REGULAMENTUL (UE) 2018/1727 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 14 noiembrie 2018

privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și de înlocuire și abrogare a Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 85,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

Eurojust a fost instituită prin Decizia 2002/187/JAI a Consiliului (2) ca organ cu personalitate juridică al Uniunii, pentru a stimula și a îmbunătăți coordonarea și cooperarea dintre autoritățile judiciare competente ale statelor membre, în special în legătură cu formele grave de criminalitate organizată. Cadrul juridic al Eurojust a fost modificat prin Deciziile 2003/659/JAI (3) și 2009/426/JAI ale Consiliului (4).

(2)

Articolul 85 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede ca Eurojust să fie reglementat prin regulamente, adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Articolul respectiv impune, de asemenea, stabilirea modalităților de implicare a Parlamentului European și a parlamentelor naționale în evaluarea activităților Eurojust.

(3)

Articolul 85 din TFUE dispune, de asemenea, că Eurojust are misiunea de a susține și consolida coordonarea și cooperarea dintre autoritățile naționale de cercetare și urmărire penală în legătură cu formele grave de criminalitate care afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune, întemeiată pe operațiuni întreprinse de autoritățile statelor membre și de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și pe informații furnizate de acestea.

(4)

Prezentul regulament are drept obiectiv modificarea și extinderea dispozițiilor Deciziei 2002/187/JAI. Având în vedere că modificările care urmează a fi aduse sunt substanțiale ca număr și natură, Decizia 2002/187/JAI ar trebui, din motive de claritate, să fie înlocuită în integralitate în ceea ce privește statele membre pentru care prezentul regulament este obligatoriu.

(5)

Având în vedere faptul că Parchetul European (EPPO) a fost instituit prin intermediul unei cooperări consolidate, Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (5) este obligatoriu în întregime și aplicabil direct doar pentru statele membre care participă la cooperarea consolidată. Prin urmare, pentru acele state membre care nu participă la EPPO, Eurojust rămâne pe deplin competent în ceea ce privește formele grave de criminalitate enumerate în anexa I la prezentul regulament.

(6)	Articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) reamintește principiul cooperării loiale, în virtutea căruia Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din TUE și TFUE.

(7)	Pentru a facilita cooperarea dintre Eurojust și EPPO, Eurojust ar trebui să abordeze chestiunile pertinente pentru EPPO oricând este necesar.

(8)

Având în vedere înființarea EPPO prin intermediul unei cooperări consolidate, este necesar să se stabilească în mod clar repartizarea competențelor între EPPO și Eurojust privind infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. De la data la care EPPO își preia funcțiile, Eurojust ar trebui să își poată exercita competența în cazurile care privesc infracțiuni care țin de competența EPPO, dar în cazul în care infracțiunile respective implică atât state membre care participă la cooperarea consolidată privind instituirea EPPO, cât și state membre care nu participă la această cooperare consolidată. În astfel de cazuri, Eurojust ar trebui să acționeze la cererea statelor membre neparticipante sau la cererea EPPO. În orice caz, Eurojust ar trebui să-și păstreze competența în ceea ce privește infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii ori de câte ori EPPO nu are competențe sau, dacă EPPO are competențe, nu și le exercită. Statele membre care nu participă la cooperarea consolidată privind instituirea EPPO pot solicita în continuare sprijinul Eurojust în toate cazurile referitoare la infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. EPPO și Eurojust ar trebui să dezvolte o strânsă cooperare operațională în conformitate cu mandatele lor respective.

(9)

Pentru ca Eurojust să își îndeplinească misiunea și să își dezvolte întregul potențial în lupta împotriva infracțiunilor grave cu caracter transfrontalier, funcțiile sale operaționale ar trebui consolidate prin reducerea sarcinii administrative îndeplinită de membrii naționali, iar dimensiunea sa europeană ar trebui consolidată prin participarea Comisiei în cadrul Comitetului executiv și printr-o mai mare implicare a Parlamentului European și a parlamentelor naționale în evaluarea activităților sale.

(10)	Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească modalitățile de implicare parlamentară, modernizarea structurii și simplificarea cadrului juridic actual al Eurojust, menținând totodată acele elemente care s-au dovedit eficiente în funcționarea acestuia.

(11)

Ar trebui să fie stabilite în mod clar formele grave de criminalitate care afectează două sau mai multe state membre și care intră în sfera de competență a Eurojust. În plus, ar trebui definite cazurile care nu implică două sau mai multe state membre, dar care impun urmărirea penală pe baze comune. Astfel de cazuri pot include cercetările și urmăririle penale care afectează doar un stat membru și o țară terță atunci când a fost încheiat un acord cu țara terță respectivă sau în situația în care poate exista o necesitate specifică de implicare a Eurojust. O astfel de urmărire penală poate, de asemenea, să se refere la cazuri care afectează un stat membru și au repercusiuni la nivelul Uniunii.

(12)

Atunci când își exercită funcțiile operaționale în cazuri penale concrete, la solicitarea autorităților competente din statele membre sau din proprie inițiativă, Eurojust ar trebui să acționeze fie prin intermediul unuia sau mai multor membri naționali, fie în calitate de colegiu. Acționând din proprie inițiativă, Eurojust poate să adopte un rol mai proactiv în ceea ce privește coordonarea cazurilor, de exemplu prin sprijinirea autorităților naționale în cadrul cercetărilor și urmăririlor penale ale acestora. Aceasta poate include implicarea statelor membre care este posibil să nu fi fost incluse inițial în caz și descoperirea de legături între dosare pe baza informațiilor pe care le primește de la Europol, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), EPPO și autoritățile naționale. De asemenea, aceasta permite Eurojust să elaboreze orientări, documente de politică și analize legate de instrumentarea dosarelor ca parte a activității sale strategice.

(13)

La cererea autorității competente a unui stat membru sau la cererea Comisiei, Eurojust ar trebui, de asemenea, să poată acorda asistență în cadrul cercetărilor care implică doar statul membru respectiv, dar care au repercusiuni la nivelul Uniunii. Exemple de astfel de cercetări includ cazuri în care este implicat un membru al unei instituții sau al unui organ al Uniunii. Aceste cercetări se ocupă, de asemenea, de cazurile care implică un număr semnificativ de state membre și care ar putea necesita o eventuală reacție europeană coordonată.

(14)	Avizele scrise ale Eurojust nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic pentru statele membre, dar ar trebui să li se răspundă în conformitate cu prezentul regulament.

(15)

Pentru a se asigura că Eurojust poate sprijini și coordona cercetările transfrontaliere în mod corespunzător, este necesar ca toți membrii naționali să aibă competențele operaționale necesare legate de statul lor membru și în concordanță cu dreptul respectivului stat membru pentru a coopera între ei și cu autoritățile naționale într-un mod mai coerent și mai eficace. Membrii naționali ar trebui să beneficieze de acele competențe care permit Eurojust să își îndeplinească misiunea în mod corespunzător. Aceste competențe ar trebui să includă accesul la informațiile pertinente din registrele publice naționale, contactarea directă și schimbul de informații cu autoritățile competente și participarea la echipele comune de anchetă. Membrii naționali pot, în conformitate cu dreptul lor intern, să își păstreze competențele care decurg din capacitatea lor de autorități naționale. În acord cu autoritatea națională competentă sau în cazuri urgente, membrii naționali pot, de asemenea, dispune măsuri de cercetare și livrări supravegheate și pot emite și executa cereri de asistență juridică reciprocă sau de recunoaștere reciprocă. Întrucât competențele respective trebuie exercitate în conformitate cu dreptul intern, instanțele din statele membre ar trebui să aibă competența de a reexamina respectivele măsuri, în conformitate cu cerințele și procedurile prevăzute de dreptul intern.

(16)

Este necesar ca Eurojust să aibă o structură administrativă și de gestionare care să îi permită să își îndeplinească sarcinile într-un mod mai eficient, care să fie conformă cu principiile aplicabile agențiilor Uniunii, și care să respecte drepturile și libertățile fundamentale, menținând, în același timp, caracteristicile speciale ale Eurojust și protejându-i independența în îndeplinirea funcțiilor sale operaționale. În acest scop, funcțiile membrilor naționali, ale colegiului și ale directorului administrativ ar trebui clarificate și ar trebui înființat un Comitet executiv.

(17)

Ar trebui adoptate dispoziții prin care să se facă o distincție clară între funcțiile operaționale și cele de gestionare a colegiului, reducându-se astfel sarcina administrativă a membrilor naționali la minimum, astfel încât accentul să fie pus pe activitățile operaționale ale Eurojust. Sarcinile de conducere ale colegiului ar trebui să includă, în special, adoptarea programelor de lucru, a bugetului, a raportului anual de activitate ale Eurojust și a acordurilor sale de lucru cu partenerii. Colegiul ar trebui să exercite competența de autoritate împuternicită să facă numiri cu privire la directorul administrativ. De asemenea, colegiul ar trebui să adopte Regulamentul de procedură al Eurojust. Întrucât respectivul regulament de procedură ar putea avea un impact asupra activităților judiciare ale statelor membre, ar trebui să se confere Consiliului competențe de executare pentru aprobarea acestuia.

(18)	Pentru a îmbunătăți guvernarea Eurojust și a simplifica procedurile, ar trebui înființat un Comitet executiv care să asiste colegiul în funcțiile sale de gestionare și să permită un proces decizional simplificat privind aspectele neoperaționale și cele strategice.

(19)

Comisia ar trebui să fie reprezentată în cadrul colegiului, atunci când colegiul își exercită funcțiile de gestionare. Reprezentantul Comisiei în cadrul colegiului ar trebui să fie și reprezentantul său în Comitetul executiv, pentru a asigura supravegherea neoperațională a Eurojust și pentru a-i oferi orientare strategică.

(20)

Pentru a asigura administrarea zilnică eficientă a Eurojust, directorul administrativ ar trebui să fie reprezentantul și administratorul său legal, responsabil în fața colegiului. Directorul administrativ ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare deciziile colegiului și ale Comitetului executiv. Directorul executiv ar trebui numit pe criterii de merit și pe baza calităților administrative și de conducere dovedite, precum și pe baza competenței și experienței pertinente.

(21)

Colegiul ar trebui să aleagă un președinte și doi vicepreședinți ai Eurojust, din rândul membrilor naționali pentru un mandat de patru ani. Atunci când un membru național este ales președinte, statul membru în cauză poate detașa o altă persoană cu calificările corespunzătoare la biroul național și poate solicita compensare din partea bugetului Eurojust.

(22)

Persoanele cu calificări corespunzătoare sunt persoane care dețin calificările și experiența necesare pentru a îndeplini sarcinile care se impun pentru a asigura funcționarea eficace a biroului național. Ele pot avea statutul de supleant sau de asistent al membrului național care a fost ales președinte, sau, ca alternativă, pot deține o funcție de natură mai administrativă sau mai tehnică. Fiecare stat membru ar trebui să poată decide cu privire la propriile cerințe în această privință.

(23)

Cvorumul și procedurile de vot ar trebui să fie reglementate în mod corespunzător în Regulamentul de procedură al Eurojust. În cazuri excepționale, când un membru național și supleantul său sunt absenți, asistentul membrului național în cauză ar trebui să aibă dreptul de a vota în cadrul colegiului, dacă asistentul în cauză are statut de magistrat, și anume procuror, judecător sau reprezentant al autorității judiciare.

(24)	Întrucât mecanismul compensației are un impact asupra bugetului, prezentul regulament ar trebui să confere Consiliului competențe de executare pentru stabilirea mecanismului respectiv.

(25)

Instituirea unui mecanism de coordonare permanentă în cadrul Eurojust este necesară pentru a asigura o mai mare eficiență și disponibilitate a Eurojust în orice moment și pentru a i se permite acestuia să intervină în cazuri urgente. Fiecare stat membru ar trebui să se asigure că reprezentanții lui în cadrul mecanismului de coordonare permanentă sunt disponibili pentru a acționa 24 de ore din 24, șapte zile din șapte.

(26)

În statele membre ar trebui create sisteme naționale de coordonare a Eurojust pentru a coordona activitatea desfășurată de corespondenții naționali ai Eurojust, de corespondentul național pe probleme legate de terorism, de orice corespondent național pe probleme legate de competența EPPO, de corespondentul național al Rețelei Judiciare Europene și de până la alte trei puncte de contact, precum și de reprezentanții în rețea al echipelor comune de anchetă și de reprezentanții în rețelele instituite prin Deciziile 2002/494/JAI (6), 2007/845/JAI (7) și 2008/852/JAI (8) ale Consiliului. Statele membre pot decide că una sau mai multe dintre sarcinile respective urmează să fie îndeplinite de către același corespondent național.

(27)

În scopul de a stimula și de a consolida coordonarea și cooperarea dintre autoritățile naționale de cercetare și urmărire penală, este esențial ca Eurojust să primească informații de la autoritățile naționale, care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. În acest scop, autoritățile naționale competente ar trebui să informeze, fără întârzieri nejustificate, membrii naționali în ceea ce privește înființarea și rezultatele echipelor comune de anchetă. Autoritățile naționale competente ar trebui, de asemenea, să informeze membrii naționali, fără întârzieri nejustificate, în ceea ce privește cazurile din sfera de competență a Eurojust care implică în mod direct cel puțin trei state membre și pentru care cererile sau deciziile privind cooperarea judiciară au fost transmise la cel puțin două state membre. În anumite cazuri, ar trebui, de asemenea, să informeze membrii național în ceea ce privește conflictele de competență, livrările supravegheate și dificultățile repetate în cooperarea judiciară.

(28)

Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (9) stabilește norme armonizate pentru protecția și libera circulație a datelor cu caracter personal prelucrate în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau în scopul executării pedepselor penale, inclusiv în scopul protejării împotriva amenințărilor la adresa securității publice și al prevenirii acestora. În vederea asigurării aceluiași nivel de protecție pentru persoanele fizice prin drepturi ce pot fi exercitate în mod legal în întreaga Uniune și a preîntâmpinării divergențelor care împiedică schimbul de date cu caracter personal între Eurojust și autoritățile competente din statele membre, normele pentru protecția și libera circulație a datelor operaționale cu caracter personal prelucrate de Eurojust ar trebui să fie coerente cu Directiva (UE) 2016/680.

(29)

Normele generale ce figurează în capitolul distinct al Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (10) privind prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere normelor specifice privind protecția datelor din prezentul regulament. Astfel de norme specifice ar trebui să fie considerate „lex specialis” în raport cu dispozițiile de la capitolul menționat din Regulamentul (UE) 2018/1725 (lex specialis derogat legi generali). Pentru a reduce fragmentarea juridică, normele specifice privind protecția datelor cuprinse din prezentul regulament ar trebui să fie conforme cu principiile care stau la baza capitolului menționat din Regulamentul (UE) 2018/1725, precum și cu dispozițiile din regulamentul respectiv referitoare la supravegherea independentă, căile de atac, răspunderea și sancțiunile.

(30)

Protecția drepturilor și libertăților persoanelor vizate impune o atribuire clară a responsabilităților pentru protecția datelor în temeiul prezentului regulament. Statele membre ar trebui să fie responsabile pentru exactitatea datelor pe care le-au transmis către Eurojust și care au fost prelucrate ca atare de către Eurojust, pentru actualizarea acestor date și pentru legalitatea transmiterii acelor date către Eurojust. Eurojust ar trebui să răspundă de acuratețea datelor puse la dispoziție de alți furnizori de date sau care reies din propriile analize sau colectări de date ale Eurojust, și de actualizarea acestor date. Eurojust ar trebui să se asigure că datele sunt prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale și că sunt colectate și prelucrate într-un scop specific. Eurojust ar trebui, de asemenea, să se asigure că datele sunt adecvate, relevante, neexcesive în raport cu scopul în care sunt prelucrate, că sunt păstrate fără a se depăși timpul necesar în acest scop și că sunt prelucrate într-un mod care asigură securitatea corespunzătoare a datelor cu caracter personal și confidențialitatea prelucrării datelor.

(31)	În regulamentul de procedură al Eurojust ar trebui să fie incluse garanții adecvate pentru stocarea datelor operaționale cu caracter personal în scopuri de arhivare în interes public sau în scopuri statistice.

(32)

O persoană vizată își poate exercita dreptul de acces menționat în Regulamentul (UE) 2018/1725, la datele operaționale cu caracter personal care o privesc și care sunt prelucrate de Eurojust. Persoana vizată poate formula o astfel de cerere la intervale rezonabile, în mod gratuit, la Eurojust sau la autoritatea națională de supraveghere într-un stat membru ales de persoana vizată.

(33)	Dispozițiile privind protecția datelor din prezentul regulament nu aduc atingere normelor aplicabile privind admisibilitatea datelor cu caracter personal ca probe în procedurile judiciare penale în instanță, cât și în etapele anterioare.

(34)	Toate prelucrările de date cu caracter personal de către Eurojust în cadrul competențelor sale în vederea îndeplinirii sarcinilor ce îi revin ar trebui să fie considerate prelucrări de date operaționale cu caracter personal.

(35)	Având în vedere că Eurojust prelucrează, de asemenea, date administrative cu caracter personal, prelucrarea unor astfel de date ar trebui să facă obiectul normelor generale din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(36)

Atunci când datele operaționale cu caracter personal sunt transmise sau furnizate către Eurojust de către statul membru, autoritatea competentă, membrul național sau corespondentul național pentru Eurojust ar trebui să aibă dreptul de a solicita rectificarea sau ștergerea datelor operaționale cu caracter personal respective.

(37)

În vederea demonstrării conformității cu prezentul regulament, Eurojust sau operatorul autorizat ar trebui să păstreze evidențe ale tuturor categoriilor de activități de prelucrare aflate în responsabilitatea sa. Eurojust și fiecare operator autorizat ar trebui să aibă obligația de a coopera cu Autoritatea Europeană de Protecție a Datelor (AEPD) și să pună aceste evidențe la dispoziția acesteia, la cerere, pentru a putea fi utilizate în scopul monitorizării respectivelor operațiuni de prelucrare. Eurojust sau operatorul său autorizat, atunci când prelucrează date cu caracter personal în sisteme de prelucrare neautomată, ar trebui să dispună de metode eficiente pentru a demonstra legalitatea prelucrării, a permite auto-monitorizarea și a garanta integritatea și securitatea datelor, cum ar fi înregistrările sau alte forme de evidențe.

(38)

Comitetul executiv al Eurojust ar trebui să desemneze un responsabil cu protecția datelor, care ar trebui să fie membru al personalului existent. Persoana desemnată ca responsabil cu protecția datelor al Eurojust ar trebui să fi primit o formare specializată în domeniul legislației și practicilor privind protecția datelor pentru a dobândi cunoștințe de specialitate în acest domeniu. Nivelul necesar al cunoștințelor de specialitate ar trebui să fie stabilit în funcție de prelucrarea efectuată asupra datelor și de gradul de protecție impus pentru datele cu caracter personal prelucrate de către Eurojust.

(39)

AEPD ar trebui să fie responsabilă de monitorizarea și asigurarea aplicării depline a dispozițiilor privind protecția datelor din prezentul regulament referitoare la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal de către Eurojust. AEDP ar trebui să primească competențe care să-i permită îndeplinirea eficace a acestei atribuții. AEPD are trebui să aibă dreptul să consulte Eurojust cu privire la cererile depuse, să sesizeze Eurojust pentru a soluționa problemele ce au apărut în prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal, să facă propuneri pentru îmbunătățirea protecției persoanelor vizate, să dispună ca Eurojust să efectueze operațiuni specifice legate de prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal. În consecință, AEPD trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru ca dispozițiile sale să fie respectate și executate. Astfel, AEPD ar trebui să aibă competența de a avertiza Eurojust. A avertiza înseamnă a emite o atenționare orală sau scrisă privind obligația Eurojust de a executa ordinele AEPD sau de a se conforma propunerilor AEPD și o atenționare privind măsurile care urmează să fie aplicate în cazul oricărei nerespectări sau refuz din partea Eurojust.

