DIRECTIVA (UE) 2019/1160 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 20 iunie 2019

de modificare a Directivelor 2009/65/CE și 2011/61/UE în ceea ce privește distribuția transfrontalieră a organismelor de plasament colectiv

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Obiectivele comune ale Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și ale Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) includ asigurarea unor condiții de concurență echitabile între organismele de plasament colectiv și eliminarea restricțiilor din calea liberei circulații a unităților și a acțiunilor organismelor de plasament colectiv în Uniune, asigurând în același timp o protecție mai uniformă a investitorilor. Deși aceste obiective au fost în mare parte realizate, anumite bariere îi împiedică în continuare pe administratorii de fonduri să beneficieze pe deplin de avantajele pieței interne.

(2)

Prezenta directivă este completată de Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Regulamentul respectiv prevede norme și proceduri suplimentare privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM-uri) și administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA). Împreună, regulamentul respectiv și prezenta directivă ar trebui să coordoneze mai strâns condițiile aplicabile administratorilor de fonduri care își desfășoară activitatea pe piața internă și să faciliteze distribuția transfrontalieră a fondurilor pe care le gestionează.

(3)	Este necesar să se elimine lacunele de reglementare și să se alinieze procedura de notificare a autorităților competente cu privire la modificările privind OPCVM-urile la procedura de notificare prevăzută în Directiva 2011/61/UE.

(4)

Regulamentul (UE) 2019/1156 consolidează și mai mult principiile aplicabile informațiilor publicitare reglementate de Directiva 2009/65/CE și extinde aplicarea acestor principii la AFIA, ceea ce are ca rezultat un standard ridicat de protecție a investitorilor, indiferent de tipul acestora. Dispozițiile corespunzătoare ale Directivei 2009/65/CE referitoare la informațiile publicitare și la accesibilitatea actelor cu putere de lege și a reglementărilor naționale relevante pentru regimul de comercializare a unităților OPCVM-urilor nu mai sunt necesare și, prin urmare, ar trebui eliminate.

(5)

Dispozițiile Directivei 2009/65/CE care prevăd obligația OPCVM-urilor de a pune la dispoziția investitorilor structuri, astfel cum au fost puse în aplicare de anumite sisteme juridice naționale, s-au dovedit a fi împovărătoare. În plus, structurile locale sunt rareori utilizate de investitori în modul preconizat în directiva respectivă. Metoda preferată de contact a devenit interacțiunea directă între investitori și administratorii fondului, fie pe cale electronică, fie prin telefon, în timp ce plățile și răscumpărările sunt executate prin intermediul altor canale. Deși aceste structuri locale sunt folosite în prezent în scopuri administrative, cum ar fi recuperarea transfrontalieră a taxelor regulamentare, astfel de chestiuni ar trebui să fie abordate prin intermediul altor mijloace, inclusiv al cooperării între autoritățile competente. Prin urmare, ar trebui stabilite norme care să modernizeze și să precizeze cerințele privind punerea la dispoziția investitorilor de retail a unor structuri, iar statele membre nu ar trebui să impună obligația unei prezențe fizice locale pentru punerea la dispoziție a unor astfel de structuri. În orice caz, aceste norme ar trebui să asigure faptul că investitorii au acces la informațiile la care au dreptul.

(6)

Pentru a asigura tratamentul consecvent al investitorilor de retail, este necesar ca cerințele referitoare la structuri să se aplice și AFIA, în cazul în care statele membre le permit acestora să comercializeze pe teritoriul lor unități sau acțiuni ale fondurilor de investiții alternative (FIA) către investitori de retail.

