozitele din Egipt în cursul PA (12,03 %), aplicată valorilor TVA-ului reținute pentru materialele achiziționate din 2017 și calculată proporțional pentru valorile TVA-ului reținut în cursul PA. Întrucât nu au fost disponibile informații privind cantitatea de materiale achiziționate înainte de PA, Comisia a considerat că această cantitate ar fi echivalentă cu cea constatată în cursul PA, ajustată cu diferența de cost al bunurilor vândute între cele două perioade.

(321)

Valoarea subvenției stabilite în ceea ce privește acest tip de subvenții legate de materiale în cursul perioadei de anchetă, pentru producătorii-exportatori, a fost de 1,08 % pentru scutirile de TVA, respectiv de 0,24 % pentru derogările referitoare la tarifele de import.

(322)

Ratele definitive ale subvenției cu privire la setul de măsuri descrise mai sus, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

Tabelul 1

Ratele definitive ale subvenției

(323)

În absența oricăror observații cu privire la definiția industriei din Uniune și a producției Uniunii, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 106-109 din regulamentul provizoriu.

(324)

În absența oricăror observații privind consumul la nivelul Uniunii, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 110-112 din regulamentul provizoriu.

(325)

Comisia a primit observații de la producătorul-exportator egiptean Jushi Egypt cu privire la subcotarea prețurilor în urma comunicării constatărilor provizorii.

(326)

Jushi Egypt a precizat că, atunci când Comisia a calculat subcotarea, societatea a eliminat costurile de vânzare și o proporție rezonabilă de profit din prețul de vânzare perceput de vânzătorii săi afiliați de la clientul independent din Uniune.

(327)

Jushi Egypt a precizat că, în opinia sa, această metodologie nu este conformă cu Hotărârea pronunțată de Tribunal în cauza T-301/16, Jindal Saw Ltd și Jindal Saw Italia/Comisia Europeană, punctul 187 (denumită în continuare „cauza Jindal Saw”) (95).

(328)

Comisia nu a fost de acord cu relevanța pentru cazul de față atribuită de Jushi Egypt hotărârii pronunțate în cauza Jindal Saw. În cauza Jindal Saw, Tribunalul a considerat că Comisia a comis o greșeală atunci când a scăzut costurile de vânzare suportate de importatorii afiliați ai Jindal din Uniune din vânzările către primul cumpărător independent, în timp ce costurile de vânzare ale vânzătorilor afiliați industriei din Uniune nu au fost scăzute din prețurile de vânzare ale industriei din Uniune către primul client independent.

(329)

Prin urmare, Curtea a considerat că cele două prețuri nu erau comparate simetric la același nivel al comerțului într-o situație în care producătorii-exportatori au vândut în Uniune, în cea mai mare parte, prin vânzători afiliați, în comparație cu modul în care producătorii din Uniune au vândut produsul în cauză.

(330)

Comisia a precizat că nu este relevantă comparația între acest caz și cazul Jindal, deoarece configurația corespunzătoare a vânzărilor la export a fost diferită. În timp ce vânzările efectuate de Grupul Jushi sunt, în cea mai mare parte, vânzări directe din Egipt către primul client independent din Uniune, în cazul Jindal, aproape toate vânzările la export ale producătorului-exportator au fost efectuate prin entități afiliate stabilite în UE.

(331)

Într-adevăr, în acest caz, doi dintre cei trei producători din Uniune incluși în eșantion nu dețin societăți de vânzare afiliate, iar cel de al treilea utilizează un sistem centralizat de vânzări și facturare, cu expedierea produselor direct de la fabrică. Prin urmare, Comisia a considerat că în acest caz nu exista asimetrie cu canalele de vânzări ale producătorului-exportator și că, în consecință, nu este aplicabil cazul Jindal. În plus, utilizarea prețurilor practicate de entitățile vânzătoare afiliate Grupului Jushi nu ar avea niciun impact relevant asupra analizei privind efectul prețurilor (96).