(40)

Atribuțiile și competențele AEPD, inclusiv competența de a dispune ca Eurojust să rectifice, să restricționeze prelucrarea sau să șteargă datele operaționale cu caracter personal care au fost prelucrate cu încălcarea dispozițiilor privind protecția datelor cuprinse în prezentul regulament, nu ar trebui să se extindă la datele cu caracter personal cuprinse în dosarele de caz naționale.

(41)

Pentru a se facilita cooperarea dintre AEPD și autoritățile naționale de supraveghere, fără a se aduce atingere independenței AEPD sau responsabilității acesteia pentru supravegherea Eurojust în ceea ce privește protecția datelor, AEPD și autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să se întâlnească periodic în cadrul Comitetului european pentru protecția datelor, în concordanță cu reglementările privind supravegherea coordonată cuprinse în Regulamentul (UE) 2018/1725.

(42)

Având în vedere că Eurojust este primul destinatar pe teritoriul Uniunii pentru datele furnizate sau obținute de la țări terțe sau organizații internaționale, Eurojust ar trebui să fie responsabil pentru corectitudinea unor astfel de date. Eurojust ar trebui să ia măsuri pentru a verifica, în măsura în care este posibil, exactitatea datelor la primirea lor sau atunci când pune date la dispoziția altor autorități.

(43)	Eurojust ar trebui să facă obiectul unor norme generale privind răspunderea contractuală și necontractuală aplicabile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(44)	Eurojust ar trebui să fie în măsură să facă schimb de date cu caracter personal pertinente și să mențină relații de cooperare cu alte instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii, în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor sale.

(45)

Pentru a garanta limitarea scopului, este important să se asigure că datele cu caracter personal pot fi transferate de Eurojust către țări terțe și organizații internaționale numai dacă acest lucru este necesar pentru prevenirea și combaterea criminalității care se încadrează în sarcinile Eurojust. În acest scop, atunci când se transferă date cu caracter personal, este necesar să se asigure faptul că destinatarul se angajează ca aceste date să fie folosite de către destinatar sau transmise ulterior către o autoritate competentă dintr-o țară terță numai în scopul pentru care acestea au fost inițial transferate. Transferul ulterior al datelor ar trebui să aibă loc în conformitate cu prezentul regulament.

(46)

Toate statele membre sunt afiliate la Organizația Internațională de Poliție Criminală (Interpol). Pentru a-și îndeplini misiunea, Interpol primește, stochează și difuzează date cu caracter personal pentru a ajuta autoritățile competente să prevină și să combată criminalitatea internațională. Prin urmare, este adecvat să se consolideze cooperarea dintre Uniune și Interpol prin promovarea unui schimb eficient de date cu caracter personal, asigurând, în același timp, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale în ceea ce privește prelucrarea automată a datelor cu caracter personal. Atunci când se transferă date operaționale cu caracter personal de la Eurojust către Interpol și către țările care au membri delegați la Interpol, ar trebui să se aplice prezentul regulament, în special dispozițiile privind transferurile internaționale. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor specifice stabilite în Poziția comună 2005/69/JAI a Consiliului (11) și în Decizia 2007/533/JAI a Consiliului (12).

(47)

Atunci când Eurojust transferă date operaționale cu caracter personal către o autoritate a unei țări terțe sau către o organizație internațională în temeiul unui acord internațional încheiat în temeiul articolului 218 din TFUE, ar trebui oferite garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor pentru a se garanta că sunt respectate normele aplicabile privind protecția datelor.

(48)

Eurojust ar trebui să asigure că transferul către o țară terță sau către o organizație internațională are loc numai în cazul în care acest transfer este necesar pentru prevenirea, investigarea, depistarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau pentru executarea pedepselor penale, inclusiv pentru protejarea împotriva amenințărilor la adresa securității publice și prevenirea acestora, iar operatorul din țara terță sau din organizația internațională este o autoritate competentă în sensul prezentei directive. Un transfer ar trebui să fie efectuat numai de către Eurojust acționând în calitate de operator. Un astfel de transfer poate avea loc în cazurile în care Comisia a decis că țara terță sau organizația internațională în cauză asigură un nivel adecvat de protecție, atunci când se asigură garanții corespunzătoare ori când se aplică derogări pentru situații speciale.

(49)

Eurojust ar trebui să fie în măsură să transfere date cu caracter personal către o autoritate a unei țări terțe sau o organizație internațională pe baza unei decizii a Comisiei care constată că țara sau organizația internațională în cauză asigură un nivel adecvat de protecție a datelor (denumită în continuare „decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție”) sau, în absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, a unui acord internațional încheiat de Uniune în temeiul articolului 218 din TFUE sau a unui acord de cooperare care să permită schimbul de date cu caracter personal încheiat între Eurojust și țara terță înainte de data aplicării prezentului regulament.

(50)

Atunci când identifică o necesitate operațională de cooperare cu o țară terță sau cu o organizație internațională, colegiul ar trebui să aibă posibilitatea de a propune Consiliului să atragă atenția Comisiei asupra necesității unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție sau a unei recomandări de deschidere a negocierilor privind un acord internațional în temeiul articolului 218 din TFUE.

(51)

Transferurile care nu se întemeiază pe o decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție ar trebui să fie permise numai atunci când au fost prezentate garanții corespunzătoare într-un instrument cu caracter juridic obligatoriu, care să asigure protecția datelor cu caracter personal, sau atunci când Eurojust a evaluat toate circumstanțele legate de datele transferate și, pe baza acestei evaluări, consideră că există garanții adecvate în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal. Astfel de instrumente cu caracter juridic obligatoriu ar putea fi, de exemplu, acorduri bilaterale cu caracter juridic obligatoriu care au fost încheiate de statele membre și puse în aplicare în ordinea juridică a acestora și a căror respectare poate fi impusă de către persoanele vizate din respectivele state membre, asigurând respectarea cerințelor în materie de protecție a datelor și drepturile persoanelor vizate, inclusiv dreptul de a obține reparații efective pe cale administrativă sau judiciară. Eurojust ar trebui să ia în considerare acordurile de cooperare încheiate între Eurojust și țări terțe care permit schimbul de date cu caracter personal atunci când efectuează evaluarea tuturor circumstanțelor legate de transferul de date. Eurojust ar trebui, de asemenea, să poată lua în considerare faptul că transferul de date cu caracter personal va fi supus obligațiilor de confidențialitate și principiului specificității, asigurându-se că datele nu vor fi prelucrate în alte scopuri decât cel al transferului. În plus, Eurojust ar trebui să ia în considerare faptul că datele cu caracter personal nu vor fi folosite pentru a solicita, a pronunța sau a executa pedeapsa cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman. Chiar dacă aceste condiții ar putea fi considerate garanții adecvate care să permită transferul de date, Eurojust ar trebui să poată solicita garanții suplimentare.

(52)

În cazul în care nu există nicio decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție sau nicio garanție adecvată, un transfer sau o categorie de transferuri poate avea loc numai în situații specifice, dacă este necesar în scopul protejării intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane sau al protejării intereselor legitime ale persoanei vizate, în cazul în care se prevede astfel în dreptul statului membru care transferă datele cu caracter personal; pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa securității publice a unui stat membru sau a unei țări terțe; într-un caz specific, în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor penale, inclusiv în scopul protejării împotriva amenințărilor la adresa securității publice; sau, într-un caz specific, pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță. Aceste derogări ar trebui interpretate în mod restrictiv și nu ar trebui să permită transferuri frecvente, masive și structurale de date cu caracter personal sau transferuri la scară largă de date, ci ar trebui să se limiteze la datele strict necesare. Astfel de transferuri ar trebui să fie documentate și să fie puse la dispoziția AEPD, în scopul monitorizării legalității transferului.

(53)

În cazuri excepționale, Eurojust ar trebui să aibă posibilitatea de a prelungi termenele de stocare a datelor operaționale cu caracter personal, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale, cu respectarea principiului limitării scopului aplicabil prelucrării datelor cu caracter personal în contextul tuturor activităților sale. Aceste decizii ar trebui adoptate ca urmare a unei analize atente a tuturor intereselor în joc, inclusiv a intereselor persoanelor vizate. Orice prelungire a unui termen de prelucrare a datelor cu caracter personal, în cazul în care termenul de prescripție a acțiunii penale s-a împlinit în toate statele membre în cauză, ar trebui decisă numai în cazul în care există o necesitate specifică de a oferi asistență în temeiul prezentului regulament.

(54)

Eurojust ar trebui să mențină relații privilegiate cu Rețeaua Judiciară Europeană, bazate pe consultare și complementaritate. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la clarificarea rolurilor respective ale Eurojust și ale Rețelei Judiciare Europene, precum și a relațiilor lor reciproce, menținându-se totodată specificitatea Rețelei Judiciare Europene.

(55)	Eurojust ar trebui să mențină relații de cooperare cu alte instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, cu EPPO, cu autoritățile competente din țările terțe și cu organizațiile internaționale, în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor sale.

(56)

Pentru a consolida cooperarea operațională dintre Eurojust și Europol și în special pentru a stabili legături între datele care sunt deja deținute de oricare dintre aceste agenții, Eurojust ar trebui să permită Europol să aibă acces la datele pe care le are la dispoziție, pe baza unui sistem de tip rezultat pozitiv/negativ („hit/no-hit”). Eurojust și Europol ar trebui să se asigure că se instituie modalitățile necesare pentru optimizarea cooperării lor operaționale, ținând cont în mod corespunzător de mandatele lor respective și de restricțiile stabilite de statele membre. Aceste modalități de lucru ar trebui să asigure accesul la toate informațiile transmise către Europol în scopul verificării încrucișate în concordanță cu garanțiile specifice și garanțiile de protecție a datelor prevăzute de prezentul regulament, precum și posibilitatea de căutare a acestora. Orice acces al Europol la datele deținute de Eurojust ar trebui să fie limitat, prin mijloace tehnice, la informațiile care fac obiectul mandatelor respective ale agențiilor în cauză ale Uniunii.

(57)	Eurojust și Europol ar trebui să se informeze reciproc în permanență cu privire la orice activitate care implică finanțarea echipelor comune de anchetă.

(58)	Eurojust ar trebui să fie în măsură să facă schimb de date cu caracter personal cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor sale cu respectarea deplină a protejării vieții private și a altor drepturi și libertăți fundamentale.

(59)

Eurojust ar trebui să își întărească cooperarea cu autoritățile competente din țările terțe și cu organizațiile internaționale, în temeiul unei strategii elaborate în consultare cu Comisia. În acest sens, ar trebui să se prevadă ca Eurojust să detașeze magistrați de legătură în țări terțe, cu obiective similare celor încredințate magistraților de legătură detașați de statele membre în temeiul Acțiunii Comune 96/277/JAI a Consiliului (13).

(60)

Ar trebui să se prevadă ca Eurojust să coordoneze executarea cererilor de cooperare judiciară emise de o țară terță în cazul în care cererile respective necesită executarea în cel puțin două state membre în cadrul aceleiași cercetări. Eurojust ar trebui să efectueze o astfel de coordonare doar cu acordul statelor membre în cauză.

(61)

Pentru a garanta autonomia și independența deplină a Eurojust, ar trebui să i se acorde un buget autonom suficient pentru a-și desfășura în mod corespunzător activitatea, cu venituri provenind în principal dintr-o contribuție de la bugetul Uniunii, mai puțin în ceea ce privește salariile și alte retribuții ale membrilor naționali, ale supleanților și ale asistenților, care sunt suportate de statul membru. Procedura bugetară a Uniunii ar trebui să se aplice în ceea ce privește contribuția Uniunii și alte subvenții de la bugetul general al Uniunii. Auditarea conturilor ar trebui efectuată de Curtea de Conturi și ar trebui aprobată de Comisia pentru control bugetar din cadrul Parlamentului European.

(62)

Pentru a spori transparența și controlul democratic al Eurojust este necesar să se prevadă un mecanism în temeiul articolului 85 alineatul (1) din TFUE pentru evaluarea comună de către Parlamentul European și parlamentele naționale a activităților Eurojust. Evaluarea ar trebui să aibă loc în cadrul unei reuniuni interparlamentare la nivel de comisii în sediul Parlamentului European din Bruxelles, cu participarea membrilor comisiilor competente din Parlamentul European și din parlamentele naționale. Reuniunea interparlamentară la nivel de comisii ar trebui să respecte pe deplin independența Eurojust în ceea ce privește acțiunile ce trebuie întreprinse în cazuri operaționale specifice și în ceea ce privește obligația de respectare a discreției și a confidențialității.

(63)	Este oportun să se evalueze periodic aplicarea prezentului regulament.

(64)

Funcționarea Eurojust ar trebui să fie transparentă în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din TFUE. Colegiul ar trebui să adopte dispoziții specifice privind modul în care se garantează dreptul de acces public la documente. Nicio dispoziție din prezentul regulament nu vizează să restricționeze dreptul de acces public la documente, în măsura în care acest drept este garantat în Uniune și în statele membre, în special în temeiul articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”). Normele generale privind transparența care se aplică agențiilor Uniunii ar trebui să se aplice și Eurojust, într-un mod care nu pune în pericol în niciun fel obligația de confidențialitate în activitatea sa operațională. Anchetele administrative întreprinse de Ombudsmanul European ar trebui să respecte obligația de confidențialitate a Eurojust.

(65)	Pentru a îmbunătăți transparența și responsabilitatea sa față de cetățenii Uniunii, Eurojust ar trebui să publice pe site-ul său o listă a membrilor Comitetului executiv și, după caz, rezumatele concluziilor reuniunilor acestuia, respectând cerințele legate de protecția datelor.

(66)	Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (14) ar trebui să se aplice Eurojust.

(67)	Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15) ar trebui să se aplice Eurojust.

(68)

Dispozițiile necesare privind găzduirea Eurojust în statul membru în care acesta își are sediul, adică în Țările de Jos, și normele specifice aplicabile cu privire la întregul personal Eurojust și membrii familiilor acestora ar trebui stabilite într-un acord privind sediul. Statul membru ar trebui să ofere cele mai bune condiții posibile pentru a asigura funcționarea Eurojust, inclusiv școlarizare multilingvă de orientare europeană și legături adecvate de transport, astfel încât să atragă resurse umane de înaltă calitate dintr-o zonă geografică cât mai extinsă cu putință.

(69)

Eurojust, astfel cum este instituit prin prezentul regulament, ar trebui să fie succesorul legal al Eurojust, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2002/187/JAI, cu privire la toate obligațiile sale contractuale, inclusiv contractele de muncă, pasivele și proprietățile achiziționate. Acordurile internaționale încheiate de Eurojust, astfel cum au fost stabilite prin decizia menționată, ar trebui să rămână în vigoare.

(70)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume, instituirea unei entități responsabile de sprijinirea și consolidarea coordonării și a cooperării între autoritățile judiciare din statele membre în legătură cu formele grave de criminalitate care afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(71)

În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru statele membre respective și nu li se aplică.

(72)	În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(73)	AEPD a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și a emis un aviz la 5 martie 2014.

(74)	Prezentul regulament respectă pe deplin drepturile fundamentale și garanțiile și respectă principiile recunoscute în special de cartă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

INSTITUIREA, OBIECTIVELE ȘI SARCINILE EUROJUST

Articolul 1

Instituirea Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală

(1) Se instituie Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust).

(2) Eurojust, astfel cum este instituit prin prezentul regulament, înlocuiește și succedă Eurojust, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2002/187/JAI.

(3) Eurojust are personalitate juridică.

Articolul 2

Sarcini

(1) Eurojust sprijină și consolidează coordonarea și cooperarea dintre autoritățile naționale de cercetare și urmărire penală în legătură cu formele grave de criminalitate care sunt de competența Eurojust în conformitate cu prevederile articolului 3 alineatele (1) și (3), atunci când afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune, întemeiată pe operațiuni întreprinse de autoritățile statelor membre, de Europol, de EPPO și de OLAF, și pe informații furnizate de acestea.

(2) În îndeplinirea sarcinilor sale, Eurojust:

(a)	ia în considerare orice cerere formulată de o autoritate competentă a unui stat membru, orice informație furnizată de autorități, instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii competente în temeiul dispozițiilor adoptate în cadrul tratatelor, și orice informație colectată de către Eurojust;

(b)	facilitează executarea cererilor de cooperare judiciară și a deciziilor privind cooperarea judiciară, inclusiv a cererilor și deciziilor bazate pe instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce.

(3) Eurojust își îndeplinește sarcinile la cererea autorităților competente din statele membre, din proprie inițiativă sau la cererea EPPO în limitele competenței EPPO.

Articolul 3

Competența Eurojust

(1) Eurojust are competență în privința formelor grave de criminalitate enumerate în anexa I. Cu toate acestea, de la data la care EPPO își asumă sarcinile de investigare și de urmărire penală în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1939, Eurojust nu își exercită competența cu privire la infracțiunile pentru care EPPO își exercită competența, cu excepția cazurilor în care statele membre care nu participă la cooperarea consolidată privind instituirea EPPO sunt de asemenea implicate și la cererea statelor membre respective sau la cererea EPPO.

(2) Eurojust își exercită competența pentru infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii în cazuri care implică statele membre care participă la cooperarea consolidată privind instituirea EPPO, dar în care EPPO nu are competența sau decide să nu își exercite competența.

Eurojust, EPPO și statele membre în cauză se consultă și cooperează între ele pentru a facilita exercitarea competenței Eurojust în temeiul prezentului alineat. Detaliile practice privind exercitarea competenței în temeiul prezentului alineat trebuie să fie reglementate de un acord de lucru, astfel cum este menționat la articolul 47 alineatul (3).

(3) În ceea ce privește alte forme de criminalitate decât cele enumerate în anexa I, Eurojust poate, de asemenea, în concordanță cu sarcinile sale, să sprijine cercetările sau urmăririle penale la cererea unei autorități competente a unui stat membru.

(4) Competența Eurojust cuprinde infracțiuni conexe legate de infracțiunile enumerate în anexa I. Următoarele categorii de infracțiuni sunt considerate infracțiuni conexe:

(a)	infracțiunile săvârșite pentru procurarea mijloacelor necesare comiterii infracțiunilor grave enumerate în anexa I;

(b)	infracțiunile săvârșite în vederea înlesnirii sau a săvârșirii infracțiunilor grave enumerate în anexa I;

(c)	infracțiunile săvârșite pentru a asigura impunitatea persoanelor care săvârșesc infracțiunile grave enumerate în anexa I.

(5) La solicitarea unei autorități competente din statul membru, Eurojust poate, de asemenea, să sprijine cercetările sau urmăririle penale care vizează doar respectivul stat membru și o țară terță, dacă a fost încheiat cu țara terță în cauză un acord de cooperare sau un acord care instituie cooperarea în temeiul articolului 52 ori dacă, într-un caz specific, există un interes esențial în furnizarea acestui sprijin.

(6) La solicitarea autorității competente a unui stat membru sau a Comisiei, Eurojust poate să sprijine cercetările sau urmăririle penale care vizează doar statul membru în cauză, dar care au repercusiuni la nivelul Uniunii. Înainte de a acționa la cererea Comisiei, Eurojust consultă autoritatea competentă a statului membru în cauză. În termenul stabilit de către Eurojust, respectiva autoritate competentă se poate opune executării de către Eurojust a cererii, justificându-și poziția în fiecare caz.

