(1)

La 14 octombrie 2017, Comisia Europeană („Comisia”) a deschis o anchetă antisubvenție cu privire la importurile în Uniune de anumite anvelope noi și anvelope reșapate de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză („RPC” sau „țara în cauză”). Deschiderea procedurii s-a bazat pe articolul 10 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene („avizul de deschidere”) (2).

(2)

Ancheta a fost deschisă de Comisie în urma unei plângeri depuse la data de 30 august 2017 de către Coaliția împotriva importurilor neloiale de anvelope („reclamantul”) în numele unor producători din Uniune care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anumite anvelope noi și anvelope reșapate de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121 („anvelope TBR”). Plângerea conținea elemente de probă atestând subvenționarea și prejudiciile cauzate de aceasta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

Înainte de deschiderea anchetei antisubvenție, Comisia a informat Guvernul Chinei („GC”) (3) că primise o plângere documentată în mod corespunzător și a invitat GC la consultări în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază. Consultările au avut loc la 10 octombrie 2017, dar nu s-a putut ajunge la o soluție convenită mutual.

(4)

La 7 mai 2018, Comisia a instituit o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de același produs originar din RPC (4) („regulamentul antidumping provizoriu”), printr-o anchetă care fusese deschisă la 11 august 2017 (5) („ancheta antidumping paralelă”). La 22 octombrie 2018, Comisia a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de același produs originare din RPC (6) („regulamentul antidumping definitiv”) în cadrul anchetei antidumping paralele. Analizele privind prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, realizate în cadrul prezentei anchete antisubvenție și al anchetei antidumping paralele, sunt identice mutatis mutandis, întrucât definiția industriei din Uniune, a producătorilor din Uniune incluși în eșantion și a perioadei de anchetă sunt aceleași în cazul ambelor anchete. Toate elementele relevante ale acestor aspecte au fost luate în considerare în prezenta anchetă.

(5)

GC a susținut că ancheta nu ar trebui deschisă deoarece plângerea nu îndeplinea cerințele referitoare la elementele de probă, prevăzute la articolele 11 alineatul (2) și 11 alineatul (3) din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii, precum și la articolul 10 alineatul (2) din regulamentul de bază. Potrivit GC, nu existau elemente de probă suficiente cu privire la existența unor subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între importurile subvenționate și prejudiciu.

(6)

Comisia a respins afirmația respectivă. Elementele de probă prezentate în plângere constituiau informațiile aflate în mod rezonabil la dispoziția reclamantului în etapa respectivă. Acestea erau suficiente pentru a demonstra, în etapa deschiderii, că presupusele subvenții puteau face obiectul unor măsuri compensatorii în ceea ce privește existența, valoarea și natura lor. De asemenea, plângerea conținea suficiente elemente de probă privind existența unui prejudiciu pentru industria din Uniune, cauzat de importurile subvenționate.

(7)

Contrar afirmațiilor GC, plângerea nu se baza doar pe politica industriei anvelopelor în 2010, ci conținea (în particular la punctele 81-92) și o serie de alte documente de politică, planuri și cataloage referitoare la industria anvelopelor. În plus, Comisia s-a bazat (după caz) și pe alte surse disponibile pentru a confirma alegația referitoare la subvenționare. De exemplu, dat fiind faptul că autoritățile SUA publicaseră în perioada imediat anterioară decizii legate de unele dintre măsuri, Comisia s-a bazat și pe aceste materiale, deja în această etapă. În plus, Comisia a considerat util să includă o trimitere la un nou plan de promovare industrială a provinciei Hebei din 2016, pe care îl avea la dosar, dar care nu era menționat în plângere. Acest element de probă suplimentar, care este disponibil în dosarul neconfidențial al cazului ca parte a memorandumului privind suficiența elementelor de probă, a confirmat și a completat o dată în plus afirmațiile făcute în plângere cu privire la existența și la natura presupusei subvenționări. În măsura în care GC a indicat deficiențe cu privire la exactitatea și caracterul adecvat al plângerii, Comisia a examinat aceste alegații în cursul anchetei și nu a găsit niciun motiv pentru a pune sub semnul întrebării alegațiile referitoare la existența și amploarea subvenționării în momentul deschiderii anchetei.

(8)

În urma comunicării constatărilor finale, Hämmerling a susținut că Comisia nu poate deschide o anchetă cu o trimitere generală la coduri NC menționate numai cu titlu informativ. Potrivit Hämmerling, deși nu există o interpretare obligatorie a codurilor NC, o astfel de trimitere generală pentru definirea produsului în cauză nu poate fi acceptată întrucât ea ar afecta securitatea juridică a tuturor părților interesate în ceea ce privește includerea în domeniul de aplicare al anchetei și ar constitui o încălcare directă a articolului 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) și a dreptului la o bună administrare. Mai mult, această trimitere și mențiunea neclară „de tipul celor utilizate” ar transmite mesajul că domeniul de aplicare al anchetei este incert și ar putea fi extins sau redus în mod discreționar într-o etapă ulterioară a anchetei, ceea ce ar afecta dreptul părților interesate de a fi audiate.

(9)

În ceea ce privește această afirmație, Comisia a constatat că partea nu și-a justificat afirmația teoretică cu privire la modul în care utilizarea codurilor NC ar aduce atingere securității juridice. Comisia nu este obligată să țină cont de codurile NC, ci de definiția produsului, stipulată în avizul de deschidere. Partea nu a făcut nicio afirmație potrivit căreia Comisia nu ar fi respectat definiția produsului, stipulată în avizul de deschidere. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(10)

Reclamantul a depus cereri de înregistrare a importurilor de produs în cauză originar din RPC, în temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază la 19 august 2017 și în temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază la 5 octombrie 2017.

(11)

La 4 octombrie 2017, Asociația industriei cauciucului din China (China Rubber Industry Association, CRIA) și Camera de comerț a importatorilor și exportatorilor de metale, minerale și produse chimice din China (China Chamber of Commerce of Metals, Minerals & Chemicals Importers and Exporters, CCCMC) au prezentat observații cu privire la cererea de înregistrare. Acestea au susținut că cererea nu respectase standardul probatoriu aplicabil, întrucât nu exista nicio dovadă a unor antecedente de dumping/subvenționare sau a unei creșteri substanțiale a importurilor și nici a faptului că importurile erau susceptibile să compromită grav efectele corective ale taxei. La 19 octombrie 2017, Comisia a organizat o audiere la cererea CRIA, ocazie cu care și-a reiterat observațiile anterioare.

(12)

La 2 februarie 2018, Comisia a publicat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/163 („regulamentul de înregistrare”) (7), prin care importurile de produs în cauză originare din RPC sunt supuse înregistrării începând cu data de 3 februarie 2018. Comisia a luat în considerare observațiile părților interesate în momentul evaluării valabilității cererii de înregistrare.

(13)

După ce înregistrarea a intrat în vigoare, Grupul Hankook (8) a susținut că drepturile sale la apărare au fost violate, întrucât înainte de intrarea în vigoare a regulamentului de înregistrare nu îi fusese comunicată nicio informație cu privire la intenția Comisiei de a supune înregistrării importurile de produs în cauză. Din acest motiv, Grupul Hankook a susținut că s-a produs o încălcare a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(14)

Comisia a precizat că, în temeiul articolului 30 alineatul (2) din regulamentul de bază, comunicarea prealabilă a constatărilor este obligatorie înainte de instituirea unor măsuri definitive, însă că acest lucru nu este valabil în cazul unui regulament de înregistrare în temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază. Respectivul articol prevede numai informarea prealabilă a statelor membre în timp util. În plus, dreptul de a fi audiat în temeiul articolului 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se aplică numai măsurilor individuale defavorabile. În acest caz, Comisia a solicitat autorităților vamale ale Uniunii să înregistreze importurile. Regulamentul de înregistrare nu este o măsură individuală cu efect defavorabil asupra Grupului Hankook. El nu a fost adresat Grupului Hankook în mod individual și nici nu a produs efecte negative individuale asupra grupului respectiv. În acest sens, ar trebui de asemenea reamintit faptul că înregistrarea importurilor este un pas adecvat care permite impunerea ulterioară de taxe la importurile înregistrate și că ea informează în mod corespunzător operatorii cu privire la eventuala răspundere legată de aceste importuri, care ar putea apărea în cazul unor măsuri definitive. Prin urmare, nici drepturile la apărare ale Grupului Hankook, nici articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu au fost violate prin neinformarea anticipată a Grupului Hankook în legătură cu decizia de înregistrare.

(15)

Ancheta privind subvenționarea și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2016 și 30 iunie 2017 („perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și finele lunii iunie 2017 („perioada examinată”).

(16)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. De asemenea, Comisia a informat în mod specific reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți și GC, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, comercianții, precum și asociațiile cunoscute ca părți vizate, în legătură cu deschiderea anchetei și le-a invitat să ia parte la aceasta.

(17)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații cu privire la deschierea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(18)

Doi producători din Uniune, reprezentați de reclamant, au profitat de această ocazie pentru a solicita Comisiei, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din regulamentul de bază, să păstreze confidențialitatea în ceea ce privește identitatea lor, de teamă să nu se confrunte cu represalii din partea clienților sau a concurenților vizați de această anchetă. Ulterior, acestora li s-au adăugat alți doi producători cooperanți din Uniune, care au solicitat același statut.

(19)

Comisia a examinat în mod individual temeiurile fiecărei cereri de păstrare a confidențialității. În urma examinării, ea a stabilit că există, într-adevăr, elemente de probă care indică o posibilitate semnificativă de represalii în fiecare dintre cazuri și a acceptat ca identitatea societăților respective să nu fie dezvăluită.

(20)

Doi producători-exportatori, Grupul Giti (9) și Grupul China National Tire (10), au afirmat că păstrarea anonimatului a doi producători din Uniune, reprezentați de reclamant, ar putea afecta în mod grav dreptul la apărare al părților, deoarece nu este posibil să se verifice faptul că reclamantul reprezintă cu adevărat peste 25 % din producția totală a Uniunii. În plus, anonimatul nu permite părților interesate să cunoască nivelul (11) pe care își desfășoară activitatea reclamantul și, astfel, să prezinte observații pertinente cu privire la prejudiciul important pe care l-ar putea suferi din cauza exporturilor chineze de produs în cauză către Uniune. Mai mult, Grupul Giti a susținut că, potrivit reclamantului, producția de nivelul 3 a Uniunii ar reprezenta doar 16 % din producția totală a Uniunii. În fine, Grupul Giti și Grupul China National Tire au argumentat că păstrarea confidențialității nu le permite părților interesate să știe dacă producătorii din Uniune incluși în eșantion sunt afiliați producătorilor-exportatori chinezi.

(21)

Având în vedere aceste observații, Comisia a reevaluat versiunea neconfidențială a plângerii, însă a ajuns la concluzia că versiunea pusă la dispoziția părților interesate pentru a fi examinată le permitea acestora, în mod suficient, să evalueze cerințele privind locus standi, care stau la baza prezentei anchete. În orice caz, Comisia a remarcat că apartenența unui reclamant la un anumit nivel al pieței nu este hotărâtoare pentru constatarea locus standi, deoarece determinarea acestuia se efectuează pe baza producției totale de produs în cauză (independent de orice segmentare pe niveluri). În fine, Comisia a remarcat că nu se furnizaseră suficiente elemente de probă sau explicații ale modului în care pretinsa lipsă de cunoștințe privind posibilele legături dintre reclamanții anonimi și producătorii-exportatori chinezi ar obstrucționa drepturile la apărare ale părților interesate. Comisia a invitat părțile interesate să furnizeze respectivele elemente de probă sau explicații, dar acestea nu au furnizat niciun element de probă suplimentar. Cererile prezentate împotriva acordării confidențialității au fost, prin urmare, respinse.

(22)

Articolul 29 din regulamentul de bază prevede obligația Comisiei de a nu divulga nicio informație care este considerată confidențială în urma prezentării unor motive întemeiate, fără autorizația expresă a persoanei care a furnizat informația respectivă. Comisia a considerat că versiunea deschisă a plângerii le permitea părților interesate să evalueze cerințele privind locus standi. În plus, apartenența reclamantului la un anumit nivel al pieței este irelevantă, deoarece determinarea locus standi se face pe baza producției totale (independent de orice segmentare pe niveluri). În fine, Comisia nu a fost convinsă de argumentul potrivit căruia lipsa de cunoștințe privind posibilele legături dintre reclamanți anonimi și producători-exportatori chinezi ar obstrucționa drepturile de apărare ale părților interesate. Cererile prezentate împotriva acordării confidențialității au fost, prin urmare, respinse.

(23)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion al părților interesate în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(24)

În avizul de deschidere, Comisia a declarat că selectase în mod preliminar un eșantion de producători din Uniune pe baza celor mai mari volume reprezentative de producție și de vânzări, asigurând în același timp o repartizare geografică. Ea a invitat părțile interesate să prezinte observații în legătură cu eșantionul provizoriu.

(25)

Patru părți interesate au transmis observații în legătură cu eșantionul provizoriu (Grupul China National Tire; Grupul Giti; CRIA și CCCMC). În particular, acestea au considerat că segmentarea pieței pe trei niveluri nu se reflecta în mod corespunzător în eșantionul provizoriu și că eșantionul ar fi trebui să reflecte cât mai îndeaproape procentajul producției și al vânzărilor nivelurilor 1, 2 și 3 din totalul producției și al vânzărilor Uniunii.

(26)

Ca urmare a acestei observații, la 25 septembrie 2017, Comisia a solicitat producătorilor din Uniune să furnizeze informații suplimentare privind nivelurile, în vederea stabilirii unui eșantion revizuit al producătorilor din Uniune.

(27)

Producătorii cooperanți din Uniune care au răspuns la chestionarul privind constituirea eșantionului includ întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”) (12) și reprezintă peste 50 % din totalul estimat al producției și al vânzărilor Uniunii.

(28)

Pentru a stabili eșantionul definitiv, Comisia a luat în considerare fragmentarea sectorului anvelopelor pe diferite niveluri, asigurându-se că toate cele trei niveluri erau acoperite de societățile incluse în eșantion. În plus, pentru a se asigura că situația IMM-urilor se reflectă în mod adecvat în analiza prejudiciului, având în vedere că acestea reprezintă aproximativ 15 % din totalul vânzărilor în Uniune realizate de producătorii din Uniune, Comisia a considerat că IMM-urile ar trebui să fie și ele reprezentate în eșantion.

(29)

Unsprezece producători din Uniune au fost incluși în eșantion, pe baza:

(30)

Producătorii din Uniune incluși în eșantion cuprind atât întreprinderi mari, cât și IMM-uri. Producătorii selectați din Uniune aveau sediul în șase state membre care, împreună, reprezentau peste 36 % din producția și vânzările Uniunii raportate de producătorii cooperanți din Uniune.

(31)

La 22 decembrie 2017, unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion, producătorul polonez Geyer&Hosaja, a informat Comisia că luase decizia să înceteze cooperarea în cadrul anchetei. Procentele menționate la considerentul 30 de mai sus nu sunt afectate de retragerea acestui producător, întrucât producția sa reprezintă mai puțin de 0,1 % din totalul producției Uniunii. Prin urmare, Comisia a concluzionat că eșantionul final rămâne reprezentativ pentru industria Uniunii.

(32)

În fine, Grupul Giti a susținut că prezenta anchetă ar fi trebuit să fie închisă imediat de Comisie, din cauza preselectării eronate din punct de vedere procedural a eșantionului de producători din Uniune. Comisia a reamintit faptul că selectarea provizorie a unui eșantion de producători din Uniune este posibilă din punct de vedere juridic și propice desfășurării unei anchete eficace, în condițiile unor termene strânse. După cum s-a demonstrat la considerentele 26-30, eșantionul provizoriu a fost modificat ca urmare a observațiilor primite de la părțile interesate. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(33)

Pentru a decide dacă era necesară constituirea eșantionului și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat unor importatori neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. Cinci importatori s-au făcut cunoscuți, aceștia importând aproximativ 430 000 de unități de importuri din RPC. Două societăți au fost incluse în eșantion, reprezentând [70 % – 90 %] din importatorii care au prezentat un formular de includere în eșantion.

(34)

Pentru a decide dacă era necesară constituirea eșantionului și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din RPC să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. De asemenea, ea a solicitat autorităților din RPC să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, după caz, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(35)

44 de producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori din țara în cauză au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a selectat următorul eșantion de patru grupuri de producători-exportatori pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care a putut fi examinat în mod rezonabil în intervalul de timp disponibil:

(36)

Grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion reprezentau peste 50 % din totalul importurilor de produs în cauză în Uniune.

(37)

În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și GC, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului.

(38)

Asociația industriei europene de reșapare („BIPAVER”) a prezentat observații privind eșantionul propus, în care se afirma că eșantionul selectat în mod definitiv ar putea conduce la un dezechilibru major al gamei de produse între anvelopele de nivelul 2 și cele de nivelul 3. În opinia asociației, exista posibilitatea ca prețurile medii de import să nu reflecte cu acuratețe acea parte a volumelor de importuri care cauzează cele mai mari prejudicii industriei din Uniune. Prin urmare, aceasta a solicitat insistent Comisiei să reevalueze și să modifice eșantionul.

(39)

Comisia a evaluat măsura în care mărirea în continuare a eșantionului ar fi fezabilă din punct de vedere practic. Ea a subliniat că grupurile de producători-exportatori incluși în eșantion constau în: (1) 13 entități juridice care erau implicate în producția și vânzarea internă a produsului în cauză; (2) doi exportatori afiliați situați în afara Uniunii și (3) peste zece importatori afiliați situați în Uniune. Datele furnizate de fiecare dintre aceste entități trebuiau să fie prelucrate și verificate. Prin urmare, Comisia a considerat că, în intervalul de timp disponibil, nu puteau fi anchetați în mod rezonabil mai mulți producători-exportatori.

(40)

BIPAVER a considerat, de asemenea, că două dintre societățile incluse în eșantion nu erau destinatari reprezentativi ai subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece sediul central și unele unități de producție ale acestora se situau în afara RPC.

(41)

Comisia a remarcat că faptul că posibilitatea ca o societate individuală să nu fi primit un anumit tip de presupusă subvenție în mod direct nu însemna că eșantionul nu era reprezentativ, întrucât scopul eșantionului era de a reprezenta industria anvelopelor din RPC în ansamblul său în ceea ce privește eligibilitatea pentru toate tipurile de presupuse subvenții. Cele patru grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion erau reprezentative în ceea ce privește eligibilitatea pentru presupusele subvențiile menționate în plângere. Prin urmare, Comisia a considerat că eșantionul selectat reprezintă un temei adecvat pentru a examina existența și amploarea subvenționării presupuse.

(42)

Eșantionul propus este deci conform cu dispozițiile articolului 27 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază. În consecință, Comisia a decis să rețină eșantionul propus ca eșantion final.

(43)

Pe lângă cei patru producători-exportatori incluși în eșantion, șase producători-exportatori au declarat că, în cazul în care nu sunt selectați pentru a face parte din eșantion, ar dori să primească un chestionar și alte formulare de cerere pentru a solicita o examinare individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază. Comisia s-a conformat cererii și a trimis chestionare celor șase producători-exportatori, însă niciunul dintre ei nu a răspuns la acestea.

(44)

Comisia a trimis chestionare celor patru producători-exportatori chinezi incluși în eșantion, producătorilor-exportatori neincluși în eșantion, precum și producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(45)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea celor patru producători-exportatori chinezi incluși în eșantion și din partea unui număr de zece producători din Uniune incluși în eșantion. Niciunul dintre producătorii-exportatori neincluși în eșantion nu a trimis un răspuns la chestionar.

(46)

Un chestionar a fost trimis, de asemenea, și către GC. El a inclus chestionare specifice pentru Banca Chineză de Dezvoltare (China Development Bank, „CDB”), Banca de Export Import a Chinei (Export Import Bank of China, „EXIM”), Banca Agricolă a Chinei (Agricultural Bank of China, „ABC”), Banca Chinei (Bank of China, „BOC”) și Corporația Chineză a Asigurărilor pentru Exporturi și Credite (Chinese Export & Credit Insurance Corporation, „Sinosure”). Aceste instituții financiare fuseseră menționate în mod specific în plângere ca fiind organisme publice sau organisme mandatate să acorde subvenții și dirijate în acest sens. În plus, Guvernului Chinei i s-a solicitat să trimită chestionarul specific destinat instituțiilor financiare la orice alte instituții financiare care acordau împrumuturi sau credite la export societăților incluse în eșantion sau cumpărătorilor acestora. De asemenea, CG a fost invitat să colecteze toate răspunsurile furnizate de aceste instituții financiare și să le transmită direct Comisiei.

(47)

În plus, chestionarul adresat GC includea chestionare specifice pentru acei producători de cauciuc natural, cauciuc sintetic, negru de fum și cordon de nailon care, conform plângerii, furnizau societăților incluse în eșantion factori de producție contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, și anume societățile Sinopec, Sinopec Baling Co., Chemchina, Shandong Haohua, Jiangxi Blackcat Carbon Black Co., Ltd, Hangzhou Zhongce Qingquan Industrial Co., Ltd și Suqian Junma Tyre Cord Company Limited. În plus, Guvernului Chinei i s-a solicitat să trimită chestionarul specific tuturor celorlalți producători și distribuitori de materii prime în cauză, care furnizaseră factori de producție societăților incluse în eșantion. De asemenea, CG a fost invitat să colecteze toate răspunsurile furnizate de acești producători și să le transmită direct Comisiei.

(48)

Comisia a primit din partea GC răspunsuri la chestionare, care includeau răspunsuri la chestionarele specifice din partea EXIM, BOC, ABC și Sinosure.

(49)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea subvenției, a prejudiciului și a interesului Uniunii. A avut loc o vizită de verificare la fața locului la sediul Ministerului Comerțului din China, la care au participat și funcționari din cadrul altor ministere relevante. În plus, pe parcursul acestei vizitei de verificare au fost prezenți reprezentanți ai următoarelor instituții financiare:

(50)

În plus, s-au efectuat vizite de verificare în conformitate cu articolul 26 din regulamentul de bază la sediile următoarelor societăți:

(51)

Având în vedere faptul că, în mai 2018, impusese măsuri provizorii în cazul antidumping paralel, Comisia a decis să nu impună măsuri provizorii în cazul de față. La 13 iulie 2018, toate părțile interesate au primit un document de informare care descria constatările preliminare ale Comisiei privind presupusele sisteme de subvenționare și concluziile preliminare ale Comisiei în ceea ce privește prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, astfel cum se prevede în regulamentul antidumping provizoriu.

(52)

Mai multe părți interesate au prezentat observații scrise privind documentul de informare. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au primit permisiunea de a fi audiate.

(53)

În urma comunicării documentului de informare, Pirelli Tyre Co. Ltd. a afirmat că nu ar trebui să fie considerată o societate afiliată la China National Tire & Rubber Co. Ltd. („CNRC”). În acest sens, Pirelli Tire Co. Ltd. nu a fost de acord cu aplicarea articolului 127 din Actul de punere în aplicare a Codului vamal al Uniunii (UE) 2015/2447 („Codul Vamal al Uniunii”) în scopul calculării unei valori medii ponderate a subvenționării pentru societățile afiliate. Pirelli Tire Co. Ltd. a făcut, însă, trimitere la definiția articolului 16 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii („Acordul SMC”), care impune existența controlului unei societăți asupra unei alte societăți, pentru a stabili relația dintre acestea. Pirelli Tire Co. Ltd. a susținut apoi că nu s-ar califica drept societate afiliată în conformitate cu acest standard, deoarece nu ar fi fost controlată de CNRC. În plus, Pirelli Tire Co. Ltd. a remarcat că regulamentul de bază nu făcea nicio trimitere la Codul Vamal al Uniunii.

(54)

Comisia a reamintit faptul că articolul 16 din Acordul SMC este reflectat prin articolul 9 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, ambele articole se referă numai la definiția industriei din Uniune și la relația dintre producătorii din Uniune și producătorii-exportatori. În acest context, un producător din Uniune poate fi eliminat din definiția industriei din Uniune dacă este controlat de un producător-exportator. În schimb, atât Acordul SMC, cât și regulamentul de bază nu menționează nimic cu privire la metoda de evaluare a relației dintre producătorii-exportatori în scopul stabilirii valorii subvenției. Pentru a se putea asigura aplicarea efectivă a măsurilor, în special pentru a se evita canalizarea exporturilor printr-o societate afiliată care beneficiază de cea mai mică taxă, practica Comisiei este de a stabili relația dintre producătorii-exportatori cu ajutorul criteriilor stabilite la articolul 127 din Actul de punere în aplicare a Codului Vamal al Uniunii (UE) 2015/2447 din 24 noiembrie 2015. Acest lucru a fost comunicat în mod clar tuturor părților în avizul de deschidere, cu ocazia demarării procedurii. În plus, trimiterea la articolul 127 din Actul de punere în aplicare a Codului vamal al Uniunii este prevăzută în mod explicit la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază (15), iar Comisia ar trebui să aplice același tratament părților în ambele cazuri (16), atât cel al anchetei antidumping, cât și cel al anchetei antisubvenție.

(55)

Articolul 127 litera (d) din Codul Vamal al Uniunii stabilește că două persoane sunt considerate a fi afiliate dacă: o terță parte posedă, controlează sau deține direct sau indirect 5 % sau mai mult din acțiunile sau părțile emise cu drept de vot de ambele persoane. CNRC este cel mai mare acționar al Pirelli Tire Co. Ltd. În timpul perioadei de anchetă, deținea 65 % din acțiuni. La momentul de față, această societate continuă să dețină 46 % din acțiuni. Prin urmare, în contextul prezentei anchete, Pirelli Tire Co. Ltd. și CNRC sunt considerate a fi afiliate. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(56)

Pirelli Tyre Co. Ltd. a afirmat, de asemenea, că ar trebui să fie luată în considerare numai ca parte cooperantă, și nu ca producător-exportator, deoarece societatea a încetat să fabrice produsul în cauză în noiembrie 2017.

(57)

Comisia a stabilit că Pirelli Tyre Co. Ltd. a fost un producător-exportator pe parcursul întregii perioade de anchetă. Faptul că ulterior societatea a încetat producția nu modifică rezultatul anchetei. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(58)

În urma comunicării constatărilor finale, Pirelli și-a reiterat afirmația potrivit căreia societatea funcționa independent de Grupul China National Tire. Cu toate acestea, niciuna dintre afirmații nu a fost justificată cu elemente de probă suplimentare. În particular, Pirelli nu a contestat structura de proprietate descrisă de Comisie în anexa 2 la comunicarea constatărilor sale finale. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(59)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale.

(60)

Având în vedere că perioada de prejudiciu și perioada de anchetă sunt aceleași ca în ancheta antidumping paralelă, la 1 iunie 2018 Comisia a informat părțile interesate că informațiile și observațiile privind prejudiciul, prezentate în cadrul anchetei antidumping, urmau să fie luate în considerare și în prezenta anchetă. Niciuna dintre părți nu s-a opus acestei abordări.

