(1)

La data de 13 august 2018, Comisia Europeană a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniune de amestecuri de uree și de azotat de amoniu originare din Rusia, Trinidad și Tobago și Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „țările în cauză”) în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul de bază”). Avizul de deschidere („AD”) a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 29 iunie 2018 de către Fertilizers Europe (denumit în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 50 % din producția totală a Uniunii de amestecuri de uree și de azotat de amoniu (denumite în continuare „UAN”). Plângerea a conținut dovezi privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (5a) din regulamentul de bază, Comisia a impus obligativitatea înregistrării importurilor produsului în cauză prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/455 al Comisiei din 20 martie 2019 (3) (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”).

(4)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod specific reclamantul, producătorii cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți și autoritățile din Federația Rusă („Rusia”), din Trinidad și Tobago („TT”) și din Statele Unite ale Americii („SUA”), importatorii și asociațiile cunoscute care reprezintă interesele utilizatorilor și alte asociații despre care se știe că sunt interesate de deschiderea anchetei și i-a invitat să participe.

(5)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații privind deschiderea anchetei și de a solicita o audiere de către Comisie și/sau consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(6)

Producătorii-exportatori cooperanți din Rusia și SUA au susținut că reclamanții nu dețin reprezentativitate pentru a formula plângerea și că nu au existat elemente de probă suficiente privind dumpingul și prejudiciul pentru a deschide ancheta.

(7)

Comisia a respins ambele afirmații. Comisia a verificat încrucișat și a confirmat concluziile conținute în nota la dosarul privind reprezentativitatea destinat consultării de către părțile interesate, și anume că plângerea a fost depusă în numele unor producători care reprezintă peste 50 % din producția totală de UAN a Uniunii. Mai mult, Comisia a efectuat o analiză a plângerii în conformitate cu articolul 5 din regulamentul de bază, ajungând la concluzia că cerințele pentru deschiderea unei anchete erau îndeplinite, și anume caracterul adecvat și exactitatea dovezilor prezentate de reclamant erau suficiente. În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din regulamentul de bază, o plângere trebuie să conțină informațiile pe care reclamantul le poate obține în mod rezonabil privind factorii indicați în cadrul ei. Pe baza dovezilor furnizate, astfel cum s-a confirmat prin evaluarea realizată de Comisie, cerința respectivă a fost îndeplinită.

(8)

În avizul său de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea include într-un eșantion părțile interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(9)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a decis să limiteze la un număr rezonabil producătorii din Uniune care vor fi supuși anchetei prin aplicarea eșantionării și că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul provizoriu pe baza producției raportate și a volumului vânzărilor din Uniune, de către producătorii din Uniune, în contextul analizei în vederea evaluării reprezentativității pentru formularea plângerii prealabile deschiderii anchetei. Eșantionul provizoriu astfel stabilit a fost alcătuit din trei producători din Uniune, care au reprezentat aproximativ 70 % din producția și vânzările Uniunii în conformitate cu informațiile disponibile. Detaliile cu privire la acest eșantion provizoriu au fost puse la dispoziție în dosarul destinat consultării de către părțile interesate, iar Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații.

(10)

La scurt timp după deschidere, unul dintre producătorii incluși în eșantion cu titlu provizoriu, Yara Sluiskil B.V., a informat Comisia că nu dorește să coopereze. În plus, doi producători din Uniune au trimis răspunsuri în contextul evaluării reprezentativității pentru formularea plângerii prealabile deschiderii anchetei, după publicarea avizului de deschidere. Pentru a stabili eșantionul final, Comisia a luat în considerare datele respectivilor producători din Uniune cu privire la producție și vânzări.

(11)

Mai multe părți interesate au prezentat observații suplimentare cu privire la eșantionul provizoriu. Comisia a analizat observațiile și a explicat, în nota adăugată la dosarul deschis la 5 septembrie 2018, de ce observațiile respective nu au avut un impact asupra selecției eșantionului final.

(12)

Abordarea Comisiei de a aplica eșantionarea, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul antidumping de bază, pe baza volumului de producție și a vânzărilor produsului similar în Uniune în cursul perioadei de anchetă, a fost, prin urmare, menținută.

(13)

Având în vedere că Yara Sluiskil B.V. nu a dorit să coopereze, Comisia a decis să o înlocuiască cu OCI Nitrogen. Eșantionul final de producători din Uniune, care include AB Achema, Grupa Azoty Zaklady Azotowe Pulawy S.A. și OCI Nitrogen B.V., reprezenta peste 50 % din volumul total al producției și al vânzărilor produsului similar în Uniune. Eșantionul este reprezentativ pentru industria din Uniune.

(14)

Pentru a decide dacă constituirea eșantionului era necesară și, în caz afirmativ, pentru a constitui un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(15)

Mai mulți importatori neafiliați s-au făcut cunoscuți ca fiind părți interesate, deși doar trei au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Având în vedere numărul mic de răspunsuri primite, Comisia a decis că nu era necesară constituirea eșantionului. Toți cei trei importatori au fost invitați să completeze un chestionar.

(16)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din Rusia, TT și SUA să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Federației Ruse pe lângă Uniunea Europeană, Misiunii Trinidad și Tobago pe lângă Uniunea Europeană și Misiunii Statelor Unite ale Americii pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă există, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(17)

Doi producători-exportatori din Rusia, un producător-exportator din TT și un producător-exportator din SUA au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion.

(18)

Având în vedere numărul mic de răspunsuri din partea producătorilor-exportatori, Comisia a decis că nu era necesară constituirea eșantionului.

(19)

Prin nota din 21 august 2018, au fost informați cu privire la selectarea societăților care vor face obiectul anchetei toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țările în cauză. Nu s-au primit niciun fel de observații.

(20)

Comisia a trimis chestionare celor trei producători din Uniune incluși în eșantion, reclamantului, celor trei importatori neafiliați care s-au făcut cunoscuți, celor patru producători-exportatori din țările în cauză și tuturor asociațiilor de utilizatori și operatorilor economici care s-au făcut cunoscuți și au solicitat un chestionar.

(21)

În plângere, reclamantul a furnizat dovezi suficiente cu privire la denaturarea referitoare la materiile prime în Rusia în ceea ce privește produsul în cauză. Prin urmare, după cum s-a anunțat în avizul de deschidere, ancheta vizează aceste denaturări referitoare la materiile prime pentru a determina dacă se aplică dispozițiile articolului 7 alineatul (2a) și alineatul (2b) din regulamentul de bază în cazul Rusiei. Din acest motiv, Comisia a trimis un chestionar suplimentar Guvernului Rusiei (denumit în continuare „GR”).

(22)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la cei trei producători din Uniune incluși în eșantion, de la Fertilizers Europe, de la trei importatori neafiliați, de la cei patru producători-exportatori din țările în cauză și de la șaptesprezece operatori economici diferiți, inclusiv de la operatori economici care reprezintă interesele utilizatorilor.

(23)

Și din partea GR a fost primit un răspuns la chestionar. Cu toate acestea, răspunsul din partea GR a fost foarte incomplet și nu a furnizat informațiile de bază necesare Comisiei pentru a examina afirmațiile privind denaturările referitoare la materiile prime în Rusia și pentru a stabili dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul. GR nu a răspuns solicitării Comisiei cu privire la o verificare la fața locului a datelor furnizate în răspunsul la chestionar.

(24)

Comisia a informat GR, prin două note din 22 octombrie și 19 decembrie 2018, cu privire la caracterul incomplet al răspunsului la chestionar și la lipsa unui răspuns la solicitarea Comisiei de a verifica datele furnizate. Comisia a indicat că, deoarece nu a furnizat informațiile necesare, va face constatările cu privire la existența unor denaturări semnificative referitoare la materiile prime în Rusia pe baza datelor disponibile. GR nu a furnizat informațiile necesare ca răspuns la notele respective.

(25)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea provizorie a dumpingului, a denaturărilor privind materiile prime în ceea ce privește produsul în cauză în Rusia, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii. Vizitele de verificare efectuate în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază s-au desfășurat la sediile următoarelor societăți:

(26)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2017 și 30 iunie 2018 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(27)

Produsul în cauză este reprezentat de amestecuri de uree și de azotat de amoniu în soluții apoase sau amoniacale originare din Rusia, din TT și din SUA, încadrate în prezent la codul NC 3102 80 00 (denumite în continuare „produsul în cauză” sau „UAN”).

(28)

UAN este un îngrășământ din azot lichid.

(29)

Conținutul de azot este caracteristica principală a produsului în cauză și poate varia între 28 % și 32 % din UAN. De obicei, această variație este obținută prin adăugarea unei cantități mai mari sau mai mici de apă la soluție. Majoritatea soluțiilor importate tind să aibă un conținut de azot de 32 %. UAN cu un conținut de 32 % azot este mai concentrat și, prin urmare, mai ieftin de transportat decât UAN cu un conținut de 30 % sau mai scăzut. Cu toate acestea, indiferent de conținutul lor de azot, toate soluțiile de uree și de azotat de amoniu sunt considerate ca având aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și constituie, prin urmare, un singur produs.

(30)

UAN este un produs de bază pur, iar calitatea și caracteristicile sale fizice de bază sunt identice, oricare ar fi țara de origine. Producătorii din Uniune oferă UAN cu un conținut de azot cuprins între 28 și 32 %.

(31)

Ancheta a arătat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

(32)

Comisia a stabilit în această etapă că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(33)

Un producător din Uniune a subliniat că adăugarea altor substanțe („aditivi”, în special sulfat de amoniu, dar și alte substanțe) la UAN duc în continuare la un amestec care este UAN și se încadrează la codul NC 3102 80 00. Ancheta a arătat că este o practică obișnuită să se adauge aditivi în cantități minore și că piața consideră, în continuare, că produsul rezultat este UAN.

(34)

Prin urmare, Comisia a decis, în această etapă, să clarifice faptul că definiția produsului care face obiectul anchetei include amestecuri de uree și de azotat de amoniu în soluții apoase sau amoniacale care pot avea aditivi, cu excepția cazului în care aditivii sunt în cantitatea necesară și de tipul celor care fac ca amestecul să fie clasificat la un cod NC diferit.

(35)

Potrivit constatărilor anchetei, în Rusia existau trei grupuri de societăți care produceau UAN în PA: Grupul Acron, Grupul Eurochem și Kuibyshev Azot. Dintre acestea, primele două grupuri au exportat UAN către Uniune pe parcursul PA. Ambele grupuri au cooperat în cadrul anchetei.

(36)

În cazul grupului Acron, exista un producător de UAN în cadrul grupului cu activitate în Rusia. Vânzările interne ale produsului similar în PA au fost efectuate direct către clienți neafiliați și, de asemenea, în mod indirect, prin intermediul unui comerciant intern afiliat. Vânzările la export către Uniune în cursul PA au fost realizate direct către clienți independenți sau indirect, fie prin intermediul unui exportator afiliat situat în Elveția, fie prin intermediul unui importator afiliat situat în Franța.

