(1)

În mai 2013, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China” sau „RPC”). Nivelurile individuale ale taxelor antidumping în vigoare în prezent variază între 13,1 % și 26,1 %. Toți producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion au primit o taxă de 17,9 % și toate celelalte întreprinderi sunt supuse unei taxe reziduale de 36,1 % („măsurile inițiale”). Ancheta care a condus la instituirea măsurilor inițiale va fi denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă a măsurilor inițiale, (3) Federația europeană pentru veselă și produse ornamentale (denumită în continuare „FEPF” sau „solicitantul”), care reprezintă, în 2017, peste 28 % din producția totală din Uniune de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, a solicitat deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor. Aceasta a susținut că expirarea măsurilor inițiale ar avea ca efect probabil continuarea dumpingului și continuarea sau reapariția prejudiciului cauzat industriei Uniunii.

(3)

La 15 mai 2018, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (4) („avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor inițiale în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (5) („regulamentul de bază”).

(4)

Ancheta privind continuarea dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2017 și 31 martie 2018 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(5)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat toate părțile interesate să participe la anchetă. Comisia a informat, în special, următoarele părți cu privire la deschiderea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor: solicitantul, producătorii cunoscuți din Uniune și asociațiile relevante ale acestora, producătorii-exportatori cunoscuți din RPC, importatorii neafiliați cunoscuți din Uniune, precum și autoritățile din RPC.

(6)

Toate părțile interesate au fost invitate să își facă cunoscute punctele de vedere, să transmită informații și să furnizeze elemente de probă justificative în termenele stabilite în avizul de deschidere. Părților interesate li s-a acordat, de asemenea, ocazia de a solicita în scris o audiere de către serviciile de anchetă ale Comisiei și/sau de către consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(7)

Producătorii reclamanți din Uniune, reprezentați de solicitant, au solicitat Comisiei să păstreze confidențialitatea denumirilor acestora, pentru a evita un posibil risc de represalii din partea autorităților locale chineze și/sau din partea actorilor privați din RPC. Aceștia au susținut că dezvăluirea identităților reclamanților ar putea avea un impact negativ grav asupra activităților lor comerciale și asupra relației cu omologii chinezi, cu care au legături puternice.

(8)

Comisia a evaluat aceste solicitări și elementele de probă furnizate. Aceasta a concluzionat că există într-adevăr dovezi care indică un risc semnificativ de represalii. Pe această bază, a aplicat un tratament confidențial denumirilor producătorilor reclamanți (6).

(9)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea eșantiona părțile interesate în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(10)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că selectase în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază. Înainte de deschiderea anchetei, 25 de producători din Uniune furnizaseră informațiile solicitate pentru selectarea eșantionului și își exprimaseră disponibilitatea de a coopera cu Comisia. Pe această bază, Comisia selectase în mod provizoriu un eșantion de patru producători, care au fost considerați reprezentativi pentru industria Uniunii (7). Selecția s-a bazat pe volumele de producție de produse similare, dimensiunea, localizarea geografică în Uniune și segmentul de produse al producătorilor. Cei patru producători din Uniune acopereau toate tipurile principale de produse și își aveau sediul în patru state membre. Dintre acești producători, doi au fost întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri (8)). Acest eșantion provizoriu a reprezentat peste 10 % din producția totală estimată a Uniunii pentru 2017.

(11)

În urma stabilirii eșantionului provizoriu, unul dintre producătorii incluși în eșantion a informat Comisia că s-a clasificat în mod eronat ca IMM, când de fapt nu era. Pentru a menține eșantionul reprezentativ, Comisia a modificat eșantionul provizoriu, incluzând încă o IMM (9). Eșantionul final rezultat a inclus cinci producători din Uniune, dintre care două IMM-uri, care acopereau toate tipurile principale de produse și care își aveau sediul în cinci state membre (10). Acest eșantion a reprezentat peste 10 % din producția totală estimată a Uniunii pentru 2017.

(12)

Camera de comerț chineză pentru importul și exportul produselor din industria ușoară și de artizanat („CCCLA”) a transmis observații privind procentajul scăzut al reprezentativității întreprinderilor incluse în eșantion (peste 10 %) în comparație cu ancheta inițială (peste 20 %). Cu toate acestea, Comisia a considerat că, având în vedere caracterul fragmentat al industriei articolelor de masă din ceramică și necesitatea de a include atât întreprinderi mari, cât și întreprinderi mici producătoare de diferite tipuri de produse din diferite state membre, eșantionul a inclus cel mai mare volum reprezentativ de vânzări care ar putea face în mod rezonabil obiectul examinării, ținând seama de timpul disponibil.

(13)

Pentru a decide dacă constituirea eșantionului era necesară și, în caz afirmativ, pentru a constitui un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. Cincisprezece importatori s-au făcut cunoscuți Comisiei, dintre care doisprezece au furnizat informațiile solicitate. Având în vedere numărul răspunsurilor, Comisia a decis să restrângă numărul importatorilor pe care îi va ancheta și a selectat un eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat două întreprinderi corespunzătoare celui mai mare volum reprezentativ de importuri de produs care face obiectul reexaminării în Uniune, care putea fi în mod rezonabil anchetate, ținând seama de timpul disponibil (11). Conform cifrelor raportate în etapa de eșantionare, întreprinderile incluse în eșantion au reprezentat aproximativ 2-5 % din importurile produsului în cauză în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(14)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a constitui un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din RPC să furnizeze informațiile precizate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(15)

Cinci sute treizeci și patru (534) de producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori chinezi au returnat formularele de eșantionare și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Acești producători-exportatori cooperanți din China au reprezentat împreună aproximativ 82 % și 76 % din volumele și valorile vânzărilor de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică din China către Uniune, în cursul perioadei anchetei de reexaminare. În urma analizării informațiilor furnizate de producătorii-exportatori chinezi, Comisia a decis să restrângă ancheta la un număr rezonabil de producători-exportatori, prin utilizarea unui eșantion în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază. La 29 iunie 2018 (nota la dosar nr. t18.007505), Comisia a selectat un eșantion de trei grupuri de producători-exportatori, bazat pe cel mai mare volum de vânzări către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Conform Eurostat, cele trei grupuri incluse în eșantion au acoperit aproximativ 8,8 % din totalul exporturilor din China către Uniune, în cursul perioadei anchetei de reexaminare (12).

(16)

CCCLA a transmis observații privind procentajul scăzut al reprezentativității întreprinderilor incluse în eșantion în comparație cu ancheta inițială (aproape 20 %). Cu toate acestea, Comisia a considerat că, având în vedere caracterul fragmentat al industriei articolelor de masă din ceramică, selectarea celor mai mari trei grupuri din punctul de vedere al vânzărilor de export declarate către Uniune a constituit cel mai mare volum reprezentativ de exporturi care ar putea face în mod rezonabil obiectul examinării, ținând seama de timpul disponibil.

(17)

La 25 iulie 2018, unul dintre grupurile incluse în eșantion (13) a informat serviciile Comisiei cu privire la decizia sa de a renunța la cooperare și de a nu trimite un răspuns la chestionar. Ulterior, în conformitate cu articolul 17 alineatul (4) din regulamentul de bază, Comisia a decis să selecteze un nou eșantion, prin adăugarea a încă unui grup, al patrulea cel mai mare din punctul de vedere al vânzărilor la nivelul Uniunii, în cursul perioadei anchetei de reexaminare (14).

(18)

Comisia a trimis chestionare celor trei grupuri de producători-exportatori chinezi incluși în eșantion și guvernului RPC („GC”), celor cinci producători din Uniune și celor doi importatori neafiliați incluși în eșantion. Două grupuri de producători-exportatori chinezi, patru producători din Uniune incluși în eșantion și doi importatori incluși în eșantion au furnizat răspunsuri complete la chestionar.

(19)

Un mic producător din Uniune a informat Comisia că nu va putea furniza un răspuns relevant la chestionar și, în consecință, a renunțat la cooperare. Din cauza etapei avansate a procedurii, înlocuirea întreprinderii incluse în eșantion nu a fost posibilă. Retragerea acesteia a afectat reprezentativitatea eșantionului, acesta fiind redus la trei mari producători și o IMM, în loc de două IMM-uri. Cu toate acestea, eșantionul modificat continua să reprezinte peste 10 % din producția totală estimată a Uniunii pentru 2017, incluzând toate segmentele de produs relevante (porțelan, gresie ceramică și faianță ceramică), întreprinderile mari și IMM-urile și menținând o repartizare geografică reprezentativă (patru state membre (15)).

(20)

Unul dintre grupurile de producători-exportatori chinezi incluși în eșantion a furnizat un răspuns la chestionar foarte deficitar, lăsând secțiuni goale privind vânzările și costurile interne, ceea ce nu a permis Comisiei să obțină toate informațiile considerate necesare pentru anchetă. În consecință, Comisia a informat acest grup că, în ceea ce îl privește, aceasta poate stabili constatările pe baza datelor disponibile, astfel cum se prevede la articolul 18 din regulamentul de bază (16).

(21)

Comisia a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării dumpingului și a prejudiciului, precum și interesul Uniunii. Au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

(22)

Similar cererii prezentate de producătorii reclamanți din Uniune în etapa de deschidere, astfel cum s-a menționat mai sus, la considerentul 7, producătorii din Uniune incluși în eșantion au solicitat ca identitățile lor să rămână confidențiale, de teama că s-ar putea confrunta cu represalii din partea clienților sau a concurenților vizați de această anchetă, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din regulamentul de bază. Comisia a examinat în mod individual temeiurile fiecărei cereri de păstrare a confidențialității. Aceasta a stabilit că există, într-adevăr, elemente de probă care indică o posibilitate semnificativă de represalii în fiecare dintre cazuri și a acceptat ca identitatea întreprinderilor respective să nu fie dezvăluită (17). Mai mult, Comisia a considerat că nu este adecvat să se dezvăluie cele cinci state membre unde își au sediul întreprinderile incluse în eșantion, deoarece astfel s-ar dezvălui în mod inevitabil și identitatea întreprinderilor în cauză.

(23)

CCCLA a susținut, atât înainte, cât și după informarea finală, că nedezvăluirea identității producătorilor din Uniune incluși în eșantion a constituit o încălcare gravă a dreptului la apărare al altor părți interesate. În primul rând, aceasta a susținut că nu au fost furnizate informații privind legăturile dintre producătorii din Uniune și întreprinderile chineze din același sector. Cu toate acestea, în nota la dosar care conține evaluarea elementelor de probă prezentate de producătorii din Uniune, Comisia a indicat legăturile care există cu întreprinderile chineze, legături care ar putea fi compromise prin dezvăluirea identității producătorilor din Uniune (18). În al doilea rând, CCCLA a criticat faptul că anonimitatea ar împiedica-o să prezinte observații relevante privind reprezentativitatea eșantionului, să stabilească dacă o întreprindere inclusă în eșantion fabrică sau nu produse de marcă și să verifice corectitudinea constatărilor Comisiei privind prejudiciul.

(24)

Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, protecția dreptului la apărare trebuie să fie, acolo unde este cazul, conciliată cu principiul confidențialității, care este prevăzut în mod expres la articolul 19 din regulamentul de bază (19). Câtă vreme permite primirea de rezumate neconfidențiale ale unor astfel de informații (de exemplu, sub forma unor intervale și/sau a unor elemente indexate) care nu duc la divulgarea de secrete de afaceri, această conciliere nu este absolută.

(25)

Prin aplicarea acestui principiu, Comisia s-a asigurat pe întreg parcursul anchetei actuale că toate aspectele relevante au putut fi verificate și soluționate în dosarele disponibile spre consultare de către părțile interesate. Aceste dosare au inclus note privind selectarea și reprezentativitatea eșantioanelor, comunicări publice privind producătorii din Uniune incluși în eșantion, inclusiv intervalele și/sau elementele indexate și alte comunicări relevante cu aceste întreprinderi și cu reprezentanții lor, precum procentul produselor de marcă fabricate de diferite întreprinderi incluse în eșantion. Pentru alegerea întreprinderilor incluse în eșantion sau pentru stabilirea constatărilor Comisiei privind prejudiciul nu au fost utilizate alte informații decât cele cuprinse în versiunea publică divulgată părților interesate. Prin urmare, prin dezvăluirea identității acestor întreprinderi, părților interesate nu le-ar fi fost furnizate informații suplimentare care ar fi fost relevante pentru verificarea corectitudinii constatărilor Comisiei. Așadar, Comisia a considerat că informațiile furnizate în documentele divulgate părților interesate sunt suficiente pentru respectarea dreptului la apărare al părților interesate, în timp ce dezvăluirea identității producătorilor din Uniune le-ar fi putut cauza prejudicii economice ireparabile și disproporționate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(26)

Având în vedere elementele de probă suficiente disponibile la deschiderea anchetei care tind să demonstreze existența în RPC a unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a considerat că este adecvat să deschidă ancheta în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(27)

În consecință, pentru a colecta datele necesare pentru eventuala aplicare a articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, Comisia i-a invitat, prin avizul de deschidere privind mijloacele de producție utilizate, pe toți producătorii cunoscuți din RPC să transmită informațiile solicitate în anexa III la avizul de deschidere privind mijloacele de producție utilizate pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării. Cei doi producători care au transmis răspunsuri cu privire la eșantionare au transmis și informațiile solicitate în anexa III.

(28)

Pentru a obține informațiile pe care le-a considerat necesare pentru ancheta sa cu privire la presupusele distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a trimis, de asemenea, un chestionar GC. În acest chestionar, GC a fost invitat să își exprime opinia privind elementele de probă incluse în cererea solicitantului, privind orice alte elemente de probă existente la dosar referitoare la existența unor distorsiuni semnificative, inclusiv, în special raportul, precum și privind oportunitatea aplicării articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază în cazul de față. Nu s-a primit niciun răspuns.

(29)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat, de asemenea, toate părțile interesate să își exprime punctele de vedere, să transmită informații și să furnizeze elemente de probă justificative cu privire la caracterul adecvat al aplicării articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, în termen de 37 de zile de la data publicării prezentului aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(30)

În avizul de deschidere, Comisia a precizat, de asemenea, că, având în vedere elementele de probă disponibile, ar putea fi necesar să selecteze o țară reprezentativă adecvată în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, în scopul stabilirii valorii normale bazate pe prețuri sau valori de referință nedistorsionate.

(31)

La 18 iulie 2018, Comisia a publicat o primă notă la dosar (20) (denumită în continuare „nota din 18 iulie”) prin care solicită opiniile părților interesate cu privire la sursele relevante pe care Comisia le-ar putea utiliza pentru determinarea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (e) a doua liniuță din regulamentul de bază. Pe baza răspunsurilor la anexa III la avizul de deschidere, Comisia a furnizat o listă a tuturor factorilor de producție, cum ar fi materialele, energia și forța de muncă, utilizați de producătorii-exportatori la fabricarea articolelor de masă și a articolelor de bucătărie din ceramică. În plus, pe baza criteriilor de alegere a prețurilor sau a valorilor de referință nedistorsionate, Comisia a identificat trei țări reprezentative posibile: Brazilia, Thailanda și Turcia.

(32)

Comisia a oferit tuturor părților interesate posibilitatea de a prezenta observații. Comisia a primit observații din partea CCCLA și a solicitantului.

(33)

Comisia a abordat observațiile primite de părțile interesate în cadrul unei a doua note (21) privind sursele utilizate pentru stabilirea valorii normale, la 9 octombrie 2018 („nota din 9 octombrie”). În nota din 9 octombrie, Comisia a specificat de asemenea lista factorilor de producție și a concluzionat că, în această etapă, Turcia este țara reprezentativă cea mai adecvată în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază. Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile. Comisia a primit observații din partea CCCLA și a solicitantului. Prezentul regulament a abordat aceste observații în secțiunea 3.2.3 de mai jos.

(34)

La 26 aprilie 2019, Comisia a comunicat faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să mențină taxele antidumping („informarea finală”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă de 20 de zile în care să poată prezenta observații cu privire la această informare. La solicitarea CCCLA, a avut loc o audiere la 17 mai 2019.

(35)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate de Comisie și au fost luate în considerare, după caz.

(36)

Produsul în cauză este același cu produsul care a făcut obiectul anchetei inițiale, și anume articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică, cu excepția râșnițelor de condimente sau mirodenii din ceramică și a pieselor lor de măcinare din ceramică, a râșnițelor de cafea din ceramică, a dispozitivelor de ascuțit cuțite din ceramică, a uneltelor de bucătărie din ceramică utilizate pentru operațiuni de tăiere, șlefuire, răzuire, feliere, abraziune și decojire și a pietrelor de copt pizza din ceramică-cordierit de tipul celor utilizate pentru coacerea pizzei sau a pâinii, care sunt încadrate în prezent la codurile NC ex 6911 10 00, ex 6912 00 21, ex 6912 00 23, ex 6912 00 25 și ex 6912 00 29 (codurile TARIC 6911100090, 6912002111, 6912002191, 6912002310, 6912002510 și 6912002910) și care sunt originare din Republica Populară Chineză (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(37)

Articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică pot fi din porțelan (inclusiv porțelan fin/porțelan de os), din ceramică obișnuită, gresie ceramică, faianță ceramică, ceramică fină sau din alte materiale. Produsul ceramic final depinde de tipul și de compoziția principalelor materii prime precum argila, caolinul, feldspatul și cuarțul.

(38)

Articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică se comercializează într-o mare varietate de forme care au evoluat de-a lungul timpului. Acestea se utilizează în locuri foarte diverse, spre exemplu, în gospodării, hoteluri, restaurante sau institute de îngrijire și sunt în principal destinate să intre în contact cu produsele alimentare.

(39)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică produse și vândute în Uniune de către industria Uniunii, articolele de masă din ceramică produse și vândute pe piața internă a RPC și articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică importate în Uniune din RPC au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și aceleași utilizări finale de bază. Prin urmare, ele sunt considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(40)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă expirarea măsurilor în vigoare ar putea duce la o continuare a dumpingului din partea RPC.

(41)

Conform Eurostat, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, China a exportat către Uniune 376 421 tone de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, în valoare totală de 671 978 000 EUR. Pentru aceeași perioadă, volumul și valoarea declarată a exporturilor producătorilor-exportatori cooperanți din China au fost de 292 866 tone și 484 020 950 EUR, reprezentând 78 %, respectiv 72 %. Într-o industrie fragmentată, cum sunt articolele de masă din ceramică, acesta poate fi considerat ca fiind un nivel înalt de cooperare.

(42)

În același timp, unul dintre cele patru grupuri incluse în eșantion a renunțat la cooperare, fără să furnizeze un răspuns la chestionar, iar altul a furnizat un răspuns la chestionar foarte deficitar, ceea ce nu a permis Comisiei să obțină toate informațiile considerate necesare. Mai mult, un al treilea grup inclus în eșantion a decis să renunțe la cooperare în timpul vizitei de verificare (22). În timpul verificării acestui grup, Comisia a constatat că datele furnizate în răspunsul la chestionar nu pot fi verificate suficient din cauza lipsei elementelor de probă. Întreprinderea nu a furnizat, în special, documentație care să ateste producția și documentație privind livrarea materiilor prime/produselor finite în cursul perioadei anchetei de reexaminare. De asemenea, anumite documente electronice, precum comenzile de achiziție și contractele de achiziție legate de tranzacțiile de livrare din cursul perioadei anchetei de reexaminare nu au fost disponibile la sediul întreprinderii. Mai mult, pentru cel puțin o tranzacție, documentația furnizată nu a corespuns cu informațiile verificate/documentația verificată pe care Comisia le-a primit/a primit-o de la furnizorul întreprinderii. Toate aceste constatări susțin concluzia că informațiile furnizate nu au fost fiabile și că o parte din producție și originea vânzărilor de export către UE din cursul perioadei anchetei de reexaminare au fost declarate fals.

(43)

Astfel, trei dintre cele patru grupuri incluse în eșantion, în ciuda acordului lor inițial, nu au cooperat până la urmă în cadrul anchetei. Comisia a informat întreprinderile vizate și autoritățile din China (23) că, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, aceasta poate stabili constatările cu privire la continuarea și/sau reapariția dumpingului pe baza datelor disponibile.

