6.11.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 285/1


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/1851 AL COMISIEI

din 28 mai 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la omogenitatea expunerilor-suport în securitizări

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (1), în special articolul 20 alineatul (14) al treilea paragraf și articolul 24 alineatul (21) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

Pentru ca investitorii să își poată îndeplini cu rigurozitate obligația de diligență și pentru a facilita evaluarea de către aceștia a riscurilor subiacente în conformitate cu obiectivele Regulamentului (UE) 2017/2402, expunerile-suport ale unei securitizări ar trebui să aibă profiluri de risc similare. Prin urmare, este necesar să se stabilească criterii uniforme pentru a determina omogenitatea unui anumit portofoliu de expuneri-suport.

(2)

Un portofoliu de expuneri-suport ar trebui să fie considerat omogen numai în cazul în care conține expuneri ale unui singur tip de activ. Prin urmare, ar trebui identificate diferitele tipuri de active, astfel încât expunerile să poată fi atribuite în mod corespunzător. Practicile de pe piață au identificat deja tipuri de active bine stabilite pentru a determina omogenitatea unui anumit portofoliu de expuneri-suport. Cu toate acestea, pentru a asigura faptul că inovarea financiară nu este limitată și că practicile existente pe piață nu sunt afectate, ar trebui să se permită, de asemenea, ca anumite portofolii de expuneri-suport care nu corespund unuia dintre aceste tipuri de active bine stabilite să poată fi considerate un singur tip de activ pe baza metodologiilor și parametrilor interni aplicați în mod consecvent de inițiator sau de sponsor. Este posibil, de asemenea, ca o expunere să poată fi atribuită mai multor tipuri de active. Cu toate acestea, toate expunerile-suport dintr-o anumită securitizare ar trebui să aparțină aceluiași tip de active.

(3)

Standardele de subscriere sunt concepute pentru a măsura și a evalua riscul de credit asociat expunerilor-suport ale unei securitizări și constituie, prin urmare, indicatori utili ai omogenității expunerilor respective. În consecință, aplicarea unor standarde de subscriere similare ar trebui să fie utilizată ca un indicator al faptului că un portofoliu de expuneri-suport are profiluri de risc similare, în timp ce aplicarea unor standarde de subscriere care nu sunt similare ar putea avea ca rezultat expuneri cu profiluri de risc semnificativ diferite, chiar dacă aceste standarde de subscriere sunt toate de o înaltă calitate.

(4)

Administrarea expunerilor-suport, inclusiv monitorizarea, colectarea și gestionarea creanțelor în numerar provenind de la expunerile-suport pe partea de active a SSPE, are un impact semnificativ asupra fluxurilor de numerar preconizate a fi generate de respectivele expuneri-suport și, prin urmare, facilitează proiecțiile fluxurilor de numerar și permite investitorilor să formuleze ipoteze fiabile din punct de vedere statistic cu privire la caracteristicile privind plățile și nerespectarea obligațiilor. Indiferent dacă serviciul de administrare este realizat de unul sau mai mulți inițiatori ori de una sau mai multe părți terțe, realizarea serviciului de administrare a portofoliului de expuneri-suport prin intermediul unor proceduri, al unor sisteme și al unei guvernanțe similare ar trebui să fie o condiție necesară pentru recunoașterea unui portofoliu de expuneri-suport ca fiind omogen. Prin urmare, expunerile-suport din portofoliu ar trebui să facă obiectul unor proceduri de administrare care să fie suficient de similare pentru a permite unui investitor să evalueze cu încredere impactul administrării ținând seama de parametri similari.

(5)

Pentru anumite tipuri de active, este posibil ca investitorii să nu fie în măsură să evalueze în mod corespunzător riscurile subiacente ale portofoliului de expuneri-suport doar pe baza utilizării unor standarde similare de administrare și subscriere. Prin urmare, pentru a se asigura o evaluare precisă a omogenității, unor anumite tipuri de active ar trebui să li se aplice anumiți factori. În consecință, un inițiator sau un sponsor ar trebui să aplice unul sau mai mulți factori relevanți pentru fiecare caz în parte, luând în considerare tipul de securitizare (ABCP sau non-ABCP), caracteristicile specifice portofoliului respectiv de expuneri-suport, precum și capacitatea investitorilor de a evalua riscurile subiacente ale portofoliului rezultat, pe baza unor metodologii și parametri comuni. Cu toate acestea, tipurile de active „facilități de creditare acordate persoanelor fizice în scopuri de consum personale, legate de familie sau de gospodărie” și „creanțe comerciale” sunt considerate drept tipuri de active suficient de omogene, cu condiția să se aplice și standarde de subscriere și proceduri de administrare similare. Aplicarea unor cerințe suplimentare respectivelor tipuri de active, sub formă de factori de omogenitate, ar conduce la concentrări excesive în portofoliile securitizate. Prin urmare, pentru aceste tipuri de active nu ar trebui să fie necesară aplicarea factorilor de omogenitate.