(37)

În cazul grupului Eurochem, existau doi producători de UAN în cadrul grupului cu activitate în Rusia. Vânzările interne ale produsului similar în PA au fost efectuate în întregime prin intermediul unuia dintre cei doi comercianți interni afiliați. Vânzările la export către Uniune în cursul PA au fost realizate exclusiv prin intermediul unui exportator afiliat situat în Elveția și, ulterior, prin intermediul unui importator afiliat situat în Germania. Importatorul german afiliat vindea, la rândul său, fie direct către clienți neafiliați, fie prin intermediul unuia dintre cei trei comercianți afiliați din Bulgaria, Franța și Spania. Această din urmă societate a efectuat în continuare o parte din vânzările sale prin intermediul unui alt comerciant afiliat, având sediul, de asemenea, în Spania.

(38)

Pentru a calcula valoarea normală, Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Ancheta a constatat că, în perioada de anchetă, Acron a fabricat, a vândut pe piața internă și a exportat către Uniune doar UAN cu un conținut de azot de 32 %. Vânzările pe piața internă sunt considerate reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză în Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(39)

Pe această bază, s-a constatat că vânzările Acron de produs similar pe piața internă nu sunt reprezentative.

(40)

Deoarece produsul similar nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală pentru Acron în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și alineatul (6) din regulamentul de bază.

(41)

Astfel, valoarea normală a fost construită prin adăugarea la costul mediu de producție al produsului similar al producătorului-exportator cooperant în timpul perioadei de anchetă a următoarelor:

(42)

Costurile de producție utilizate pentru construirea valorii normale au fost ajustate astfel cum se explică în considerentele 52-55 și 59-60.

(43)

În cazul Eurochem, pe baza testului de reprezentativitate descris în considerentul 38, s-a constatat că produsul similar a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă. Ancheta a constatat că, în cursul PA, Eurochem producea, vindea pe piața internă și exporta în Uniune numai un singur tip de produs, UAN cu un conținut de azot de 32 %. Prin urmare, Comisia nu a trebuit să examineze dacă cantitățile vânzărilor interne pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune au fost reprezentative.

(44)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările efective pe piața internă pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(45)

Valoarea normală se bazează pe prețul real de pe piața internă al unui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(46)

În cazul de față, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale produselor de tipul respectiv în cursul perioadei de anchetă (denumită în continuare „PA”).

(47)

Valoarea normală este prețul real de pe piața internă al fiecărui tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor respective de produse în cursul PA, în cazul în care:

(48)

Analiza vânzărilor pe piața internă a arătat că sub 15 % din totalul vânzărilor pe piața internă au fost profitabile și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai mic decât costul de producție. În consecință, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată exclusiv a vânzărilor profitabile.

(49)

Costurile de fabricație, care fac parte din costul de producție utilizat pentru verificarea referitoare la operațiunile comerciale normale (VOCN) descris în considerentele 45-48, au fost ajustate astfel cum se explică în considerentele 52-55 și 59-60 de mai jos.

(50)

Eurochem a afirmat că, la calcularea prețului net de vânzare pe piața internă, ar trebui să se aplice o cotă suplimentară pentru costurile VAG suportate de comerciantul afiliat intern, precum și pentru o parte din costurile VAG ale celor doi producători din cadrul aceluiași grup. Eurochem a afirmat că aceste costuri au rezultat dintr-un nivel diferit de comercializare a vânzărilor pe piața internă în comparație cu vânzările la export, și anume din faptul că, prin intermediul comercianților săi afiliați, majoritatea vânzărilor pe piața internă sunt vândute direct fermierilor.

(51)

Cu toate acestea, o astfel de cotă nu ar reflecta în mod corespunzător prețul net de vânzare pe piața internă atunci când, în mod normal, costurile VAG suportate de comercianții interni afiliați și de producători nu sunt deduse astfel încât să reflecte în mod corespunzător prețul plătit sau care urmează să fie plătit, în condiții de concurență deplină, pe piața internă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(52)

Gazele naturale sunt principala materie primă în procesul de fabricație a UAN și reprezintă o proporție semnificativă, peste 50 % (4), din costul total de producție. În urma solicitării reclamantului și a constatărilor din anchetele anterioare privind îngrășămintele originare din Rusia, Comisia a examinat dacă costurile gazelor naturale asociate cu producția produsului în cauză au fost reflectate în mod rezonabil în registrele producătorilor-exportatori ruși, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(53)

Ancheta a constatat că prețurile gazelor naturale din Rusia sunt reglementate de stat prin legi federale și se bazează pe obiective de politică. Prețurile gazelor naturale din Rusia nu reflectă condițiile normale de piață. În condiții normale de piață prețurile sunt stabilite în principal pe baza costurilor de producție și a profitului estimat. În schimb, în Rusia, prețurile stabilite de stat se aplică direct furnizorului rus de gaze Gazprom, care este deținut de stat. Gazprom este principalul furnizor de gaze din țară, deținând o cotă de piață de peste 50 % și, prin urmare, determină nivelul prețurilor. Ancheta a confirmat acest comportament de stabilire a prețurilor, în cadrul căruia toți ceilalți furnizori de gaze vând la prețuri la fel de scăzute. În plus, Gazprom este proprietarul conductelor prin care toate gazele, inclusiv gazele furnizate de producătorii independenți, sunt transportate la tarife care sunt, la rândul lor, reglementate.

(54)

În ceea ce privește ajustarea pentru gaze, GR și cei doi producători-exportatori ruși cooperanți au formulat următoarele observații:

(55)

Ca răspuns la observațiile respective, Comisia a concluzionat în mod provizoriu că:

(56)

În cele din urmă, GR și producătorii-exportatori ruși cooperanți au invocat o hotărâre recentă a grupului special al OMC în litigiul dintre Rusia și Ucraina în cauza „DS493 - Ucraina - Măsuri antidumping privind nitrații de amoniu”, care a respins ajustarea pentru gaze efectuată de Ucraina.

(57)

Ar trebui remarcat faptul că raportul grupului special al OMC din cauza DS493 se referă la un litigiu între Rusia și Ucraina, în cadrul căruia Rusia a contestat determinările realizate de Ucraina. Uniunea nu a fost implicată în acest caz. Astfel cum a indicat grupul special în respectiva cauză, întrebarea dacă evidențele exportatorilor sau ale producătorilor reflectă în mod rezonabil costurile asociate cu producția și vânzarea produsului în cauză „este o chestiune care trebuie să fie evaluată de la caz la caz, ținând seama de elementele de probă de care dispune autoritatea de anchetă, precum și de determinarea pe care o realizează” (11). Deși acest lucru în sine indică deja irelevanța raportului grupului special pentru ancheta actuală, Comisia remarcă, de asemenea, că raportul grupului special se află în prezent în faza de apel. Prin urmare, Comisia respinge observația referitoare la raportul grupului special.

(58)

Din toate aceste motive, Comisia a respins afirmațiile respective și a considerat că ajustarea pentru gaze este justificată în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, astfel cum a fost confirmat de Curtea de Justiție (12).

(59)

Ca urmare a acestor constatări, Comisia, la fel ca în anchetele anterioare privind îngrășămintele originare din Rusia, a ajustat costul rusesc pentru gaze naturale prin înlocuirea prețurilor interne rusești denaturate cu un preț de referință internațional care nu este denaturat („ajustarea pentru gaze”). Ca preț de referință, Comisia a utilizat așa-numitul preț Waidhaus, care este prețul gazelor rusești exportate la frontiera germană/cehă. Prețul a fost ajustat în mod corespunzător la nivel franco fabrică al producătorilor ruși.

(60)

Există patru factori de producție secvențiali intermediari pentru fabricarea de UAN (și anume, amoniac, acid azotic, soluție de nitrat de amoniu și uree). Gazele naturale sunt utilizate pentru fabricarea amoniacului. După ajustarea costului gazelor naturale în costul de producție al amoniacului, Comisia a înlocuit costul ajustat al fabricării amoniacului în costul de producție al celui de al doilea produs intermediar, acidul azotic, pentru care amoniacul este o materie primă directă. Acest „efect de cascadă” a continuat, permițând preluarea ajustării pentru gaze de către soluția de azotat de amoniu, apoi de către uree și, în cele din urmă, de către UAN.

(61)

Din cauza profitabilității ridicate a vânzărilor interne ale Acron, ajustarea pentru gaze nu a avut un impact asupra valorii normale calculate pentru Acron. Toate tranzacțiile interne ale Acron au rămas profitabile și după ajustarea pentru gaze. Prin urmare, la construirea valorii normale pentru Acron, astfel cum s-a descris în considerentul 41, majorarea costului de producție a fost contrabalansată în mod precis de o scădere a profitului înregistrat la vânzările interne profitabile.

(62)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 36-37, producătorii-exportatori cooperanți din Rusia au exportat în Uniune fie direct către clienți independenți, fie prin intermediul unor societăți afiliate care acționează ca importatori, exportatori sau comercianți.

(63)

În cazul în care producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune, prețul de export a fost prețul plătit efectiv sau de plătit pentru produsul în cauză în momentul vânzării la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(64)

Atunci când producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză către Uniune prin intermediul unor societăți afiliate acționând ca importatori, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima dată unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În acest caz, au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând cheltuielile VAG și costurile diluției, precum și pentru un profit rezonabil.

(65)

În ceea ce privește costurile diluției, specifice acestui caz, producătorii-exportatori ruși au exportat numai UAN cu un conținut de azot de 32 % în cursul PA. Cu toate acestea, importatorii afiliați au vândut UAN cu un conținut de azot de maximum 32 % către clienții independenți. Prin urmare, în cazul în care produsul în cauză a fost diluat cu apă pentru a obține un conținut mai mic de azot, ajustarea menționată în considerentul 64 a inclus și costurile suplimentare de diluție suportate de importatorul afiliat.

(66)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori ruși cooperanți pe o bază franco fabrică.

(67)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru a ține seama de taxele de import și de impozitele indirecte; reduceri, rabaturi și diferențe cantitative; transport, asigurare, manipulare, încărcare și costuri auxiliare; costurile de credit; costurile VAG ale exportatorilor afiliați, inclusiv marja de profit.

(68)

Pentru producătorii-exportatori ruși, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a produsului similar cu prețul de export mediu ponderat al produsului în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(69)

Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele: 31,9 % pentru Acron și 34,0 % pentru Eurochem.

(70)

Prețul CIF utilizat pentru a calcula marjele de dumping a fost construit pentru fiecare tranzacție (pe baza prețurilor de transfer în cazul revânzărilor de către importatorul afiliat) la frontiera unde a avut loc vămuirea, care este posibil să nu fie aceeași frontieră unde mărfurile au trecut fizic frontiera Uniunii.

(71)

Pentru toți ceilalți potențiali producători-exportatori din Rusia, Comisia a stabilit marja de dumping pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a stabilit nivelul de cooperare a producătorilor-exportatori ruși. Nivelul de cooperare reprezintă volumul exporturilor către Uniune realizate de producătorii-exportatori cooperanți, exprimat ca proporție din volumul total al exporturilor – astfel cum este raportat în statisticile Eurostat privind importurile – din țara în cauză în Uniune.

(72)

Exporturile realizate de producătorii-exportatori cooperanți ruși au reprezentat aproximativ 100 % din volumul total de exporturi din Rusia către Uniune din cursul PA. Din aceste motive, Comisia a decis să stabilească marja de dumping reziduală la nivelul societății cooperante cu marja de dumping cea mai ridicată, și anume grupul Eurochem.

(73)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(74)

MHTL, producătorul-exportator cooperant, a fost aparent singurul producător al produsului în cauză din TT în cursul perioadei de anchetă.