(44)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază, „valoarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare”.

(45)

Cu toate acestea, potrivit articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, „în cazul în care se stabilește […] că nu este adecvat să se folosească prețurile și costurile interne din țara exportatoare din cauza existenței în țara respectivă a unor distorsiuni semnificative în sensul literei (b), valoarea normală este construită exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate” și „include o sumă rezonabilă și nedistorsionată pentru cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale și pentru profituri” („cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale” sunt denumite în continuare „costuri VAG”).

(46)

Astfel cum se explică în continuare, Comisia a concluzionat în cadrul prezentei anchete că, pe baza dovezilor disponibile, aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este adecvată.

(47)

Articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază prevede următoarea definiție: „[d]istorsiunile semnificative sunt acele distorsiuni care apar atunci când prețurile sau costurile raportate, incluzând costul materiilor prime și al energiei, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului. Atunci când se evaluează existența unor distorsiuni semnificative, se ia în considerare, printre altele, impactul potențial al unuia sau mai multora dintre următoarele elemente:

(48)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, evaluarea existenței unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) țin seama, printre altele, de lista neexhaustivă de elemente din dispoziția precedentă. În temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, la evaluarea existenței unor distorsiuni semnificative, se ține seama de impactul potențial al unuia sau mai multora dintre aceste elemente asupra prețurilor și costurilor din țara exportatoare a produsului în cauză. Într-adevăr, având în vedere că lista nu este cumulativă, nu este necesar să se analizeze toate elementele pentru constatarea existenței unor distorsiuni semnificative. Mai mult, se pot utiliza aceleași circumstanțe de fapt pentru a demonstra existența unuia sau a mai multor elemente din această listă. Cu toate acestea, orice concluzie privind distorsiunile semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) trebuie luată pe baza tuturor elementelor de probă disponibile. Evaluarea globală a existenței unor distorsiuni poate lua de asemenea în considerare contextul general și situația din țara exportatoare, în special cazul în care conceptul unei „economii socialiste de piață”, este consacrat în Constituția Chinei, și întregul sistem juridic oferă guvernului competențe semnificative pentru a interveni în economie de așa manieră încât prețurile și costurile nu sunt rezultatul dezvoltării libere a forțelor de pe piață.

(49)

Articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază prevede următoarele: „[î]n cazul în care Comisia are indicii întemeiate în ceea ce privește posibila existență a unor distorsiuni semnificative, astfel cum sunt menționate la litera (b), într-o anumită țară sau într-un anumit sector din țara respectivă și, după caz, pentru aplicarea efectivă a prezentului regulament, Comisia întocmește, face public și actualizează periodic un raport care descrie circumstanțele pieței menționate la litera (b) în respectiva țară sau respectivul sector”.

(50)

În acest sens, Comisia a elaborat anterior „Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind distorsiunile semnificative din economia Republicii Populare Chineze în scopul anchetelor în materie de apărare comercială” (denumit în continuare „raportul”). Raportul subliniază existența unei intervenții substanțiale a statului la mai multe niveluri ale economiei, inclusiv distorsiuni specifice în numeroși factori-cheie de producție (precum terenurile, energia, capitalul, materiile prime și forța de muncă) precum și în anumite sectoare (precum sectorul ceramicii). Raportul a fost inclus în dosarul anchetei în etapa de deschidere a acesteia. Cererea conținea, de asemenea, probe relevante care au completat raportul.

(51)

Cererea a confirmat afirmațiile privind existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) menționat mai sus, completând raportul.

(52)

În primul rând, solicitantul a făcut referire în secțiunea 3.B.i din cerere la existența în China a unor distorsiuni semnificative, astfel cum s-a stabilit în raport. Solicitantul a extins aceste informații și într-un document separat anexat la cererea sa („raportul ThinkDesk”) (24).

(53)

Având în vedere documentele de mai sus, solicitantul a invocat existența unor distorsiuni în legătură cu factorii de producție. Mai mult, solicitantul a invocat existența unor legături între factorii de decizie politică din China și consiliile de administrație ale întreprinderilor producătoare de articole de masă și de articole de bucătărie, calificate de solicitant ca fiind „relativ mari”.

(54)

Cererea solicitantului oferă, de asemenea, exemple privind ajutorul semnificativ din ultimii ani, din partea statului, pentru producătorii de articole de masă și de articole de bucătărie. Raportul ThinkDesk subliniază măsurile de recompensă și sprijin financiar luate de autoritățile chineze pentru sectorul ceramicii. Mai mult, raportul menționat anterior face referire la existența unei politici economice care să stimuleze capacitățile de inovare și modernizarea tehnologiilor în cadrul sectorului ceramicii. În acest sens, acesta menționează anumite măsuri de sprijin financiar acordate de guverne, la toate nivelurile administrative (25).

(55)

Printre alte măsuri de sprijin, solicitantul a demonstrat existența sprijinului guvernamental pentru export, sub forma unor reduceri de TVA sau a unei asigurări a creditelor de export, prin intermediul întreprinderii deținute de stat China Export & Credit Insurance Corporation (Sinosure), de care au beneficiat producătorii de ceramică din China (26). Mai mult, raportul ThinkDesk confirmă faptul că relevanța industriei ceramice pentru economiile locale a dus la un puternic sprijin financiar și de altă natură din partea guvernelor regionale (27). În plus, întreprinderile au primit sprijin financiar legat de comercializare, brevete și mărci (28).

(56)

Solicitantul s-au bazat pe raport și pe raportul ThinkDesk pentru a susține rolul dominant actual al statului în economia chineză și au concluzionat că sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică a făcut obiectul unor distorsiuni semnificative ale pieței.

(57)

Comisia a analizat dacă era adecvat sau nu să se folosească prețurile și costurile de pe piața internă din China, având în vedere existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Comisia a făcut acest lucru pe baza elementelor de probă disponibile la dosar, inclusiv a elementelor de probă cuprinse în raport, care se bazează pe surse disponibile în mod public. Această analiză a inclus examinarea intervențiilor substanțiale ale statului în economia RPC în general, dar și a situației specifice a pieței din sectorul relevant, inclusiv a produsului care face obiectul reexaminării.

(58)

În temeiul secțiunii 5.2.2 din avizul de deschidere și în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază, toate părțile interesate au fost invitate să respingă, să comenteze sau să completeze elementele de probă aflate la dosarul anchetei la momentul deschiderii acesteia, care tind să demonstreze existența unor distorsiuni semnificative. Niciunul dintre producătorii-exportatori nu a utilizat această posibilitate. Mai mult, producătorii-exportatori au fost invitați în mod specific, în cadrul chestionarului producătorilor-exportatori, să facă afirmații și să furnizeze elemente de probă justificative în cazul în care consideră că unele costuri sau niciunul dintre costurile lor nu au fost afectate de distorsiuni semnificative. Un producător-exportator a susținut că costurile sale cu materiile prime nu au fost distorsionate. Cu toate acestea, în ciuda unei solicitări exprese înaintea verificării, acesta nu a furnizat elemente de probă justificative la fața locului. Mai mult, astfel cum se explică la considerentul 42 de mai sus, acesta a decis chiar să înceteze colaborarea.

(59)

În urma informării, CCCLA a afirmat că Acordul antidumping al OMC nu prevede obstacolul procedural de a formula observații privind un raport de țară. Comisia a remarcat că această afirmație se referă la poziția CCCLA privind conformitatea noii metodologii a OMC, care este abordată mai jos, la considerentele 126 și 127. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(60)

În urma informării, CCCLA a mai susținut că producătorilor-exportatori chinezi nu li s-a oferit o ocazie reală de a demonstra că nu au fost afectați în mod individual de distorsiunile semnificative menționate în raport și în raportul ThinkDesk. Mai mult, CCCLA a susținut că, în temeiul noii metodologii antidumping a UE [Regulamentul (UE) nr. 2017/2321 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017], exportatorii individuali nu mai au posibilitatea de a demonstra că pot fi tratați separat de presupusa situație la nivel național, spre deosebire de metodologia aplicabilă RPC, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din versiunea anterioară a regulamentului de bază, care le permitea exportatorilor individuali să beneficieze de tratament de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață, dacă demonstrau acest lucru. Prin urmare, CCCLA a susținut că Comisia a încălcat principiul bunei administrări, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare în legătură cu această organizație și cu toți exportatorii chinezi și că a încălcat articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a UE.

(61)

Comisia reamintește faptul că principiul bunei administrări, atunci când constituie expresia unui drept specific, precum dreptul la un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil, astfel cum se prevede la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale, trebuie considerat o normă de drept a UE, al cărei scop este de a le conferi drepturi persoanelor. Cu toate acestea, conform jurisprudenței, principiul bunei administrări nu conferă, în sine, drepturi persoanelor, cu excepția cazului în care constituie expresia unor drepturi specifice (29). În acest sens, trebuie remarcat faptul că, contrar afirmațiilor CCCLA, toate părțile au avut posibilitatea, pe întreg parcursul anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, să formuleze observații privind existența unor distorsiuni semnificative, legătura cu produsul în cauză și efectul său asupra activității lor. Producătorii-exportatori ar fi putut răspunde la secțiunea F-5 din chestionar. Un producător-exportator ar fi putut încerca să prezinte dovezi în sprijinul afirmației sale conform căreia costurile cu materiile prime nu sunt distorsionate. Astfel cum s-a menționat la considerentul 58, niciuna dintre aceste părți nu a ales să facă acest lucru. Prin urmare, aceste părți interesate nu pot invoca principiul bunei administrări, prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a UE, în sprijinul afirmației lor privind existența unor distorsiuni semnificative pentru producătorii-exportatori în cauză. Mai mult, argumentele teoretice bazate pe comparații abstracte între diferite versiuni ale legislației antidumping nu sunt relevante în contextul articolului 41 din Cartă, deoarece Comisia are obligația legală de a respecta legislația în vigoare. Acestea fiind spuse, Comisia mai remarcă faptul că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) paragraful al doilea a treia liniuță din regulamentul de bază, costurile interne ale exportatorilor pot fi utilizate pentru a construi valoarea normală „în măsura în care s-a stabilit în mod cert că acestea nu sunt distorsionate, pe baza unor elemente de probă precise și adecvate”. Aceasta înseamnă că, dacă această cerință este îndeplinită, situația individuală a unui producător-exportator poate fi luată în considerare, iar pentru stabilirea valorii normale vor fi utilizate propriile sale costuri. În orice caz, Comisia reamintește faptul că CCCLA nu poate invoca un drept procedural care nu o afectează personal și negativ, astfel că nu poate susține încălcarea unui drept specific care este personal pentru membrii săi.

(62)

Așadar, Comisia a respins afirmația conform căreia ar fi existat o încălcare a articolului 41 din Cartă.

(63)

Sistemul economic chinez se bazează pe conceptul de „economie de piață socialistă”. Acest concept este consacrat în Constituția Chinei și determină guvernanța economică a Chinei. Principiul de bază este „proprietatea publică socialistă asupra mijloacelor de producție, și anume proprietatea întregului popor și proprietatea colectivă a populației active”. Economia de stat este considerată „forța principală a economiei naționale”, iar statul are mandatul „de a asigura consolidarea și creșterea economică” (30). În consecință, configurația generală a economiei chineze nu numai că permite intervenții publice substanțiale în economie, dar astfel de intervenții sunt mandatate în mod expres. Noțiunea de supremație a proprietății publice asupra proprietății private se raportează la întregul sistem juridic și este subliniată ca principiu general în toate actele legislative centrale. Legea privind proprietatea chineză este un exemplu grăitor: ea se referă la etapa primară a socialismului și încredințează statului competența de a susține sistemul economic de bază în cadrul căruia proprietatea publică joacă un rol dominant. Alte forme de proprietate sunt tolerate, legea permițându-le să se dezvolte în paralel cu proprietatea de stat (31).

(64)

În plus, în temeiul legislației chineze, economia de piață socialistă este dezvoltată sub conducerea Partidului Comunist Chinez (PCC). Structurile statului chinez și ale PCC sunt interconectate la toate nivelurile (juridic, instituțional, personal), formând o suprastructură în care rolul PCC și rolul statului nu pot fi diferențiate. În urma unei modificări a Constituției chineze din martie 2018, rolul principal al PCC a fost consolidat și mai mult, fiind reafirmat în textul articolului 1 din Constituție. După prima teză a dispoziției deja existente: „[s]istemul socialist este sistemul de bază al Republicii Populare Chineze” s-a adăugat o a doua teză: „[t]răsătura definitorie a socialismului cu caracteristici chineze este autoritatea Partidului Comunist din China (32)”. Aceasta ilustrează controlul necontestat și în continuă creștere al PCC asupra sistemului economic al Chinei. Această autoritate și acest control sunt inerente sistemului chinez și depășesc cu mult situația obișnuită din alte țări în care guvernele exercită un control macroeconomic general, în ale cărui limite acționează forțele de pe piața liberă.

(65)

Statul chinez se angajează într-o politică economică intervenționistă, în conformitate cu obiectivele sale, care coincide cu agenda politică stabilită de PCC, mai degrabă decât să reflecte condițiile economice predominante de pe o piață liberă. (33). Instrumentele economice intervenționiste utilizate de autoritățile chineze sunt multiple, printre acestea numărându-se sistemul de planificare industrială, sistemul financiar, precum și la nivelul cadrului de reglementare.

(66)

În primul rând, la nivelul controlului administrativ general, direcția economiei chineze este guvernată de un sistem complex de planificare industrială care afectează toate activitățile economice din țară. Toate aceste planuri acoperă o matrice cuprinzătoare și complexă de sectoare și politici interdisciplinare și sunt prezente la toate nivelurile de guvernare. Planurile la nivel de provincie sunt detaliate, în timp ce planurile naționale stabilesc obiective mai generale. Planurile precizează, de asemenea, modalitatea de sprijinire a industriilor/sectoarelor relevante, precum și termenele în care trebuie realizate obiectivele. Unele planuri conțin încă obiective explicite privind realizările, în timp ce aceasta a fost o caracteristică obișnuită în ciclurile anterioare de planificare. În cadrul planurilor, sectoarele industriale individuale și/sau proiectele sunt identificate ca priorități (pozitive sau negative), în conformitate cu prioritățile guvernului și cu obiectivele de dezvoltare specifice (modernizare industrială, expansiune internațională etc.) care le sunt atribuite. Operatorii economici, atât privați, cât și cei de stat, trebuie să își adapteze efectiv activitățile comerciale în funcție de realitățile impuse de sistemul de planificare. Nu numai datorită caracterului obligatoriu al planurilor, ci și pentru că autoritățile chineze competente de la toate nivelurile de guvernare aderă la sistemul de planuri și își utilizează competențele în mod corespunzător, operatorii economici sunt determinați, astfel, să respecte prioritățile stabilite în planuri (a se vedea, de asemenea, secțiunea 3.2.2.5 de mai jos) (34).

(67)

În al doilea rând, la nivelul alocării resurselor financiare, sistemul financiar din China este dominat de băncile comerciale deținute de stat. Atunci când își stabilesc și își pun în aplicare politica de creditare, aceste bănci trebuie să se alinieze mai degrabă la obiectivele de politică industrială ale guvernului decât la evaluarea avantajelor economice ale unui anumit proiect (a se vedea, de asemenea, secțiunea 3.2.2.8 de mai jos) (35). Același lucru este valabil și pentru celelalte componente ale sistemului financiar chinez, cum ar fi piețele bursiere, piețele de obligațiuni, piețele de capital privat etc. De asemenea, aceste părți ale sectorului financiar, altele decât sectorul bancar, sunt organizate din punct de vedere instituțional și operațional într-un mod care nu este orientat spre maximizarea funcționării eficiente a piețelor financiare, ci spre asigurarea controlului și facilitarea intervenției statului și a PCC (36).

(68)

În al treilea rând, în ceea ce privește cadrul de reglementare, intervențiile din partea statului în economie iau o serie de forme. De exemplu, normele privind achizițiile publice sunt utilizate în mod regulat pentru îndeplinirea unor obiective de politică, altele decât eficiența economică, subminând astfel principiile de piață din zonă. Legislația aplicabilă prevede în mod precis că achizițiile publice trebuie efectuate pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor stabilite de politicile de stat. Natura acestor obiective rămâne totuși nedefinită, lăsând astfel organismelor decizionale o marjă largă de apreciere (37). În mod similar, în domeniul investițiilor, guvernul chinez menține un control și o influență semnificative asupra destinației și dimensiunii investițiilor de stat și private. Autoritățile utilizează trierea investițiilor, precum și diverse stimulente, restricții și interdicții legate de investiții ca instrumente importante de sprijinire a obiectivelor politicii industriale, cum ar fi menținerea controlului statului asupra sectoarelor-cheie sau consolidarea industriei interne (38).

(69)

În concluzie, modelul economic chinez se bazează pe anumite axiome de bază care prevăd și încurajează intervenții guvernamentale multiple. Astfel de intervenții substanțiale ale statului sunt în contradicție cu jocul liber al forțelor pieței, ceea ce conduce la distorsionarea alocării eficiente a resurselor în conformitate cu principiile pieței (39).

(70)

În RPC, întreprinderile care își desfășoară activitatea sub proprietatea statului, controlul și/sau supravegherea politicilor sau orientările statului reprezintă o parte esențială a economiei.

(71)

În ceea ce privește proprietatea statului, având în vedere că industria articolelor de masă și a articolelor de bucătărie din ceramică din China este puternic fragmentată, este dificil să se formuleze concluzii generale privind structurile de proprietate din acest sector. Cererea solicitantului a analizat nouă întreprinderi cotate la bursă, care sunt producători relativ mari de articole de bucătărie și de articole de masă și care exportă o parte semnificativă din producție. Conform solicitantului, în opt dintre aceste nouă întreprinderi, statul a deținut, în momentul analizei, o participație de până la 5 %, în timp ce diferite entități deținute de stat au deținut o participație cumulativă de aproape 50 % în cea de a noua întreprindere (40). Cotele de participare a statului la capital în alte principale întreprinderi producătoare de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică (41) variază între 46,5 % în Jiangsu Gaochun, (42) peste 30,34 % în Jingdezhen Redleaf Ceramics (43) și 33 % în Sanyuan Ceramics (44). Comisia nu dispune de cifre privind alte întreprinderi chineze din acest sector. Prin urmare, elementele de probă nu demonstrează existența unei proprietăți semnificative a statului în industria articolelor de masă și a articolelor de bucătărie din ceramică.

(72)

În ceea ce privește controlul exercitat de stat, guvernul și PCC mențin structuri care le asigură influența continuă asupra întreprinderilor. Statul (și în multe privințe, inclusiv PCC) nu numai că formulează și supraveghează în mod activ punerea în aplicare a politicilor economice generale de către întreprinderile individuale, dar își revendică și dreptul de a participa la procesul decizional operațional al acestora. Elementele care indică existența unui control guvernamental asupra întreprinderilor în sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică sunt dezvoltate în continuare în secțiunea 3.2.2.4 de mai jos.

(73)

În ceea ce privește supravegherea în privința politicilor și îndrumarea statului în sectorul ceramicii, analiza este prezentată în secțiunile 3.2.2.4 și 3.2.2.5 de mai jos. Având în vedere nivelul ridicat al controlului și al intervenției statului în sectorul ceramicii, astfel cum este descris mai jos, până și producătorii privați de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică sunt împiedicați să își desfășoare activitatea în condiții de piață.

(74)

Date fiind cele de mai sus, Comisia a concluzionat că pe piața pentru articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică din RPC își desfășoară activitatea, într-o mare măsură, întreprinderi care sunt supuse controlului sau supravegherii în privința politicilor ori îndrumării guvernului chinez.