Articolul 4

Funcțiile operaționale ale Eurojust

(1) Eurojust:

(a)	informează autoritățile competente din statele membre cu privire la cercetările și urmăririle penale despre care are cunoștință și care au repercusiuni la nivelul Uniunii sau care ar putea afecta alte state membre decât cele direct vizate;

(b)	asistă autoritățile competente ale statelor membre în scopul de a asigura o cât mai bună coordonare a cercetărilor și urmăririlor penale;

(c)	oferă asistență pentru îmbunătățirea cooperării între autoritățile competente ale statelor membre, în special pe baza unor analize ale Europol;

(d)	cooperează și se consultă cu Rețeaua Judiciară Europeană în materie penală, inclusiv utilizând și contribuind la îmbunătățirea bazei documentare a Rețelei Judiciare Europene;

(e)	cooperează îndeaproape cu EPPO pentru aspectele care intră în sfera sa de competență;

(f)	furnizează asistență operațională, tehnică și sprijin financiar pentru operațiunile și investigațiile transfrontaliere întreprinse de statele membre, inclusiv pentru echipele comune de anchetă.

(g)	sprijină și, după caz, participă la centrele de expertiză specializată ale Uniunii, dezvoltate de Europol și alte instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii;

(h)	cooperează cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și cu rețelele instituite în spațiul de libertate, securitate și justiție reglementat în temeiul Titlului V din TFUE;

(i)	susține măsurile statelor membre de combatere a formelor grave de criminalitate enumerate în anexa I.

(2) În îndeplinirea sarcinilor sale, Eurojust poate solicita autorităților competente din statele membre în cauză, cu indicarea motivelor sale:

(a)	să întreprindă o cercetare sau urmărire penală a unor anumite fapte specifice;

(b)	să accepte că una dintre autorități poate fi mai în măsură să desfășoare o cercetare sau să urmărească penal anumite fapte specifice;

(c)	să realizeze o coordonare între autoritățile competente ale statelor membre în cauză;

(d)	să instituie o echipă de cercetare comună, în conformitate cu instrumentele de cooperare relevante;

(e)	să îi furnizeze orice informație necesară pentru a-și îndeplini sarcinile;

(f)	să dispună măsuri de cercetare speciale;

(g)	să dispună orice altă măsură justificată pentru cercetarea sau urmărirea penală.

(3) Eurojust poate, de asemenea:

(a)	pe baza analizelor efectuate de Europol, să îi furnizeze acestuia avize;

(b)	să ofere sprijin logistic, inclusiv traducere, interpretare și organizarea de reuniuni de coordonare.

(4) În cazul în care două sau mai multe state membre nu pot conveni care dintre ele ar trebui să întreprindă o cercetare sau o urmărire penală ca urmare a unei cereri în temeiul alineatului (2) literele (a) sau (b), Eurojust emite un aviz scris privind acest caz. Eurojust transmite imediat avizul statelor membre în cauză.

(5) La cererea unei autorități competente sau din proprie inițiativă, Eurojust emite un aviz scris referitor la refuzurile sau dificultățile recurente privind executarea cererilor de cooperare judiciară și deciziile privind cooperarea judiciară, inclusiv cererile și deciziile bazate pe instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, cu condiția să nu fie posibil ca aceste cazuri să fie soluționate de comun acord între autoritățile naționale competente sau prin implicarea membrilor naționali în cauză. Eurojust transmite imediat avizul statelor membre în cauză.

(6) Autoritățile competente ale statelor membre în cauză răspund fără întârzieri nejustificate solicitărilor din partea Eurojust în temeiul alineatului (2) și la avizele scrise menționate la alineatul (4) sau (5). Autoritățile competente ale statelor membre pot refuza să respecte astfel de solicitări sau să urmeze avizul scris, atunci când conformarea ar dăuna intereselor fundamentale de siguranță națională sau ar pune în pericol reușita unei cercetări în curs sau siguranța unei persoane.

Articolul 5

Exercitarea funcțiilor operaționale și a altor funcții

(1) Eurojust acționează prin intermediul unuia sau mai multor membri naționali interesați, atunci când se adoptă oricare dintre măsurile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) sau (2). Fără a aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol, colegiul se concentrează asupra unor aspecte operaționale și asupra oricăror alte aspecte care sunt direct legate de chestiunile operaționale. Colegiul este implicat în chestiuni administrative numai în măsura în care este necesar pentru a se asigura că funcțiile sale operaționale sunt îndeplinite.

(2) Eurojust acționează în calitate de colegiu:

(a)

atunci când se adoptă oricare dintre măsurile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) sau (2):

(i)	la solicitarea unuia sau mai multor membri naționali interesați de un caz instrumentat de către Eurojust;

(ii)	atunci când cazul implică cercetări sau urmăriri penale care au repercusiuni la nivelul Uniunii sau care ar putea afecta alte state membre decât cele direct vizate;

(b)	atunci când se iau oricare dintre măsurile prevăzute la articolul 4 alineatele (3), (4) sau (5);

(c)	atunci când este vorba despre o chestiune generală referitoare la realizarea obiectivelor sale operaționale;

(d)	atunci când adoptă bugetul anual al Eurojust, caz în care decizia se ia cu o majoritate de două treimi a membrilor săi;

(e)	atunci când adoptă documentul de programare menționat la articolul 15 sau raportul anual privind activitățile Eurojust, caz în care decizia se ia cu o majoritate de două treimi a membrilor săi;

(f)	atunci când alege sau demite președintele și vicepreședinții în temeiul articolului 11;

(g)	atunci când numește directorul administrativ sau, dacă este cazul, îi prelungește mandatul sau îl demite din funcție, în temeiul articolului 17;

(h)	atunci când adoptă acorduri de lucru care sunt încheiate în temeiul articolului 47 alineatul (3) și al articolului 52;

(i)	atunci când adoptă norme pentru prevenirea și gestionarea conflictelor de interese în ceea ce îi privește pe membrii săi, inclusiv în legătură cu declarația de interese a acestora;

(j)	atunci când adoptă rapoarte, documente de politică, orientări pentru autoritățile naționale și avize referitoare la activitatea operațională a Eurojust, atunci când respectivele documente sunt de natură strategică;

(k)	atunci când numește magistrați de legătură în conformitate cu articolul 53;

(l)	atunci când adoptă orice decizie neatribuită în mod expres Comitetului executiv de către prezentul regulament sau care nu ține de responsabilitatea directorului administrativ în temeiul articolului 18;

(m)	în alte cazuri prevăzute de prezentul regulament.

(3) În îndeplinirea sarcinilor sale, Eurojust indică dacă acționează prin intermediul unuia sau mai multor membri naționali sau în calitate de colegiu.

(4) Colegiul poate atribui sarcini administrative suplimentare directorului administrativ și Comitetului executiv pe lângă cele prevăzute la articolele 16 și 18 în concordanță cu necesitățile sale operaționale.

În cazul în care anumite circumstanțe excepționale impun acest lucru, colegiul poate decide să suspende temporar delegarea competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri directorului administrativ și a competențelor care au fost subdelegate de acesta din urmă și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi sau unui alt membru al personalului decât directorul administrativ.

(5) Colegiul adoptă Regulamentul de procedură al Eurojust în baza unei majorități de două treimi din membrii săi. Atunci când nu se poate ajunge la un acord cu o majoritate de două treimi, decizia se adoptă cu majoritate simplă. Regulamentul de procedură al Eurojust se aprobă de către Consiliu prin intermediul unor acte de punere în aplicare.

CAPITOLUL II

STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA EUROJUST

SECȚIUNEA I

Structură

Articolul 6

Structura Eurojust

Eurojust cuprinde:

(a)	membrii naționali;

(b)

colegiul;

(c)	Comitetul executiv;

(d)	directorul administrativ.

SECȚIUNEA II

Membrii naționali

Articolul 7

Statutul membrilor naționali

(1) Eurojust are câte un membru național, detașat de fiecare stat membru în conformitate cu sistemul său juridic. Membrul național are locul de muncă obișnuit la sediul Eurojust.

(2) Fiecare membru național este asistat de un supleant și de un asistent. Supleantul și asistentul au, în principiu, locul de muncă obișnuit la sediul Eurojust. Fiecare stat membru poate decide ca supleantul sau asistentul sau ambii să își desfășoare în mod obișnuit activitatea în statul lor membru. Dacă un stat membru ia o astfel de decizie, acesta notifică colegiul. Dacă necesitățile operaționale ale Eurojust impun acest lucru, colegiul poate solicita statului membru să trimită supleantul sau asistentul sau pe ambii să își desfășoare activitatea la sediul Eurojust pentru o anumită perioadă de timp. Statul membru se conformează unei astfel de solicitări din partea colegiului fără întârzieri nejustificate.

(3) Membrul național poate fi asistat de supleanți sau asistenți suplimentari și, dacă este necesar și cu acordul colegiului, aceștia își pot avea locul de muncă obișnuit la sediul Eurojust. Statul membru înștiințează Eurojust și Comisia cu privire la numirea membrilor naționali, a supleanților și a asistenților.

(4) Membrii naționali și supleanții au statut de procuror, judecător sau reprezentant al autorității judiciare cu competențe echivalente cu cele ale unui procuror sau judecător în temeiul dreptului intern al acestora. Statele membre le acordă acestora cel puțin competențele menționate în prezentul regulament, astfel încât să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile.

(5) Durata mandatului membrilor naționali și al supleanților acestora este de cinci ani, reînnoibil o dată. Atunci când un supleant nu poate acționa în numele membrului național sau nu îl poate înlocui pe membrul național, membrul național rămâne în funcție la expirarea mandatului său, până la reînnoirea mandatului său sau până la înlocuirea sa, cu aprobarea statului său membru.

(6) Statele membre numesc membrii naționali și supleanții pe baza experienței practice de lungă durată și de înalt nivel pe care aceștia au acumulat-o în domeniul justiției penale.

(7) Supleantul poate acționa în numele membrului național sau îl poate înlocui pe acesta. Un asistent poate, de asemenea, acționa în numele membrului național sau îl poate înlocui pe acesta, dacă are statutul menționat la alineatul (4).

(8) Schimbul de informații operaționale dintre Eurojust și statele membre are loc prin intermediul membrilor naționali.

(9) Salariile și alte retribuții ale membrilor naționali, ale supleanților și ale asistenților sunt suportate de statul membru fără a se aduce atingere articolului 12.

(10) Atunci când membrii naționali, supleanții și asistenții acționează în cadrul îndeplinirii sarcinilor Eurojust, cheltuielile pertinente aferente respectivelor activități sunt considerate cheltuieli operaționale.

Articolul 8

Competențele membrilor naționali

(1) Membrii naționali au competența:

(a)	de a facilita sau de a sprijini în alt mod emiterea sau executarea oricăror cereri de asistență juridică reciprocă sau de recunoaștere reciprocă;

(b)	de a contacta direct și de a face schimb de informații cu orice autoritate națională competentă a statului membru sau cu orice alt organ, birou sau agenție competente ale Uniunii, inclusiv EPPO;

(c)	de a contacta direct și de a face schimb de informații cu orice autoritate internațională competentă, în conformitate cu angajamentele internaționale ale statului lor membru;

(d)	de a participa la echipe comune de anchetă, inclusiv la constituirea acestora.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre pot acorda competențe suplimentare membrilor naționali în conformitate cu dreptul lor intern. Statele membre înștiințează Comisia și colegiul cu privire la aceste competențe.

(3) Cu acordul autorității naționale competente, membrii naționali pot, în conformitate cu dreptul lor intern:

(a)	să emită sau să execute orice cerere de asistență juridică sau de recunoaștere reciprocă;

(b)	să dispună, să solicite sau să execute măsuri de investigare, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului (17).

(4) În cazuri urgente în care nu se poate identifica sau contacta în timp util autoritatea națională competentă, membrii naționali au competența de a lua măsurile prevăzute la alineatul (3) în conformitate cu dreptul lor intern, cu condiția să informeze cât mai curând posibil autoritatea națională competentă.

(5) Membrul național poate să prezinte o propunere autorității naționale competente de realizarea măsurilor prevăzute la alineatele (3) și (4). Atunci când exercitarea competențelor menționate la alineatele (3) și (4) de către membrul național respectiv contravine:

(a)	normelor constituționale ale unui stat membru; sau

(b)

aspectelor fundamentale ale sistemului național de justiție penală al respectivului stat membru referitoare la:

(i)	repartizarea competențelor între poliție, procurori și judecători;

(ii)	repartizarea funcțională a sarcinilor între autoritățile de urmărire penală; sau

(iii)

structura federală a statului membru respectiv.

(6) Statele membre se asigură că, în situațiile menționate la alineatul (5), cererea emisă de membrul național este tratată fără întârziere de autoritatea națională competentă.

Articolul 9

Accesul la registrele naționale

În conformitate cu dreptul lor intern, membrii naționali au acces la informațiile sau cel puțin pot obține informațiile conținute în următoarele tipuri de registre din statul lor membru:

(a)	cazierele judiciare;

(b)	registrele privind persoanele arestate;

(c)	registrele privind cercetările;

(d)	registrele ADN;

(e)	alte registre ale autorităților publice din statul lor membru în cazul în care aceste informații sunt necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

SECȚIUNEA III

Colegiul

Articolul 10

Componența colegiului

(1) Colegiul este alcătuit din:

(a)	toți membrii naționali; și

(b)	și un reprezentant al Comisiei atunci când colegiul își exercită funcțiile de gestionare.

Reprezentantul Comisiei menționat la litera (b) de la primul paragraf ar trebui să fie aceeași persoană cu reprezentantul Comisiei în Comitetul executiv, în temeiul articolului 16 alineatul (4)

(2) Directorul administrativ asistă la reuniunile de gestionare ale colegiului, fără a avea drept de vot.

(3) Colegiul poate invita la reuniunile sale orice persoană a cărei opinie poate prezenta interes, în calitate de observator.

(4) Sub rezerva dispozițiilor regulamentului de procedură al Eurojust, membrii Colegiului pot fi asistați de consultanți sau de experți.

Articolul 11

Președintele și vicepreședintele Eurojust

(1) Colegiul alege cu o majoritate de două treimi din membrii săi un președinte și doi vicepreședinți dintre membrii naționali. Dacă după al doilea tur de scrutin nu poate fi întrunită o majoritate de două treimi, vicepreședinții sunt aleși cu majoritatea simplă a membrilor colegiului, în timp ce pentru alegerea președintelui rămâne necesară majoritatea de două treimi.

(2) Președintele își exercită funcțiile în numele colegiului. Președintele:

(a)	reprezintă Eurojust;

(b)	convoacă și prezidează reuniunile colegiului și ale Comitetului executiv și informează colegiul cu privire la orice chestiune care prezintă interes pentru acesta;

(c)	conduce lucrările colegiului și monitorizează gestionarea zilnică a Eurojust de către directorul administrativ;

(d)	exercită orice altă funcție stabilită în Regulamentul de procedură al Eurojust.

(3) Vicepreședinții exercită funcțiile stabilite la alineatul (2) care le sunt încredințate de către președinte. Aceștia îl înlocuiesc pe președinte dacă acesta nu își poate îndeplini atribuțiile. În exercitarea atribuțiilor lor specifice, președintele și vicepreședinții sunt asistați de personalul administrativ al Eurojust.

(4) Durata mandatului președintelui și vicepreședinților este de patru ani. Ei pot fi realeși o singură dată.

(5) Atunci când un membru național este ales președinte sau vicepreședinte al Eurojust, mandatul său este prelungit pentru a se asigura că își poate îndeplini funcția de președinte sau vicepreședinte.

(6) În cazul în care președintele sau vicepreședintele nu mai îndeplinește condițiile cerute pentru exercitarea atribuțiilor sale, acesta poate fi destituit de colegiu, care hotărăște la propunerea unei treimi din membrii săi. Decizia se adoptă în baza unei majorități de două treimi din membrii colegiului, excluzând președintele sau vicepreședintele în cauză.

(7) Atunci când un membru național este ales președinte al Eurojust, statul membru în cauză poate detașa o altă persoană calificată corespunzător pentru a consolida biroul național pe durata mandatului respectivei persoane în funcția de președinte.

Un stat membru care decide să detașeze o astfel de persoană are dreptul să solicite compensații în conformitate cu articolul 12.

Articolul 12

Mecanismul de compensații pentru alegerea în funcția de președinte

(1) Până la 12 decembrie 2019, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un mecanism de compensații în sensul articolului 11 alineatul (7), care să fie pus la dispoziția statelor membre al căror membru național este ales președinte.

(2) Compensațiile se acordă oricărui stat membru în cazul în care:

(a)	membrul său național a fost ales în funcția de președinte; și

(b)	statul membru respectiv solicită compensații din partea colegiului și furnizează o justificare pentru necesitatea de a consolida biroul național din cauza creșterii volumului de lucru.

(3) Compensația acordată este egală cu 50 % din salariul național al persoanei detașate. Compensațiile pentru cheltuielile de întreținere și alte cheltuieli conexe sunt acordate pe o bază comparativă cu cele prevăzute pentru funcționarii Uniunii sau alți funcționari detașați în străinătate.

(4) Costurile mecanismului de compensații sunt suportate din bugetul Eurojust.

Articolul 13

Reuniunile Colegiului

(1) Președintele convoacă reuniunile Colegiului.

(2) Colegiul organizează cel puțin o reuniune pe lună. În plus, Colegiul se reunește la inițiativa președintelui, la solicitarea Comisiei, pentru a discuta sarcinile administrative ale Colegiului, sau la solicitarea a cel puțin unei treimi din membrii săi.

(3) Eurojust trimite EPPO ordinea de zi a reuniunilor Colegiului ori de câte ori sunt abordate probleme relevante pentru îndeplinirea sarcinilor EPPO. Eurojust invită EPPO să participe la aceste reuniuni, fără drept de vot.

Atunci când EPPO este invitat să participe la reuniunile colegiului, Eurojust îi prezintă documentele relevante care însoțesc ordinea de zi.

Articolul 14

Regulile de vot ale Colegiului

(1) Cu excepția unor dispoziții contrare și dacă nu se poate ajunge la un consens, Colegiul adoptă deciziile cu majoritatea membrilor săi.

(2) Fiecare membru dispune de un vot. În absența unui membru cu drept de vot, supleantul are dreptul de a exercita dreptul de vot, cu respectarea condițiilor stabilite la articolul 7 alineatul (7). În absența supleantului, asistentul are dreptul de a exercita dreptul de vot, cu respectarea condițiilor stabilite la articolul 7 alineatul (7).

Articolul 15

Programarea anuală și multianuală

(1) Până la 30 noiembrie a fiecărui an, Colegiul adoptă un document de programare care conține programarea anuală și multianuală, pe baza unui proiect pregătit de directorul administrativ, ținând seama de avizul Comisiei. Colegiul transmite documentul de programare Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și EPPO. Documentul de programare devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general al Uniunii și, dacă este necesar, se modifică în consecință.

(2) Programul anual de lucru cuprinde obiective detaliate și rezultate preconizate, inclusiv indicatori de performanță. Acesta cuprinde, de asemenea, o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate și o indicație a resurselor financiare și umane alocate fiecărei acțiuni, în conformitate cu principiile întocmirii bugetului și ale gestionării pe activități. Programul de lucru anual trebuie să fie conform cu programul de lucru multianual menționat la alineatul (4). Acesta indică în mod clar ce sarcini au fost adăugate, modificate sau anulate comparativ cu exercițiul financiar anterior.