(332)

În plus, Comisia face trimitere, de asemenea, la considerentul 157 din regulamentul provizoriu, în care s-a formulat concluzia că a existat o scădere clară a prețurilor în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, această afirmație este, în orice caz, irelevantă, întrucât această constatare privind scăderea prețurilor ar fi deja suficientă în sine pentru a demonstra efectele negative la nivel de prețuri ale importurilor subvenționate, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(333)

Prin urmare, Comisia și-a confirmat concluziile stabilite în considerentele 122 și 123 din regulamentul provizoriu, potrivit cărora importurile din Egipt din cursul perioadei de anchetă au subcotat în mod semnificativ vânzările industriei din Uniune, și a precizat că, în orice caz, constatarea privind scăderea prețurilor enunțată în considerentul 157 din regulamentul provizoriu a făcut această afirmație irelevantă.

(334)

În urma comunicării constatărilor finale, Jushi Egypt a repetat aceleași observații privind calcularea subcotării, ignorând informațiile factuale și explicațiile prezentate de Comisie. Întrucât observațiile prezentate fuseseră discutate deja, nu au mai fost necesare explicații suplimentare.

(335)

În lipsa observațiilor, Comisia a confirmat considerentele 124-129 din regulamentul provizoriu.

(336)

În lipsa oricăror observații privind producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 131 și 132 din regulamentul provizoriu.

(337)

În lipsa oricăror observații privind volumul vânzărilor și cota de piață, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentul 134 din regulamentul provizoriu.

(338)

În lipsa observațiilor privind ocuparea forței de muncă și productivitatea, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentul 136 din regulamentul provizoriu.

(339)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 138 și 139 din regulamentul provizoriu.

(340)

În urma comunicării constatărilor finale, Jushi Egypt a prezentat observații privind calcularea indicatorilor microeconomici stabiliți în regulamentul provizoriu și a solicitat mai multe informații privind modul de calcul al acestora.

(341)

Comisia a invitat societatea Jushi Egypt să consulte considerentul 126 din regulamentul provizoriu, care arată în mod clar că indicatorii microeconomici s-au bazat pe date obținute de la producătorii din Uniune incluși în eșantion, care au fost verificate și apoi agregate între ele.

(342)

Scopul agregării a fost asigurarea faptului că eșantionul este tratat ca o singură sursă de date, și nu ca trei surse separate, cu tendințe specifice de explicat pentru fiecare societate. Agregarea a permis Comisiei să trateze întregul eșantion ca fiind reprezentativ pentru industria din Uniune și să utilizeze datele ca ghid de evaluare a performanței tuturor producătorilor.

(343)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 141 și 142 din regulamentul provizoriu.

(344)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 144 din regulamentul provizoriu.

(345)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 146 din regulamentul provizoriu.

(346)

În lipsa oricăror observații cu privire la rentabilitate, fluxul de lichidități, investiții, randamentul investițiilor și capacitatea de mobilizare a capitalului, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 149-153 din regulamentul provizoriu.

(347)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile referitoare la prejudiciu enunțate în considerentele 154-161 din regulamentul provizoriu.

(348)

În regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat provizoriu că importurile subvenționate din Egipt generează un prejudiciu important pentru industria din Uniune.

(349)

Comisia a concluzionat că creșterea importurilor în cursul perioadei de anchetă și subcotarea și scăderea prețurilor industriei din Uniune, provocate de importurile subvenționate, au adus industria din Uniune în situația de a pierde din cota de piață și din rentabilitate.

(350)

În absența oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 164 din regulamentul provizoriu.

(351)

În lipsa observațiilor, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 167-171 din regulamentul provizoriu.

(352)

Comisia nu a primit observații privind exporturile industriei din Uniune.

(353)

În lipsa observațiilor, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 174 din regulamentul provizoriu.