(75)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor MHTL pe piața internă a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(76)

Deoarece nu au existat vânzări ale unui produs similar pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și alineatul (6) litera (b) din regulamentul de bază.

(77)

Valoarea normală a fost construită prin adăugarea la costul mediu de producție al produsului similar al producătorului-exportator cooperant în timpul perioadei de anchetă, a următoarelor:

(78)

În cadrul observațiilor sale scrise ulterioare verificării din 12 decembrie 2018, MHTL a remarcat că Comisia ar trebui să utilizeze VAG aplicabile producției și vânzărilor, în cadrul operațiunilor comerciale normale, ale aceleiași categorii generale de produse pe care le suportase pe piața internă a TT. Întrucât MHTL a oferit o justificare suficientă a faptului că o astfel de abordare ar fi în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, Comisia a acceptat această afirmație.

(79)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și alineatul (6) litera (b), Comisia a utilizat, de asemenea, profitul realizat de MHTL din vânzările, în cadrul operațiunilor comerciale normale, ale aceleiași categorii de produse, astfel cum se menționează în considerentul 78.

(80)

MHTL a exportat către Uniune numai prin intermediul unor societăți afiliate care au acționat ca importatori în cursul perioadei de anchetă. Toate vânzările către Uniune au fost realizate prin intermediul unui importator afiliat din Germania. Acest importator afiliat a vândut produsul în cauză către clienți independenți din Germania sau către societăți afiliate din Franța și Spania, care, la rândul lor, au vândut produsul în cauză clienților independenți pe piețele lor naționale respective.

(81)

Prin urmare, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În acest caz, au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând cheltuielile VAG și costurile de diluție și de amestecare, precum și pentru un profit rezonabil.

(82)

În ceea ce privește costurile de diluție și de amestecare specifice acestui caz, MHTL a exportat numai UAN cu un conținut de azot de 32 % în cursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, importatorii afiliați au vândut UAN cu un conținut de azot de maximum 32 % către clienții independenți. Prin urmare, în cazul în care produsul în cauză a fost diluat cu apă sau amestecat cu sulf pentru a obține un conținut mai mic de azot, ajustarea menționată în considerentul 81 a inclus și costurile suplimentare de diluție și de amestecare suportate de importatorul afiliat.

(83)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale MHTL la nivelul franco fabrică.

(84)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru a ține seama de reduceri, rabaturi și diferențe cantitative; transport, asigurare, manipulare, încărcare și costuri auxiliare și costuri de credit.

(85)

Pentru MHTL, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al produsului în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(86)

Pe această bază, marja de dumping medie ponderată provizorie, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 55,9 %.

(87)

Pentru toți ceilalți producători-exportatori din TT, în cazul în care ar exista alții în afară de MHTL, Comisia a stabilit marja de dumping pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a stabilit nivelul de cooperare a producătorilor-exportatori. Nivelul de cooperare reprezintă volumul exporturilor către Uniune realizate de producătorul-exportator cooperant, exprimat ca proporție din volumul total al exporturilor – astfel cum este raportat în statisticile Eurostat privind importurile – din TT în Uniune.

(88)

În cazul de față, nivelul de cooperare este ridicat, întrucât exporturile realizate de producătorul-exportator cooperant, și anume MHTL, au reprezentat aproximativ 100 % din volumul total de exporturi din TT către Uniune din cursul perioadei de anchetă. Din aceste motive, Comisia a decis să stabilească marja de dumping reziduală la nivelul MHTL.

(89)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(90)

În plângere, reclamantul a furnizat informații conform cărora există cel puțin doi producători de UAN în SUA. Ancheta a confirmat că există mai mulți producători de produs în cauză în afară de unicul producător-exportator cooperant, CFI. Cu toate acestea, a reieșit că numai CFI a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(91)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor CFI pe piața internă a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Pe această bază, s-a constatat că vânzările totale de produs similar ale CFI pe piața internă au fost reprezentative.

(92)

Comisia a stabilit că CFI a exportat un singur tip de produs de UAN către Uniune în cursul perioadei de anchetă, și anume, UAN cu un conținut de azot de 32 %. Comisia a identificat apoi tipurile de produs vândute pe piața internă de către CFI care au fost identice sau comparabile cu tipul de produs vândut la export către Uniune.

(93)

Ulterior, Comisia a verificat dacă vânzările pe piața internă ale CFI, pentru tipul de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export în Uniune, au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a stabilit că vânzările interne ale tipului de produs identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune au fost reprezentative în cursul perioadei de anchetă.

(94)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru tipul de produs în cauză, în cursul perioadei de anchetă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(95)

Valoarea normală se bazează pe prețul real de pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(96)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de anchetă.

(97)

Valoarea normală este prețul efectiv practicat pe piața internă pe tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs din cursul perioadei de anchetă, în cazul în care:

(98)

Analiza vânzărilor interne a arătat că 60-80 % (13) din totalul vânzărilor interne ale tipului de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune au fost profitabile și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai mare decât costul de producție. În consecință, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată exclusiv a vânzărilor profitabile.

(99)

CFI a exportat în Uniune direct către clienți independenți.

(100)

În acest caz, prețul de export a fost prețul plătit efectiv sau de plătit pentru produsul în cauză atunci când acesta a fost vândut la export în Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(101)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale CFI la nivelul franco fabrică.

(102)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru a ține seama de taxele de import și de impozitele indirecte; reduceri, rabaturi și diferențe cantitative; transport, asigurare, manipulare, încărcare și costuri auxiliare și costuri de credit.

(103)

Pentru CFI, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a respectivului tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(104)

Pe această bază, marja de dumping medie ponderată provizorie, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 37,3 %.

(105)

Pentru toți ceilalți producători-exportatori din SUA, în cazul în care există alții în afară de singurul producător-exportator care cooperează la anchetă (CFI), Comisia a stabilit marja de dumping pe baza informațiilor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a stabilit nivelul de cooperare a producătorilor-exportatori. Nivelul de cooperare reprezintă volumul exporturilor către Uniune realizate de producătorii-exportatori cooperanți, exprimat ca proporție din volumul total al exporturilor – astfel cum este raportat în statisticile Eurostat privind importurile – din SUA în Uniune.

(106)

În cazul de față, nivelul de cooperare este ridicat, întrucât exporturile realizate de CFI au reprezentat aproximativ 100 % din volumul total de exporturi din SUA către Uniune din cursul perioadei de anchetă. Din aceste motive, Comisia a decis să stabilească marja de dumping reziduală la nivelul producătorului-exportator cooperant, și anume CFI.

(107)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(108)

Produsul similar a fost fabricat de 20 de producători cunoscuți din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Ei constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(109)

Producția totală din Uniune în cursul perioadei de anchetă a fost stabilită la aproximativ 3,9 milioane de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza tuturor informațiilor disponibile cu privire la industria Uniunii, și anume, studiul privind producția Fertilizers Europe și Fertecon (Fertecon fiind un furnizor de informații despre piață recunoscut pe piețele globale de îngrășăminte). Așa cum se precizează în considerentul 12, în cadrul eșantionului au fost selectați trei producători din Uniune, reprezentând peste 50 % din producția totală a produsului similar din Uniune.

(110)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza volumului vânzărilor industriei Uniunii pe piața Uniunii, la care se adaugă importurile din țări terțe, astfel cum au fost înregistrate de Eurostat.

(111)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (tone)

(112)

În cursul perioadei examinate, consumul la nivelul Uniunii a fluctuat, înregistrând o scădere totală de 5 %. În 2016 și în perioada de anchetă, o secetă pe piețele-cheie de UAN a însemnat, prin urmare, scăderea utilizării de către fermieri.

(113)

Comisia a examinat dacă importurile de UAN originare din țările în cauză ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(114)

Această dispoziție prevede că importurile provenite din mai multe țări fac obiectul unei evaluări cumulative numai în cazul în care:

(115)

Marjele de dumping stabilite pentru importurile provenite din fiecare dintre cele trei țări în cauză sunt superioare pragului de minimis prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază. Volumul importurilor provenite din fiecare dintre țările în cauză nu a fost neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. Într-adevăr, cotele de piață în perioada de anchetă au fost de 13,4 % pentru importurile din Rusia, de 8,1 % pentru cele din TT și de 16,2 % pentru cele din SUA.

(116)

Condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping din Rusia, TT și SUA și între importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză și produsul similar din Uniune au fost asemănătoare. Mai precis, produsele importate au concurat între ele, precum și cu UAN produs în Uniune, deoarece sunt vândute prin aceleași circuite de vânzare și către categorii similare de clienți. Produsul în cauză este un produs de bază omogen, iar concurența a avut loc în mare măsură doar pe baza prețului.

(117)

În consecință, au fost respectate toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, iar importurile din Rusia, TT și SUA au fost examinate cumulativ în vederea stabilirii prejudiciului.

(118)

În cadrul unei audieri, MHTL a susținut că importurile din TT nu ar trebui cumulate pe motivul că i) prețurile din TT au fost în mod constant mai mari decât prețurile din SUA și Rusia, ii) volumul importurilor a scăzut în cursul perioadei examinate (spre deosebire de prețurile din SUA și Rusia), iii) MHTL face parte dintr-un grup european, iv) MHTL preia prețurile și v) TT este o țară în curs de dezvoltare membră a OMC.

(119)

Comisia a respins aceste afirmații. Decizia cu privire la evaluarea cumulativă a importurilor trebuie să se bazeze pe criteriile stabilite la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, care au fost îndeplinite în acest caz, după cum s-a subliniat în considerentele 114-117. Niciunul dintre aspectele aduse în discuție de MHTL nu a putut pune sub semnul întrebării caracterul oportun al examinării importurilor din TT împreună cu cele din Rusia și SUA (14).

(120)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Cota de piață a importurilor a fost stabilită prin compararea volumului importurilor cu consumul la nivelul Uniunii.

(121)

Importurile în Uniune din țările în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(122)

Importurile din țările în cauză au crescut cu 64 % în cursul perioadei examinate. Creșterea cotei de piață a fost și mai pronunțată, întrucât cota de piață a importurilor în cauză a crescut cu 72 %, de la 21,9 % în 2015 la 37,7 % în cursul perioadei de anchetă. Deoarece consumul a scăzut cu 5 % în aceeași perioadă, creșterea puternică a cotei de piață a țărilor în cauză a fost în mod clar în detrimentul celorlalți participanți pe piață.

(123)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Este important să se clarifice faptul că nivelul acestor prețuri statistice poate fi diferit de prețurile verificate ale producătorilor-exportatori cooperanți ca atare, deoarece majoritatea importurilor din țările în cauză sunt realizate prin intermediul unor importatori afiliați.

(124)

Prețul mediu ponderat al importurilor în Uniune provenite din țările în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri de import (EUR/tonă)

(125)

Prețurile importurilor din țările în cauză au scăzut în medie cu 32 %. De fapt, prețurile importurilor din toate cele trei țări în cauză au înregistrat scăderi cuprinse între 30 % și 34 %, în funcție de țară. Această scădere a fost evidentă în special în 2016, când au scăzut prețurile materiilor prime (în special ale gazelor). Cu toate acestea, în cursul perioadei de anchetă, prețurile de import au scăzut cu 4 %, spre deosebire de prețurile materiilor prime, care au crescut.