(7)

Absența unor condiții clare și uniforme privind încetarea comercializării unităților sau acțiunilor unui OPCVM sau ale unui FIA într-un stat membru gazdă generează insecuritate economică și juridică pentru administratorii de fonduri. Prin urmare, Directivele 2009/65/CE și 2011/61/UE ar trebui să stabilească condiții clare în care ar putea avea loc retragerea notificării acordurilor de comercializare în ceea ce privește o parte a unităților sau a acțiunilor sale sau toate unitățile și acțiunile sale. Aceste condiții ar trebui să echilibreze, pe de o parte, capacitatea organismelor de plasament colectiv sau a administratorilor acestora de a pune capăt acordurilor încheiate pentru comercializarea acțiunilor sau unităților lor atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute și, pe de altă parte, interesele investitorilor în astfel de organisme.

(8)

Posibilitatea de a înceta comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-urilor sau a acțiunilor sau unităților FIA într-un anumit stat membru nu ar trebui să-i afecteze pe investitori, nici să diminueze garanțiile de care aceștia beneficiază în temeiul Directivei 2009/65/CE sau al Directivei 2011/61/UE, în special în ceea ce privește dreptul lor de a primi informații exacte referitoare la activitățile pe care aceste fonduri continuă să le desfășoare.

(9)

Există cazuri în care un AFIA care dorește să testeze interesul investitorilor pentru o anumită idee de investiții sau strategie de investiții se confruntă, în cadrul diferitelor sisteme juridice naționale, cu tratamente divergente ale activităților de precomercializare. Definiția precomercializării și condițiile în care este permisă variază considerabil între statele membre în care este permisă, în timp ce în alte state membre nu există conceptul de precomercializare. Pentru a remedia aceste divergențe, ar trebui să se stabilească o definiție armonizată a precomercializării și să se prevadă condițiile în care un AFIA din UE poate desfășura activități de precomercializare.

(10)

Pentru ca precomercializarea să fie recunoscută ca atare în temeiul Directivei 2011/61/UE, aceasta ar trebui să fie adresată potențialilor investitori profesioniști și să se refere la o idee sau la o strategie de investiții pentru a testa interesul lor față de un FIA sau un compartiment care nu este încă stabilit sau care este stabilit, dar în legătură cu care nu s-a emis încă notificarea privind comercializarea în conformitate cu directiva respectivă. În consecință, pe durata precomercializării, nu ar trebui să fie posibil ca investitorii să subscrie unități sau acțiuni ale unui FIA, iar distribuirea de formulare de subscriere sau de documente similare potențialilor investitori profesioniști, fie sub formă de proiect, fie în formă finală, nu ar trebui să fie permisă. AFIA din UE ar trebui să se asigure că investitorii nu achiziționează unități sau acțiuni ale unui FIA prin activități de precomercializare și că investitorii contactați în cadrul precomercializării pot achiziționa numai unități sau acțiuni ale respectivului FIA prin comercializarea permisă în temeiul Directivei 2011/61/UE.

Orice subscriere efectuată de către investitori profesioniști, în termen de 18 luni de la data la care AFIA din UE a început precomercializarea, de unități sau acțiuni ale unui FIA menționat în informațiile furnizate în contextul precomercializării sau ale unui FIA stabilit în urma precomercializării ar trebui să se considere a fi rezultatul comercializării și ar trebui să intre sub incidența procedurilor de notificare aplicabile prevăzute în Directiva 2011/61/UE. Pentru a se asigura că autoritățile naționale competente își pot exercita controlul asupra precomercializării în statul lor membru, un AFIA din UE ar trebui să trimită autorităților competente din statul său membru de origine, în termen de două săptămâni după ce a început precomercializarea, o scrisoare neoficială, pe hârtie sau în format electronic, indicând, printre altele, statele membre în care efectuează sau a efectuat precomercializarea, perioadele în cursul cărora are loc sau a avut loc precomercializarea și inclusiv, după caz, o listă a FIA și a compartimentelor FIA ale sale care fac sau au făcut obiectul precomercializării. Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA din UE ar trebui să informeze de îndată autoritățile competente din statele membre în care AFIA din UE efectuează sau a efectuat o precomercializare a acestora.