(3) Colegiul modifică programul de lucru anual adoptat atunci când Eurojust primește nouă sarcină. Orice modificare substanțială a programului de lucru anual se supune unei proceduri de adopție identice cu cea a programului de lucru anual inițial. Colegiul poate delega directorului administrativ competența de a aduce modificări nesubstanțiale programului de lucru anual.

(4) Programul de lucru multianual stabilește programarea strategică globală, inclusiv obiectivele, strategia de cooperare cu autoritățile țărilor terțe și cu organizațiile internaționale menționate la articolul 52, rezultatele estimate și indicatorii de performanță. Acesta stabilește, de asemenea, programarea resurselor, inclusiv bugetul multianual și personalul. Programarea resurselor se actualizează în fiecare an. Programarea strategică se actualizează, dacă este cazul, și în special pentru a reflecta rezultatul evaluării menționate la articolul 69.

SECȚIUNEA IV

Comitetul executiv

Articolul 16

Funcționarea Comitetului executiv

(1) Colegiul este asistat de Comitetul executiv. Comitetul executiv este responsabil de luarea deciziilor administrative pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a Eurojust. Acesta supervizează activitatea pregătitoare necesară a directorului administrativ cu privire la alte chestiuni administrative ce urmează a fi supuse adoptării de către colegiu. Comitetul executiv nu este implicat în funcțiile operaționale ale Eurojust menționate la articolele 4 și 5.

(2) Comitetul executiv poate consulta colegiul atunci când își îndeplinește sarcinile.

(3) Comitetul executiv:

(a)	revizuiește documentul de programare al Eurojust menționat la articolul 15 pe baza proiectelor elaborate de directorul administrativ și îl transmite colegiului spre adoptare;

(b)	adoptă o strategie antifraudă pentru Eurojust proporțională cu riscurile de fraudă, având în vedere costurile și beneficiile măsurilor care trebuie puse în aplicare și bazată pe un proiect pregătit de directorul administrativ;

(c)

adoptă normele corespunzătoare de punere în aplicare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”) și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „Regimul aplicabil celorlalți agenți”), stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (18), în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor;

(d)	asigură urmărirea corespunzătoare a concluziilor și a recomandărilor din rapoartele de audit intern sau extern, evaluări și investigații, inclusiv cele ale AEPD și ale OLAF;

(e)	ia toate deciziile privind crearea și, dacă este necesar, modificarea structurilor administrative interne ale Eurojust;

(f)	fără a aduce atingere responsabilităților directorului administrativ, astfel cum sunt prevăzute la articolul 18, îi acordă asistență și consiliere acestuia în punerea în aplicare a deciziilor Colegiului, în vederea consolidării supravegherii gestionării administrative și bugetare;

(g)	îndeplinește orice alte sarcini administrative care îi sunt atribuite de către Colegiu în temeiul articolului 5 alineatul (4);

(h)	adoptă normele financiare aplicabile Eurojust în conformitate cu articolul 64;

(i)

adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor, o decizie pe baza articolului 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și a articolului 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, prin care deleagă directorului administrativ competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri și prin care definește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată; directorul administrativ este autorizat să subdelege competențele respective;

(j)	revizuiește bugetul anual al Eurojust în vederea adoptării de către Colegiu;

(k)	revizuiește raportul anual privind activitățile Eurojust și îl transmite Colegiului spre adoptare;

(l)	numește un contabil și un responsabil pentru protecția datelor care acționează independent din punct de vedere funcțional în îndeplinirea atribuțiilor lor.

(4) Comitetul executiv este format din președintele și vicepreședinții Eurojust, un reprezentant al Comisiei și alți doi membri ai colegiului, desemnați pe baza unui sistem de rotație bienală în conformitate cu regulamentul de procedură al Eurojust. Directorul administrativ asistă la reuniunile comitetului executiv fără a avea drept de vot.

(5) Președintele Eurojust este președintele Comitetului executiv. Comitetul executiv ia deciziile cu majoritatea membrilor săi. Fiecare membru dispune de un vot. În cazul în care există un număr egal de voturi, votul președintelui Eurojust este hotărâtor.

(6) Durata mandatului membrilor Comitetului executiv se încheie atunci când se încheie mandatul acestora ca membri naționali, ca președinte sau ca vicepreședinte.

(7) Comitetul executiv se reunește cel puțin o dată pe lună. În plus, se reunește la inițiativa președintelui său sau la cererea Comisiei ori a cel puțin doi dintre membri.

(8) Eurojust transmite EPPO agenda tuturor reuniunilor Comitetului executiv și se consultă cu EPPO cu privire la necesitatea de a participa la aceste reuniuni. Eurojust invită EPPO să participe, fără drept de vot, ori de câte ori sunt abordate probleme pe care acesta le consideră relevante pentru funcționarea EPPO.

Atunci când EPPO este invitat la reuniunile Comitetului executiv, Eurojust îi prezintă și documentele relevante care însoțesc agenda.

SECȚIUNEA V

Directorul administrativ

Articolul 17

Statutul directorului administrativ

(1) Directorul administrativ este angajat al Eurojust, în calitate de agent temporar, în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2) Directorul administrativ este numit de către colegiu dintr-o listă de candidați propuși de comitetul executiv, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Eurojust. În scopul de a încheia contractul de muncă pentru ocuparea funcției de director administrativ, Eurojust este reprezentat de președintele Eurojust.

(3) Durata mandatului directorului administrativ este de patru ani. Până la sfârșitul acestei perioade, Comitetul executiv efectuează o analiză care ia în considerare o evaluare a performanțelor directorului administrativ.

(4) Colegiul, hotărând pe baza unei propuneri din partea Comitetului executiv, care ia în considerare analiza menționată la alineatul (3), poate prelungi o dată mandatul directorului administrativ cu cel mult patru ani.

(5) Un director administrativ al cărui mandat a fost prelungit nu poate participa la o altă procedură de selecție pentru același post la încheierea perioadei celor două mandate.

(6) Directorul administrativ răspunde în fața Colegiului.

(7) Directorul administrativ poate fi revocat din funcție doar în temeiul unei decizii a Colegiului, care hotărăște la propunerea Comitetului executiv.

Articolul 18

Responsabilitățile directorului administrativ

(1) În scopuri administrative, Eurojust este condus de un directorul său administrativ.

(2) Fără a aduce atingere competențelor colegiului sau Comitetului executiv, directorul administrativ este independent în exercitarea atribuțiilor sale și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la niciun guvern sau alt organism.

(3) Directorul administrativ este reprezentantul legal al Eurojust.

(4) Directorul administrativ este responsabil de executarea sarcinilor administrative alocate Eurojust, în special:

(a)	administrarea zilnică a Eurojust și managementul personalului;

(b)	punerea în aplicare a deciziilor adoptate de colegiu și de Comitetul executiv;

(c)	elaborarea documentului de programare menționat la articolul 15 și transmiterea sa către Comitetul executiv spre aprobare;

(d)	punerea în aplicare a documentului de programare menționat la articolul 15și prezentarea unui raport Comitetului executiv și colegiului cu privire la acesta;

(e)	elaborarea raportului anual privind activitățile Eurojust și prezentarea acestuia Comitetului executiv spre revizuire și colegiului spre adoptare;

(f)	întocmirea unui plan de acțiuni subsecvente concluziilor rapoartelor de audit intern sau extern, evaluărilor și investigațiilor, inclusiv cele ale AEPD și OLAF și raportarea progreselor înregistrate, de două ori pe an colegiului, Comitetului executiv, Comisiei și AEPD;

(g)	elaborarea unei strategii antifraudă pentru Eurojust și prezentarea acesteia către comitetul executiv, spre adoptare;

(h)	elaborarea proiectelor de norme financiare aplicabile Eurojust;

(i)	elaborarea proiectului de declarație estimativă privind veniturile și cheltuielile Eurojust și execuția bugetului său;

(j)

exercitarea, cu privire la personalul Eurojust, a competențelor pe care Statutul funcționarilor le conferă autorității împuternicite să facă numiri și pe care Regimul aplicabil celorlalți agenți le conferă autorității abilitate să încheie contracte de muncă aplicabile celorlalți agenți („competențele autorității împuternicite să facă numiri”);

(k)	asigurarea că este acordat sprijinul administrativ necesar pentru a facilita activitatea operațională a Eurojust;

(l)	asigurarea că președintelui și vicepreședinților le este acordată asistență în îndeplinirea atribuțiilor lor;

(m)	pregătirea unui proiect de propunere pentru bugetul anual al Eurojust, care este analizat de Comitetul executiv înainte de adoptarea de către Colegiu;

CAPITOLUL III

ASPECTE OPERAȚIONALE

Articolul 19

Mecanismul de coordonare permanentă

(1) În vederea îndeplinirii sarcinilor sale în cazuri urgente, Eurojust gestionează un mecanism de coordonare permanentă (MCP) capabil să primească și să prelucreze în orice moment toate cererile care îi sunt înaintate. MCP trebuie să poată fi contactat 24 de ore din 24, 7 zile din 7.

(2) MCP se bazează pe un reprezentant al MCP pentru fiecare stat membru, care poate fi membrul național, supleantul acestuia, un asistent care are dreptul să înlocuiască membrul național sau un expert național detașat. Reprezentantul MCP trebuie să fie disponibil să acționeze 24 de ore din 24, 7 zile din 7.

(3) Reprezentanții MCP acționează eficient și fără întârziere în ceea ce privește executarea unei cereri în statul lor membru.

Articolul 20

Sistemul național de coordonare Eurojust

(1) Fiecare stat membru numește unul sau mai mulți corespondenți naționali ai Eurojust.

(2) Toți corespondenții naționali numiți de statele membre în temeiul alineatului (1) au competențele și experiența necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile.

(3) Fiecare stat membru creează un sistem național de coordonare Eurojust pentru a asigura coordonarea eforturilor depuse de către:

(a)	corespondenții naționali ai Eurojust;

(b)	orice corespondent național pentru probleme legate de competența EPPO;

(c)	corespondentul național al Eurojust pe probleme legate de terorism;

(d)	corespondentul național al Rețelei Judiciare Europene în materie penală și până la trei alte puncte de contact ale acelei Rețele Judiciare Europene;

(e)	membrii naționali sau punctele de contact ale Rețelei echipelor comune de anchetă și membrii naționali sau punctele de contact ale rețelelor înființate prin Deciziile 2002/494/JAI, 2007/845/JAI și 2008/852/JAI;

(f)	după caz, orice altă autoritate judiciară relevantă.

(4) Persoanele menționate la alineatele (1) și (3) își mențin funcția și statutul în conformitate cu dreptul intern, fără ca aceasta să aibă un impact semnificativ asupra îndeplinirii atribuțiilor lor în temeiul prezentului regulament.

(5) Corespondenții naționali ai Eurojust sunt responsabili de funcționarea sistemului național de coordonare Eurojust al acestora. În cazul în care sunt numiți mai mulți corespondenți ai Eurojust, unul dintre aceștia este responsabil de funcționarea sistemului național de coordonare Eurojust al acestora.

(6) Membrii naționali sunt informați cu privire la toate reuniunile sistemului lor național de coordonare Eurojust în care sunt discutate chestiuni legate de instrumentarea dosarelor. Membrii naționali pot participa la astfel de reuniuni, dacă este necesar.

(7) Fiecare sistem național de coordonare Eurojust facilitează îndeplinirea sarcinilor Eurojust în cadrul statului membru, în special prin:

(a)	asigurarea faptului că sistemul de gestionare a cazurilor menționat la articolul 23 primește informații referitoare la statul membru în cauză în mod eficace și sigur;

(b)	acordarea de asistență pentru a stabili dacă o cerere trebuie tratată cu sprijinul Eurojust sau al Rețelei Judiciare Europene;

(c)	asistența acordată membrului național în identificarea autorităților competente pentru executarea cererilor de cooperare judiciară și a deciziilor privind cooperarea judiciară, inclusiv a cererilor și deciziilor bazate pe instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce;

(d)	menținerea unor legături strânse cu unitatea națională Europol, cu alte puncte de contact ale Rețelei Judiciare Europene și cu alte autorități naționale competente de resort.

(8) Pentru îndeplinirea obiectivelor menționate la alineatul (7), persoanele menționate la alineatul (1) și la alineatul (3) literele (a), (b) și (c) trebuie să fie conectate la sistemul de gestionare a cazurilor în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 23, 24, 25 și 34, iar persoanele sau autoritățile menționate la alineatul (3) literele (d) și (e) pot fi conectate la sistemul de gestionare a cazurilor în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 23, 24, 25 și 34. Costul conectării la sistemul de gestionare a cazurilor este suportat de la bugetul general al Uniunii.

(9) Înființarea sistemului național de coordonare Eurojust și numirea corespondenților naționali nu împiedică contactele directe dintre membrul național și autoritățile competente din propriul stat membru.

Articolul 21

Schimburi de informații cu statele membre și între membrii naționali

(1) Autoritățile competente din statele membre și Eurojust fac schimb de orice informații necesare îndeplinirii sarcinilor acestuia, în temeiul articolelor 2 și 4, precum și în conformitate cu normele aplicabile de protecție a datelor. Acestea includ cel puțin informațiile prevăzute la alineatele (4), (5) și (6) de la prezentul articol.

(2) Transmiterea informațiilor către Eurojust se interpretează ca o cerere de asistență a Eurojust în cazul respectiv, numai dacă se prevede astfel de către o autoritate competentă.

(3) Membrii naționali schimbă toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor Eurojust, între ei sau cu autoritățile naționale competente, fără autorizație prealabilă. În special, autoritățile naționale competente își informează prompt membrii naționali despre un caz care îi privește.

(4) Autoritățile naționale competente își informează membrii naționali despre constituirea de echipe comune de anchetă și despre rezultatele activității acestor echipe.

(5) Autoritățile naționale competente își informează membrii naționali, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice caz care afectează cel puțin trei state membre în mod direct și pentru care au fost transmise către cel puțin două state membre cereri de cooperare judiciară sau decizii privind cooperarea judiciară, inclusiv cereri și decizii bazate pe instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare:

(a)

infracțiunea în cauză este pasibilă în statul membru solicitant sau emitent de o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă de cel puțin cinci sau șase ani, în funcție de decizia statului membru în cauză, inclusă în următoarea listă:

(i)	trafic de ființe umane;

(ii)	abuz sexual sau exploatare sexuală, inclusiv pornografie infantilă și ademenirea copiilor în scopuri sexuale;

(iii)

trafic de droguri;

(iv)	trafic ilicit de arme de foc, părți sau componente ale acestora, sau muniții sau explozivi;

(v)

corupție;

(vi)	infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii;

(vii)

falsificarea banilor sau a altor mijloace de plată;

(viii)

activități de spălare de bani;

(ix)	infracțiuni informatice;

(b)	există indicii concrete că este implicat un grup infracțional organizat;

(c)	există indicii că respectivul caz poate avea o dimensiune transfrontalieră gravă sau poate avea repercusiuni la nivelul Uniunii ori că ar putea afecta alte state membre decât cele direct implicate.

(6) Autoritățile naționale competente își informează membrii naționali cu privire la:

(a)	cazurile în care au apărut sau riscă să apară conflicte de jurisdicție;

(b)	livrări supravegheate care afectează cel puțin trei țări, dintre care cel puțin două sunt state membre;

(c)	dificultăți sau refuzuri repetate privind executarea cererilor de cooperare judiciară și a deciziilor privind cooperarea judiciară, inclusiv a cererilor și deciziilor bazate pe instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce.

(7) Autoritățile naționale competente nu sunt obligate, să furnizeze informații într-un caz anume, dacă acest lucru ar leza interesele naționale fundamentale în materie de securitate sau ar pune în pericol siguranța persoanelor.

(8) Prezentul articol nu aduce atingere condițiilor prevăzute în acordurile sau înțelegerile bilaterale sau multilaterale între statele membre și țările terțe, inclusiv oricăror condiții stabilite de țări terțe privind utilizarea informațiilor, odată ce acestea au fost furnizate.

(9) Prezentul articol nu aduce atingere celorlalte obligații în materie de transmitere a informațiilor către Eurojust, inclusiv Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (19).

(10) Informațiile menționate în prezentul articol sunt furnizate într-un mod structurat, stabilit de către Eurojust. Autoritatea națională competentă nu este obligată să transmită astfel de informații dacă au fost deja transmise către Eurojust în conformitate cu alte dispoziții ale prezentului regulament.

Articolul 22

Informații furnizate de Eurojust autorităților naționale competente

(1) Eurojust furnizează autorităților naționale competente, fără întârzieri nejustificate, informații privind rezultatele prelucrării informațiilor, inclusiv privind existența unor legături cu cazuri deja stocate în sistemul de gestionare a cazurilor. Respectivele informații pot include date cu caracter personal.

(2) În cazul în care autoritatea națională competentă solicită Eurojust să îi furnizeze informații într-un anumit termen, Eurojust transmite acele informații în termenul respectiv.

Articolul 23

Sistemul de gestionare a cazurilor, indexul și fișierele de lucru temporare

(1) Eurojust instituie un sistem de gestionare a cazurilor compus din fișiere de lucru temporare și un index care conține date cu caracter personal, astfel cum se prevede la anexa II, și date care nu au caracter personal.

(2) Scopul sistemului de gestionare a cazurilor este:

(a)	de a sprijini gestionarea și coordonarea cercetărilor și a urmăririlor penale pentru care Eurojust acordă asistență, în special prin corelarea informațiilor;

(b)	de a facilita accesul la informațiile referitoare la cercetările și urmăririle penale în curs;

(c)	de a facilita controlul legalității privind prelucrarea datelor cu caracter personal de către Eurojust și controlul conformității acesteia cu normele aplicabile în materie de protecție a datelor.

(3) Sistemul de gestionare a cazurilor poate fi legat la conexiunea securizată de telecomunicații menționată la articolul 9 din Decizia 2008/976/JAI a Consiliului (20).

(4) Indexul conține referințe ale fișierelor de lucru temporare prelucrate în cadrul Eurojust și nu poate conține alte date cu caracter personal decât cele menționate la punctul 1 literele (a)-(i), (k) și (m) și punctul 2 din anexa II.

(5) În exercitarea atribuțiilor lor, membrii naționali pot prelucra date referitoare la cazurile specifice la care lucrează într-un fișier de lucru temporar. Aceștia trebuie să permită accesul responsabilului cu protecția datelor la fișierul de lucru temporar. Responsabilul cu protecția datelor este informat de către membrul național respectiv în legătură cu deschiderea fiecărui fișier de lucru nou care conține date cu caracter personal.

(6) Pentru prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal, Eurojust nu poate crea niciun alt fișier automat în afară de sistemul de gestionare a cazurilor. Cu toate acestea, membrul național poate stoca temporar și analiza datele cu caracter personal pentru a stabili dacă aceste date sunt relevante pentru sarcinile Eurojust și dacă pot fi incluse în sistemul de gestionare a cazurilor. Aceste date pot fi păstrate cel mult trei luni.

Articolul 24

Funcționarea fișierelor de lucru temporare și a indexului

(1) Membrul național respectiv creează un fișier de lucru temporar pentru fiecare caz cu privire la care îi sunt transmise informații, în măsura în care această comunicare este conformă cu prezentul regulament sau cu alte instrumente legale aplicabile. Membrul național răspunde de gestionarea fișierelor de lucru temporare pe care le-a creat.