(126)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă, comparând:

(127)

În mod normal, Comisia compară prețul CIF la frontiera Uniunii al producătorilor-exportatori cu prețul franco fabrică al producătorilor din Uniune, deoarece o astfel de abordare oferă, de obicei, o comparație echitabilă. Cu toate acestea, ancheta a arătat că există circumstanțe excepționale în acest caz, în sensul că, pentru aproximativ o treime din tranzacțiile de vânzare ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion, utilizând prețul de vânzare la nivel franco fabrică, prețurile industriei din Uniune nu ar fi comparabile cu prețurile de import din punctul de vedere al concurenței.

(128)

Într-adevăr, pentru acele vânzări ale industriei din Uniune care au suportat cheltuieli cu transportul maritim de mărfuri pentru livrări către porturi precum Rouen (Franța) și Gent (Belgia), s-a considerat adecvat să se utilizeze prețurile pentru livrarea către portul respectiv în locul calculării prețurilor franco fabrică pentru aceste vânzări. Aceste vânzări au reprezentat aproximativ 40 % din vânzările industriei Uniunii. O astfel de abordare a fost considerată mai exactă decât cea pe baza prețurilor franco fabrică din următoarele motive:

(129)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că, pentru a examina dacă există o subcotare a prețurilor, este adecvat să se ajusteze aproximativ o treime din tranzacțiile de vânzare efectuate de doi producători din Uniune incluși în eșantion, astfel încât aceste vânzări să poată fi comparate în ceea ce privește concurența lor efectivă cu importurile în cauză. În ceea ce privește cele două treimi din vânzările industriei Uniunii, care nu au implicat transportul maritim de marfă, s-a menținut metodologia normală CIF/franco fabrică.

(130)

Prețurile au fost comparate în funcție de tip, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, și ajustate în mod adecvat, când a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în cursul perioadei de anchetă. Aceasta a indicat o marjă de subcotare medie ponderată de 3,4 % pentru importurile din Rusia, de 6,2 % pentru importurile din TT și de 9,9 % pentru importurile din SUA. Ținând seama de faptul că produsul în cauză este un produs de bază și că concurența se bazează în mare măsură exclusiv pe prețuri, iar prețurile sale sunt foarte transparente (adică sunt cunoscute pe piață), o astfel de marjă este considerată semnificativă. O diferență mică de preț va face ca cumpărătorul să își schimbe furnizorul. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, de răspunsurile reprezentanților utilizatorilor.

(131)

În perioada de anchetă, prin compararea prețurilor de vânzare în funcție de tip în cazul tranzacțiilor efectuate la același nivel comercial, a rezultat că importurile din țările în cauză au subcotat prețurile industriei Uniunii cu 6,8 % în medie.

(132)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii include o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(133)

După cum s-a menționat în considerentul 13, eșantionarea a fost utilizată pentru a determina eventualul prejudiciu suferit de industria Uniunii.

(134)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor din răspunsul la chestionar al Fertilizers Europe. Aceste date se refereau la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor din răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(135)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea și amploarea marjei de dumping.

(136)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costurile unitare, costurile cu forța de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital.

(137)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 4

Producție, capacitate de producție și grad de utilizare a capacității de producție

(138)

În Uniune, în mod normal, UAN este se produce în situri chimice integrate. Aceste situri transformă gazele și azotul în îngrășăminte pe bază de azot și în alte produse industriale similare, cum ar fi melamina. Procesul de producție implică diferite etape, cum ar fi producția de amoniac și de acid azotic și, prin urmare, depinde în mare măsură de accesul la surse de gaz (principala materie primă finală) prin conducte sau terminale și are un grad ridicat de utilizare a capitalului. Producătorii pot schimba producția între produsele finite, dar această capacitate este limitată și variază de la un producător la altul. Acest lucru depinde de configurația sitului integrat și de clientela producătorului. Fiecare societate își propune să maximizeze profitabilitatea sitului în ansamblu. Cu toate acestea, prezenta anchetă se concentrează exclusiv asupra UAN.

(139)

În ansamblu, producția de UAN a scăzut cu 8 % în cursul perioadei examinate. Producția a scăzut puternic în 2016, atunci când importurile din țările în cauză au crescut cu 50 % față de anul precedent și când cererea a fost afectată de o secetă pe principalele piețe de UAN. Deși situația s-a îmbunătățit în 2017, scăderea prețurilor și a profitabilității UAN a determinat unii producători din Uniune să treacă la producția altor îngrășăminte pe bază de azot în cursul perioadei de anchetă. În cazul în care schimbarea tipului de producție nu a fost posibilă din punct de vedere economic, producătorii respectivi din Uniune au suferit opriri ale producției.

(140)

Capacitatea de producție a crescut cu 4 %, în timp ce gradul de utilizare a capacității de producție a scăzut cu 12 % în cursul perioadei examinate. Astfel cum s-a menționat în considerentul 138, capacitatea de producție, precum și gradul de utilizare a capacității de producție pentru acest tip de producție și industrie pot fi afectate de producția de alte produse care pot fi fabricate cu același echipament de producție, ceea ce se reflectă, într-adevăr, în aceste tendințe.

(141)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(142)

Volumul vânzărilor industriei Uniunii a fost calculat la nivel macro pentru vânzările către părți neafiliate și afiliate. Cu toate acestea, o cantitate mică din aceste vânzări (aproximativ 3 % din total) a constat în revânzările producției din importuri provenite din diverse surse. Astfel de vânzări sunt excluse din cifrele privind volumele de vânzări menționate mai sus, întrucât ele ar trebui să cuprindă numai vânzările producției producătorilor din Uniune. Pentru a evita dubla contabilizare, aceste revânzări au fost, de asemenea, excluse din cifrele referitoare la consum din considerentul 114. Pe această bază, volumul vânzărilor în Uniune ale industriei Uniunii a scăzut cu 21 % în perioada examinată. Volumul vânzărilor pierdute în această perioadă este aproape de volumul creșterii vânzărilor din țările în cauză.

(143)

Cota de piață a industriei Uniunii a scăzut cu 17 % în perioada examinată. Această evoluție a fost rezultatul unor condiții de piață precare, în special al prețurilor scăzute, ceea ce a însemnat că volumul vânzărilor în Uniune a înregistrat pierderi din cauza importurilor din țările în cauză.

(144)

Cifrele de mai sus privind producția, volumul vânzărilor și cota de piață demonstrează că industria Uniunii nu a putut să crească, nici în termeni absoluți, nici în ceea ce privește consumul, în cursul perioadei examinate.

(145)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(146)

Având în vedere deteriorarea condițiilor de piață, numărul de angajați ai industriei Uniunii a scăzut cu 7 % în perioada examinată. Cu toate acestea, deoarece producția a scăzut și mai mult, productivitatea a scăzut totuși cu 1 % în cursul perioadei examinate.

(147)

Toate marjele de dumping au fost semnificativ superioare nivelului de minimis. Impactul amplorii marjelor de dumping efective asupra industriei Uniunii a fost substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țările în cauză.

(148)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Prețurile de vânzare din Uniune

(149)

Prețurile de vânzare au scăzut cu 28 % în cursul perioadei examinate, iar costul unitar de producție a scăzut cu 11 %. Cea mai mare scădere a prețurilor a avut loc în 2016, când importurile la prețuri scăzute din țările în cauză au crescut cu 50 %, iar cererea a fost ușor mai slabă. Tendința costului de producție a fost determinată, în principal, de fluctuațiile prețurilor gazelor. Cu toate acestea, creșterile costurilor din 2017 și din perioada de anchetă nu au fost însoțite de creșteri corespunzătoare ale prețurilor de vânzare pentru produsul similar, care au fost, așadar, suprimate și mai mult.

(150)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Costuri medii cu forța de muncă per angajat

(151)

Costurile medii cu forța de muncă pe angajat pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion au crescut cu 10 % în cursul perioadei examinate. Costurile cu forța de muncă pe angajat au crescut în special în 2017, când producția și productivitatea au crescut.

(152)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Stocurile

(153)

Stocurile finale și stocurile ca procentaj din producție au scăzut pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, deoarece stocurile ca procent din producție sunt scăzute pe parcursul întregii perioade și stocurile finale sunt supuse unor variații sezoniere, acest factor nu este considerat a fi un indicator semnificativ al prejudiciului în cadrul prezentei anchete.

(154)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(155)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective. Profitabilitatea a scăzut substanțial pe parcursul perioadei examinate, ca urmare a evoluției prețurilor medii de vânzare și a costurilor de producție descrise în considerentul 152. Costurile de producție în creștere din 2017 și prețurile de vânzare suprimate din cauza importurilor din țările în cauză au făcut ca industria Uniunii să înregistreze pierderi în perioada de anchetă.

(156)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului net de lichidități a evoluat negativ pe parcursul perioadei examinate.

(157)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor. Acesta a avut o evoluție negativă în cursul perioadei examinate, reflectând tendințele descrise anterior pentru profitabilitate și fluxul de lichidități.

(158)

Industria Uniunii a continuat să facă investiții în perioada examinată. Investițiile au fost realizate pentru a îmbunătăți eficiența producției, pentru a reduce consumul de energie și pentru a aduce îmbunătățiri legate de mediu. Cu toate acestea, investițiile au fost mult mai mici în 2017 și în perioada de anchetă față de 2015 și 2016. Scăderea nivelurilor de investiții a fost cauzată de o capacitate redusă de a mobiliza capitaluri, așa cum demonstrează deteriorarea situației fluxurilor de lichidități.

(159)

În cursul perioadei examinate, industria Uniunii a înregistrat scăderi mari ale prețurilor de vânzare (28 %), care, împreună cu creșterea costurilor din 2017 și din perioada de anchetă, au făcut ca marja de profit de 14 % din 2015 să se transforme în pierderi în perioada de anchetă. Această tendință a condus la scăderi similare ale fluxului de lichidități, ale randamentului investițiilor și ale investițiilor. De asemenea, s-au resimțit efecte negative semnificative în ceea ce privește indicatorii de volum, cum ar fi producția, care a scăzut cu 8 %, volumul vânzărilor, care a scăzut cu 21 % și cota de piață, care a ajuns de la 69,7 % în 2015 la 57,9 % în cursul perioadei de anchetă. Aceste evoluții au adus industria Uniunii într-o situație vulnerabilă.

(160)

Foarte puțini dintre indicatorii examinați au arătat o evoluție pozitivă. Capacitatea de producție a crescut ușor în cursul perioadei examinate, dar producția a scăzut, astfel cum se menționează în considerentul anterior. De asemenea, stocurile au scăzut, însă nivelul stocurilor este scăzut pe tot parcursul perioadei examinate.

(161)

Prin urmare, în acest stadiu, pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(162)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți ar fi putut să cauzeze, în același timp, un prejudiciu industriei Uniunii. Comisia s-a asigurat de faptul că niciun eventual prejudiciu cauzat de alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză nu a fost atribuit acestor importuri. Printre altele, acești factori sunt: importurile din țări terțe, o scădere a consumului, evoluția pieței (mondiale) a ureei, creșterea prețurilor gazelor în 2017 și în perioada de anchetă, performanța la export a industriei Uniunii, costuri mai ridicate pentru producătorii din Uniune și anumite achiziții și vânzări de UAN de către producătorii din Uniune.

(163)

Importurile din țările în cauză au crescut cu 64 % în cursul perioadei examinate, crescându-și cota de piață cu 72 %, astfel cum se arată în tabelul 2. Această evoluție a avut loc în pofida unei scăderi cu 5 % a consumului în cursul perioadei examinate.

