Articolul 1

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a titlului II capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește metodele de analiză pentru determinarea caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice ale produselor vitivinicole, precum și în ceea ce privește notificările deciziilor luate de statele membre prin care sunt permise majorări ale tăriei alcoolice naturale.

Articolul 2

Metode de analiză aplicabile în Uniune

Anexa la prezentul regulament conține metodele de analiză menționate la articolul 75 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, utilizate pentru verificarea limitelor stabilite de normele Uniunii privind utilizarea izotiocianatului de alil pentru producția de anumite produse vitivinicole.

Articolul 3

Notificarea deciziilor statelor membre de a permite o majorare a tăriei alcoolice naturale

Articolul 4

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 7 decembrie 2019.

ANEXĂ

METODE SPECIALE DE ANALIZĂ ALE UNIUNII

IZOTIOCIANATUL DE ALIL

1.   Principiul metodei

Eventuala cantitate de izotiocianat de alil prezentă în vin este colectată prin distilare și identificată prin cromatografie în fază gazoasă.

2.   Reactivi

2.1.   Etanol absolut.

2.2.   Soluție standard: soluție de izotiocianat de alil în alcool absolut, conținând 15 mg de izotiocianat de alil per litru.

2.3.   Amestec de congelare, constând în etanol și gheață carbonică (temperatura – 60 °C).

3.   Aparatură

3.1.   Aparat de distilare, așa cum se arată în figura de mai jos. Prin acesta trece un flux continuu de azot.

3.2.   Manta de încălzire, controlată termostatic.

3.3.   Debitmetru.

3.4.   Gaz-cromatograf cu detector spectrofotometric cu flacără, echipat cu un filtru selector pentru compuși sulfuroși (lungimea de undă = 394 nm) sau orice detector potrivit.

3.5.   Coloană cromatografică din oțel inoxidabil, cu diametrul interior de 3 mm și lungimea de 3 m, umplută cu Carbowax 20M 10 % pe Chromosorb WHP, sită cu ochiuri de mărime 80-100.

3.6.   Microseringă de 10 μl.

4.   Procedură

Se pun doi litri de vin în balonul de distilare, se introduc câțiva milimetri de etanol (punctul 2.1) în cele două tuburi colectoare, astfel încât părțile poroase pentru dispersia gazului să fie complet scufundate. Cele două tuburi se răcesc pe dinafară cu ajutorul amestecului de înghețare. Se conectează balonul la tuburile colectoare și se începe alimentarea aparatului cu azot, la un debit de 3 l pe oră. Se încălzește vinul la 80 °C prin reglarea în mod corespunzător a temperaturii mantalei de încălzire, se distilează și se colectează 45-50 ml de distilat.

Se stabilizează cromatograful. Se recomandă următoarele condiții de operare:

—	temperatura injectorului: 200 °C,

—	temperatura coloanei: 130 °C,

—	debitul gazului purtător heliu: 20 ml pe minut.

Se introduce, cu microseringa, un volum de soluție standard suficient pentru identificarea ușoară pe cromatogramă a picului corespunzător izotiocianatului de alil.

În același mod se introduce în cromatograf o parte alicotă din distilat. Se verifică dacă timpul de retenție al picului obținut corespunde cu cel al picului izotiocianatului de alil.

În condițiile descrise mai sus, compușii prezenți în vin în mod natural nu vor produce picuri care să interfereze pe cromatograma soluției etalon.

Aparat de distilare cu flux de azot