(61)

În cadrul anchetei antidumping paralele, la 24 iulie 2018, părților li s-au comunicat constatările finale referitoare la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora Comisia intenționa să impună o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de produs în cauză în Uniune. Pe lângă aceasta, părților interesate li s-a transmis o comunicare suplimentară la 10 septembrie 2018. După cum se descrie la considerentul 60 de mai sus, observațiile transmise în cadrul acestor comunicări au fost luate în considerare pe deplin în cadrul prezentei anchete – în măsura în care ele vizau prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii – iar, după caz, ele au fost luate în considerare și s-au reflectat în constatările prezentei anchete.

(62)

La 28 septembrie 2018, Comisia a comunicat tuturor părților faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să impună o taxă antisubvenție definitivă asupra importurilor de produs în cauză în Uniune.

(63)

Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale (ș.a. 8 octombrie 2018). Mai multe părți interesate au solicitat prelungirea termenului. Comisia a acordat părților respective termenul de 10 octombrie 2018 ora 10.00 pentru prezentarea de observații.

(64)

CCCMC, CRIA, trei dintre cei patru producători-exportatori chinezi incluși în eșantion și doi importatori neafiliați au prezentat observații scrise cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(65)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul China National Tire a afirmat că drepturile sale la apărare au fost încălcate de Comisie atunci când aceasta a respins cererea grupului de prelungire în continuare a termenului acordat pentru prezentarea de observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Potrivit grupului, Comisia nu ar trebui să considere termenul de zece zile drept o limită de timp fixă. În plus, la stabilirea termenului, Comisia ar trebui să ia în considerare particularitățile cazului în speță și să acorde suficient timp pentru prezentarea de observații atât scrise, cât și orale. În ceea ce privește aceste afirmații, Comisia a remarcat că respectase pe deplin termenul minim de 10 zile pentru prezentarea de observații cu privire la comunicarea constatărilor finale, stabilit la articolul 30 alineatul (5) din regulamentul de bază. Mai mult, ea a acordat de asemenea o prelungire tuturor părților interesate vizate de procedură care solicitaseră acest lucru, ținând seama de urgența problemei, în conformitate cu același articol.

(66)

Hämmerling a solicitat să fie audiat de consilierul-auditor, pentru a exprima preocupări juridice legate de prezenta anchetă și pentru a semnala anumite aspecte orizontale referitoare la protecția informațiilor cu caracter confidențial și neconfidențial, astfel cum sunt incluse în baza de date TRON TDI, precum și la practica actuală de acordare de acces la dosarele neconfidențiale părților interesate din afara teritoriului Uniunii prin intermediul respectivei baze de date.

(67)

Comisia a observat că instituțiile UE nu sunt obligate să respecte Regulament general privind protecția datelor (17), ci Regulamentul 45/2001 (18). În plus, Hämmerling a confirmat că problema protecției datelor cu caracter personal nu era legată direct de o posibilă afectare, în mod specific, a dreptului său la apărare în temeiul legislației privind apărarea comercială. Prin urmare, Comisia a concluzionat că statutul de parte interesată în procedură al Hämmerling și drepturile sale la apărare nu au fost afectate în mod direct.

(68)

După comunicarea constatărilor finale, Hämmerling și-a reiterat afirmația potrivit căreia „dreptul la protecția datelor cu caracter personal este un drept independent, iar pragul pentru încălcarea acestuia nu necesită un exemplu real, ci simpla posibilitate ca acest drept să fie utilizat abuziv, într-un mod necorespunzător, cum ar fi punerea respectivelor date la dispoziția unor utilizatorii ai bazelor de date neverificați, din țări terțe, fără o evaluare adecvată a respectării de către aceștia a legislației privind protecția datelor”.

(69)

În legătură cu această afirmație, Comisia a făcut trimitere la articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul 45/2001, care permite Comisiei să transfere date cu caracter personal, dacă transferul este necesar sau impus prin lege pentru apărarea unui drept în justiție, precum și la faptul că toate persoanele vizate trebuie să semneze termenii de utilizare TRON (care prevăd, printre altele, faptul că TRON nu poate divulga nicio informație fără autorizație) atunci când accesează TRON pentru prima dată și când li se acordă accesul la un caz în calitate de părți interesate. Prin urmare, Comisia a considerat că utilizarea TRON respectă normele aplicabile privind protecția datelor.

(70)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Giti a solicitat o audiere pe lângă consilierul-audiator, susținând că drepturile sale la apărare au fost încălcate de Comisie, deoarece aceasta a inclus sistemul de restituire a taxelor în procedură foarte târziu și a ajuns la concluzii greșite. Consilierul-auditor a considerat că avizul de deschidere permitea tratarea sistemului în discuție. Mai mult, Grupul Giti ar fi trebuit să aibă cunoștință de faptul că acest sistem este acoperit de procedură și a avut suficient timp pentru a prezenta Comisiei toate observațiile sale. Consilierul-auditor a concluzionat că drepturile la apărare ale Grupului Giti au fost respectate.

(71)

Mai multe alte părți interesate și-au reiterat aceleași preocupări exprimate după comunicarea documentului de informare și au solicitat Comisiei să furnizeze clarificări suplimentare.

(72)

Comisia a considerat că dosarul deschis, documentul de informare și comunicarea constatărilor finale conțineau informații suficiente, care le permiteau tuturor părților interesate să-și exercite pe deplin dreptul la apărare. În plus, o notă la dosar (19), care oferea clarificări cu privire la documentul de informare, a fost inclusă în dosarul deschis înainte de comunicarea constatărilor finale. Prin urmare, Comisia a respins cererea de a furniza clarificări suplimentare.

(73)

În fine, părțile au susținut că drepturile lor la apărare au fost grav afectate, deoarece perioada pentru prezentarea de observații privind comunicarea constatărilor finale a fost prea scurtă, chiar și în condițiile prelungirii ei, și nu a luat în considerare particularitățile prezentei anchete.

(74)

În ceea ce privește termenul stabilit, Comisia a reiterat faptul că a respectat termenul legal prevăzut la articolul 30 alineatul (5) din regulamentul de bază, astfel cum se explică la considerentul 65 de mai sus. Ea a adăugat că părțile primiseră o comunicare detaliată prin intermediul documentului de informare din iulie 2018, care stabilea deja principalele considerente și concluzii pentru toate subvențiile, cu excepția remiterii excesive în cazul cauciucului natural și al electricității furnizate contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. În etapa respectivă, părților li s-a acordat un termen de 25 de zile pentru a prezenta observații. Prin urmare, deoarece majoritatea aspectelor le erau cunoscute tuturor părților, observațiile primite în urma comunicării constatărilor finale au fost și ele substanțiale, documentele variind între 8 și 63 de pagini.

(75)

În ceea ce privește aspectul legat de prejudiciu al prezentei anchete, Comisia a subliniat că părțile au primit totodată o comunicare a constatărilor finale, precum și un document suplimentar de comunicare a constatărilor finale în contextul anchetei antidumping paralele. Prezenta anchetă s-a adresat comentariilor primite ca urmare a celor două comunicări. Prin urmare, Comisia a considerat că dosarul deschis și comunicările conțineau deja informații suficiente care le permiteau tuturor părților interesate să-și exercite pe deplin dreptul la apărare în termenul stabilit în documentul de comunicare a constatărilor definitive. Din aceste motive, Comisia a considerat că drepturile de apărare ale tuturor părților interesate au fost respectate pe deplin pe parcursul prezentei proceduri.

(76)

Produsul în cauză este reprezentat de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din RPC, încadrate în prezent la codurile NC 4011 20 90 și ex 4012 12 00 (cod TARIC 4012120010). Aceste coduri NC și TARIC sunt menționate doar cu titlu informativ.

(77)

Produsul în cauză cuprinde atât anvelopele pneumatice noi, cât și anvelopele pneumatice reșapate care sunt utilizate pentru autobuze sau camioane și care au aceleași caracteristici esențiale fizice, chimice și tehnice.

(78)

Ambele tipuri de produs în cauză sunt fabricate din aceleași materii prime (chiar dacă pot exista diferențe la nivelul tehnologiei utilizate) și au o structură similară. Variațiile la nivelul materiilor prime și al structurii au ca rezultat caracteristici de performanță diferite.

(79)

Procesul de fabricație al anvelopelor noi de camioane și autobuze implică: 1) amestecarea și malaxarea cauciucului; 2) prepararea componentelor anvelopei; 3) fabricarea anvelopei (verzi); 4) prelucrarea termică (vulcanizarea) și 5) inspecția finală. Toate anvelopele de camioane și autobuze sunt fabricate din aceleași materii prime de bază, și anume cauciuc natural, cauciuc sintetic, oțel, negru de fum, alte substanțe chimice și uleiuri, precum și materiale textile; ele au aceleași componente, și anume banda de rulare, flancurile, carcasa interioară, taloanele, benzile de oțel, pliurile carcasei, chiar dacă între diferiții producători ai acestui produs există anumite diferențe.

(80)

S-a constatat, de asemenea, că procesul de fabricație a anvelopelor noi de camioane și autobuze implică tehnologii variate, fapt care nu a afectat însă constatările generale privind interschimbabilitatea.

(81)

Reșaparea este, în esență, un proces de reciclare cu ajutorul căruia anvelopele uzate sunt renovate prin înlocuirea benzii de rulare pe o carcasă veche. Carcasele sunt elemente principale ale procesului de reșapare și, prin urmare, o parte substanțială a activității reșapatorilor o reprezintă selectarea și achiziționarea de carcase adecvate pentru reșapare. Astfel, carcasele sunt principala materie primă a procesului de producție si constituie – în funcție de calitatea lor – fie un adevărat produs „semifinit”, fie un deșeu.

(82)

Din nou, acest proces poate implica tehnologii variate, fără impact asupra constatărilor Comisiei privind interschimbabilitatea.

(83)

Anvelopele de camioane și autobuze sunt produse într-o mare varietate de tipuri și dimensiuni și pot fi întâlnite pe o gamă largă de vehicule comerciale, de la camioane și autobuze pentru transportul local în contexte urbane sau regionale, la camioane și autobuze pentru transportul pe distanțe lungi, în funcție de dimensiunile și de specificațiile lor privind indicele de sarcină. Ele nu sunt adecvate nici pentru utilizarea în cazul vehiculelor de călători sau al altor vehicule utilitare ușoare, nici pentru vehiculele exclusiv de teren, cum ar fi tractoarele agricole.

(84)

Anvelopele pentru camioane sau autobuze sunt comercializate sub două tipuri și în patru categorii: Anvelopa de tip cu cameră este o opțiune mai tradițională; aceasta are o cameră interioară cu valvă proprie, amplasată în interiorul anvelopei. În cazul anvelopelor de tip fără cameră, anvelopa și janta roții formează un sigiliu etanș, valva fiind montată direct pe jantă. Majoritatea covârșitoare a anvelopelor pentru camioane sau autobuze vândute în Uniune sunt anvelope fără cameră. Cele patru categorii de anvelope pentru camioane sau autobuze sunt: pentru roțile directoare, pentru roțile motoare, pentru remorcă și multipoziție. Anvelopele pentru roțile directoare sunt concepute pentru a fi utilizate pe axa față pentru a ajuta la controlul direcției, dar pot fi utilizate pentru toate pozițiile pe camioane sau autobuze, în funcție de utilizarea vehiculului. Anvelopele pentru roțile motoare sunt concepute pentru sistemul de transmisie și asigură o tracțiune mai bună. Anvelopele pentru remorci sunt concepute pentru a fi montate pe remorci, în timp ce anvelopele multipoziție sunt concepute pentru a fi utilizate pe un vehicul în toate pozițiile, în funcție de utilizarea acestuia.

(85)

Anvelopele, noi sau reșapate, sunt supuse acelorași cerințe de siguranță pe piața Uniunii, astfel cum se prevede în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20).

(86)

Informațiile colectate și primite de Comisie indică faptul că piața anvelopelor de autobuze și camioane din Uniune este segmentată pe trei niveluri sau segmente. Deși nu există linii clare de demarcație între niveluri, există un acord general la nivelul părților interesate și al constatărilor Comisiei privind următoarea clasificare.

(87)

Anvelopele de nivelul 1 acoperă anvelopele noi premium, purtând marca emblematică a principalilor fabricanți. Recunoașterea mărcii este un factor-cheie pentru anvelopele de acest nivel, ea justificând plătirea unor prețuri semnificativ mai mari pentru performanțele înalte așteptate, precum și pentru investițiile de marketing deosebit de semnificative. Anvelopele fabricate de producătorii de echipamente originale pentru camioane sau autobuze („OE1”) sunt incluse în principal la acest nivel. Calitatea anvelopelor de nivelul 1 asigură un nivel înalt de reșapabilitate al acestora, ele fiind concepute să fie anvelope cu mai multe cicluri de utilizare (multi-life tyres), fapt ce mărește și mai mult kilometrajul semnificativ mai mare al produsului original (până la trei reșapări pentru o utilizare normală). Anvelopele de nivelul 1 sunt, de asemenea, asociate unui nivel mai ridicat de siguranță și beneficiază adesea de un bun nivel al serviciilor postvânzare.

(88)

Anvelopele de nivelul 2 acoperă majoritatea anvelopelor non premium, atât noi cât și reșapate, cu prețuri variind între aproximativ 65 % și 80 % din prețul anvelopelor de nivelul 1. Anvelopele fabricate de producătorii de echipamente originale pentru remorci („OE2”) pot fi incluse la acest nivel. Recunoașterea mărcii rămâne importantă la acest nivel, iar mărcile sunt de obicei cunoscute de cumpărători, care sunt de asemenea în măsură să identifice producătorii anvelopelor. Ele sunt în general reșapabile cel puțin o dată și oferă bune performanțe în ceea ce privește kilometrajul, deși mai limitate decât cele ale anvelopelor de nivelul 1.

(89)

Anvelopele de nivelul 3 acoperă atât anvelopele noi, cât și anvelopele reșapate, cu performanțe mai reduse în ceea ce privește kilometrajul și cu o reșapabilitate foarte limitată sau chiar inexistentă. În mod obișnuit, prețul lor este stabilit la mai puțin de 65 % din prețul anvelopelor de nivelul 1, acest procent reprezentând și limita performanței lor în ceea ce privește kilometrajul. La acest nivel, recunoașterea mărcii este aproape inexistentă, iar prețul devine factorul determinant în decizia clientului de a cumpăra. În general, aceste anvelope nu sunt furnizate cu servicii postvânzare.

(90)

Anvelopele reșapate pot fi clasificate la nivelul 2 sau la nivelul 3. Deși unele anvelope chineze sunt reșapabile, în China se efectuează foarte puține reșapări. Pe de altă parte, reșaparea este destul de larg răspândită în Uniune și pe alte piețe, de exemplu în Brazilia. Activitatea de reșaparea din Uniune include:

(91)

Comisia a publicat diagrama anvelopelor noi și reșapate în funcție de marcă, pe baza informațiilor furnizate de reclamant, și a pus-o la dispoziția tuturor părților interesate la 27 octombrie 2017.

(92)

Astfel cum se remarcă la considerentul 86, părțile interesate au acceptat, în general, principiul segmentării pieței pe trei niveluri.

(93)

Diagrama pieței mărcilor de anvelope în funcție de nivel, prezentată în nota la dosarul din 27 octombrie 2017, a fost în general acceptată de părțile interesate, cu excepția următoarelor cereri prezentate de acestea referitor la reclasificarea anumitor mărci la alte niveluri. Mai exact, Grupul China National Tire a considerat că marca sa Aeolus se încadrează la nivelul 3 (și nu la nivelul 2); doi importatori care importă marca Double Coin au susținut că aceasta ar trebui să fie clasificată la nivelul 2 (în loc de nivelul 3); Grupul Hankook a considerat că marca sa Aurora aparține nivelului 2 (și nu nivelului 3); în răspunsul său la chestionar, Grupul Giti a considerat că mărcile sale Primewell și GT Radial aparțineau nivelului 2 (și nu nivelului 3), iar un importator independent a susținut că marca Sailun ar trebui să fie clasificată la nivelul 2 (în loc de nivelul 3).

(94)

Comisia a examinat cererile pe baza datelor prezentate de părțile interesate și a informațiilor colectate ex officio pe parcursul anchetei. În conformitate cu caracteristicile identificate la considerentul 81, Comisia a analizat în ce măsură anvelopele purtând mărcile menționate sunt: 1) reșapabile; 2) utilizate ca echipamente originale pentru autobuze și camioane și 3) comercializate pe un anumit nivel, în conformitate cu propria evaluare efectuată de fiecare societate în parte.

(95)

În ceea ce privește Grupul Hankook, Comisia a acceptat să clasifice marca Aurora la nivelul 2, așa cum se solicitase. Însă Comisia a constatat, totodată, că marca Hankook ar trebui să fie clasificată la nivelul 1. Pentru marca Hankook, grupul oferă o garanție juridică potrivit căreia anvelopele sale pot fi reșapate cel puțin o dată. În plus, grupul acționează ca un furnizor OE1 pentru societăți europene cum ar fi Scania, MAN și Mercedes-Benz. Site-ul web al Grupului Hankook comercializează marca Hankook ca „premium”, iar un document intern al unui importator afiliat, înmânat în cursul verificării, a indicat că marca a urcat recent la nivelul 1.

(96)

În ceea ce privește Grupul Giti, Comisia a acceptat să clasifice mărcile Primewell și GT Radial la nivelul 2, așa cum se solicitase. Comisia a constatat de asemenea că anvelopele Giti sunt reșapabile. Cu toate acestea, activitățile de producător de echipamente originale ale Grupului Giti nu se extind la camioane și autobuze, ele fiind legate de anvelopele pentru autoturisme. În plus, Grupul Giti consideră că mărcile sale se încadrează la nivelul 2. Prin urmare, mărcile grupului au fost clasificate la nivelul 2.

(97)

În ceea ce privește Grupul China National Tire, Comisia a acceptat, în mod preliminar, să clasifice marca Aeolus la nivelul 3, așa cum solicitase societatea, pe baza afirmațiilor potrivit cărora anvelopele sale nu sunt, în general, reșapabile și nu sunt vândute pe piața OE.

(98)

Importatorii care făcuseră cererile legate de mărcile Double Coin și Sailun nu erau societăți incluse în eșantion și, prin urmare, Comisia nu a putut verifica cererile lor în această etapă. Întrucât nu au făcut parte din eșantion, clasificarea lor la nivelul 2 sau 3 nu influențează rezultatul investigației. În consecință, deși nu pune în discuție datele prezentate de importatori cu privire la experiența clienților lor cu anvelopele purtând mărcile respective, Comisia nu a luat nicio poziție cu privire la cererile lor în această etapă.

(99)

Mai multe părți interesate au afirmat că diagrama nivelurilor în funcție de marcă este aplicabilă numai Uniunii și că, pe alte piețe, diagrama nivelurilor ar putea fi foarte diferită. În particular, diagrama nivelurilor pieței Uniunii nu poate fi transpusă pe piața chineză. Comisia a subliniat faptul că diagrama în funcție de marcă a fost utilizată în cadrul prezentei anchete pentru a se analiza situația de pe piața Uniunii și că ea nu are nicio semnificație juridică pentru alte piețe.

(100)

CRIA și CCCMC, precum și Grupul China National Tire, au susținut că fie anvelopele noi, fie anvelopele reșapate ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză, deoarece:

(101)

După comunicarea constatărilor finale, Pirelli a reiterat o afirmație similară.

(102)

De asemenea, părțile respective au observat că, în mai multe cauze din domeniul concurenței, atât Comisia, cât și Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) au concluzionat că anvelopele noi și anvelopele reșapate constituie două piețe relevante diferite în ceea ce privește prețul, structura ofertei, structura cererii, canalele de aprovizionare și substituibilitatea (21). CRIA și CCCMC au remarcat, de asemenea, că alte autorități responsabile cu anchete antidumping au tratat anvelopele noi și anvelopele reșapate separat (22). După comunicarea constatărilor finale, Hämmerling a reiterat o afirmație similară.

(103)

Potrivit afirmațiilor CRIA și CCCMC, Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește evaluarea factorilor pertinenți, întrucât nu a tratat anvelopele noi și anvelopele reșapate separat.

(104)

Grupul Giti a susținut că anvelopele reșapabile sau cu mai multe cicluri de utilizare ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză, deoarece anvelopele reșapabile sunt mai sofisticate decât anvelopele nereșapabile, având caracteristici tehnice distinctive.

(105)

Comisia a constatat că procesul de reșapare păstrează principalele caracteristici, componentele și structura anvelopei rezultate în urma procesului de fabricație inițial. În particular, specificațiile tehnice principale ale anvelopei, și anume dimensiunea, indicele de sarcină și indicele de viteză ale acesteia nu sunt modificate în etapa de reșapare. Anvelopele noi (reșapabile sau nereșapabile) și anvelopele reșapate sunt fabricate din aceleași materii prime și din aceleași componente și au o structură similară.

(106)

Principala diferență, la nivelul caracteristicilor tehnice, dintre o anvelopă nou-fabricată și o anvelopă reșapată fabricată pe carcasa acesteia este aceea că anvelopa reșapată poate avea, într-adevăr, o durată de viață mai scurtă și că anvelopa reșapată poate fi percepută ca o opțiune mai puțin sigură. Cu toate acestea, exact aceleași diferențe de percepție din punct de vedere tehnic, al calității și al siguranței apar între două anvelope noi încadrate la niveluri diferite. În particular, anvelopele de nivel inferior au, de asemenea, performanțe mai reduse în ceea ce privește kilometrajul și nu sunt o opțiune preferată pentru vehiculele care trebuie să respecte standarde de siguranță foarte ridicate, și anume acelea care transportă mărfuri periculoase.

(107)

Prin urmare, Comisia a respins afirmația potrivit căreia anvelopele noi (reșapabile sau nereșapabile) și anvelopele reșapate au caracteristici de bază diferite din punct de vedere fizic, chimic și tehnic.

(108)

De asemenea, Comisia a constatat că atât anvelopele noi, cât și cele reșapate sunt utilizate de proprietarii de camioane sau autobuze care își desfășoară activitatea în principal în sectorul transportului de persoane sau mărfuri pe distanțe variind de la scurte la lungi. Prin urmare, utilizarea finală esențială a anvelopelor noi și a anvelopelor reșapate este aceeași. Comisia a constatat, de asemenea, că anvelopele noi și anvelopele reșapate au aceleași patru tipuri principale de aplicare, și anume pentru roțile directoare, pentru roțile motoare, pentru remorcă și multipoziție, și că ele sunt supuse acelorași cerințe de siguranță pe piața Uniunii, conform prevederilor legislației în domeniu.

(109)

Prin urmare, afirmația potrivit căreia anvelopele noi și anvelopele reșapate au aplicații diferite a fost respinsă.

(110)

Comisia a fost de acord că anvelopele reșapate diferă de anvelopele noi de nivelul 1, în măsura în care cele dintâi nu sunt vândute pe piața echipamentelor originale. Comisia a constatat, de asemenea, că exact același lucru este valabil și pentru anvelopele de nivelul 3 și, într-o mare măsură, pentru mărcile de nivelul 2, care nu sunt vândute nici ele pe piața echipamentelor originale.

(111)

Prin urmare, Comisia a respins afirmația potrivit căreia anvelopele noi și anvelopele reșapate au canale de vânzare diferite.

(112)

În ceea ce privește deciziile luate de Comisie în domeniul concurenței și hotărârea CJUE (23) prin care anvelopele reșapate au fost încadrate pe o piață de produs separată, acest lucru este, în fapt, irelevant pentru definiția produsului în cadrul anchetelor de apărare comercială. Definiția pieței într-un caz de fuziune se axează pe substituția din perspectiva cererii și a ofertei (24). Într-o anchetă antidumping, piața este definită de caracteristicile fizice, tehnice și chimice ale produsului în cauză. Prin urmare, Comisia a respins acest argument.

(113)

În ceea ce privește afirmația referitoare la definiția produsului în cazuri de antidumping în țări terțe, Comisia a precizat că definiția produsului se înscrie în marja largă de apreciere a autorității de anchetă în chestiuni de apărare comercială (25). Prin urmare, maniera în care respectivele autorități de anchetă din țările terțe au utilizat propria libertate de apreciere în această privință nu poate limita marja de apreciere a Comisiei în scopul prezentei anchete.

(114)

De asemenea, s-a afirmat că produsul în cauză nu ar trebui să fie încadrat la mai multe coduri NC. În această privință, Comisia a reamintit, în primul rând, faptul că este foarte frecvent ca un singur produs în cauză să fie încadrat la mai multe coduri NC. Această situație apare în mod natural, datorită modului în care este concepută Nomenclatura combinată. În plus, în avizul de deschidere s-a precizat în mod clar că codurile NC sunt prezentate doar cu titlu informativ. În al doilea rând, nu a fost furnizat niciun element de probă concret, iar Comisia nu a găsit informații potrivit cărora produsul în cauză ar fi fost definit în așa fel încât anvelopele noi și anvelopele reșapate importate să nu poată fi considerate ca alternative la anvelopele noi și anvelopele reșapate produse în Uniune și să nu poată concura direct cu acestea din urmă. În scopul prezentei anchete, același principiu se aplică și percepției producătorilor și a consumatorilor, canalelor de distribuție sau altor factori, în ceea ce privește existența uneia sau mai multor categorii de produs, în contrast cu diferențierea anvelopelor noi de cele reșapate.

(115)

În fine, părțile interesate au susținut că, din cauza segmentării pieței din Uniune, anvelopele reșapate sunt percepute a fi de o calitate inferioară în raport cu anvelopele noi de nivelul 1, chiar dacă sunt fabricate pe o carcasă de anvelopă de nivelul 1.

(116)

Comisia a acceptat această afirmație, care este în concordanță cu diagrama nivelurilor stabilită pentru prezenta anchetă, și a luat în considerare numai anvelopele reșapate de nivelurile 2 și 3.

(117)

Examinarea a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

(118)

Comisia a stabilit în această etapă că produsele respective sunt produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(119)

Înainte de a analiza presupusa subvenționare sub formă de subvenții sau de programe de subvenționare specifice, Comisia a evaluat planurile, proiectele și alte documente guvernamentale, care au fost relevante pentru mai multe subvenții sau programe de subvenționare. Aceasta a constatat că toate subvențiile sau programele de subvenționare care fac obiectul evaluării fac parte din procesul de implementare a planificării centralizate al GC vizând încurajarea industriei anvelopelor, din următoarele motive.

(120)

Cel de-al 13-lea plan cincinal de dezvoltare economică și socială națională al RPC (denumit în continuare „cel de-al 13-lea plan cincinal”), care acoperă perioada 2016-2020, evidențiază viziunea strategică a guvernului RPC pentru ameliorarea și promovarea industriilor-cheie. El subliniază rolul inovației tehnologice în dezvoltarea economică a RPC, precum și importanța continuă a principiilor dezvoltării ecologice. Conform capitolului 5, una dintre principalele linii de dezvoltare este promovarea modernizării structurii industriale tradiționale, la fel ca în cazul celui de al 12-lea plan cincinal. Această idee este elaborată mai pe larg în capitolul 22, care explică strategia de modernizare a industriei tradiționale din RPC prin promovarea reconversiei tehnologice a acesteia. În acest sens, în cel de-al 13-lea plan cincinal se afirmă că întreprinderile vor fi sprijinite „pentru a se îmbunătăți în mod substanțial în domenii precum tehnologia produsului, echipamentele industriale, protecția mediului și eficiența energetică”. Rubrica 7 se referă în mod specific la proiectele referitoare la produsele petrochimice din aval (care includ anvelopele) în acest context. Protecția mediului este elaborată mai pe larg în capitolul 44. În conformitate cu acest capitol, la nivelul industriilor-cheie va fi pusă în aplicare o „renovare” a producției nepoluante, iar rubrica 16 se referă în mod specific la industria petrochimică în acest sens.