(2) Membrul național care a creat un fișier de lucru temporar decide, de la caz la caz, dacă menține fișierul de lucru temporar restricționat sau acordă acces total sau parțial altor membri naționali, personalului autorizat Eurojust sau oricărei alte persoane care lucrează în numele Eurojust și care a primit autorizația necesară din partea directorului administrativ.

(3) Membrul național care a creat un fișier de lucru temporar decide ce informații referitoare la fișierul de lucru temporar respectiv se introduc în index, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4).

Articolul 25

Accesul la sistemul de gestionare a cazurilor la nivel național

(1) În măsura în care sunt conectate la sistemul de gestionare a cazurilor, persoanele menționate la articolul 20 alineatul (3) pot avea acces numai la:

(a)	index, exceptând cazul în care membrul național care a decis introducerea datelor în index a refuzat în mod expres acordarea accesului;

(b)	fișierele temporare de lucru create de membrul național din statul lor membru;

(c)	fișierele temporare de lucru create de membrii naționali din alte state membre și la care membrul național din statul lor membru a primit acces, exceptând cazul în care membrul național care a creat fișierul de lucru temporar a refuzat în mod expres acordarea accesului.

(2) Membrul național, în limitele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, decide cu privire la gradul de acces la fișierele de lucru temporare care se acordă în statul său membru persoanelor menționate la articolul 20 alineatul (3), în măsura în care sunt conectate la sistemul de gestionare a cazurilor.

(3) Fiecare stat membru decide, după consultarea membrului său național, cu privire la gradul de acces la index acordat în statul membru respectiv persoanelor menționate la articolul 20 alineatul (3), în măsura în care acestea sunt conectate la sistemul de gestionare a cazurilor. Statele membre notifică Eurojust și Comisia în legătură cu decizia lor privind punerea în aplicare a prezentului alineat. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

(4) Persoanele care au primit acces în conformitate cu alineatul (2) au cel puțin acces la index în măsura necesară pentru a avea acces la fișierele de lucru temporare la care le-a fost acordat accesul.

CAPITOLUL IV

PRELUCRAREA INFORMAȚIILOR

Articolul 26

Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Eurojust

(1) Prezentul regulament, precum și articolul 3 și capitolul IX din Regulamentul (UE) 2018/1725 se aplică în cazul prelucrării datelor operaționale cu caracter personal de către Eurojust. Regulamentul (UE) 2018/1725 se aplică în cazul prelucrării de date administrative cu caracter personal de către Eurojust, cu excepția capitolului IX din regulamentul menționat.

(2) Trimiterile la „normele aplicabile privind protecția datelor” se interpretează ca trimiteri la dispozițiile privind protecția datelor prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2018/1725.

(3) Normele de protecție a datelor referitoare la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal cuprinse în prezentul regulament se consideră ca fiind norme specifice privind protecția datelor în raport cu normele generale prevăzute la articolul 3 și în capitolul IX din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(4) Eurojust stabilește termenele pentru stocarea datelor administrative cu caracter personal în dispozițiile privind protecția datelor din regulamentul său intern de procedură.

Articolul 27

Prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal

(1) În măsura în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Eurojust, în cadrul competențelor sale și pentru a-și executa funcțiile operaționale, poate prelucra prin mijloace informatizate sau în fișiere manuale structurate, în conformitate cu prezentul regulament, numai datele operaționale cu caracter personal menționate la punctul 1 din anexa II ale persoanelor care, în temeiul dreptului intern al statelor membre respective, sunt persoane în privința cărora există motive serioase să se creadă că au săvârșit sau că urmează să săvârșească o infracțiune care intră în sfera de competență a Eurojust, ori care au fost condamnate pentru o astfel de infracțiune.

(2) Eurojust poate prelucra doar datele operaționale cu caracter personal enumerate la punctul 2 din anexa II ale persoanelor care, în temeiul dreptului intern al statelor membre în cauză, sunt considerate victime sau alte părți în cadrul infracțiunii, cum ar fi persoane cărora li se cere să depună mărturie în cadrul cercetărilor sau urmăririlor penale cu privire la unul sau mai multe dintre tipurile de criminalitate și la infracțiunile menționate la articolul 3, persoane care pot oferi informații cu privire la infracțiuni sau contacte sau asociați ai unei persoane menționate la alineatul (1). Prelucrarea unor astfel de date operaționale cu caracter personal poate avea loc numai în cazul în care este necesară pentru îndeplinirea sarcinilor Eurojust, în cadrul competențelor sale și pentru a-și îndeplini funcțiile operaționale.

(3) În cazuri excepționale, pentru o perioadă limitată de timp, care nu trebuie să depășească timpul necesar pentru finalizarea cazului cu privire la care sunt prelucrate datele, Eurojust poate, de asemenea, să prelucreze alte date operaționale cu caracter personal decât cele menționate în anexa II referitoare la circumstanțele unei infracțiuni atunci când astfel de date prezintă un interes imediat pentru cercetările în curs de desfășurare și sunt incluse în aceste cercetări pe care Eurojust le coordonează sau pentru a căror coordonare acordă ajutor și atunci când prelucrarea lor este necesară pentru scopurile menționate la alineatul (1). Atunci când astfel de date operaționale cu caracter personal sunt prelucrate, responsabilul cu protecția datelor menționat la articolul 36 este informat de îndată cu privire la circumstanțele specifice care justifică necesitatea prelucrării acelor date operaționale cu caracter personal. În cazul în care alte astfel de date se referă la martori sau victime, în sensul alineatului (2) de la prezentul articol, decizia de prelucrare a acestora este adoptată în comun de membrii naționali în cauză.

(4) Eurojust poate prelucra categoriile speciale de date operaționale cu caracter personal în conformitate cu articolul 76 din Regulamentul (UE) 2018/1725. Aceste date nu pot fi prelucrate în indexul menționat la articolul 23 alineatul (4) din prezentul regulament. În cazul în care alte astfel de date se referă la martori sau victime, în sensul alineatului (2) de la prezentul articol, decizia de prelucrare a acestora este adoptată de membrii naționali în cauză.

Articolul 28

Prelucrarea sub autoritatea Eurojust sau a persoanei împuternicite de operator

Persoana împuternicită de operator și orice persoană acționând sub autoritatea Eurojust sau a persoanei împuternicite de operator care are acces la date operaționale cu caracter personal nu le prelucrează decât la cererea Eurojust, cu excepția cazului în care dreptul Uniunii sau dreptul unui stat membru o obligă să facă acest lucru.

Articolul 29

Durata stocării datelor operaționale cu caracter personal

(1) Eurojust nu stochează datele operaționale cu caracter personal pe care le prelucrează decât pentru perioada necesară îndeplinirii sarcinilor sale. În special, fără a aduce atingere alineatului (3) de la prezentul articol, nu se poate continua stocarea datelor operaționale cu caracter personal prevăzute la articolul 27 după prima dată aplicabilă dintre următoarele date:

(a)	data la care acțiunea penală s-a prescris conform termenelor de prescripție ale tuturor statelor membre vizate de cercetarea și urmărirea penală;

(b)	data la care Eurojust a fost informată că persoana a fost achitată și hotărârea judecătorească a rămas definitivă, caz în care statul membru în cauză informează Eurojust fără întârziere;

(c)	trei ani de la data la care hotărârea judecătorească a ultimului dintre statele membre vizate de cercetarea sau urmărirea penală a rămas definitivă;

(d)

data la care Eurojust și statele membre vizate au stabilit sau au decis de comun acord că nu mai este necesar ca Eurojust să coordoneze cercetarea și urmărirea penale, cu excepția cazului în care există o obligație de a oferi Eurojust aceste informații în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) sau alineatul (6);

(e)	trei ani de la data la care datele operaționale cu caracter personal au fost transmise în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) sau (6).

(2) Respectarea termenelor de stocare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol este verificată constant printr-o prelucrare automată corespunzătoare efectuată de Eurojust, în special din momentul în care cazul este închis de Eurojust. O verificare a necesității stocării datelor se efectuează de asemenea la fiecare trei ani de la data introducerii lor; rezultatele unei astfel de verificări se aplică cazului în ansamblu. În cazul în care datele operaționale cu caracter personal menționate la articolul 27 alineatul (4) sunt stocate pentru o perioadă mai mare de cinci ani, AEPD este informată.

(3) Înainte de expirarea unuia dintre termenele de stocare menționate la alineatul (1), Eurojust verifică necesitatea continuării stocării datelor operaționale cu caracter personal pentru cazurile și perioada care este necesar pentru a-i permite să își îndeplinească sarcinile. Eurojust poate decide prin derogare să stocheze aceste date până la următoarea verificare. Motivele care stau la baza continuării stocării trebuie să fie justificate și înregistrate. În cazul în care, în momentul verificării, nu se ia nicio decizie cu privire la continuarea stocării datelor operaționale cu caracter personal, aceste date se șterg automat.

(4) În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3), datele operaționale cu caracter personal au fost stocate în continuare după depășirea termenelor menționate la alineatul (1), AEPD verifică de asemenea, la fiecare trei ani, necesitatea de a continua stocarea datelor respective.

(5) La expirarea termenului de stocare pentru ultimele date automate din fișier, toate documentele din dosar se distrug, cu excepția oricăror documente originale pe care Eurojust le-a primit din partea autorităților naționale, care trebuie înapoiate emitentului.

(6) În cazul în care Eurojust a coordonat cercetări sau urmăriri penale, membrii naționali în cauză se informează reciproc ori de câte ori primesc informații potrivit cărora cazul respectiv a fost clasat sau toate hotărârile judecătorești referitoare la caz au rămas definitive.

(7) Alineatul (5) nu se aplică în cazul în care:

(a)	acest lucru ar dăuna intereselor persoanei vizate care necesită protecție; în astfel de cazuri, datele operaționale cu caracter personal sunt utilizate numai cu consimțământul scris explicit al persoanei vizate;

(b)	exactitatea datelor operaționale cu caracter personal este contestată de persoana vizată; în astfel de cazuri alineatul (5) nu se aplică pentru perioada necesară statelor membre sau Eurojust, după caz, pentru a verifica exactitatea respectivelor date;

(c)	datele operaționale cu caracter personal trebuie păstrate ca mijloace de probă sau pentru constatarea, exercitarea ori apărarea unui drept în justiție;

(d)	persoana vizată se opune ștergerii datelor operaționale cu caracter personal și solicită în schimb restricționarea utilizării acestora; sau

(e)	datele operaționale cu caracter personal sunt încă necesare pentru a fi arhivate în interes public sau în scopuri statistice.

Articolul 30

Securitatea datelor operaționale cu caracter personal

Eurojust și statele membre stabilesc mecanisme pentru a asigura că măsurile de securitate menționate la articolul 91 din Regulamentul (UE) 2018/1725 sunt avute în vedere dincolo de hotarele sistemelor de informații.

Articolul 31

Dreptul de acces al persoanei vizate

(1) Orice persoană vizată care dorește să-și exercite dreptul de acces menționat la articolul 80 din Regulamentul (UE) 2018/1725, la datele operaționale cu caracter personal care o privesc prelucrate de Eurojust poate adresa o cerere Eurojust sau autorității naționale de supraveghere dintr-un stat membru. Autoritatea în cauză transmite cererea către Eurojust fără întârziere și, în orice caz, în termen de o lună de la primire.

(2) Eurojust răspunde la aceste cereri fără întârziere nejustificată și, în orice caz, în termen de trei luni de la primire.

(3) Autoritățile competente din statele membre în cauză sunt consultate de către Eurojust cu privire la decizia care urmează să fie adoptată ca răspuns la o cerere. Decizia referitoare la accesul la date este luată de Eurojust numai în strânsă cooperare cu statele membre direct vizate de comunicarea datelor respective. În cazul în care un stat membru ridică obiecții cu privire la decizia propusă de Eurojust, acesta notifică Eurojust motivele obiecțiilor sale. Eurojust respectă aceste obiecții. Membrii naționali vizați comunică ulterior autoritățile competente conținutul deciziei Eurojust.

(4) Membrii naționali vizați analizează cererea și ajung la o decizie în numele Eurojust. În cazul în care membrii naționali vizați nu sunt de acord, fac apel la Colegiu, care decide în privința cererii cu o majoritate de două treimi.

Articolul 32

Limitarea dreptului de acces

În cazurile menționate la articolul 81 din Regulamentul (UE) 2018/1725, Eurojust informează persoana vizată după consultarea autorităților competente ale statelor membre în cauză, în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din prezentul regulament.

Articolul 33

Dreptul la restricționarea prelucrării

Fără a aduce atingere excepțiilor prevăzute la articolul 29 alineatul (7) din prezentul regulament, în cazul în care prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal a fost restricționată în temeiul articolului 82 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725, astfel de date operaționale cu caracter personal pot fi prelucrate numai pentru protecția drepturilor persoanei vizate sau ale unei alte persoane fizice sau juridice care este parte în procedurile în care Eurojust este parte, sau în scopurile prevăzute la articolul 82 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725.

Articolul 34

Accesul autorizat la date operaționale cu caracter personal în cadrul Eurojust

Numai membrii naționali, supleanții și asistenții acestora, experții naționali detașați autorizați, persoanele menționate la articolul 20 alineatul (3), în măsura în care sunt conectate la sistemul de gestionare a cazurilor, și personalul autorizat al Eurojust pot avea acces la datele operaționale cu caracter personal prelucrate de Eurojust, în scopul îndeplinirii sarcinilor Eurojust și în limitele prevăzute la articolele 23, 24 și 25.

Articolul 35

Evidența categoriilor de activități de prelucrare

(1) Eurojust păstrează o evidență a tuturor categoriilor de activități de prelucrare aflate în responsabilitatea sa. Evidența cuprinde toate informațiile următoare:

(a)	datele de contact Eurojust, precum și numele și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor;

(b)	scopurile prelucrării;

(c)	o descriere a categoriilor de persoane vizate și a categoriilor de date operaționale cu caracter personal;

(d)	categoriile de destinatari cărora le-au fost sau le vor fi divulgate datele operaționale cu caracter personal, inclusiv destinatarii din țări terțe sau organizații internaționale;

(e)	atunci când este cazul, transferurile de date operaționale cu caracter personal către o țară terță sau către o organizație internațională, inclusiv identificarea țării terțe sau a organizației internaționale respective;

(f)	atunci când este posibil, termenele preconizate pentru ștergerea diferitelor categorii de date;

(g)	atunci când este posibil, o descriere generală a măsurilor tehnice și organizatorice de securitate menționate la articolul 91 din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(2) Evidențele menționate la alineatul (1) se țin în scris, inclusiv în format electronic.

(3) Eurojust pune evidențele la dispoziția AEPD, la cererea acesteia.

Articolul 36

Desemnarea responsabilului cu protecția datelor

(1) Comitetul executiv desemnează un responsabil cu protecția datelor. Responsabilul cu protecția datelor este un membru al personalului special numit în acest scop. Responsabilul cu protecția datelor acționează în mod independent și nu poate accepta instrucțiuni în îndeplinirea atribuțiilor sale.

(2) Responsabilul cu protecția datelor este selectat pe baza calităților profesionale ale acestuia și, în special, a cunoștințelor de specialitate în domeniul legislației și practicilor privind protecția datelor, precum și pe baza capacității de a-și îndeplini sarcinilor în temeiul prezentul regulament, în special cele prevăzute la articolul 38.

(3) Selectarea responsabilului cu protecția datelor nu trebuie să genereze un conflict de interese între atribuțiile sale în calitate de responsabil cu protecția datelor și orice altă atribuție oficială pe care acesta ar avea-o, în special în legătură cu aplicarea prezentului regulament.

(4) Responsabilul cu protecția datelor este numit pentru o perioadă de patru ani și este eligibil pentru a fi numit din nou până la cumularea unui mandat de maximum opt ani. Responsabilul cu protecția datelor nu poate fi eliberat din funcția sa de către Comitetul executiv decât cu acordul AEPD, dacă nu mai îndeplinește condițiile impuse de exercitarea atribuțiilor sale.

(5) Eurojust publică datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor și le comunică AEPD.

Articolul 37

Funcția de responsabil cu protecția datelor

(1) Eurojust se asigură că responsabilul cu protecția datelor este implicat în mod corespunzător și în timp util în toate aspectele legate de protecția datelor cu caracter personal.

(2) Eurojust sprijină responsabilul cu protecția datelor în îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 38, asigurându-i resursele necesare și personalul necesar pentru îndeplinirea acestor sarcini și asigurându-i accesarea datelor cu caracter personal și a operațiunilor de prelucrare, precum și pentru menținerea cunoștințelor sale de specialitate.

(3) Eurojust se asigură că responsabilul cu protecția datelor nu primește niciun fel de instrucțiuni în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor sale. Responsabilul cu protecția datelor nu este demis sau sancționat de către comitetul executiv pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Responsabilul cu protecția datelor raportează direct Colegiului, cu privire la datele operaționale cu caracter personal, și Comitetului executiv cu privire la datele administrative cu caracter personal.

(4) Persoanele vizate pot contacta responsabilul cu protecția datelor cu privire la toate chestiunile legate de prelucrarea datelor lor personale și de exercitarea drepturilor lor în temeiul prezentului regulament și în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1725.

(5) Comitetul executiv adoptă norme de aplicare cu privire la responsabilul pentru protecția datelor. Normele de aplicare respective se referă, în special, la procedura de selecție pentru funcția de responsabil cu protecția datelor, la demiterea, sarcinile, atribuțiile și competențele sale, precum și garanțiile de independență ale responsabilului cu protecția datelor.

(6) Responsabilul cu protecția datelor și personalul acestuia sunt supuși obligației de confidențialitate, în conformitate cu articolul 72.

(7) Responsabilul cu protecția datelor poate fi consultat de către operator sau de către persoana împuternicită de acesta, de către Comitetul pentru personal și de către orice persoană fizică, fără să se recurgă la căile oficiale, în orice problemă privind interpretarea sau aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului (UE) 2018/1725. Nimeni nu poate suferi un prejudiciu ca urmare a aducerii la cunoștința responsabilului cu protecția datelor cu protecția datelor a unui fapt despre care se susține că ar reprezenta o încălcare a prezentului regulament sau a Regulamentului (UE) 2018/1725.

(8) După numirea responsabilului cu protecția datelor, numele acestuia se comunică AEPD de către Eurojust.

Articolul 38

Sarcinile responsabilului cu protecția datelor

(1) Responsabilul cu protecția datelor are, în special, următoarele sarcini în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal:

(a)

asigurarea, în mod independent, a respectării de către Eurojust a dispozițiilor referitoare la protecția datelor din prezentul regulament și din Regulamentul (UE) 2018/1725, precum și a dispozițiilor relevante privind protecția datelor din regulamentul de procedură al Eurojust; aceasta include și monitorizarea respectării prezentului regulament, a Regulamentului (UE) 2018/1725, a altor dispoziții ale Uniunii sau naționale privind protecția datelor, precum și a politicilor Eurojust în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, inclusiv alocarea responsabilităților și acțiunile de sensibilizare și de formare a personalului implicat în operațiunile de prelucrare, și auditurile aferente;

(b)	informarea și consilierea Eurojust, precum și a angajaților care prelucrează date cu caracter personal cu privire la obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2018/1725 și al altor dispoziții ale Uniunii sau naționale referitoare la protecția datelor;

(c)	consiliere la cerere în ceea ce privește evaluarea impactului asupra protecției datelor și monitorizarea funcționării acesteia, în temeiul articolului 89 din Regulamentul (UE) 2018/1725;

(d)	asigurarea păstrării unei evidențe a transferului și a primirii de date cu caracter personal, în conformitate cu dispozițiile care urmează a fi prevăzute în regulamentul de procedură al Eurojust;

(e)	cooperarea cu personalul Eurojust responsabil pentru procedurile, formarea și consilierea privind prelucrarea datelor;

(f)	cooperarea cu AEPD;

(g)	asigurarea faptului că, la cerere, persoanele vizate sunt informate cu privire la drepturile pe care le au în temeiul prezentului regulament și al Regulamentului (UE) 2018/1725;

(h)	asumarea rolului de punct de contact pentru AEPD în chestiuni legate de prelucrare, inclusiv consultarea prealabilă menționată la articolul 90 din Regulamentul (UE) 2018/1725 și consultarea, dacă este cazul, cu privire la orice alte chestiuni;

(i)	consiliere la cerere, în ceea ce privește necesitatea unei notificări sau a unei comunicări privind încălcarea securității datelor cu caracter personal, în temeiul articolelor 92 și 93 din Regulamentul (UE) 2018/1725;

(j)	elaborarea unui raport anual și transmiterea acestuia Comitetului executiv, Colegiului și AEPD.