(354)

Comisia și-a confirmat concluziile sale privind legătura de cauzalitate enunțate în considerentele 175 și 176 din regulamentul provizoriu.

(355)

În lipsa observațiilor, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 185 și 186 din regulamentul provizoriu.

(356)

În lipsa oricăror alte observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 192 din regulamentul provizoriu.

(357)

În lipsa oricăror alte observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 207 din regulamentul provizoriu.

(358)

În lipsa oricăror alte observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 209 din regulamentul provizoriu.

(359)

În lipsa oricăror alte observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 210-213 din regulamentul provizoriu.

(360)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 220 din regulamentul provizoriu, Comisia a supus importurile de AFS înregistrării în cursul perioadei de informare prealabilă în conformitate cu cerințele articolului 24 alineatul (5a) din regulamentul de bază prin publicarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/199 al Comisiei (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”) (97).

(361)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul 222 din regulamentul provizoriu, Comisia trebuie să decidă dacă măsurile antisubvenție trebuie percepute retroactiv pentru importurile din perioada de înregistrare de trei săptămâni, având în vedere că există importuri de AFS din Egipt care au fost înregistrate.

(362)

Criteriile pe baza cărora se determină dacă se pot percepe taxe pentru perioada de trei săptămâni corespunzătoare informării prealabile sunt stabilite la articolul 16 alineatul (4) din regulamentul de bază. Articolul respectiv prevede că taxele pot fi percepute numai dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(363)

Comisia consideră că regulamentul de înregistrare respectă criteriul (a), și anume faptul că importurile de AFS originare din Egipt au fost înregistrate în conformitate cu articolul 24 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(364)

Comisia consideră că importatorilor li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații în temeiul criteriului (b), odată cu publicarea regulamentului provizoriu și a regulamentului de înregistrare.

(365)

În urma comunicării constatărilor finale, Comisia a primit observații de la utilizatorii și distribuitorii europeni de AFS, care afirmau că, în opinia lor, această oportunitate de a prezenta observații nu se baza pe decizia Comisiei privind înregistrarea, ci pe propunerea Comisiei de a colecta taxe.

(366)

Deși Comisia este de acord că criteriul (b) de la articolul 16 alineatul (4) trebuie interpretat ca oferind părților, în această etapă, o oportunitate de a prezenta observații cu privire la colectarea retroactivă a taxelor pentru importurile înregistrate în perioada de informare prealabilă, Comisia precizează că a comunicat analiza completă prin care se justifică colectarea retroactivă, împreună cu toate datele cele mai recente disponibile, în secțiunea 7 din comunicarea constatărilor definitive. Prin urmare, procedând astfel, Comisia a oferit tuturor părților, inclusiv acestor utilizatori și distribuitori, o oportunitate de a prezenta observații, astfel cum prevede această dispoziție și astfel cum arată, de asemenea, argumentele și contraargumentele detaliate în considerentele 322-326. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(367)

În vederea efectuării testului prevăzut la criteriul (c) de la articolul 16 alineatul (4) din regulamentul de bază, Comisia a început prin analizarea statisticilor privind importurile de AFS din Egipt, extrase din baza de date Surveillance 2. Scopul acestei analize a fost să se determine dacă fuseseră identificate „importuri masive” în sensul criteriului (c) pentru perioada de înregistrare. Cele mai recente date disponibile sunt prezentate în tabelul 2 de mai jos.

Tabelul 2

Importuri de AFS din Egipt

(368)

S-au importat în total 11 574 de tone de AFS din Egipt în timpul celor trei săptămâni ale perioadei de informare prealabilă. Având în vedere că aceasta este o perioadă non-standard și, în sine, nu este comparabilă cu alte perioade, comparația a fost efectuată pe săptămâni (21 de zile împărțite la 3) și pe luni (considerând că o lună are în medie 4 săptămâni). De reținut că, deși perioada de informare prealabilă este de 21 de zile calendaristice, baza de date Surveillance 2 conține doar 15 puncte de date, ceea ce face calculele zilnice nepractice.