(6)

În cazul în care caracteristicile expunerilor-suport se modifică în ceea ce privește condițiile de omogenitate, inclusiv în ceea ce privește factorii de omogenitate, din motive independente de voința inițiatorului sau a sponsorului, și nu din cauza unei erori din partea inițiatorului, nu ar trebui să se considere că acest lucru are un impact asupra omogenității portofoliului, atât timp cât expunerile erau în mod normal conforme cu cerințele prezentului regulament la momentul inițierii operațiunii de securitizare, iar modificarea menționată avut loc după inițierea securitizării. Întrucât condițiile pentru determinarea omogenității expunerilor-suport sunt relevante atât pentru securitizările ABCP, cât și pentru securitizările non-ABCP, ar trebui să se aplice dispoziții uniforme ambelor tipuri de securitizări, indiferent de factorii de omogenitate individuali care ar putea fi relevanți numai pentru anumite tipuri de active din cadrul securitizărilor ABCP sau al securitizărilor non-ABCP.

(7)

Dispozițiile din prezentul regulament sunt strâns interconectate, deoarece se referă la omogenitate atât pentru securitizările ABCP, cât și pentru cele non-ABCP. În vederea asigurării coerenței între aceste dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a oferi persoanelor supuse acestor obligații o imagine cuprinzătoare în privința dispozițiilor și un acces sintetic la acestea, este oportun ca ambele standarde tehnice de reglementare privind omogenitatea impuse prin Regulamentul (UE) 2017/2402 să fie incluse într-un regulament unic. Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmis Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană.

(8)

Autoritatea Bancară Europeană a acționat în strânsă cooperare cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) înainte de a prezenta proiectul de standarde tehnice pe care se bazează prezentul regulament. De asemenea, ABE a efectuat consultări publice cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat punctul de vedere al Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Omogenitatea expunerilor-suport

În sensul articolului 20 alineatul (8) și al articolului 24 alineatul (15) din Regulamentul (UE) 2017/2402, expunerile-suport se consideră a fi omogene în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

acestea corespund unuia dintre următoarele tipuri de active:

(i)

credite rezidențiale care fie sunt garantate cu una sau mai multe ipoteci asupra bunurilor imobile rezidențiale, fie sunt garantate integral de un furnizor eligibil de protecție dintre cei enumerați la articolul 201 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și care se califică pentru nivelul 2 de calitate a creditului sau un nivel superior, în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 din regulamentul menționat;

(ii)

credite comerciale care sunt garantate cu una sau mai multe ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale, inclusiv birouri sau alte sedii comerciale;

(iii)

facilități de creditare acordate persoanelor fizice în scopuri de consum personale, legate de familie sau de gospodărie;

(iv)

facilități de creditare, inclusiv împrumuturi și contracte de leasing, acordate oricărui tip de întreprindere sau corporație;

(v)

credite auto și contracte de leasing auto;

(vi)

creanțe aferente cărților de credit;

(vii)

creanțe comerciale;

(viii)

alte expuneri-suport care sunt considerate de inițiator sau de sponsor drept un tip de active distinct pe baza metodologiilor și a parametrilor interni;

(b)

acestea sunt subscrise în conformitate cu standarde care aplică abordări similare pentru evaluarea riscului de credit asociat;

(c)

acestea sunt administrate în conformitate cu proceduri similare privind monitorizarea, colectarea și administrarea creanțelor în numerar pe partea de active a SSPE;

(d)

se aplică unul sau mai mulți factori de omogenitate, în conformitate cu articolul 2.

În sensul prezentului articol litera (a), în cazul în care o expunere-suport corespunde mai multor tipuri de active, această expunere se atribuie unui singur tip de active din respectiva securitizare.

Orice modificări aduse expunerilor-suport dintr-un portofoliu care este considerat omogen în temeiul prezentului regulament nu afectează această omogenitate în cazul în care modificările respective sunt cauzate de motive care nu se află sub controlul inițiatorului sau al sponsorului.