(121)

La un nivel mai detaliat, GC a lansat totodată cel de-al 13-lea plan cincinal de dezvoltare a industriei chimice și petrochimice (denumit în continuare „cel de-al 13-lea plan cincinal privind petrochimia”), care include industria anvelopelor și se bazează pe cel de-al 13-lea plan cincinal. În capitolul introductiv, cel de-al 13-lea plan cincinal privind petrochimia indică faptul că industria chimică și petrochimică este o industrie-pilon importantă pentru economia națională a Chinei. El detaliază mai pe larg principiile inovării tehnologice, ale ajustărilor structurale și ale dezvoltării ecologice menționate în cel de-al 13-lea plan cincinal, le pune în legătură cu priorități mai specifice din cadrul industriei petrochimice (a se vedea capitolul III – Principalele sarcini) și face legătura cu diferite măsuri de sprijin fiscal și financiar (a se vedea capitolul IV – Măsuri de salvgardare: secțiunea 4 – Întărirea sprijinului politic).

(122)

Pe lângă aceasta, GC a publicat un plan specific dedicat industriei anvelopelor, cu scopul de a implementa cel de-al 13-lea plan cincinal privind petrochimia, și anume Politica industriei anvelopelor (26). Această politică subliniază faptul că principala prioritate a GC este ajustarea structurală, reforma tehnologică și reducerea emisiilor din industria anvelopelor. Articolul 6 menționează faptul că se încurajează dezvoltarea anvelopelor radiale și a anvelopelor TBR fără cameră de înaltă performanță. În plus, în preambulul la Politica industriei anvelopelor se stipulează că „Politica acestei industrii va servi ca bază pentru toate departamentele relevante, atunci când se angajează în diversele aspecte legate de managementul investițiilor, oferta de terenuri, evaluarea de mediu, evaluarea economiilor de energie, autorizația de siguranță, finanțarea creditelor și furnizarea de energie electrică pentru proiecte ale industriei anvelopelor precum construcția de facilități de producție și dezvoltarea tehnologică.”

(123)

În fine, acest document stabilește totodată condițiile de intrare pe piață. Astfel, doar întreprinderile care depășesc o anumită capacitate de producție și care respectă cerințele de mediu pot intra pe piață (27).

(124)

În urma comunicării documentului de informare, GC și-a reiterat poziția de bază privind planurile cincinale ale Chinei, susținând că ele nu sunt obligatorii și că ar trebui să fie tratate doar ca documente „îndrumătoare”. Comisia nu a fost de acord cu această poziție. Într-adevăr, capitolul 17 al celui de-al 13-lea plan cincinal prevede: „Rolul jucat de strategia și de planul național de dezvoltare va fi unul principal și constrângător .” (28) În plus, capitolul IV din cel de-al 13-lea plan cincinal privind petrochimia organizează execuția planului și precizează că întreprinderile au sarcina: „să realizeze sarcini-cheie ale planului, să realizeze autoreglementarea și să comunice la timp problemele legate de execuția planului” (29). În fine, Politica industriei anvelopelor menționează, în preambulul său că „va fi pusă în aplicare în mod corespunzător de toate entitățile vizate”. Astfel, în locul unor afirmații generale de încurajare, aceste planuri utilizează mai degrabă un limbaj care indică natura lor obligatorie.

(125)

Următoarele documente identifică și ele industria anvelopelor ca fiind o industrie strategică, cu priorități clare și/sau o industrie încurajată:

(126)

În concluzie, industria anvelopelor este considerată astfel o industrie cheie/strategică, a cărei dezvoltare este urmărită în mod activ de către GC ca obiectiv de politică.

(127)

Din motive de comoditate administrativă, Comisia a solicitat GC să transmită chestionare specifice la patru bănci de stat specifice menționate în plângere și la Sinosure, precum și oricărei alte instituții financiare care a acordat împrumuturi sau credite la export societăților incluse în eșantion sau cumpărătorilor produselor societăților incluse în eșantion. În mod similar, Comisia a solicitat GC să transmită chestionare specifice acelor producători de cauciuc natural, cauciuc sintetic, negru de fum și cordon de nailon care, potrivit plângerii, au furnizat societăților incluse în eșantion factori de producție contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, precum și oricăror altor producători și distribuitori de materii prime în cauză care au furnizat factori de producție societăților incluse în eșantion.

(128)

Într-o primă fază, GC nu a răspuns solicitării Comisiei. În scrisoarea de clarificare, Comisia și-a reiterat solicitarea, cu obiectivul de a maximiza posibilitățile de implicare a instituțiilor financiare și a furnizorilor de factori de producție în anchetă prin furnizarea informațiilor de care Comisia avea nevoie pentru a formula constatări privind existența și amploarea presupusei subvenționări. În urma scrisorii de clarificare, GC a contactat într-adevăr instituțiile financiare și furnizorii sus-menționați. Cu toate acestea, la chestionar au răspuns doar trei bănci de stat menționate în mod specific de către reclamant, și Sinosure.

(129)

Potrivit GC, acesta nu avea competența de a solicita informații de la băncile de stat care nu răspunseseră la chestionar, întrucât acestea funcționau independent de GC.

(130)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie. În primul rând, în opinia Comisiei, GC are acces la informațiile solicitate de la toate entitățile de stat (fie societăți, fie instituții publice/financiare) în care GC este acționarul principalul sau majoritar. Într-adevăr, conform Legii Republicii Populare Chineze privind activele publice ale întreprinderilor (35), agențiile de supraveghere și administrare a activelor publice înființate de Comisia de supraveghere și administrare a activelor publice a Consiliului de Stat, pe de o parte, și guvernele populare locale, pe de altă parte, îndeplinesc sarcinile și responsabilitățile investitorului de capital într-o întreprindere cu capital de stat, în numele guvernului. Astfel, aceste agenții au dreptul să primească venituri din active, să participe la luarea deciziilor majore și să selecteze personalul de conducere al întreprinderilor cu capital de stat. În plus, conform articolului 17 din sus-menționata Lege privind activele publice ale întreprinderilor, întreprinderile cu capital de stat au obligațiile de a accepta administrarea și supravegherea de către guverne și de către departamentele și agențiile guvernamentale relevante, de a accepta supravegherea publică și de a-și asuma responsabilitatea față de investitorii de capital.

(131)

Pe lângă aceasta, GC are totodată autoritatea necesară pentru a interacționa cu instituțiile financiare chiar și atunci când nu sunt deținute de stat, deoarece acestea intră sub jurisdicția autorității de reglementare bancare chineze (ARBC). De exemplu, în conformitate cu articolele 33 și 36 din Legea privind supravegherea bancară (36), ARBC are autoritatea de a solicita tuturor instituțiilor financiare stabilite în RPC să prezinte informații, cum ar fi situații financiare, rapoarte statistice și informații privind operațiunile comerciale și gestionarea acestora. ARBC poate să dispună, totodată, ca instituțiile financiare să divulge informații publicului.

(132)

În plus, deși au furnizat unele explicații de ordin general referitoare la funcționarea sistemelor lor de aprobare a creditelor și de management al riscului, niciuna dintre băncile de stat cooperante nu a furnizat informații specifice referitoare la împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion, afirmând că făceau obiectul unor obligații statutare și de reglementare și al unor clauze contractuale privind caracterul confidențial al informațiilor legate de societățile incluse în eșantion.

(133)

Prin urmare, Comisia a solicitat grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion să acorde acces la informațiile specifice societăților, deținute de toate băncile, atât de stat cât și private, de la care au primit împrumuturi. Deși societățile incluse în eșantion au consimțit să acorde acces la datele bancare care le aparțineau, băncile au refuzat să furnizeze informațiile detaliate solicitate.

(134)

În cele din urmă, cu excepția celor trei bănci de stat menționate la considerentul 48, niciuna dintre celelalte instituții financiare care acordaseră credite societăților incluse în eșantion nu a transmis Comisiei informațiile referitoare la structura corporativă și la structura proprietății. În plus, niciuna dintre instituțiile financiare nu a furnizat niciun fel de informații specifice cu privire la evaluarea riscurilor legate de împrumuturile acordate grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion.

(135)

Având în vedere că nu deținea nicio informație cu privire la majoritatea băncilor de stat care acordau împrumuturi societăților incluse în eșantion, și nicio informație la nivelul individual al societăților cu privire la împrumuturile acordate de băncile cooperante, Comisia a considerat că nu a primit informații esențiale care să fie relevante pentru acest aspect al anchetei.

(136)

Prin urmare, Comisia a informat GC că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin împrumuturi preferențiale.

(137)

În răspunsul la scrisoarea Comisiei, precum și în observațiile făcute pe marginea documentului de informare și a comunicării constatărilor finale, GC a obiectat în privința aplicării articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază privind acordarea de împrumuturi preferențiale. GC a reiterat faptul că nu avea nicio autoritate asupra băncilor. De asemenea, în opinia GC, acesta cooperase în cea mai mare măsură posibilă, Comisia îi impusese o sarcină suplimentară nerezonabilă, iar informațiile lipsă nu erau „necesare” în sensul articolului 28 din regulamentul de bază, întrucât ele erau deja disponibile grație răspunsurilor la chestionare.

(138)

Comisia și-a menținut poziția conform căreia GC are autoritatea de a solicita informații de la bănci, din motivele explicate la considerentele 130-131 de mai sus. Aceasta a recunoscut că GC a transmis băncilor chestionarele relevante și că a primit răspunsuri de la trei bănci de stat. Comisia a folosit informațiile astfel furnizate și le-a completat cu date disponibile numai pentru acele părți care lipseau.

(139)

Aceste informații lipsă se referă în principal la două aspecte: în primul rând, informații privind structura de proprietate și de guvernanță a băncilor necooperante. Aceste informații îi erau necesare Comisiei pentru a stabili dacă aceste bănci sunt organisme publice sau nu. În al doilea rând, informațiile specifice societăților din partea băncilor cooperante – cum ar fi, de exemplu, procesul intern de aprobare a împrumuturilor al băncii și evaluarea bonității efectuată de bănci pentru împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion – erau necesare în sensul articolului 28 din regulamentul de bază pentru a determina dacă societățile incluse în eșantion beneficiaseră de împrumuturi cu dobânzi preferențiale. În plus, aceste documente interne pot fi furnizate numai de bănci și, prin urmare, nu puteau fi furnizate prin răspunsurile la chestionare ale societăților incluse în eșantion.

(140)

În fine, Comisia nu a considerat că impusese o sarcină excesivă pentru GC. De la bun început, Comisia și-a limitat ancheta la acele instituții financiare care acordaseră împrumuturi societăților incluse în eșantion. De asemenea, Comisia nu a împovărat GC cu sarcina de a identifica aceste instituții financiare, deoarece lista cu numele și adresele băncilor, precum și cererea de transmitere a chestionarelor, a fost furnizată GC chiar la începutul anchetei, în decembrie 2017. Acest lucru a oferit GC timp suficient pentru a răspunde solicitării Comisiei. Cu toate acestea, GC a transmis efectiv băncilor chestionarele Comisiei doar la 28 martie 2018, acordându-le un termen de trei zile lucrătoare pentru a răspunde. Această întârziere nu poate fi atribuită Comisiei. Prin urmare, Comisia a considerat că a depus toate eforturile pentru a facilita sarcinile care reveneau GC.

(141)

Astfel, Comisia și-a menținut poziția, reiterând că a trebuit să recurgă parțial la datele disponibile atunci când a examinat existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin împrumuturi preferențiale.

(142)

Sinosure a răspuns, parțial, la chestionarul specific referitor la asigurarea creditelor la export acordată societăților incluse în eșantion. Cu toate acestea, Sinosure nu a furnizat documentația justificativă solicitată privind guvernanța sa corporativă – de exemplu, raportul său anual sau statutul – argumentând că acestea erau informații confidențiale.

(143)

De asemenea, Sinosure nu a oferit informații specifice cu privire la asigurarea creditelor la export furnizată industriei anvelopelor, la nivelul primelor sale, sau la cifrele detaliate privind rentabilitatea activității sale de asigurare a creditelor la export.

(144)

În absența acestor informații, Comisia a considerat că nu a primit informații esențiale care să fie relevante pentru acest aspect al anchetei.

(145)

În opinia Comisiei, GC are acces la informațiile solicitate de la toate entitățile de stat (fie societăți, fie instituții publice/financiare) în care GC este acționarul principal sau majoritar. Acesta este și cazul Sinosure, care este o entitate aflată în totalitate în proprietatea statului. Prin urmare, Comisia a informat GC că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin asigurarea creditelor la export.

(146)

În răspunsul la scrisoarea Comisiei, precum și în observațiile făcute pe marginea documentului de informare și a comunicării constatărilor finale, GC a obiectat în privința aplicării articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază privind asigurarea creditelor la export, remarcând faptul că Sinosure furnizase un răspuns la chestionar și că răspunsese la întrebările Comisiei în cursul verificării la fața locului.

(147)

Sinosure a furnizat într-adevăr un răspuns la chestionar și a delegat reprezentanți care au fost prezenți la verificarea de la sediul GC. Cu toate acestea, după cum se menționează la considerentele 142 și 143 de mai sus, informațiile furnizate au fost incomplete și nu au permis Comisiei să tragă concluzii cu privire la părți esențiale ale anchetei referitoare la asigurarea creditelor la export, nepermițându-i, mai exact, să determine dacă Sinosure este un organism public și dacă primele încasate la societățile incluse în eșantion erau conforme cu piața.

(148)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că trebuia să se bazeze parțial pe datele disponibile pentru constatările sale referitoare la asigurarea creditelor la export.

(149)

Niciunul dintre producătorii de cauciuc natural, cauciuc sintetic, negru de fum și cordon de nailon care au furnizat factori de producție societăților incluse în eșantion nu a răspuns chestionarelor specifice transmise de GC.

(150)

Potrivit GC, acesta nu avea competența de a solicita informații de la furnizorii de stat care nu răspunseseră la chestionar, întrucât aceștia funcționează independent de GC. Comisia nu este de acord cu această opinie. În opinia Comisiei, GC are acces la informațiile solicitate de la toate entitățile de stat (fie societăți, fie instituții publice/financiare) în care GC este acționarul principal sau majoritar.

(151)

În plus, GC a refuzat să furnizeze o imagine de ansamblu privind numele și structura de proprietate ale producătorilor chinezi de factori de producție supuși anchetei, susținând că acestea erau informații confidențiale.

(152)

Întrucât Comisia nu deținea nicio informație cu privire la guvernanța corporativă a producătorilor de stat care au furnizat factori de producție societăților incluse în eșantion, și nicio informație specifică la nivelul societăților cu privire la stabilirea prețurilor factorilor de producție furnizați de furnizorii societăților incluse în eșantion, Comisia a considerat că nu a primit informații esențiale care să fie relevante pentru acest aspect al anchetei.

(153)

Prin urmare, Comisia a informat GC că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin furnizarea de factori de producție contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(154)

În răspunsul la scrisoarea Comisiei, precum și în observațiile făcute pe marginea documentului de informare, GC a obiectat în privința aplicării articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază privind furnizarea de factori de producție contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, pentru aceleași motive explicate la considerentul 137 de mai sus. În ceea ce privește alegația potrivit căreia GC nu avea autoritatea de a solicita informații de la producători, precum și cea privind existența unei sarcini nerezonabile impuse GC, Comisia și-a menținut argumentația prezentată la considerentele 138 și 140 de mai sus, care se aplică și furnizorilor de factori de producție către societățile incluse în eșantion.

(155)

Aceste informații lipsă se referă în principal la două aspecte: în primul rând, informații privind structura de proprietate și de guvernanță a producătorilor necooperanți. În lipsa acestor informații, Comisia nu a putut stabili dacă acești producători sunt organisme publice sau nu. În al doilea rând, informațiile specifice societăților din partea producătorilor necooperanți – cum ar fi, de exemplu, informații privind stabilirea prețurilor factorilor de producție furnizați societăților incluse în eșantion. Aceste informații sunt necesare în sensul articolului 28 din regulamentul de bază, pentru a stabili dacă întreprinderilor incluse în eșantion li se furnizaseră factori de producție contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. În plus, aceste informații puteau fi furnizate numai de producători și, prin urmare, nu puteau fi furnizate prin răspunsurile la chestionare ale societăților incluse în eșantion.

(156)

Prin urmare, Comisia și-a menținut poziția conform căreia a trebuit să se bazeze și pe datele disponibile pentru a-și formula constatările în ceea ce privește furnizarea de cauciuc natural, cauciuc sintetic, negru de fum și cordon de nailon contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).

(157)

În răspunsul său la chestionar, Grupul Xingyuan a raportat că nu încheiase niciun acord de asigurare a creditelor la export în perioada de anchetă. Cu toate acestea, după vizita de verificare, Comisia a constatat că societatea primise subvenții sub formă de restituiri ale primelor de asigurare a creditelor la export plătite pentru anul 2016, care acopereau astfel perioada de anchetă. Documentele furnizate nu clarifică măsura în care aceste restituiri reprezintă totalitatea sau numai o parte din prima plătită de societate pentru asigurarea sa la export.

(158)

În aceste condiții, Comisia a considerat că primise informații false sau înșelătoare.

(159)

Prin urmare, Comisia a notificat societății faptul că va lua în considerare posibilitatea să își bazeze parțial constatările pe datele disponibile, în temeiul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază (și anume, în ceea ce privește informațiile referitoare la asigurarea creditelor la export).

(160)

În răspunsul la scrisoarea Comisiei, societatea a obiectat cu privire la aplicarea articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază referitor la asigurarea creditelor la export. Ea a susținut că, deoarece nu a exportat în mod direct, nu prezenta riscuri de credit. Prin urmare, societatea nu avea nevoie de niciun fel de asigurare a creditelor la export și nu putea primi rambursări ale unor prime pe care nu le plătise.

(161)

Comisia a acceptat faptul că societatea exportat numai în mod indirect către UE. Cu toate acestea, afirmația societății, potrivit căreia aceasta nu avea nevoie de o asigurare a creditelor la export și că nu putea primi restituiri pentru o primă de asigurări pe care nu o plătise, era în contradicție cu probele din dosar, care arătau că societatea primise de fapt o rambursare. Societatea nu a reușit să explice de ce guvernul ar fi acordat o rambursare pentru o primă care se susținea că nu fusese plătită. Comisia a observat, de asemenea, că definiția drepturilor și a obligațiilor existente între societate și comercianții săi care vindeau UE nu era clară. În fapt, în cursul perioadei de anchetă, societatea a îndeplinit într-adevăr anumite formalități de export în numele comercianților care vindeau în UE și a beneficiat de derogări de la taxele de import pentru cauciucul natural utilizat la anvelopele exportate, cu toate că nu le-a exportat în mod direct.

(162)

În absența unor noi informații contrare din partea societății, Comisia a concluzionat că societatea furnizase informații incorecte și incomplete în legătură cu asigurarea creditelor la export de care a beneficiat în timpul perioadei de anchetă. În consecință, Comisia a recurs la datele disponibile pentru a-și formula constatările în ceea ce privește asigurarea creditelor la export în cazul acestei societăți, care constau în cea mai mare valoare a subvențiilor privind asigurarea creditelor la export constatată la celelalte societăți incluse în eșantion.

(163)

Grupul Huaqin Rubber Industry și Yanzhou Yinhe Power Plant Co. Ltd. nu au prezentat informații complete cu privire la acordurile lor de împrumut.

(164)

Prin urmare, Comisia a notificat societăților în cauză faptul că va lua în considerare posibilitatea de a-și baza parțial constatările pe datele disponibile, în temeiul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază (și anume, în ceea ce privește informațiile referitoare la respectivele acorduri). În răspunsul la scrisoarea Comisiei, prin care societățile în cauză erau informate cu privire la posibila aplicare a articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază, acestea au ridicat obiecții cu caracter general privind aplicarea.

(165)

Cu toate acestea, întrucât nu a fost prezentat niciun element de probă suplimentar referitor la acordurile de împrumut menționate la considerentul 163 de mai sus, Comisia a continuat să se bazeze parțial pe datele disponibile pentru constatările sale privind respectivele acorduri de împrumut.

(166)

Pe baza informațiilor cuprinse în reclamație, în avizul de deschidere și în răspunsurile la chestionarul Comisiei, s-a anchetat presupusa subvenționare prin următoarele subvenții acordate de GC:

(167)

În conformitate cu informațiile furnizate de cele patru grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion, 32 de instituții financiare situate pe teritoriul RPC le acordaseră împrumuturi. Dintre aceste 32 de instituții financiare, 27 erau bănci de stat (37). Restul de 5 instituții financiare erau în proprietate privată. Cu toate acestea, numai trei bănci de stat au completat chestionarul specific, în pofida solicitării înaintate GC, care se referea la toate instituțiile financiare ce acordaseră împrumuturi societăților incluse în eșantion.

(168)

Comisia a verificat dacă băncile de stat acționau ca organisme publice în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază. În acest sens, testul aplicabil pentru a stabili că o întreprindere de stat este un organism public constă în următoarele (38): „Ceea ce contează este dacă o entitate este învestită cu autoritate de a exercita funcții guvernamentale, mai degrabă decât modul în care se realizează acest lucru. Există multe moduri diferite în care guvernul, în sensul strict al cuvântului, ar putea conferi autoritate entităților. În consecință, pentru a demonstra că o astfel de autoritate a fost conferită unei anumite entități, pot fi relevante diferite tipuri de elemente de probă. Elementele de probă care arată că o entitate exercită, de fapt, funcții guvernamentale pot dovedi că aceasta deține sau a fost învestită cu autoritate guvernamentală, în special atunci când aceste elemente de probă indică o practică susținută și sistematică. Prin urmare, în opinia noastră, elementele de probă din care rezultă că un guvern exercită un control semnificativ asupra unei entități și a comportamentului acesteia pot dovedi, în anumite circumstanțe, că respectiva entitate deține autoritate guvernamentală și că ea exercită această autoritate în îndeplinirea funcțiilor publice. Cu toate acestea, subliniem faptul că, în afara unei delegări exprese a autorității într-un instrument juridic, existența unei simple legături oficiale între o entitate și guvern în sens restrâns este improbabil să fie suficientă pentru a constata deținerea autorității guvernamentale. Astfel, de exemplu, simplul fapt că un guvern este acționarul majoritar al unei entități nu demonstrează că un guvern exercită un control semnificativ asupra comportamentului entității respective sau, cu atât mai puțin, că guvernul a conferit acesteia o autoritate guvernamentală. Cu toate acestea, în anumite cazuri, dacă elementele de probă arată că indiciile formale ale controlului guvernamental sunt multiple și dacă există totodată elemente de probă potrivit cărora acest control a fost exercitat într-un mod semnificativ, atunci respectivele elemente de probă pot permite tragerea concluziei că entitatea în cauză exercită o autoritate guvernamentală.” În cazul de față, concluzia că băncile de stat sunt investite cu autoritatea de a exercita funcții guvernamentală se bazează pe indiciile formale ale existenței controlului guvernamental și pe elementele de probă care arată că acest control a fost exercitat în mod semnificativ.

(169)

Comisia a încercat să obțină informații despre deținerea în proprietate de către stat, precum și indicii formale ale existenței controlului guvernamental în băncile de stat. Ea a analizat, de asemenea, dacă controlul a fost exercitat în mod semnificativ. În acest scop, Comisia a trebuit să se bazeze, parțial, pe datele disponibile, din cauza refuzului GC și al băncilor de stat de a furniza elemente de probă privind procesul decizional care condusese la acordarea împrumuturilor preferențiale.

(170)

Pentru efectuarea acestei analize, Comisia a examinat mai întâi informațiile referitoare la cele cinci bănci de stat care completaseră chestionarul specific și autorizaseră verificarea.

(171)

Următoarele trei bănci de stat au furnizat un răspuns la chestionar, care a fost verificat la fața locului: EXIM, ABC și BOC.

(172)

Pe baza informațiilor furnizate în răspunsul la chestionar și în cursul vizitei de verificare, Comisia a stabilit că GC deține, fie în mod direct sau indirect, mai mult de 50 % din acțiuni în fiecare dintre aceste instituții financiare.

(173)

În ceea ce privește indiciile formale ale existenței controlului guvernamental în cazul celor trei bănci de stat cooperante, Comisia le-a calificat, în ansamblu, drept „instituții financiare de stat strategice”. În plus, comunicarea „Reglementări interimare privind consiliile de supraveghere ale unor instituții financiare de stat strategice” prevede că: „Mențiunea privind instituțiile financiare de stat strategice din prezentele reglementări se referă la băncile de stat, băncile comerciale, societățile de gestionare a activelor financiare, societățile de valori mobiliare, societățile de asigurări, etc. (denumite în continuare instituții financiare de stat), ai căror membrii ai consiliului de supraveghere au fost desemnați de Consiliul de Stat”.

(174)

Consiliul de supraveghere al instituțiilor financiare de stat strategice este numit în conformitate cu „Reglementările interimare privind consiliile de supraveghere ale instituțiilor financiare de stat strategice”. Pe baza articolelor 3 și 5 din Reglementările interimare, Comisia a stabilit că membrii consiliului de supraveghere sunt desemnați de Consiliul de Stat și răspund în fața acestuia, ilustrând astfel controlul instituțional al statului asupra activităților comerciale ale băncilor de stat cooperante. În plus față de aceste indicii general aplicabile, Comisia a constatat următoarele în ceea ce privește cele trei bănci de stat:

(175)

EXIM a fost creată și funcționează în conformitate cu „Notificarea privind înființarea Export-Import Bank of China” emisă de Consiliul de Stat, precum și în conformitate cu statutul EXIM. Potrivit statutului său, conducerea EXIM este numită direct de către stat. Consiliul de supraveghere este numit de către Consiliul de Stat în conformitate cu „Reglementările interimare privind consiliile de supraveghere ale instituțiilor financiare de stat strategice” (Decretul Consiliului de Stat nr. 282) și cu alte legi și reglementări, și răspunde în fața Consiliul de Stat.

(176)

Statutul menționează, de asemenea, că comitetul de partid al EXIM joacă un rol principal și politic de bază, pentru a se asigura că politicile și inițiativele majore ale partidului și statului sunt puse în aplicare de către EXIM. Conducerea partidului este integrată în toate aspectele legate de guvernanța corporativă.