(11)	AFIA din UE ar trebui să se asigure că precomercializarea lor este documentată în mod corespunzător.

(12)

Actele cu putere de lege și actele administrative naționale necesare pentru a asigura respectarea Directivei 2011/61/UE și, în special, a normelor armonizate privind precomercializarea nu ar trebui să dezavantajeze AFIA din UE față de AFIA din afara UE. Acest lucru se referă atât la situația actuală în care AFIA din afara UE nu au drepturi de pașaport, cât și la o situație în care devin aplicabile dispozițiile privind pașapoartele din Directiva 2011/61/UE.

(13)

Pentru a se asigura securitatea juridică, este necesar să se sincronizeze datele de aplicare ale actelor cu putere de lege și ale actelor administrative naționale de punere în aplicare a prezentei directive și a Regulamentului (UE) 2019/1156 în ceea ce privește dispozițiile relevante în materie de informații publicitare și precomercializare.

(14)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (6), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2009/65/CE

Directiva 2009/65/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 17 alineatul (8), se adaugă următoarele paragrafe:

„În cazul în care, ca urmare a unei modificări astfel cum este menționată la primul paragraf, societatea de administrare nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare informează societatea de administrare, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că nu trebuie să pună în aplicare modificarea respectivă. În acest caz, autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare informează în consecință autoritățile competente din statul membru gazdă al societății de administrare.

În cazul în care o modificare menționată la primul paragraf este pusă în aplicare după ce au fost transmise informațiile în conformitate cu al doilea paragraf și ca urmare a respectivei modificări societatea de administrare nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare iau toate măsurile corespunzătoare în conformitate cu articolul 98 și notifică măsurile luate autorităților competente din statul membru gazdă al societății de administrare, fără întârzieri nejustificate.”

2.	Articolul 77 se elimină.

3.	La articolul 91, alineatul (3) se elimină.

Articolul 92 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 92

(1) Statele membre se asigură că un OPCVM pune la dispoziție, în fiecare stat membru în care intenționează să comercializeze unitățile sale, structuri menite să efectueze următoarele sarcini:

(a)	procesarea ordinelor de subscriere, de răscumpărare și de rambursare și efectuarea altor plăți către deținătorii de unități referitoare la unitățile OPCVM-ului, în conformitate cu condițiile stabilite în documentele necesare în temeiul capitolului IX;

(b)	furnizarea de informații investitorilor cu privire la modalitatea de efectuare a ordinelor menționate la litera (a) și cu privire la modalitățile de plată a veniturilor din răscumpărare și din rambursare;

(c)

facilitarea tratării informațiilor și a accesului la procedurile și modalitățile menționate la articolul 15 referitoare la exercitarea de către investitori a drepturilor pe care le dobândesc în urma investițiilor lor în OPCVM în statul membru unde sunt comercializate titluri de participare ale OPCVM-ului;

(d)	punerea la dispoziția investitorilor a informațiilor și documentelor necesare în temeiul capitolului IX, în condițiile prevăzute la articolul 94, pentru analiză și obținerea de copii ale acestora;

(e)	punerea la dispoziția investitorilor, pe un suport durabil, a informațiilor relevante pentru sarcinile pe care le efectuează structurile; și

(f)	funcționarea ca punct de contact pentru a comunica cu autoritățile competente.

(2) Statele membre nu impun unui OPCVM obligația de a avea o prezență fizică în statul membru gazdă sau de a numi o parte terță în sensul alineatului (1).

(3) OPCVM-ul se asigură că structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1), inclusiv pe cale electronică, sunt puse la dispoziție:

(a)	în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care sunt comercializate titluri de participare ale OPCVM-ului sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente din statul membru respectiv;

(b)	chiar de către OPCVM sau de către o parte terță care face obiectul reglementărilor și supravegherii aplicabile sarcinilor care urmează să fie efectuate, sau de către ambele.