(75)

Statul chinez este în măsură să intervină în ceea ce privește prețurile și costurile prin prezența statului în cadrul firmelor. Celulele PCC din întreprinderile de stat și private, în special, reprezintă un canal important prin care statul poate interveni în deciziile de afaceri. Conform dreptului întreprinderilor comerciale din RPC, se înființează o organizație PCC în fiecare întreprindere (cu cel puțin trei membri ai PCC, astfel cum se specifică în Constituția PCC (45)), iar întreprinderea oferă condițiile necesare pentru desfășurarea activităților organizației de partid. În trecut, această cerință pare să nu fi fost întotdeauna urmată sau aplicată cu strictețe. Cu toate acestea, cel puțin din 2016, PCC și-a consolidat pretențiile de a controla deciziile comerciale în întreprinderile deținute de stat ca o chestiune de principiu politic. Se pare că PCC exercită, de asemenea, presiuni asupra întreprinderilor private să acorde prioritate „patriotismului” și să urmeze disciplina de partid (46). În 2017 s-a raportat că există celule de partid în 70 % din cele aproximativ 1,86 milioane de întreprinderi private, exercitându-se o presiune tot mai mare ca organizațiile PCC să aibă ultimul cuvânt în procesul decizional din cadrul întreprinderilor respective (47). Aceste reguli se aplică în mod general întregii economii chineze, la nivelul tuturor sectoarelor, inclusiv sectorului ceramicii. Prin urmare, s-a stabilit că aceste norme se aplică, de asemenea, producătorilor de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică și furnizorilor de mijloace de producție ai acestora.

(76)

Mai ales în sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică există legături strânse între procesele decizionale ale întreprinderilor chineze producătoare de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică și stat, în special PCC. Raportul ThinkDesk prezintă nume de persoane care ocupă funcții de conducere în șase dintre aceste întreprinderi, care dețin sau au deținut funcții publice sau de stat (48). Comisia a stabilit, pe baza altor surse, că, în legătură cu trei dintre acești principali producători de articole de masă din ceramică: președintele consiliului de administrație și directorul general al întreprinderii incluse în eșantion, Guangdong Songfa Ceramics Co. Ltd, unul dintre cei mai mari exportatori de pe piața Uniunii, a avut rolul de delegat în cadrul celui de al XI-lea Congres național al poporului din China (49) și a fost membru al celui de al XII-lea Congres al poporului din provincia Guangdong (50); președintele unei alte întreprinderi cotate la bursă din Guangdong - the Great Wall of Cultural Group Holding Co Ltd. - a deținut funcția de delegat în cadrul celui de al XII-lea Congres al poporului din provincia Guangdong (51); președintele întreprinderii cotate la bursă Guangdong Sitong Group Co., Ltd. a fost de asemenea membru al Comitetului municipal din Chaozhou în cadrul Conferinței consultative politice a poporului (52); mai mult, vice-președintele și managerul general al aceleiași întreprinderi a ocupat în același timp funcția de membru al Comitetului permanent al celui de al XIII-lea Congres municipal al poporului din Chaozhou (53). În plus, Comisia a stabilit că toți candidații care urmau să fie aleși în 2018 ca directori neindependenți în consiliul Songfa Ceramics Co. Ltd erau membri ai PCC (54).

(77)

Comisia a mai constatat, în ceea ce privește Songfa Ceramics, că, în 2017 și 2018, întreprinderea a fost destinatarul unor transferuri financiare, definite în conturile lor ca „subvenții pentru cheltuielile activităților membrilor de partid legate de «două noi tipuri de organizații»” (55). Termenul „două noi tipuri de organizații” definește o politică de stat care vizează crearea unor organizații de bază (în esență, celule de partid) în cadrul întreprinderilor și al „organizațiilor sociale” (56). Indiferent de volumul transferurilor financiare către Songfa, simpla existență dovedește legătura strânsă între întreprinderile producătoare de ceramică și PCC și faptul că PCC desfășoară activități în cadrul întreprinderii.

(78)

Prezența și intervenția statului pe piețele financiare (a se vedea și secțiunea 3.2.2.8 de mai jos), precum și în furnizarea materiilor prime și a factorilor de producție au un efect suplimentar de distorsionare asupra pieței (57).

(79)

Având în vedere toate cele de mai sus, Comisia a concluzionat că prezența statului în cadrul întreprinderilor din sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică, precum și în sectorul financiar și în alte sectoare ale factorilor de producție, alături de cadrul descris la secțiunea 3.2.2.3 și următoarele, îi permit GC să intervină în ceea ce privește prețurile și costurile.

(80)

Direcția economiei chineze este determinată în mare măsură de un sistem elaborat de planificare care stabilește prioritățile și obiectivele asupra cărora trebuie să se concentreze administrațiile centrale și locale. La toate nivelurile de guvernare există planuri relevante care acoperă practic toate sectoarele economice. Obiectivele stabilite de instrumentele de planificare au caracter obligatoriu, iar autoritățile de la fiecare nivel administrativ monitorizează punerea în aplicare a planurilor de către nivelul inferior corespunzător de guvernare. În ansamblu, sistemul de planificare din China are ca rezultat faptul că resursele sunt direcționate către sectoare desemnate de guvern ca fiind strategice sau altfel importante din punct de vedere politic, în loc să fie alocate în conformitate cu forțele pieței (58).

(81)

Sectorul ceramicii din China, inclusiv producția de bunuri de consum ceramice, precum articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică, este un sector cu o utilizare intensivă a forței de muncă, care are o valoare tradițională în China și căruia statul chinez i-a supravegheat, direcționat și gestionat îndeaproape evoluția, prin diverse documente de planificare (59). Producția de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică este reglementată de cadrul normativ chinez referitor la industria ușoară, prin intermediul instrumentului general al celui de al 13-lea Plan de dezvoltare a industriei ușoare pentru 2016-2020. Planul respectiv precizează în special că, pentru toate sectoarele vizate (prin urmare, și pentru sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie), acesta pune în aplicare spiritul deciziilor luate în cadrul Congresului național al PCC și în cadrul mai multor sesiuni plenare ale celui de al XVIII-lea Congres al Partidului. Acest plan impune mai multe dispoziții în sectoarele vizate (inclusiv în sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie) în ceea ce privește gestionarea cererii și ofertei, organizarea structurii corporative, gestionarea lanțului valoric, profilul exporturilor, precum și planificarea producției și a investițiilor. Acesta stabilește un obiectiv de creștere anuală pentru valoarea adăugată din sectoarele vizate de 6-7 %. Planul enumeră și o serie de măsuri de sprijin, al căror scop este în special competitivitatea întreprinderilor din industria ușoară pe plan internațional (60). Pentru sectorul ceramicii, acesta stipulează dispoziții foarte detaliate privind dezvoltarea produselor. Printre altele, în legătură cu articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică, statul indică „dezvoltarea cu prioritate a produselor care consumă puține resurse, precum porțelanul de os de înaltă calitate, porțelanul cu un conținut ridicat de cuarț, porțelanul cu talc, porțelanul cu un conținut ridicat de feldspat și produsele menajere ecologice din ceramică, fără solubilizarea metalelor grele; consolidarea capacităților întreprinderilor pentru inovarea și conceperea de produse; creșterea valorii adăugate a produselor; consolidarea moștenirii și a dezvoltării tehnicilor artistice tradiționale din domeniul ceramicii; dezvoltarea cu prioritate a produselor artistice fine din ceramică; dezvoltarea cu prioritate a unor materiale ceramice ultra-fine, de înaltă puritate, cu performanțe remarcabile, precum putere și rezistență ridicată, rezistența la temperaturi ridicate, la coroziune, la șocuri termice, la metale topite etc., a unor materiale cu transfer de căldură de înaltă performanță, a unor noi materiale cu membrană ceramică, de înaltă performanță, a unor materiale ceramice pentru uz casnic, de înaltă calitate.” (61) Acesta include dispoziții și privind activitățile de export ale întreprinderilor: „[…] Cucerirea în mod activ a unor piețe noi și emergente, precum Orientul Mijlociu, Rusia, Africa, Europa, Asia de Sud-Est, Asia de Vest, America de Sud, America Centrală etc.”; „consolidarea cooperării internaționale privind capacitatea de producție, susținerea întreprinderilor de marcă pentru a «ajunge» [pe piețele străine], instituirea unor centre logistice și de distribuție pe principalele piețe de desfacere,[…]” (62). Printre măsurile de punere în aplicare a obiectivelor de mai sus, planul stipulează instrumente chineze de gestionare a intrării pe piață – în special o legislație care să restricționeze investițiile în anumite sectoare: „Consiliul de Stat stabilește, sub forma unei liste, industriile, domeniile și sectoarele de afaceri în care sunt interzise sau restricționate operațiunile de investiții.” Mai mult, statul enumeră în plan o serie de măsuri de sprijin care vor fi disponibile pentru a sprijini sectoarele în cauză (prin urmare și producția de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică), precum, printre altele, fondurile destinate inovării, împrumuturile preferențiale, stimulentele la export, transferurile financiare, scutirile de impozit, schemele de reducere a costurilor pentru utilizarea terenurilor sau de stabilizare a ocupării forței de muncă. Elementele de probă existente la dosar, furnizate în cererea solicitantului, și rapoartele anuale ale câtorva întreprinderi producătoare de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică includ exemple ale acestor măsuri de sprijin (63).

(82)

Intervenția GC în sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică reiese nu numai din planul central descris mai sus, ci și dintr-o întreagă gamă de documente de planificare „de sus în jos”, de la toate nivelurile – de la nivel național, la nivel municipal. Un exemplu notabil este provincia Guangdong, unde se află cel mai mare număr de producători-exportatori cooperanți din cadrul acestei anchete și care are cea mai mare producție de bunuri din ceramică din China (64). În această provincie, sectorul a fost reglementat între anii 2016 - 2018 de un plan regional - planul de acțiune din Guangdong de transformare a industriei ceramice și de modernizare a rutei tehnologice (denumit în continuare „Planul de acțiune din Guangdong”) (65). În conformitate cu documentele de planificare centralizată, Planul de acțiune din Guangdong stipulează, în special, printre principalele sale obiective, „o optimizare continuă a structurilor industriei: [prin] creșterea semnificativă [a] proporției […] produselor cu valoare adăugată mare; construi[rea] [a] cel puțin două baze demonstrative naționale pentru un nou model de industrializare; promova[rea] [a] cel puțin: două clustere industriale de peste 50 de miliarde RMB, [a] 1-2 întreprinderi (grupuri) cu un venit anual din activitatea comercială principală de peste 10 miliarde RMB și [a] 40 de întreprinderi cu un venit anual din activitatea comercială principală de peste 1 miliard RMB.” (66) Acest plan de acțiune mai stipulează „îmbunătățirea nivelului de dezvoltare a industriei”, printre altele: prin „optimizarea clusterelor industriale: accelera[rea] în continuare a construirii unor baze de producție de articole ceramice precum Foshan, Chaozhou, Meizhou și Qingyuan”, prin „extinde[rea] lanțul[ui] valoric al industriei: integra[rea] activ[ă] în lanțul valoric al industriei ceramice globale” [și] „participa[rea] activ[ă] la cooperare și la schimburile internaționale: exploata[rea] pe deplin [a] două tipuri de resurse (67) și [a] două tipuri de piețe (68), pune[rea] în aplicare a strategiei de mondializare, îmbunătăți[rea] competitivității industriei pe plan internațional.” (69) Planul de acțiune din Guangdong, urmând orientările celui de al 13-lea Plan cincinal pentru industria ușoară, prevede orientări specifice pentru dezvoltarea produselor, care să fie adoptate de producătorii ceramici din Guangdong: „În ceea ce privește articolele ceramice (de artă) de uz casnic: dezvoltarea unor seturi complete de produse de înaltă calitate și a unor articole ceramice de uz casnic transformate în produse de artă, precum și a unor articole ceramice de artă transformate în produse de uz casnic; dezvoltarea în comun a unor materiale precum vitroceramica, porțelanul ranforsat, porțelanul de os, porțelanul de magnezie, porțelanul cu un conținut ridicat de cuarț, emailul de înaltă calitate, etc; dezvoltarea unor emailuri în culori fine.” (70) În sfârșit, planul de acțiune stabilește o repartizare specifică a rolurilor în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozițiilor sale, atribuind aceste sarcini de execuție, în special: Comisiei pentru economie și tehnologia informației din provincie, pentru „a-și asuma rolul de coordonare și de îndrumare a transformării și modernizării industriei ceramice în întreaga provincie”, Departamentului pentru protecția mediului din provincie, pentru „a supraveghea și îndruma autoritățile locale de protecție a mediului care, conform legii, iau măsuri pentru evaluarea și aprobarea protecției mediului, autorizarea protecției mediului, supravegherea zilnică a mediului și gestionarea proiectelor din industria ceramică”, departamentelor provinciei pentru terenuri și resurse, finanțe, impozitare și energie electrică, pentru „a-și îndeplini atribuțiile în vederea asigurării punerii în aplicare în mod corespunzător a politicilor relevante” și autorităților economice și responsabile de tehnologia informației competente din fiecare oraș, pentru „a asigura strânsa coordonare și cooperare între departamentele relevante și gestionarea în comun, astfel încât proiectele de transformare și de modernizare a principalelor întreprinderi să se facă rapid, în conformitate cu programul planificat.” (71)

(83)

După cum se ilustrează la considerentul anterior privind provincia Guangdong, gestionarea sectorului ceramicii din provincie se face la nivel local. De exemplu, producătorii de articole ceramice din orașul Chaozhou - unul dintre principalele centre de producție de articole ceramice (72) (menționat în Planul de acțiune din Guangdong) - sunt obligați să respecte și un plan sectorial local: Foaia de parcurs și Planul de acțiune al orașului Chaozhou pentru transformarea și modernizarea tehnologică a sectorului ceramicii (73) (denumit în continuare Planul de acțiune din Chaozhou), care îndeplinește în sine condițiile unui plan industrial general pentru oraș (cel de al 13-lea Plan cincinal pentru dezvoltarea economică și socială a orașului Chaozhou) (74). Planul de acțiune din Chaozhou a inclus, în special, instrucțiuni specifice referitoare la ce ar trebui să realizeze orașul în ceea ce privește structura și producția industrială – obiectivele au constat, de exemplu, în amplasarea în oraș a cel puțin cinci producători cu o valoare a producției anuale de peste 500 milioane RMB sau a cel puțin zece întreprinderi cotate la bursă (cu sprijinul unor măsuri speciale de ajutor din partea statului (75)) până în 2018. Planul de acțiune din Chaozhou a reglementat și obiectivele orașului în ceea ce privește structura produselor: până la sfârșitul perioadei de planificare, cel puțin 10 % dintre marile întreprinderi au trebuit să utilizeze o tehnologie înaltă, în timp ce proporția de produse nou introduse trebuia să reprezinte cel puțin 10 % din cifra de afaceri (76).

(84)

Chaozhou nu este singurul oraș în care operațiunile întreprinderilor fac obiectul planificării de către stat: producătorii de articole ceramice din orașul Foshan, o altă bază importantă de producție a articolelor ceramice menționată în Planul de acțiune din Guangdong, fac obiectul Planului municipalității Foshan de dezvoltare a unei industrii ceramice moderne în perioada 2010-2020 („Planul Foshan”) (77). Conform ultimului document, industria locală urmează să fie remodelată „în conformitate cu principiul «susținerii unui număr mare de întreprinderi, transformării și modernizării unor întreprinderi, transformării și eliminării unei serii de întreprinderi» asigurând transformarea treptată a industriei ceramice actuale dintr-o industrie inferioară, într-o industrie de vârf” (78). Planul Foshan a stabilit, pentru întreprinderile locale, o gamă progresivă de obiective cantitative și calitative în materie de realizări: până în 2012, „să se mențină o dezvoltare constantă și o creștere moderată a industriei, astfel încât aceasta să ajungă la 72 miliarde RMB; să se asigure că există 10 întreprinderi a căror valoare a producției anuale depășește 1 miliard RMB; industria producătoare de articole din ceramică de înaltă calitate pentru construcții, de articole ceramice sanitare, de produse ceramice de artă, de produse ceramice speciale și de articole ceramice creative să apară treptat”; până în 2015, „să se mențină o dezvoltare constantă și o creștere moderată a industriei, astfel încât aceasta să ajungă la 80 miliarde RMB; să se asigure că există două întreprinderi a căror valoare a producției anuale depășește 2 miliarde RMB și 15 întreprinderi a căror valoare a producției anuale depășește 1 miliard RMB; [și] proporția relativă de articole din ceramică de înaltă calitate pentru construcții, de articole ceramice sanitare, de produse ceramice de artă, de produse ceramice speciale și de articole ceramice creative din cadrul industriei ceramice globale să crească în mod semnificativ”; în timp ce pe termen mediu și lung (2016-2020), în conformitate cu planul Foshan: „volumul producției să mențină poziția de lider a Chinei în industria ceramică și o cotă importantă în cadrul industriei ceramice globale, [iar] indicatori precum valoarea și volumul producției ceramice globale, profitul, ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare, conținutul economic global etc. să atingă un nivel relativ ridicat, astfel încât Foshan să devină efectiv «capitala ceramicii» la nivel mondial.” (79)

(85)

Comisia a considerat că elementele de probă de mai sus privind sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică sunt suficiente pentru a considera că politicile sau măsurile publice influențează forțele de pe piața liberă din sectorul ceramicii.

(86)

În orice caz, în ceea ce privește distorsiunile legate de materiile prime, CCCLA a susținut că nu vor exista distorsiuni privind materiile prime utilizate pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării. CCCLA nu a furnizat dovezi pentru a-și susține afirmația. Comisia remarcă faptul că, deși nu era necesar să realizeze o astfel de analiză cu privire la materiile prime utilizate pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării pentru a stabili că politicile publice afectează forțele de pe piața liberă din sectorul articolelor de masă, aceasta a găsit un număr foarte mare de documente și măsuri de politică publică care pot influența jocul liber al forțelor de pe piața de materii prime utilizate pentru fabricarea de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică.

(87)

În ceea ce privește cuarțul (cod SA 250510), care este larg utilizat în industria ceramică din China, Planul cuprinzător al Jiangxi (80) privind resursele minerale pentru 2016-2020 (81) enumeră pudra de cuarț ca fiind unul dintre mineralele care fac obiectul gestionării politicii de către stat, în special unul pentru care securitatea aprovizionării și capacitatea de aprovizionare trebuie sporite (82). Pudra de cuarț este de asemenea inclusă în mecanismul de reglementare cantitativă de către stat în vederea dezvoltării și utilizării sale ca unul dintre mineralele a căror exploatare și dezvoltare trebuie încurajate (83). Nisipul de cuarț pentru produsele ceramice este de asemenea inclus în cel de al 13-lea Plan cincinal național privind resursele minerale pentru 2016-2020 (84) ca fiind unul dintre mineralele pentru care se aplică criteriile de capacitate minimă pentru deschiderea minelor (85).

(88)

În ceea ce privește bentonita (cod SA 250810), o altă materie primă utilizată pentru anumite procese de fabricare a articolelor de masă și a articolelor de bucătărie din ceramică, Planul cuprinzător al Jiangxi privind resursele minerale (a se vedea mai sus) o enumeră ca fiind unul dintre mineralele a căror dezvoltare și explorare trebuie accelerate „astfel încât avantajul resurselor să se transforme într-un avantaj economic cât mai curând posibil” (86).

(89)

În ceea ce privește pigmenții (cod SA 320710), care sunt larg utilizați pentru producția de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică, aceștia sunt incluși în Planul de dezvoltare pentru industrie, tehnologie și capacitățile de inovare (2016-2020), (87) ca fiind unul dintre domeniile prioritare de dezvoltare a industriei chimice și petrochimice, statul solicitând în acest plan „să se asigure producția susținută de aproximativ 1 000 de tone de pigmenți pe bază de ftalocianină, de pigmenți organici heterociclici și de alte tipuri de pigmenți organici” (88).

(90)

În ceea ce privește gipsul (cod SA 252010), această materie primă este inclusă în cel de al 13-lea Plan cincinal național privind resursele minerale (a se vedea mai sus) ca fiind unul dintre mineralele pentru care se aplică criteriile de capacitate minimă pentru deschiderea minelor (89).