(177)

În Statut se precizează, totodată, că EXIM este dedicată sprijinirii dezvoltării comerțului exterior și a cooperării economice, a investițiilor transfrontaliere, a inițiativei „One Belt, One Road” („O centură, un drum”), precum și a cooperării în domeniul capacității internaționale și al fabricării de echipamente. Domeniul său de activitate include împrumuturile pe termen scurt, mediu și lung aprobate de stat și conforme cu politica de comerț exterior și cu politica de investiții externe („Going Out Policy”) ale acestuia, cum ar fi creditul la export, creditul la import, împrumuturile pentru inginerie contractate în străinătate, împrumuturile pentru investiții în străinătate, împrumuturile acordate de guvernul chinez pentru ajutor extern și împrumuturile la export acordate cumpărătorilor.

(178)

Astfel cum se menționează la articolul 137 din Statutul ABC, GC, în calitatea sa de acționar principal cu o participație de 79,62 %, deține competența de a numi toți directorii din consiliul de administrație. Același lucru este valabil și pentru consiliul de supraveghere, în conformitate cu articolul 204 din statut.

(179)

Mai mult, potrivit statutului ABC, consiliul de administrație stabilește strategia băncii, decide cu privire la bugetul băncii, ia decizii privind investițiile, numește președintele și secretarul consiliului de administrație al băncii și elaborează și monitorizează sistemul de management al riscurilor. Această listă neexhaustivă a responsabilităților ilustrează controlul instituțional al statului asupra activității de zi cu zi a ABC.

(180)

De asemenea, Comisia a constatat că instituțiile financiare de stat, inclusiv ABC și BOC, și-au modificat statutul în 2017 pentru a spori rolul Partidului Comunist Chinez (PCC) la cel mai înalt nivel decizional al băncilor.

(181)

Acest nou Statut stipulează că:

(182)

președintele consiliului de administrație este aceeași persoană cu secretarul comitetului de partid;

(183)

rolul PCC este de a asigura și supraveghea implementarea de către bancă a politicilor și liniilor directoare ale PCC și ale statului; precum și de a juca un rol de lider și de selecție în numirea personalului (inclusiv a conducerii superioare); și că

(184)

opiniile comitetului de partid sunt avute în vedere de consiliul de administrație pentru luarea oricăror decizii majore.

(185)

Astfel cum se menționează la articolul 125 din statut, GC, în calitatea sa de acționar principal cu o participație de 64,63 %, deține competența de a numi administratorii executivi și neexecutivi ai bănci, care alcătuiesc consiliul de administrație.

(186)

Pe de altă parte, în conformitate cu statutul BOC, consiliul de administrație decide, printre altele, principiile strategice ale instituțiilor financiare, planurile de afaceri și planurile de investiții majore, numește sau demite cadrele superioare, cum ar fi președintele și secretarul consiliului de administrație, vicepreședintele, și alți membri importanți ai personalului de conducere. Consiliul decide, de asemenea, cu privire la punerea în aplicare a rezoluțiilor în cadrul adunării acționarilor și aprobă politicile de guvernanță corporativă. Această listă neexhaustivă a responsabilităților ilustrează controlul instituțional al statului asupra activității de zi cu zi a BOC.

(187)

În plus, noile prevederi referitoare la rolul PCC menționat la considerentul 181 de mai sus se aplică și în cazul BOC.

(188)

De asemenea, Comisia a căutat informații care să dovedească dacă GC exercită sau nu un control semnificativ asupra comportamentului celor trei bănci de stat cooperante în ceea ce privește politicile lor de creditare și evaluările riscurilor pe care le-au aplicat atunci când au acordat împrumuturi industriei anvelopelor. În acest sens au fost luate în considerare următoarele acte normative:

(189)

La examinarea acestor documente normative, Comisia a constatat că instituțiile financiare din RPC își desfășoară activitatea într-un mediu juridic general care le direcționează să se alinieze la obiectivele politicilor industriale ale GC atunci când iau decizii financiare, din următoarele motive.

(190)

În ceea ce privește EXIM, mandatul său de politică publică este stabilit în Notificarea privind înființarea Export Import Bank of China, precum și în statutul său.

(191)

La nivel general, articolul 34 din Legea bancară, care se aplică tuturor instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în China, prevede că „Băncile comerciale își desfășoară activitatea de acordare de împrumuturi în conformitate cu necesitățile dezvoltării economice și sociale naționale și sub îndrumarea politicilor industriale ale statului”. Cu toate că articolul 4 din Legea bancară stipulează că „În temeiul legii, băncile comerciale își desfășoară activitățile economice fără imixtiuni din partea oricăror unități sau persoane fizice. Băncile comerciale își asumă în mod independent răspunderea civilă cu întreaga lor proprietate ca persoană juridică”, ancheta a arătat că articolul 4 din Legea bancară se aplică sub rezerva articolului 34 din Legea Bancară, adică atunci când statul stabilește o politică publică, băncile o pun în aplicare și urmează instrucțiunile statului.

(192)

Pe lângă aceasta, articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile prevede: „În conformitate cu politica de stat, departamentele relevante pot subvenționa dobânda împrumuturilor cu scopul de a promova creșterea anumitor sectoare industriale și dezvoltarea economică în anumite domenii.”

(193)

În urma comunicării documentului de informare, GC a afirmat că Comisia interpretase în mod greșit articolul 34 din Legea bancară. Articolul 34 nu ar trebui citit în mod izolat, iar articolul 4, care face parte din prevederile generale, are un efect general asupra celorlalte articole ale legii. Cu toate acestea, constatările prezentei anchete (precum și constatările Comisiei din anchetele anterioare privind același program de subvenționare) (39) nu confirmau alegația potrivit căreia băncile nu ar ține cont de politicile și planurile guvernamentale la luarea deciziilor de acordare a împrumuturilor. Ele confirmau mai degrabă contrariul, după cum se arată la considerentele 202-206 de mai jos. Prin urmare, Comisia a considerat că articolul 4 din Legea bancară nu împiedica băncile comerciale să țină cont de politica și planurile industriale ale guvernului.

(194)

GC a cerut de asemenea să nu se țină cont de articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile, deoarece acesta a fost instituit cu peste 20 de ani în urmă și a rămas inactiv pentru o lungă perioadă de timp. GC a recunoscut însă, în același timp, că Normele generale privind împrumuturile nu au fost încă oficial abrogate. Prin urmare, Comisia a considerat că trimiterea sa la Normele generale privind împrumuturile rămâne valabilă.

(195)

Politica industrială a statului este stabilită prin planificare centrală, așa cum se explică în secțiunea 3.1 de mai sus. În ceea ce privește industria anvelopelor, capitolul 5 din cel de-al 13-lea plan cincinal privind petrochimia prevede „Consolidarea legăturii dintre politicile financiare, fiscale și comerciale și politicile industriale. Realizarea legăturii dintre bănci și întreprinderi și a unor politici de cooperare în domeniul producției. Consolidarea sprijinului financiar acordat întreprinderilor și proiectelor strategice. Utilizarea canalelor de capital special existente (proiecte și fonduri speciale etc.) pentru a sprijini în continuare modernizarea industrială și reconstrucția tehnică.”

(196)

În plus, Politica industriei anvelopelor „va servi ca bază pentru toate departamentele relevante” în ceea ce privește „finanțarea prin credite a proiectelor industriei anvelopelor.”

(197)

În mod similar, Decizia nr. 40 dă instrucțiuni tuturor instituțiilor financiare să ofere sprijin prin acordarea de credite în mod specific proiectelor „încurajate”. După cum s-a explicat deja în secțiunea 3.1, proiectele industriei anvelopelor aparțin categoriei de proiecte „încurajate”. Prin urmare, Decizia nr. 40 confirmă constatarea anterioară referitoare la Legea bancară, conform căreia băncile exercită o autoritate guvernamentală sub formă de operațiuni de credit preferențial.

(198)

Ca răspuns la documentul de informare, GC a comentat că Decizia nr. 40 permite acordarea de sprijin sub formă de credite numai dacă acesta se bazează pe principiile acordării de credite. Comisia a recunoscut că articolele 17 și 18 din aceeași decizie solicită totodată băncilor să respecte principiile de creditare. Cu toate acestea, după cum se explică mai detaliat la considerentele 202-206 de mai jos, Comisia nu a putut stabili în timpul anchetei că acest lucru se realiza în practică.

(199)

De asemenea, Comisia a constatat că Comisia de reglementare bancară din China („CBRC”) are o amplă autoritate de aprobare asupra tuturor aspectelor legate de gestionarea tuturor instituțiilor financiare stabilite în RPC (inclusiv asupra instituțiilor financiare cu capital privat și străin), cum ar fi (40):

(200)

Legea bancară este obligatorie din punct de vedere juridic. Caracterul obligatoriu al planurilor cincinale și al Deciziei nr. 40 a fost stabilit mai sus, în secțiunea 3.1. Caracterul obligatoriu al documentelor normative ale CBRC derivă din competențele sale de autoritate de reglementare bancară. Caracterul obligatoriu al altor documente este demonstrat prin clauzele de supraveghere și evaluare pe care le conțin.

(201)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că GC a creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii desemnați de GC, care răspund în fața GC. Prin urmare, GC s-a bazat pe cadrul normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului celor trei bănci de stat cooperante, de fiecare dată când acestea au acordat împrumuturi industriei anvelopelor.

(202)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor împrumuturi concrete. Pe parcursul vizitei de verificare, cele trei bănci de stat cooperante au susținut că, în practică, utilizaseră politici și modele sofisticate de evaluare a riscului de credit atunci când acordaseră împrumuturile în discuție. În cursul vizitei de verificare la GC, reprezentanții ABC și BOC au indicat, de asemenea, că își reduseseră expunerea totală la riscul de credit față de industria anvelopelor în ultimii doi ani, deoarece detectaseră anumite probleme legate de supracapacitate în acest sector.

(203)

Cu toate acestea, nu au fost furnizate exemple concrete referitoare la societățile incluse în eșantion. Cele trei bănci de stat cooperante au refuzat să furnizeze informații, inclusiv cu privire la evaluările specifice ale riscului de credit, referitoare la societățile incluse în eșantion, din motive de reglementare și din motive contractuale, deși Comisia le prezentase un consimțământ scris din partea societăților incluse în eșantion prin care acestea renunțau la drepturile lor de confidențialitate.

(204)

În lipsa unor elemente de probă concrete cu privire la evaluarea bonității, Comisia a analizat, prin urmare, mediul juridic general, astfel cum se menționează la considerentele 188-201 de mai sus, în combinație cu comportamentul celor trei bănci de stat cooperante în ceea ce privește împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion. Acest comportament contrasta cu poziția lor oficială din timpul vizitei de verificare, întrucât, în practică, ele nu acționau în baza unor evaluări aprofundate ale riscului prin raportare la piață.

(205)

Vizitele de verificare au arătat că, exceptând anumite împrumuturi în valută, împrumuturile au fost acordate celor patru grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii apropiate de rata dobânzii de referință a Băncii Populare Chineze (People's Bank of China, „PBOC”), indiferent de situația financiară și de situația riscului de credit ale întreprinderilor. De aici rezultă că împrumuturile au fost acordate la dobânzi sub nivelul dobânzilor de pe piață în raport cu dobânda corespunzătoare profilului de risc al celor patru producători-exportatori incluși în eșantion. În plus, societățile incluse în eșantion au beneficiat de credite reînnoibile automat, ceea ce le-a permis să înlocuiască imediat capitalul rambursat la scadență cu un capital nou din noi împrumuturi. În cazul a două grupuri de societăți incluse în eșantion, calendarele de plată au fost restructurate sau datoria a fost ștearsă din cauza unor dificultăți financiare.

(206)

Comisia a constatat, de asemenea, că împrumuturile care ar fi trebuit să fie raportate de băncile comerciale ca împrumuturi „atipice” nu fuseseră întotdeauna indicate ca atare în registrul național central al creditelor de către cele trei bănci de stat cooperante. Obligația de a raporta astfel de împrumuturi „atipice” există în special atunci când împrumuturile au fost restructurate, când debitorul a intrat în incapacitate de plată sau când au fost acordate împrumuturi reînnoibile automat. Aceste situații au fost constatate pentru toate cele patru grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion. În conformitate cu „Orientările CBRC privind clasificarea împrumuturilor bazată pe riscuri”, toate aceste cazuri ar fi trebuit să fie incluse în registrul central al creditelor. Această neraportare de către instituțiile financiare conduce la formarea unei imagini distorsionate a situației creanțelor societății în registrul central al creditelor, întrucât acesta nu reflectă bonitatea financiară reală a societății. Prin urmare, chiar și în cazul în care o instituție financiară ar fi aplicat o evaluare a riscului prin raportare la piață, ea ar fi făcut acest lucru pe baza unor informații inexacte.

(207)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că GC a exercitat un control semnificativ asupra comportamentului celor trei bănci de stat cooperante în ceea ce privește politicile lor de creditare și evaluarea riscului în ceea ce privește industria anvelopelor.

(208)

Potrivit constatărilor Comisiei, cadrul juridic prezentat mai sus este pus în aplicare de cele trei instituții financiare cooperante de stat în exercitarea funcțiilor guvernamentale în ceea ce privește sectorul anvelopelor, ele acționând astfel în calitate de organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC.

(209)

După cum se indică în secțiunea 3.2 de mai sus, niciuna dintre celelalte bănci de stat care au acordat împrumuturi societăților incluse în eșantion nu a răspuns la chestionarul specific. Prin urmare, în conformitate cu concluziile la care s-a ajuns la considerentele 127-136 de mai sus, Comisia a decis să utilizeze datele disponibile pentru a stabili dacă aceste bănci de stat pot fi sau nu asimilate unor organisme publice.

(210)

În ancheta antisubvenție privind importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (41), Comisia a stabilit că următoarele bănci, care acordaseră împrumuturi celor patru grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion, erau deținute parțial sau integral de stat, fie în mod direct, fie prin persoane juridice aflate în proprietatea statului: China Development Bank (Banca Chineză de Dezvoltare), China Construction Bank (Banca Chineză de Construcții), Industrial and Commercial Bank of China (Banca Industrială și Comercială Chineză), Bank of Communications (Banca Comunicațiilor), China Everbright Bank (Banca Everbright China), Postal Savings Bank (Banca de Economii a Poștei), China Merchants Bank (Banca Chineză a Comercianților), Shanghai Pudong Development Bank (Banca de Dezvoltare Shanghai Pudong), China Industrial Bank (Banca Industrială Chineză), Shenyang Rural Commercial Bank (Banca Comercială Rurală Shenyang), Bank of Shanghai (Banca Shanghaiului), Ningbo Bank (Banca Ningbo), China CITIC Bank (Banca CITIC China), China Guangfa Bank (Banca Chineză Guangfa), China Bohai Bank (Banca Chineză Bohai), Huaxia Bank (Banca Huaxia).

(211)

Utilizând informații disponibile public, cum ar fi site-ul web al băncii, rapoartele anuale, informațiile disponibile din anuarele bancare sau informațiile disponibile pe internet, Comisia a constatat, în plus, că următoarele bănci care acordaseră împrumuturi celor patru grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion erau deținute parțial sau integral de stat, fie în mod direct, fie prin persoane juridice aflate în proprietatea statului:

(212)

În lipsa unor informații specifice din partea instituțiilor financiare în cauză care să indice contrariul, Comisia a stabilit, de asemenea, proprietatea și controlul GC pe baza unor indicii formale, din aceleași motive ca cele expuse mai sus, în secțiunea 3.4.1.1. În particular, pe baza datelor disponibile, directorii și supraveghetorii din băncile de stat necooperante sunt considerați a fi numiți de GC și răspund în fața GC în același mod ca în cazul celor trei bănci de stat cooperante.

(213)

În ceea ce privește exercitarea controlului într-un mod semnificativ, Comisia a considerat că constatările privind cele trei instituții financiare cooperante, care reprezentau o parte substanțială a împrumuturilor acordate celor patru grupuri de societăți incluse în eșantion în cursul perioadei de anchetă (variind de la 30 % la 50 %, în funcție de societate), ar putea fi considerate reprezentative și pentru instituțiile financiare de stat necooperante. Cadrul normativ analizat în secțiunea 3.4.1.1 litera (b) de mai sus li se aplică în mod identic. În absența oricăror indicații contrare, pe baza celor mai bune date disponibile, lipsa unor elemente de probă concrete ale unor evaluări ale bonității este valabilă pentru aceste instituții în același mod în care este valabilă pentru cele trei bănci de stat cooperante, astfel încât analiza privind aplicarea concretă a cadrului normativ din secțiunea 3.4.1.1. litera (b) de mai sus li se aplică în mod identic.

(214)

În plus, Comisia a observat că majoritatea contractelor de împrumut pe care Comisia le obținuse din partea societăților incluse în eșantion aveau condiții similare și că ratele de împrumut care fuseseră convenite erau similare și se suprapuneau parțial cu ratele oferite de cele trei bănci de stat cooperante.

(215)

Prin urmare, Comisia a considerat că, pentru cele bănci de stat cooperante, constatările constituiau datele disponibile în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază pentru evaluarea celorlalte bănci de stat, datorită atât similitudinilor în ceea ce privește condițiile de împrumut și ratele dobânzii percepute la împrumuturi, cât și reprezentativității celor trei instituții financiare care au fost verificate.

(216)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că celelalte bănci de stat care acordă împrumuturi societăților incluse în eșantion sunt organisme publice în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază.

(217)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a constatat că toate instituțiile financiare chineze deținute de stat, care au acordat împrumuturi celor patru grupuri de producători-exportatori cooperanți incluse în eșantion, sunt organisme publice în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază.

(218)

În plus, chiar și în cazul în care instituțiile financiare de stat nu ar fi fost considerate organisme publice, Comisia a constatat că acestea ar fi fost de asemenea considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal guvernului, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază pentru aceleași motive, astfel cum se precizează la considerentele 220-223 de mai jos. Prin urmare, comportamentul lor va fi atribuit GC în orice caz.

(219)

Comisia a abordat apoi instituțiile financiare rămase. Pe baza constatărilor stabilite în cazul HRF (43), coroborate cu informațiile disponibile publicului, s-a considerat că următoarele cinci instituții financiare se aflau în proprietate privată: JPMorgan Chase Bank (China), HSBC, Ping An Bank, Bank of Qingdao, Bank of Beijing. Comisia a analizat dacă aceste instituții financiare primiseră sarcini sau ordine din partea guvernului chinez pentru a acorda subvenții sectorului anvelopelor în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(220)

Potrivit Organului de Apel al OMC, transmiterea de „sarcini” are loc atunci când un guvern atribuie responsabilități unui organism privat, iar transmiterea de „ordine” se referă la situațiile în care guvernul își exercită autoritatea asupra unui organism privat (44). În ambele cazuri, guvernul se folosește de un organism privat ca mandatar pentru a efectua contribuția financiară, iar „în majoritatea cazurilor, este de așteptat ca însărcinarea sau ordinele adresate unui organism privat să implice o formă de amenințare sau de persuasiune” (45). În același timp, punctul (iv) nu permite membrilor să impună măsuri compensatorii asupra unor produse „atunci când guvernul nu face decât să-și exercite prerogativele generale de reglementare” (46) sau atunci când intervenția guvernului „poate avea sau nu un anumit rezultat doar pe baza unor circumstanțe concrete date și a exercitării liberei alegeri de către actorii de pe piața respectivă” (47). Transmiterea de sarcini și ordine implică mai degrabă „un rol al guvernului mai activ decât niște simple acte de încurajare” (48).

(221)

Potrivit observațiilor Comisiei, cadrul normativ privind industria anvelopelor, menționat la considerentele 188-201 de mai sus, se aplică tuturor instituțiilor financiare din RPC, inclusiv instituțiilor financiare aflate în proprietate privată. Pentru a ilustra acest lucru, Legea bancară și diferitele ordine ale CBRC acoperă toate băncile cu finanțare chineză și băncile cu capital străin gestionate de CBRC.

(222)

În plus, vizitele de verificare la societățile incluse în eșantion au arătat că majoritatea contractelor de împrumut pe care Comisia le obținuse din partea societăților incluse în eșantion aveau condiții similare și că ratele dobânzii percepute la împrumuturi, oferite de instituțiile financiare private, erau similare și se suprapuneau parțial cu ratele oferite de instituțiile financiare de stat.

(223)

În absența oricăror informații divergente primite de la instituțiile financiare private, Comisia a concluzionat că, în ceea ce privește industria anvelopelor, toate instituțiile financiare care își desfășoară activitatea în China sub supravegherea CRBC (inclusiv instituțiile financiare private) au primit sarcini și ordine de la stat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a aplica politicile guvernamentale și a acorda împrumuturi la rate preferențiale industriei anvelopelor.

(224)

Conform acestei constatări, în ceea ce privește Grupul Hankook, Comisia a considerat că cadrul normativ nu se aplica anumitor instituții financiare sub control străin, care acordau împrumuturi grupului Hankook. Într-adevăr, acestea nu intrau sub supravegherea CBRC, deoarece erau situate în afara RPC, și acordau împrumuturi în străinătate în valută. Prin urmare, Comisia a concluzionat că aceste instituții financiare nu primiseră sarcini sau ordine de la stat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) prima liniuță din regulamentul de bază.

(225)

În urma comunicării documentului de informare, atât GC, cât și Grupul Hankook au susținut că nu se putea considera că instituțiile financiare private, printre care JPMorgan Chase Bank (China), ar fi primit sarcini sau ordine din partea GC în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază pentru a acorda împrumuturi la rate preferențiale. Aceștia au susținut că cele două regulamente care reglementează CBRC, menționate la considerentele 188 și 199 de mai sus, sunt comune tuturor autorităților de reglementare bancară și reflectă principiile de bază ale unei supravegheri bancare eficiente recomandate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară. În plus, Grupul Hankook a afirmat că Comisia ar fi trebuit să analizeze circumstanțele factuale de la caz la caz, pentru fiecare instituție financiară în parte, în loc să se refere la cadrul normativ în ansamblul său.

(226)

Comisia a respins aceste alegații deoarece supravegherea și aprobările exercitate de CBRC depășesc principiile de bază ale supravegherii bancare recomandate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară. Într-adevăr, conform cadrului normativ al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, principala responsabilă pentru monitorizarea adecvării nivelurilor de capital în funcție de riscuri este în mod clar însăși conducerea băncii. Rolul autorităților de supraveghere este de a examina și evalua procesele și controalele interne, precum și gestionarea internă a riscurilor, instituite de bănci. Principiile de bază ale unei supravegheri bancare eficiente recomandate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară afirmă în mod clar că „examinarea efectuată de autoritățile bancare ar trebui să se focalizeze pe calitatea gestionării riscurilor și a controalelor aplicate de bănci și nu ar trebui să conducă la asumarea de către supraveghetori a unui rol de conducere bancară”.

(227)

Cu toate acestea, după cum s-a explicat deja la considerentul 199 de mai sus, aprobarea CBRC este necesară nu doar pentru recrutarea personalului de conducere de nivel superior de la sediile centrale ale băncilor, ci pentru recrutarea personalului de la toate nivelurile de conducere, chiar și a directorilor numiți în sucursalele din străinătate, precum și a directorilor responsabili cu funcțiile de suport (de exemplu, directorii TI); de asemenea, sunt necesare aprobări administrative chiar și pentru schimbări minore, cum ar fi vânzarea a peste 5 % din acțiunile unei bănci sau schimbarea domiciliului. În fapt, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară prevede doar că supraveghetorul are competența de a examina, respinge și impune condiții prudențiale în privința propunerilor de transfer de proprietate sau de participații majoritare semnificative. Potrivit Comisiei, aceste activități ar cădea mai degrabă în responsabilitatea conducerii băncii, fără a mai fi necesară aprobarea autorității de supraveghere, în conformitate cu principiile de bază ale unei supravegheri bancare eficiente ale Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară.

(228)

În plus, cadrul normativ aplicabil tuturor băncilor din China este mult mai amplu decât doar cele două regulamente care reglementează CBRC, așa cum se arată la considerentul 188 de mai sus, iar întregul set de documente normative este obligatoriu din punct de vedere juridic, după cum se explică la considerentul 200 de mai sus, astfel încât ele reprezintă mai mult decât niște acte de simplă „încurajare”. În plus, vizitele de verificare la societățile incluse în eșantion nu au evidențiat nicio diferență semnificativă între condițiile sau dobânzile oferite de instituțiile financiare private și cele oferite de instituțiile financiare publice.

(229)

În cele din urmă, Comisia a observat că, în pofida solicitării sale explicite, JPMorgan Chase Bank (China) a decis să nu coopereze în timpul prezentei anchete. În consecință, Comisia nu a fost în măsură să investigheze circumstanțele factuale în mod individual în ceea ce privește JPMorgan Chase Bank (China).

(230)

După comunicarea constatărilor finale, Grupul Hankook și-a reiterat observațiile cu privire la transmiterea de sarcini și ordine către JPMorgan Chase Bank (China), subliniind în particular că, dacă Grupul Hankook ar fi avut cunoștință de faptul că banca trebuia să coopereze în cadrul anchetei, ar fi solicitat băncii să facă acest lucru. În acest sens, Comisia a remarcat că în chestionarul adresat producătorilor-exportatori se solicitase deja societății să furnizeze o autorizație bancară, pentru a permite Comisiei să revizuiască informațiile care urmau să fie furnizate de instituțiile financiare. Schimburile dintre GC și Comisie privind cooperarea instituțiilor financiare au fost puse la dispoziție în dosarul deschis, iar necooperarea societății JPMorgan Chase Bank (China) a fost comunicată societății în documentul de informare. Prin urmare, Comisia a considerat acest argument drept neîntemeiat.

(231)

După cum s-a arătat la considerentele 188-201, o serie de documente juridice care vizează în mod specific societățile din sectorul anvelopelor, transmit ordine instituțiilor financiare pentru a acorda împrumuturi la dobânzi preferențiale industriei anvelopelor. Pe baza acestor documente, s-a demonstrat că instituțiile financiare oferă împrumuturi preferențiale numai unui număr limitat de sectoare industriale/societăți care respectă politicile relevante ale GC.

(232)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că subvențiile sub formă de împrumuturi preferențiale nu sunt disponibile în mod general, ci sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Mai mult, niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat vreun element de probă care să sugereze că împrumuturile preferențiale s-ar baza pe criterii sau condiții obiective în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(233)

În continuare, Comisia a calculat valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. Pentru acest calcul, ea a evaluat avantajul acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Conform articolului 6 litera (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiari este considerat a fi diferența dintre valoarea dobânzii plătite de societate pentru împrumutul acordat de guvern și suma pe care societatea ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil obținut pe piață.

(234)

În acest sens, Comisia a remarcat un număr de specificități pe piața chineză a anvelopelor. Astfel cum se explică în secțiunile 3.4.1-3.4.3 de mai sus, împrumuturile acordate de instituțiile financiare chineze reflectă o intervenție substanțială a guvernului și nu reflectă dobânzi care ar fi în mod normal disponibile pe o piață funcțională.

(235)

Grupurile de societăți incluse în eșantion diferă în ceea ce privește situația lor financiară generală. Fiecare dintre acestea a beneficiat de diferite tipuri de împrumuturi în cursul perioadei de anchetă, cu variații în ceea ce privește de exemplu scadența, garanțiile reale, garanțiile și alte condiții asociate. Din aceste două motive, fiecare societate a beneficiat de o rată medie a dobânzii diferită, pe baza propriului pachet de împrumuturi primite.