(164)

Prețurile importurilor din țările în cauză au scăzut în medie cu 32 %. De fapt, prețurile tuturor celor trei țări în cauză au scăzut cu un procent cuprins între 30 % și 34 %, în funcție de țară. Această scădere a prețurilor de vânzare a fost deosebit de evidentă în 2016, când, în același timp, volumul importurilor din țările în cauză a crescut cu 50 % în comparație cu 2015. În perioada de anchetă, prin compararea prețurilor de vânzare în funcție de tip în cazul tranzacțiilor efectuate la același nivel comercial, a rezultat că importurile din țările în cauză au subcotat prețurile industriei Uniunii cu 6,8 % în medie.

(165)

Este clar că creșterea substanțială a importurilor la prețuri tot mai scăzute a jucat un rol important în deteriorarea rapidă a indicatorilor economici ai industriei Uniunii. Acest impact a fost agravat de doi factori specifici produsului. În primul rând, UAN este un produs de bază vândut clienților aproape exclusiv în funcție de preț. Prin urmare, doar o mică diferență de preț poate avea consecințe semnificative. În al doilea rând, UAN este un produs lichid care necesită rezervoare speciale pentru depozitare, ceea ce înseamnă că prețurile de pe piață trebuie să fie acceptate la scurt timp după data producerii, indiferent de costul de producție aplicabil la momentul respectiv.

(166)

Prețurile scăzute ale vânzărilor din țările în cauză au produs cele mai mari prejudicii în 2017 și în perioada de anchetă, când costurile au crescut ca urmare a prețurilor mai mari ale gazelor. Prețurile de vânzare ale industriei Uniunii aflate în scădere, care nu au putut fi majorate în conformitate cu creșterea costurilor din cauza presiunii asupra prețurilor cauzate de importuri, au făcut ca indicatorii de performanță ai industriei Uniunii să se deterioreze, ceea ce a dus la pierderi în cursul perioadei de anchetă. Astfel, în 2017 și în perioada de anchetă, mai mulți producători nu au putut evita întreruperile producției, iar nivelul investițiilor a scăzut semnificativ. Acest lucru, la rândul său, a agravat și mai mult prejudiciul, deoarece investițiile continue într-o instalație chimică integrată sunt esențiale pentru supraviețuirea pe termen lung.

(167)

Unele părți au invocat o lipsă de corelare între nivelul importurilor și prețurile de vânzare și profiturile industriei Uniunii, în sensul că prețurile de vânzare și profiturile industriei Uniunii au fost ridicate în perioadele în care existau importuri semnificative și viceversa. Cu toate acestea, punctele discutate mai sus în prezenta secțiune și incapacitatea industriei Uniunii de a profita de piața sa internă în aceeași măsură ca producătorii din țările în cauză sunt dovezi ale existenței unui prejudiciu cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(168)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Importuri din țări terțe

(169)

Importurile din țări terțe (în principal din Belarus, Macedonia de Nord, Serbia și Algeria) au scăzut cu 50 % în cursul perioadei examinate și au deținut o cotă de piață de numai 4,1 % în perioada de anchetă.

(170)

Prin urmare, s-a concluzionat în mod provizoriu că aceste importuri au putut avea doar un impact marginal asupra situației industriei Uniunii.

(171)

Volumul exporturilor industriei Uniunii a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Performanța la export a industriei Uniunii

(172)

În cursul perioadei examinate, vânzările industriei Uniunii pe piețele de export au crescut cu aproximativ 280 000 de tone. Astfel, vânzările mai mari pe piața sa de export au compensat doar o mică parte din pierderea de aproximativ 700 000 de tone pe piața Uniunii. Prețurile exporturilor industriei Uniunii au fost similare cu prețurile sale practicate pe piața Uniunii.

(173)

Prin urmare, s-a concluzionat în mod provizoriu că aceste exporturi nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria Uniunii.

(174)

În cursul anchetei, unele părți au menționat fluctuații ale consumului și/sau condițiile meteorologice nefavorabile pe principalele piețe, ca factori ai situației prejudiciabile a industriei Uniunii. Tabelul 1 arată că, într-adevăr, consumul de pe piața Uniunii a fluctuat pe parcursul perioadei examinate și că, în ansamblu, a scăzut cu 5 %. Cu toate acestea, în ciuda acestor fluctuații și a scăderii globale, importurile din țările în cauză au crescut constant în cursul perioadei examinate, în detrimentul altor importuri și al vânzărilor industriei Uniunii.

(175)

Prin urmare, s-a concluzionat în mod provizoriu că evoluția cererii nu a contribuit la prejudiciul suferit de industria Uniunii.

(176)

Unele părți au susținut că situația prejudiciabilă a producătorilor din Uniune a fost imputabilă prețului ureei la nivel mondial, întrucât acesta a determinat scăderea prețurilor Uniunii pentru UAN. Cu toate acestea, ancheta a arătat că nu există un preț mondial pentru uree care ar fi putut influența situația industriei Uniunii. Există actori independenți care publică prețurile la vedere pentru uree în diferite puncte din întreaga lume. Aceste prețuri prezintă variații de preț de la un loc la altul în cursul perioadei examinate (15). În plus, în timp ce, la nivel mondial, ureea reprezintă 56 % din totalul îngrășămintelor consumate, ureea nu este îngrășământul preferat în Uniune, unde reprezintă aproximativ 19 % din îngrășămintele utilizate.

(177)

Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că prețul (mondial) al ureei nu a putut avea un impact semnificativ asupra prețurilor de vânzare ale industriei Uniunii și asupra situației sale prejudiciabile.

(178)

Mai multe părți au indicat creșterea costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale ale producătorilor din Uniune și/sau au afirmat că unii dintre producătorii reclamanți din Uniune se află într-o situație prejudiciabilă deoarece plătesc un preț ridicat pentru gazele pe care le achiziționează.

(179)

Ancheta nu a evidențiat nicio evoluție anormală în ceea ce privește costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale în rândul producătorilor din Uniune incluși în eșantion. În ceea ce privește nivelul prețurilor gazelor în cursul perioadei examinate, evoluția sa nu explică scăderea profiturilor în acest caz. Prețurile ridicate ale gazelor ar putea explica o incapacitate continuă de a atinge niveluri de profitabilitate adecvate, ceea ce nu este cazul în situația de față, deoarece nivelurile de profitabilitate au fost de 14 % și, respectiv, 10 % în 2015 și 2016.

(180)

Prin urmare, se consideră că evoluția prețului gazelor a fost un factor agravant al prejudiciului suferit de unii producători din Uniune. Cu toate acestea, nici gazul, nici altă creștere a costurilor nu au fost principala cauză a prejudiciului. Presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile din țările în cauză a fost factorul care nu a permis industriei Uniunii să transfere creșterea costurilor prin prețurile de vânzare.

(181)

Mai multe părți au afirmat că prejudiciul suferit eventual de unii producători din Uniune a fost autoprovocat, deoarece unii producători din Uniune au achiziționat UAN.

(182)

Ancheta a arătat că anumiți producători din Uniune sau comercianți ai acestora au achiziționat UAN de la importatori sau de la comercianți din Uniune pentru a executa anumite comenzi sau din motive logistice. Având în vedere că, în rezervoare, se amestecă UAN din mai multe surse și că, uneori, aceste rezervoare sunt utilizate în comun de mai mulți actori de pe piață, nu se poate exclude posibilitatea ca producătorii din Uniune să achiziționeze din nou, efectiv, cantități de UAN pe care le-au vândut anterior. În orice caz, achizițiile de UAN efectuate de producătorii din Uniune au fost neglijabile, în termeni de volum, în comparație cu vânzările globale ale Uniunii.

(183)

Afirmația făcută de un producător-exportator din Rusia cu privire la faptul că unii producători din Uniune vând UAN în Uniune la prețuri reduse sub prețul pieței nu a fost susținută cu niciun element de probă.

(184)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat în mod provizoriu că niciuna dintre operațiunile menționate mai sus nu a avut un impact semnificativ asupra situației prejudiciabile a industriei Uniunii.

(185)

În cursul anchetei, unele părți au menționat alți factori care au cauzat situația prejudiciabilă a industriei Uniunii. Acești alți factori includ i) caracterul sezonier al prețurilor UAN, ii) capacitățile de rezervă ale producătorilor din Uniune, (iii) furnizarea neregulată de către unii producători din Uniune și (iv) o platformă digitală care ar vinde îngrășăminte pe internet la prețuri agresive.

(186)

Ancheta a arătat, totuși, că i) analiza acoperind o perioadă de 12 luni, efectul oricărui caracter sezonier al prețurilor UAN este compensat, că ii) producătorii din Uniune recurg la capacități de rezervă ca măsură de protecție, că (iii) anumite furnizări neregulate de către unii producători din Uniune s-au datorat operațiunilor normale de întreținere și că (iv) vânzările online de UAN, care au fost limitate, au fost efectuate la prețuri similare ale pieței.

(187)

Prin urmare, s-a concluzionat în mod provizoriu că niciunul dintre acești factori nu a provocat situația prejudiciabilă a industriei Uniunii.

(188)

În cursul perioadei examinate și în contextul unei scăderi a consumului în Uniune, volumul importurilor din țările în cauză și cotele de piață ale acestora au crescut în mod semnificativ, în timp ce prețurile din țările în cauză au scăzut în medie cu 33 %. Creșterea cotei de piață a importurilor a coincis cu o scădere similară a cotei de piață pentru industria Uniunii. Având în vedere că UAN este un produs de bază sensibil la evoluția prețurilor, că cota de piață a importurilor provenite din țările în cauză a fost de 37,7 % în cursul perioadei de anchetă și că aceste importuri au fost efectuate la prețuri care au subcotat prețurile practicate de industria Uniunii, aceste importuri au avut efecte dăunătoare semnificative. Presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile din țările în cauză asupra producătorilor din Uniune a fost deosebit de dăunătoare în 2017 și în perioada de anchetă, când costurile erau în creștere. O astfel de presiune a cauzat deteriorarea indicatorilor de performanță ai industriei Uniunii și a condus la pierderi în perioada de anchetă.

(189)

Analiza din considerentele 171-188 de mai sus a constatat că niciun alt factor nu a avut un impact semnificativ asupra situației prejudiciabile a industriei Uniunii.

(190)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat, în această etapă, că prejudiciul important suferit de industria Uniunii a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză și că ceilalți factori, luați în considerare în mod individual sau colectiv, nu au atenuat legătura de cauzalitate.

(191)

Comisia a făcut distincția și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei Uniunii de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping. Efectul majorității acestor factori a fost practic inexistent, în timp ce efectul evoluției prețurilor gazelor asupra evoluțiilor negative ale industriei Uniunii în ceea ce privește profitul scăzut a fost limitat.

(192)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a examinat dacă o taxă inferioară marjei de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(193)

În cazul de față, reclamanții au susținut existența unor denaturări privind materiile prime în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază în ceea ce privește una dintre țările care fac obiectul anchetei, și anume Rusia. Evaluarea referitoare la Rusia se regăsește în secțiunea 6.3 de mai jos.

(194)

Unul dintre producătorii-exportatori ruși cooperanți a susținut că aplicarea potențială a dispozițiilor articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază în ceea ce privește Rusia ar fi discriminatorie, deoarece denaturările privind materiile prime în sensul prezentului articol se aplică și piețelor gazelor naturale din TT și din SUA.