(2) Responsabilul cu protecția datelor exercită funcțiile prevăzute de Regulamentul (UE) 2018/1725 referitor la datele administrative cu caracter personal.

(3) Responsabilul cu protecția datelor și membrii personalului Eurojust care îl asistă pe responsabilul cu protecția datelor în îndeplinirea atribuțiilor sale au acces la datele cu caracter personal prelucrate de Eurojust, precum și la sediul acestuia, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

(4) În cazul în care responsabilul cu protecția datelor consideră că dispozițiile Regulamentului (UE) 2018/1725 referitoare la prelucrarea datelor administrative cu caracter personal sau dispozițiile prezentului regulament sau a articolului 3 din capitolul IX din Regulamentul (UE) 2018/1725 referitoare la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal nu au fost respectate, acesta informează Comitetul executiv, solicitându-i să soluționeze nerespectarea într-un anumit termen. În cazul în care Comitetul executiv nu soluționează nerespectarea în termenul stabilit, responsabilul pentru protecția datelor sesizează AEPD.

Articolul 39

Notificarea autorităților vizate în cazul încălcării securității datelor cu caracter personal

(1) În cazul în care are loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal, Eurojust notifică, fără întârzieri nejustificate, autoritățile competente ale statelor membre în cauză, cu privire la încălcarea respectivă.

(2) Notificarea menționată la alineatul (1) trebuie, cel puțin:

(a)	să descrie caracterul încălcării securității datelor cu caracter personal, inclusiv, acolo unde este posibil și adecvat, categoriile și numărul persoanelor vizate în cauză, precum și categoriile și numărul de înregistrări de date în cauză;

(b)	să descrie consecințele probabile ale încălcării securității datelor cu caracter personal;

(c)	să descrie măsurile propuse sau întreprinse de Eurojust pentru a remedia problema încălcării securității datelor cu caracter personal; și

(d)	dacă este cazul, să recomande măsuri de atenuare a eventualelor efecte negative ale încălcării securității datelor cu caracter personal.

Articolul 40

Supervizarea de către AEPD

(1) AEPD răspunde de monitorizarea și asigurarea aplicării dispozițiilor prezentului regulament și a Regulamentului (UE) 2018/1725 referitoare la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal de către Eurojust, precum și de consilierea Eurojust și a persoanelor vizate cu privire la toate aspectele care se referă la prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal. În acest scop, AEPD exercită atribuțiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, exercită competențele acordate la alineatul (3) din prezentul articol și cooperează cu autoritățile naționale de supraveghere în conformitate cu articolul 42.

(2) AEPD are următoarele atribuții, în temeiul prezentului regulament și al Regulamentul (UE) 2018/1725:

(a)	primirea și examinarea plângerilor și informarea persoanelor vizate cu privire la rezultat într-un termen rezonabil;

(b)	efectuarea de anchete fie din proprie inițiativă, fie pe baza unei plângeri și informarea persoanelor vizate cu privire la rezultat într-un termen rezonabil;

(c)	monitorizarea și asigurarea aplicării dispozițiilor prezentului regulament și ale Regulamentului (UE) 2018/1725 care se referă la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal de către Eurojust;

(d)

consilierea Eurojust, fie din proprie inițiativă, fie ca răspuns la o consultare, cu privire la toate aspectele care au legătură cu prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal, în special înainte ca Eurojust să elaboreze norme interne referitoare la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale în ceea ce privește prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal.

(3) În temeiul prezentului regulament și al Regulamentului (UE) 2018/1725, AEPD poate, ținând cont de implicațiile pentru cercetările și urmăririle penale din statele membre:

(a)	consilia persoanele vizate în exercitarea drepturilor lor;

(b)	sesiza Eurojust în cazul unei presupuse încălcări a dispozițiilor care reglementează prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal și, dacă este necesar, poate să facă propuneri pentru remedierea încălcării și pentru îmbunătățirea protecției persoanelor vizate;

(c)	consulta Eurojust atunci când cererile de exercitare a anumitor drepturi legate de datele operaționale cu caracter personal au fost refuzate, încălcând articolul 31, 32 sau 33 din prezentul regulament sau articolele 77-82 sau articolul 84 din Regulamentul (UE) 2018/1725;

(d)	avertiza Eurojust;

(e)

ordona Eurojust să efectueze rectificarea, restricționarea sau ștergerea datelor operaționale cu caracter personal care au fost prelucrate de Eurojust încălcând dispozițiile care reglementează prelucrarea datelor operaționale cu caracter personal, precum și notifica astfel de acțiuni părților terțe cărora le-au fost divulgate datele respective, cu condiția ca acest lucru să nu afecteze sarcinile Eurojust prevăzute la articolul 2;

(f)	sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea”), în condițiile stipulate de TFUE, cu privire la problema în cauză;

(g)	interveni în acțiunile introduse în fața Curții.

(4) AEPD are acces la datele operaționale cu caracter personal prelucrate de Eurojust și la sediile acestuia, în măsura în care acest lucru este necesar pentru exercitarea sarcinilor sale.

(5) AEPD elaborează un raport anual privind activitățile de supraveghere referitoare la Eurojust. Acest raport face parte din raportul anual al AEPD menționat la articolul 60 din Regulamentul (UE) 2018/1725. Autoritățile naționale de supraveghere sunt invitate să facă observații asupra acestui raport înainte ca el să devină parte din raportul anual al AEPD menționat la articolul 60 din Regulamentului (UE) 2018/1725. AEPD ține cont în cel mai înalt grad de observațiile autorităților naționale de supraveghere și, în orice caz, face trimitere la acestea în raportul anual.

(6) Eurojust cooperează cu AEPD în exercitarea sarcinilor sale, la cererea acesteia,.

Articolul 41

Respectarea secretul profesional de către AEPD

(1) AEPD, precum și membrii personalului, atât pe durata mandatului, cât și după încetarea acestuia, sunt obligați să respecte secretul profesional cu privire la informațiile confidențiale la care au avut acces în exercitarea atribuțiilor oficiale.

(2) Atunci când își exercită competențele de supraveghere, AEPD ține seama cu maximă strictețe de caracterul secret al anchetelor judiciare și al procedurilor penale, în conformitate cu dreptul Uniunii și al statelor membre.

Articolul 42

Cooperarea între AEPD și autoritățile naționale de supraveghere

(1) AEPD acționează în strânsă colaborare cu autoritățile naționale de supraveghere cu privire la aspectele care necesită implicare națională, în special în cazul în care AEPD sau o autoritate națională de supraveghere constată discrepanțe majore între practicile statelor membre sau transferuri potențial ilegale care utilizează canalele de comunicare ale Eurojust sau în contextul întrebărilor adresate de una sau mai multe autorități naționale de supraveghere cu privire la punerea în aplicare și interpretarea prezentului regulament.

(2) În cazurile menționate la alineatul (1), se asigură o supraveghere coordonată în conformitate cu articolul 62 din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(3) AEPD informează pe deplin autoritățile naționale de supraveghere cu privire la toate aspectele care le afectează direct sau sunt în alt fel relevante pentru acestea. La cererea uneia sau a mai multor autorități naționale de supraveghere, AEPD le informează cu privire la chestiuni specifice.

(4) În cazuri legate de date originare dintr-unul sau mai multe state membre, inclusiv în cazurile menționate la articolul 43 alineatul (3), AEPD consultă autoritățile naționale de supraveghere în cauză. AEPD nu decide cu privire la luarea altor măsuri înainte ca aceste autorități naționale de supraveghere să fi informat AEPD cu privire la poziția lor, într-un termen specificat de AEPD. Termenul respectiv nu poate fi mai scurt de o lună sau mai lung de trei luni. AEPD ține cont în cel mai înalt grad de poziția autorităților naționale de supraveghere în cauză. În cazul în care intenționează să nu urmeze poziția acestora, AEPD le informează, le oferă o justificare și transmite chestiunea Comitetului european pentru protecția datelor.

În cazurile pe care le consideră de extremă urgență, AEPD poate decide să adopte măsuri imediate. În astfel de cazuri, AEPD informează imediat autoritățile naționale de supraveghere în cauză și justifică natura urgentă a situației, precum și măsura pe care a luat-o.

(5) Autoritățile naționale de supraveghere informează AEPD cu privire la orice măsură pe care o iau cu privire la transferul, extragerea sau la oricare altă comunicare de date operaționale cu caracter personal efectuată de statele membre în temeiul prezentului regulament.

Articolul 43

Dreptul de a depune plângere la AEPD în ceea ce privește datele operaționale cu caracter personal

(1) Orice persoană vizată are dreptul de a depune o plângere la AEPD, în cazul în care consideră că prelucrarea de către Eurojust a datelor operaționale cu caracter personal care o privesc nu respectă prezentul regulament sau Regulamentul (UE) 2018/1725.

(2) În cazul în care o plângere se referă la o decizie menționată la articolul 31, 32 sau 33 din prezentul regulament sau articolul 80, 81 sau 82 din Regulamentul (UE) 2018/1725, AEPD consultă autoritățile naționale de supraveghere sau organismul judiciar competent din statul membru care a furnizat datele sau din statul membru direct interesat. La adoptarea deciziei sale, care poate cuprinde și un refuz de a transmite orice informație, AEPD ține seama de opinia autorității naționale de supraveghere sau a organului judiciar competent.

(3) În cazul în care o plângere se referă la prelucrarea datelor furnizate Eurojust de către un stat membru, AEPD și autoritatea națională de supraveghere a statului membru care a furnizat datele, fiecare acționând în conformitate cu competențele lor respective, se asigură că verificările necesare privind legalitatea prelucrării datelor au fost efectuate în mod corect.

(4) În cazul în care o plângere se referă la prelucrarea datelor furnizate Eurojust de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, de către țări terțe sau organizații internaționale, sau la prelucrarea datelor obținute de Eurojust de la surse aflate la dispoziția publicului, AEPD se asigură că Eurojust a efectuat corect verificările necesare privind legalitatea prelucrării datelor.

(5) AEPD informează persoana vizată cu privire la evoluția și soluționarea plângerii, inclusiv cu privire la posibilitatea de a exercita o cale de atac judiciară în temeiul articolului 44.

Articolul 44

Dreptul la exercitarea unei căi de atac judiciare împotriva AEPD

Acțiunile împotriva deciziilor AEPD privind datele operaționale cu caracter personal sunt introduse la Curte.

Articolul 45

Responsabilitatea în materie de protecție a datelor

(1) Eurojust prelucrează datele operaționale cu caracter personal în așa fel încât să se poată stabili ce autoritate a furnizat datele respective sau de unde au fost extrase datele.

(2) Responsabilitatea pentru exactitatea datelor operaționale cu caracter personal aparține:

(a)	Eurojust, pentru datele operaționale cu caracter personal prezentate de un stat membru sau de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cazul în care datele furnizate au fost modificate în cursul prelucrării de către Eurojust;

(b)	statului membru sau instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii care a furnizat datele către Eurojust, în cazul în care datele furnizate nu sunt modificate în cursul prelucrării de către Eurojust;

(c)	Eurojust, pentru datele operaționale cu caracter personal furnizate de țări terțe sau organizații internaționale, precum și pentru datele operaționale cu caracter personal extrase de Eurojust din surse disponibile în mod public.

(3) Responsabilitatea pentru respectarea Regulamentului (UE) 2018/1725 în ceea ce privește datele administrative cu caracter personal și respectarea prezentului regulament și a articolului 3 și capitolului IX din Regulamentul (UE) 2018/1725 în ceea ce privește datele operaționale cu caracter personal revine Eurojust.

Responsabilitatea pentru legalitatea unui transfer de date operaționale cu caracter personal aparține:

(a)	atunci când un stat membru a furnizat datele operaționale cu caracter personal către Eurojust, statului membru respectiv;

(b)	Eurojust, atunci când aceasta a furnizat datele operaționale cu caracter personal către statele membre, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, către țări terțe sau organizații internaționale.

(4) Sub rezerva altor dispoziții ale prezentului regulament, Eurojust este responsabil de toate datele pe care le prelucrează..

Articolul 46

Răspunderea pentru prelucrarea neautorizată sau incorectă a datelor

(1) Eurojust răspunde, în conformitate cu articolul 340 din TFUE, pentru orice fel de prejudiciu cauzat unei persoane, care rezultă din prelucrarea neautorizată sau incorectă a datelor de către Eurojust.

(2) Plângerile împotriva Eurojust privind răspunderea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol sunt soluționate de Curte în conformitate cu articolul 268 din TFUE.

(3) Fiecare stat membru răspunde, în conformitate cu dreptul său intern, pentru orice fel de prejudiciu cauzat unei persoane care rezultă din prelucrarea neautorizată sau incorectă a datelor efectuată de statul membru în cauză și care i-au fost comunicate Eurojust.

CAPITOLUL V

RELAȚIILE CU PARTENERII

SECȚIUNEA I

Dispoziții comune

Articolul 47

Dispoziții comune

(1) În măsura în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Eurojust poate stabili și întreține relații de cooperare cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în conformitate cu obiectivele respective ale acestora, cu autoritățile competente ale țărilor terțe și cu organizațiile internaționale, în conformitate cu strategia de cooperare menționată la articolul 52.

(2) În măsura în care acest lucru este relevant pentru îndeplinirea sarcinilor sale și sub rezerva oricărei restricții în temeiul articolului 21 alineatul (8) și al articolului 76, Eurojust poate face schimb de orice informații cu entitățile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, cu excepția datelor cu caracter personal.

(3) În scopurile precizate la alineatele (1) și (2), Eurojust poate încheia acorduri de lucru cu entitățile menționate la alineatul (1). Aceste acorduri de lucru nu constituie un temei pentru autorizarea schimbului de date cu caracter personal și nu au caracter obligatoriu pentru Uniune sau pentru statele membre ale acesteia.

(4) Eurojust poate să primească și să prelucreze datele cu caracter personal primite din partea entităților menționate la alineatul (1) în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor sale și sub rezerva normelor aplicabile privind protecția datelor.

(5) Datele cu caracter personal sunt transmise de Eurojust instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, țărilor terțe și organizațiilor internaționale dacă acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii sarcinilor sale și în conformitate cu articolele 55 și 56. Dacă datele care urmează să fie transferate au fost furnizate de un stat membru, Eurojust trebuie să obțină aprobarea autorității naționale competente a statului membru respectiv, cu excepția cazului în care statul membru a acordat o autorizație prealabilă pentru astfel de transferuri ulterioare, fie generală, fie sub rezerva unor condiții specifice. Acest acord poate fi retras în orice moment.

(6) În cazul în care statele membre, instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii, țările terțe sau organizațiile internaționale au primit date cu caracter personal de la Eurojust, transferurile ulterioare de astfel de date către părți terțe sunt interzise cu excepția cazului în care toate condițiile următoare sunt îndeplinite:

(a)	Eurojust a obținut consimțământul prealabil din partea statului membru care a furnizat datele;

(b)	Eurojust și-a dat consimțământul explicit după analizarea circumstanțelor cazului respectiv; și

(c)	transferul ulterior este destinat numai pentru un scop specific care nu este incompatibil cu scopul pentru care au fost transmise datele.

SECȚIUNEA II

Relațiile cu partenerii din cadrul Uniunii

Articolul 48

Cooperarea cu Rețeaua Judiciară Europeană și cu alte rețele ale Uniunii implicate în cooperarea judiciară în materie penală

(1) Eurojust și Rețeaua Judiciară Europeană în materie penală mențin relații privilegiate, bazate pe consultare și complementaritate, în special între membrul național, punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene din același stat membru ca al membrului național și corespondenții naționali ai Eurojust și Rețeaua Judiciară Europeană. Pentru a garanta o cooperare eficientă, se adoptă următoarele măsuri:

(a)	membrii naționali informează, de la caz la caz, punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene cu privire la toate cazurile pentru care aceștia consideră că rețeaua ar fi mai în măsură să le trateze;

(b)

secretariatul Rețelei Judiciare Europene face parte din personalul Eurojust. Acesta funcționează ca unitate distinctă; secretariatul poate utiliza resursele administrative ale Eurojust care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor Rețelei Judiciare Europene, inclusiv pentru acoperirea costurilor reuniunilor plenare ale rețelei;

(c)	punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene pot fi invitate, de la caz la caz, să participe la reuniunile Eurojust;

(d)	Eurojust și Rețeaua Judiciară Europeană pot apela la sistemul național de coordonare Eurojust atunci când stabilesc, în conformitate cu articolul 20 alineatul (7) litera (b), dacă o solicitare ar trebui tratată cu sprijinul Eurojust sau al Rețelei Judiciare Europene.

(2) Secretariatul Rețelei echipelor comune de anchetă și cel al rețelei înființate prin Decizia 2002/494/JAI fac parte din personalul Eurojust. Aceste secretariate funcționează ca unități distincte. Acestea pot utiliza resursele administrative ale Eurojust care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Coordonarea secretariatelor este asigurată de către Eurojust. Prezentul alineat se aplică secretariatului oricărei rețele relevante implicate în cooperarea judiciară în materie penală pentru care Eurojust trebuie să ofere sprijin sub forma unui secretariat. Eurojust poate să sprijine rețele europene relevante și organe implicate în cooperarea judiciară în materie penală, inclusiv, dacă este cazul, prin secretariat găzduit de Eurojust.

(3) Rețeaua înființată prin Decizia 2008/852/JAI a Consiliului poate solicita ca Eurojust să pună la dispoziție un secretariat al rețelei. În cazul unei astfel de solicitări, se aplică alineatul (2).

Articolul 49

Relațiile cu Europol

(1) Eurojust ia toate măsurile corespunzătoare pentru a permite Europol, în limitele mandatului Europol, să aibă acces indirect, pe baza unui sistem de tip rezultat pozitiv/negativ („hit/no-hit”), la informațiile furnizate Eurojust, fără a aduce atingere restricțiilor indicate de statul membru, organul, oficiul sau agenția Uniunii, țara terță, organizația internațională. În cazul unui rezultat pozitiv, Eurojust inițiază procedura prin care informațiile care au generat rezultatul pozitiv pot face obiectul schimbului, în conformitate cu decizia statului membru, a organului, oficiului sau agenției Uniunii, a țării terțe, a organizației internaționale care a furnizat informațiile către Eurojust.

(2) Căutările de informații în conformitate cu alineatul (1) se realizează numai cu scopul de a identifica dacă informațiile disponibile în cadrul Europol corespund informațiilor prelucrate de către Eurojust.