(236)

Comisia a evaluat în mod individual situația financiară a fiecărui grup de producători-exportatori inclus în eșantion, astfel încât să reflecte aceste particularități. În acest sens, Comisia a urmat metodologia de calcul a creditării preferențiale stabilită în ancheta antisubvenție privind produsele din oțel plate laminate la cald originare din RPC (49) și explicată în considerentele de mai jos. Drept rezultat, Comisia a calculat avantajul obținut de pe urma practicilor de acordare de împrumuturi preferențiale pentru fiecare grup de producători-exportatori inclus în eșantion, în mod individual, și a alocat acest avantaj produsului în cauză.

(237)

În cadrul anchetei antisubvenție privind produsele din oțel plate laminate la cald originare din RPC, Comisia a stabilit deja că ratingurile de credit interne acordate societăților chineze nu erau fiabile, pe baza unui studiu publicat de Fondul Monetar Internațional (50) care arăta o discrepanță între ratingurile de credit chineze și cele internaționale, combinat cu constatările anchetei referitoare la societățile incluse în eșantion. Într-adevăr, potrivit FMI, peste 90 % din obligațiunile chineze au primit ratinguri de la AA la AAA din partea agențiilor locale de rating. Această situație nu este comparabilă cu cea de pe alte piețe, cum ar fi UE sau SUA. De exemplu, pe piața SUA, ponderea firmelor care se bucură de astfel de ratinguri foarte înalte este de sub 2 %. Astfel, agențiile chineze de rating înclină puternic spre punctajele de la vârful scalei de rating. Ele au scale de rating foarte largi și tind să grupeze obligațiuni cu riscuri de credit semnificativ diferite într-o singură categorie largă de rating (51).

(238)

În plus, agențiile străine de rating, cum ar fi Standard and Poor's și Moody's, aplică de obicei o creștere a ratingului de bază al emitentului, pe baza unei estimări a importanței strategice a firmei pentru guvernul chinez și a puterii oricărei garanții implicite, atunci când stabilesc ratinguri pentru obligațiunile chineze emise în străinătate (52). De exemplu, Fitch indică în mod clar, după caz, că astfel de garanții reprezintă un factor-cheie aflat la baza ratingurilor de credit pe care le acordă companiilor chineze (53).

(239)

Pe parcursul anchetei, Comisia a descoperit informații suplimentare în completarea acestei analize. În primul rând, Comisia a determinat faptul că statul poate exercita o anumită influență asupra pieței ratingurilor de credit. În conformitate cu două studii publicate în 2016, pe piața chineză activează aproximativ 12 agenții de rating de credit, majoritatea lor fiind deținute de stat. Per ansamblu, 60 % din totalul obligațiunilor corporative evaluate din China primiseră acest rating de la o agenție de stat (54).

(240)

Autoritățile chineze au confirmat faptul că, în cursul perioadei de anchetă, pe piața obligațiunilor din China activau 12 agenții de rating, dintre care 10 agenții de rating interne, inclusiv Global Credit Rating Co. Ltd, Shanghai Brilliance Credit Rating & Investors Service Co. Ltd, Golden Credit Rating International Co. Ltd, China Chengxin Securities Rating Co. Ltd, Pengyuan Credit Rating Co. Ltd, Shanghai Fareast Credit Rating Co., Ltd, China Bond Rating Co. Ltd, China Securities Index Co. Ltd, Shanghai Credit Information Services Co. Ltd. Existau, de asemenea, 2 agenții de rating mixte sino-străine, și anume China Lianhe Credit Rating Co. Ltd și China Chengxin International Credit Rating Co.,Ltd.

(241)

În al doilea rând, intrarea pe piața chineză a ratingului de credit nu este liberă. Aceasta este, în esență, o piață închisă, deoarece agențiile de rating trebuie să fie aprobate de Comisia de reglementare a valorilor mobiliare din China (China Securities Regulatory Commission, CSRC) sau de PBOC înainte de a-și putea începe activitatea (55). În cursul perioadei de anchetă, agențiile străine de rating nu au fost astfel autorizate să funcționeze pe piața internă din China, deoarece piața ratingului de credit era inclusă în categoria „restricționat” a Catalogul industriilor pentru îndrumarea investițiilor străine al GC, iar agențiile străine de rating al creditelor nu erau autorizate să emită ratinguri pentru obligațiuni interne. La mijlocul anului 2017, PBOC a anunțat că agențiile de rating de credit din străinătate vor putea să acorde ratinguri de credit unei părți a pieței obligațiunilor interne, în anumite condiții, însă acest lucru nu era încă aplicabil în cursul perioadei de anchetă (56). Cu toate acestea, între timp, agențiile străine au înființat societăți mixte cu unele agenții locale de rating, care acordă ratinguri de credit pentru emisiunile de obligațiuni interne. Aceste ratinguri urmează însă scalele de rating chineze și nu sunt, prin urmare, comparabile cu ratingurile internaționale, după cum s-a explicat mai sus.

(242)

Având în vedere situația descrisă la considerentele 237-241 de mai sus, Comisia a concluzionat că ratingurile de credit chineze nu oferă o estimare fiabilă a riscului de credit al activului suport. Pe această bază, chiar dacă anumite societăți incluse în eșantion primiseră un rating de credit bun din partea unei agenții de rating chineze, Comisia a concluzionat că aceste ratinguri nu erau fiabile.

(243)

În urma constatărilor descrise în secțiunea 3.4.4 a anchetei antisubvenție referitoare la produsele din oțel plate laminate la cald originare din RPC (57), împrumuturile revolving sunt împrumuturi care permit unei societăți să înlocuiască capitalul rambursat al împrumuturilor la data scadenței cu un capital nou din noi împrumuturi. Împrumuturile revolving sunt în mod obișnuit un semn al unor probleme de lichiditate pe termen scurt ale împrumutatului și implică o mai mare expunere la risc a băncilor care le acordă. Existența unor împrumuturi revolving la o societate a fost deci considerată un indiciu că societatea se afla într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că exista un risc suplimentar legat de probleme de lichiditate pe termen scurt.

(244)

În scopul prezentei anchete, Grupul Hankook din China este format din doi producători-exportatori, două societăți care furnizează factori de producție producătorilor-exportatori și o societate de vânzări. Sediul central al grupului este situat în afara Chinei, în Coreea, și nu există nicio societate holding pe teritoriul Chinei care să exercite un control asupra tuturor societăților care operează în RPC.

(245)

În timpul perioadei de anchetă, producătorii-exportatori au obținut fondurile necesare în principal de la bănci internaționale situate în afara Chinei, precum și de la compania-mamă coreeană și printr-un acord de concentrare a lichidităților semnat între societăți. Cu toate acestea, ei au obținut și unele împrumuturi pe termen scurt prin vânzarea propriilor creanțe la export către bănci chineze.

(246)

Cei doi producători-exportatori ai Grupului Hankook au situații financiare foarte diferite. Unul dintre ei este o societate matură cu profituri constante în perioada 2014-2016; celălalt a fost înființat mai recent și a acumulat pierderi importante de la înființare, deși a obținut un profit în 2017, pentru prima dată. Raportul dintre datorie și active este destul de scăzut într-un caz și foarte ridicat în celălalt caz. Atunci când au fost luate împreună și comparate pe o perioadă mai lungă, rentabilitatea combinată a societăților a fost pozitivă, deși fragilă în perioada examinată, ceea ce indică faptul că modificări minore ale mediului de afaceri intern sau extern ar putea expune grupul la o situație în care ar înregistra pierderi. Această evaluare a fost confirmată în timpul vizitei de verificare.

(247)

Comisia a constatat că Jiangsu Hankook Tire Co. Ltd („JHT”) a obținut ratinguri de credit variind de la BBB+ la AA+ din partea instituțiilor financiare de stat chineze, în timp ce Chongqing Hankook Tire Co. Ltd („CHT”) a obținut ratinguri de credit variind de la BBB- la A+ din partea acelorași instituții financiare de stat. Având în vedere distorsiunile globale ale ratingurilor de credit chineze menționate la considerentele 237-242 de mai sus, Comisia a concluzionat că acest rating nu era fiabil.

(248)

În ceea ce privește situația producătorului care înregistra pierderi, ar putea exista îndoieli cu privire la capacitatea societății de a rambursa datoriile. Cu toate acestea, marea majoritate a împrumuturilor acordate acesteia au fost împrumuturi între societăți, provenite de la societatea-mamă coreeană. Societatea contractase doar o cantitate limitată de împrumuturi pe termen scurt de la bănci chineze.

(249)

Comisia a constatat că aceste împrumuturi pe termen scurt acordate de o instituție financiară chineză erau de fapt împrumuturi revolving. În urma comunicării documentului de informare, Grupul Hankook a susținut că împrumuturile respective reprezentau retrageri succesive de capital efectuate în contextul unui acord-cadru mai larg. După o analiză ulterioară, Comisia a acceptat afirmațiile Grupului Hankook privind natura acestor împrumuturi și a adaptat în mod corespunzător calculele, utilizând rata dobânzii la momentul retragerii fondurilor.

(250)

După cum se menționează la secțiunea 3.4.1 de mai sus, instituțiile financiare de creditare chineze nu au furnizat nicio evaluare a bonității. Prin urmare, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate Grupului Hankook erau la nivelul pieței.

(251)

Comisia a considerat că situația financiară generală a grupului corespunde unui rating BB, care reprezintă ratingul cel mai înalt care nu se mai califică drept rating „investment grade”. Ratingul „investment grade” înseamnă că obligațiunile emise de societate sunt evaluate de agenția de rating ca fiind cel mai probabil suficiente pentru a satisface obligațiile de plată și că băncile sunt autorizate să investească în acestea.

(252)

Prima estimată pentru obligațiunile emise de societățile cu acest rating (BB) a fost apoi aplicată la rata standard de creditare a PBOC pentru a se determina rata pieței.

(253)

Această majorare a fost determinată prin calcularea marjei relative dintre indicii obligațiunilor corporative cu rating AA din SUA și cei ai obligațiunilor corporative cu rating BB din SUA, pe baza datelor Bloomberg pentru segmente industriale. Marja relativă astfel calculată a fost apoi adăugată la ratele dobânzii de referință publicate de PBOC la data acordării împrumutului (58) și pentru aceeași durată ca împrumutul în cauză. Acest calcul a fost efectuat în mod individual pentru fiecare împrumut acordat societății.

(254)

În ceea ce privește împrumuturile din RPC denominate în valută, are loc același fenomen de denaturarea a pieței și de lipsă a ratingurilor de credit valabile, dat fiind faptul că aceste împrumuturi sunt acordate de aceleași instituții financiare chineze. Prin urmare, așa cum s-a constatat anterior, pentru a se stabili o valoare de referință adecvată au fost utilizate obligațiunile corporative cu rating BB exprimate în valute relevante și emise în cursul perioadei de anchetă.

(255)

În urma comunicării documentului de informare și a constatărilor finale, atât GC, cât și trei din cele patru societăți incluse în eșantion au contestat metodologia Comisiei de utilizare a unei marje relative între obligațiunile corporative cu rating AA și obligațiunile corporative cu rating BB din USA pentru calcularea avantajului dobândit prin împrumuturi preferențiale. Toți au afirmat că Comisia ar fi trebuit să utilizeze o rată absolută în locul unei rate relative între obligațiunile cu rating AA și obligațiunile cu rating BB din SUA. Au fost invocate următoarele motive:

(256)

Primele trei aspecte au fost deja prezentate în cazul HRF (59). După cum reiese din considerentele 175-187 din cazul HRF, Comisia a respins aceste argumente din următoarele motive:

(257)

După comunicarea constatărilor finale, GC și-a reiterat argumentele anterioare și a susținut că utilizarea marjei relative era inadecvată, deoarece valoarea de referință nu făcea ajustările necesare pentru a reflecta condițiile dominante de pe piața financiară din China, conducând astfel la rezultate nerezonabile. Comisia nu a fost de acord cu această opinie, deoarece rata de referință PBOC este utilizată ca punct de plecare al calculului. În plus, utilizarea marjei relative reflectă schimbări ale condițiilor de piață specifice țării, care nu sunt exprimate atunci când se urmărește logica unei marje absolute, după cum se explică la considerentul 255 de mai sus. În plus, Comisia a remarcat că rata dobânzii rezultată, de aproximativ 9 % pentru societățile cu rating BB, nu este nerezonabilă, având în vedere faptul că randamentul obligațiunilor corporative cu rating BB pe piața internă din China era de 20 % la finele perioadei de anchetă (60).

(258)

Din aceste motive, Comisia și-a menținut poziția conform căreia metoda marjei relative reflectă în mod mai adecvat prima de risc pe care o instituție financiară ar urma să o aplice producătorilor-exportatori chinezi pe o piață nedenaturată, în particular având în vedere faptul că rata dobânzii de bază din RPC și rata dobânzii de bază din SUA au evoluat în mod diferit de-a lungul timpului.

(259)

Grupul Hankook a susținut, de asemenea, că Comisia nu dedusese dobânzile plătite după perioada de anchetă, care erau datorate pentru perioada de anchetă. Comisia și-a revizuit calculele, a constatat că a procedat corect și a respins cererea.

(260)

În plus, Grupul Hankook a susținut că incassourile documentare externe nu puteau fi calificate drept finanțare. În plus, chiar în cazul în care ar fi fost considerate instrumente de finanțare, grupul a contestat rata de referință utilizată de Comisie la calcularea avantajului, care, conform grupului, nu ținea cont de structura ratei dobânzii aplicată de bănci (pe baza ratei LIBOR specifice țării) în monedele respective.

(261)

În primul rând, Comisia nu a fost de acord cu afirmația Grupului Hankook potrivit căreia incassourile documentare externe nu pot fi calificate drept finanțare. Într-adevăr, datorită acestor instrumente financiare, Grupul Hankook a fost în măsură să colecteze bani în avans și să-și reducă astfel riscul de schimb valutar la facturarea în alte monede decât RMB. În consecință, acesta este un mecanism de finanțare pe termen scurt cu avantaje pentru Grupul Hankook.

(262)

În al doilea rând, în ceea ce privește ratele de referință utilizate, Comisia nu a reușit să găsească indici pentru împrumuturile cu rating BB denominate în CAD, AUD și JPY. Având în vedere că aceste țări au un nivel de dezvoltare similar cu cel al SUA, Comisia a utilizat, prin urmare, ratele medii LIBOR pentru USD și prima de risc din SUA pentru societățile cu rating „BB” ca substitut pentru aceste valute. Indicele ICE BofAML a fost utilizat pentru incassourile documentare externe denominate în GBP, SEK și EUR. În fapt, ratele LIBOR pentru împrumuturile denominate în EUR, GBP și SEK erau adesea negative și, prin urmare, au fost considerate inadecvate ca punct de plecare pentru stabilirea unei valori de referință. Indicele ICE BofAML, pe de altă parte, este un coș de obligațiuni cu randament ridicat, și anume obligațiuni inferioare ratingului „investment grade”, denominate în EUR. Acesta corespunde ratingului de credit pe care Comisia l-a considerat a fi aplicabil Grupului Hankook. Prin urmare, Comisia și-a menținut poziția cu privire la incassourile documentare externe ale Grupului Hankook.

(263)

După comunicarea constatărilor finale, grupul Hankook a susținut, de asemenea, că indicele de risc ridicat în euro ICE BofAML era irelevant în scopul stabilirii unei rate de referință a dobânzii pe baza unei prime LIBOR plus și că Comisia ar fi trebuit să adapteze prima de risc așa cum o făcuse în cazul împrumuturilor bancare. Comisia nu a fost de acord cu această opinie. După cum se explică la considerentul 262 de mai sus, indicele de risc ridicat în euro ICE BofAML este un coș de obligațiuni cu un rating de credit corespunzător categoriei „BB”, care este ratingul aplicat Grupului Hankook. Astfel, el corespunde unei rate a dobânzii pe care o societate cu ratingul BB ar trebui să o plătească pentru fonduri denominate în EUR. În ceea ce privește împrumuturile denominate în CAD, AUD și JPY, Grupul Hankook a reiterat observațiile făcute în contextul documentului de informare. Acesta a declarat că era sarcina Comisiei să stabilească o valoare de referință cât mai apropiată posibil de realitatea pieței. Comisia a considerat că făcuse deja acest lucru, deoarece la nivelul societăților cu rating „BB” nu există date disponibile public pentru CAD, AUD și JPY care să permită stabilirea unei valori de referință pe baza ratingurilor LIBOR respective. În plus, în 2013, British Bankers' Association (denumită în prezent Intercontinental Exchange Group sau ICE) a întrerupt cotațiile LIBOR pentru anumite valute, printre care CAD și AUD. Pe lângă aceasta, condițiile de pe aceste piețe sunt similare cu condițiile de pe piața financiară din SUA. Prin urmare, Comisia și-a menținut poziția conform căreia utilizarea indicelui de risc ridicat în euro ICE BofAML era o metodă adecvată.

(264)

Grupul Giti s-a prezentat și el într-o situație financiară în general profitabilă conform propriilor sale conturi financiare. Grupul prezintă însă, totodată, un raport ridicat între datorii și active, cu o tendință ascendentă în cursul perioadei de anchetă.

(265)

Producătorii-exportatori ai Grupului Giti au situații financiare foarte diverse. Trei dintre ei au înregistrat un profit în perioada examinată. În plus, alți indicatori financiari, cum ar fi raportul dintre datorii și active sau capacitatea de acoperire a dobânzilor, nu au indicat niciun fel de probleme structurale semnificative în ceea ce privește capacitatea acestor societăți de a-și rambursa datoriile. Cu toate acestea, ceilalți doi producători au înregistrat pierderi continue pe întreg parcursul perioadei examinate. Ei nu au avut însă împrumuturi în derulare de la bănci neafiliate și sunt, de fapt, finanțați integral printr-o datorie restantă de lungă durată contractată de la societatea-mamă.

(266)

Comisia a remarcat că Grupului Giti i s-a acordat un rating A+ de către o agenție chineză de rating de credit. Având în vedere distorsiunile globale ale ratingurilor de credit chineze menționate la considerentele 237-242 de mai sus, Comisia a concluzionat că acest rating nu este fiabil.

(267)

Prin urmare, Comisia a considerat că, pentru a calcula avantajul global conferit anvelopelor din cauza lipsei unei evaluări adecvate a riscurilor, este oportun să se utilizeze valoarea de referință BB menționată la considerentele 251-253 de mai sus la nivelul activităților grupului.

(268)

În urma comunicării documentului de informare, Grupul Giti a contestat ratingul de credit BB aplicat societăților din componența sa. Compania a afirmat că Comisia utilizase același rating BB pentru toate societățile din China, în loc să examineze situația individuală a societăților incluse în eșantion. În acest sens, societatea a subliniat faptul că grupul nu contractase niciun împrumut revolving și că profiturile diverselor societăți din cadrul grupului variau în mod considerabil.

(269)

Comisia nu a fost de acord cu evaluarea efectuată de Grupul Giti. După cum se arată în secțiunile 3.4.4.3-3.4.4.6, Comisia a efectuat o evaluare individuală a fiecărui grup de societăți incluse în eșantion și a examinat situația individuală a fiecăreia dintre societățile din cadrul acestor grupuri. În cazul specific al Grupului Giti, nu existau într-adevăr împrumuturi revolving, iar situația financiară a producătorilor-exportatori varia în mod considerabil, cu trei producători-exportatori profitabili și doi producători-exportatori cu pierderi masive, pe o perioadă îndelungată. Comisia ar fi putut, deci, acorda fiecăruia dintre acești producători-exportatori ratinguri de credit diferite. Cu toate acestea, având în vedere interconexiunile dintre societăți și mai ales faptul că sarcina datoriei producătorilor cu pierderi era de fapt transferată și suportată de entitățile cu profit ale grupului prin intermediul unor tranzacții între societăți, Comisia a decis să atribuie grupului un rating de credit unic. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(270)

Grupul Giti a menționat, de asemenea, unele erori minore de calcul, care au fost acceptate de Comisie și corectate în consecință.

(271)

Cei patru producători-exportatori ai Grupului China National Tire au situații financiare diverse. Doi dintre ei au obținut profituri constante în perioada 2014-2016 și au beneficiat de indicatori financiari destul de solizi. Cu toate acestea, unul dintre cei doi producători a început să înregistreze pierderi în prima jumătate a anului 2017, iar Comisia a constatat existența unui împrumut revolving contractat de acesta, ceea ce indica faptul că societatea s-ar afla într-o situație financiară mai fragilă decât cea sugerată la prima vedere de situațiile financiare.

(272)

Pentru al treilea și al patrulea producător, însă, situațiile financiare, precum și elementele de probă găsite în cursul vizitei de verificare, au arătat că aceste societăți au continuat să primească împrumuturi la dobânzi atractive, în ciuda unor ani consecutivi de pierderi, a raportului mare dintre datorii și active, a unei capacități reduse de acoperire a dobânzilor, a unor indicatori financiari în continuă deteriorare, a unei capacități de producție neutilizate, a problemelor legate de continuitatea activității ridicate de auditori, precum și a unor perspective de viitor incerte. În plus, aceștia erau dependenți de împrumuturi revolving, iar unul dintre ei se afla în incapacitatea de a-și achita o parte a datoriilor. Într-adevăr, aceste societăți au încetat să mai primească împrumuturi externe pe parcursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, ele au continuat să beneficieze de sprijin financiar sub formă de împrumuturi contractate în numele lor de societatea-mamă. Termenii acestor acorduri de împrumut făceau trimitere la filiala aflată în dificultate, în secțiunea referitoare la scopul împrumutului. În plus, producătorii-exportatori în cauză trebuiau să ramburseze integral aceste împrumuturi societății-mamă, conform unui acord între societăți.

(273)

Societatea-mamă intermediară, CNRC, a înregistrat un profit în perioada 2015-2016 și în perioada de anchetă, deși rentabilitatea a fost redusă și societatea a avut un nivel ridicat de îndatorare. În plus, Comisia a stabilit că peste jumătate din împrumuturile acordate la nivelul CNRC erau împrumuturi revolving. O imagine asemănătoare rezultă din analiza societății-mamă finale, Grupul Chemchina, unde rentabilitatea scăzută se asocia unui nivel ridicat de îndatorare și unei anumite dependențe de împrumuturile revolving. În plus, la nivelul Grupului Chemchina, Comisia a constatat că pentru rambursarea împrumuturilor în derulare au fost utilizate obligațiuni.

(274)

Nu au fost acordate ratinguri de credit pentru CNRC sau filialele sale. Cu toate acestea, Grupului Chemchina i s-a acordat în mod repetat un rating de credit AAA de către o agenție chineză de rating. Având în vedere denaturarea generală a ratingurilor de credit chineze menționată la considerentele 237-242 de mai sus, precum și elementele de probă identificate în cursul vizitei de verificare, Comisia nu a luat în considerare ratingul de credit chinez acordat Grupului Chemchina.

(275)

Având în vedere situația de ansamblu menționată mai sus, Comisia a considerat că este necesar să găsească o valoare de referință pentru diversele societăți din cadrul grupului. Pentru a ține seama de expunerea crescută la risc a băncilor, evidențiată de existența împrumuturilor revolving la unele societăți din grup, Comisia a coborât cu o marcație pe scala de evaluare a riscurilor și a adaptat calculul marjei relative pentru aceste credite, făcând o comparație între obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating B (în loc de BB) cu aceeași durată. Potrivit definițiilor ratingului de credit ale Standard & Poor's, un debitor cu rating „B” este mai vulnerabil decât debitorii cu rating „BB”, dar debitorul continuă să aibă capacitatea de a-și îndeplini angajamentele financiare. Cu toate acestea, existența unor condiții comerciale, financiare sau economice adverse poate afecta voința sau capacitatea debitorului de a-și onora angajamentele financiare. Prin urmare, această valoare de referință este considerată adecvată pentru a reflecta riscul suplimentar derivat din utilizarea împrumuturilor revolving.

(276)

Astfel, Comisia a utilizat această valoare ca valoare de referință relevantă pentru toate împrumuturile cu o scadență de până la 2 ani acordate societăților care utilizau împrumuturi revolving. Într-adevăr, împrumuturile revolving sunt contractate în general pe perioade scurte. Este foarte puțin probabilă găsirea unui împrumut revolving cu o scadență mai mare de doi ani, iar elementele de probă rezultate din împrumuturile verificate la societățile incluse în eșantion veneau în sprijinul acestei concluzii.

(277)

Pentru restul împrumuturilor, cu o scadență de minimum 2 ani și pentru societățile care nu contractaseră împrumuturi revolving, Comisia a revenit la valoarea de referință generală, acordând cel mai înalt rating pentru obligațiunile „non-investment grade”, astfel cum se explică la considerentul 251.

(278)

În fine, Comisia a concluzionat că, în ceea ce privește două dintre societățile implicate în producția de anvelope, acestea se aflau într-o situație financiară precară în perioada 2015-2016 și în perioada de anchetă. Ele nu ar fi avut acces la alte împrumuturi în cursul perioadei de anchetă, fără sprijinul statului. Prin urmare, avantajul de care a beneficiat această societate l-a depășit pe cel conferit de împrumuturile acordate cu o majorare obișnuită a ratei dobânzii. Pe parcursul perioadei de anchetă, avantajul a fost mai curând obținut din împrumuturile acordate, de care nu ar fi putut beneficia în absența unui sprijin din partea statului, având în vedere situația financiară de ansamblu a societății. În această privință, Comisia a remarcat că Grupul China National Tire este o întreprindere de stat („ÎS”) de mari dimensiuni care face parte din Grupul Chemchina, și că Grupul Chemchina a fost identificat ca întreprindere strategică în cel de-al 13-lea plan cincinal privind petrochimia.

(279)

Prin urmare, în conformitate cu Orientările din 1998 secțiunea E litera (b) punctul V (61), Comisia a decis să trateze sumele restante de plată aferente acestor împrumuturi din cursul perioadei de anchetă drept grant acordat în vederea punerii în aplicare a politicilor de stat. Având în vedere că aceste societăți nu au mai primit niciun nou împrumut extern în cursul perioadei de anchetă din cauza situației lor financiare precare, care exista deja în perioada 2015-2016, împrumuturile restante din cursul perioadei de anchetă, dar care fuseseră acordate în cursul anului 2015 și în prima jumătate a anului 2016, au fost tratate de Comisie drept granturi, ajustate în mod corespunzător conform celor stipulate la considerentul 280 de mai jos. În plus, împrumuturile între întreprinderi, contractate de societatea-mamă în numele filialei sale în timpul perioadei de anchetă, au fost tratate de Comisie drept granturi, deoarece ele erau în mod clar destinate filialei și trebuiau plătite de aceasta.

(280)

După comunicarea constatărilor finale, Grupul China National Tire a susținut că împrumuturile între societăți, contractate de societatea-mamă în numele filialei sale, nu ar trebui tratate ca granturi deoarece acordurile de împrumut fuseseră încheiate între societatea-mamă și bănci. Prin urmare, aceste împrumuturi nu puteau fi tratate ca împrumuturi ale filialelor pentru calcularea avantajului reprezentat de subvenție. Comisia nu a fost de acord cu această evaluare, deoarece acordurile de împrumut semnate cu băncile stipulau în mod clar că scopul împrumuturilor era de a oferi finanțare filialelor aflate în dificultate. În plus, între societatea-mamă și filiale se semnaseră acorduri specifice care făceau trimiteri clare tocmai la acordurile de împrumut în cauză semnate cu băncile și care stipulau că filialele trebuiau să ramburseze împrumuturile cu fonduri proprii.