(369)

Tabelul 2 arată că, din punct de vedere cantitativ, importurile produsului în cauză au fost masive. Perioada de trei săptămâni de dinainte de instituirea măsurilor provizorii indică o tendință ascendentă abruptă, în comparație cu importurile din perioada de anchetă, precum și în perioada cuprinsă între aprilie 2019 și ianuarie 2020, cu alte cuvinte după perioada de anchetă și până la înregistrare.

(370)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că importurile din cursul celor trei săptămâni ale perioadei de informare prealabilă au fost în medie semnificativ mai mari decât cele din perioada de anchetă. Această constatare susține concluzia că importurile din perioada de informare prealabilă de trei săptămâni pot fi considerate masive în sensul criteriului (c).

(371)

Tabelul 2 de mai sus arată, de asemenea, că importurile au continuat după încheierea perioadei de anchetă, în cantități masive.

(372)

De asemenea, Comisia a luat act de datele zilnice privind importurile extrase din baza de date Surveillance 2.

(373)

Datele arată că, într-o zi din perioada de informare prealabilă de trei săptămâni, au fost importate din Egipt puțin peste 3 000 de tone de AFS, o cantitate semnificativ mai mare decât importurile medii săptămânale din perioada de anchetă.

(374)

Această constatare oferă susținere suplimentară concluziei potrivit căreia importurile din perioada de informare prealabilă de trei săptămâni pot fi considerate masive în sensul criteriului (c).

(375)

Următoarea etapă a testului în conformitate cu criteriul (c) urmărește să stabilească dacă aceste importuri, considerate acum masive, au cauzat „un prejudiciu dificil de reparat”.

(376)

În primul rând, Comisia a precizat că importurile din perioada de anchetă au subcotat și au redus prețurile industriei din Uniune. Volumul și prețurile importurilor produsului în cauză au avut un impact negativ asupra cantităților vândute și a nivelului prețurilor practicate pe piața Uniunii, precum și asupra cotei de piață deținute de industria din Uniune. Acest lucru a generat efecte negative semnificative asupra performanței generale și a situației financiare a industriei din Uniune. Astfel, s-a constatat că importurile produsului în cauză au cauzat prejudiciul suferit de industria din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(377)

Astfel cum se arată în tabelul 2 de mai sus, prețul de import al AFS originare din Egipt a continuat să scadă după încheierea perioadei de anchetă, în special în cele trei săptămâni ale perioadei de informare prealabilă. Prin urmare, Comisia a considerat că importurile din perioada de informare prealabilă au fost realizate la volume crescute și la prețuri chiar mai mici decât cele din perioada de anchetă, ceea ce a cauzat prejudicii suplimentare industriei din Uniune, prejudicii care vor fi dificil de reparat în absența perceperii acestor taxe.

(378)

De asemenea, Comisia a constatat că, având în vedere cantitățile de AFS importate din Egipt în Uniune în cele trei săptămâni anterioare instituirii taxelor provizorii, s-ar putea considera, de asemenea, că importatorii au stocat AFS din Egipt, știind la data de 14 februarie că urmau să se instituie măsuri provizorii din 6 martie.

(379)

Prin urmare, Comisia a considerat că importurile din perioada de informare prealabilă de trei săptămâni au cauzat prejudicii industriei din Uniune, prejudicii care sunt dificil de reparat atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punctul de vedere al prețului.

(380)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că criteriul (c) a fost îndeplinit și că, pentru a împiedica reapariția prejudiciului, trebuie să se perceapă în mod retroactiv taxe asupra acestor importuri în conformitate cu criteriul (d).

(381)

În urma comunicării constatărilor finale, Comisia a primit observații de la importatorii și distribuitorii de AFS, care au contestat diverse aspecte ale evaluării Comisiei prezentate mai sus.