În sensul literei (b), în cazul în care sarcinile trebuie să fie îndeplinite de o parte terță, numirea părții terțe respective face obiectul unui contract scris, în care se precizează care dintre sarcinile menționate la alineatul (1) nu trebuie să fie efectuate de către OPCVM și că partea terță va primi din partea OPCVM-ului toate informațiile și documentele relevante.”

Articolul 93 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Scrisoarea de notificare include, de asemenea, informațiile necesare, inclusiv adresa, pentru facturare sau pentru comunicarea oricăror comisioane sau taxe regulamentare aplicabile de către autoritățile competente din statul membru gazdă și informații privind structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 92 alineatul (1).”;

(b)

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) În cazul unei modificări a informațiilor din scrisoarea de notificare înaintată în conformitate cu alineatul (1) sau al unei modificări a clasei de acțiuni care se comercializează, OPCVM-ul transmite autorităților competente atât ale statului membru de origine al OPCVM-ului, cât și ale statului membru gazdă al OPCVM-ului o notificare scrisă cu privire la aceasta cu cel puțin o lună înainte de a pune în aplicare respectiva modificare.

În cazul în care, ca urmare a unei modificări menționate la primul paragraf, OPCVM-ul nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului informează OPCVM-ul, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că nu trebuie să pună în aplicare respectiva modificare. În acest caz, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului notifică în consecință autoritățile competente din statul membru gazdă al OPCVM-ului.

În cazul în care o modificare menționată la primul paragraf este pusă în aplicare după ce au fost transmise informațiile în conformitate cu al doilea paragraf și, ca urmare a respectivei modificări, OPCVM-ul nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului iau toate măsurile corespunzătoare în conformitate cu articolul 98, inclusiv, dacă este necesar, interzic în mod expres comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-ului și notifică fără întârziere nejustificată măsurile luate autorităților competente din statul membru gazdă al OPCVM-ului.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 93a

(1) Statele membre se asigură că un OPCVM poate retrage notificarea acordurilor de comercializare privind unitățile, inclusiv, după caz, cu privire la clasele de acțiuni într-un stat membru pentru care a făcut o notificare în conformitate cu articolul 93, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

este făcută o ofertă generală de răscumpărare sau de rambursare, fără taxe sau deduceri, a tuturor unităților OPCVM-ului de acest fel deținute de investitori în statul membru respectiv, oferta respectivă este disponibilă în mod public timp de cel puțin 30 de zile lucrătoare și este adresată, direct sau prin intermediari financiari, în mod individual tuturor investitorilor din statul membru respectiv a căror identitate este cunoscută;

(b)

intenția de a pune capăt acordurilor de comercializare a unor astfel de unități în statul membru respectiv este făcută publică prin intermediul unui suport, inclusiv electronic, care este uzual pentru comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-ului și potrivit pentru un investitor tipic al OPCVMului;

(c)	orice acorduri contractuale cu intermediari sau delegați financiari sunt modificate sau reziliate cu efect de la data retragerii notificării, pentru a preveni o nouă oferire sau plasare, directă sau indirectă, a unităților identificate în notificarea menționată la alineatul (2).

Informațiile menționate la primul paragraf literele (a) și (b) descriu în mod clar consecințele pentru investitori în cazul în care nu acceptă oferta de răscumpărare sau de rambursare a unităților lor.

Informațiile menționate la primul paragraf literele (a) și (b) se furnizează în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în privința căruia OPCVM-ul a făcut notificarea în conformitate cu articolul 93 sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente din statul membru respectiv. Începând cu data menționată la primul paragraf litera (c), OPCVM-ul nu realizează nicio ofertă sau plasare directă sau indirectă a unităților sale care au făcut obiectul retragerii notificării în statul membru respectiv.

(2) OPCVM-ul trimite autorităților competente ale statului său membru de origine o notificare ce conține informațiile menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (c).