(3) Eurojust permite căutările în conformitate cu alineatul (1) numai după obținerea de la Europol a informațiilor cu privire la care membrii personalului Europol au fost desemnați ca fiind autorizați să efectueze astfel de căutări.

(4) În cazul în care, în timpul activităților Eurojust de prelucrare a informațiilor cu privire la o cercetare individuală, Eurojust sau un stat membru identifică necesitatea de coordonare, cooperare sau sprijin în conformitate cu mandatul Europol, Eurojust aduce acest lucru la cunoștința Europol și inițiază procedura schimbului de informații, în conformitate cu decizia statului membru care furnizează informația. Într-un astfel de caz, Eurojust se consultă cu Europol.

(5) Eurojust stabilește și menține o cooperare strânsă cu Europol, în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de către cele două agenții și pentru realizarea obiectivelor lor, ținând cont de necesitatea de a evita dublarea eforturilor.

În acest scop, directorul executiv al Europol și președintele Eurojust se întâlnesc periodic pentru a discuta aspecte de interes comun.

(6) Europol respectă orice restricție a accesului sau a utilizării, generală sau specifică, indicată de un stat membru, un organ, oficiu sau agenție a Uniunii, o țară terță sau o organizație internațională în legătură cu informațiile pe care le furnizat.

Articolul 50

Relațiile cu EPPO

(1) Eurojust stabilește și menține relații strânse cu EPPO, bazate pe cooperarea reciprocă în cadrul mandatelor și competențelor lor respective și pe dezvoltarea legăturilor operaționale, administrative și de gestionare dintre acestea, astfel cum sunt definite în prezentul articol. În acest scop, președintele Eurojust și procurorul-șef european se vor întâlni periodic pentru a discuta aspecte de interes comun. Aceștia se reunesc la solicitarea președintelui Eurojust sau a procurorului-șef european.

(2) Eurojust tratează cererile de sprijin care provin de la EPPO fără întârzieri nejustificate și soluționează astfel de cereri, dacă este cazul, ca și cum acestea ar fi fost primite de la o autoritate națională competentă în materie de cooperare judiciară.

(3) Ori de câte ori este necesar în vederea sprijinirii cooperării instituite în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, Eurojust face uz de sistemele naționale de coordonare Eurojust instituite în conformitate cu articolul 20, precum și de relațiile pe care le-a stabilit cu țări terțe, inclusiv cu magistrații de legătură.

(4) În chestiuni operaționale pertinente competențelor EPPO, Eurojust informează EPPO și, dacă este cazul, asociază EPPO la activitățile sale referitoare la cazurile transfrontaliere, inclusiv prin:

(a)	schimbul de informații privind cazurile sale, inclusiv de date cu caracter personal, în conformitate cu dispozițiile relevante din prezentul regulament;

(b)	solicitarea EPPO să ofere sprijin.

(5) Eurojust are acces indirect pe baza unui sistem de tip rezultat pozitiv/negativ („hit/no-hit”) în sistemul de gestionare a cazurilor al EPPO. Ori de câte ori se obține o concordanță între datele introduse de către EPPO în sistemul de gestionare a cazurilor și datele deținute de Eurojust, faptul că există o concordanță este comunicat Eurojust, EPPO și statului membre care a furnizat datele către Eurojust. Eurojust ia măsurile necesare pentru a permite EPPO accesul indirect la informațiile din sistemul său de gestionare a cazurilor, pe baza unui sistem de tip răspuns pozitiv/negativ („hit/no-hit”).

(6) EPPO se poate baza pe sprijinul și resursele administrației Eurojust. În acest scop, Eurojust poate presta pentru EPPO servicii de interes comun. Detaliile sunt reglementate printr-un acord.

Articolul 51

Relațiile cu alte organe, oficii și agenții ale Uniunii

(1) Eurojust stabilește și menține relații de cooperare cu Rețeaua Europeană de Formare Judiciară.

(2) OLAF contribuie la activitatea de coordonare a Eurojust în ceea ce privește protecția intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu mandatul său în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013.

(3) Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă contribuie la activitatea Eurojust inclusiv prin transmiterea de informații pertinente prelucrate în conformitate cu mandatul și sarcinile sale prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului (21). Prelucrarea de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă a oricărei date cu caracter personal în legătură cu aceasta este reglementată prin Regulamentul (UE) 2018/1725.

(4) În scopul primirii și transmiterii de informații între Eurojust și OLAF, și fără a aduce atingere articolului 8 din prezentul regulament, statele membre se asigură că membrii naționali ai Eurojust sunt considerați autorități competente ale statelor membre doar în scopurile stabilite de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013. Schimbul de informații între OLAF și membrii naționali nu aduce atingere obligației de a furniza informații altor autorități competente în temeiul respectivelor regulamente.

SECȚIUNEA III

Cooperarea internațională

Articolul 52

Relațiile cu autoritățile țărilor terțe și cu organizațiile internaționale

(1) Eurojust poate stabili și menține relații de cooperare cu autoritățile din țările terțe și cu organizații internaționale.

În acest scop, Eurojust elaborează, o dată la 4 ani, în dialog cu Comisia, o strategie de cooperare care precizează țările terțe și organizațiile internaționale în legătură cu care există o necesitate operațională de cooperare.

(2) Eurojust poate încheia acorduri de lucru cu entitățile menționate la articolul 47 alineatul (1).

(3) Eurojust poate desemna, de comun acord cu autoritățile competente în cauză, puncte de contact în țări terțe pentru a facilita cooperarea în conformitate cu necesitățile operaționale ale Eurojust.

Articolul 53

Magistrații de legătură detașați în țările terțe

(1) În scopul de a facilita cooperarea judiciară cu țări terțe în cazurile în care Eurojust furnizează asistență în conformitate cu prezentul regulament, colegiul poate detașa magistrați de legătură în țări terțe cu condiția existenței unui acord de lucru cu autoritățile competente ale țării terțe respective, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (3).

(2) Sarcinile magistraților de legătură cuprind orice activitate care urmărește să favorizeze și să accelereze, în special prin stabilirea de contacte directe cu autoritățile competente ale țării terțe respective, orice formă de cooperare judiciară în materie penală. În îndeplinirea sarcinilor care le revin, magistrații de legătură pot face schimb de date operaționale cu caracter personal cu autoritățile competente ale țării terțe în cauză în conformitate cu articolul 56.

(3) Magistratul de legătură menționat la alineatul (1) trebuie să aibă experiență profesională în cadrul Eurojust și cunoștințe adecvate privind cooperarea judiciară și modul de funcționare a Eurojust. Detașarea magistratului de legătură în numele Eurojust este supusă consimțământului prealabil al magistratului și al statului său membru.

(4) În cazul în care magistratul de legătură detașat de Eurojust este selecționat dintre membrii naționali, supleanți sau asistenți:

(a)	statul membru în cauză îl înlocuiește din calitatea sa de membru național, supleant sau asistent;

(b)	acesta încetează să aibă dreptul de a exercita competențele care i-au fost conferite în temeiul articolului 8.

(5) Fără a aduce atingere articolului 110 din Statutul funcționarilor, colegiul elaborează clauzele și condițiile privind detașarea magistraților de legătură, inclusiv nivelul remunerației acestora. Colegiul adoptă măsurile de punere în aplicare necesare în acest sens, în consultare cu Comisia.

(6) Activitățile magistraților de legătură detașați de Eurojust sunt supuse supravegherii AEPD. Magistrații de legătură prezintă rapoarte colegiului, care informează Parlamentul European și Consiliul în raportul anual și în mod corespunzător cu privire la activitățile lor. Magistrații de legătură informează membrii naționali și autoritățile naționale competente cu privire la toate cazurile care privesc statele lor membre.

(7) Autoritățile competente ale statelor membre și magistrații de legătură menționați la alineatul (1) se pot contacta reciproc în mod direct. În astfel de cazuri, magistratul de legătură informează membrul național respectiv cu privire la aceste contacte.

(8) Magistrații de legătură menționați la alineatul (1) sunt conectați la sistemul de gestionare a cazurilor.

Articolul 54

Cereri de cooperare judiciară adresate țărilor terțe și primite din partea acestora

(1) Eurojust poate coordona, cu acordul statelor membre în cauză, executarea cererilor de cooperare judiciară emise de o țară terță în cazul în care aceste cereri necesită executarea în cel puțin două state membre în cadrul aceleiași cercetări. Astfel de cereri pot fi, de asemenea, transmise către Eurojust de o autoritate națională competentă.

(2) În cazuri urgente și în conformitate cu articolul 19, MCP poate primi și transmite cererile menționate la alineatul (1) din prezentul articol, dacă au fost formulate de o țară terță care a încheiat un acord de cooperare sau un acord de lucru cu Eurojust.

(3) Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (5), în cazul în care cererile de cooperare judiciară, care se referă la aceeași cercetare și care necesită executarea într-o țară terță, sunt întocmite de statul membru în cauză, Eurojust facilitează cooperarea judiciară cu țara terță respectivă.

SECȚIUNEA IV

Transferuri de date cu caracter personal

Articolul 55

Transmiterea datelor operaționale cu caracter personal către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii

(1) Sub rezerva oricăror restricții suplimentare în temeiul prezentului regulament, în special în temeiul articolului 21 alineatul (8), al articolului 47 alineatul (5) și al articolului 76, Eurojust transmite date operaționale cu caracter personal către o altă instituție, un alt organ, un alt oficiu sau o altă agenție a Uniunii numai în cazul în care datele sunt necesare pentru îndeplinirea legitimă a sarcinilor care sunt de competența instituției, organului, oficiului sau agenției respective a Uniunii.

(2) În cazul în care datele operaționale cu caracter personal sunt transmise ca urmare a unei cereri din partea unei alte instituții, a unui alt organ, a unui alt oficiu sau a unei alte agenții a Uniunii, atât operatorul, cât și destinatarul își asumă răspunderea pentru legitimitatea transferului respectiv.

Eurojust este obligat să verifice competența celeilalte instituții, a celuilalt organ, a celuilalt oficiu sau a celeilalte agenții a Uniunii și să facă o evaluare provizorie a necesității transmiterii de date operaționale cu caracter personal. Dacă apar îndoieli în privința necesității acestui transfer, Eurojust solicită destinatarului mai multe informații.

Cealaltă instituție, celălalt organ, celălalt oficiu sau cealaltă agenție a Uniunii se asigură că necesitatea transmiterii de date operaționale cu caracter personal poate fi verificată ulterior.

(3) Cealaltă instituție, celălalt organ, celălalt oficiu sau cealaltă agenție a Uniunii prelucrează datele operaționale cu caracter personal numai în scopurile pentru care au fost transmise.

Articolul 56

Principiile generale ale transferurilor de date operaționale cu caracter personal către țări terțe și către organizații internaționale

(1) Eurojust poate transfera date operaționale cu caracter personal către o țară terță sau către o organizație internațională, sub rezerva respectării normelor aplicabile privind protecția datelor și a celorlalte dispoziții din prezentul regulament, și numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	transferul este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor Eurojust;

(b)	autoritatea din țara terță sau din organizația internațională către care sunt transferate datele operaționale cu caracter personal are competențe de aplicare a legii și competențe în materie penală;

(c)

în cazul în care datele operaționale cu caracter personal care urmează să fie transferate în conformitate cu prezentul articol au fost transmise sau puse la dispoziția Eurojust de un stat membru, Eurojust obține autorizația prealabilă pentru transfer din partea autorității competente relevante a statului membru respectiv, în conformitate cu dreptul său intern al acestuia, cu excepția cazului în care statul membru a autorizat astfel de transferuri, în termeni generali sau sub rezerva unor condiții specifice;

(d)

în cazul unui transfer ulterior de către o țară terță sau o organizație internațională către o altă țară terță sau organizație internațională, Eurojust cere țării terțe sau organizației internaționale care efectuează transferul să obțină autorizarea prealabilă a Eurojust pentru respectivul transferul ulterior.

Eurojust furnizează autorizarea conform literei (d) doar cu autorizarea prealabilă a statului membru de unde provin datele și numai după ce a luat în considerare în mod corespunzător toți factorii relevanți, inclusiv gravitatea infracțiunii, scopul pentru care datele operaționale cu caracter personal au fost transferate inițial și nivelul de protecție a datelor cu caracter personal din țara terță sau din organizația internațională către care urmează să fie transferate ulterior datele operaționale cu caracter personal.

(2) Sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, Eurojust poate transfera date operaționale cu caracter personal către o țară terță sau către o organizație internațională numai în cazul în care se aplică unul dintre următoarele elemente:

(a)

Comisia a decis, în temeiul articolului 57, că țara terță sau organizația internațională în cauză asigură un nivel adecvat de protecție sau, în absența unei astfel de decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, în cazul în care se oferă sau există garanții adecvate în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) sau, în absența atât a unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, cât și a unor astfel de garanții adecvate, se aplică o derogare pentru situații specifice în temeiul articolului 59 alineatul (1); sau

(b)	între Eurojust și țara terță sau organizația internațională respectivă a fost încheiat înainte de 12 decembrie 2019 un acord de cooperare care permite schimbul de date operaționale cu caracter personal, în conformitate cu articolul 26a din Decizia 2002/187/JAI; sau

(c)	între Uniune și țara terță sau organizația internațională a fost încheiat în temeiul articolului 218 din TFUE un acord internațional care prevede garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor.

(3) Acordurile de lucru menționate la articolul 47 alineatul (3) pot fi utilizate pentru a stabili modalitățile de punere în aplicare a acordurilor sau a deciziilor privind caracterul adecvat al nivelului de protecție menționate la alineatul (2) de la prezentul articol.

(4) În cazuri urgente, Eurojust poate transfera date operaționale cu caracter personal fără autorizarea prealabilă de către un stat membru în conformitate cu alineatul (1) litera (c). Eurojust procedează astfel numai dacă transferul de date operaționale cu caracter personal este necesar pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa securității publice a unui stat membru sau a unei țări terțe sau la adresa intereselor fundamentale ale unui stat membru, iar autorizarea prealabilă nu poate fi obținută în timp util. Autoritatea responsabilă pentru acordarea unei autorizări prealabile este informată fără întârziere.

(5) Statele membre și instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii nu pot transfera ulterior date operaționale cu caracter personal primite din partea Eurojust către o țară terță sau o organizație internațională. Cu titlul de excepție, acestea pot efectua un astfel de transfer în cazul în care Eurojust l-a autorizat, după ce a luat în considerare în mod corespunzător toți factorii relevanți, inclusiv gravitatea infracțiunii, scopul pentru care datele operaționale cu caracter personal au fost transmise inițial și nivelul de protecție a datelor operaționale cu caracter personal din țara terță sau din organizația internațională către care urmează să fie transferate ulterior datele cu caracter personal.

(6) Articolele 57, 58 și 59 se aplică pentru a se asigura că nu este subminat nivelul de protecție a persoanelor fizice asigurat prin prezentul regulament și prin dreptul Uniunii.

Articolul 57

Transferuri în temeiul unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție

Eurojust poate transfera date operaționale cu caracter personal către o țară terță sau către o organizație internațională în cazul în care Comisia a decis, în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2016/680, că țara terță, un teritoriu ori unul sau mai multe sectoare determinate din țara terță respectivă sau organizația internațională în cauză asigură un nivel de protecție adecvat.

Articolul 58

Transferuri în baza unor garanții adecvate

(1) În absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, Eurojust poate transfera date operaționale cu caracter personal către o țară terță sau către o organizație internațională în cazul în care:

(a)	s-au prezentat garanții adecvate în ceea ce privește protecția datelor operaționale cu caracter personal printr-un act cu caracter juridic obligatoriu; sau

(b)	Eurojust a evaluat toate circumstanțele aferente transferului de date operaționale cu caracter personal și a concluzionat că există garanții adecvate în ceea ce privește protecția datelor operaționale cu caracter personal.

(2) Eurojust informează AEPD despre categoriile de transferuri în temeiul alineatului (1) litera (b).

(3) Atunci când un transfer se întemeiază pe alineatul (1) litera (b), un astfel de transfer se documentează, iar documentația se pune la dispoziția AEPD la cerere. Documentația trebuie să includă o înregistrare a datei și orei transferului, informații cu privire la autoritatea competentă destinatară, cu privire la justificarea transferului și cu privire la datele operaționale cu caracter personal transferate.

Articolul 59

Derogări pentru situații specifice

(1) În absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție sau a unor garanții adecvate în temeiul articolului 58, Eurojust poate transfera date operaționale cu caracter personal către o țară terță sau către o organizație internațională numai în condițiile în care transferul este necesar:

(a)	pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane;

(b)	pentru protejarea unor interese legitime ale persoanei vizate;

(c)	pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa securității publice a unui stat membru sau a unei țări terțe; sau

(d)	în cazuri individuale pentru exercitarea atribuțiilor Eurojust, cu excepția cazului în care Eurojust stabilește că drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate în cauză prevalează asupra interesului public în ceea ce privește transferul.

(2) Atunci când un transfer se întemeiază pe alineatul (1), un astfel de transfer se documentează, iar documentația se pune la dispoziția AEPD la cerere. Documentația trebuie să includă o înregistrare a datei și orei transferului, informații cu privire la autoritatea competentă destinatară, cu privire la justificarea transferului și cu privire la datele operaționale cu caracter personal transferate.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 60

Bugetul

(1) Estimări ale tuturor veniturilor și cheltuielilor Eurojust se elaborează pentru fiecare exercițiu financiar, care corespunde anului calendaristic, și se înscriu în bugetul Eurojust.

(2) Bugetul Eurojust trebuie să fie echilibrat în ceea ce privește veniturile și cheltuielile.

(3) Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile Eurojust cuprind:

(a)	o contribuție din partea Uniunii, înscrisă în bugetul general al Uniunii;

(b)	orice contribuție financiară voluntară din partea statelor membre;

(c)	taxe pentru publicații și orice serviciu furnizat de Eurojust;

(d)	granturi ad-hoc.

(4) Cheltuielile Eurojust includ remunerația personalului, cheltuielile administrative și de infrastructură și costurile de funcționare, inclusiv finanțare pentru echipele comune de anchetă.

Articolul 61

Elaborarea bugetului

(1) În fiecare an, directorul administrativ elaborează un proiect de declarație estimativă privind veniturile și cheltuielile Eurojust pentru anul financiar următor, inclusiv planul de personal, pe care le transmite Comitetului executiv. Rețeaua Judiciară Europeană și alte rețele ale Uniunii implicate în cooperarea judiciară în materie penală, menționate la articolul 48, sunt informate cu privire la părțile legate de activitățile lor în timp util, înainte de înaintarea situației estimative către Comisie.

(2) Pe baza proiectului de declarație estimativă, Comitetul executiv examinează proiectul provizoriu de estimare a veniturilor și cheltuielilor Eurojust pentru exercițiul financiar următor, pe care îl înaintează colegiului spre adoptare.

(3) Proiectul provizoriu de estimare a veniturilor și cheltuielilor Eurojust este trimis Comisiei până cel târziu la data de 31 ianuarie a fiecărui an. Eurojust trimite Comisiei proiectul final de estimare, care cuprinde un proiect al planului de personal, până la 31 martie al aceluiași an.

(4) Comisia transmite declarația estimativă Parlamentului European și Consiliului (autoritatea bugetară), împreună cu proiectul de buget general al Uniunii.

(5) Pe baza declarației estimative, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii Europene estimările pe care le consideră necesare pentru planul de personal și cuantumul contribuției care trebuie alocat din bugetul general pe care le prezintă autorității bugetare în conformitate cu articolele 313 și 314 din TFUE.

(6) Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuția Uniunii alocată Eurojust.