(382)

În primul rând, acești importatori și distribuitori au contestat faptul că importurile din perioada de informare prealabilă de trei săptămâni ar putea să fie considerate masive. Observațiile lor au sugerat că Comisia ar trebui să considere că „importuri masive” înseamnă că „ar trebui să existe o creștere a importurilor bruscă și dramatică” și să compare diverse date cu perioada de informare prealabilă de trei săptămâni, inclusiv volumele de import maxime lunare cu alte volume de import maxime. Pe acest temei, observațiile sugerează că nu a avut loc o astfel de creștere.

(383)

În al doilea rând, importatorii și distribuitorii au susținut, de asemenea, că Comisia nu a definit noțiunea de „prejudiciu dificil de reparat” și au sugerat propria lor definiție, și anume „prejudiciu permanent și ireparabil adus industriei din Uniune”.

(384)

În al treilea rând, importatorii și distribuitorii au precizat că creșterea importurilor în perioada de informare prealabilă de trei săptămâni este echivalentă cu 0,4 % din consumul anual la nivelul Uniunii. Având în vedere că perioada de înregistrare este atât de scurtă, acest lucru este de așteptat și, prin urmare, nu intră în analiza care urmărește să determine dacă s-a produs sau nu s-a produs un prejudiciu.

(385)

În al patrulea rând, aceștia au susținut, în plus, că prețurile de import au scăzut după sfârșitul perioadei de anchetă din cauza subcotării practicate de industria din Uniune pentru a-și menține cota de piață.

(386)

În al cincilea rând, acești importatori și distribuitori au respins concluzia Comisiei potrivit căreia, având în vedere cantitățile de AFS importate din Egipt în Uniune în cele trei săptămâni anterioare instituirii taxelor provizorii, se pare că importatorii au stocat AFS din Egipt, fiind informați la data de 14 februarie că urmau să se instituie măsuri provizorii din 6 martie.

(387)

Aceștia au afirmat că informația nu este corectă, deoarece importurile din decembrie și ianuarie au fost mult mai scăzute, astfel că importurile realizate imediat înainte de instituirea taxelor provizorii au urmărit să compenseze importurile mai scăzute de dinainte.

(388)

Potrivit argumentelor lor prezentate mai sus, Comisia ar trebui să evalueze dacă este sau nu este necesar să se colecteze taxe pentru importurile înregistrate, astfel cum s-a stabilit la articolul 16 alineatul (4) litera (d).

(389)

Importatorii și distribuitorii au solicitat Comisiei să aibă în vedere faptul că, întrucât înregistrarea în perioada de informare prealabilă este efectiv obligatorie, nu ar trebui să fie efectiv obligatorie și colectarea taxelor pentru aceste importuri înregistrate, deoarece s-ar pierde astfel avantajul oferit importatorilor și distribuitorilor prin perioada de informare prealabilă.

(390)

Aceste afirmații sunt abordate în cele ce urmează.

(391)

În ceea ce privește prima afirmație, Comisia nu este de acord cu interpretarea oferită de părțile în cauză termenului „importuri masive”, care nu are temei juridic. Regulamentul de bază nu menționează o creștere a importurilor și cu atât mai puțin impunerea vreunei condiții ca „importurile masive” să crească „brusc și dramatic”. Astfel cum se arată în tabelul 2 de mai sus, Comisia a comparat deja la un nivel foarte detaliat cantitățile medii importate din Egipt pe lună și pe săptămână, pentru a determina dacă importurile au fost masive sau nu.

(392)

Toate datele confirmă că aceste importuri au fost masive și că au urmat o tendință de creștere, astfel cum se explică în mod clar în considerentele 315-317. Comisia nu vede niciun motiv pentru a-și întemeia metodologia pe o comparație între volume maxime. În orice caz, faptul că este posibil să fi existat unele puncte maxime și minime, astfel cum scot în evidență în mod selectiv aceste părți, nu afectează în niciun fel concluzia că standardul necesar al „importurilor masive” a fost îndeplinit în aceste circumstanțe.