(281)

Grupul China National Tire a susținut totodată, în general, că împrumuturile acordate celor doi producători-exportatori nu corespundeau unor granturi, deoarece aceste împrumuturi nu fuseseră iertate și nici nu intraseră în situația de a nu putea fi rambursate. În această privință, Comisia a precizat că nu considerase împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion ca fiind echivalente unor granturi ca atare. Comisia a recunoscut că împrumuturile acordate societăților erau însoțite de obligații de plată aferente. La calcularea avantajului unei astfel de tranzacții, Comisia nu a efectuat o comparație între ratele dobânzii, ci a luat ca punct de plecare valoarea capitalului restant al împrumutului. Comisia a precizat în continuare că nu a luat în considerare întreaga sumă a împrumutului pentru calcularea avantajului, după cum se explică la considerentul de mai jos.

(282)

Avantajul conferit a fost determinat în funcție de valoarea capitalului restant a împrumutului, minus dobânda plătită în cursul perioadei de anchetă. Valoarea capitalului împrumutului a fost ajustată prin deprecierea acesteia în funcție de scopul subiacent al împrumutului. În cazurile în care scopul împrumutului a fost încadrat la categoria lichiditate/capital circulant, a fost luată în considerare întreaga valoare. În cazurile în care împrumutul era în mod clar legat de o investiție pe termen lung, valoarea capitalului a fost depreciată pe durata împrumutului, fiind luată în considerare doar valoarea alocată perioadei de anchetă. În fine, valoarea avantajului a fost ajustată suplimentar pentru a reflecta numai numărul de zile din cursul perioadei de anchetă în care se derula împrumutul.

(283)

În fine, după comunicarea constatărilor finale, Grupul China National Tire a subliniat că avantajul de pe urma împrumuturilor între societăți obținute de la ChemChina Finance a fost luat în calcul de două ori, deoarece aceste împrumuturi au fost luate în considerare la nivelul beneficiarilor individuali din cadrul grupului, deși Comisia calculase deja avantajul de tip subvenție reprezentat de împrumuturile interbancare obținute de la bănci de către ChemChina Finance. Comisia a acceptat această afirmație și a adaptat în mod corespunzător calcularea avantajului pentru împrumuturile preferențiale.

(284)

Grupul Xingyuan s-a prezentat într-o situație financiară în generală dificilă, conform propriilor sale conturi financiare. Principala societate din grup, care este și principalul producător-exportator, a înregistrat pierderi în întreaga perioadă 2014-2016. La sfârșitul anului 2016, societatea avea un capital negativ, deoarece raportul dintre datorii și active depășea 100 %, iar pierderile sale acumulate erau mai mari decât capitalul subscris și vărsat.

(285)

În cursul vizitei de verificare, Comisia a constatat, de asemenea, existența mai multor împrumuturi revolving printre împrumuturile incluse în eșantion și a remarcat că societatea întâmpina dificultăți în rambursarea dobânzilor și a capitalului aferente împrumuturilor. Mai multe împrumuturi fuseseră rambursate cu întârziere, iar unele împrumuturi care au expirat în cursul perioadei de anchetă nu fuseseră încă rambursate după mai multe luni.

(286)

În plus, raportul de credit al întreprinderii, elaborat de PBOC pentru societatea respectivă, arăta că aceasta avea datorii semnificative în afara bilanțului, deoarece oferise garanții pentru împrumuturi acordate unor părți terțe neafiliate din sectorul anvelopelor din regiune. Mai mult, în raportul de credit al întreprinderii, 31 % din împrumuturile sale restante erau clasificate în categoria „problematice”.

(287)

În fine, Comisia a constatat că societatea întâmpina dificultăți în a-și plăti furnizorul principal de materii prime și că avea o importantă sumă restantă de plată calificată drept „împrumut” cu acest furnizor.

(288)

În schimb, comerciantul exportator afiliat a înregistrat un ușor profit în perioada examinată. Deși nu înregistra pierderi, nivelurile de rentabilitate erau în general slabe, ceea ce expunea societatea la modificările nefavorabile ale condițiilor comerciale, financiare sau economice. Societatea avea un raport datorii/active ridicat, dar nu contractase niciun împrumut revolving.

(289)

În pofida acestei situații, Grupului Xingyuan i s-a acordat un rating de credit național AA în cursul perioadei de anchetă de către o agenție chineză de rating de credit. Prin urmare, având în vedere denaturarea totală a ratingurilor de credit chineze menționată la considerentele 237-242 de mai sus, precum și elementele de probă identificate în cursul vizitei de verificare, Comisia nu a luat în considerare ratingul de credit chinez acordat Grupului Xingyuan.

(290)

Având în vedere situația de ansamblu menționată mai sus, Comisia a considerat că este necesar să găsească o valoare de referință pentru diversele societăți din cadrul grupului.

(291)

Comisia a concluzionat că, la nivelul producătorului-exportator, situația era de așa natură încât această societate nu ar fi avut acces la alte împrumuturi în cursul perioadei de anchetă, în absența sprijinului acordat de stat. Prin urmare, avantajul primit de aceste societăți l-a depășit pe cel conferit de împrumuturile acordate cu o majorare obișnuită a ratei dobânzii. Pe parcursul perioadei de anchetă, avantajul a fost mai curând obținut din împrumuturile acordate, de care nu ar fi putut beneficia în absența unui sprijin din partea statului, având în vedere situația financiară de ansamblu a societății. În acest sens, Comisia a constatat că Grupul Xingyuan era indicat ca fiind una dintre cele șapte întreprinderi strategice producătoare de anvelope din regiune în Planul executiv pentru transformarea și modernizarea industriei anvelopelor din provincia Shandong.

(292)

Prin urmare, în conformitate cu Orientările din 1998 secțiunea E litera (b) punctul V, Comisia a decis să trateze sumele restante de plată aferente acestor împrumuturi din cursul perioadei de anchetă drept grant acordat în vederea punerii în aplicare a politicilor de stat. Pe baza informațiilor disponibile, Comisia a instituit măsuri compensatorii doar în ceea ce privește împrumuturile acordate în cursul perioadei de anchetă.

(293)

Pentru împrumuturile acordate producătorului-exportator înainte de perioada de anchetă și având în vedere existența împrumuturilor revolving la nivelul acestei societăți, Comisia a revenit la valoarea de referință stabilită la considerentul 275 de mai sus pentru toate împrumuturile cu scadența de maximum 2 ani. Pentru orice alte împrumuturi cu scadența de minimum 2 ani, Comisia a revenit la valoarea de referință generală, acordând cel mai înalt rating pentru obligațiunile „non-investment grade”, astfel cum se explică la considerentul 251.

(294)

Pentru celelalte societăți din Grupul Xingyuan, Comisia a concluzionat, pe baza informațiilor disponibile, că putea utiliza valoarea de referință generală, acordând cel mai înalt rating pentru obligațiunile „non-investment grade”, astfel cum se explică la considerentul 251.

(295)

Ancheta a arătat că instituțiile financiare chineze au furnizat, de asemenea, linii de credit în conjuncție cu acordarea de împrumuturi individuale fiecăreia dintre societățile incluse în eșantion. Acestea au constat în acorduri-cadru, pe baza cărora banca urma să permită societăților incluse în eșantion să retragă fonduri, până la concurența unei anumite sume maxime, sub forma mai multor instrumente de datorie (împrumuturi, incassouri documentare, finanțări comerciale etc.). În condiții normale de piață, astfel de linii de credit ar fi în mod normal supuse unui așa-numit comision de „intermediere” sau de „angajament”, pentru a compensa costurile și riscurile băncii, precum și unor comisioane de reînnoire percepute anticipat pentru reînnoirea valabilității liniilor de credit. Cu toate acestea, Comisia a constatat că toate societățile incluse în eșantion beneficiau de linii de credit acordate fără comisioane.

(296)

Conform articolului 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, avantajul astfel acordat beneficiarilor este considerat a fi diferența dintre suma plătită de societate pentru liniile de credit acordate de instituțiile financiare chineze și suma pe care societatea ar plăti-o pentru o linie de credit comercial care poate fi obținută pe piață.

(297)

Unul dintre producătorii-exportatori din Grupul Hankook incluși în eșantion a obținut linii de credit de la două bănci având sediul într-o jurisdicție financiară alta decât RPC, iar aceste linii de credit au fost supuse comisioanelor de angajament și de intermediere conform practicii uzuale pe piețele financiare mondiale. Având în vedere că aceste linii de credit, acordate în mod specific societăților care desfășoară activități în sectorul anvelopelor, nu au făcut obiectul unor comisioane de reînnoire, Comisia a decis să nu aplice aceste comisioane în cazul în speță. Liniile de credit în chestiune au fost, prin urmare, considerate a fi un substitut rezonabil pentru o dobândă de referință. În consecință, ca valoare de referință s-a utilizat media comisioanelor aplicate acestor linii de credit, în conformitate cu articolul 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază.

(298)

Nivelul comisioanelor utilizat ca valoare de referință a fost aplicat proporțional la valoarea fiecărei linii de credit în cauză, pentru a obține valoarea subvenției (minus orice fel de comisioane plătite efectiv). În cazurile în care durata liniei de credit depășea un an, valoarea totală a subvenției a fost distribuită pe întreaga durată a liniei de credit, iar perioadei de anchetă i s-a atribuit valoarea corespunzătoare.

(299)

În urma comunicării documentului de informare, la comunicarea constatărilor finale, Grupul Hankook a susținut că nu se percepuseră comisioane inițiale, deoarece, în decizia lor de a deschide o linie de credit pentru o anumită societate, băncile chineze luaseră în considerare veniturile totale generate cu alte produse și servicii.

(300)

Comisia a fost de acord cu faptul că orice client care deschide o linie de credit la o bancă este așteptat să cumpere și alte produse și servicii ale respectivei bănci. Cu toate acestea, conform practicii obișnuite, clienții sunt obligați să plătească un comision în avans, după cum rezulta din comisionul în avans perceput de două bănci străine la deschiderea liniilor de credit pentru Grupul Hankook. Într-adevăr, băncile trebuie să aloce fonduri pentru a le pune la dispoziție în orice moment pe durata deschiderii liniei de credit. Grupul Hankook nu a reușit să furnizeze niciun element de probă privind presupusele motive ale renunțării la comisioanele inițiale. În plus, în anumite cazuri, debitorilor li se poate solicita să păstreze o sumă minimă într-un depozit la bancă. Prin urmare, afirmația Grupului Hankook este respinsă.

(301)

După comunicarea documentului de informare, Grupul Giti a observat că Comisia utilizase un număr greșit de zile restante pentru o serie de linii de credit și că nu dedusese o parte din comisioanele plătite de societate din avantajul calculat. Comisia a acceptat parțial aceste observații și a revizuit în mod corespunzător calcularea avantajelor.

(302)

Ancheta a arătat că toate grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au beneficiat de împrumuturi preferențiale în cursul perioadei de anchetă. Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, aceste împrumuturi și linii de credit ar trebui considerate drept subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(303)

Valoarea subvenției stabilită în legătură cu împrumuturile preferențiale acordate în cursul perioadei de anchetă grupurilor de societăți incluse în eșantion se ridică la:

(304)

Două dintre societățile incluse în eșantion au beneficiat de finanțare preferențială sub formă de obligațiuni.

(305)

În China, actorii de pe piața obligațiunilor sunt în esență aceleași entități care activează și pe piața împrumuturilor. Societățile care doresc să emită obligațiuni trebuie să solicite serviciile unei instituții financiare, care acționează în calitate de subscriptor. Subscriptorii organizează emisiunea de obligațiuni și propun ratele dobânzilor la care obligațiunea va fi prezentată investitorilor. Acești subscriptori sunt aceleași bănci de stat care oferă și împrumuturile preferențiale discutate în secțiunea 3.4 de mai sus. În plus, investitorii care cumpără obligațiunile sunt și ei, în majoritate, bănci chineze (de stat), deoarece peste 95 % din volumul total al tranzacțiilor cu obligațiuni se realizează pe piața interbancară (62).

(306)

După cum se precizează în secțiunea 3.4.1 de mai sus, aceste instituții financiare se caracterizează printr-o prezență puternică a statului, iar GC are posibilitatea de a exercita o influență semnificativă asupra lor.

(307)

Cadrul juridic general în care funcționează aceste instituții financiare, și care a fost descris deja în secțiunea 3.4 de mai sus, este aplicabil și în cazul obligațiunilor. În plus, obligațiunilor li se aplică în mod specific următoarele documente normative:

(308)

Legea Republicii Populare Chineze privind Valorile Mobiliare, revizuită și adoptată la cea de-a 18-a Reuniune a Comitetului permanent al celui de-al X-lea Congres Popular Național al Republicii Populare Chineze din 27 octombrie 2005, aflat în vigoare de la 1 ianuarie 2006 (versiunea actuală promulgată la 31 august 2014) („Legea valorilor mobiliare”);

(309)

Măsuri administrative pentru emiterea și tranzacționarea obligațiunilor corporative, Ordinul Comisiei de Reglementare a Valorilor Mobiliare din China nr. 113 din 15 ianuarie 2015;

(310)

Măsuri de administrare a instrumentelor de finanțare a datoriilor ale întreprinderilor nefinanciare pe piața interbancară a obligațiunilor emise de Banca Populară Chineză, Ordinul Băncii Populare Chineze [2008] nr. 12 din 9 aprilie 2008;

(311)

Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative, emise de Consiliul de Stat la 18 ianuarie 2011.

(312)

În conformitate cu cadrul de reglementare, obligațiunile nu pot fi emise sau tranzacționate în mod liber în China. Emisiunea fiecărei obligațiuni trebuie să fie aprobată de diferite autorități guvernamentale, cum ar fi PBOC, CNDR sau CSRC, în funcție de tipul de obligațiune și tipul de emitent. În plus, conform Regulamentelor privind administrarea obligațiunilor corporative, există cote anuale pentru emiterea de obligațiuni corporative.

(313)

Mai mult, în conformitate cu articolul 16 din Legea privind valorile mobiliare, emisiunea publică de obligațiuni trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: „investirea fondurilor colectate respectă politicile industriale ale statului […]” și „fondurile colectate […] sunt utilizate în scopul verificat”. Articolul 12 din Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative reiterează faptul că scopul fondurilor colectate trebuie să fie în conformitate cu politicile industriale ale statului.

(314)

Conform Măsurilor administrative pentru emiterea și tranzacționarea obligațiunilor corporative, numai anumite obligațiuni care corespund unor criterii stricte de calitate, cum ar fi un rating de credit AAA, pot fi oferite pentru emisiunile publice. Majoritatea obligațiunilor vor fi, prin urmare, emise în mod privat către așa-numiți investitori calificați, care au fost aprobați de CSRC și care sunt în esență investitori instituționali chinezi.

(315)

În fine, ratele dobânzilor la obligațiunile corporative nu sunt determinate în mod liber, deoarece articolul 18 din Regulamentul privind administrarea obligațiunilor corporative prevede că „rata dobânzii oferită pentru orice obligațiune corporativă nu depășește 40 % din rata predominantă a dobânzii plătită de bănci persoanelor fizice pentru depozite de economii la termen cu aceeași scadență”.

(316)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor emisiuni concrete de obligațiuni. Ea a analizat prin urmare mediul juridic general, astfel cum se menționează la considerentele 307-315 de mai sus, în combinație cu constatările concrete ale anchetei.

(317)

Vizitele de verificare au arătat că obligațiunile eu fost emise de cele două grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii apropiate de rata dobânzii de referință a People's Bank of China („PBOC”), indiferent de situația financiară și de situația riscului de credit a întreprinderilor.

(318)

În practică, ratele dobânzilor la obligațiuni sunt influențate de ratingul de credit, în mod similar cu ratele dobânzilor la împrumuturi. Cu toate acestea, după cum s-a precizat mai sus, la considerentele 237-242, piața locală a ratingului de credit este denaturată, iar ratingurile de credit sunt nefiabile. Acest lucru era ilustrat de faptul că prospectele obligațiunilor și rapoartele de rating de credit pentru obligațiunile emise de societățile incluse în eșantion nu corespundeau situației reale a societăților.

(319)

Într-un caz, de exemplu, analiza financiară a emisiunii de obligațiuni se baza pe o cifră de afaceri foarte ridicată și un profit de 12 %, deși situațiile financiare ale societății arătau că, în fapt, aceasta înregistra pierderi.

(320)

Într-un alt caz, prospectul detaliat al obligațiunilor avertiza că nivelul pasivelor unei societății se afla în creștere, că „sarcina datoriilor asupra emitentului este importantă, iar raportul dintre active și pasive este mai mare decât media pe industrie … Per ansamblu, solvabilitatea pe termen scurt a emitentului este relativ scăzută, deci există o oarecare presiune de solvabilitate pe termen scurt … Societatea se bazează în principal pe veniturile extraordinare în ceea ce privește profitul. Acestea reprezintă o mulțime de incertitudini în legătură cu rentabilitatea sa.” Cu toate acestea, raportul se încheia apoi prin acordarea unui rating AAA ofertei de obligațiuni.

(321)

În fine, Comisia a observat că, în condiții normale de piață, ratele dobânzilor la obligațiuni ar trebui să fie, în medie, mai mari decât ratele dobânzilor la împrumuturi, deoarece ele sunt considerate datorii subordonate. Cu toate acestea, în cazul societăților incluse în eșantion, ratele dobânzilor la împrumuturi erau egale sau mai mari decât ratele dobânzilor la obligațiuni.

(322)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare chineze care organizează emisiunea de obligațiuni pentru societățile incluse în eșantion sunt organisme publice în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază. Mai mult, celor doi producători-exportatori incluși în eșantion li s-a conferit un avantaj, deoarece obligațiunile au fost emise cu dobânzi mai mici decât cele de piață corespunzătoare profilului lor real de risc.

(323)

Comisia a considerat că finanțarea preferențială prin intermediul obligațiunilor este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece obligațiunile nu pot fi emise fără aprobarea autorităților guvernamentale, iar Legea privind valorile mobiliare din RPC prevede că emisiunile de obligațiuni trebuie să respecte politicile industriale ale statului. Conform acestor politici, anvelopele radiale de înaltă performanță (inclusiv anvelopele fără cameră pentru camioane) sunt specificate ca fiind o categorie de produse încurajată.

(324)

Întrucât obligațiunile reprezintă, în esență, doar un alt tip de instrument de datorie, similar împrumuturilor, și întrucât metodologia de calcul a creditelor se bazează deja pe un coș de obligațiuni, Comisia a decis să urmeze metodologia de calcul a creditelor, descrisă mai sus în secțiunea 3.4.4. Aceasta înseamnă că ratelor dobânzii de referință publicate de PBOC li se aplică marja relativă dintre obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating BB având aceeași durată, pentru a se stabili o rată a dobânzii raportată la piață pentru obligațiuni, care este apoi comparată cu rata reală a dobânzii plătită de societate pentru a se determina avantajul.

(325)

Valoarea subvenției stabilită în legătură cu obligațiunile preferențiale în cursul perioadei de anchetă pentru grupurile de societăți incluse în eșantion se ridică la:

(326)

Potrivit reclamantului, băncile de stat din China acordau credite la export cumpărătorilor sau împrumuturi concesionale societăților străine, cum ar fi importatorii, pentru a promova exportul de produse, tehnologii și servicii chineze, printre care și anvelopele.

(327)

În cursul anchetei, Comisia a constatat că niciunul dintre importatori, afiliat sau neafiliat, nu a avut în conturile sale împrumuturi restante de la instituții financiare chineze. Prin urmare, Comisia a concluzionat că acest program nu era aplicabil societăților incluse în eșantion în cursul perioadei de anchetă.

(328)

La sfârșitul anului 2015, CNRC a achiziționat o participație de 65 % în Grupul Pirelli. Acest grup a fost evaluat la 7,1 miliarde de euro în acel moment. Achiziția respectivă a fost însoțită de mai multe măsuri de sprijin din partea GC.

(329)

În urma comunicării documentului de informare și a constatărilor finale, GC, Pirelli și CNRC au afirmat că Comisia nu putea ancheta acest sistem deoarece el nu făcuse obiectul plângerii sau al avizului de deschidere. După comunicarea constatărilor finale, GC a reiterat această afirmație și a susținut că Comisia nu oferise posibilitatea unor consultări înainte de deschiderea procedurii, în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază, împiedicând RPC să propună o poziție convenită de comun acord. În plus, GC a afirmat că noile sisteme pot face obiectul unor măsuri compensatorii numai dacă există un temei juridic în legislația UE. Un astfel de temei juridic a fost însă introdus abia la data intrării în vigoare a noului articol 10 alineatul (7) al doilea paragraf din regulamentul de bază, în decembrie 2017 (63), ceea ce însemna că el nu era aplicabil prezentei proceduri. În opinia CNRC, fiecare program trebuia să fie menționat individual în avizul de deschidere. Întrucât Comisia se referise doar la „granturi” sau „împrumuturi”, și nu la „investiții de capital”, investiția realizată de Fondul Drumul Mătăsii (Silk Road Fund, „SRF”) nu era acoperită de procedură.

(330)

Comisia nu a fost de acord. Avizul de deschidere se referea la „(1) transferul direct de fonduri și potențialul transfer direct de fonduri sau de pasive”. Atât în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul antisubvenție de bază, cât și al articolului 1.1 litera (a) punctul (1) subpunctul (i) din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, termenul „transfer direct de fonduri” este explicat prin exemple între paranteze. Ele enumeră „de exemplu sub formă de donații, împrumuturi sau participări la capitalul social”. Ca investiție de capital, investiția SRF era deci acoperită de avizul de deschidere la rubrica „transfer direct de fonduri”. În plus, după cum se explică la considerentele 334-340 de mai jos, investiția realizată de SRF nu a fost considerată a fi un program distinct și autonom în scopul prezentei anchete. Ea a constituit mai degrabă o intervenție suplimentară într-un pachet de cinci intervenții financiare din partea guvernului chinez în contextul achiziționării Pirelli. Alături de o altă investiție de capital din partea CINDA, celelalte părți ale pachetului erau un grant, un împrumut și o rambursare a dobânzii, despre care CNRC recunoaște că a făcut, în mod corespunzător, obiectul unei anchete. Astfel, prin analizarea investiției SRF, Comisia nu a inclus un program separat în anchetă, ci a analizat mai degrabă toate părțile relevante ale unei măsuri financiare complexe, ca parte a unui program de promovare a comerțului exterior în acest context.

(331)

În plus, chiar dacă ar fi existat îndoieli cu privire la domeniul de aplicare al subvențiilor acoperite prin procedură, Comisia le-a eliminat în deplină transparență în timpul anchetei. Chestiunea naturii de piață a investițiilor realizate de SRF a fost ridicată de comun acord în timpul vizitei de verificare la GC, ocazie cu care GC a furnizat, de asemenea, informații utile cu privire la natura SRF. În acest sens, Comisia a fost, de asemenea, surprinsă de afirmația făcută de CNRC după comunicarea constatărilor finale, potrivit căreia GC nu prezentase decât un răspuns oral în timpul vizitei de verificare efectuate de Comisie și că aceasta nu căutase să obțină informații suplimentare privind caracterul de piață al SRF. Dimpotrivă, însă, Comisia trimisese o scrisoare în temeiul articolului 28 către GC în această privință și primise anumite documente referitoare la investiția realizată de SRF din partea GC, ceea ce subliniază din nou că acest aspect al finanțării din partea GC făcea în mod corespunzător parte din procedură.

(332)

Afirmația potrivit căreia investiția SRF se afla în afara domeniului de aplicare al anchetei a fost, prin urmare, respinsă.

(333)

Al 13-lea plan cincinal de dezvoltare a comerțului exterior, publicat de Ministerul Comerțului („MOFCOM”), 26 DECEMBRIE 2016;

(334)

Comisia a constatat că GC intervenise în diverse moduri pentru a facilita achiziționarea de către CNRC a participației de 65 % în Grupul Pirelli.

(335)

În primul rând, CNRC a primit un grant de 500 de milioane RMB (aproximativ 66 de milioane EUR) de la SASAC, pentru a „promova cooperarea în materie de capacitate de producție la nivel mondial în cadrul inițiativei «One Belt, One Road»”, în conformitate cu Avizul Ministerului Finanțelor privind comunicarea bugetului operațional central al capitalului de stat în 2016, CZ [2016], nr. 18.

(336)

În al doilea rând, CNRC a primit un împrumut preferențial de 800 milioane EUR de la un consorțiu bancar care includea China Development Bank („CDB”, Banca Chineză de Dezvoltare), EXIM și China Construction Bank („CCB”, Banca Chineză de Construcții). Acordul de împrumut menționează ca scop al împrumutului achiziționarea Pirelli.

(337)

În al treilea rând, CNRC a primit o rambursare de 17 milioane RMB a dobânzilor plătite pentru împrumutul menționat la considerentul de mai sus. Această rambursare a fost acordată de Ministerul Finanțelor pentru „achiziționarea drepturilor de participație ale Pirelli” ca parte a „proiectelor strategice ale fondurilor speciale din 2015 pentru dezvoltarea comerțului exterior”, în conformitate cu Avizul privind alocarea fondurilor subvenționate ale proiectelor strategice ale fondurilor speciale din 2015 pentru dezvoltarea comerțului exterior și a economiei, C.H. [2015] nr. 653 și Fișierul Chemchina [2016] nr. 144.

(338)

În al patrulea rând, GC a participat la achiziționarea participației în Grupul Pirelli prin acordarea unei participații de capital în valoare de 533 de milioane EUR prin intermediul SRF, un fond de investiții guvernamental care face parte din inițiativa „One Belt, One Road”. Acordul de investiții tratează detaliile practice ale tranzacției, dar nu face referire la condițiile de bază. Comisia nu a primit niciun alt document din partea SRF și a CNRC referitor la această operațiune specifică.

(339)

În fine, GC a participat la exercițiul de restructurare care a avut loc în urma achiziției la nivelul Grupului China National Tire prin furnizarea unei participații de capital în valoare de 266 de milioane EUR prin societatea China Cinda Asset Management Company Ltd. („Cinda”) la societatea care deține activitatea economică în domeniul anvelopelor industriale a Grupului Pirelli.

(340)

Toate cele cinci intervenții au avut obiectivul comun de a permite CNRC să achiziționeze Pirelli. Împreună, ele sunt denumite „măsura”.

(341)

Astfel, sprijinului GC a fost oferit în parte direct (de exemplu, prin granturi), în parte indirect, prin intermediul unor entități de stat. În ceea ce privește împrumutul preferențial menționat la considerentul anterior, Comisia a stabilit deja în secțiunea 3.4.1 de mai sus că CDB, EXIM și CCB acționau ca organisme publice în sensul articolelor 3 și 2 litera (b) din regulamentul de bază atunci când acordau împrumuturi societăților incluse în eșantion.