(3) Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului verifică dacă notificarea trimisă de OPCVM în conformitate cu alineatul (2) este completă. În termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea unei notificări complete, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului transmit respectiva notificare autorităților competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) și ESMA.

După ce transmit notificarea prevăzută la primul paragraf, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului notifică prompt OPCVM-ului această transmitere.

(4) OPCVM-ul furnizează investitorilor care își mențin investițiile în OPCVM, precum și autorităților competente din statul membru de origine al OPCVM-ului informațiile prevăzute la articolele 68-82 și la articolul 94.

(5) Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului transmit autorităților competente din statul membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) din prezentul articol informații cu privire la orice modificări ale documentelor menționate la articolul 93 alineatul (2).

(6) Autoritățile competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) din prezentul articol au aceleași drepturi și obligații ca și autoritățile competente ale statului membru gazdă al OPCVM-ului, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2), la articolul 97 alineatul (3) și la articolul 108. Fără a aduce atingere altor activități de monitorizare și de supraveghere prevăzute la articolul 21 alineatul (2) și la articolul 97, de la data transmiterii prevăzută la alineatul (5) de la prezentul articol, autoritățile competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2)din prezentul articol nu solicită OPCVM-ului în cauză să demonstreze conformitatea cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale care reglementează cerințele de comercializare menționate la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului (*1).

(7) Statele membre autorizează utilizarea oricăror mijloace de comunicare electronice sau a altor mijloace de comunicare la distanță în sensul alineatului (4), cu condiția ca informațiile și mijloacele de comunicare să fie puse la dispoziția investitorilor în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se află investitorii sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente din statul membru respectiv.

(*1) Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014 (JO L 188, 12.7.2019, p. 55).”"

7.	La articolul 95 alineatul (1), litera (a) se elimină.

Articolul 2

Modificări ale Directivei 2011/61/UE

Directiva 2011/61/UE se modifică după cum urmează:

La articolul 4 alineatul (1), se introduce următoarea literă:

„(aea)

«precomercializare» înseamnă furnizarea directă sau indirectă de informații sau comunicări privind strategii de investiții sau idei de investiții de către un AFIA din UE sau în numele acestuia către potențiali investitori profesioniști domiciliați sau își au sediul social în Uniune pentru a testa interesul lor față de un FIA sau un compartiment care nu este încă stabilit sau care este stabilit, dar în legătură cu care nu s-a emis încă notificarea privind comercializarea în conformitate cu articolul 31 sau 32, în statul membru în care potențialii investitori își au domiciliul sau sediul social, și care nu echivalează în fiecare caz cu un plasament sau cu oferta investitorului de a investi în unitățile sau acțiunile respectivului FIA sau compartiment;”.

La începutul capitolului VI se introduce următorul articol:

„Articolul 30a

Condiții privind precomercializarea în Uniune de către un AFIA din UE

(1) Statele membre se asigură că un AFIA autorizat din UE poate desfășura activități de precomercializare în Uniune, cu excepția cazului în care informațiile prezentate potențialilor investitori profesioniști:

(a)	sunt suficiente pentru a permite investitorilor să își asume angajamentul de a achiziționa unități sau acțiuni ale unui anumit FIA;

(b)	echivalează cu formulare de subscriere sau cu documente similare, aflate fie în stadiu de proiect, fie în forma finală; sau

(c)	echivalează cu documentele constitutive, cu un prospect sau cu documentele de ofertă ale unui FIA încă nestabilit aflate în forma finală.

În cazul în care se furnizează un proiect de prospect sau de documente de ofertă, acestea nu pot să conțină informații suficiente care să le permită investitorilor să ia o decizie de investiție și menționează în mod clar că:

(a)	nu constituie o ofertă sau o invitație de a subscrie unități sau acțiuni ale unui FIA; și

(b)	informațiile prezentate în ele nu ar trebui să fie considerate de încredere, deoarece sunt incomplete și pot face obiectul unor modificări.

