21.5.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 133/1


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/807 AL COMISIEI

din 13 martie 2019

de completare a Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește stabilirea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon și certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (1), în special articolul 26 alineatul (2) al patrulea paragraf,

întrucât:

(1)

Pentru a soluționa problema schimbării indirecte a destinației terenurilor („ILUC”), Directiva (UE) 2018/2001 solicită Comisiei să adopte un act delegat care să prevadă dispozițiile privind criteriile de stabilire a materiilor prime care prezintă riscuri reduse de schimbare indirectă a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, și privind certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse de schimbare indirectă a destinației terenurilor. Aceste dispoziții ar trebui să însoțească raportul privind situația expansiunii la nivel mondial a producției de culturi alimentare și furajere relevante (denumit în continuare „raportul privind expansiunea materiilor prime”), prezentat Parlamentului European și Consiliului la această dată.

(2)

ILUC poate apărea atunci când terenurile destinate anterior producției de alimente și furaje sunt convertite pentru a produce biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă. În acest caz, cererea de alimente și de furaje trebuie totuși să fie satisfăcută, ceea ce poate conduce la extinderea terenurilor agricole în detrimentul zonelor care stochează cantități ridicate de carbon, cum ar fi pădurile, zonele umede și turbăriile, cauzând astfel emisii suplimentare de gaze cu efect de seră.

(3)

Criteriile privind durabilitatea și reducerea gazelor cu efect de seră stabilite atât în Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), cât și în Directiva (UE) 2018/2001 nu iau în calcul emisiile cauzate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor.

(4)

Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului (3) a recunoscut nu numai existența emisiilor cauzate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor, ci și, în pofida gradului de incertitudine în ceea ce privește calcularea acestora, faptul că amploarea emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor poate conduce la anularea, parțială sau totală, a reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră generate de biocombustibilii individuali, definiți în directiva respectivă, și de biolichide. Prin urmare, aceasta a introdus o limită globală pentru cantitatea de combustibili produși din culturi de cereale și din alte culturi bogate în amidon, din culturi de plante zaharoase și de plante oleaginoase, precum și din culturi cultivate drept culturi principale în special în scopuri energetice, cultivate pe terenuri agricole, care pot fi luate în calcul pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în Directiva 2009/28/CE. Această limită constă într-o contribuție a acestor combustibili de maximum 7 % din consumul final de energie din transporturile feroviare și rutiere din fiecare stat membru.

(5)

Directiva (UE) 2018/2001 păstrează limita privind biocombustibilii și combustibilii din biomasă produși pe bază de culturi alimentare și furajere consumați în transporturi și o consolidează, prin introducerea unor limite naționale specifice pentru contribuția totală a acestor combustibili la atingerea obiectivului Uniunii legat de energia din surse regenerabile pentru 2030. Aceste limite sunt stabilite în funcție de ponderea națională pe care acești combustibili o au, în 2020, în consumul final de energie în transporturile feroviare și rutiere din fiecare stat membru, cu posibilitatea de a le mări cu un punct procentual, până la maximum 7 %.

(6)

Directiva (UE) 2018/2001 solicită, de asemenea, adoptarea unei limite specifice pentru biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși pe bază de culturi alimentare și furajere care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor și în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, la nivelul lor de consum din fiecare stat membru din anul 2019. Începând cu 31 decembrie 2023, contribuția lor ar trebui redusă treptat, pentru a ajunge la 0 % cel târziu până în 2030.

(7)

Cu toate că este general recunoscut faptul că există riscuri legate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor, în legătură cu utilizarea culturilor alimentare și furajere pentru producția de combustibili, datele științifice arată că amploarea emisiilor cauzate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor depinde de o varietate de factori, inclusiv de tipul de materii prime utilizate pentru producția de combustibili din surse regenerabile, de nivelul cererii suplimentare de materii prime generate de utilizarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă, precum și de măsura în care terenurile care stochează cantități ridicate de carbon sunt protejate la nivel mondial.