(91)

În sfârșit, caolinul (cod SA 2507), care reprezintă una dintre principalele materii prime utilizate în producția de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică, este inclus în câteva documente de planificare regională și locală care abordează gestionarea extracției și a producției. (90) Planul privind resursele minerale (91) al provinciei Guangxi (2016-2020), în special, stabilește dispozițiile privind o Bază industrială a resurselor de caolin situată în Hepu, care implică „extinderea mineritului solului cu conținut de caolin din Hepu, îmbunătățirea capacității și nivelului de prelucrare în adâncime a caolinului și concentrarea pe dezvoltarea articolelor ceramice pentru construcții, a articolelor ceramice sanitare, a articolelor ceramice de uz casnic și a articolelor ceramice de artă, a industriei caolinului pentru hârtie și pictură și creșterea în continuare a valorii adăugate a produselor minerale; până în 2020, instituirea a 8 - 10 întreprinderi de bază pentru prelucrarea în adâncime a caolinului și transformarea zonei Hepu într-o bază principală de producție a caolinului la nivel național.” (92) Acesta cuprinde și dispoziții care vizează modelarea structurilor și a capacității de extracție industrială, inclusiv în ceea ce privește aprovizionarea cu caolin: „În conformitate cu nevoile de dezvoltare economică și socială, promovăm puternic dezvoltarea unor caracteristici, avantaje și industrii de resurse minerale emergente specifice. Concentrându-ne pe minerale precum […], caolinul, […], ținând seama de condițiile resurselor, în zonele cu o puternică capacitate de mediu și cu ample facilități de sprijin, promovăm construirea de mine de dimensiuni mari și medii, competitive pe piață, asigurăm o concentrare eficientă a industriei și ampla sa dezvoltare, astfel încât să se îmbunătățească capacitatea de aprovizionare cu principalele minerale, nivelul de exploatare minieră și de utilizare a acestora” (93). În sfârșit, planul reglementează capacitățile minime de producție pentru întreprinderile miniere, stabilind volumele minime de exploatare minieră pe categorii de întreprinderi, inclusiv producția de caolin (94).

(92)

Piața pentru producția de caolin este de asemenea inclusă în Planul privind resursele minerale al provinciei Guangdong (2016-2020) (95), care este deosebit de important, deoarece provincia Guangdong este esențială pentru producția de articole ceramice (a se vedea considerentul 82). Similar Planului provinciei Guangxi descris mai sus, planul Guangdong prezintă numeroase dispoziții privind gestionarea și planificarea extracției și producției de minerale, inclusiv a caolinului. Acesta stabilește, în special, printre conceptele sale directoare: „[…] accelerarea acțiunilor și a obiectivelor pentru a asigura un progres notabil în ceea ce privește prospectarea resurselor minerale, îmbunătățirea schemelor de explorare, de exploatare minieră și de protecție a resurselor” sau „promovarea în continuare a reformelor structurale în materie de aprovizionare” (96).

(93)

La fel ca în cazul producției de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică, documentele de planificare privind caolinul se extind, de la provincia în cauză, la nivel municipal. De exemplu, orașul Beihai, din provincia Guangxi (a se vedea mai sus), deține propriul său plan dedicat gestionării resurselor minerale (97), care prezintă dispoziții privind extracția și producția de caolin. Acest plan stabilește, în special, pentru rețeaua industrială a orașului, următoarele obiective de exploatare minieră, de producție și de utilizare a resurselor minerale: „până în 2020, să se asigure o dezvoltare economică constantă a întregii industrii miniere a orașului, să se asigure că industria mineralelor atinge o valoare a producției de 450 milioane RMB și un volum al producției de minerale de 9 milioane de tone” și următoarele obiective, inclusiv pentru caolin și nisipul de cuarț: „pe baza capacității miniere existente, să se concentreze pe exploatarea minieră și pe utilizarea caolinului și a nisipului de cuarț pentru sticlă [și] să se instituie cea mai mare bază din Guangxi, de prelucrare, de import și export pentru caolin (lut ceramic), nisip de cuarț de înaltă puritate și alte produse minerale neferoase, cea mai mare bază de fabricare a produselor ceramice și cea mai mare bază de producție a cimentului.” (98) Planul stabilește obiective și pentru 2025, inclusiv privind creșterea utilizării și a producției: „[d]ezvoltarea puternică a exploatării miniere și a utilizării materialelor neferoase și de construcție; concentrarea pe dezvoltarea industriilor de prelucrare în adâncime precum caolinul, nisipul de cuarț utilizat pentru sticlă etc.; depunerea eforturilor pentru a se asigura că industria mineralelor reprezintă o valoare a producției de 600 milioane RMB până în 2025;[…]; extinderea și industrializarea eficientă și semnificativă a exploatării miniere; creșterea semnificativă a utilizării economice și intensive a resurselor miniere.” Acesta specifică în special obiectivul clar al autorităților locale de „realizare a unei gestionări complete a industriei mineralelor.” (99) Unul dintre elementele pe care se bazează această politică de gestionare este reglementarea structurii și producției industriei locale: „[s]tabilirea unei zone miniere principale pentru întregul oraș: principala zonă minieră pentru caolin din Hepu, care cuprinde 542,49 km2. În această principală zonă minieră, există în prezent 6 mine de caolin de mari dimensiuni. Până în 2020, numărul minelor de caolin din această principală zonă minieră trebuie controlat la nivel de cel mult 8 mine, iar volumul producției trebuie să fie mare sau mediu. Printre cele 8 zone avute în vedere, 7 zone au fost deja delimitate, rămânând încă o zonă de delimitat.” (100)

(94)

După cum se ilustrează în documentele de planificare menționate mai sus, reiese că GC îndrumă dezvoltarea sectorului articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică în conformitate cu o gamă largă de instrumente de politică și directive, legate, printre altele de: compoziția și restructurarea pieței, materii prime, investiții, gestionarea capacităților, gama de produse, localizarea geografică, modernizare etc. Prin intermediul acestor mijloace, dar și prin intermediul altora, GC conduce și controlează o întreagă serie de aspecte legate de dezvoltarea și funcționarea sectorului (101). Problema actuală a supracapacității din sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică, astfel cum este descrisă în secțiunea 3.3.1 de mai jos, este, fără îndoială, cea mai clară ilustrare a implicațiilor politicilor GC și a distorsiunilor rezultate (102).

(95)

În concluzie, Comisia a stabilit că GC pune în practică politici publice care influențează forțele de pe piața liberă din sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică, inclusiv materiile prime utilizate în acest sector.

(96)

În conformitate cu informațiile disponibile, sistemul chinez de declarare a falimentului este inadecvat pentru îndeplinirea principalelor sale obiective, cum ar fi acela de a soluționa în mod echitabil creanțele și datoriile și de a proteja drepturile și interesele legale ale creditorilor și debitorilor. Acest aspect pare să se datoreze faptului că, deși legislația chineză în materie de faliment se bazează, din punct de vedere formal, pe principii similare celor aplicate în legislațiile corespunzătoare din alte țări decât China, sistemul chinez este caracterizat de o aplicare insuficientă sistematică. Este bine știut că numărul falimentelor rămâne în mod clar scăzut în raport cu dimensiunea economiei țării, nu în ultimul rând deoarece procedura de insolvență suferă de o serie de deficiențe, care acționează efectiv ca un factor de descurajare a declarării falimentului. În plus, rolul statului în procedurile de insolvență rămâne puternic și activ, având adesea o influență directă asupra rezultatului procedurii (103).

(97)

În plus, deficiențele sistemului drepturilor de proprietate sunt deosebit de evidente în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenurilor și drepturile de folosință asupra terenurilor în China (104). Toate terenurile sunt deținute de statul chinez (terenuri rurale deținute în mod colectiv și terenuri urbane aflate în proprietatea statului). Alocarea terenurilor depinde exclusiv de stat. Există dispoziții legale care vizează atribuirea drepturilor de utilizare a terenurilor într-un mod transparent și la prețurile pieței, de exemplu prin introducerea procedurilor de licitație. Totuși, se întâmplă frecvent ca aceste dispoziții să nu fie respectate, anumiți cumpărători obținând terenul gratuit sau sub prețul pieței (105). În plus, autoritățile urmăresc deseori obiective politice specifice, inclusiv punerea în aplicare a planurilor economice în cadrul alocării terenurilor (106).

(98)

Prin urmare, legislația chineză în materie de faliment și de proprietate nu funcționează în mod corespunzător, ducând la distorsiuni în ceea ce privește menținerea întreprinderilor insolvente pe linia de plutire și atribuirea drepturilor de utilizare a terenurilor în RPC. Această legislație se aplică și în cazul producției de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică. Mai mult, Comisia a stabilit deja în trecut că sectorul a beneficiat de operațiuni legate de atribuirea drepturilor de utilizare a terenurilor, care au făcut obiectul unor distorsiuni din partea statului (107).

(99)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există o aplicare discriminatorie sau o asigurare inadecvată a respectării legislației privind falimentul și proprietatea în sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică.

(100)

Un sistem de salarizare bazată pe piață nu se poate dezvolta pe deplin în China, deoarece lucrătorii și angajatorii sunt împiedicați să își exercite drepturile de a se organiza colectiv. China nu a ratificat o serie de convenții de bază ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), în special cele privind libertatea de asociere și negocierea colectivă (108). Conform legislației naționale, este activă doar o singură organizație sindicală. Această organizație nu este totuși independentă de autoritățile statului, iar implicarea sa în negocierea colectivă și în protecția drepturilor lucrătorilor rămâne rudimentară (109). În plus, mobilitatea forței de muncă din China este limitată de sistemul de înregistrare a gospodăriilor, ceea ce limitează accesul la întreaga gamă de asigurări sociale și alte beneficii pentru rezidenții locali dintr-o anumită zonă administrativă. Aceasta are în mod obișnuit drept consecință faptul că lucrătorii care nu sunt în posesia înregistrării domiciliului local se găsesc într-o situație vulnerabilă de muncă și primesc venituri mai mici decât titularii înregistrării domiciliului. (110). Aceste constatări conduc la distorsiunea costurilor salariale în China.

(101)

După cum s-a menționat mai sus, forța de muncă reprezintă o proporție semnificativă din costul de producție pentru produsul care face obiectul reexaminării, deoarece acesta este un proces cu o utilizare intensivă a forței de muncă. Sectorul ceramicii, inclusiv producția de articole de masă, face de asemenea obiectul sistemului chinez de drept al muncii descris mai sus. Acest din urmă sector este astfel afectat de distorsiunile costurilor salariale atât direct (la fabricarea produsului în cauză), cât și indirect (la accesul la capitalul sau la factorii de producție ai întreprinderilor care sunt supuse aceluiași sistem de muncă din China).

(102)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că, în sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică, costurile salariale au fost distorsionate.

(103)

Accesul la capital al actorilor corporativi din China este supus unor diverse distorsiuni.

(104)

În primul rând, sistemul financiar chinez se caracterizează printr-o poziție puternică a băncilor deținute de stat (111), care, atunci când acordă acces la finanțare, iau în considerare alte criterii decât viabilitatea economică a unui proiect. În mod similar întreprinderilor deținute de stat nefinanciare, băncile rămân legate de stat nu numai prin intermediul dreptului de proprietate, ci și al relațiilor personale (directorii executivi ai marilor instituții financiare deținute de stat sunt în cele din urmă numiți de PCC) (112) și, din nou, la fel ca întreprinderile nefinanciare deținute de stat, băncile pun în aplicare în mod regulat politici publice elaborate de guvern. În acest sens, băncile respectă o obligație legală explicită de a-și desfășura activitatea în conformitate cu necesitățile dezvoltării economice și sociale naționale și sub îndrumarea politicilor industriale ale statului (113). Această situație este agravată și de normele suplimentare existente care direcționează finanțele către sectoare desemnate de guvern ca sectoare încurajate sau importante. (114).

(105)

Deși se recunoaște faptul că diversele dispoziții legale se referă la necesitatea de a respecta comportamentul bancar obișnuit și normele prudențiale – cum ar fi necesitatea de a examina bonitatea debitorului – un volum copleșitor de dovezi, inclusiv constatările efectuate în cadrul anchetelor în materie de apărare comercială, sugerează că aceste dispoziții joacă doar un rol secundar în aplicarea diferitelor instrumente juridice.

(106)

În plus, ratingul obligațiunilor și cel de credit sunt adesea distorsionate din mai multe motive, inclusiv faptul că evaluarea riscurilor este influențată de importanța strategică a întreprinderii în cauză pentru guvernul chinez și de soliditatea oricărei garanții implicite din partea guvernului. Estimările indică în mod clar că ratingurile de credit din China corespund în mod sistematic unor ratinguri internaționale inferioare.

(107)

Aceasta are drept rezultat o preferință de a acorda împrumuturi întreprinderilor deținute de stat, întreprinderilor private mari care beneficiază de relații la nivel înalt și întreprinderilor din sectoare industriale cheie, ceea ce implică faptul că disponibilitatea și costul capitalului nu sunt egale pentru toți jucătorii de pe piață.

(108)

În al doilea rând, costurile îndatorării au fost menținute în mod artificial la un nivel scăzut pentru a stimula creșterea investițiilor. Acest lucru a condus la utilizarea excesivă a investițiilor de capital, cu rentabilitate tot mai redusă a investițiilor. Acest lucru este ilustrat de recenta creștere a nivelului de îndatorare a întreprinderilor în sectorul de stat, în pofida unei scăderi accentuate a rentabilității, ceea ce sugerează că mecanismele utilizate în sistemul bancar nu urmăresc răspunsurile comerciale normale.

(109)

În al treilea rând, deși liberalizarea ratei nominale a dobânzii a fost realizată în octombrie 2015, semnalele la nivel de prețuri tot nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, ci sunt influențate de distorsiunile induse de guvern. Într-adevăr, cota împrumuturilor la sau sub rata de referință reprezintă încă 45 % din totalul împrumuturilor, iar recurgerea la credite specifice pare să se fi intensificat, având în vedere că această cotă a crescut semnificativ din 2015 în ciuda înrăutățirii condițiilor economice. Ratele dobânzilor scăzute în mod artificial au ca rezultat stabilirea unor prețuri prea mici și, prin urmare, utilizarea excesivă a capitalului.

(110)

Creșterea totală a creditelor în China indică o înrăutățire a eficienței alocării de capital, fără a exista semne de înăsprire a condițiilor de creditare care ar fi de așteptat într-un mediu de piață nedistorsionat. Prin urmare, creditele neperformante au crescut rapid în ultimii ani. Confruntat cu o situație de creștere a riscului legat de rambursarea datoriilor, guvernul chinez a optat pentru evitarea neplății. În consecință, problemele legate de creditele nerecuperabile au fost abordate prin măsuri de reînnoire a datoriilor, creându-se așa-numitele companii „zombi”, sau prin transferarea proprietății asupra datoriei (de exemplu, prin fuziuni sau conversii ale creanțelor în acțiuni), fără a se elimina însă neapărat problema generală a datoriei și fără să se abordeze cauzele fundamentale ale acesteia.

(111)

În esență, în ciuda măsurilor recente luate pentru liberalizarea pieței, sistemul de credite corporative din China este afectat de probleme sistemice semnificative și de distorsiuni care rezultă din rolul omniprezent continuu al statului pe piețele de capital.

(112)

Producția de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică sau furnizorii de materii prime și de alți factori de producție beneficiază de asemenea de acest sistem financiar. Anumiți producători chinezi de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, în special, au primit în ultimii ani sprijin din partea statului, care nu este conform cu condițiile pieței și care a avut caracteristicile unui sprijin financiar acordat în condiții necomerciale (115). Prin urmare, acest sprijin și intervenția generală substanțială a statului în sistemul financiar descris mai sus conduc la afectarea gravă a condițiilor pieței la toate nivelurile.

(113)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că producătorii de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică au avut acces la o finanțare acordată de instituții care pun în aplicare obiective de politică publică sau care nu acționează în alt mod independent față de stat.

(114)

Comisia a remarcat faptul că distorsiunile descrise în raport sunt caracteristice pentru economia chineză. Elementele de probă disponibile arată că faptele și caracteristicile sistemului chinez, astfel cum sunt descrise mai sus la secțiunile 3.2.2.2. – 3.2.2.5. și în partea A a raportului se aplică în întreaga țară și în toate sectoarele economiei. Același lucru este valabil și pentru descrierea factorilor de producție menționați la secțiunile 3.2.2.6.- - 3.2.2.8. de mai sus și în partea B a raportului.

(115)

În observațiile sale din 30 iulie 2018 la nota din 18 iulie 2018, CCCLA s-a opus aplicării articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. În opinia sa, Comisia ar trebui să verifice mai întâi presupusa/presupusele distorsiune/distorsiuni semnificativă/e din industria articolelor de masă din ceramică din China și să ia o decizie pozitivă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a), înainte să caute date privind costurile de producție („COP”) din surse alternative. În observațiile sale suplimentare din 13 august 2018, CCCLA a explicat că producătorii-exportatori din China nu importă de obicei cele 15 materii prime utilizate pentru produsul în cauză, ci le achiziționează de pe piața locală. În plus, aceasta a adus argumentul că „reclamantul nu a susținut că ar exista o distorsiune semnificativă a pieței materiilor prime din China, iar Comisia nu a constatat în «raportul de țară» o posibilă distorsiune în China privind materiile prime din industria ceramică”. Prin urmare, conform CCCLA, nu a existat niciun motiv să se înlocuiască prețurile efective de achiziție de pe piața internă ale exportatorilor chinezi pentru aceste 15 materii prime cu prețurile de import din Brazilia, Thailanda și Turcia. Această idee este reiterată în observațiile din 19 octombrie 2018, conform cărora Comisia ar trebui să analizeze prețurile de achiziție efective ale producătorilor-exportatori chinezi pentru materiile lor prime.

(116)

Comisia a invitat CCCLA să își susțină argumentul cu „elemente de probă precise și adecvate”, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) a treia liniuță din regulamentul de bază. Cu toate acestea, nici CCCLA și niciuna dintre întreprinderile incluse în eșantion, care aparțin CCCLA, nu au făcut acest lucru, iar una dintre întreprinderile incluse în eșantion și-a încetat cooperarea în timpul verificării la fața locului.

(117)

Comisia reamintește faptul că, pentru a produce articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, este necesară o gamă largă de factori de producție. Întreprinderile incluse în eșantion s-au aprovizionat cu acești factori de producție din China. Atunci când producătorii de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică cumpără/contractează acești factori de producție, prețurile pe care le plătesc (și care sunt înregistrate drept costuri ale acestora) sunt în mod clar expuse acelorași distorsiuni sistemice menționate anterior. De exemplu, furnizorii de factori de producție angajează forță de muncă supusă distorsiunilor. Aceștia pot împrumuta bani care sunt supuși distorsiunilor în ceea ce privește sectorul financiar/alocarea de capital. În plus, aceștia sunt supuși sistemului de planificare care se aplică la toate nivelurile administrative și în toate sectoarele.

(118)

În consecință, nu numai că prețurile de vânzare pe piața internă ale produsului în cauză nu pot fi utilizate, dar sunt afectate toate costurile factorilor de producție (inclusiv materii prime, energie, terenuri, finanțare, forță de muncă etc.), deoarece formarea prețurilor acestora este influențată de o intervenție substanțială a statului, astfel cum este descrisă în părțile A și B ale raportului. Într-adevăr, intervențiile statului descrise în legătură cu alocarea de capitaluri, terenuri, forță de muncă, energie și materii prime sunt prezente în întreaga RPC. Aceasta înseamnă, de exemplu, că un mijloc de producție care a fost, în sine, produs în China prin combinarea unei serii de factori de producție, este expus unor distorsiuni semnificative. Același lucru este valabil și pentru mijloacele de producție ale mijloacelor de producție și așa mai departe.

(119)

În urma informării, CCCLA a formulat câteva observații privind aplicarea de către Comisie a articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază.