(195)

Comisia a examinat aceste afirmații și a concluzionat în mod provizoriu că:

(196)

Prin urmare, Comisia a respins în mod provizoriu afirmația privind existența unui tratament discriminatoriu prin aplicarea articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază în ceea ce privește Rusia.

(197)

Comisia a stabilit mai întâi valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria Uniunii în absența denaturărilor în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. În acest caz, prejudiciul ar fi eliminat dacă industria Uniunii ar fi în măsură să își acopere costurile de producție, inclusiv costurile care decurg din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele acestora la care Uniunea este parte și din convențiile OIM enumerate în anexa Ia la regulamentul de bază și să obțină un profit rezonabil („profit țintă”).

(198)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, pentru stabilirea profitului-țintă, Comisia a luat în considerare următorii factori: nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țara care face obiectul anchetei, nivelul de profitabilitate necesar pentru a acoperi pe deplin costurile și investițiile, cercetarea și dezvoltarea (C&D) și inovarea, precum și nivelul de profitabilitate preconizat în condiții normale de concurență.

(199)

Astfel cum se arată în tabelul 2, în 2016, importurile din țările în cauză au început să crească vertiginos. Prin urmare, orice marjă de profit în acest scop ar trebui să fie derivată din anii anteriori. Pentru a se evita utilizarea unui an cu un profit excepțional, s-a decis utilizarea profitului mediu ponderat realizat de industria Uniunii în perioada 2013-2015. Ținta de profit astfel obținută, care s-a ridicat la 10 %, a fost considerată ca reprezentând un profit sănătos în condiții normale de concurență.

(200)

Un producător din Uniune inclus în eșantion a afirmat că Comisia ar trebui să adauge la profitul țintă investițiile planificate care nu au fost puse în aplicare în cursul perioadei examinate. Comisia a investigat această afirmație în temeiul articolului 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, societatea în cauză nu a fost în măsură să furnizeze documente justificative pentru a susține această afirmație, care a fost, prin urmare, în mod provizoriu respinsă.

(201)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, ca etapă finală, Comisia a evaluat viitoarele costuri care decurg din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele la acestea la care Uniunea este parte, precum și din convențiile OIM enumerate în anexa Ia la regulamentul de bază, pe care industria Uniunii le va suporta pe parcursul perioadei de aplicare a măsurii în temeiul articolului 11 alineatul (2). Pe baza dovezilor disponibile, Comisia a stabilit un cost suplimentar de 3,7 %, care a fost adăugat la prețul neprejudiciabil. O notă la dosar cu privire la modul în care Comisia a stabilit acest cost suplimentar este disponibilă în dosarul destinat consultării de către părțile interesate.

(202)

Aceste costuri au inclus costurile viitoare suplimentare, pentru a asigura conformitatea cu sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS). EU ETS este o piatră de temelie a politicii UE pentru respectarea acordurilor multilaterale de mediu. Aceste costuri suplimentare au fost calculate pe baza mediei estimate a certificatelor de emisii UE suplimentare (EUA) care vor trebui să fie achiziționate pe durata aplicării măsurilor. EUA utilizate în calcul nu au inclus certificatele cu titlu gratuit și, la fel ca toate costurile de producție, au fost verificate pentru a se asigura că au fost alocate corect produsului în cauză. Costurile EUA au fost extrapolate pentru a ține seama de variația preconizată a prețurilor pe parcursul duratei de aplicare a măsurilor. Sursa acestor prețuri proiectate este un extras Bloomberg New Energy Finance din 8 februarie 2019. Prețul mediu preconizat pentru EUA pentru această perioadă este de 24,14 EUR/tonă pentru CO2 produs.

(203)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria Uniunii.

(204)

În continuare, Comisia a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului comparând prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din TT și SUA, stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor, cu prețul neprejudiciabil mediu ponderat al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața Uniunii pe parcursul perioadei de anchetă. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată. Rezultatul acestor calcule este prezentat în tabelul următor.

(205)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat mai întâi, în cazul Rusiei, dacă marja de dumping stabilită provizoriu ar fi superioară marjei adecvate pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii. În acest sens, s-a făcut o comparație între prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din Rusia cu prețul țintă al industriei Uniunii, astfel cum se explică în secțiunea 6.1 de mai sus. Rezultatul acestor calcule este prezentat în tabelul următor.

(206)

Întrucât marja de subcotare astfel calculată a fost mai mică decât marja de dumping, Comisia a procedat la examinarea prevăzută la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(207)

În cadrul plângerii, reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă privind existența unor denaturări privind materiile prime în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază cu privire la produsul în cauză în Rusia. Potrivit dovezilor din plângere, gazele naturale, care reprezintă semnificativ mai mult de 17 % din costul de producție al produsului în cauză, fac obiectul unui sistem dual de prețuri în Rusia.

(208)

Prin urmare, astfel cum s-a anunțat în avizul de deschidere, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, atunci când a evaluat nivelul adecvat de măsuri în ceea ce privește Rusia, Comisia a examinat presupusa denaturare și orice alte denaturări din Rusia, care fac obiectul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(209)

Comisia a identificat mai întâi principalele materii prime utilizate la fabricarea produsului în cauză de către fiecare dintre producătorii-exportatori cooperanți. Drept principale materii prime au fost considerate acele materii prime care ar putea reprezenta cel puțin 17 % din costul de producție al produsului în cauză.

(210)

Comisia a stabilit că gazele naturale reprezintă principala materie primă pentru fabricarea produsului în cauză. Ancheta a confirmat că aceasta reprezintă peste 17 % din costul de producție al UAN pentru ambii producători-exportatori cooperanți din Rusia, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (2a). Pentru ambele societăți, pe baza informațiilor furnizate de acestea, costul gazelor a reprezentat peste 50 % din costul total de producție al UAN, cu un preț al gazelor astfel cum a fost raportat de către societăți. Având în vedere ajustarea pentru gaze, astfel cum este descrisă în considerentele 52-55 și 59-60, costul gazelor reprezintă între 70 % și 85 % din costul total de producție al UAN.

(211)

Ulterior, Comisia a analizat dacă gazele naturale utilizate în producerea produsului în cauză sunt denaturate de una dintre măsurile enumerate la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază: sisteme duale de prețuri, taxe la export, suprataxe la export, contingente la export, interdicții la export, drepturi fiscale aplicate exporturilor, cerințe de obținere a unei autorizații, prețuri minime de export, reducerea sau anularea rambursării taxei pe valoarea adăugată (TVA), restricții privind punctele de vămuire accesibile exportatorilor, liste cu exportatori agreați, obligații legate de piața internă, drepturi exclusive de exploatare minieră. În acest scop, Comisia a examinat regulamentele relevante ale Federației Ruse, contribuțiile părților interesate, inclusiv cele ale GR, rapoartele și studiile disponibile public (16), conturile anuale auditate ale furnizorilor ruși de gaze și documente strategice ale GR (17).

(212)

Comisia a stabilit că una dintre măsurile enumerate ca fiind denaturare privind materiile prime la articolul 7 alineatul (2a) al doilea paragraf, și anume o taxă de export (de 30 % ) (18), a existat și a afectat vânzările de gaze naturale din Rusia în cursul PA.

(213)

În plus, un drept exclusiv de export de gaze în stare gazoasă este acordat proprietarului Unified Gas Supply System („UGSS”). De asemenea, este prevăzut de lege că proprietarul UGSS nu poate fi decât o entitate controlată de stat. Prin urmare, Gazprom beneficiază de singura licență de a exporta gaze naturale. Situația descrisă se poate califica fie ca „cerințe de obținere a unei autorizații”, fie ca „listă cu exportatori agreați”.

(214)

În cele din urmă, reclamantul a menționat sistemul dual de prețuri pentru gazele naturale ca potențială denaturare privind materiile prime. Ancheta a identificat, într-adevăr, elemente de probă care indică existența unui sistem dual de prețuri în cazul gazelor naturale în Rusia pentru vânzările interne și la export bazate pe formula prețului gazelor utilizată pentru determinarea prețurilor interne reglementate.

(215)

În acest sens, prețul intern din Rusia este reglementat pentru furnizorul de gaze de stat Gazprom și nereglementat pentru alți furnizori. Cu toate acestea, ceilalți furnizori decât Gazprom se aliniază la prețurile stabilite de către GR pentru Gazprom, astfel cum a fost observat în cazul producătorilor-exportatori care au făcut obiectul anchetei, dar și pe baza informațiilor publice disponibile (19). În funcție de an, prețul de pe piața internă este stabilit cu ajutorul unei formule de preț al gazelor sau este determinat prin indexare. Indicele care urmează să fie utilizat este publicat în mod regulat într-o previziune de dezvoltare socioeconomică de către Ministerul Dezvoltării Economice din Rusia (20). Formula prețului gazelor calculează nivelul adecvat al prețului pe piața internă prin deducerea taxelor la export, a costurilor de transport internațional și intern și așa-numitul coeficient de reducere de la un preț internațional al gazelor naturale. Comisia a considerat că efectul sistemului dual de prețuri poate fi atribuit coeficientului de reducere care este independent de efectul taxei la export.

(216)

Comisia a comparat prețul gazelor naturale cu prețul de pe piața internațională reprezentativă. Ancheta a confirmat faptul că prețul gazelor naturale pe piața internă din Rusia este semnificativ (de peste două ori) mai mic decât prețul Waidhaus calculat astfel cum se explică în considerentele 59 și 60.

(217)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 55 litera (d), Comisia a considerat prețul Waidhaus ca valoare de referință adecvată pentru prețul reprezentativ de pe piața internațională pentru a evalua denaturarea prețului gazelor naturale pe piața internă din Rusia.

(218)

Unul dintre producătorii ruși cooperanți a susținut că gazele naturale nu reprezintă materia primă pentru producția de UAN și, prin urmare, nu pot face obiectul analizei prevăzute la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. În plus, partea interesată în cauză a susținut că din plângere nu reiese clar că, în costul total de producție al UAN, costul gazelor naturale a atins pragul de 17 %.

(219)

Astfel cum se explică în considerentul 52, gazele naturale reprezintă peste 50 % din costul de producție al produsului în cauză. Faptul că gazele naturale se utilizează pentru fabricarea amoniacului, unul dintre primii pași de producție a produsului în cauză, astfel cum se explică în considerentul 60, nu schimbă caracterul său de materie primă necesară pentru fabricarea produsului în cauză. Ambii producători ruși de UAN sunt uzine chimice complet integrate și, prin urmare, ambii profită de denaturările identificate în ceea ce privește gazele naturale pentru fabricarea produsului în cauză. Prin urmare, afirmația a fost provizoriu respinsă.

(220)

Având în vedere evaluarea sa, astfel cum s-a explicat în considerentele 205-215, Comisia a concluzionat în mod provizoriu că gazele naturale fac obiectul unor denaturări în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(221)

După ce a concluzionat că, în cazul Rusiei, există denaturări privind materiile prime, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă ar putea concluziona în mod clar că era în interesul Uniunii să determine valoarea taxelor provizorii în conformitate cu articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe o evaluare a tuturor informațiilor relevante pentru prezenta anchetă, inclusiv a capacităților neutilizate din țara exportatoare, a concurenței pentru materii prime și a efectului asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază. Pentru a efectua această evaluare, Comisia a introdus întrebări specifice în chestionarele adresate tuturor părților interesate. Reclamantul și unii producători reclamanți au răspuns la aceste întrebări. Câteva alte părți au oferit un răspuns la aceste întrebări, dar majoritatea răspunsurilor primite de la acestea au fost incomplete.