Articolul 2

Factori de omogenitate

(1)   Factorii de omogenitate pentru tipul de active menționat la articolul 1 litera (a) punctul (i) sunt următorii:

(a)

rangul titlurilor de garanție, în acest caz portofoliul de expuneri-suport fiind constituit numai din unul dintre următoarele elemente:

(i)

împrumuturi garantate prin titluri de garanție de prim rang asupra unui bun imobil rezidențial;

(ii)

împrumuturi garantate prin titluri de garanție de rang inferior și prin toate titlurile de garanție de rang superior asupra unui bun imobil rezidențial;

(iii)

împrumuturi garantate prin titluri de garanție de rang inferior asupra unui bun imobil rezidențial;

(b)

tipul de bun imobil rezidențial, în acest caz portofoliul fiind constituit numai din unul dintre următoarele tipuri:

(i)

bunuri care generează venituri;

(ii)

bunuri care nu generează venituri;

(c)

jurisdicția, în acest caz portofoliul fiind constituit din expuneri garantate cu bunuri imobile rezidențiale aflate în aceeași jurisdicție.

(2)   Factorii de omogenitate pentru tipul de active menționat la articolul 1 litera (a) punctul (ii) sunt următorii:

(a)

rangul titlurilor de garanție, în acest caz portofoliul fiind constituit numai din unul dintre următoarele tipuri de expuneri-suport:

(i)

împrumuturi garantate prin titluri de garanție de prim rang asupra unui bun imobil comercial;

(ii)

împrumuturi garantate prin titluri de garanție de rang inferior și prin toate titlurile de garanție de rang superior asupra unui bun imobil comercial;

(iii)

împrumuturi garantate prin titluri de garanție de rang inferior asupra unui bun imobil comercial;

(b)

tipul de bun imobil comercial, în acest caz portofoliul fiind constituit numai din unul dintre următoarele tipuri:

(i)

clădiri de birouri;

(ii)

spații de vânzare cu amănuntul;

(iii)

spitale;

(iv)

spații de depozitare;

(v)

hoteluri;

(vi)

proprietăți de tip industrial;

(vii)

alte tipuri specifice de bunuri imobile comerciale;

(c)

jurisdicția, în acest caz portofoliul fiind constituit din expuneri-suport garantate cu bunuri aflate în aceeași jurisdicție.

(3)   Factorii de omogenitate pentru tipul de active menționat la articolul 1 litera (a) punctul (iv) sunt următorii:

(a)

tipul de debitor, în acest caz portofoliul fiind constituit numai din unul dintre următoarele tipuri de debitori:

(i)

microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii;

(ii)

alte tipuri de întreprinderi și corporații;

(b)

jurisdicția, în acest caz portofoliul fiind constituit numai din unul dintre următoarele tipuri de expuneri-suport:

(i)

expuneri garantate cu bunuri imobile situate în aceeași jurisdicție;

(ii)

expuneri față de debitori care își au reședința în aceeași jurisdicție.

(4)   Factorii de omogenitate pentru tipul de active menționat la articolul 1 litera (a) punctul (v) sunt următorii:

(a)

tipul de debitor, în acest caz portofoliul fiind constituit din expuneri-suport având numai unul dintre următoarele tipuri de debitori:

(i)

persoane fizice;

(ii)

microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii;

(iii)

alte tipuri de întreprinderi și corporații;

(iv)

entități din sectorul public;

(v)

instituții financiare;

(b)

jurisdicția, în acest caz portofoliul fiind constituit din expuneri-suport față de debitori care își au reședința în aceeași jurisdicție.

(5)   Factorii de omogenitate pentru tipul de active menționat la articolul 1 litera (a) punctul (vi) sunt următorii:

(a)

tipul de debitor, în acest caz portofoliul fiind constituit din expuneri-suport având numai unul dintre următoarele tipuri de debitori:

(i)

persoane fizice;

(ii)

microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii;

(iii)

alte tipuri de întreprinderi și corporații;

(iv)

entități din sectorul public;

(v)

instituții financiare;

(b)

jurisdicția, în acest caz portofoliul fiind constituit din expuneri-suport față de debitori care își au reședința în aceeași jurisdicție.

(6)   Factorii de omogenitate pentru tipul de active menționat la articolul 1 litera (a) punctul (viii) sunt oricare dintre următorii factori:

(a)

tipul de debitor;

(b)

rangul titlurilor de garanție;

(c)

tipul de bun imobil;

(d)

jurisdicția.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 mai 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 347, 28.12.2017, p. 35.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).