(393)

În plus, este irelevant dacă importurile masive din perioada de informare prealabilă de trei săptămâni au urmărit „compensarea” volumului redus de importuri din decembrie 2019 și ianuarie 2020, astfel cum susțin, de asemenea, aceste părți, întrucât regulamentul de bază nu prevede distincții în funcție de motiv pentru astfel de importuri masive.

(394)

În consecință, Comisia și-a menținut concluzia potrivit căreia importurile din perioada de informare prealabilă de trei săptămâni au fost masive în sensul articolului 16 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază. Această concluzie este confirmată, în plus, de motivele descrise în considerentele 402-405 de mai jos.

(395)

În ceea ce privește cea de a doua afirmație, aceste părți au sugerat și în acest caz o definiție care nu corespunde celor menționate în regulamentul de bază. Părțile în cauză și-au construit apoi argumentele pe baza acestui standard incorect. În mod specific, prejudiciul dificil de reparat, astfel cum se menționează în regulamentul de bază, nu poate fi interpretat în mod arbitrar ca însemnând „prejudiciu permanent și ireparabil”. Prin urmare, această afirmație nu are temei juridic. În orice caz, Comisia a explicat în considerentul 376, prin intermediul analizei diverselor elemente din evaluarea prejudiciului, de ce a considerat că această cerință este îndeplinită în cazul de față.

(396)

În plus, cea de a treia afirmație, care privește cota de piață a importurilor și contestă potențialul acestora de a cauza un prejudiciu industriei din Uniune într-o perioadă atât de scurtă, este înșelătoare.

(397)

În primul rând, cifra de 0,4 % prezentată de părți drept valoare a cotei de piață a importurilor din perioada de înregistrare este complet speculativă, întrucât nu există informații disponibile la dosar cu privire la consumul UE de după perioada de anchetă. Pentru a răspunde pe deplin la acest argument, chiar dacă se consideră că consumul UE nu s-a modificat după perioada de anchetă, astfel cum sugerează aceste părți – ceea ce reprezintă tot o speculație –, importurile din perioada de informare prealabilă de trei săptămâni ar reprezenta 1,12 % din consumul UE aferent perioadei de trei săptămâni. Acest nivel al cotei de piață este considerat în mod normal nu ca fiind neglijabil, ci capabil de a cauza un prejudiciu de-a lungul unui an întreg. În orice caz, deja nivelul absolut al importurilor în sine, astfel cum este indicat în tabelul 2 de mai sus – o cifră verificată –, nu este neglijabil.

(398)

Prin urmare, afirmația potrivit căreia volumele de import echivalente cu o cotă de piață de 1,12 % în perioada de doar trei săptămâni nu pot fi considerate masive și ar fi insuficiente pentru a cauza un prejudiciu industriei din Uniune se află în contradicție evidentă cu regulamentul de bază și cu practica consecventă a Comisiei în materie de importuri neglijabile.

(399)

În al doilea rând, Comisia își reiterează constatările în considerentul 376 de mai sus și menționează toate elementele care demonstrează cum anume au produs aceste importuri masive din Egipt un prejudiciu dificil de reparat. Această analiză este holistică, bazându-se pe evaluarea tuturor elementelor de probă relevante.

(400)

Pe baza acestei evaluări, Comisia a concluzionat că volumele importate, în special dacă se iau în considerare volumele semnificative importate în această scurtă perioadă de timp, au fost suficient de semnificative, în termeni absoluți și relativi, pentru a fi considerate masive în sensul articolului 16 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază și, prin urmare, capabile să cauzeze un prejudiciu dificil de reparat.