(342)

În ceea ce privește SRF și Cinda, Comisia a constatat că ambele entități sunt deținute integral de GC, iar structura lor de guvernanță corporativă indică faptul că statul exercită o influență semnificativă asupra lor.

(343)

Potrivit site-ului său web, SRF este o entitate de stat înființată și sprijinită de stat pentru a oferi investiții și sprijin financiar pentru cooperarea și conectivitatea comercială și economică în cadrul inițiativei „Centură și drum” („Belt and Road”). Compania este deținută în proporție de 100 % de stat prin intermediul Administrației de stat a schimbului valutar, China Investment Corporation, EXIM Bank și CDB. Ea are un consiliu de administrație și un consiliu de supraveghetori, format din reprezentanți din diferite ministere.

(344)

Cinda a fost înființată ca întreprindere de stat și ca „bancă rea” pentru China Construction Bank (Banca de Construcții din China) în 1999. Potrivit raportului său anual, a fost prima societate de gestionare a activelor înființată în aprilie 1999, în urma aprobării de către Consiliul de Stat, pentru a reduce riscul financiar și a menține stabilitatea sistemului financiar, precum și pentru a facilita reforma băncilor și a întreprinderilor de stat. În 2017, principalii acționari ai companiei erau Ministerul Finanțelor (64,45 %) și Consiliul Național al Fondului de Asigurări Sociale din RPC (7,06 %). Consiliul de administrație și consiliul de supraveghere al societății constau într-un amestec de reprezentanți din partea autorităților guvernamentale și a unor mari instituții financiare de stat.

(345)

Gestionarea activelor neperformante este principala activitate a companiei. Potrivit raportului său anual, compania „a coordonat îndeaproape strategia națională” și a sprijinit, printre altele, construirea inițiativei „Centură și drum”. Compania s-a angajat, de asemenea, că „va studia și aplica temeinic spiritul celui de-al 19-lea Congres Național al PCC și al Gândirii lui Xi Jinping privind un socialism cu caracteristici chineze pentru o nouă eră, va consolida viguros conducerea globală a partidului și va oferi o garanție politică puternică pentru dezvoltarea societății”.

(346)

Pe baza informațiilor furnizate în cursul vizitei de verificare, precum și a informațiilor disponibile publicului, Comisia a concluzionat astfel că existau indicii formale ale unui control guvernamental în ceea ce privește SRF și Cinda.

(347)

În continuare, Comisia a căutat să obțină informații care să-i permită să stabilească dacă GC exercita un control semnificativ asupra comportamentului SRF și Cinda. În acest context, Comisia a remarcat că participarea acestora trebuie privită în contextul cadrului legislativ descris în cele ce urmează.

(348)

Al 13-lea plan cincinal de dezvoltare a comerțului exterior stabilește principiile generale ale politicii comerciale externe a Chinei, care include o deschidere de nivel mai ridicat și cu un domeniu mai larg de aplicare și combină politica de investiții externe („Going Out”) cu politica de introducere („Introduction”) pentru a stimula creșterea comerțului. Planul urmărește, de asemenea, promovarea unei transformări de la exporturi dominate de bunuri la exporturile de bunuri, servicii, tehnologii și capital. În acest context, una dintre sarcinile majore stabilite în capitolul III.3 al planului menționează îmbunătățirea capacității operaționale transnaționale a întreprinderilor de comerț exterior, care încurajează societățile puternice să extindă lanțurile industriale, să efectueze fuziuni și achiziții transnaționale și să obțină mărci de calitate, tehnologii de bază și canale de marketing. Planul mai menționează că va fi oferit sprijin sistematic pentru întreprinderile transnaționale cu bonitate favorabilă, formându-se astfel un lot de întreprinderi mari cu capacități comerciale transnaționale care dispun de o rețea de distribuție la nivel mondial.

(349)

Opțiunile orientative ale Consiliului de stat privind promovarea cooperării în domeniul capacității de producție și al fabricării de echipamente la nivel internațional furnizează detalii suplimentare despre modul în care trebuie implementată în practică strategia privind investițiile externe („Going Out”). Obiectivele sunt de a realiza un progres de la exportul de produse la exportul de industrii și „de a se dezvolta în mod activ și a pătrunde pe piețe din țările dezvoltate”. Scopul final este de a forma un număr de întreprinderi de vârf cu competitivitate internațională și capacitate de dezvoltare a pieței.

(350)

Articolele 30-36 din aceste opțiuni orientative enumeră toate tipurile de sprijin de care companiile care investesc în străinătate în cadrul strategiei „Going Out” pot beneficia la nivel de politici, cum ar fi politicile de sprijin bugetar și fiscal, împrumuturile concesionale, sprijinul financiar prin împrumuturi sindicalizate, creditele la export, precum și finanțarea proiectelor, investițiile de capital și în fine asigurarea creditelor la export.

(351)

Articolul 35 menționează SRF în mod specific ca instrument de finanțare a proiectelor susținute de stat, utilizat pentru a „spori numărul surselor de investiții de capital. … Vom crea condițiile necesare pentru ca Fondul Drumul Mătăsii să-și joace pe deplin rolul. Vom sprijini în mod activ proiectele de cooperare în domeniul capacității de producție și al fabricării de echipamente la nivel internațional, prin investiții de capital și finanțare prin îndatorare”.

(352)

În plus, SRF însuși declară pe site-ul său web că scopul său este de a ajuta întreprinderile chineze să-și îmbunătățească performanțele la export, oferindu-le un acces mai bun pe piețele din străinătate prin înființarea de operațiuni în străinătate și prin achiziționarea de tehnologii avansate străine.

(353)

Pe această bază, Comisia concluzionează că GC a creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii desemnați de GC și care răspund în fața acestuia. Prin urmare, GC s-a bazat pe cadrul normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului SRF și al Cinda.

(354)

Comisia a examinat, de asemenea, comportamentul concret al SRF și al Cinda și a remarcat că, în contextul achiziționării participației în Grupul Pirelli, ambele entități au acționat ca investitori financiari, ele neexercitând de fapt niciun control operațional asupra investițiilor lor. Mai mult, ambele entități conferă un avantaj care nu putea fi obținut în condiții normale de piață.

(355)

Cinda a plătit o sumă anormal de mare pentru participația la capital. Este vorba despre 266 de milioane EUR, plătiți de Cinda pentru această participație la capital, deși participația suport corespundea doar sumei de 38 de milioane EUR, iar activele nete ale societății valorau 73 de milioane EUR.

(356)

În ceea ce privește SRF, conform declarațiilor proprii, obiectivul fondului este de a oferi sprijin financiar proiectelor care nu dispun de un capital propriu suficient, prin reducerea gradului de îndatorare globală și îmbunătățirea capacității de finanțare a proiectelor. În același timp, fondul facilitează împrumuturile sindicalizate (cum ar fi împrumutul preferențial menționat la considerentul 336 de mai sus), care oferă un sprijin financiar suplimentar proiectelor. Contractul Pirelli este menționat în mod repetat chiar de SRF pe site-ul său web ca un exemplu al acestei metode de lucru.

(357)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că SRF și Cinda pun în aplicare cadrul juridic prezentat mai sus în exercitarea funcțiilor guvernamentale în ceea ce privește sectorul anvelopelor, ele acționând astfel în calitate de organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC.

(358)

În plus, chiar dacă SRF și Cinda nu ar fi fost considerate organisme publice, Comisia a concluzionat că acestea ar fi fost de asemenea considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal guvernului, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, pentru aceleași motive, astfel cum se precizează la considerentele 342-356 de mai sus. Prin urmare, comportamentul lor va fi atribuit GC în orice caz.

(359)

Ca urmare a comunicării documentului de informare și a constatărilor finale, CNRC și Pirelli au susținut că SRF și Cinda nu sunt organisme publice, deoarece SRF nu este o agenție de ajutorare și atât SRF, cât și Cinda urmăresc realizarea de profituri pe piață, ca orice investitor privat. În opinia CNRC, faptul că investiția realizată de SRF plătise acțiunile Pirelli la prețul pieței confirma faptul că deciziile de investiții ale SRF sunt luate independent și se bazează pe principiile pieței.

(360)

Comisia a reamintit că analiza organismului public răspunde la întrebarea dacă o entitate este învestită cu autoritate guvernamentală. SRF nu doar se află în proprietatea statului (după cum se arată la considerentele 343-346), însă guvernul exercită și un control semnificativ asupra acestuia. Faptul că deciziile individuale ale SRF sunt sau nu solide din punct de vedere comercial nu este decisiv. Aspectul determinant este mai degrabă faptul că deciziile SRF nu sunt luate independent de influența guvernului. După cum se arată la considerentele 348-353, există un cadru normativ puternic, în care SRF funcționează ca instrument guvernamental care urmărește obiectivele de politică ale inițiativei „O centură, un drum” („One Belt, One Road”), redenumită inițiativa „Centură și drum” („Belt and Road”, inițiativa „BR”). Directorii SRF, care sunt numiți și supravegheați de GC, le duc la îndeplinire, exercitând astfel un control semnificativ asupra SRF. Prin urmare, Comisia și-a confirmat aprecierea conform căreia SRF este un organism public sau cel puțin primește sarcini sau ordine din partea guvernului pentru a îndeplini funcții atribuite în mod normal guvernului, cum ar fi îndeplinirea obiectivelor de politică publică.

(361)

În ceea ce privește documentul de informare, CNRC și Pirelli au remarcat, de asemenea, că Comisia nu a demonstrat faptul că termenii investiției SRF erau incompatibili cu practica obișnuită a investițiilor. Orice avantaj ar trebui să se limiteze la diferența dintre termenii oferiți de guvern și termenii pe care ar fi putut să-i obțină destinatarul pe piață. În orice caz, nu a existat niciun avantaj pentru CNRC și Pirelli, deoarece fondurile au fost transferate acționarilor anteriori ai Pirelli pentru a achiziționa acțiunile acestora.

(362)

Comisia nu a fost de acord cu faptul că investiția SRF nu a acordat niciun avantaj CNRC și că tranzacția era comparabilă cu ceea ce s-ar fi putut obține pe piață, din următoarele motive.

(363)

Deși SRF a plătit acțiunile Pirelli la prețul pieței, avantajul intervenției guvernamentale pentru CNRC este separat de prețul la care s-a realizat investiția de capital a SRF. Într-adevăr, avantajul intervenției guvernamentale a constat în faptul că CNRC nu dispunea de fonduri proprii suficiente pentru a finanța achiziționarea Pirelli. Astfel, tranzacția a beneficiat de un puternic levier financiar. Dacă SRF nu ar fi intervenit pentru a participa la capital, CNRC ar fi trebuit să obțină fonduri suplimentare pe piața împrumuturilor. Acest lucru ar fi fost însă dificil datorită levierului financiar puternic deja implicat. În acest sens, una dintre condițiile preliminare ale împrumutului acordat CNRC de către Banca Chineză de Dezvoltare stipula că CNRC trebuia să demonstreze că obținuse fonduri suplimentare din alte surse. În plus, după cum se menționează la considerentul 356 de mai sus, SRF declară pe site-ul său web că obiectivul său principal este de a oferi sprijin financiar proiectelor care nu dispun de capitaluri proprii suficiente, prin reducerea gradului de îndatorare globală și îmbunătățirea capacității de finanțare a proiectelor. În același timp, fondul facilitează împrumuturile sindicalizate, care oferă un sprijin financiar suplimentar proiectelor.

(364)

Chiar dacă CNRC ar fi reușit să obțină fondurile necesare printr-un împrumut suplimentar, acest lucru ar fi implicat un cost, deoarece societatea ar fi trebuit să plătească o dobândă la împrumut și ar fi trebuit să restituie capitalul împrumutat. Prin urmare, datorită intervenției SRF, CNRC nu a suportat niciun cost suplimentar de finanțare și a redus ponderea îndatorării în tranzacție, fapt ce a facilitat, la rândul său, primirea de fonduri de la bănci.

(365)

În plus, investiția realizată de SRF a corespuns exact sumei de care avea nevoie CNRC pentru a obține o participație majoritară absolută în Grupul Pirelli (65 %, față de 48,75 % fără SRF). Această participație majoritară a fost dobândită fără renunțarea la control în favoarea unui acționar minoritar.

(366)

În fine, perioada de restricționare pentru ieșirea SRF este mult mai lungă decât în mod obișnuit pentru investitorii privați de capital de risc, care urmăresc să-și maximizeze profiturile cât mai curând posibil.

(367)

După comunicarea constatărilor finale, CNRC a contestat aceste argumente. În opinia sa, Comisia efectuase o analiză contrafactuală eronată, examinând măsura în care investiția de capital a SRF era în concordanță cu practica obișnuită de investiții a investitorilor privați care fac investiții în titluri de creanță. De asemenea, CNRC a reamintit pașii multipli ai investiției SRF, susținând că aceasta era în deplină concordanță cu practica obișnuită de investiții și calificând-o drept o clasică achiziție pe datorie. În particular, perioada de restricționare pentru ieșirea SRF nu era neobișnuit de lungă. Ea se încheiase înainte de termen și era aceeași ca pentru ceilalți acționari minoritari. În fine, în opinia CNRC, declarațiile generale de politică nu sunt suficiente pentru a demonstra avantajul conferit de contribuția financiară.

(368)

Comisia a respins această afirmație. Avantajul CNRC, ca beneficiar al investiției realizate de SRF, era multidimensional. Un investitor de piață care avea în vedere o participație de capital de tipul celei operate de SRF ar fi trebuit să evalueze riscurile asociate tranzacției. Partenerul său industrial, CNRC, nu dispunea la acea dată de fonduri suficiente pentru a deveni proprietarul majoritar al Pirelli și era dependent de găsirea unui investitor financiar care să i se alăture. Astfel cum se menționează la considerentul 363, CNRC a fost în măsură să primească împrumuturi suplimentare de la alte bănci numai datorită reducerii gradului de îndatorare globală. Prin predarea cheilor către CNRC, care devenea astfel acționarul majoritar al Pirelli și dobândea totodată capacitatea de a obține împrumuturi suplimentare, investiția SRF a fost o parte esențială a unei operațiuni a GC al cărei obiectiv a fost adăugarea Pirelli la portofoliul CNRC. Un investitor de piață ar fi exploatat această poziție și ar fi furnizat fonduri în condiții substanțial diferite.

(369)

În primul rând, Comisia a luat notă de acordul neobișnuit al SRF de a renunța la drepturile sale de vot în cadrul consiliului, în favoarea CNRC. Este extrem de discutabil dacă un investitor de piață ar fi fost satisfăcut să „împuternicească” CNRC să devină acționar majoritar cu control operațional deplin și să renunțe la drepturile sale de vot pentru a deveni un acționar minoritar „neputincios”.

(370)

În al doilea rând, perioada de restricționare relativ lungă pentru SRF subliniază faptul că investiția fondului a fost motivată de o politică publică. Un investitor de piață ar fi insistat pentru o perioadă mult mai scurtă pentru a-și maximiza profitul, iar faptul că alți acționari minoritari au acceptat aceiași termeni este irelevant, întrucât unul dintre ei chiar nu este un investitor financiar, iar celălalt funcționează ca fond de investiții pe termen lung. Evenimentele survenite după investiție, și anume încetarea timpurie a acordului de restricționare ca urmare a relistării Pirelli înainte de termen, vin în sprijinul aceluiași argument: ele arată că perioada de restricționare convenită nu era în concordanță cu condițiile standard de piață pentru un investitor financiar cu o influență atât de covârșitoare asupra CNRC, după cum s-a explicat mai sus.

(371)

În al treilea rând, drepturile preemptive acordate CNRC, de a cumpăra acțiunile rămase după încheierea perioadei de restricționare pentru a dobândi un control deplin asupra societății, nu sunt bazate pe piață. Un investitor de piață orientat spre profit ar fi păstrat flexibilitatea pentru a obține un preț mai ridicat al acțiunilor în situația în care ar fi existat ofertanți concurenți pentru acestea și nu ar fi fost de acord cu astfel de drepturi preemptive. Existența lor subliniază din nou faptul că investiția SRF a urmat obiectivul politicii publice de a ajuta CNRC, ca întreprindere de stat, să finalizeze achiziționarea Pirelli în condiții favorabile.

(372)

Din toate aceste motive, Comisia și-a menținut poziția conform căreia investiția realizată de SRF a oferit un avantaj CNRC.

(373)

În ceea ce privește Cinda, contextul pentru determinarea avantajului a fost diferit, deoarece fondurile au fost efectiv plătite către CNRC și deoarece Comisia a concluzionat că participarea la capital nu se baza pe un preț conform pieței, astfel cum se menționează la considerentul 355 de mai sus. Ca răspuns la documentul de informare, CNRC și Pirelli au prezentat un raport de evaluare a activelor pentru a stabili faptul că investiția fusese realizată în condiții de piață. După verificare, Comisia a constatat că cifrele indicate în raportul de evaluare nu corespundeau cifrelor puse la dispoziția Comisiei. În fapt, raportul de evaluare nu se referea la investiția realizată de Cinda, ci fusese întocmit în contextul unei alte tranzacții de capital din cadrul grupului CNRC. Această tranzacție a implicat, de asemenea, Pirelli Industrial Srl., dar a vizat un alt cumpărător și o perioadă de timp diferită, cu un an înainte de participarea la capital a Cinda. Comisia a remarcat că Pirelli Industrial Srl. trecuse printr-un exercițiu major de restructurare în cursul anului 2016. Astfel, situația sa financiară la finele anului 2016, după cum reiese din raportul de audit pentru anul 2016, nu mai era comparabilă cu situația prezentată în raportul de evaluare a activelor prezentat de CNRC. Dată fiind absența unor informații verificabile referitoare la entitățile și perioada de timp corecte, Comisia și-a menținut, prin urmare, poziția cu privire la investiția realizată de Cinda.

(374)

După comunicarea constatărilor finale, CNRC și Pirelli au contestat și această analiză. În opinia lor, nu a existat niciun avantaj pentru CNRC, deoarece investiția Cinda era în concordanță cu practica de investiții obișnuită. În particular, în sprijinul afirmației lor, acestea au făcut trimitere la același raport de evaluare întocmit de un evaluator independent, analizat la considerentul anterior. Deși au recunoscut că raportul a fost într-adevăr întocmit în contextul unei tranzacții de capital diferite, ele au susținut că acest lucru nu este suficient pentru a exclude posibilitatea de a utiliza raportul ca referință pentru modul de desfășurare al altor tranzacții (cum ar fi achiziția făcută de Cinda).

(375)

Comisia nu a acceptat această afirmație din aceleași motive ca cele explicate la considerentul 373 de mai sus și conform celor admise de Pirelli: raportul de evaluare a activelor se referă la o altă tranzacție de capital și acoperă o perioadă de timp diferită, cu un an înainte de participarea la capital a Cinda. În acea perioadă, Pirelli a trecut printr-un exercițiu major de restructurare, care a avut, fără îndoială, un impact asupra situației sale financiare. În plus, după cum a confirmat CNRC, Cinda a achiziționat 38 % din acțiunile Pirelli Industrial Srl., care în prezent se numește Prometeon Tyre Group S.r.l. („PTG”). Întrucât capitalul respectivei societăți se ridica la 100 de milioane EUR la acea dată, valoarea nominală a acțiunilor era de 38 de milioane EUR. Cinda a plătit 266 de milioane EUR pentru participarea sa la capital. Ținând cont că valoarea netă a activelor societății reprezenta mai puțin de jumătate din această sumă la momentul respectiv și că societatea avea dificultăți în a realiza profituri, nici evaluarea bazată pe active, nici evaluarea bazată pe venit nu ar justifica această valoare ridicată a participării la capital. Deoarece criteriul investitorului de piață nu era respectat, Comisia și-a confirmat poziția conform căreia investiția Cinda a conferit un alt avantaj CNRC.

(376)

De asemenea, Comisia a stabilit că subvențiile acordate în temeiul acestei măsuri sunt specifice în temeiul articolului 4 alineatul (2) din regulamentul de bază. În particular, industria chimică și SRF sunt menționate în mod specific în legislația GC. Faptul că legislația asigură o acoperire largă a industriilor și că SRF sau Cinda ar putea investi în alte industrii nu invalidează aceste constatări. După comunicarea constatărilor finale, CNRC a pus la îndoială această constatare. Acesta a susținut că finanțarea în cadrul inițiativei BR nu se limitează în mod explicit la anumite întreprinderi sau industrii. În particular, CNRC a subliniat că lista domeniilor prioritare din Opțiunile orientative nu este exhaustivă.

(377)

Comisia a reamintit anumite caracteristici ale finanțării preferențiale chineze. În locul implementării unor programe de finanțare clar stabilite, cu criterii de eligibilitate stricte, se preferă identificarea la nivelul politic cel mai înalt a anumitor industrii încurajate. Actorii financiari, cum ar fi băncile responsabile de politici, SRF sau Cinda, respectă aceste orientări în practica lor reală. În acest context, Comisia ia în mod regulat măsuri compensatorii împotriva subvențiilor acordate acestor industrii încurajate, invocând caracterul specific al acestora, în măsură în care ele pot fi considerate „anumite întreprinderi” în sensul articolului 4 alineatul (2) din regulamentul de bază (64). În cazul de față, CNRC nu a contestat faptul că industria chimică face parte dintre aceste industrii încurajate. Faptul că lista putea fi extinsă la alte industrii nu modifică această constatare.

(378)

În plus, după cum se menționează la considerentele 348 și 349 de mai sus, legislația vizează în mod specific societățile exportatoare și se referă la „obținerea accesului pe piețele internaționale”. Având în vedere subordonarea sa la export [după cum se va preciza mai pe larg în continuare în secțiunea (f)], măsura trebuie considerată și ea ca fiind specifică în temeiul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(379)

Comisia a analizat apoi dacă măsurile erau, de fapt, subordonate performanței la export, deoarece ele erau acordate în mod specific anumitor întreprinderi în cadrul politicii „Going out” a Chinei. În general, sprijinul se încadrează în inițiativa „One, Belt, One Road”, care face parte din Planul cincinal de dezvoltare a comerțului exterior al MOFCOM.

(380)

Opțiunile orientative ale Consiliului de stat privind promovarea cooperării în domeniul capacității de producție și al fabricării de echipamente la nivel internațional menționează în mod specific industriile care trebuie avute în vedere în cadrul acestei strategii; printre acestea, industria chimică este un domeniu prioritar. Achiziționarea participației în Grupul Pirelli de către Chemchina este chiar menționată în mod specific în cel de-al 13-lea plan cincinal privind petrochimia, cu titlu de realizare majoră.

(381)

Măsura se adresează în mod specific societăților care realizează investiții externe. După cum se menționează la considerentul 349 de mai sus, obiectivele sunt de a realiza un progres de la exportul de produse la exportul de industrii și „de a se dezvolta în mod activ și a pătrunde pe piețe din țările dezvoltate”. Prin urmare, societățile chineze care operează numai pe piața internă nu sunt eligibile să primească un astfel de sprijin financiar. Concepția de subordonare la export a măsurii este ilustrată și de faptul că domeniile care urmează să fie alese ca prioritare pentru investițiile externe sunt cele cu cerere pe piața internațională și cele cu „avantaje remarcabile în concurența internațională”, adică cele în care poate fi promovată performanța exporturilor chinezești. Capitolul III.3 al celui de-al 13-lea plan cincinal de dezvoltare a comerțului exterior specifică în continuare că sprijinul este orientat către întreprinderile de comerț exterior.

(382)

În ceea ce privește, în particular, achiziționarea Grupului Pirelli, SRF a declarat următoarele pe site-ul său web: „Fondul a sprijinit ChemChina în achiziționarea Pirelli, ceea ce a ajutat ChemChina să […] obțină efectiv accesul la piețele internaționale” și „Fondul a susținut Chemchina pentru a o propulsa în topul industriei producătoare, conferindu-i astfel un avantaj competitiv pe piața internațională”.

(383)

Într-adevăr, prin achiziționarea unei participații de 65 % în cadrul Grupului Pirelli, CNRC și-a mărit, în practică, exporturile totale către UE cu 29 % în cursul perioadei de anchetă. CNRC a convenit, de asemenea, să-și mărească în continuare exporturile către UE prin integrarea în totalitate a activității economice a Pirelli în domeniul anvelopelor pentru camioane din UE în producătorul-exportator chinez Aeolus Tire Co. Ltd. Prin urmare, obiectivul pe termen lung al achiziției sprijinite a fost modernizarea anvelopelor pentru camioane produse de Aeolus cu tehnologia achiziționată de la Grupul Pirelli, pentru a trece la un nivel superior al pieței și pentru a începe exporturile de anvelope pentru camioane de o calitate superioară, mai competitive pe piața UE.

(384)

După încheierea perioadei de anchetă, CNRC și-a redus participarea financiară în Grupul Pirelli la 46 %. Pirelli Tire Co, Ltd a încetat să producă produsul în cauză, pentru a se concentra pe anvelopele pentru motociclete și automobile, finalizând astfel separarea activităților Grupului Pirelli de produsul în cauză. Aceste evenimente ulterioare perioadei de anchetă nu schimbă însă faptul că, înainte și în cursul perioadei de anchetă, CNRC a primit subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii. În fapt, aceste evenimente confirmă faptul că CNRC și-a respectat promisiunea, prin creșterea exporturilor de produs în cauză către UE prin intermediul societăților sale afiliate. Prin urmare, Comisia consideră că informațiile colectate cu privire la Grupul Pirelli sunt reprezentative pentru a calcula valoarea subvenționării acordate produsului în cauză pe parcursul perioadei de anchetă.

(385)

Ca răspuns la documentul de informare, CNRC și Pirelli au observat că subvenția nu era subordonată exporturilor, citând jurisprudența Organului de apel în cazul Airbus, unde noțiunea de subordonare la export fusese interpretată în sens restrâns.

(386)

Comisia a reamintit că noțiunea de subvenții subordonate de facto exporturilor este prevăzută la articolul 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, care reflectă articolul 3.1 litera (a) și nota de subsol 4 din Acordul SCM. Acesta include situația în care subvenția este „în fapt legată de exporturile […] anticipate”. Subordonarea de facto la export este evaluată pe baza configurației totale a faptelor din contextul acordării subvenției, inclusiv a concepției și funcționării acesteia. Comisia a fost de acord cu părțile interesate că noțiunea ar trebui să fie interpretată în conformitate cu orientările Organului de apel.

(387)

În „Aeronave civile de mari dimensiuni”, Organul de apel a precizat următoarele: „Standardul pentru subordonarea de facto la export în temeiul articolului 3.1 litera (a) și al notei de subsol 4 din Acordul SCM ar fi îndeplinit atunci când subvenția ar fi acordată astfel încât să se ofere destinatarului un stimulent să exporte într-un mod care nu reflectă pur și simplu condițiile cererii și ofertei de pe piața internă și cea a exportului, nedenaturate prin acordarea subvenției (65).” Cu alte cuvinte, „este acordarea subvenției destinată să inducă promovarea unei viitoare performanțe la export a beneficiarului? (66)”. Aceasta ar putea include situația în care destinatarul promite să-și mărească performanța la export (comparativ cu cea internă).