(120)

CCCLA a susținut mai întâi că constatările Comisiei privind existența unor distorsiuni semnificative în sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică din China nu au îndeplinit standardele privind sursele obiective și valoarea probatorie suficientă, în sensul că s-au bazat predominant pe raportul Comisiei și pe raportul ThinkDesk. Raportul Comisiei nu a reprezentat o analiză obiectivă a economiei și a politicilor economice din China, ci a avut doar rolul de a facilita sarcina solicitantului de a prezenta un caz cu suficiente dovezi privind distorsiunile semnificative și de a facilita sarcina Comisiei de a face constatări în acest sens. În mod similar, în opinia CCCLA, raportul ThinkDesk a facilitat sarcina solicitantului de a-și pregăti cererea și sarcina Comisiei de a face constatările cu privire la existența unor distorsiuni semnificative în industria articolelor de masă și articolelor de bucătărie din ceramică din China. În acest sens, conform CCCLA, ambele documente au fost elaborate cu un scop specific; prin urmare, nu au putut fi considerate obiective, fiind susceptibile de a omite elemente faptice în cadrul analizei privind existența unor distorsiuni semnificative. Mai mult, acestea au fost de asemenea întocmite cu mult timp înainte de deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor, iar CCCLA a susținut că Comisia nu a făcut constatări noi dincolo de conținutul documentelor respective.

(121)

Comisia a reamintit că raportul său reprezintă un ansamblu de elemente de probă din dosarul anchetei, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază. Raportul a fost publicat la 21 decembrie 2017, oferind tuturor posibilitatea (cu alte cuvinte, nu numai părților din cadrul unei anumite anchete antidumping) să formuleze observații, să respingă și să completeze elementele de probă incluse în raport. Până în prezent, Comisia nu a primit nicio contribuție la raport, care să pună sub semnul întrebării obiectivitatea sa. Mai mult, nici CCCLA nu a furnizat elemente specifice care să respingă dovezile sau concluziile juridice incluse în raport. În consecință, nu s-a demonstrat de ce raportul nu ar fi obiectiv, iar afirmația că această anchetă nu se poate baza pe raport a fost respinsă. În mod similar, CCCLA ar fi putut contesta orice element faptic sau juridic al raportului ThinkDesk, precum și orice alte documente din partea reclamantului. Având în vedere că asociația nu a detaliat de ce aceste informații nu sunt obiective, afirmația că Comisia ar fi trebuit să elimine raportul ThinkDesk a fost respinsă.

(122)

CCCLA a mai contestat faptul că ambele rapoarte au fost elaborate cu mult timp înainte de deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor. Aceasta a susținut că Comisia nu a făcut nicio constatare nouă dincolo de conținutul documentelor respective.

(123)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie. În cadrul prezentei anchete, s-a stabilit că elementele de probă relevante incluse în raport sunt pertinente și aplicabile anchetei actuale de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor și astfel, acestea au fost luate în considerare pentru evaluarea existenței unor distorsiuni semnificative în RPC. De asemenea, în ceea ce privește raportul ThinkDesk, Comisia a utilizat conținutul său pentru a-și ghida cercetarea cu privire la elementele suplimentare relevante în mod special pentru sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică. Comisia a făcut în continuare referire la elementele de probă suplimentare substanțiale și la cercetarea inclusă în special în secțiunea 3.2.2.5 privind legătura dintre distorsiunile orizontale din China și sectorul în cauză, care sunt mult mai ample decât elementele de probă incluse în raport și în raportul ThinkDesk. Această cercetare a permis Comisiei să facă numeroase constatări suplimentare privind existența unor distorsiuni semnificative în sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică. Prin urmare, Comisia a respins afirmația CCCLA.

(124)

CCCLA a mai susținut că distorsiunile semnificative au fost constatate fără realizarea unei analize cantitative. În opinia CCCLA, pentru a aprecia importanța distorsiunilor, analiza acestor distorsiuni ar trebui sprijinită printr-o comparație a prețurilor sau a costurilor raportate de producătorii-exportatori individuali cu prețurile sau costurile de pe piața liberă.

(125)

Articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază prevede, în prima teză, următoarea definiție: „distorsiunile semnificative sunt acele distorsiuni care apar atunci când prețurile sau costurile raportate, incluzând costul materiilor prime și al energiei, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului.” A doua teză a acestei dispoziții oferă Comisiei îndrumări privind modul în care ar trebui să evalueze existența unor distorsiuni semnificative: „atunci când se evaluează existența unor distorsiuni semnificative, se ia în considerare, printre altele, impactul potențial al unuia sau mai multor […] elemente” enumerate la liniuțele de la articolul 2 alineatul (6a) litera (b). În consecință, astfel cum se explică la considerentul 48 de mai sus și în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b), evaluarea Comisiei privind existența acestor distorsiuni semnificative este rezultatul unei evaluări globale a elementelor relevante incluse la liniuțele acestei dispoziții, pentru a face o comparație efectivă între prețurile sau costurile unui producător-exportator și prețurile sau costurile nedistorsionate de pe piața liberă. Mai mult, astfel cum se specifică tot la considerentul 48, evaluarea globală a existenței distorsiunilor poate lua de asemenea în considerare contextul general și situația țării exportatoare și întregul sistem juridic care îi conferă guvernului competențe semnificative pentru a interveni în economie astfel încât prețurile și costurile nu sunt rezultatul evoluției libere a forțelor de pe piață. Standardul impus de legislație este cel al unui impact „potențial” al unuia sau mai multor criterii relevante menționate la liniuțele de la articolul 2 alineatul (6a) litera (b) care să intervină asupra prețurilor și costurilor, iar legislația nu impune realizarea unei analize cantitative efective bazate pe o comparație între prețurile și costurile de referință nedistorsionate și costurile și prețurile producătorilor-exportatori, pentru a constata existența unor distorsiuni semnificative în țara și în sectorul în cauză. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(126)

În sfârșit, CCCLA a susținut că, după expirarea secțiunii 15 a Protocolului de aderare a Chinei la OMC (denumit în continuare „Protocolul”), UE nu ar trebui să se abată de la metodologia standard atunci când stabilește valoarea normală, cu alte cuvinte, să utilizeze numai prețurile și costurile interne ale țării exportatoare, cu excepția cazului în care Acordul privind PAD permite altfel. Având în vedere cele de mai sus, UE ar trebui să respecte metodologia standard în conformitate cu articolul 2 din Acordul privind PAD. Mai mult, CCCLA a mai susținut că Acordul privind PAD „nu prevede posibilitatea reală de a stabili existența unor distorsiuni semnificative”. Având în vedere că nu există un temei juridic în Acordul privind PAD sau în GATT 1994 pentru această acțiune specifică, constatarea existenței unor distorsiuni semnificative și, ca urmare a acesteia, construirea unei valori normale nu sunt în concordanță cu articolele 1, 2, 6.1 și 18.1 din Acordul privind practicile antidumping („Acordul privind PAD”).

(127)

În cazul de față, Comisia a aplicat normele relevante incluse la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. Legiuitorul Uniunii a adoptat aceste norme, ținând seama pe deplin de obligațiile UE în conformitate cu legislația OMC. Comisia a remarcat faptul că nu există o regulă absolută în legislația OMC potrivit căreia valoarea normală să fie construită întotdeauna pe baza costurilor și a prețurilor interne. Mai mult, Comisia nu a fost de acord cu opinia conform căreia secțiunea 15 din Protocol nu va mai fi relevantă pentru anchetele antidumping privind China și a reamintit faptul că în sistemul de soluționare a litigiilor al OMC există un litigiu în curs pe această temă, în care aceasta a susținut respectiva opinie, făcând referire la modul de redactare a literei (d), la scopul său și la istoricul negocierilor referitoare la această dispoziție. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(128)

Analiza prezentată la secțiunile 3.2.2.2.-3.2.2.9., care include o examinare a tuturor elementelor de probă disponibile referitoare la intervenția Chinei în economia sa în general, precum și în sectorul ceramicii (inclusiv în sectorul produsului care face obiectul reexaminării), a arătat că prețurile sau costurile, incluzând costul materiilor prime, al energiei și al forței de muncă, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, așa cum rezultă din impactul efectiv sau posibil al unuia sau al mai multor elemente relevante menționate aici. Pe această bază și în lipsa oricărei cooperări din partea GC, Comisia a concluzionat că nu este adecvat să se utilizeze prețurile și costurile de pe piața internă pentru a stabili valoarea normală în acest caz.

(129)

În consecință, Comisia a procedat la construirea valorii normale exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate, cu alte cuvinte, în acest caz, pe baza costurilor corespunzătoare de producție și de vânzare dintr-o țară reprezentativă adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, după cum se arată în secțiunea următoare.

(130)

Întrucât a ajuns la concluzia că distorsiunile semnificative afectează prețurile și /sau costurile din sectorul articolelor de masă și al articolelor de bucătărie din ceramică din China, în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a construit valoarea normală pe baza costurilor de producție și de vânzare dintr-o țară reprezentativă adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(131)

Alegerea țării reprezentative s-a bazat pe următoarele criterii:

(132)

După cum s-a explicat la considerentul 31, în nota din 18 iulie, Comisia a informat părțile interesate că a identificat trei țări reprezentative posibile: Brazilia, Thailanda și Turcia și a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile și să sugereze alte țări. CCCLA și solicitantul au formulat o serie de observații privind posibilele țări reprezentative, însă niciunul nu a propus o altă țară.

(133)

Brazilia, Thailanda și Turcia sunt clasificate ca țări cu un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din RPC, cu alte cuvinte, sunt clasificate de Banca Mondială ca țări „cu venituri medii superioare”.

(134)

CCCLA a transmis observații (117) privind faptul că, în 2017, VNB pe cap de locuitor al Turciei a fost semnificativ superior celui din China sau Brazilia. În mod similar, solicitantul a constatat de asemenea (118) că, în 2016, PIB-ul Braziliei pe cap de locuitor a fost foarte asemănător celui din China, în timp ce PIB-ul Turciei pe cap de locuitor a fost semnificativ superior. Așadar, ambele părți au susținut că acest criteriu se pronunță împotriva Turciei.

(135)

Regulamentul de bază face referire la o „țară adecvată cu un nivel de dezvoltare economică asemănător”. În consecință, regulamentul de bază nu furnizează instrucțiuni Comisiei să aleagă țara care are cel mai apropiat nivel al VNB sau al PIB-ului pe cap de locuitor cu cel al Chinei. Criteriul relevant este, mai degrabă, similitudinea nivelului de dezvoltare economică. Pentru a stabili o astfel de similitudine, este oportun ca Banca Mondială să utilizeze clasificarea pe venituri medii-superioare pentru perioada relevantă deoarece această clasificare se bazează pe câteva criterii economice obiective atunci când identifică o serie de țări posibil adecvate, cu un nivel asemănător de dezvoltare. Având în vedere că toate aceste trei țări au fost incluse în aceeași categorie a bazei de date a Băncii Mondiale, s-a considerat că toate îndeplinesc criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază. Astfel, Comisia a concluzionat că toate aceste trei țări au îndeplinit în mod egal acest criteriu și, prin urmare, observația a fost respinsă.

(136)

Practic, toate țările din lume produc anumite cantități din produsul care face obiectul reexaminării. În urma analizării datelor disponibile, în special a datelor furnizate de Global Trade Atlas („GTA”) (119) și Orbis Bureau van Dijk („Orbis”), (120) Comisia a identificat Brazilia, Thailanda și Turcia ca posibile țări reprezentative pentru această anchetă.

(137)

În observațiile sale, CCCLA și-a exprimat preocuparea privind marile diferențe între prețurile medii de import pentru factorii de producție raportați de Brazilia, Thailanda și Turcia. Aceasta a susținut că diferențele respective se datorează în principal volumului de importuri. De regulă, volumele mai mici de importuri au atras prețuri mai ridicate. CCCLA și-a exprimat de asemenea îndoiala privind exactitatea prețurilor de import exprimate la nivelul codului sistemului armonizat (SA) din 6 cifre și a invitat Comisia să utilizeze coduri superioare, la nivelul de 8 cifre. În ceea ce privește disponibilitatea datelor financiare, CCCLA a remarcat că profitul și costurile VAG ale Turciei și Braziliei se bazează numai pe una sau două întreprinderi și, prin urmare, pot fi influențate de factori ocazionali (precum vânzarea de produse de marcă), în timp ce cifrele pentru Thailanda se bazează pe mediile a 8 întreprinderi. Astfel, CCCLA a susținut că ar trebui aleasă Thailanda.

(138)

Pe de altă parte, solicitantul a argumentat că Brazilia ar trebui utilizată ca țară reprezentativă. Acesta a susținut că două dintre cele opt întreprinderi thailandeze identificate de Comisie nu păreau să fabrice produsul care face obiectul reexaminării și că nu există date financiare disponibile recente pentru Thailanda. Solicitantul a mai menționat că, în ancheta inițială, un producător thailandez nu a putut furniza date suficient de detaliate. Solicitantul a susținut că cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale („VAG”) și profitul producătorului brazilian propus în cererea de reexaminare sunt cele mai apropiate de costurile VAG ale producătorilor din Uniune și de profitul preconizat în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping. Solicitantul a mai remarcat faptul că cifrele medii privind costurile VAG și profitul producătorilor thailandezi sunt prea scăzute și că pentru doi dintre aceștia nivelul profitului raportat s-a situat sub ținta de profit stabilită în ancheta inițială. Solicitantul a afirmat că producătorul brazilian propus de acesta poate pregăti și trimite informațiile solicitate privind costurile.

(139)

Ca răspuns la aceste afirmații, Comisia a remarcat că diferențele legate de prețurile medii de import, ca atare, nu înseamnă că datele nu sunt fiabile. Atâta vreme cât volumele de import ale factorilor de producție sunt suficient de reprezentative și nu există alte circumstanțe specifice care să le facă nereprezentative sau neadecvate, nu există niciun motiv obiectiv de a le exclude sau de a exclude vreuna din țările propuse. În ceea ce privește nivelul clasificării, Comisia vizează utilizarea unui nivel cât mai adecvat și mai detaliat posibil, pe baza informațiilor disponibile la dosar. Producătorii-exportatori chinezi au furnizat până acum coduri la nivelul de 8 cifre, care, în majoritatea cazurilor au corespuns de fapt unui cod SA de 6 cifre, deoarece ultimele două cifre au fost „00”. Comisia a identificat și a utilizat, în cazurile în care a fost posibil, codurile echivalente de 8 cifre din nomenclatura țării reprezentative. În lipsa unei afirmații concrete privind un factor concret de producție, Comisia a utilizat datele astfel cum se explică mai detaliat la considerentul 155 de mai jos.

(140)

Mai mult, faptul că cifrele financiare (precum costurile VAG și profitul) pentru Thailanda s-au bazat pe mai multe întreprinderi decât cele din celelalte două țări nu înseamnă, în sine, că sunt mai fiabile. În orice caz, regulamentul de bază necesită „date relevante”, care trebuie să fie „ușor accesibile”, fără să specifice faptul că trebuie să fie cel mai amplu set de date. Mai mult, disponibilitatea conturilor auditate ale întreprinderii turce permite Comisiei să excludă, din cifrele financiare, impactul oricărui eveniment extraordinar sau al oricărei activități extraordinare, dacă este cazul. Nu se poate spune același lucru despre întreprinderile din celelalte două țări. Așadar, datele cele mai detaliate au fost disponibile pentru întreprinderea turcă. Având în vedere cele de mai sus, afirmațiile CCCLA au fost respinse.

(141)

În ceea ce privește afirmația solicitantului privind nivelul costurilor VAG și al profitului producătorului brazilian, Comisia a remarcat că întrebarea dacă nivelul costurilor VAG și al profitului din țara reprezentativă a fost conform cu cel al producătorilor din Uniune sau cu așteptările lor nu a fost relevantă pentru selectarea țării reprezentative celei mai adecvate. În plus, contrar afirmației solicitantului, datele financiare și cifrele referitoare la costurile producătorului brazilian identificat în cererea de reexaminare nu au fost disponibile publicului. În consecință, afirmațiile solicitantului au fost respinse.

(142)

Comisia a analizat cu atenție toate datele relevante disponibile la dosar cu privire la toți factorii de producție din toate cele trei posibile țări reprezentative și a constatat următoarele:

(143)

Având în vedere efectul combinat al tuturor acestor factori, Comisia a considerat Turcia ca fiind cea mai adecvată țară reprezentativă pentru această anchetă. În nota din 9 octombrie, Comisia a informat părțile interesate cu privire la intenția sa de a utiliza Turcia ca țară reprezentativă și a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile.

(144)

În observațiile sale (123) în urma notei din 9 octombrie, solicitantul a susținut că, atunci când a selectat țara reprezentativă cea mai adecvată, Comisia a utilizat numai două dintre cele patru criterii stipulate la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Solicitantul a cerut Comisiei să dezvăluie valorile de referință finale și actualizate pentru toți factorii de producție pe baza cărora se stabilește valoarea normală. În sfârșit, solicitantul a mai cerut Comisiei să evalueze impactul pe care recentele evoluții politice și economice din Turcia îl au asupra valorii normale și care au condus la o scădere semnificativă a valorii lirei turcești.

(145)

Ca răspuns la aceste observații, Comisia a confirmat că, astfel cum s-a explicat deja la considerentele 133 - 142, toate cele trei criterii principale au fost atent analizate atunci când s-a selectat țara reprezentativă. Cel de al patrulea criteriu privind nivelul adecvat de protecție socială și a mediului este aplicabil numai în cazurile în care nu se poate selecta nicio țară pe baza primelor trei criterii, ceea ce nu a fost însă cazul în această anchetă. Devalorizarea lirei turcești, așa cum a recunoscut și solicitantul, a avut loc după perioada anchetei de reexaminare și, din acest motiv, Comisia nu a considerat necesar să evalueze impactul său asupra valorii normale. Cererea solicitantului de a i se prezenta cifrele și sursele diferiților factori de producție nu a constituit un argument legat de alegerea țării reprezentative și este abordată în tabelul 1 de mai jos.

(146)

În observațiile sale (124), CCCLA nu a fost de acord cu concluzia Comisiei, în măsura în care toate cele trei posibile țări reprezentative au îndeplinit în mod egal primul criteriu referitor la un nivel asemănător de dezvoltare economică. CCCLA a susținut că, bazându-se doar pe clasificarea pe venituri medii-superioare a Băncii Mondiale, Comisia a identificat un grup de 56 de țări, multe dintre acestea (precum Guineea Ecuatorială, Fiji, Insulele Marshall, Nauru, St. Lucia etc.) neputând fi nicidecum considerate ca având un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din China. Mai mult, CCCLA nu a fost de acord cu Comisia referitor la faptul că numai Turcia a dispus de informații accesibile publicului, cu privire la costurile cu forța de muncă. Pentru a-și susține afirmația, CCCLA a evocat o altă anchetă (125) în care Thailanda a fost propusă ca țară reprezentativă. În sfârșit, CCCLA a susținut că cifrele relativ mari legate de costurile VAG și de profitul producătorului turc (comparativ cu cifrele medii ale producătorilor thailandezi și /sau chinezi) s-au datorat faptului că producătorul turc vindea în principal produse de marcă care atrag prețuri mai ridicate. Conform CCCLA, având în vedere că producătorii-exportatori chinezi nu au exportat produse de marcă, structura costurilor și a profiturilor acestora diferă de cea a întreprinderii turce, ceea ce face ca datele din Turcia să fie inadecvate pentru înlocuirea datelor din China. Pentru a-și susține afirmația, CCCLA a evocat ajustarea descendentă a valorii normale din Brazilia, care s-a realizat în ancheta inițială, din cauza brandingului. Comisia și-a menținut poziția potrivit căreia fiecare țară a îndeplinit în mod egal criteriul referitor la un nivel asemănător de dezvoltare economică, toate fiind clasificate ca țări cu venituri medii-superioare. Decizia privind țara reprezentativă cea mai adecvată nu a fost însă luată izolat, ci în cadrul unei evaluări combinate a celor trei criterii menționate la considerentul 131 de mai sus și astfel cum se explică în nota din 9 octombrie.