(8)

De asemenea, datele științifice demonstrează că impactul schimbării indirecte a destinației terenurilor asupra potențialului biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă pentru a realiza o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră este deosebit de important pentru culturile de plante oleaginoase. Combustibilii din surse regenerabile obținuți din aceste materii prime sunt, prin urmare, considerați, la scară largă, ca având riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor. Acest fapt este reflectat în partea A din anexa VIII la Directiva 2009/28/CE și în Directiva (UE) 2018/2001. Raportul privind expansiunea materiilor prime, care reflectă cele mai recente date științifice disponibile privind expansiunea la nivel mondial a suprafeței de producție pentru culturile alimentare și furajere în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, confirmă faptul că aceste culturi sunt, de asemenea, responsabile pentru majoritatea covârșitoare a expansiunii suprafeței de producție pentru culturile alimentare și furajere, observate la nivel mondial, în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon.

(9)

Raportul privind expansiunea materiilor prime subliniază, de asemenea, faptul că impactul pe care îl are expansiunea suprafeței de producție a culturilor de plante oleaginoase, în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, asupra potențialului biocombustibililor, al biolichidelor și al combustibililor din biomasă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră depinde de anumiți factori. Printre aceștia, amploarea absolută și relativă a expansiunii terenurilor, începând cu un anumit an de referință, comparativ cu suprafața totală de producție a culturii relevante, ponderea acestei expansiuni în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, precum și tipul terenului care stochează cantități ridicate de carbon joacă un rol esențial în stabilirea amplorii acestei expansiuni în sensul Directivei (UE) 2018/2001. Prin urmare, acești factori, precum și factorii de productivitate specifici fiecărui grup de culturi, ar trebui să fie luați în considerare atunci când se stabilesc criteriile pentru identificarea biocombustibililor, biolichidelor și combustibililor din biomasă cu riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor produși pe bază de culturi alimentare și furajere pentru care se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție de culturi furajere în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon.

(10)

Ținând seama de toate considerațiile anterioare, inclusiv de toate informațiile și studiile științifice relevante, de diferențele dintre diferitele materii prime, de natura globală a diferitelor piețe de mărfuri și de modul în care acestea funcționează, de riscul asociat de deturnare nedorită sau contraproductivă sau de efectele de diversiune, de disponibilitatea relativă de date complete, de reexaminarea periodică și frecventă a datelor respective, precum și de obligațiile internaționale relevante ale Uniunii Europene, metoda cea mai adecvată, mai obiectivă și mai echilibrată în această etapă a procesului de reglementare este considerată a fi cea bazată mai degrabă pe poziția globală la nivel mondial în raport cu fiecare materie primă decât pe o abordare care ar discrimina în funcție de țară. Aceasta reprezintă cea mai bună metodă de reglementare realizabilă, date fiind obiectivele concurente, dar complementare, urmărite de prezentul regulament. O astfel de abordare este echilibrată în continuare în mod adecvat datorită posibilității unei certificări a riscului redus de ILUC.

(11)

În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Directiva (UE) 2018/2001, statele membre sunt obligate să aplice criteriile prevăzute în prezentul regulament pentru stabilirea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon. Ele ar trebui să facă acest lucru pe baza informațiilor incluse în anexă, astfel cum a fost revizuită în conformitate cu prezentul regulament. Comisia ar trebui să reexamineze periodic raportul privind expansiunea materiilor prime, pentru a ține seama de noile circumstanțe și de cele mai recente dovezi științifice disponibile. Anexa ar trebui modificată, dacă este cazul.

(12)

În anumite circumstanțe, impactul schimbării indirecte a destinației terenurilor asupra biocombustibililor, biolichidelor și combustibililor din biomasă considerați în general ca prezentând riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor poate fi evitat, iar cultivarea materiilor prime aferente se poate chiar dovedi benefică pentru suprafețele de producție relevante. În aceste cazuri, este necesar să se stabilească criterii care să permită identificarea și certificarea acestora ca biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor. Biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă certificați ca prezentând riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor ar trebui exceptați de la limită și de la reducerea treptată stabilită pentru biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor produși pe bază de culturi alimentare și furajere, cu condiția ca acestea să îndeplinească criteriile relevante de durabilitate și de reducere a gazelor cu efect de seră prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001.

(13)

Biocombustibilii, biolichidele sau combustibilii din biomasă ar trebui considerați ca prezentând riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor doar în cazul în care materiile prime utilizate pentru producția lor sunt cultivate ca rezultat al aplicării unor măsuri care pot fi verificate în mod corespunzător, pentru a crește productivitatea dincolo de creșterile care s-ar realiza deja într-un scenariu de statu quo. În plus, aceste măsuri ar trebui să asigure sustenabilitatea materiilor prime, având în vedere toate cerințele stabilite în Directiva 2009/28/CE sau în Directiva (UE) 2018/2001 în ceea ce privește obiectivele privind energia din surse regenerabile.