(401)

În ceea ce privește cea de a patra afirmație, referitoare la subcotarea prețurilor de către industria din Uniune cu scopul de a-și menține cota de piață, Comisia a concluzionat că importurile din Egipt au fost cele care au cauzat un prejudiciu industriei din Uniune, luând o parte din cota de piață a acesteia și forțând-o să subcoteze prețurile pentru a putea concura, chiar și prin sacrificarea rentabilității. Prin urmare, Comisia nu poate să accepte justificarea potrivit căreia prețurile de import au scăzut ca răspuns la reducerea prețurilor de către producătorii din Uniune, când de fapt s-a constatat că importurile subvenționate au fost cauza scăderii prețurilor pe piața Uniunii. Pe această bază, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(402)

În sfârșit, în ceea ce privește cea de a cincea afirmație, Comisia nu are nevoie să încadreze într-un context importurile masive din perioada de informare prealabilă și, prin urmare, faptul că importurile efectuate imediat înainte de instituirea taxelor provizorii au avut ca scop să compenseze volumele de import mai scăzute din decembrie și ianuarie este irelevant.

(403)

Comisia nu este de acord nici cu premisa acestor părți potrivit căreia înregistrarea în perioada de informare prealabilă este efectiv obligatorie și nu ar trebui să fie efectiv obligatorie și colectarea taxelor pentru aceste importuri înregistrate, nici cu concluzia lor ulterioară potrivit căreia aceasta înseamnă că s-ar pierde avantajul oferit importatorilor și distribuitorilor prin perioada de informare prealabilă. În primul rând, înregistrarea în perioada de informare prealabilă nu este „efectiv” obligatorie, ci face obiectul condițiilor stricte enumerate la articolul 16 alineatul (4), fiind bazată pe toate datele și elementele de probă disponibile în perioada de informare prealabilă. Acest lucru a fost confirmat în practică: în cazurile în care nu s-au îndeplinit aceste condiții, nu a existat nicio înregistrare în perioada de informare prealabilă (98).

(404)

În al doilea rând, Comisia este conștientă de faptul că nu este obligatorie nici colectarea retroactivă a taxelor înregistrate în perioada de informare prealabilă, dar că aceasta este determinată în mod strict de îndeplinirea tuturor condițiilor relevante prevăzute la articolul 16 alineatul (4) din regulamentul de bază, pe baza celor mai recente date disponibile în etapa definitivă. Și acest aspect poate fi confirmat în practică (99).

(405)

În al treilea rând, Comisia menționează considerentul 4 din regulamentul de modernizare (100), care a modificat ultima dată regulamentul de bază, unde se menționează motivul atât pentru perioada de informare prealabilă, cât și pentru înregistrarea pe durata acesteia. Considerentul afirmă în mod direct că „[p]entru a se limita riscul unei creșteri substanțiale a importurilor în perioada de informare prealabilă, Comisia ar trebui să înregistreze importurile, în cazurile în care este posibil”, luând în considerare „o analiză prospectivă a riscurilor asociate și a probabilității ca circumstanțele în cauză să submineze efectele corective ale măsurilor”.

(406)

Chiar și în cazul în care înregistrarea în această perioadă de informare prealabilă nu este posibilă, de exemplu din cauză că nu se îndeplinesc condițiile juridice relevante, Comisia trebuie să compenseze ulterior prejudiciul suplimentar cauzat industriei din Uniune printr-o creștere suplimentară substanțială a importurilor din această perioadă, în conformitate cu același considerent și cu articolul 15 alineatul (1) al cincilea paragraf din regulamentul de bază.