(147)

În ceea ce privește afirmația referitoare la datele accesibile publicului, Comisia a subliniat că selectarea celei mai adecvate țări reprezentative diferă de la caz la caz, ținând seama, printre altele, de celelalte particularități ale produsului care face obiectul reexaminării, de perioada anchetei de reexaminare și de alte particularități ale cazului. Din acest motiv, alegerea unei țări într-un caz nu implică faptul că aceeași țară va fi cea mai bună alegere și într-un alt caz. Oricum, în cazul invocat de CCCLA, Turcia nu s-a numărat printre posibilele țări avute în vedere și, prin urmare, alegerea nu s-a făcut între Thailanda și Turcia. Comisia reamintește faptul că selectarea țării reprezentative se face de la caz la caz. Mai mult, astfel cum s-a explicat la considerentul 142 de mai sus, Comisia a selectat Turcia pe baza efectului combinat al unei serii de factori, dintre care unul a fost într-adevăr disponibilitatea datelor specifice sectorului privind numărul orelor de lucru și costurile cu forța de muncă la nivel de întreprindere (față de salarii). CCCLA nu a furnizat date disponibile în mod similar pentru Thailanda, iar Comisia nu a putut extrage date atât de detaliate.

(148)

Afirmația privind caracterul inadecvat al datelor privind costurile VAG și profitul producătorului turc din cauza brandingului nu a fost suficient motivată. CCCLA nu a arătat, în special, de ce și în ce măsură vânzarea unor produse de marcă ar conduce la creșterea costurilor VAG pentru o anumită întreprindere. În plus, Comisia a fost de părere că nu există dovezi suficiente la dosar care să susțină afirmația conform căreia întreprinderea turcă ar vinde exclusiv sau preponderent produse de marcă. Dimpotrivă, Comisia a constatat că informațiile de pe site-ul web al întreprinderii turce indică (126) faptul că Kutahya Porselen Sanayi A.S. a vândut atât produse de marcă, cât și produse care nu erau de marcă. Astfel, afirmațiile solicitantului și ale CCCLA au fost respinse.

(149)

În urma informării, CCCLA a susținut că rata de schimb a lirei turcești față de euro s-a devalorizat cu 25 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Se presupune că o devalorizare de asemenea amploare are un impact enorm asupra costurilor și prețurilor din Turcia și, cel mai probabil, conduce la distorsiuni care sunt „incomparabil mai mari decât orice ar putea presupune Comisia despre situația din China”. Prin urmare, Turcia nu ar trebui aleasă ca țară reprezentativă adecvată.

(150)

Comisia a reiterat faptul că alegerea țării reprezentative s-a bazat pe criteriile menționate la considerentul 131. Impactul potențial al devalorizării monedei nu se numără printre aceste criterii. Aceasta a mai remarcat faptul că a calculat referințele pe baza ratelor de schimb lunare și a făcut o medie pentru întreaga perioadă a anchetei de reexaminare. Drept rezultat, potențialul impact al fluctuațiilor ratei de schimb asupra valorii anuale a referinței a fost eliminat. În orice caz, CCCLA nu a demonstrat modul în care devalorizarea lirei turcești ar fi afectat efectiv valoarea factorilor de producție și a mijloacelor de producție provenite din Turcia și care ar fi impactul real asupra acestor valori. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(151)

În urma informării, CCCLA a pus la îndoială fiabilitatea datelor privind costurile VAG și profitul, raportate de producătorul turc, susținând că acestea nu pot fi realiste, deoarece un nivel al costurilor VAG de 33,14 % ar duce în mod normal la faliment, în timp ce întreprinderea turcă înregistra în continuare un profit de 17,8 %. Aceasta a întrebat dacă pot fi utilizate, în schimb, datele privind costurile VAG și profitul de la o altă țară reprezentativă.

(152)

Comisia a remarcat, mai întâi, că CCCLA nu a furnizat elemente de probă justificative în sprijinul afirmației sale și nu a făcut referire la nicio parte specifică a conturilor auditate ale producătorului turc, ceea ce ar sugera că nu sunt fiabile. Comisia nu a deținut elemente de probă la dosar care să indice că costurile VAG și profitul realizat de întreprinderea turcă ar putea fi influențate, de exemplu, de anomaliile din procesul de producție. În orice caz, Comisia a reamintit faptul că datele întreprinderii privind costurile VAG și profitul au fost exprimate ca procent din costurile produselor vândute și nu ca procent din cifra de afaceri. Mai mult, astfel cum se explică la considerentul 222 de mai jos, unii dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion au un nivel asemănător al costurilor VAG, care este comparabil atât cu nivelul producătorilor chinezi incluși în eșantion, cât și cu nivelul înregistrat în conturile întreprinderii turce utilizate. Prin urmare, Comisia a considerat datele privind costurile VAG și profitul întreprinderii turce ca fiind rezonabile. În consecință, afirmația CCCLA a fost respinsă.

(153)

Având în vedere analiza de mai sus și datele disponibile la dosar, Comisia a utilizat datele aferente Turciei și întreprinderii turce Kutahya Porselen Sanayi A.S. pentru stabilirea costurilor corespunzătoare de producție și de vânzare într-o țară reprezentativă adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(154)

În nota din 9 octombrie, Comisia a afirmat că, pentru a construi valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, a intenționat să utilizeze datele de import pentru materiile prime disponibile în GTA, informațiile furnizate de Institutul de Statistică al Turciei („Turkstat”) (127) privind forța de muncă, energia electrică și gazele naturale și datele financiare ale întreprinderii turce Kutahya Porselen Sanayi A.S pentru costurile VAG și profit, disponibile în conturile sale auditate, date publicității de Orbis.

(155)

Următorul tabel prezintă pe scurt factorii de producție utilizați în calcule, alături de codurile SA corespunzătoare sau codurile naționale utilizate în China, respectiv în Turcia, și valorile unitare, conform bazei de date GTA sau Turkstat.

Tabelul 1

Factori de producție pentru articolele de masă din ceramică

(156)

A existat o diferență considerabilă între întreprinderi, chiar și în cadrul aceluiași grup de producători-exportatori, cu privire la materiile prime utilizate, în special pentru diferitele tipuri de argilă și email. În cadrul grupului cooperant, în special, Comisia a constatat că, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, o întreprindere a cumpărat amestecul gata preparat, așa-numita „pastă netratată”, compusă din diferite tipuri de argilă, în timp ce cealaltă întreprindere a cumpărat toate materiile prime individuale separat și le-a amestecat la nivel intern. În cursul perioadei anchetei de reexaminare, această întreprindere a cumpărat cel puțin 25 de materiale diferite de intrare pentru producția sa de argilă, dintre care primele cinci cele mai importante au reprezentat 92 % din costul total al materiilor prime pentru argilă. În mod similar, în timp ce o întreprindere a cumpărat vopselele gata preparate, cealaltă a cumpărat aproape 40 de materiale diferite de intrare pentru producția sa de email, dintre care primele cinci cele mai importante au reprezentat 90 % din costul total al materiilor prime pentru email sau vopsele. Prin urmare, Comisia a lucrat cu cele mai importante cinci variante atât pentru argilă, cât și pentru vopsele/email. O abordare similară a fost utilizată pentru producția de forme, unde unul dintre cele 12 materiale de intrare a reprezentat peste 97 % din costul total al materiilor prime pentru forme. În consecință, în tabelul 1 nu au fost incluse materialele intermediare, emailul, formele și vopselele, însă au fost incluse cele mai importante materiale de intrare utilizate pentru fabricarea fiecăruia.

(157)

Pentru toate materiile prime, prețul unitar nedistorsionat a fost stabilit pe baza prețului de import mediu ponderat în țara reprezentativă, din toate țările terțe. Cu toate acestea, importurile din RPC au fost excluse, având în vedere distorsiunile semnificative din această țară, astfel cum s-a stabilit în secțiunea 3.2.2.10 de mai sus. Acolo unde este cazul, volumele nereprezentative, cu prețuri unitare nejustificat de mari, au fost eliminate din datele de bază.

(158)

Pentru a stabili prețul nedistorsionat al materiilor prime livrate la poarta fabricii unui producător din țara reprezentativă, Comisia ar fi trebuit în mod normal să adauge, la prețul de import, taxa de import aplicată de țara reprezentativă și o estimare a costurilor de transport. Totuși, în acest caz, având în vedere că marjele de dumping, astfel cum se explică la considerentul 174 de mai jos, erau deja atât de mari încât să confirme existența unui dumping în cursul perioadei anchetei de reexaminare, o creștere a marjei de dumping ca urmare a acestei ajustări nu este prin urmare relevantă pentru rezultatul prezentei reexaminări.

(159)

Plăcile din siliciu au fost considerate consumabile și au reprezentat aproximativ [1 – 5 %] (128) din costul total de fabricație al grupului Hunan în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Aceste costuri nu au fost înlocuite în mod individual cu un preț de referință reprezentativ. În schimb, procentul costului consumabilelor din costul materiilor prime al producătorului-exportator a fost transpus apoi în costul materiilor prime, stabilit pe baza prețurilor nedistorsionate.

(160)

Institutul de Statistică al Turciei publică informații detaliate privind salariile din diferite sectoare economice ale Turciei. Comisia a utilizat salariile raportate în sectorul de producție pentru 2016, pentru activitatea economică C.23 (Fabricarea altor produse din minerale nemetalice) (129) conform clasificării NACE Rev.2 (130). Valoarea lunară medie din 2016 a fost ajustată în mod corespunzător în funcție de inflație, utilizând indicele prețurilor producției interne (131) publicat de Institutul de Statistică al Turciei.

(161)

Prețul energiei electrice pentru întreprinderile (utilizatorii industriali) din Turcia este publicat de Institutul de Statistică al Turciei în comunicatele sale de presă periodice. Comisia a utilizat datele privind prețurile energiei electrice pentru utilizatorii industriali în tranșa corespunzătoare de consum, exprimată în Kuruș/kWh (132) astfel cum au fost publicate la 28 septembrie 2018 (acoperind perioada anchetei de reexaminare) (133).

(162)

Prețul gazelor naturale pentru întreprinderile (utilizatorii industriali) din Turcia este publicat de Institutul de Statistică al Turciei în comunicatele sale de presă periodice. Comisia a utilizat nomenclatorul tarifar corespunzător, pe baza unui nivel de consum similar (134) care acoperă perioada anchetei de reexaminare (135).

(163)

Costul apei industriale din Turcia este publicat de Biroul de Investiții al președinției Republicii Turcia (136) pe baza datelor furnizate de trei surse regionale; Administrația de apă și canalizare din Istanbul, Eskisehir și Antalya. Comisia a utilizat datele din Eskisehir, deoarece întreprinderea turcă utilizată pentru costurile VAG și profit își are sediul în această regiune.

(164)

Potrivit articolului 2 alineatul (6a) litera (a) al patrulea paragraf din regulamentul de bază, „valoarea normală construită include o sumă rezonabilă și nedistorsionată pentru cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale și pentru profituri”.

(165)

Pentru a stabili o valoare nedistorsionată pentru costurile VAG și profit, Comisia a utilizat datele financiare de la întreprinderea turcă Kutahya Porselen Sanayi A.S. Mai exact, Comisia a utilizat cifrele privind costurile VAG și profitul, astfel cum au fost raportate în conturile auditate ale întreprinderii pentru anul 2017 și în primul raport trimestrial pentru 2018. Pe baza informațiilor disponibile privind întreprinderea, majoritatea activității comerciale a vizat produsul în cauză, iar pe baza informațiilor din situațiile financiare, în această perioadă nu au avut loc evenimente extraordinare care să necesite ajustarea datelor raportate. Procentul costurilor VAG și al profitului a fost corectat la nivelul franco fabrică, prin deducerea costurilor de ambalare și a costului de transport din costurile VAG totale și din cifra de afaceri.

(166)

Drept urmare, următoarele elemente au fost adăugate la costul nedistorsionat de producție:

(167)

Pentru a stabili valoarea normală construită, Comisia a adoptat următoarea metodologie. În primul rând, Comisia a stabilit costurile de producție nedistorsionate. Comisia a înmulțit în continuare factorii de utilizare observați la nivelul procesului de producție al producătorului-exportator cooperant pentru materiale, forță de muncă, electricitate și apă cu costurile unitare nedistorsionate observate în țara reprezentativă Turcia. În plus, pentru consumabilele (plăcile de siliciu) menționate la considerentul 159 de mai sus, Comisia a aplicat un procent egal cu cota de producție din costurile de fabricație raportate de producătorul-exportator la costurile directe de producție nedistorsionate.

(168)

În al doilea rând, la costurile de fabricație identificate mai sus, Comisia a aplicat costurile VAG și profitul înregistrate de Kutahya Porselen Sanayi A.S.

(169)

Pe baza celor de mai sus, pentru producătorul-exportator cooperant, Comisia a construit valoarea normală pe tip de produs la nivelul franco fabrică în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(170)

Producătorul-exportator cooperant a exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune. Astfel, prețul de export a fost prețul efectiv plătit sau de plătit pentru produsul în cauză atunci când acesta a fost vândut la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(171)

Comisia a comparat valoarea normală construită, stabilită pe o bază franco fabrică, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, cu prețul de export la nivelul franco fabrică către Uniune.

(172)

Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Toate vânzările de export fiind la nivelul FOB, prețul de export a fost ajustat pentru cheltuielile de transport intern, costurile de manipulare și de încărcare, costurile de ambalare, comisioanele bancare și costurile de creditare (între 10 % și 15 %).

(173)

Chestiunea dacă este necesară o ajustare a valorii normale pentru rambursarea parțială a TVA-ului la export a rămas deschisă, deoarece, ținând seama de marjele de dumping, s-a stabilit deja existența unui dumping în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Creșterea marjei de dumping ca urmare a ajustării TVA nu este, prin urmare, relevantă pentru rezultatul acestei anchete.

(174)

Pe această bază, marja de dumping medie ponderată a grupului Hunan Hualian, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, a fost de 35,1 %.

(175)

Conform Eurostat, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, prețul mediu la export din China (CIF) al produsului în cauză către Uniune a fost de aproximativ 1,8 EUR/kg. Acesta se situează sub media prețului de export al producătorului-exportator cooperant, estimată la nivelul CIF, din aceeași perioadă, care a fost de [2,0 - 2,4 EUR/kg] (137).

(176)

Calculând la valoarea normală medie a producătorului-exportator cooperant și la prețul mediu la export din China (ajustat la un nivel franco fabrică, pe baza datelor disponibile (138)) în cursul perioadei anchetei de reexaminare, marja de dumping s-a situat în intervalul de (65 % - 75 %). În cazul în care Comisia ar utiliza valoarea normală stabilită de industria Uniunii în cererea de reexaminare, marja de dumping ar fi și mai mare. Aceasta înseamnă că, pe baza datelor disponibile, exporturile din China ale produsului în cauză către Uniune, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, s-au făcut la prețuri de dumping.

(177)

Pe baza datelor producătorului-exportator cooperant, grupul Hunan Hualian, dumpingul a continuat în cursul perioadei anchetei de reexaminare, marja de dumping fiind de 35 %. În mod similar, pe baza datelor statistice la nivel național (Eurostat), exporturile chineze ale produsului în cauză către Uniune s-au făcut la prețuri de dumping în cursul perioadei anchetei de reexaminare, marja de dumping fiind de aproximativ 70 %.

(178)

Astfel, Comisia a concluzionat că practicile de dumping au continuat în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(179)

În urma constatărilor privind existența unui dumping în cursul perioadei anchetei de reexaminare, Comisia a investigat probabilitatea continuării dumpingului în cazul abrogării măsurilor. În acest scop, Comisia a analizat următoarele elemente suplimentare: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din RPC, comportamentul în materie de prețuri al producătorilor-exportatori chinezi de pe alte piețe, precum și atractivitatea pieței Uniunii.

(180)

China este cel mai mare exportator din lume de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică și are zeci de mii de producători activi de diferite dimensiuni (139). În cererea de reexaminare, solicitantul a afirmat că China are o capacitate de producție de 5,5 milioane de tone și o capacitate neutilizată de peste 36 % în 2016, care, conform previziunilor, nu va scădea sub 30 % până în 2021 (140). O capacitate de producție de asemenea amploare înseamnă că numai China ar putea acoperi de mai multe ori consumul total al Uniunii, care a fost estimat la aproximativ 634 000 de tone în cursul perioadei anchetei de reexaminare (a se vedea considerentul 205 de mai jos). Problema supracapacității a fost recunoscută și în rapoartele financiare ale unor mari producători chinezi (141).

(181)

Ca urmare a instituirii măsurilor, exporturile de articole de masă din ceramică au continuat să intre în Uniune în cantități mari, reprezentând aproape 60 % din consumul Uniunii, astfel cum se explică mai detaliat în secțiunea 4.3.1 de mai jos. Acest lucru indică faptul că producătorii-exportatori chinezi de articole de masă din ceramică au relații de afaceri puternice cu clienții din Uniune.

(182)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că China se numără printre cei mai mari producători de articole de masă din ceramică din lume și că dispune de o capacitate neutilizată semnificativă, pe care, date fiind relațiile de afaceri puternice existente, ar putea să o exporte ușor către Uniune, în cazul abrogării măsurilor.

(183)

În mod similar vânzărilor la nivelul Uniunii, toate exporturile către țările terțe s-au făcut către clienți independenți, la nivelul FOB. Astfel, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, Comisia a utilizat prețul de export efectiv plătit sau care urmează să fie plătit pentru produsul în cauză, vândut la export în restul lumii.

(184)

Valoarea normală a fost construită astfel cum se explică la considerentele 154 - 167 de mai sus.

(185)

Comisia a comparat valoarea normală construită cu prețul de export către țările terțe, la nivelul franco fabrică, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Prin urmare, prețul de export FOB a fost ajustat pentru cheltuielile de transport intern, costurile de manipulare și de încărcare, costurile de ambalare, comisioanele bancare și costurile de creditare (între 10 % și 15 %).

(186)

Comparația de mai sus a condus la o marjă de dumping de aproximativ 57 % pentru producătorul-exportator cooperant, în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(187)

Conform GTA, China (142) a exportat 1 523 910 tone, în valoare de 3 755 428 981 RMB sau o valoare FOB medie de 19,09 RMB/kg.

(188)

Valoarea normală a fost construită astfel cum se explică la considerentele 154 - 167 de mai sus.

(189)

Comisia a comparat valoarea normală construită cu prețul de export la nivelul franco fabrică, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Prin urmare, prețul de export FOB a fost ajustat pentru cheltuielile de transport intern, costurile de manipulare și de încărcare, costurile de ambalare, comisioanele bancare și costurile de creditare (între 10 % și 15 %).

(190)

Comparația de mai sus a indicat o marjă de dumping la nivel național pentru exporturile către toate țările terțe (cu excepția Uniunii) între 15 și 24 %.

(191)

Comisia a constatat că, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, exporturile către țările terțe s-au făcut, de către producătorul-exportator cooperant, la prețuri de dumping. Comisia a mai constatat că, în baza statisticilor disponibile, exporturile chineze către restul lumii s-au făcut la prețuri de dumping.

(192)

Astfel, Comisia a concluzionat că, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, dumpingul a avut loc și pe piețele terțe.

(193)

Uniunea este una dintre cele mai mari piețe de articole de masă din ceramică din lume. Astfel cum s-a menționat deja la considerentul 181 de mai sus, ca urmare a instituirii măsurilor antidumping în 2012, exporturile chineze ale produsului în cauză au continuat să intre în Uniune în cantități semnificative. În cursul perioadei anchetei de reexaminare, exporturile din China de articole de masă din ceramică către Uniune au reprezentat aproape 60 % din consumul Uniunii. Acest lucru demonstrează clar că Uniunea a rămas o importantă piață de destinație pentru articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică din China.

(194)

Importurile produsului în cauză din China au continuat să intre pe piața Uniunii la prețuri de dumping în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Comisia a mai constatat că RPC este cel mai mare exportator de articole de masă din ceramică din lume și că dispune de o capacitate neutilizată semnificativă.

(195)

În plus, Comisia a constatat că acest comportament în materie de prețuri al producătorilor-exportatori chinezi pe piețele terțe sprijină o probabilitate de continuare a dumpingului față de Uniune, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(196)

În sfârșit, Comisia a stabilit că piața Uniunii a rămas o piață atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi de articole de masă din ceramică, chiar și după instituirea măsurilor.

(197)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există o mare probabilitate ca abrogarea măsurilor antidumping să conducă la o creștere a exporturilor de articole de masă din ceramică din RPC către Uniune la prețuri de dumping.