(14)

Ca o garanție suplimentară a efectelor pozitive ale certificării riscului redus de ILUC, ar trebui să se țină seama de materiile prime suplimentare care urmează să fie utilizate pentru combustibilii cu risc redus de ILUC doar în cazul în care aceasta rezultă dintr-o categorie limitată de măsuri. În special, ar trebui să fie luate în considerare numai măsurile atractive din punct de vedere financiar, deoarece ele permit obținerea de avantaje financiare în urma unei astfel de certificări, prin analogie cu criteriile privind adiționalitatea financiară aplicate în conformitate cu mecanismul de dezvoltare nepoluantă instituit în temeiul Protocolului de la Kyoto.

(15)

Mai mult, este oportun să nu se aplice criteriul privind adiționalitatea financiară în cazul materiilor prime suplimentare cultivate pe terenuri abandonate sau sever degradate sau cultivate de micii proprietari agricoli. Acest lucru ar echivala, de fapt, cu o sarcină administrativă excesivă, având în vedere potențialul semnificativ de îmbunătățire a productivității și obstacolele întâmpinate în ceea ce privește finanțarea investițiilor necesare. Prin urmare, măsurile adoptate cu privire la terenurile abandonate sau sever degradate sau luate de către micii proprietari agricoli independenți ar trebui să fie scutite de la obligația de a dovedi conformitatea cu criteriile privind adiționalitatea financiară, fără a aduce atingere cerinței de a produce materii prime suplimentare și de a respecta criteriile de durabilitate. Având în vedere activitatea statistică desfășurată în cadrul mai multor analize, inclusiv setul de date cuprinzătoare stabilit de FAO privind micii proprietari agricoli (smallholders data-portrait), ar trebui să se aibă în vedere, în acest context, exploatațiile agricole mai mici de 2 hectare.

(16)

Nu ar trebui să se ia în considerare decât creșterile reale ale productivității din cadrul unor proiecte existente sau noi, rezultate în urma unor măsuri care vizează obținerea unei producții suplimentare. Prin urmare, perioada de certificare ar trebui să fie limitată la un interval de timp și la un domeniu de aplicare rezonabil care să permită amortizarea integrală a investiției relevante și existența unor proceduri solide de monitorizare a eficacității certificării.

(17)

Pentru a asigura un proces de certificare fără probleme a biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, operatorii economici ar trebui să se poată baza pe norme de certificare solide și fiabile. Aceste norme ar trebui să ia în considerare rolul sistemelor naționale sau internaționale voluntare în conformitate cu textul reformat al articolului 30 din Directiva (UE) 2018/2001, care a consolidat robustețea verificării pe care trebuie să o efectueze în comparație cu dispozițiile corespunzătoare stabilite în Directiva 2009/28/CE. Pe lângă sistemele naționale recunoscute de Comisie în conformitate cu articolul 30 alineatul (6) din Directiva (UE) 2018/2001, sistemele voluntare pot certifica biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, astfel cum este cazul certificării conformității cu criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001.

(18)

Pentru a se asigura că informațiile furnizate de operatorii economici sunt transparente, precise, fiabile și protejate împotriva fraudelor, ar trebui introduse norme generale privind certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, care să stabilească un standard corespunzător de auditare independentă a cererilor prezentate de operatorii economici. Aceste norme, inclusiv normele privind certificarea la nivel de grup, pot fi detaliate și armonizate prin intermediul adoptării actelor de punere în aplicare în conformitate cu articolul 30 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/2001,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament definește criteriile de stabilire a materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon și de certificare a biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„culturi de plante oleaginoase” înseamnă culturi alimentare și furajere, precum rapița, palmierul, boabele de soia și floarea-soarelui, care nu sunt bogate în amidon și culturi de plante zaharoase utilizate în mod obișnuit ca materii prime pentru producția de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă;

2.

„teren nefolosit” înseamnă suprafețele care, pentru o perioadă consecutivă de cel puțin cinci ani înainte de începerea cultivării materiilor prime utilizate pentru producția de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă, nu au fost utilizate pentru cultivarea unor culturi alimentare și furajere, a altor culturi energetice ori a unor cantități semnificative de nutreț pentru pășunatul animalelor;

3.