(7) Autoritatea bugetară adoptă planul de personal al Eurojust. Bugetul Eurojust se adoptă de către Colegiu. Acesta devine definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii. Dacă este necesar, bugetul Eurojust se ajustează de către Colegiu în consecință.

(8) Articolul 88 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei (22) se aplică pentru orice proiect imobiliar care poate avea implicații semnificative pentru bugetul Eurojust.

Articolul 62

Execuția bugetară

Directorul administrativ acționează în calitate de ordonator de credite al Eurojust și execută bugetul Eurojust pe propria răspundere, în limitele autorizate în buget.

Articolul 63

Prezentarea conturilor și descărcarea de gestiune

(1) Contabilul Eurojust transmite conturile provizorii pentru exercițiul financiar (anul N) contabilului Comisiei și Curții de Conturi până la data de 1 martie a exercițiului financiar următor (anul N+1).

(2) Eurojust transmite raportul privind gestiunea bugetară și financiară pentru anul N Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi până la data de 31 martie a anului N+1.

(3) Contabilul Comisiei transmite Curții de Conturi conturile provizorii ale Eurojust pentru anul N, consolidate cu cele ale Comisiei, până la data de 31 martie a anului N+1.

(4) În conformitate cu articolul 246 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, Curtea de Conturi își formulează observațiile cu privire la conturile provizorii ale Eurojust până la data de 1 iunie a anului N+1.

(5) La primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi privind conturile provizorii ale Eurojust în temeiul articolului 246 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, directorul administrativ elaborează conturile finale ale Eurojust pe propria răspundere și le prezintă Comitetului executiv pentru aviz.

(6) Comitetul executiv emite un aviz cu privire la conturile finale ale Eurojust.

(7) Până la data de 1 iulie a anului N+1, directorul administrativ transmite conturile finale pentru anul N Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, împreună cu avizul Comitetului executiv.

(8) Conturile finale pentru anul N ale Eurojust se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului N+1.

(9) Directorul administrativ transmite Curții de Conturi un răspuns la observațiile acesteia până la data de 30 septembrie a anului N+1. Directorul administrativ transmite acest răspuns, de asemenea, Comitetului executiv și Comisiei.

(10) Directorul administrativ transmite Parlamentului European, la cererea acestuia din urmă, orice informație necesară pentru buna derulare a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză, în conformitate cu articolul 261 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

(11) La recomandarea Consiliului, hotărând cu o majoritate calificată, Parlamentul European aprobă, înainte de data de 15 mai a anului N+2, descărcarea de gestiune a directorului administrativ în ceea ce privește execuția bugetară pentru anul N.

(12) Descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Eurojust se acordă de Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, cu urmarea unei proceduri comparabile cu cea prevăzută la articolul 319 din TFUE și la articolele 260, 261 și 262 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, pe baza raportului de audit al Curții de Conturi.

În cazul refuzului Parlamentului European de a autoriza descărcarea de gestiune până la data de 15 mai a anului N+2, directorul administrativ este invitat să-și exprime poziția în fața Colegiului, care ia o decizie finală în privința poziției directorului administrativ, în funcție de circumstanțe.

Articolul 64

Normele financiare

(1) Normele financiare aplicabile Eurojust se adoptă de către Comitetul executiv în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013, după consultarea Comisiei. Aceste norme financiare nu derogă de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013, cu excepția cazului în care o astfel de derogare se impune în mod special pentru funcționarea Eurojust, iar Comisia și-a dat acordul prealabil.

În ceea ce privește sprijinul financiar acordat pentru activitățile echipelor comune de anchetă, Eurojust și Europol instituie în comun normele și condițiile în baza cărora sunt prelucrate cererile de sprijin.

(2) Eurojust poate acorda granturi legate de îndeplinirea sarcinilor sale conform articolului 4 alineatul (1). Granturile prevăzute pentru sarcinile menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (f) se pot acorda statelor membre fără a recurge la o cerere de propuneri.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII PRIVIND PERSONALUL

Articolul 65

Dispoziții generale

(1) Personalului Eurojust i se aplică Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți, precum și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Uniunii de punere în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți.

(2) Personalul Eurojust este format din personal recrutat în conformitate cu normele și regulamentele aplicabile funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii, ținând cont de toate criteriile menționate la articolul 27 din Statutul funcționarilor, inclusiv de distribuția geografică a acestora.

Articolul 66

Experții naționali detașați și alte categorii de personal

(1) Pe lângă personalul propriu, Eurojust poate utiliza experți naționali detașați sau alte categorii de personal neangajați de Eurojust.

(2) Colegiul adoptă o decizie de stabilire a normelor privind detașarea la Eurojust a experților naționali și privind utilizarea altor membri ai personalului, în special pentru a evita eventualele conflicte de interese.

(3) Eurojust ia măsuri administrative corespunzătoare, printre altele, prin strategii de formare și prevenire, pentru a evita conflictele de interese, inclusiv conflictele de interese referitoare la aspectele legate de perioada ulterioară angajării.

CAPITOLUL VIII

EVALUARE ȘI RAPORTARE

Articolul 67

Implicarea instituțiilor Uniunii și a parlamentelor naționale

(1) Eurojust transmite raportul său anual Parlamentului European, Consiliului și parlamentelor naționale, care pot prezenta observații și concluzii.

(2) Ulterior alegerii sale, președintele nou ales al Eurojust face o declarație în fața comisiei sau a comisiilor competente ale Parlamentului European și răspunde întrebărilor adresate de membrii acestor comisii. Discuțiile nu se referă în mod direct sau indirect la acțiuni concrete întreprinse în legătură cu cazuri operaționale specifice.

(3) Președintele Eurojust se prezintă o dată pe an în cadrul unei reuniuni interparlamentare la nivel de comisii în vederea evaluării în comun de către Parlamentul European și parlamentele naționale a activităților Eurojust, pentru a discuta despre activitățile curente ale Eurojust și pentru a-și prezenta raportul anual sau alte documente esențiale ale Eurojust.

Discuțiile nu se referă în mod direct sau indirect la acțiuni concrete întreprinse în legătură cu cazuri operaționale specifice.

(4) În plus față de alte obligații de informare și consultare prevăzute în prezentul regulament, Eurojust transmite Parlamentului European și parlamentelor naționale, în limbile oficiale ale acestora, spre informare:

(a)	rezultatele studiilor și proiectelor strategice elaborate sau comandate de Eurojust;

(b)	documentele de programare menționate la articolul 15;

(c)	acordurile de lucru încheiate cu terți.

Articolul 68

Avize privind propunerile de acte legislative

Comisia și statele membre care își exercită drepturile în temeiul articolului 76 litera (b) din TFUE pot solicita avizul Eurojust cu privire la toate propunerile de acte legislative menționate la articolul 76 din TFUE.

Articolul 69

Evaluare și revizuire

(1) Până la 13 decembrie 2024 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia comandă o evaluare a punerii în aplicare și a impactului prezentului regulament, precum și a eficacității și a eficienței Eurojust și a practicilor de lucru ale acestuia. Colegiul este implicat în evaluare. Evaluarea poate analiza, în special, eventuala necesitate de a modifica mandatul Eurojust și implicațiile financiare ale unei astfel de modificări.

(2) Comisia transmite raportul de evaluare împreună cu concluziile sale Parlamentului European, parlamentelor naționale, Consiliului și Colegiului. Rezultatele evaluării se fac publice.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 70

Privilegii și imunități

Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la TUE și TFUE, se aplică Eurojust și personalului său.

Articolul 71

Regimul lingvistic

(1) Regulamentul nr. 1 al Consiliului (23) se aplică Eurojust.

(2) Colegiul hotărăște cu privire la regimul lingvistic intern al Eurojust cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi.

(3) Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea Eurojust vor fi asigurate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene, astfel cum a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2965/94 al Consiliului (24), cu excepția cazului în care indisponibilitatea Centrului de Traduceri necesită găsirea unei soluții diferite.

Articolul 72

Confidențialitate

(1) Membrii naționali, supleanții și asistenții acestora menționați la articolul 7, personalul Eurojust, corespondenții naționali, experții naționali detașați, magistrații de legătură, responsabilul cu protecția datelor și membrii și personalul AEPD sunt supuși obligației de confidențialitate cu privire la orice informație care le este adusă la cunoștință în cursul îndeplinirii sarcinilor lor.

(2) Obligația de confidențialitate se aplică tuturor persoanelor și organismelor care colaborează cu Eurojust.

(3) Obligația de confidențialitate se aplică și după încetarea mandatului sau a contractului de muncă și după încetarea activităților persoanelor menționate la alineatele (1) și (2).

(4) Obligația de confidențialitate se aplică tuturor informațiilor primite sau schimbate de Eurojust, cu excepția cazului în care respectivele informații au fost deja făcute publice în mod legal sau sunt accesibile publicului.

Articolul 73

Condiții privind confidențialitatea procedurilor naționale

(1) Fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (3), atunci când sunt primite sau schimbate informații prin intermediul Eurojust, autoritatea din statul membru care a furnizat informațiile poate stipula condiții, în temeiul dreptului său intern, privind utilizarea informațiilor respective în cadrul procedurilor naționale de către autoritatea care le primește.

(2) Condițiile respective sunt obligatorii pentru autoritatea din statul membru care primește informațiile menționate la alineatul (1).

Articolul 74

Transparență

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (25) se aplică documentelor deținute de Eurojust.

(2) Comitetul executiv elaborează, în termen de șase luni de la data primei sale reuniuni, normele detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în vederea adoptării acestora de către Colegiu.

(3) Deciziile luate de către Eurojust în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri către Ombudsmanul European sau al unei acțiuni în fața Curții, în condițiile prevăzute la articolul 228 și, respectiv, articolul 263 din TFUE.

(4) Eurojust publică pe site-ul său o listă a membrilor Comitetului executiv și rezumatele rezultatelor reuniunilor Comitetului executiv. Publicarea respectivelor rezumate este omisă sau restricționată, temporar sau permanent, în cazul în care ar periclita îndeplinirea sarcinilor Eurojust, ținând seama de obligațiile acestuia privind discreția și confidențialitatea, precum și de caracterul operațional al Eurojust.

Articolul 75

OLAF și Curtea de Conturi

(1) Pentru a facilita combaterea fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Eurojust aderă la Acordul Interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne desfășurate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF) (26). Eurojust adoptă dispozițiile corespunzătoare aplicabile tuturor membrilor naționali, supleanților și asistenților acestora, tuturor experților naționali detașați și întregului personal Eurojust, utilizând modelul prevăzut în anexa la respectivul acord.

(2) Curtea de Conturi are competența de a efectua audituri, pe baza documentelor și la fața locului, cu privire la toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au beneficiat de fonduri ale Uniunii de la Eurojust.

(3) OLAF poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (27), pentru a stabili dacă au existat nereguli care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu cheltuielile finanțate de EPPO.

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de lucru cu țările terțe sau organizațiile internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile de grant ale Eurojust includ dispoziții de mandatare expresă a Curții de Conturi și a OLAF pentru a efectua astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele lor respective.

(5) Membrii personalului Eurojust, directorul administrativ și membrii Colegiului și ai Comitetului executiv îi notifică OLAF și Parchetului European, fără întârziere și fără ca responsabilitatea lor să fie pusă în discuție din cauza acestei informări, orice suspiciune de nereguli sau activități ilegale din timpul mandatelor lor de care au avut cunoștință în exercitarea atribuțiilor lor.

Articolul 76

Norme privind protecția informațiilor sensibile neclasificate și a informațiilor clasificate

(1) Eurojust stabilește norme interne privind tratarea și confidențialitatea informațiilor și privind protecția informațiilor sensibile neclasificate, inclusiv privind crearea și prelucrarea unor astfel de informații la Eurojust.

(2) Eurojust stabilește norme interne pentru protejarea informațiilor UE clasificate care trebuie să fie în concordanță cu Decizia 2013/488/UE a Consiliului (28), cu scopul de a asigura un nivel de protecție echivalent pentru astfel de informații.

Articolul 77

Investigații administrative

Activitățile administrative ale Eurojust sunt supuse investigațiilor efectuate de către Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din TFUE.

Articolul 78

Alte tipuri de răspundere în afara celei pentru prelucrarea neautorizată sau incorectă a datelor

(1) Răspunderea contractuală a Eurojust este reglementată de dreptul aplicabil contractului în cauză.

(2) Curtea este competentă să se pronunțe în temeiul oricărei clauze compromisorii cuprinse în contractele încheiate de către Eurojust.

(3) În cazul răspunderii necontractuale, Eurojust, în conformitate cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre și independent de orice răspundere antrenată în temeiul articolului 46, repară orice prejudiciu cauzat de către Eurojust sau de către personalul său în exercitarea atribuțiilor lor.

(4) Alineatul (3) se aplică, de asemenea, prejudiciilor cauzate din vina unui membru național, a unui supleant sau a unui asistent în exercitarea atribuțiilor lor. Cu toate acestea, în cazul în care aceștia acționează în temeiul competențelor care le-au fost conferite în temeiul articolului 8, statul său membru rambursează Eurojust sumele plătite de Eurojust pentru a repara prejudiciul cauzat.

(5) Curtea este competentă în litigiile privind repararea prejudiciilor menționate la alineatul (3).

(6) Instanțele naționale ale statelor membre competente să soluționeze litigiile care implică răspunderea Eurojust astfel cum se prevede în prezentul articol se stabilesc în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (29).

(7) Răspunderea personală a personalului Eurojust față de Eurojust este reglementată de dispozițiile aplicabile prevăzute în Statutul funcționarilor și în Regimul aplicabil celorlalți agenți.

Articolul 79

Acordul privind sediul și condițiile de funcționare

(1) Sediul Eurojust este la Haga, Țările de Jos.

(2) Aranjamentele necesare privind găzduirea care urmează să fie asigurată Eurojust în Țările de Jos și facilitățile care trebuie puse la dispoziție de către Țările de Jos, împreună cu normele specifice aplicabile în Țările de Jos directorului administrativ, membrilor colegiului, personalului Eurojust și membrilor familiilor acestora, se stabilesc printr-un acord privind sediul între Eurojust și Țările de Jos, încheiat după obținerea aprobării din partea colegiului.

Articolul 80

Dispoziții tranzitorii

(1) Eurojust, astfel cum este instituit prin prezentul regulament, este succesorul legal general cu privire la toate contractele încheiate de Eurojust, obligațiile care îi revin și proprietățile achiziționate de Eurojust, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2002/187/JAI.

(2) Membrii naționali ai Eurojust, astfel cum a fost instituită prin Decizia 2002/187/JAI, care au fost detașați de fiecare stat membru în temeiul deciziei menționate își asumă rolul de membri naționali ai Eurojust în temeiul capitolului II din secțiunea II din prezentul regulament. Mandatele lor pot fi prelungite o singură dată, în temeiul articolului 7 alineatul (5) din prezentul regulament, după data intrării în vigoare a prezentului regulament, indiferent de prelungirile anterioare.

(3) La data intrării în vigoare a prezentului regulament, președintele și vicepreședinții Eurojust, astfel cum a fost instituită prin Decizia 2002/187/JAI, își asumă funcțiile de președinte și de vicepreședinți ai Eurojust în conformitate cu articolul 11 din prezentul regulament, până la expirarea mandatelor lor în conformitate cu decizia menționată. Ei pot fi realeși o singură dată după intrarea în vigoare a prezentului regulament în temeiul articolului 11 alineatul (4) din prezentul regulament, indiferent de realegerile anterioare.

(4) Ultimul director administrativ care a fost numit în temeiul articolului 29 din Decizia 2002/187/JAI își asumă rolul de director administrativ în temeiul articolului 17 din prezentul regulament, până la expirarea mandatului său în conformitate cu decizia menționată. Mandatul directorului administrativ în cauză poate fi prelungit o singură dată după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(5) Prezentul regulament nu aduce atingere validității acordurilor încheiate de către Eurojust, astfel cum a fost instituit prin Decizia 2002/187/JAI. În special, toate acordurile internaționale încheiate de către Eurojust înainte de 12 decembrie 2019 rămân valabile.

(6) Procedura de descărcare de gestiune în ceea ce privește bugetele aprobate în temeiul articolului 35 din Decizia 2002/187/JAI se desfășoară în conformitate cu normele stabilite la articolul 36 din decizia menționată.

(7) Prezentul regulament nu aduce atingere contractelor de muncă încheiate în temeiul Deciziei 2002/187/JAI înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. Ultimul responsabil cu protecția datelor care a fost numit în temeiul articolului 17 din decizia menționată își asumă rolul de responsabil cu protecția datelor în temeiul articolului 36 din prezentul regulament.

Articolul 81

Înlocuire și abrogare

(1) Decizia 2002/187/JAI se înlocuiește pentru statele membre care își asumă obligații în temeiul prezentului regulament cu începere de la 12 decembrie 2019.

Prin urmare, Decizia 2002/187/JAI se abrogă de la 12 decembrie 2019.

(2) În ceea ce privește statele membre care își asumă obligații în temeiul prezentului regulament, trimiterile la decizia menționată la alineatul (1) se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 82

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Prezentul regulament se aplică de la 12 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Strasbourg, 14 noiembrie 2018.

Pentru Parlamentul European

Președintele

A. TAJANI

Pentru Consiliu

Președintele

K. EDTSTADLER

(1) Poziția Parlamentului European din 4 octombrie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 6 noiembrie 2018.

(2) Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate (JO L 63, 6.3.2002, p. 1).

(3) Decizia 2003/659/JAI a Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a Deciziei 2002/187/JAI de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de infracționalitate (JO L 245, 29.9.2003, p. 44).

(4) Decizia 2009/426/JAI a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind consolidarea Eurojust și de modificare a Deciziei 2002/187/JAI de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate (JO L 138, 4.6.2009, p. 14).

(5) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).

(6) Decizia 2002/494/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 de înființare a unei rețele europene de puncte de contact cu privire la persoane vinovate de genocid, crime împotriva umanității și crime de război (JO L 167, 26.6.2002, p. 1).

(7) Decizia 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile (JO L 332, 18.12.2007, p. 103).

(8) Decizia 2008/852/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind o rețea de puncte de contact de combatere a corupției (JO L 301, 12.11.2008, p. 38).

(9) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).

(10) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (a se vedea pagina X_X din prezentul Jurnal Oficial).

(11) Poziția comună 2005/69/JAI a Consiliului din 24 ianuarie 2005 privind schimbul de anumite date cu Interpol (JO L 27, 29.1.2005, p. 61).

(12) Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) (JO L 205, 7.8.2007, p. 63).

(13) Acțiunea comună 96/277/JAI a Consiliului din 22 aprilie 1996 privind cadrul pentru schimbul de magistrați de legătură în vederea îmbunătățirii cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene (JO L 105, 27.4.1996, p. 1).

(14) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(15) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(16) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(17) Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală (JO L 130, 1.5.2014, p. 1).

(18) JO L 56, 4.3.1968, p. 1.

(19) Decizia 2005/671/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 privind schimbul de informații și cooperarea referitoare la infracțiunile de terorism (JO L 253, 29.9.2005, p. 22).

(20) Decizia 2008/976/JAI a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind Rețeaua Judiciară Europeană (JO L 348, 24.12.2008, p. 130).

(21) Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (JO L 251, 16.9.2016, p. 1).

(22) Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).

(23) Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385).

(24) Regulamentul (CE) nr. 2965/94 al Consiliului din 28 noiembrie 1994 de înființare a Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (JO L 314, 7.12.1994, p. 1).

(25) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(26) JO L 136, 31.5.1999, p. 15.

(27) Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(28) Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).

(29) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1).