(198)

În cursul perioadei anchetei de reexaminare, produsul similar a fost fabricat în Uniune de peste 130 de producători cunoscuți. Producția este concentrată în Republica Cehă, Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, România și Regatul Unit. În perioada anchetei de reexaminare, producția totală a Uniunii a fost estimată la 279 339 tone, pe baza datelor Eurostat, extrapolate, care au făcut obiectul unor verificări încrucișate și care au fost ajustate pe baza răspunsurilor la chestionare prezentate de producătorii din Uniune incluși în eșantion și a datelor furnizate de solicitant. Producătorii din Uniune care reprezintă producția totală din Uniune constituie industria Uniunii în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(199)

În urma deschiderii anchetei, un producător din Uniune și-a exprimat îndoiala privind fiabilitatea datelor utilizate de solicitanți în cererea de reexaminare. Întreprinderea a susținut, în special, că datele utilizate de solicitant nu sunt transparente pentru părțile terțe și nu se bazează în mare parte pe datele oficiale ale Eurostat sau ale Prodcom, ci pe datele de la asociațiile producătorilor din Uniune, care susțin cererea de reexaminare. Întreprinderea a afirmat că, numai pe baza datelor Prodcom, solicitantul nu ar fi avut capacitatea de a-și susține cererea de reexaminare, deoarece acesta ar reprezenta numai 21,8 % din producția Uniunii.

(200)

CCCLA a transmis observații și cu privire la fiabilitatea datelor utilizate în cererea de reexaminare. Aceasta a susținut că informațiile utilizate privind prețul nu sunt fiabile, deoarece calculele privind dumpingul, subcotarea prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative nu au ținut cont de caracteristicile produselor, precum decorarea, percepția consumatorilor sau brandingul.

(201)

Comisia a remarcat, în primul rând, că în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceasta a efectuat o analiză detaliată înaintea deschiderii procedurii. Aceasta a analizat datele din cerere și a contactat toți producătorii cunoscuți din Uniune, pentru a furniza date privind producția și pentru a-și exprima poziția cu privire la plângere.

(202)

În al doilea rând, metodologia aplicată calculului cifrelor de producție din cerere a fost aceeași cu cea aplicată în cursul anchetei inițiale, în conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. Clarificări privind metodologia au fost furnizate atât în cadrul cererii de reexaminare, cât și în documentele ulterioare ale solicitantului, după deschiderea procedurii.

(203)

În al treilea rând, calculele efectuate de solicitant în cererea de reexaminare s-au bazat într-adevăr pe un număr restrâns de tipuri de produse și nu au ținut seama de caracteristici mai precise ale produselor. Cu toate acestea, la momentul respectiv, solicitantul nu ar fi putut furniza un calcul mai sofisticat. Informațiile detaliate privind variația prețurilor, ținând seama de tipurile și caracteristicile produselor nu sunt disponibile în mod public sau în mod rezonabil. În momentul deschiderii procedurii și pe baza datelor disponibile la acea dată, Comisia a constatat cu satisfacție că există suficient sprijin (suficiente motive) și suficiente elemente de probă pentru a deschide ancheta de reexaminare. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(204)

Consumul din Uniune a fost stabilit pe baza statisticilor de import ale Eurostat și a volumelor de vânzări ale industriei Uniunii, astfel cum au fost prezentate de solicitant. Respectivele volume de vânzări au făcut obiectul unor verificări încrucișate și au fost actualizate, la nevoie, cu privire la producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(205)

În cursul perioadei examinate, consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

(206)

În perioada examinată, consumul la nivelul Uniunii a crescut cu 5,9 %.

(207)

Conform datelor Eurostat, volumul importurilor, cota de piață și prețurile medii ale importurilor produsului în cauză au evoluat astfel:

Tabelul 2

(208)

Volumul total al importurilor din RPC a crescut cu 5 % în perioada examinată și s-a ridicat la 356 667 tone în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Importurile, deși au rămas la un nivel ridicat, au scăzut de la instituirea măsurilor antidumping provizorii în noiembrie 2012. Cota de piață a importurilor din China a prezentat o scădere similară de la ancheta inițială, fluctuând doar ușor în perioada examinată; aceasta a rămas relativ stabilă, la 56,2 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Se poate presupune în mod rezonabil că scăderea și actuala stabilizare a cotelor de piață se datorează măsurilor antidumping în vigoare.

(209)

În cursul perioadei examinate, prețul importurilor din RPC în Uniune a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

(210)

În cursul perioadei examinate, prețul importurilor din China a crescut cu 10 %, de la 1 626 EUR/tonă la 1 791 EUR/tonă. Acesta este prețul mediu de import pe tonă pentru toate importurile aferente produsului în cauză, prin urmare tendința ar putea fi afectată de modificările gamei de produse.

(211)

S-a realizat o comparație între prețurile de vânzare de pe piața Uniunii, comparându-se prețurile de vânzare medii ponderate pe care producătorii din Uniune incluși în eșantion le-au perceput clienților independenți de pe piața Uniunii și prețurile medii ponderate percepute de producătorii-exportatori din RPC, incluși în eșantion. Prețurile de vânzare relevante ale producătorilor din Uniune au fost ajustate, după caz, la un nivel franco fabrică, adică prețurile nete de orice reduceri și rabaturi, cheltuielile de transport în Uniune și comisioanele nefiind incluse.

(212)

În observațiile sale, CCCLA a susținut că producătorii chinezi vând numai produse generice, în timp ce producătorii din Uniune vând produse de înaltă calitate și de marcă (143).

(213)

În ancheta inițială, prețurile industriei Uniunii au fost ajustate pentru a reflecta diferențele de calitate, la nivel de comercializare și branding. În ceea ce privește calitatea, s-a concluzionat că, din perspectiva consumatorului, pe piața Uniunii, produsele de categorie inferioară concurează cu produsele din categoria A. În consecință, prețurile produselor de categorie inferioară au fost ajustate la nivelul de preț al categoriei A (144).

(214)

Cu toate acestea, în cadrul anchetei de reexaminare actuale, nu s-a realizat o ajustare similară. S-a constatat că producătorii din China și din Uniune, incluși în eșantion, vând produse de categoria A, B sau AB. Producătorii chinezi au fabricat într-adevăr produse de calitate inferioară (de categoria C sau inferioară), însă acestea nu au fost exportate în Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Producătorii din Uniune au fabricat, de asemenea, produse de calitate inferioară, dar le-au exportat către țările terțe sau le-au vândut la prețuri foarte scăzute, la organizații caritabile sau ca deșeuri. În cazul din urmă, vânzările și prețurile respective nu au fost incluse în calcule.

(215)

Diferența de calitate între categoriile A, B și AB este marginală comparativ cu diferența față de categoriile inferioare (categoria C și alte categorii inferioare). În plus, această clasificare nu este universală sau bazată pe standarde generale la nivel de industrie, ci este mai degrabă specifică fiecărei întreprinderi. Aceasta înseamnă că un producător ar putea eticheta un produs ca fiind de categoria A, în timp ce o altă întreprindere l-ar fi etichetat ca fiind de categoria B, dacă l-ar fi produs în fabrica sa. Ancheta a arătat că, în unele cazuri, un producător din Uniune a vândut același produs, cu aceleași specificații și caracteristici fizice, către același client ca și un producător chinez, neatribuindu-i neapărat aceeași categorie de calitate în sistemul său intern de producție. Având în vedere că nu s-a putut face o distincție obiectivă între produsele de categoria A, B și AB, produsele astfel clasificate au fost puse în aceeași categorie de calitate. Aceasta înseamnă că, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, producătorii din Uniune și producătorii din China au vândut produse de calitate similară pe piața Uniunii. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu este necesară o ajustare legată de calitate.

(216)

În cadrul anchetei inițiale, s-au realizat ajustări și pentru a reflecta diferențele la nivel de comercializare. La momentul respectiv, producătorii chinezi incluși în eșantion și-au vândut produsele aproape exclusiv angrosiștilor, în timp ce în UE, vânzările s-au făcut și la nivelul pieței cu amănuntul și la alte niveluri. Având în vedere că această diferență la nivelul lanțurilor de distribuție a afectat nivelul prețurilor, prețurile din Uniune au fost ajustate pentru a ține seama de acest aspect (145).

(217)

Cu toate acestea, în cadrul anchetei de reexaminare actuale, producătorii chinezi și producătorii din Uniune incluși în eșantion au realizat majoritatea vânzărilor către angrosiști și distribuitori, însă un număr semnificativ de vânzări s-a realizat și către comercianți cu amănuntul și alții. În plus, ancheta a stabilit că orice diferențe de preț constatate între nivelurile de comercializare nu au avut o tendință logică. Prin urmare, s-a concluzionat că, având în vedere nivelurile comparabile de comercializare și lipsa unei legături clare între nivelul de comercializare și stabilirea prețului, ajustarea prețurilor din Uniune pe această bază nu este necesară.

(218)

În cadrul anchetei inițiale, ajustările s-au realizat și pentru a neutraliza un element de preț legat de marcă. La momentul respectiv, s-a constatat că producătorii-exportatori chinezi nu au vândut produse de marcă, ci mai degrabă produse „sub marcă proprie” sau generice, în timp ce producătorii din UE au vândut o gamă de produse, în cea mai mare parte de marcă, dar și produse generice. Având în vedere că produsele de marcă sunt percepute în mod normal de către clienți drept produse care denotă un anumit prestigiu, calitate asigurată și design, acestea impun prețuri mai ridicate pe piață decât produsele generice, deși au aceleași caracteristici fizice și tehnice. Pentru a neutraliza acest efect asupra prețurilor, prețurile industriei Uniunii au fost ajustate (146).

(219)

Cu toate acestea, în cadrul anchetei de reexaminare actuale, situația s-a schimbat față de cea inițială. Producătorii chinezi incluși în eșantion nu vând numai produse generice, ci și produse de marcă, în timp ce producătorii UE incluși în eșantion vând în prezent mai mult produse care nu sunt de marcă, decât produse de marcă. Mai mult, ancheta a arătat că producătorii din China și din Uniune vând, în unele cazuri, chiar produse identice, cu aceleași specificații și caracteristici fizice, către aceiași clienți (a se vedea considerentul 215).

(220)

Comisia a respins astfel afirmația CCCLA conform căreia producătorii chinezi vând numai produse generice, în timp ce producătorii din Uniune vând produse de înaltă calitate și de marcă.

(221)

La nivel mai general și astfel cum s-a explicat și în ancheta inițială, valoarea adăugată a unui produs de marcă nu poate fi, în general, cuantificată exact pentru că depinde de mai mulți factori diferiți, precum percepția clientului, recunoașterea mărcii și alți factori necuantificabili (147). Pentru unii dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion, de exemplu, produsele de marcă pot avea o valoare adăugată datorită recunoașterii numelui în anumite regiuni sau state membre, în timp ce aceleași produse de marcă ar putea fi mai puțin cunoscute în alte regiuni sau state membre. Prin urmare, pentru acești producători din Uniune incluși în eșantion, marca produselor nu se traduce neapărat în prețuri mai mari.

(222)

În observațiile sale, CCCLA a susținut de asemenea că un procent ridicat al costurilor VAG (și anume 40 %) indică vânzarea unor produse de marcă (148). Cu toate acestea, datele verificate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion indică faptul că nivelul costurilor VAG pentru un producător din Uniune ce vinde aproape exclusiv produse de marcă este aproape la fel cu nivelul costurilor VAG pentru un producător din Uniune ce vinde aproape exclusiv produse care nu sunt de marcă. Într-adevăr, toți cei patru producători incluși în eșantion au un nivel asemănător al costurilor VAG, care este de asemenea similar sau inferior nivelului producătorilor chinezi și nivelului înregistrat în conturile auditate ale întreprinderii turce utilizate în această anchetă. Prin urmare, pentru acești producători, marca produselor nu se traduce în costuri VAG mai mari (a se vedea, de asemenea considerentele 146 și 148).

(223)

Prin urmare, având în vedere gama de produse de marcă și de produse generice vândute de producătorii din China și din Uniune incluși în eșantion, evaluarea poziției întreprinderilor pe piața Uniunii, strategia de preț și nivelul costurilor VAG, afirmațiile CCCLA au fost respinse, iar Comisia a concluzionat că ajustarea prețurilor Uniunii în funcție de marcă nu este necesară.

(224)

Prețurile industriei Uniunii au fost comparate cu prețurile percepute de producătorii-exportatori chinezi și ajustate la prețul CIF la frontiera Uniunii. Prețurile CIF au fost apoi ajustate în sens ascendent pentru costurile ulterioare importului, și anume vămuirea, costurile de manipulare și de încărcare, taxele vamale convenționale și taxele antidumping. Pe baza metodologiei de mai sus, comparația a arătat că, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, importurile produsului în cauză au subcotat prețurile industriei Uniunii cu 17,7 %.

(225)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care au făcut obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii a inclus evaluarea tuturor factorilor și indicilor economici care au influențat situația industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(226)

Indicatorii macroeconomici (producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, gradul de ocupare a forței de muncă, productivitatea, importanța marjelor de dumping și redresarea în urma efectelor dumpingului anterior) au fost evaluați la nivelul întregii industrii din Uniune. Evaluarea s-a bazat pe informațiile furnizate de solicitant, făcând obiectul unor verificări încrucișate cu răspunsurile verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion și cu statisticile oficiale disponibile.

(227)

Analiza indicatorilor microeconomici (stocurile, prețurile de vânzare, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, rentabilitatea investițiilor, capacitatea de mobilizare a capitalurilor, salariile și costul producției) s-a realizat la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Evaluarea s-a bazat pe informațiile furnizate de producătorii respectivi, care au fost verificate în mod corespunzător în timpul vizitelor de verificare la fața locului.

(228)

Industria Uniunii este puternic fragmentată, însă poate fi, în mare, împărțită în două segmente: IMM-uri și întreprinderi mai mari. Pentru unii indicatori macroeconomici (prețul de vânzare, fluxul de lichidități, investiții, salariul mediu per angajat, stocuri, rentabilitate și costul de producție), rezultatele întreprinderilor incluse în eșantion au fost ponderate în conformitate cu cota segmentului de care aparținea respectiva întreprindere. În acest scop, s-a folosit ponderea specifică exprimată ca volum de producție pentru fiecare segment din totalul sectorului de articole de masă din ceramică (42 % IMM-uri, 58 % întreprinderi mari). Acest fapt a asigurat reflectarea adecvată a situației întreprinderilor mai mici, pentru a preveni un dezechilibru al analizei globale a prejudiciului, din cauza rezultatelor întreprinderilor mari.

(229)

În perioada examinată, producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție corespunzătoare industriei Uniunii au evoluat după cum urmează:

Tabelul 5

(230)

Rezultă că, în cursul perioadei examinate, s-a înregistrat o creștere moderată a volumului producției (6 %) și a capacității (2 %), în timp ce gradul de utilizare a capacității de producție a crescut cu 4 %, ajungând la 85 %.

(231)

În cursul perioadei examinate, vânzările în Uniune realizate de către industria Uniunii au evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

(232)

Vânzările realizate de industria Uniunii pe piața Uniunii au crescut cu 11 % în cursul perioadei examinate. În același timp, cota de piață a industriei Uniunii a crescut foarte puțin, de la 29,6 % la 31,0 %.

(233)

În cursul perioadei examinate, gradul de ocupare a forței de muncă și productivitatea la nivelul industriei Uniunii au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

(234)

Gradul de ocupare a forței de muncă a crescut pe tot parcursul perioadei examinate, crescând cu 6 %. Productivitatea forței de muncă a producătorilor din Uniune, măsurată ca producție (tone) pe salariat pe an, a rămas stabilă în cursul perioadei examinate. Acest lucru s-a datorat în parte eforturilor depuse, în anii precedenți, de industria Uniunii pentru a răspunde presiunii create de importurile din RPC care au făcut obiectul unui dumping la momentul respectiv, crescând deja productivitatea la un nivel înalt înaintea perioadei examinate.

(235)

În cursul perioadei examinate, producția industriei Uniunii a crescut cu 6 %, în timp ce volumul vânzărilor către clienții neafiliați din Uniune a crescut cu 11 %. Acest lucru se explică printr-o scădere a vânzărilor la export de către industria Uniunii. Industria Uniunii a reușit să beneficieze de pe urma creșterii pe piața Uniunii, chiar dacă unitățile de producție care au fost mai afectate de gradul mai scăzut de utilizare a capacității de producție, observat în cursul anchetei inițiale, se află încă în faza de redresare. Cotele de piață ale industriei Uniunii au rămas stabile pe parcursul întregii perioade examinate.

(236)

Dumpingul a continuat în cursul perioadei anchetei de reexaminare la un nivel semnificativ, după cum se explică în secțiunea 3 de mai sus. Se remarcă faptul că producătorii chinezi au subcotat într-o măsură semnificativă prețurile de vânzare ale industriei Uniunii.

(237)

În cursul perioadei examinate, industria Uniunii a arătat semne de redresare în urma practicilor de dumping anterioare. Producția Uniunii, volumul vânzărilor și cota de piață au crescut de la ancheta inițială, în timp ce volumul importurilor din RPC și cota lor de piață au scăzut. Cu toate acestea, producția, capacitatea și gradul de ocupare a forței de muncă din Uniune, deși au crescut, nu se află încă la nivelul atins în 2008, care a fost începutul perioadei examinate în ancheta inițială. La momentul respectiv, industria Uniunii era considerată deja ca fiind într-o stare de fragilitate, din cauza volumelor imense ale importurilor la prețuri mici din China pe piața Uniunii, care au înregistrat o creștere puternică în perioada 2002-2004 (149). Prin urmare, Comisia a concluzionat că industria Uniunii a recâștigat din spațiul economic, însă nu s-a redresat pe deplin în urma dumpingului anterior semnificativ.

(238)

Pe parcursul perioadei examinate, nivelul stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion a evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

(239)

Nivelul stocurilor finale ale industriei Uniunii a scăzut cu 22 % în termeni absoluți în cursul perioadei examinate. Totuși, acesta nu este un indicator esențial, având în vedere că industria analizată practic lucrează pe bază de comandă.

(240)

În cursul perioadei examinate, atât prețurile industriei Uniunii, cât și costul de producție al Uniunii au crescut cu 12 %.

(241)

Comisia a stabilit rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective. În cursul perioadei examinate, rentabilitatea industriei Uniunii a fluctuat între cel mai scăzut nivel, de 2,0 %, înregistrat în 2016 și cel mai înalt nivel, de 3,7 %, înregistrat în 2017, în timp ce între 2014 și perioada anchetei de reexaminare, aceasta a scăzut cu 0,4 puncte procentuale. Aceasta a rămas sub nivelul de rentabilitate realizat în cursul anchetei inițiale (3,5 % în perioada anchetei respective). În plus, nivelul rentabilității a rămas sub ținta de profit considerată acceptabilă în ancheta inițială (și anume 6,0 %).

(242)

În cursul perioadei examinate, fluxul de lichidități al industriei Uniunii a crescut cu 21 %, în timp ce nivelul investițiilor a crescut cu 25 %. Totuși, trebuie remarcat faptul că această creștere se datorează rezultatelor înregistrate de numai una dintre (marile) întreprinderi, care a putut realiza investiții semnificative, pentru a-și extinde capacitatea de producție. Investițiile celorlalte trei întreprinderi au rămas stabile sau au scăzut semnificativ.

(243)

Între 2014 și perioada anchetei de reexaminare, scăderea rentabilității investițiilor, definită ca profitul exprimat ca procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor, a fost mai mare decât reducerea rentabilității pe parcursul întregii perioade examinate. În aceeași perioadă, nivelurile salariale medii au crescut ușor, dar mai puțin decât costul unitar de producție.

(244)

Analiza prejudiciului arătă că situația industriei Uniunii s-a îmbunătățit în perioada examinată. Majoritatea indicatorilor prejudiciului au arătat o tendință pozitivă. Faptul că industria Uniunii a beneficiat de pe urma măsurilor este ilustrat, printre altele, de creșterea nivelului producției, a volumului vânzărilor la nivelul Uniunii, a cotei de piață și a prețurilor de vânzare mai mari. Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat, prin urmare, că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază în perioada anchetei de reexaminare.