„teren abandonat” înseamnă teren nefolosit, care a fost utilizat în trecut pentru cultivarea unor culturi alimentare și furajere, dar pe care cultivarea de culturi alimentare și furajere a fost stopată din cauza unor constrângeri biofizice sau socioeconomice;

4.

„teren sever degradat” înseamnă un teren astfel cum este definit în partea C punctul 9 din anexa V la Directiva (UE) 2018/2001;

5.

„măsură de adiționalitate” înseamnă orice îmbunătățire a practicilor agricole care conduce, într-un mod durabil, la o creștere a producției de culturi alimentare și furajere pe un teren care este deja utilizat pentru cultivarea de culturi alimentare și furajere și orice acțiune care permite cultivarea de culturi alimentare și furajere pe un teren nefolosit, inclusiv terenurile abandonate, pentru producția de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă;

6.

„materie primă suplimentară” înseamnă cantitatea suplimentară a unei culturi alimentare și furajere produsă într-o zonă clar delimitată în comparație cu producția dinamică de referință și care este rezultatul direct al aplicării unei măsuri de adiționalitate.

7.

„randament dinamic de referință” înseamnă randamentul mediu din zona delimitată în care a fost luată o măsură de adiționalitate, calculat pe o perioadă de trei ani imediat precedentă anului de aplicare a unei astfel de măsuri, luând în considerare creșterea medie a randamentului observată pentru materia primă în cauză în ultimul deceniu și curbele de randament pe parcursul duratei de viață în cazul culturilor permanente, cu excepția fluctuațiilor de randament;

8.

„teren care stochează cantități ridicate de carbon” înseamnă zonele umede, inclusiv turbăriile, și zonele împădurite în permanență, în sensul articolului 29 alineatul (4) literele (a), (b) și (c) din Directiva (UE) 2018/2001;

9.

„mici proprietari agricoli” înseamnă fermieri care desfășoară în mod independent o activitate agricolă într-o exploatație cu o suprafață agricolă mai mică de 2 hectare pentru care dețin drepturi de proprietate, drepturi de proprietate funciară sau orice alt titlu echivalent care le asigură controlul asupra terenurilor și care nu sunt angajați ai unei societăți, cu excepția unei cooperative din care fac parte și alți mici proprietari agricoli, cu condiția ca o astfel de cooperativă să nu fie controlată de un terț;

10.

„culturi permanente” înseamnă culturile în cazul cărora nu se practică un sistem de rotație a culturilor, altele decât pășunile permanente și fânețele permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cel puțin cinci ani și care produc recolte repetate.

Articolul 3

Criteriile de stabilire a materiilor prime cu risc ridicat din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon

În scopul stabilirii materiilor prime cu risc ridicat din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, se aplică următoarele criterii cumulative:

(a)

expansiunea anuală medie a suprafeței globale de producție a materiilor prime începând cu 2008 este mai mare de 1 % și afectează peste 100 000 de hectare;

(b)

ponderea acestei expansiuni în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon este de peste 10 %, conform următoarei formule:

Formula

unde

xhcs = ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon;

xf = ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor menționate in articolul 29 alineatul (4) literele (b) și (c) din Directiva (UE) 2018/2001;

xp = ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor menționate in articolul 29 alineatul (4) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001, inclusiv turbăriile;

PF = factor de productivitate.

PF trebuie sa fie egal cu 1,7 pentru porumb, 2,5 pentru uleiul de palmier, 3,2 pentru sfecla de zahăr, 2,2 pentru trestia de zahăr și 1 pentru toate celelalte culturi.

Aplicarea criteriilor de la literele (a) și (b) de mai sus se bazează pe informațiile incluse în anexă, astfel cum au fost revizuite în conformitate cu articolul 7.

Articolul 4

Criteriile generale pentru certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor

(1)   Biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă pot fi certificați drept combustibili care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor numai dacă sunt îndeplinite toate criteriile de mai jos:

(a)

biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă îndeplinesc criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001;

(b)

biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă au fost produși din materii prime suplimentare obținute prin măsuri de adiționalitate care îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la articolul 5;

(c)

dovezile necesare pentru identificarea materiilor prime suplimentare și pentru justificarea cererilor privind producția de materii prime suplimentare sunt colectate în mod corespunzător și bine documentate de operatorii economici relevanți.