(222)

În ceea ce privește UAN, astfel cum se prevede în considerentele 141 și 143, UAN este produs în mod normal în situri chimice integrate. Astfel, capacitatea neutilizată depinde în mare parte de configurația acelor situri integrate și de clientela producătorului. Fiecare societate își propune să maximizeze profitabilitatea sitului în ansamblu și, prin urmare, este dificil să se stabilească o capacitate neutilizată exactă.

(223)

Având în vedere acest fapt și pe baza informațiilor colectate în timpul anchetei, Comisia a stabilit că capacitatea neutilizată din Rusia se situează între 330 000 și 750 000 de tone pe an, ceea ce reprezintă între 7 % și 16 % din UAN consumat în Uniune. Aceste cifre au fost stabilite pe baza informațiilor verificate privind capacitatea furnizate de cei doi producători-exportatori cooperanți din Rusia, care reprezintă cea mai mare parte a producției din Rusia (capacitate neutilizată efectivă, fără a ține cont de „capacitatea de rezervă”) și pe baza informațiilor furnizate de reclamanți (capacitatea neutilizată potențială, luând în considerare „capacitatea de rezervă”).

(224)

Piața rusă de UAN (21) este relativ mică în comparație cu capacitatea rusă de producție a UAN (22). Cu o producție care depășește în mod semnificativ consumul intern, Rusia este un exportator net de UAN.

(225)

În 2017, Rusia a exportat peste 100 000 de tone de UAN către Ucraina. După instituirea, în mai 2017, de către Ucraina a unor măsuri antidumping privind UAN originar din Rusia, aceste exporturi au devenit disponibile pentru a fi direcționate către alte piețe mai interesante, inclusiv piața Uniunii.

(226)

Potențialul de export al Rusiei este evident. Chiar dacă „capacitățile de rezervă” ale producătorilor ruși au fost considerate limitate, este incontestabil faptul că, din august 2018, volumul importurilor de UAN în Uniune din Rusia a continuat tendința ascendentă prezentată în tabelul 2 (a se vedea, de asemenea, tabelul 1 din regulamentul de înregistrare). Se observă, de asemenea, că la pagina 9 a observațiilor sale scrise din 19 septembrie 2018, Eurochem a prevăzut o creștere a exporturilor Rusiei de UAN în 2018 și 2019.

(227)

Astfel cum s-a subliniat în considerentul 54 de mai sus, ancheta a arătat că prețurile gazului din Rusia erau reglementate de stat prin legi federale și nu reflectau condițiile normale de piață, în care prețurile sunt stabilite în principal pe baza costurilor de producție și a profitului estimat.

(228)

Acron a transmis o prezentare privind concurența pe piața gazelor din Rusia (și anume, prețul gazelor naturale, profitabilitatea prețurilor reglementate și nereglementate și sursele de aprovizionare), elaborată în 2016 de către GR în afara domeniului de aplicare al prezentei anchete. Cu toate acestea, Comisia nu a considerat că această prezentare, care este abordată în considerentele 56-57 de mai sus, a compromis constatările prezentate în considerentul de mai sus.

(229)

Reglementarea pieței gazelor din Rusia conduce la un avantaj neloial al producătorilor ruși de UAN, deoarece ei au acces la prețuri la gaze reduse în mod artificial pe piața internă, ca urmare a reglementărilor interne explicate în considerentele 209-217 de mai sus. În același timp, producătorii din Uniune sunt afectați în mod negativ de discriminarea prin prețuri determinată de aceste reglementări din Rusia, ceea ce face ca ei să plătească prețuri considerabil mai mari decât cele plătite de producătorii ruși pentru aceleași gaze.

(230)

Comisia consideră că este puțin probabil ca această situație să se schimbe în viitorul apropiat (23).

(231)

Conform constatărilor anchetei, impactul preconizat asupra lanțurilor de aprovizionare este limitat. De fapt, majoritatea părților, inclusiv importatorii, au declarat că utilizatorii finali de UAN, adică fermierii, ar fi singurele părți afectate de creșterea prețurilor care rezultă din măsuri, având în vedere că nu există părți intermediare în lanțul de aprovizionare care pot absorbi taxele. Fiind un produs de bază în stare lichidă și destul de omogen, UAN de mai multe origini sunt amestecate în rezervoare, iar majoritatea actorilor din lanțul de aprovizionare nu cunosc originea UAN achiziționat/utilizat. Prin urmare, în cazul în care se impun măsuri, nu se preconizează ca lanțurile de aprovizionare, în ansamblu, să se modifice în mod semnificativ. Producătorii din Uniune vor continua să producă UAN, în timp ce importurile din Rusia (precum și din celelalte țări anchetate) se preconizează că vor continua, având în vedere creșterea prevăzută a cererii de UAN și faptul că producătorii din Uniune pot trece la alte produse într-o măsură limitată.

(232)

Potrivit constatărilor anchetei, efectele asupra fermierilor din Uniune, în ansamblu, ar fi mici. Comisia a constatat că UAN reprezintă mai puțin de 1 % din costurile agricole totale în Uniune. Prin urmare, o creștere a prețurilor derivată din măsuri, dacă va exista, nu ar trebui să aibă un impact semnificativ asupra sectorului agricol din Uniune în ansamblu.

(233)

Dat fiind că UAN ca îngrășământ include situații foarte diverse și că utilizarea sa variază foarte mult de la cultură la cultură, de la o regiune la alta etc., Comisia a evaluat impactul asupra fermelor specializate în cultivarea grâului comun (cultura principală utilizând UAN) din Franța (principala țară producătoare de grâu din Uniune), care utilizează UAN separat ca sursă unică de îngrășământ azotat.

(234)

În aceste ferme specializate, în 2013, toate îngrășămintele au reprezentat 21,94 % din costuri (24). Comisia a estimat că, în cadrul campaniei 2017/2018, UAN a reprezentat până la 10 % din costurile totale de producție ale acestora (25). Având în vedere valoarea cea mai mare a taxei antidumping provizorii impuse, ar rezulta o creștere de cel mult 3 % (26) a costului de producție, în cazul în care măsurile ar fi transferate în aceeași proporție. Prin urmare, Comisia a concluzionat că măsurile nu ar avea un impact disproporționat nici măcar pentru aceste ferme. În plus, numeroase ferme din Uniune (inclusiv din Franța) se bazează pe mai multe culturi.

(235)

În urma evaluării tuturor informațiilor pertinente care au stat la baza prezentei anchete, Comisia a concluzionat în mod provizoriu că, în ceea ce privește Rusia, este în interesul Uniunii să se stabilească valoarea taxelor provizorii, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(236)

În special, Comisia a stabilit mai întâi că, în Rusia, există denaturări privind materiile prime în ceea ce privește produsul în cauză. În al doilea rând, Comisia a constatat că Rusia dispune de capacități neutilizate care pot fi utilizate pentru creșterea exporturilor către Uniune. În plus, Comisia a constatat că producătorii ruși au un avantaj neloial față de producătorii din Uniune în ceea ce privește gazele naturale din cauza reglementării pe piața rusă. În cele din urmă, Comisia a concluzionat că măsurile nu ar afecta negativ lanțul de aprovizionare din Europa. Mai precis, Comisia a constatat că, deși un număr limitat de fermieri din Uniune ar putea fi afectați de măsuri, orice impact ar fi limitat și nu ar fi disproporționat în ansamblu. În cele din urmă, Comisia a considerat că importurile de UAN ar continua și, prin urmare, oferta nu ar fi perturbată de măsuri. Se preconizează că importurile din țările în cauză, cu o cotă de piață de peste 37 % în perioada de anchetă, vor continua, având în vedere creșterea prevăzută a cererii de UAN și faptul că producătorii din Uniune pot trece la alte produse într-o măsură limitată. În orice caz, producătorii din Uniune cu capacități neutilizate pot produce volume semnificative de UAN.

(237)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că, în cazul Rusiei, o taxă mai mică decât marja de dumping nu ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul industriei Uniunii. Producătorii din Uniune nu sunt afectați numai de dumping, ci și de denaturări suplimentare ale comerțului în comparație cu producătorii-exportatori din Rusia. Prin urmare, pentru a proteja în mod adecvat schimburile comerciale, nivelul măsurilor pentru Rusia trebuie să echivaleze cu marja de dumping stabilită provizoriu.

(238)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă ar putea concluziona în mod clar că nu este în interesul Uniunii să se adopte măsuri în acest caz în ceea ce privește importurile din Rusia, din Trinidad și Tobago și din SUA, în pofida determinării dumpingului prejudiciabil. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor diferitelor interese implicate, inclusiv a celor ale industriei Uniunii, ale importatorilor, ale utilizatorilor și ale altor operatori economici relevanți.

(239)

Există 20 de producători cunoscuți de UAN în Uniune. Producătorii din Uniune, care acoperă 80 % din volumul producției din Uniune, au cooperat la anchetă. Două societăți sau grupuri de societăți, reprezentând 30 % din producția de UAN din Uniune, s-au opus cauzei.

(240)

Absența măsurilor ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra industriei Uniunii în ceea ce privește scăderea volumului vânzărilor și scăderea în continuare a prețurilor, reducând astfel profitabilitatea și investițiile. Măsurile ar permite industriei Uniunii să își exploateze potențialul pe o piață a Uniunii cu condiții de concurență echitabile, să recupereze cota de piață pierdută și să crească profitabilitatea până la niveluri considerate durabile.

(241)

Trei importatori neafiliați au răspuns la chestionar. Numai doi dintre aceștia au dorit să coopereze în continuare în cadrul anchetei.

(242)

Activitățile în legătură cu UAN reprezentau o parte minoră din activitățile unuia dintre cei doi importatori cooperanți, care este, de fapt, o uniune de cooperative care acționează în numele membrilor săi. Celălalt importator, care se bazează mai mult pe UAN, își adaptează prețurile de vânzare în funcție de evoluția pieței de UAN. Cei doi importatori cooperanți oferă o gamă largă de servicii și/sau produse și dispun de mai multe surse de aprovizionare.

(243)

Orice consecințe negative pentru importatorii din Uniune care rezultă din măsuri nu pot depăși consecințele pozitive ale acestora asupra industriei Uniunii. Măsurile sunt menite să creeze condiții de concurență echitabile de care să beneficieze toate părțile. În plus, importatorii oferă, în general, o gamă largă de îngrășăminte și/sau servicii și dispun de mai multe surse de aprovizionare. Majoritatea părților, inclusiv ambii importatori cooperanți, au declarat că utilizatorii finali de UAN, adică fermierii, ar fi părțile afectate de creșterea prețurilor (dacă este cazul) care decurg din măsuri la final.

(244)

Unsprezece părți care reprezintă interesele utilizatorilor au trimis răspunsuri la chestionar, deși cu date care pot fi verificate în mod limitat.