(245)

Cu toate acestea, chiar dacă industria Uniunii a început să-și revină de pe urma prejudiciului anterior, această redresare progresează încet. Având în vedere volumele semnificative ale importurilor care continuă să sosească din RPC la prețuri care subcotează prețurile industriei Uniunii, rentabilitatea acesteia a rămas sub ținta de profit, indicând faptul că se află într-o situație delicată.

(246)

În urma comunicării constatărilor, CCCLA a susținut că Comisia nu ar fi trebuit să ajungă la această concluzie, deoarece aproape toți indicatorii economici din cadrul anchetei indică o tendință pozitivă. Cu toate acestea, astfel cum se explică la considerentele 244 și 245 de mai sus, industria Uniunii s-a redresat încet după introducerea măsurilor. În momentul instituirii măsurilor în urma anchetei inițiale, industria Uniunii a suferit un prejudiciu important și s-a confruntat astfel cu dificultăți economice grave. Tendința pozitivă a indicatorilor macroeconomici ai industriei Uniunii, în termeni relativi, nu ar trebui, prin urmare, considerată izolat de acest punct slab de plecare, în cifre absolute, la începutul anchetei actuale. Având în vedere rentabilitatea constant scăzută a industriei Uniunii, alături de volumele semnificative ale importurilor care continuă să vină din RPC, industria Uniunii nu se află încă în situația în care ar putea rezista în fața recurenței unor importuri în volum mare, care fac obiectul unui dumping. Acest lucru este indicat și la secțiunea 5.4 de mai jos, unde s-a realizat o simulare, pentru a evalua ce s-ar întâmpla cu industria Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(247)

După cum s-a stabilit în secțiunea 3 de mai sus, importurile din China au fost efectuate la prețuri de dumping în perioada anchetei de reexaminare și s-a constatat o probabilitate de continuare a dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Prin urmare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat probabilitatea reapariției unui prejudiciu important, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor antidumping împotriva RPC.

(248)

Pentru a se stabili probabilitatea reapariției prejudiciului, au fost analizate următoarele elemente: capacitatea de producție și capacitățile neutilizate din RPC, atractivitatea pieței Uniunii, inclusiv existența măsurilor anti-dumping sau compensatorii privind articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică din alte țări terțe, comportamentul în materie de prețuri al producătorilor-exportatori chinezi pe piețele altor țări terțe și efectul asupra situației industriei Uniunii.

(249)

RPC este, de departe, cel mai mare exportator de articole de masă și de articole bucătărie din ceramică din lume. Aceasta reprezintă aproximativ 70 % din exporturi la nivel global. UE este cea mai importantă piață de export a RPC, conform valorii totale exportate în ultimii ani (150).

(250)

Astfel cum se explică la considerentele 180 și 182 de mai sus, producătorii din RPC dispun de capacități considerabile de producție și, prin urmare, de o capacitate de producție neutilizată care depășește cu mult consumul total al Uniunii în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(251)

Piața Uniunii este cel mai mare importator din lume al produsului în cauză (151). În plus, astfel cum se arată în tabelul 1 de mai sus, consumul produsului în cauză în Uniune a crescut, între 2014 și perioada anchetei de reexaminare, de la 598 829 tone la 634 255 tone. Aceasta indică faptul că, în Uniune, consumul rămâne ridicat și continuă să crească. Piața Uniunii, datorită dimensiunii sale relativ mari și a consumului în constantă creștere, rămâne atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi.

(252)

Înaintea instituirii măsurilor, importurile din China au reprezentat, în medie, aproximativ o jumătate de milion de tone, în timp ce, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, acestea au fost de 356 667 tone. Faptul că importurile din China nu au încetat după instituirea măsurilor, chiar dacă nivelul lor a fost mai redus (a se vedea tabelul 2 de mai sus), confirmă că producătorii-exportatori chinezi consideră că piața Uniunii este atractivă și continuă să vândă pe această piață.

(253)

În plus, măsuri de protecție comercială în ceea ce privește exporturile chineze de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică sunt în vigoare și în alte țări terțe, ceea ce ilustrează același tip de comportament în materie de prețuri precum cel observat în cazul exporturilor chineze către Uniune (152). Aceste măsuri de protecție comercială vor îngreuna exportul de către producătorii-exportatori chinezi către aceste piețe și cresc și mai mult atractivitatea pieței Uniunii, unde pot fi redirecționate aceste exporturi.

(254)

Un alt element care demonstrează atractivitatea pieței Uniunii este strategia de preț a producătorilor-exportatori chinezi. Prețurile de export ale producătorilor-exportatori chinezi ai produsului în cauză sunt mai mari pentru piețele din țările terțe decât pentru Uniune (a se vedea considerentul 188 de mai sus). În plus, acestea sunt încă semnificativ inferioare prețurilor industriei Uniunii de pe piața Uniunii. În cursul perioadei anchetei de reexaminare, prețul mediu al exporturilor producătorilor-exportatori chinezi către piața Uniunii a fost semnificativ inferior prețului industriei Uniunii de pe piața Uniunii. De fapt, importurile din China au aproape cele mai scăzute prețuri de pe piața Uniunii. Puținele țări terțe care exportă la prețuri mai scăzute reprezintă doar o fracțiune din totalul importurilor în Uniune, cu un potențial de creștere care nu este comparabil cu dimensiunea unităților de producție din RPC. Cu toate acestea, se poate estima, în mod rezonabil, că importurile din China vor intra pe piața Uniunii la prețuri mai scăzute, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, ținând seama, total sau parțial, de valoarea actualelor taxe antidumping.

(255)

Având în vedere marea capacitate neutilizată din RPC, atractivitatea pieței Uniunii și comportamentul în materie de prețuri al producătorilor-exportatori chinezi, astfel cum s-a prezentat pe scurt la considerentele 249 - 254 de mai sus, există probabilitatea ca, într-un termen scurt, să fie deja disponibile, la prețuri mici, volume semnificative de articole de masă și de articole bucătărie din ceramică, în vederea vânzării/redirecționării către Uniune, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(256)

Pentru a evalua impactul probabil asupra industriei Uniunii al unor astfel de importuri la preț mic din China, Comisia a analizat mai întâi posibilele pierderi de la nivelul cotei de piață. Aceasta a simulat care ar fi impactul dacă producătorii-exportatori din țările în cauză și-ar mări exporturile către Uniune pentru a obține o cotă de piață în Uniune similară celei realizate în perioada anchetei inițiale, și anume, înainte de instituirea măsurilor. Aceasta ar conduce la o scădere cu 12 000 de tone a producției producătorilor din Uniune incluși în eșantion și la o creștere a importurilor din RPC cu 67 800 de tone. Potrivit celor stabilite în cursul anchetei inițiale, un astfel de volum al importurilor produsului în cauză la prețuri de dumping a fost suficient pentru a cauza prejudicii importante industriei Uniunii.

(257)

Pentru această analiză, Comisia a considerat că prețurile practicate de producătorii-exportatori din RPC și cele practicate de industria Uniunii vor rămâne aceleași ca și în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Mai mult, Comisia a presupus că o cotă de piață mai mare a Chinei ar fi cel mai probabil preluată din industria Uniunii. Tabelul 11 de mai jos arată că cota de piață pe care a pierdut-o RPC de la instituirea măsurilor antidumping a fost preluată în cea mai mare parte de către industria Uniunii.

Tabelul 11

(258)

Pierderea volumului vânzărilor ar conduce la un grad mai scăzut de utilizare a capacității de producție și la o creștere a costului mediu de producție. Aceasta ar conduce, în schimb, la o deteriorare a situației financiare a industriei Uniunii și la o scădere a rentabilității sale, care era deja semnificativ inferioară țintei de profit și care a scăzut pe parcursul întregii perioade examinate. Făcând o estimare prudentă a scăderii producției pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion (jumătate din posibila scădere stabilită la considerentul 256, la nivelul de 6 000 de tone), analiza impactului a arătat că, în cazul în care măsurile ar fi abrogate, industria Uniunii ar suferi pierderi de 8,5 % din cifra de afaceri.

(259)

Cu titlu subsidiar, industria Uniunii ar putea decide să își reducă nivelul prețurilor, în încercarea de a-și păstra volumul vânzărilor și cota de piață. Aceasta ar conduce la o deteriorare și mai mare a situației financiare și, având în vedere nivelul rentabilității deja scăzut înregistrat în perioada anchetei de reexaminare, industria Uniunii ar înregistra pierderi și mai mari.

(260)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că abrogarea măsurilor privind importurile din RPC ar conduce, cel mai probabil, la reapariția unui prejudiciu important pentru industria Uniunii.

(261)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă menținerea măsurilor inițiale nu ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblul său. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese în cauză, și anume interesele industriei Uniunii, pe de o parte, precum și ale importatorilor și ale altor părți implicate, pe de altă parte.

(262)

Comisia a reamintit că, în cadrul anchetei inițiale, s-a considerat că adoptarea măsurilor nu este împotriva interesului Uniunii. De asemenea, faptul că prezenta anchetă este o reexaminare, care analizează o situație în care măsurile antidumping au fost deja instituite, permite evaluarea eventualului impact negativ asupra părților vizate de măsurile antidumping actuale.

(263)

Pe această bază s-a examinat dacă, în pofida concluziilor privind probabilitatea unei reapariții a dumpingului și a prejudiciului, ar exista motive imperioase pentru a se concluziona că menținerea măsurilor în acest caz particular nu ar fi în interesul Uniunii.

(264)

Ancheta a arătat că, dacă măsurile ar expira, acest lucru ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra industriei Uniunii. Situația industriei Uniunii s-ar deteriora rapid în ceea ce privește scăderea volumului vânzărilor și a prețurilor de vânzare, generând o scădere puternică a rentabilității. Pe de altă parte, continuarea măsurilor i-ar permite industriei Uniunii să își revină în continuare de pe urma prejudiciului anterior determinat de importurile care fac obiectul unui dumping și să își exploateze potențialul pe o piață a Uniunii care nu este afectată de practici comerciale neloiale.

(265)

Un producător din Uniune, neinclus în eșantion, și CCCLA au susținut că prelungirea măsurilor nu ar fi în interesul producătorilor din Uniune. Conform acestora, taxele antidumping nu au ușurat situația producătorilor din Uniune, care nu și-au putut mări cota de piață, volumul vânzărilor sau prețurile. În plus, taxele antidumping au mărit prețul produselor provenite de la producătorii din Uniune, pentru a-și completa portofoliul.

(266)

Cu toate acestea, analiza prejudiciului din secțiunea 4 de mai sus (considerentele 198 - 245) a arătat că, de fapt, industria Uniunii se redresează după efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC. Într-adevăr, industria Uniunii a cunoscut o creștere a cotei de piață, de la 20,9 % în perioada anchetei inițiale (2011), la 31 %, în cursul perioadei anchetei de reexaminare (a se vedea tabelul 11 de mai sus), în timp ce producătorii din Uniune incluși în eșantion și-au putut mări volumul vânzărilor de la 152 095 tone în 2011, la 196 484 tone în cursul perioadei anchetei de reexaminare, iar prețurile, de la 3 615 EUR pe tonă în 2011, la 3 853 în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Această creștere a prețurilor a fost posibilă, pentru unii dintre producătorii din Uniune, în ciuda creșterii costului importurilor de produse din RPC, pentru a-și diversifica portofoliul. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(267)

În urma informării, CCCLA a atras atenția asupra faptului că un producător din Uniune nu a sprijinit instituirea măsurilor. Aceasta a susținut că producătorul nu fabrică toate tipurile de articole de masă și de articole de bucătărie din ceramică, că acesta își completează portofoliul de produse cu produse care provin din RPC și că depinde de sursa fiabilă de aprovizionare din RPC. În mod similar, CCCLA a argumentat că cei doi importatori incluși în eșantion susțin că producătorii din Uniune nu pot livra calitatea și cantitățile necesare pe piața Uniunii, de exemplu, din cauza costurilor mari cu forța de muncă. Conform CCCLA, acest lucru arată complementaritatea între produsele Uniunii și importurile din China, cauzând un amestec de interese în industria Uniunii.

(268)

Comisia a remarcat că aceste argumente coincid cu poziția a doi importatori neafiliați, pe care Comisia i-a evaluat mai jos, la considerentele 271 - 277. În lipsa unor elemente noi, acestea nu pot, prin urmare, influența evaluarea comparativă a intereselor în conformitate cu criteriul privind interesul Uniunii.

(269)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat că menținerea măsurilor antidumping în vigoare este în interesul industriei Uniunii.

(270)

În etapa de deschidere a acestei anchete, au fost contactați și invitați să coopereze 45 de importatori neafiliați cunoscuți. Astfel cum s-a menționat la considerentul 13 de mai sus, cincisprezece importatori și-au manifestat disponibilitatea, dintre care doi au fost incluși în eșantion și au completat formularul chestionarului.

(271)

Ambele întreprinderi s-au exprimat împotriva continuării măsurilor, în principal din cauză că au considerat că producătorii din Uniune nu pot livra calitatea și cantitățile necesare pe piața Uniunii. În opinia acestora, producția Uniunii este mai puțin flexibilă și mai puțin adaptabilă la modificarea cererii decât producția chineză. Întreprinderile au fost de asemenea întrebate ce s-ar întâmpla în cazul abrogării taxelor. Ambele întreprinderi au răspuns că, în opinia lor, prețurile din China ar crește, în timp ce, în paralel, clienții din Uniune ar cere prețuri mai mici. Conform întreprinderilor incluse în eșantion, aceasta ar conduce la o scădere a marjelor pentru importatori.

(272)

În ancheta inițială s-a constatat că, având în vedere profiturile și sursele de aprovizionare ale importatorilor, instituirea măsurilor nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra situației importatorilor neafiliați ai produsului în cauză. În cadrul anchetei actuale, analiza datelor verificate a arătat că produsul în cauză reprezintă în medie [30 - 40 %] din vânzările întreprinderilor (153). Ambii importatori cooperanți au obținut profit în cursul perioadei anchetei de reexaminare, având un profit mediu pentru produsul în cauză, provenit din RPC, de [5 - 9 %] (154). Deși profitul mediu a fost puțin mai scăzut decât profitul de [6 – 10 %] înregistrat în cursul anchetei inițiale, acesta a fost totuși un profit solid. Ambele întreprinderi importă produsul în cauză aproape exclusiv din RPC.

(273)

Un importator neafiliat, care nu a fost inclus în eșantion, a susținut că producătorii din Uniune nu furnizează produsele pe care acest importator le aduce din RPC. Produsele acestui importator sunt în principal articole decorate, care sunt ambalate individual în cutii de cadouri, cu același design ca și porțelanul. Conform importatorului, producția acestor articole presupune o utilizare foarte intensivă a forței de muncă, iar având în vedere că în Uniune costurile cu forța de muncă sunt mai mari, producția lor de către industria Uniunii ar fi prea costisitoare.

(274)

Totuși, ancheta a arătat că producătorii din Uniune pot produce și produc, într-adevăr, articole decorate, ambalate individual sau în seturi mici în cutii decorate de cadouri. Cu toate acestea, pentru importatorii care importă articolele din RPC, continuarea măsurilor ar putea avea un efect negativ asupra situației lor financiare. Totuși, având în vedere că aceste articole sunt de natură specializată și reprezintă, prin urmare, numai o mică parte din totalul importurilor din RPC, se preconizează că acest efect nu va avea un efect negativ semnificativ asupra situației globale a importatorilor. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(275)

Importatorul neafiliat care nu a fost inclus în eșantion a susținut, de asemenea, că în anchetă nu se face o diferențiere între produsele de porțelan decorate și cele albe. Conform importatorului, există doar câteva mici ateliere de olărit care produc articole decorate în Uniune, ceea ce înseamnă că importurile din RPC sunt necesare pentru a satisface acest tip de cerere.

(276)

Cu toate acestea, ancheta a arătat că dintre toate produsele vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, 30 % au reprezentat articole decorate. În plus, comparația între produsele din China și cele din Uniune s-a realizat pe baza tipului de produs, produsele fiind grupate după următoarele caracteristici: tipul materialului ceramic, tipul de produs, forma de bază, decorarea și glazurarea. Aceasta înseamnă că, de exemplu, s-au comparat numai articolele decorate produse în Uniune cu articolele decorate importate din RPC, articolele cu email colorat cu alte articole cu email colorat, iar articolele albe cu alte articole albe. În consecință, această afirmație nu poate fi acceptată.

(277)

Având în vedere marjele viabile de profit ale importatorilor incluși în eșantion, în ciuda instituirii măsurilor antidumping, și faptul că importatorii consideră că marjele lor de profit s-ar diminua în cazul abrogării măsurilor, este probabil ca menținerea măsurilor existente să nu aibă un efect negativ semnificativ asupra activității importatorilor neafiliați ai produsului în cauză.

(278)

La fel ca în cadrul anchetei inițiale, niciun reprezentant al intereselor utilizatorilor finali, precum asociațiile consumatorilor, nu și-a manifestat disponibilitatea și nu a cooperat în niciun fel în cadrul anchetei. În lipsa continuă a unei cooperări a utilizatorilor la prezenta reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a considerat că constatările sale din ancheta inițială sunt valabile în continuare și că menținerea măsurilor nu ar afecta în mod negativ consumatorii, precum gospodăriile sau, cel puțin, nu în mod semnificativ.

(279)

Un producător din Uniune care nu a fost inclus în eșantion a susținut că abrogarea măsurilor ar ușura situația consumatorilor din Uniune, deoarece (i) produsul este un produs final, ceea ce înseamnă că taxele au un impact direct asupra consumatorilor, (ii) produsele din China răspund unei cereri diferite decât produsele din Uniune; și (iii) din cauza cotei ridicate de piață a RPC pe piața Uniunii, o mare parte dintre consumatorii Uniunii sunt afectați de taxe. CCCLA a mai susținut că, având în vedere că articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică sunt un produs final, taxele antidumping afectează consumatorii din Uniune în mod direct, deoarece nu există o industrie intermediară care să absoarbă costurile. Un importator neafiliat care nu a fost inclus în eșantion a remarcat faptul că taxele antidumping l-au determinat, într-adevăr, să își mărească prețurile de consum.

(280)

Este foarte puțin probabil ca abrogarea măsurilor să conducă la scăderea prețurilor cu întreaga valoare a taxelor. Chiar și în cazul puțin probabil în care prețurile de consum ar scădea cu întreaga valoare a taxelor antidumping actuale, costul anual al consumatorilor ar scădea cu mai puțin de 1 EUR (155). Având în vedere că nu se poate considera că măsurile au avut un impact semnificativ asupra consumatorilor, Comisia a respins aceste afirmații.

(281)

Comisia a pus în balanță interesele concurente din Uniune, acordând o atenție deosebită nevoii de a elimina efectele de denaturare a comerțului ale dumpingului prejudiciabil și necesității de a restabili o concurență efectivă. Pe de o parte, continuarea măsurilor ar proteja o industrie importantă a Uniunii, inclusiv numeroase întreprinderi mici și mijlocii, împotriva reapariției probabile a prejudiciului. Pe de altă parte, evaluarea situației importatorilor și a utilizatorilor, precum și lipsa unei cooperări din partea utilizatorilor arată că menținerea măsurilor nu ar avea cu siguranță un impact negativ disproporționat asupra lor.

(282)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase legate de interesul Uniunii împotriva menținerii măsurilor antidumping definitive asupra importurilor de articole de masă și de articole de bucătărie originare din RPC.

(283)

Din considerațiile de mai sus rezultă că ar trebui menținute măsurile antidumping aplicabile importurilor de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din China.

(284)

O întreprindere care își modifică ulterior denumirea entității poate solicita aplicarea nivelurilor individuale ale taxei antidumping. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (156). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul întreprinderii de a beneficia de nivelul taxei aplicabile. În cazul în care schimbarea denumirii întreprinderii nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei aplicabile acesteia, o notificare privind schimbarea denumirii va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(285)

Având în vedere articolul 109 din Regulamentul 2018/1046 (157), în cazul rambursării unei sume ca urmare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dobânda care trebuie plătită ar trebui să fie rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(286)

Comitetul instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a emis un aviz,