(2)   Dovezile prevăzute la alineatul (1) litera (c) trebuie să includă cel puțin informațiile privind măsurile de adiționalitate luate pentru producerea de materii prime suplimentare, suprafețele desemnate pentru aplicarea acestor măsuri și producția medie obținută de pe terenurile unde au fost aplicate aceste măsuri în perioada de trei ani imediat precedentă anului de aplicare a măsurii de adiționalitate.

Articolul 5

Măsuri de adiționalitate

(1)   Biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă pot fi certificați drept combustibili care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor numai dacă:

(a)

măsurile de adiționalitate în vederea producerii de materii prime suplimentare îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele condiții:

(i)

devin atractive din punct de vedere financiar sau nu întâmpină obstacole care să împiedice punerea lor în aplicare, doar datorită faptului că biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși din materiile prime suplimentare pot fi luați în calcul pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în Directiva 2009/28/CE sau în Directiva (UE) 2018/2001;

(ii)

permit producerea de culturi alimentare și furajere pe un teren nefolosit, inclusiv pe terenuri abandonate sau pe terenuri sever degradate;

(iii)

sunt aplicate de mici proprietari agricoli;

(b)

măsurile de adiționalitate sunt luate pe o perioadă de cel mult 10 ani înainte de certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă drept combustibili care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor.

Articolul 6

Cerințele legate de auditare și verificare pentru certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor

(1)   În scopul certificării biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, operatorii economici trebuie:

(a)

să prezinte informații fiabile în sprijinul afirmațiilor lor, care să garanteze că toate cerințele prevăzute la articolele 4 și 5 au fost îndeplinite în mod corespunzător;

(b)

să prevadă un standard corespunzător de auditare independentă a informațiilor prezentate și un nivel adecvat de transparență care să reflecte necesitatea controlului public al abordării în materie de audit; și

(c)

să furnizeze dovezi că auditurile sunt efectuate.

(2)   Auditul verifică dacă informațiile transmise de operatorii economici sunt precise, fiabile și protejate împotriva fraudelor.

(3)   Pentru a demonstra că un lot trebuie considerat drept biocombustibil, biolichid sau combustibil din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, operatorii economici trebuie să utilizeze sistemul de echilibrare a masei prevăzut la articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001. Schemele voluntare pot fi utilizate pentru a demonstra respectarea criteriilor prevăzute la articolele 4-6, în conformitate cu articolul 30 din Directiva (UE) 2018/2001.

Articolul 7

Monitorizare și reexaminare

Până la 30 iunie 2021, Comisia reexaminează toate aspectele relevante ale raportului privind expansiunea materiilor prime, în special datele privind expansiunea materiilor prime, precum și dovezile privind factorii care justifică dispoziția cu privire la micii proprietari agricoli de la articolul 5 alineatul (1) și, dacă este cazul, modifică prezentul regulament. Raportul revizuit este transmis Parlamentului European și Consiliului și devine temeiul pentru aplicarea criteriilor prevăzute la articolul 3.

Comisia reexaminează ulterior datele incluse în raport, ținând seama de noile circumstanțe și de cele mai recente dovezi științifice disponibile.

Articolul 8

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 martie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 328, 21.12.2018, p. 82.

(2)  Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16).

(3)  Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 239, 15.9.2015, p. 1).


ANEXĂ

 

Expansiunea medie anuală a suprafeţei de producţie începând cu anul 2008 (mii de hectare)

Expansiunea medie anuală a suprafeţei de producţie începând cu anul 2008 (%)

Ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor menţionate la articolul 29 alineatul (4) literele (b) şi (c) din Directiva (UE) 2018/2001

Ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor menţionate la articolul 29 alineatul (4) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001

Cereale

 

 

 

 

Grâu

– 263,4

– 0,1 %

1 %

Porumb

4 027,5

2,3 %

4 %

Culturi de plante zaharoase

 

 

 

 

Trestie de zahăr

299,8

1,2 %

5 %

Sfeclă de zahăr

39,1

0,9 %

0,1 %

Culturi de plante oleaginoase

 

 

 

 

Rapiţă

301,9

1,0 %

1 %

Ulei de palmier

702,5

4,0 %

45 %

23 %

Soia

3 183,5

3,0 %

8 %

Floarea-soarelui

127,3

0,5 %

1 %