Statele membre se asigură că AFIA din UE nu sunt obligate să notifice autorităților competente conținutul sau destinatarii precomercializării, sau să îndeplinească alte condiții sau cerințe decât cele prevăzute la prezentul articol, înainte de a efectua precomercializarea.

(2) AFIA din UE se asigură că investitorii nu achiziționează unități sau acțiuni ale unui FIA prin precomercializare și că investitorii contactați în cadrul precomercializării pot achiziționa numai unități sau acțiuni ale respectivului FIA prin comercializarea permisă în temeiul articolului 31 sau 32.

Statele membre se asigură că un AFIA din UE trimite autorităților competente din statul său membru de origine, în termen de două săptămâni de la începerea precomercializării, o scrisoare neoficială, pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice. Scrisoarea respectivă precizează statele membre și perioadele în care are loc sau a avut loc precomercializarea și include o scurtă descriere a precomercializării, inclusiv informațiile privind strategiile de investiții prezentate și, după caz, o listă a FIA și a compartimentelor FIA care fac sau au făcut obiectul precomercializării. Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA din UE informează de îndată autoritățile competente din statele membre în care AFIA din UE efectuează sau a efectuat o precomercializare. Autoritățile competente din statul membru în care are sau a avut loc precomercializarea pot solicita autorităților competente din statul membru de origine al AFIA din UE să furnizeze informații suplimentare privind precomercializarea care are sau a avut loc pe teritoriul său.

(3) O parte terță se angajează în precomercializarea în numele unui AFIA din UE autorizat doar în cazul în care este autorizată ca firmă de investiții în conformitate cu Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*2), ca instituție de credit în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*3), ca societate de administrare a OPCVM-urilor în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, ca AFIA în conformitate cu prezenta directivă, sau ca agent afiliat în conformitate cu Directiva 2014/65/UE. O astfel de parte terță este supusă condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(4) Un AFIA din UE se asigură că precomercializarea este documentată în mod corespunzător.

(*2) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349)."

(*3) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).”"

La articolul 32 alineatul (7), al doilea, al treilea și al patrulea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„În cazul în care, ca urmare a unei modificări planificate, administrarea FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori în cazul în care AFIA nu mai respectă în alt mod prezenta directivă, autoritățile competente relevante din statul membru de origine al AFIA informează AFIA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că trebuie să nu pună în aplicare respectiva modificare. În acest caz, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA notifică în consecință autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA.

În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare în pofida primului și celui de al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii acțiunilor sau unităților FIA și notifică autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA în consecință, fără întârzieri nejustificate.

În cazul în care modificările nu afectează conformitatea cu prezenta directivă a administrării FIA de către AFIA sau respectarea în alt mod de către AFIA a prezentei directive, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează în termen de o lună autoritățile competente ale statului membru gazdă al AFIA cu privire la respectivele modificări.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 32a

Retragerea notificării acordurilor de comercializare de unități sau acțiuni ale tuturor sau ale unor FIA din UE în alte state membre decât statul membru de origine al AFIA

(1) Statele membre se asigură că un AFIA din UE poate retrage notificarea acordurilor de comercializare de unități sau acțiuni ale tuturor sau ale unor FIA ale sale într-un stat membru în privința căruia a făcut o notificare în conformitate cu articolul 32, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

cu excepția cazului unor FIA de tip închis și a fondurilor reglementate de Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului (*4), este făcută o ofertă generală de răscumpărare sau de rambursare, fără taxe sau deduceri, a tuturor unităților sau acțiunilor FIA de acest fel deținute de investitori în statul membru respectiv, oferta în cauză este disponibilă în mod public timp de cel puțin 30 de zile lucrătoare și este adresată, direct sau prin intermediari financiari, în mod individual tuturor investitorilor din statul membru respectiv a căror identitate este cunoscută;