(407)

Prin urmare, colectarea retroactivă a taxelor în aceste situații, departe de a se efectua în mod automat, este condiționată de existența unor importuri masive în perioada de informare prealabilă sau de producerea unui prejudiciu suplimentar în urma acestei creșteri în absența înregistrării, precum și de alte condiții menționate la articolul 16 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(408)

Contrar argumentelor invocate de aceste părți, justificarea și avantajul oferit importatorilor și distribuitorilor de perioada de informare prealabilă, introduse prin regulamentul de modernizare, au avut ca scop „[îmbunătățirea transparenței și a previzibilității]” pentru părțile afectate de anchete, „în special importatorii” (101). Astfel, justificarea pentru informarea prealabilă nu a constat, cu siguranță, în a oferi acestor părți un instrument prin care să mărească masiv importurile în perioada de informare prealabilă, pentru a beneficia de ultima ocazie înainte de instituirea taxelor, astfel cum sugerează aceste părți. Prin urmare, acest argument a fost, de asemenea, respins.

(409)

Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Comisia nu vede niciun element de probă care să modifice concluzia potrivit căreia ar trebui percepute taxe asupra importurilor înregistrate.

(410)

În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din regulamentul de bază, nivelul taxei care trebuie percepută retroactiv trebuie să fie stabilit la nivelul taxelor provizorii instituite de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/379 al Comisiei, deoarece taxa compensatorie definitivă instituită prin prezentul regulament este mai mare decât taxa provizorie.

(411)

Ținând seama de concluziile privind subvențiile, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, trebuie să fie instituite taxe compensatorii definitive pentru a se elimina prejudiciul important cauzat industriei din Uniune de importurile din Egipt care au făcut obiectul unor subvenții.

(412)

Articolul 15 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul de bază precizează că valoarea taxei compensatorii nu trebuie să depășească valoarea totală stabilită a subvenției pasibile de măsuri compensatorii.

(413)

Apoi, articolul 15 alineatul (1) al patrulea paragraf precizează că „[î]n cazul în care Comisia, pe baza tuturor informațiilor furnizate, poate conchide clar că nu este în interesul Uniunii să stabilească valoarea măsurilor în conformitate cu al treilea paragraf, valoarea taxei compensatorii este mai mică, în cazul în care o astfel de taxă mai mică ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii”.

(414)

Nicio astfel de informație nu a fost prezentată Comisiei și, prin urmare, nivelul măsurilor compensatorii va fi stabilit prin trimitere la articolul 15 alineatul (1) al treilea paragraf.

(415)

Având în vedere că, în acest caz, măsurile definitive se vor baza pe valoarea stabilită a subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii, marja de prejudiciu nu a fost stabilită.

(416)

Trebuie să se instituie măsuri compensatorii definitive asupra importurilor de AFS originare din Egipt, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, care prevede că taxa definitivă corespunde valorii totale stabilite a subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii.

(417)

Pe baza considerațiilor de mai sus, taxele compensatorii definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(418)

Nivelurile individuale ale taxei compensatorii pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, au fost stabilite pe baza constatărilor acestei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul anchetei în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa la nivel național aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) sunt aplicabile, prin urmare, exclusiv importurilor de produs în cauză originar din Egipt și fabricat de societățile menționate. Produsele în cauză importate, fabricate de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și fac obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(419)

O societate poate solicita aplicarea în continuare a nivelurilor individuale respective ale taxei, chiar dacă își schimbă ulterior denumirea sau denumirea uneia dintre entitățile sale. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei. Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei individuale aplicabile. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei aplicabile acesteia, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicată o notificare privind schimbarea denumirii.

(420)

În cazul în care evoluțiile de după perioada de anchetă conduc la o schimbare de durată a circumstanțelor, se pot lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(421)

Având în vedere articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (102), în cazul rambursării unei sume ca urmare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dobânda care trebuie plătită trebuie să fie rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(422)

Articolul 16 alineatul (2) din regulamentul de bază prevede că Comisia este cea care decide în ce măsură trebuie percepută definitiv taxa provizorie.

(423)

Având în vedere constatările din prezentul caz, sumele colectate prin perceperea taxei compensatorii provizorii instituite prin regulamentul provizoriu trebuie să fie percepute definitiv.

(424)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (103),