(245)

Asociațiile care reprezintă cooperativele relevante și/sau fermierii vizați din Uniune (COPA-COGECA), Franța (COOP de France), Irlanda (Irish Farmers Association) și Finlanda (MTK) au susținut că măsurile ar avea un impact negativ asupra utilizatorilor de UAN, și anume asupra fermierilor. Un număr semnificativ de cooperative, sindicate/grupuri de cooperative și platforme de achiziții din Franța care cumpără produse agricole în numele fermierilor au făcut observații cu privire la impactul negativ pe care măsurile l-ar putea avea asupra fermierilor francezi. Producătorii-exportatori cooperanți, o serie de importatori neafiliați și diferiți operatori economici din Franța și Spania au exprimat o opinie similară.

(246)

Un important intermediar francez care își desfășoară activitatea în domeniul produselor agroalimentare și al îngrășămintelor a afirmat că orice măsuri antidumping „vor trebui să fie moderate”.

(247)

Unele părți au susținut că nu există produse de substituție sau că acestea există într-un număr limitat pentru fermieri (și/sau pentru alți operatori economici), deoarece în Uniune nu există suficientă producție de îngrășăminte pe bază de azot. Cu toate acestea, niciun element din dosar nu indică un deficit de îngrășăminte pe bază de azot în Uniune; există numeroase surse de aprovizionare cu îngrășăminte pe bază de azot, în general, cum ar fi azotatul de calciu și amoniu, azotatul de amoniu sau ureea.

(248)

Unele observații se refereau la importanța costurilor UAN într-o fermă (deși cuantificarea a variat în mod semnificativ de la o parte la alta) și/sau menționau faptul că fermierii suferă de mai mulți ani din diferite motive (cum ar fi o recoltă slabă în 2016, prețurile de vânzare scăzute, condițiile meteorologice nefavorabile sau competitivitatea ridicată a pieței) și locurile de muncă în pericol. Potrivit acestor părți, măsurile antidumping ar obliga unii fermieri să nu mai producă și/sau să deterioreze în continuare un sector care nu poate transfera costurile și trebuie să rămână competitiv pe o piață globalizată. Pentru unele părți, măsurile antidumping ar fi un compromis în ceea ce privește politica agricolă comună, iar aceasta din urmă va deveni insuficientă pentru a garanta veniturile și competitivitatea fermelor.

(249)

Comisia a respins aceste argumente. Deși recunoaște că impactul poate varia în funcție de tipul de fermă sau de practica agricolă, Comisia a constatat că UAN reprezintă mai puțin de 1 % din costurile agricole totale din Uniune. Prin urmare, o creștere a prețurilor derivată din măsuri, dacă va exista, nu ar trebui să aibă un impact semnificativ asupra sectorului agricol din Uniune în ansamblu.

(250)

Dat fiind că UAN ca îngrășământ include situații foarte diverse și că utilizarea sa variază foarte mult de la cultură la cultură, de la o regiune la alta etc., Comisia a analizat impactul potențial al măsurilor asupra fermelor specializate în cultivarea grâului comun (cultura principală utilizând UAN) din Franța (principala țară producătoare de grâu din Uniune), care utilizează UAN ca sursă unică de îngrășământ azotat.

(251)

În aceste ferme specializate, în 2013, UAN a reprezentat 15,4 % din costuri (27). Comisia a estimat că, în cadrul campaniei 2017/2018, UAN a reprezentat până la 10 % din costurile totale de producție ale acestora (28). Având în vedere valoarea cea mai mare a taxei antidumping provizorii impuse, ar rezulta o creștere de aproximativ 3 % (29) a costului de producție, în cazul în care măsurile ar fi transferate în aceeași proporție. Astfel, o creștere a prețurilor derivată din măsurile impuse, în cazul în care va avea loc, nu ar trebui să aibă un impact disproporționat de mare asupra fermelor în „scenariul cel mai pesimist”, având în vedere, printre altele, instrumentele aflate la dispoziția fermierilor pentru a asigura UAN la prețuri rezonabile (de exemplu, achiziționarea în comun prin intermediul platformelor de cumpărare sau asigurările de acoperire a marjelor). În plus, numeroase ferme din Uniune se bazează pe mai multe culturi.

(252)

În ceea ce privește afirmația referitoare la impactul asupra locurilor de muncă în ferme, se remarcă faptul că, timp de mai mulți ani, agricultura din Uniune devine/va deveni mai intensă din punct de vedere tehnologic și a înregistrat o reducere a forței de muncă, care este de așteptat să continue (30). Se preconizează că impactul măsurilor antidumping va fi limitat în comparație cu aceste tendințe actuale.

(253)

În pofida constatărilor provizorii de mai sus, Comisia încurajează părțile care nu și-au exprimat încă poziția să își prezinte opiniile cu privire la interesele utilizatorilor. Aceste observații și orice alte elemente aduse în atenția Comisiei de către părțile interesate după adoptarea unor măsuri provizorii în termenele stabilite vor fi analizate cu atenție în etapa definitivă.

(254)

Această secțiune face bilanțul celorlalte observații care au fost comune mai multor părți interesate. Aceste părți sunt producători-exportatori, importatori, asociații care reprezintă cooperative relevante și/sau fermieri din Uniune, Franța și Irlanda; cooperative, sindicate/grupuri de cooperative și platforme de achiziții care cumpără produse agricole în numele fermierilor, precum și diferiți operatori economici din Franța, Spania și din alte părți ale Uniunii.

(255)

Unele părți s-au opus măsurilor pe motiv că importurile sunt necesare, că nu există suficientă producție de UAN în Uniune și că diferența dintre cerere și ofertă crește și că producătorii de UAN din Uniune favorizează alte produse cu valoare adăugată. Comisia a respins aceste argumente. În ansamblu, există suficiente surse de aprovizionare cu UAN. Faptul că există o producție limitată de UAN în Uniune, creșterea cererii de UAN în Uniune și dispariția unor surse tradiționale de aprovizionare cu UAN în Uniune (de exemplu, o societate care producea anterior UAN în Franța a trecut integral la producția de alte îngrășăminte) nu justifică practicile de dumping. Ancheta a arătat avantajele menținerii mai multor surse de aprovizionare în Uniune (31), incluzând producătorii locali de UAN, față de creșterea dependenței de UAN din țările terțe cu practici comerciale neloiale și/sau denaturări privind materiile prime și/sau o amprentă de carbon mai mare (32). De asemenea, ancheta a arătat că producătorii de UAN din Uniune au capacitatea/posibilitatea de a crește producția de UAN atunci când se asigură condiții de concurență echitabile.

(256)

Unele părți au susținut că măsurile vor reduce utilizarea UAN, un îngrășământ care are mai puține efecte negative asupra mediului decât alte îngrășăminte, ceea ce implică un compromis cu politicile de protecție a mediului. Comisia a respins acest punct. Chiar dacă UAN prezintă avantaje agronomice multiple, nu este neutru pentru mediu și cauzează, în principiu, pierderi mai mari de volatilizare a amoniacului decât îngrășămintele pe bază de nitrat.

(257)

Unele părți au susținut că alți operatori economici vor avea de suferit, că există mai puține locuri de muncă la producătorii de UAN din Uniune decât în alte sectoare, că securitatea alimentară este în joc (deoarece măsurile vor face ca fermierii să utilizeze mai puțin UAN, ceea ce va reduce producția și, în consecință, culturile rezultate) și că toate îngrășămintele pe bază de azot vor deveni mai costisitoare (astfel încât se va menține decalajul normal dintre diferitele tipuri de îngrășăminte). Comisia a respins aceste argumente. Nu există estimări fiabile cu privire la numărul de locuri de muncă legate de UAN în cadrul operatorilor economici relevanți, în timp ce, conform datelor verificate, există peste 1 000 de locuri de muncă legate de UAN în cadrul producătorilor din Uniune. Șase părți care reprezintă interesele diferiților operatori economici au trimis răspunsuri la chestionar, deși cu date care pot fi verificate în mod limitat. În ceea ce privește securitatea alimentară, scopul măsurilor este de a crea condiții de concurență echitabile pentru toate părțile. Niciun element din dosar nu sugerează că creșterea prețurilor de UAN, dacă va avea loc, va avea un efect semnificativ asupra prețurilor altor îngrășăminte.

(258)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a stabilit în mod provizoriu că nu există motive imperioase care să conducă, în această etapă a anchetei, la concluzia că instituirea unor măsuri în cazul importurilor de UAN originar din țările în cauză nu este în interesul Uniunii.

(259)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(260)

Ar trebui instituite măsuri antidumping provizorii asupra importurilor de amestecuri de uree și de azotat de amoniu în soluții apoase sau amoniacale originare din Trinidad și Tobago și din Statele Unite ale Americii, în conformitate cu regula taxei celei mai mici prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marjele de prejudiciu și marjele de dumping ( considerentul 208 de mai sus). Valoarea taxelor a fost stabilită la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu.

(261)

Ar trebui instituite măsuri antidumping provizorii asupra importurilor de amestecuri de uree și de azotat de amoniu în soluții apoase sau amoniacale originare din Rusia, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază. Comisia a examinat dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul. După ce a constatat denaturări privind materiile prime în ceea ce privește produsul în cauză, în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, și anume, printre altele, sub forma unei taxe de export de 30 %, Comisia a concluzionat că ar fi în interesul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază, să se stabilească valoarea taxelor la nivelul marjelor de dumping, deoarece o taxă inferioară marjei de dumping nu ar fi suficientă pentru a remedia prejudiciul suferit de industria Uniunii.

(262)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping provizorii, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, ar trebui să fie după cum urmează:

(263)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectau situația constatată în cursul prezentei anchete în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țările în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, ar trebui să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Acestea nu ar trebui să facă obiectul niciunuia dintre nivelurile individuale ale taxei antidumping.

(264)

O societate care își modifică ulterior denumirea entității poate solicita aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping individuale. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (33). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante pentru a demonstra că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei aplicabile acesteia, o notificare privind schimbarea denumirii va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(265)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței mari dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale vizând asigurarea aplicării taxelor antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă ar trebui să facă obiectul taxei antidumping aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(266)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți ar trebui să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în timpul perioadei de anchetă.

(267)

După cum s-a menționat în secțiunea 1.2, Comisia a supus înregistrării importurile de amestecuri de uree și de azotat de amoniu în soluții apoase sau amoniacale. Înregistrarea a avut loc cu scopul posibilității de a colecta taxe în mod retroactiv, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(268)

Având în vedere constatările din etapa provizorie, înregistrarea importurilor ar trebui să înceteze/să fie întreruptă.

(269)

În etapa actuală a procedurii, nu s-a luat nicio decizie privind posibila aplicare retroactivă a unor măsuri antidumping. O astfel de decizie va fi adoptată în etapa definitivă.

(270)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, Comisia a informat părțile interesate cu privire la impunerea planificată a taxelor provizorii. Aceste informații au fost, de asemenea, puse la dispoziția publicului larg prin intermediul site-ului DG TRADE. Părțile interesate au avut la dispoziție trei zile lucrătoare pentru a prezenta observații cu privire la exactitatea calculelor care le-au fost comunicate în mod specific.

(271)

Au fost primite observații din partea Fertilizers Europe și a celor patru producători-exportatori. Comisia a ținut seama de observațiile care au fost considerate de natură administrativă și a corectat marjele în consecință.

(272)

În interesul unei bune administrări, Comisia va invita părțile interesate să prezinte observații scrise în termen de 15 zile și/sau să solicite o audiere de către Comisie și/sau de către consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale în termen de 5 zile.

(273)

Constatările privind instituirea taxelor provizorii sunt provizorii și pot fi modificate în etapa finală a anchetei,