(b)

intenția de a pune capăt acordurilor încheiate pentru comercializarea de unități sau acțiuni ale tuturor sau ale unor FIA ale sale pe teritoriul statului membru respectiv este făcută publică prin intermediul unui suport, inclusiv electronic, care este uzual pentru comercializarea de acțiuni sau unități FIA și potrivit pentru un investitor tipic al FIA;

(c)	orice acorduri contractuale cu intermediari sau delegați financiari sunt modificate sau reziliate cu efect de la data retragerii notificării, pentru a preveni o nouă oferire sau plasare, directă sau indirectă, a unităților sau acțiunilor identificate în notificarea menționată la alineatul (2).

Începând cu data menționată la primul paragraf litera (c), AFIA nu realizează nicio nouă ofertă sau plasare directă sau indirectă a unităților sau acțiunilor FIA pe care îl administrează în statul membru în privința căruia a trimis o notificare în conformitate cu alineatul (2).

(2) AFIA trimite o notificare autorităților competente ale statului său membru de origine care conține informațiile menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (c).

(3) Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA verifică dacă notificarea trimisă de AFIA în conformitate cu alineatul (2) este completă. În termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea unei notificări complete, autoritățile competente ale statului membru de origine al AFIA transmit respectiva notificare autorităților competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) și ESMA.

După ce transmit notificarea prevăzută la primul paragraf, autoritățile competente ale statului membru de origine al AFIA notifică imediat AFIA cu privire la această transmitere.

Timp de 36 de luni de la data menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (c), AFIA nu realizează o precomercializare de unități sau acțiuni ale FIA din UE menționate în notificare, sau legată de strategii de investiții sau idei de investiții similare, în statul membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2).

(4) AFIA furnizează investitorilor care își mențin investițiile în FIA din UE, precum și autorităților competente din statul membru de origine al AFIA informațiile prevăzute la articolele 22 și 23.

(5) Autoritățile competente ale statului membru de origine al AFIA transmit autorităților competente din statul membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) informații cu privire la orice modificări ale documentelor și informațiilor menționate la literele (b)-(f) din anexa IV.

(6) Autoritățile competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) au aceleași drepturi și obligații ca și autoritățile competente ale statului membru gazdă al AFIA, astfel cum se prevede la articolul 45.

(7) Fără a aduce atingere altor competențe de supraveghere prevăzute la articolul 45 alineatul (3), de la data transmiterii prevăzută la alineatul (5) de la prezentul articol, autoritățile competente ale statului membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2) de la prezentul articol nu solicită AFIA în cauză să demonstreze conformitatea cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale care reglementează cerințele de comercializare menționate la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului (*5).

(8) Statele membre autorizează utilizarea oricăror mijloace de comunicare electronice sau alte mijloace de comunicare la distanță în sensul alineatului (4).

(*4) Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung (JO L 123, 19.5.2015, p. 98)."

(*5) Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014 (JO L 188, 12.7.2019, p. 55).”"

La articolul 33 alineatul (6), al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„În cazul în care, ca urmare a unei modificări planificate, administrarea FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori dacă AFIA nu mai respectă în alt mod prezenta directivă, autoritățile competente relevante din statul membru de origine al AFIA informează AFIA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că trebuie să nu pună în aplicare respectiva modificare.

În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare în pofida primului și celui de-al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46 și informează, în mod corespunzător, autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA, fără întârzieri nejustificate.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 43a

Structuri puse la dispoziția investitorilor de retail

(1) Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) 2015/760, statele membre se asigură că AFIA pune la dispoziție, în fiecare stat membru în care intenționează să comercializeze unități sau acțiuni ale unui FIA către investitori de retail, structuri menite să efectueze următoarele sarcini:

(a)	procesarea ordinelor de subscriere, de plată, de răscumpărare și de rambursare ale investitorilor referitoare la unitățile sau acțiunile FIA, în conformitate cu condițiile stabilite în documentele FIA;

(b)	furnizarea de informații investitorilor cu privire la modalitatea de efectuare a ordinelor menționate la litera (a) și cu privire la modalitățile de plată a veniturilor din răscumpărare și din rambursare;

(c)	facilitarea manipulării informațiilor referitoare la exercitarea de către investitori a drepturilor pe care le dobândesc în urma investițiilor lor în FIA în statul membru unde sunt comercializate acțiuni sau unități ale FIA;

(d)	punerea la dispoziția investitorilor, pentru analiză și obținerea de copii, a informațiilor și documentelor necesare în temeiul articolelor 22 și 23;

(e)	punerea la dispoziția investitorilor de informații relevante pentru sarcinile pe care le îndeplinesc structurile, pe un suport durabil, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (m) din Directiva 2009/65/CE; și

(f)	funcționarea ca punct de contact pentru a comunica cu autoritățile competente.

(2) Statele membre nu impun unui AFIA obligația de a avea o prezență fizică în statul membru gazdă sau de a desemna o parte terță în sensul alineatului (1).

(3) AFIA se asigură că structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1), inclusiv pe cale electronică, sunt puse la dispoziție:

(a)	în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care sunt comercializate acțiuni sau unități ale FIA sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente din statul membru respectiv;

(b)	chiar de către AFIA, de către o parte terță care face obiectul reglementărilor și supravegherii aplicabile sarcinilor care urmează să fie efectuate, sau de către ambii.

În sensul literei (b), în cazul în care sarcinile trebuie să fie îndeplinite de o parte terță, numirea părții terțe respective face obiectul unui contract scris, în care se precizează care dintre sarcinile menționate la alineatul (1) nu trebuie să fie efectuate de către AFIA și că partea terță va primi din partea AFIA toate informațiile și documentele relevante.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 69a

Evaluarea regimului pașapoartelor

Înainte de intrarea în vigoare a actelor delegate menționate la articolul 67 alineatul (6), în temeiul cărora devin aplicabile normele prevăzute la articolul 35 și la articolele 37-41, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, luând în considerare rezultatele unei evaluări a regimului pașapoartelor prevăzut în prezenta directivă, inclusiv extinderea regimului respectiv la AFIA din afara UE. Raportul este însoțit, atunci când este cazul, de o propunere legislativă.”

În anexa IV, se adaugă următoarele litere:

„(i)	informațiile necesare, inclusiv adresa, pentru facturare sau pentru comunicarea oricăror comisioane sau taxe de reglementare aplicabile de către autoritatea competentă a statului membru gazdă;

(j)	informații privind structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 43a.”

Articolul 3

Transpunere

(1) Până la 2 august 2021, statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative naționale necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Statele membre aplică dispozițiile respective de la 2 august 2021.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Evaluare

Până la 2 august 2024, Comisia efectuează, pe baza unei consultări publice și în lumina discuțiilor purtate cu ESMA și cu autoritățile competente, o evaluare a aplicării prezentei directive. Până la 2 august 2025, Comisia prezintă un raport privind aplicarea prezentei directive.

Articolul 5

Reexaminarea

Până la 2 august 2023, Comisia prezintă un raport care evaluează, printre altele, avantajele armonizării dispozițiilor aplicabile societăților de administrare a OPCVM-urilor care testează interesul investitorilor pentru o anumită idee de investiții sau strategie de investiții și dacă este necesar să se aducă modificări Directivei 2009/65/CE în acest scop.

Articolul 6

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 iunie 2019.

Pentru Parlamentul European

Președintele

A. TAJANI

Pentru Consiliu

Președintele

G. CIAMBA

(1) JO C 367, 10.10.2018, p. 50.

(2) Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 iunie 2019.

(3) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

(4) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

(5) Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014 (a se vedea pagina 55 din prezentul Jurnal Oficial).

(6) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.