(388)

Aplicând faptele din acest caz în lumina probelor din dosar, Comisia a constatat că acest test a fost îndeplinit. Spre deosebire de cazul Airbus – în care cele patru autorități alocatoare finanțau o societate europeană care activa atât pe piața internă, cât și pe piețele externe și în care concepția măsurii nu se concentra pe o orientare sporită a societății Airbus spre export – cazul de față implică o relație între trei părți: CNRC era finanțată de organisme publice chineze care nu îi lăsau nicio marjă în ceea ce privește modul de cheltuire a banilor. Societatea îi primise cu condiția legală precisă de a achiziționa o altă societate, și anume Pirelli. Când a acceptat să primească această finanțare condiționată, CNRC a promis să-și sporească performanța de export (comparativ cu cea internă) și să-și mărească vânzările, în special în Europa.

(389)

În primul rând, acordarea subvenției este legată de exportul anticipat, deoarece, printre altele, concepția măsurii este orientată spre întreprinderi de comerț exterior. Sprijinul era disponibil numai pentru CNRC, cu scopul ca societatea să-și concentreze activitățile mai mult pe exporturi (în comparație cu vânzările sale interne), iar acest sprijin nu a fost acordat altor societăți chineze care vindeau exclusiv pe piața internă chineză. Acest lucru este susținut de următoarele documente guvernamentale oficiale:

(390)

Cel de-al 13-lea plan cincinal privind petrochimia menționează în mod specific achiziționarea societății Pirelli de către Chemchina ca realizare majoră a celui de-al 12-lea plan cincinal, la rubrica „cooperare internațională”. În plus, în contextul proiectelor de cooperare internațională din cadrul inițiativei „Centură și drum”, capitolul 10 menționează că ar trebui să se pună accentul pe „extinderea cooperării internaționale în materie de capacitate în industria anvelopelor și în alte industrii cu un procent ridicat al exporturilor”.

(391)

Achiziționarea Pirelli a fost desemnată de MOFCOM ca proiect strategic pentru dezvoltarea comerțului exterior în 2015. În termeni mai generali, unul dintre obiectivele celui de-al 13-lea plan cincinal de dezvoltare a comerțului exterior (capitolul III.3) este consolidarea capacității operaționale transnaționale a întreprinderilor de comerț exterior, care încurajează societățile puternice să extindă lanțurile industriale, să realizeze fuziuni și achiziții transnaționale și să obțină mărci de calitate, tehnologii de bază și canale de marketing. Planul mai menționează că va fi oferit un sprijin sistematic întreprinderilor transnaționale cu bonitate favorabilă, formându-se astfel un lot de întreprinderi mari cu capacități comerciale transnaționale care dispun de o rețea de distribuție la nivel mondial.

(392)

În Opțiunile orientative, Consiliul de Stat a declarat că „avantajul industrial și avantajul financiar ale Chinei trebuie să fie combinate cu cererea din străinătate […] pentru a promova în mod energic cooperarea în domeniul capacității de producție și al fabricării de echipamente la nivel internațional”. Mai mult, ele stipulează că „domeniile […] cu avantaje remarcabile în concurența internațională și cu cerere pe piața internațională trebuie să fie alese ca priorități”. În plus, după cum se menționează la considerentul 349 de mai sus, obiectivele Opțiunilor orientative sunt „de a se dezvolta în mod activ și a pătrunde pe piețe din țările dezvoltate”.

(393)

SRF operează numai cu fonduri în valută (adică USD și EUR). Contrar băncilor, care oferă resurse atât în RMB, cât și în valută forte, SRF sprijină proiecte numai cu valută. După cum a declarat președintele SRF: „Fondul Drumul Mătăsii este un fond de investiții externe care investește în principal în valută” (67).

(394)

În consecință, o societate care vinde exclusiv pe piața chineză și care nu exportă sau nu are niciun plan documentat de afaceri privind creșterea exporturilor sale nu ar fi eligibilă pentru sprijin din partea SRF.

(395)

În al doilea rând, Comisia a analizat împrejurările concrete existente la momentul la care autoritățile alocatoare furnizau subvențiile, pentru a stabili că și acest sprijin specific era legat de reorientarea vânzărilor anticipate ale CNRC către exporturi (comparativ cu vânzările sale interne). Comisia a găsit mai mulți indicatori care confirmau concluzia că acest lucru era adevărat:

(396)

în toate cele cinci intervenții denumite „măsura”, autoritatea alocatoare a specificat că fondurile erau alocate pentru achiziționarea Grupului Pirelli. În cazul intervenției Cinda, autoritatea alocatoare a specificat chiar mai în detaliu condițiile de acordare a fondurilor. Într-adevăr, după cum s-a menționat în legătură cu intervenția Cinda, acordul deținătorilor de cote menționează că Cinda recunoaște faptul că participarea sa la capitalul Pirelli Industrial este subordonată unui plan care prevede injectarea întregii sale participații în producătorul-exportator chinez Aeolus până la un anumit termen.

(397)

SRF, în calitate de coinvestitor, era pe deplin conștient de poziția pe piață a CNRC și anticipa avantajele la nivelul performanței la export pe care urma să le aducă tranzacția. Președintele Fondului Drumul Mătăsii a recunoscut acest lucru după cum urmează: „Fondul a sprijinit Chemchina în achiziționarea Pirelli, fapt care nu numai că a ajutat Chemchina să introducă cu succes, din străinătate, tehnologii și cunoștințe manageriale avansate de fabricație de înaltă performanță, dar și să obțină în mod efectiv accesul la piețele internaționale (68).”

(398)

Pentru CNRC, principalele avantaje ale achiziționării Pirelli nu erau legate de piața internă. La momentul achiziției, CNRC era deja un actor important pe piața internă chineză în sectorul anvelopelor pentru camioane, în timp ce Pirelli deținea o cotă de piață foarte redusă pe aceeași piață (sub 1 %). În plus, Grupul Pirelli este un actor global, pentru care piața chineză reprezenta mai puțin de 10 % din vânzările totale ale tuturor produselor. De asemenea, vânzările la export reprezentau deja aproximativ 60 % din totalul vânzărilor, atât pentru CNRC, cât și pentru Pirelli Tire Co. Ltd.

(399)

În plus, după cum rezultă printre altele din Planul executiv pentru transformarea și modernizarea industriei anvelopelor din provincia Shandong, coroborat cu răspunsurile la chestionarul de eșantionare ale producătorilor-exportatori cooperanți, piața internă chineză este o piață dominată de vânzările de anvelope de nivelul 3, în timp ce anvelopele de nivelul 1 sunt mult mai bine reprezentate pe piețele din UE și SUA. Astfel, adăugarea la portofoliul său de produse a unui actor de nivelul 1, cu o marcă recunoscută la nivel mondial, precum Pirelli, nu a adăugat nicio valoare imediată pentru CNRC pe piața vânzărilor interne, dar i-a sporit în mod semnificativ competitivitatea pe piața exporturilor, întrucât CNRC putea exporta acum întreaga gamă de produse pe lângă gama sa obișnuită de produse de nivelul 3.

(400)

În plus, piața chineză este deja caracterizată printr-o oarecare supracapacitate, iar o parte considerabilă a capacității CNRC însuși era neutilizată. Potrivit raportului de analiză a pieței efectuat în numele CNRC anterior investiției și pe baza căruia a fost luată decizia de investiție, marca CNRC căuta, astfel, „oportunități de a scăpa de concurența actuală a «Oceanului Roșu» și urmărea să-și continue expansiunea în exterior pentru a da măsura deplină a forței sale (69)”. Raportul preciza în plus că principalele avantaje pentru CNRC ar fi sporirea activităților sale comerciale internaționale prin valorificarea rețelei mondiale de vânzări a Pirelli. În acest sens, Comisia a remarcat că, înainte de achiziție, CNRC nu avea propriile canale de vânzare directe în UE, ci vindea prin intermediul unor dealeri independenți.

(401)

Acest lucru este ilustrat și de un interviu cu directorul pentru operațiuni internaționale al Pirelli, care a avut loc după achiziție (70) și în care acesta a declarat că, datorită achiziției, noul grup putea intra acum în Australia cu anvelope pe diferite segmente de preț și că societatea intenționa să-și mărească exporturile, mărindu-și astfel cota de piață în Australia, de la 1 % la 10 %, prin vânzarea de anvelope pe întreaga piață comercială a anvelopelor.

(402)

Raportul preinvestiție a subliniat, de asemenea, că CNRC ar putea valorifica resursele de cercetare și dezvoltare ale Pirelli pentru a-și îmbunătăți propriile linii de produse și a satisface, astfel, mai bine cererea de pe piața internațională. După achiziție, unuia dintre producătorii-exportatori chinezi din cadrul grupului i-a fost într-adevăr acordată o licență pentru a utiliza know-how-ul Pirelli în procesul său de producție.

(403)

Ținând cont de dovezile de mai sus privind profilul cunoscut al Pirelli la momentul subvenționării și de avantajele semnificative pe care achiziționarea urma să le aducă performanței la export a CNCR, Comisia a concluzionat că autoritatea alocatoare anticipase o creștere a vânzărilor la export ale CNRC (comparativ cu vânzările sale interne) și că acest lucru îi fusese promis de CNRC în schimbul obținerii subvenției. Astfel, există o relație de condiționalitate sau de dependență între subvenție și exporturile anticipate ale CNRC.

(404)

În fine, Comisia a analizat efectul efectiv al achiziționării Pirelli asupra structurii vânzărilor CNRC. Într-adevăr, după cum se menționează la considerentul 345, CNRC a fost de acord să integreze în totalitate activitatea economică a Pirelli în domeniul anvelopelor din UE în producătorul său exportator afiliat Aeolus Tire Co. Ltd, pentru a începe exporturile de anvelope pentru camioane de o calitate superioară, mai competitive pe piața UE. În acest sens, Comisia a comparat structura vânzărilor grupului CNRC înainte și după achiziție: nu numai că vânzările globale crescuseră datorită adăugării Pirelli, dar Comisia a constatat de asemenea că, datorită achiziției, vânzările la export crescuseră mai mult decât vânzările pe piața internă, adică vânzările CNRC erau reorientate către exporturi (comparativ cu vânzările sale interne). Mai exact, în cursul perioadei de anchetă, vânzările de anvelope pentru camioane către Europa crescuseră cu 55 %, cele către alte piețe cu 5 %, în timp ce, în general, ele crescuseră cu 14 %. În plus, grupul utiliza acum o rețea de vânzări directe pe toate piețele majore ale UE, în timp ce înainte putea vinde doar indirect, prin intermediul unor dealeri independenți. În fine, în ceea ce privește anvelopele vândute pe piața UE gama de produse fusese extinsă de la anvelopele de nivelul 3 la anvelope de nivelul 1 și anvelopele de nivelul 3. Prin urmare, Comisia a concluzionat că CNRC îndeplinea efectiv condițiile legate de acordarea subvenției, și anume promisiunea CNRC de a-și majora vânzările la export (în comparație cu vânzările pe piața internă).

(405)

În consecință, acordarea subvenției către CNRC pentru achiziționarea Pirelli a fost destinată să inducă promovarea unei viitoare performanțe la export a CNCR în calitate de beneficiar (comparativ cu performanța sa internă). Prin urmare, Comisia a susținut că subvențiile acordate în cadrul acestei măsuri sunt subordonate performanței la export în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(406)

În urma comunicării constatărilor finale, CNRC, Pirelli și GC au contestat caracterul de subordonare la export al măsurii. Aceștia au susținut că autoritatea alocatoare nu condiționase acordarea subvenției de îmbunătățirea performanței la export a CNRC. CNRC a susținut că Opțiunile orientative nu exclud accesul societăților chineze care operează numai pe piața internă la o cooperare sporită în domeniul investițiilor în cadrul inițiativei BR. Mai mult decât atât, nu era vorba despre o subordonare la export, ci despre o subordonare la crearea de valoare, care apăruse întâmplător din investiția externă. În fine, Comisia nu se putea baza doar pe efectele efective ale presupusei subvenții, ci ar trebui să facă o analiză ex-ante corespunzătoare. GC a susținut de asemenea că o relație cauză-efect nu ar fi suficientă pentru a pretinde existența unei subordonări la export. Acesta a adăugat că măsurile sau subvențiile guvernamentale care sprijină operațiunile de investiții străine, cum ar fi achiziționarea de acțiuni în întreprinderi din țări terțe, nu figurează în anexa I la acordul SCM și, prin urmare, nu pot fi calificate drept subvenții la export.

(407)

Comisia a remarcat că anexa I la SCM conține o „Listă ilustrativă” de măsuri care pot fi calificate drept subvenții la export. Lista oferă exemple și nu este exhaustivă. În plus, articolul 3.1 litera (a) din Acordul SCM se referă la subvențiile la export, „inclusiv cele ilustrate în anexa I”. De aici rezultă că pot fi calificate drept subordonate la export și măsuri neenumerate, dacă acestea îndeplinesc condițiile prevăzute de dispoziția respectivă. În conformitate cu orientările Organului de apel în cazul Airbus (71), Comisia a analizat dacă autoritatea alocatoare a acordat subvenția cu condiția ca beneficiarul să-și mărească exporturile (în comparație cu vânzările sale interne). În această privință, Comisia a luat în considerare (i) concepția și structura măsurii; (ii) modalitățile de funcționare prevăzute în această măsură; și (iii) circumstanțele factuale relevante care înconjoară acordarea subvenției, care oferă contextul pentru înțelegerea concepției, structurii și modalităților de funcționare ale măsurii.

(408)

În ceea ce privește concepția și structura măsurii, Comisia a reamintit că societățile care desfășoară numai activități interne nu sunt eligibile pentru finanțare în cadrul acestui program. Faptul că Opțiunile orientative nu exclud formal societățile chineze care operează numai pe piața internă de la finanțarea prin intermediul SRF nu ar putea fi relevant decât pentru o analiză de jure a subordonării. În cazul de față, însă, este în joc o subordonare de facto. Într-adevăr, de la crearea sa în decembrie 2014, Fondul Drumul Mătăsii sprijină numai proiectele străine și societățile care exportă. Acestea primesc injecții financiare care sunt subordonate unei reorientări a performanțelor lor curente la export către o creștere a vânzărilor la export (față de vânzările lor pe piața internă). Astfel, societăților care acceptă finanțarea li se atrage atenția asupra faptului că sprijinul este acordat cu condiția să-și reorienteze vânzările anticipate către exporturi.

(409)

Această legătură juridică este o caracteristică constantă a tuturor proiectele Fondului Drumul Mătăsii. O examinare a celor mai recente operațiuni confirmă faptul că beneficiarii erau activi pe piețele de export și că sprijinul financiar primit prin Fondul Drumul Mătăsii era condiționat de îmbunătățirea performanțelor lor la export (în comparație cu vânzările pe piața internă). De exemplu, investiția realizată de SRF în construirea celei mai mari centrale solare din lume în Dubai a permis entității de stat chineze Shanghai Electric Group să semneze în anul 2018 un contract EPC (Engineering, Procurement, Construction – inginerie, achiziții publice, construcții) de 700 MW pentru construirea centralei electrice și furnizarea echipamentului energetic. Conform comunicatului de presă ocazionat de semnarea acestui contract, „Acest proiect este unul emblematic, care îi sprijină pe cei trei mari furnizori de echipamente energetice chinezi, și anume Shanghai Electric, Dongfang Electric și Harbin Electric, în efortul lor de a investi în străinătate și a pătrunde pe piața sofisticată și stabilă a energiei (72)”. Președintele Grupului Shanghai Electric a declarat totodată că, datorită proiectului din Dubai, societatea își propune „să transforme Shanghai Electric într-un brand chinez renumit în întreaga lume” și a adăugat că „proiectul CSP din Dubai a arătat un progres enorm în ceea ce privește activitatea economică și fabricarea de echipamente la nivelul grupului, pe fundalul mai larg al inițiativei «Centură și drum» a Chinei (73)”. Primului proiect în care a investit SRF în 2015, proiectul hidroenergetic Karot din Pakistan, a prezentat o configurație similară, în care construcția și furnizarea echipamentelor pentru centrala hidroelectrică au fost încredințate entității de stat chineze China Three Gorges Corporation („CTG”). Corporația a legat și acest proiect, în mod clar, de inițiativa „Centură și drum” și de performanța la export, după cum urmează: „În cadrul inițiativei «O centură, un drum», CTG este hotărâtă să-și extindă noua activitate economică în domeniul energiei la nivel mondial și a creat patru linii de activitate economică internațională: investiții, construcții, operațiuni și consultanță.” (74)

(410)

În cazul de față, autoritatea alocatoare a stipulat clar în anunțurile de grant, în contractul de împrumut, precum și în acordul de investiții dintre SRF și CNRC, că primirea fondurilor era condiționată de achiziționarea Pirelli. Odată cu adăugarea mărcii italiene de vârf Pirelli la profilul CNRC, SRF nu s-a limitat doar la a sprijini investitorul industrial să creeze valoare, așa cum declarat CNRC în observațiile sale referitoare la comunicarea constatărilor finale. Autoritatea alocatoare a asigurat, de asemenea, realizarea de către CNRC a unui volum sporit al vânzărilor la export, în special către Europa. Astfel, pe lângă faptul că s-a preconizat o creștere a vânzărilor la export ale CNRNC, în special către Europa, circumstanțele cazului în speță și elementele de probă disponibile demonstrează că, în momentul obținerii subvenției, CNRC a promis autorității alocatoare să-și reorienteze vânzările către export (în comparație cu vânzările de pe piața internă).

(411)

Analizând modalitățile de operare stabilite în măsură, Comisia a observat că SRF operează numai cu fonduri în valută (adică USD și EUR). Contrar băncilor, care oferă resurse atât în RMB, cât și în valută forte, SRF sprijină proiecte numai cu valută. După cum a declarat președintele SRF: „Fondul Drumul Mătăsii este un fond de investiții externe care investește în principal în valută” (75). Astfel, având în vedere restricțiile privind utilizarea fondurilor în valută pe interiorul Chinei, a fost clar că, la acordarea fondurilor, autoritatea alocatoare a impus societății restricția de a utiliza aceste fonduri pentru a-și dezvolta și îmbunătăți activitățile comerciale legate de exporturi (în loc de a le utiliza, de exemplu, pentru a achiziționa pur și simplu societăți locale și/sau pentru a se concentra pe vânzările interne).

(412)

Această modalitate este o caracteristică constantă prezentă și în alte proiecte finanțate de Fondul Drumul Mătăsii, care au implicat investiții în valută în țări precum Emiratele Arabe Unite (Dubai), Rusia, Pakistan sau Germania.

(413)

În ceea ce privește circumstanțele factuale care înconjoară acordarea subvenției, Comisia a analizat, de asemenea, detaliile integrării Pirelli în structura CNRC.

(414)

După cum se menționează la considerentul 383 de mai sus, scopul intervenției Cinda a fost de a facilita restructurarea și integrarea activității economice a Pirelli în domeniul anvelopelor în producătorul-exportator chinez Aeolus. În conformitate cu acordul deținătorilor de cote încheiat între Cinda și CNRC, Cinda și-a subordonat participarea la capitalul Pirelli Industrial unui plan de a-și injecta întreaga participație în Aeolus până la un anumit termen. Dacă această condiție nu era îndeplinită, se declanșa un proces de licitație pentru vânzarea acțiunilor Cinda și, prin urmare, oprirea acordării de fonduri. Acordul-cadru dintre CNRC și Aeolus prevede că scopul acestei injecții de capital este de a „clădi o societate internațională de mari dimensiuni, care să-și concentreze activitatea în domeniul anvelopelor industriale, cu sediul în China, cotată în China și cu o amprentă la nivel mondial”. Aeolus a notificat de asemenea acest lucru ca atare, în mod public, Bursei din Shanghai. Rezultă că autoritatea alocatoare a creat o condiție legală privind modul în care trebuia să se desfășoare restructurarea CNRC, reorientând-o către o performanță sporită la export.

(415)

În fine, Comisia nu a sugerat că ar fi existat o subordonare la momentul acordării subvenției, pornind de la simplele efecte reale ale subvenției, așa cum susținea CNRC. Ea a analizat mai degrabă faptele care înconjurau tranzacția, dintr-o perspectivă ex-ante. La acceptarea măsurii de subvenționare, destinatarul a aprobat în totalitate condițiile legale atașate acesteia. În prospectul de obligațiuni pentru titlurile pe termen mediu, care a fost emis la scurt timp după achiziție, Chemchina (societatea-mamă a CNRC) a formulat promisiunea de a executa condițiile legate de subvențiile implicate, după cum urmează: „De la înființarea sa, societatea a răspuns pe deplin strategiei «Going Out» propuse de guvernul central pentru utilizarea pe deplin a resurselor internaționale. Pentru a clădi un grup de întreprinderi competitiv la nivel internațional, în ultimii ani societatea a finalizat câteva proiecte de fuziuni și achiziții în străinătate și a creat un grup de întreprinderi competitiv la nivel internațional”. În acest context, achiziționarea Pirelli este cotată drept una dintre realizările sale majore, subliniind rețeaua de marketing și canalele de vânzări mondiale ale companiei. Dând curs acestei promisiuni, CNRC a mărit raportul dintre vânzările sale la export către UE și vânzările totale, de la 9 % (în 2015) la 12 % (în cursul perioadei de anchetă), comparativ cu vânzările sale interne care au crescut cu doar 10 %. Fără sprijinul în cauză, CNRC ar fi continuat să vândă anvelope de nivelul 3 în China, ca lider de piață în contextul creșterii consumului intern.

(416)

Prin urmare, Comisia și-a menținut poziția conform căreia atât concepția și structura măsurii, cât și modalitățile de operare și circumstanțele factuale care o înconjoară susțin constatările sale potrivit cărora subvenția (adică cele cinci contribuții din partea organismelor publice, primite pentru achiziționarea Pirelli) a fost subordonată de facto performanței la export a destinatarului.

(417)

Avantajul rezultat din împrumuturile preferențiale acordate de CDB, EXIM și CCB a fost calculat în conformitate cu metodologia de calcul stabilită în secțiunea 3.4.4. Cu toate acestea, el nu a fost inclus în valorile subvenției calculate pentru acordarea de împrumuturi preferențiale în temeiul secțiunii 3.4, ci a fost adăugat la valoarea subvenției stabilită la considerentul 421 de mai jos.

(418)

Avantajul granturilor și al participărilor la capital a fost calculat ca suma alocată perioadei de anchetă – pe baza unei amortizări a investiției pe șapte ani, deoarece acesta era termenul împrumutului pe termen lung contractat de CNRC pentru finanțarea investiției – și corespunde totodată orizontului de investiție mediu de șapte-zece ani, propus de SRF pe site-ul său web.

(419)

În urma comunicării documentului de informare, CNRC și Pirelli au contestat valoarea avantajului calculat de Comisie și au prezentat documente suplimentare care arătau că valoarea participării la capital a SRF fusese evaluată în mod incorect de către Comisie. Pe baza informațiilor transmise de CNRC, Comisia a fost de acord că investiția de capital reală a SRF era mai mică decât cea constatată inițial. Calculele au fost adaptate în consecință.

(420)

CNRC a solicitat de asemenea Comisiei să utilizeze, ca numitor pentru calculul avantajului, cifra de afaceri consolidată în locul cifrei de afaceri corespunzătoare exporturilor a CNRC. Cu toate acestea, deoarece Comisia și-a menținut poziția cu privire la caracterul de subordonare la export al subvenției, această solicitare a fost respinsă.

(421)

Valoarea subvenției, stabilită în cursul perioadei de anchetă în legătură cu acest sistem se ridică la 18,99 % pentru Grupul China National Tire.

(422)

După comunicarea constatărilor finale, GC a susținut că nu exista nicio probă la dosar care să indice că vreun alt exportator chinez ar fi beneficiat de aceste programe sau chiar că ar fi fost implicat în achiziționarea vreunui producător străin de anvelope. Prin urmare, la calcularea valorilor subvenției pentru alți producători-exportatori chinezi neincluși în eșantion, valoarea subvenției stabilite în legătură cu aceste programe și referitoare la acest exportator anume nu ar trebui să fie aplicată altor exportatori neincluși în eșantion. Comisia a reamintit faptul că eșantionul este menit să fie reprezentativ pentru situația tuturor societăților cooperante din China. Prin urmare, extrapolarea rezultatelor găsite în eșantion este considerată adecvată în cazul de față. Producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion pot solicita reexaminări accelerate în temeiul articolului 20 din regulamentul de bază. În consecință, Comisia a respins acest argument.

(423)

Reclamantul a susținut că Sinosure a oferit producătorilor de produs în cauză o asigurare a creditului la export în condiții preferențiale.

(424)

Avizul privind punerea în aplicare a strategiei de promovare a comerțului prin știință și tehnologie, utilizând asigurarea creditelor la export [Shang Ji Fa(2004) nr. 368], emis în comun de MOFCOM și Sinosure;

(425)

Aviz privind publicarea Catalogului de export al produselor chineze de înaltă tehnologie, Ediția 2006, Guo Ke Fa Ji Zi [2006] No. 16.

(426)

Trei dintre cele patru grupuri de societăți incluse în eșantion aveau contracte în derulare de asigurare la export cu Sinosure în cursul perioadei de anchetă.

(427)

În timpul vizitei de verificare de la GC, Sinosure a confirmat că este deținută integral de stat și că deține aproximativ 90 % din piața internă a asigurărilor la export. Cu toate acestea, după cum se menționează la considerentele 142-148 de mai sus, Sinosure nu a furnizat documentele justificative solicitate referitoare la guvernanța sa corporativă (raportul anual, statutul etc.).

(428)

Mai mult, Sinosure nu a oferit informații mai specifice referitoare la asigurarea creditelor la export furnizată industriei anvelopelor, la nivelul primelor sale, sau cifre detaliate privind rentabilitatea activității sale de asigurare a creditelor la export. Prin urmare, Comisia a trebuit să completeze informațiile furnizate cu datele disponibile.

(429)

Potrivit răspunsului Sinosure la scrisoarea de clarificare, aceasta este o societate de asigurări de stat, înființată și sprijinită printr-o politică de stat pentru a sprijini dezvoltarea și cooperarea economică și comercială externă a RPC. Societatea este deținută 100 % de stat. Ea are un consiliu de administrație și un consiliu de supraveghetori. Guvernul are puterea de a numi și de a concedia conducerea superioară a societății. Pe baza răspunsului la scrisoarea de clarificare, precum și a informațiilor furnizate în cursul vizitei de verificare, Comisia a concluzionat că există indicii formale ale unui control guvernamental în ceea ce privește Sinosure.

(430)

În continuare, Comisia a căutat informații care să-i permită să stabilească dacă GC exercita un control semnificativ asupra comportamentului Sinosure în ceea ce privește industria anvelopelor. În acest context, Comisia a luat notă de faptul că în Catalogul de export al produselor chineze de înaltă tehnologie sunt enumerate în mod specific „anvelopele radiale pneumatice noi de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane (din cauciuc, cu lățimea în secțiune transversală ≥ 24 țoli)” ca produse al căror export este încurajat.

(431)

În plus, în conformitate cu Avizul privind punerea în aplicare a strategiei de promovare a comerțului prin știință și tehnologie, utilizând asigurarea creditelor la export, Sinosure ar trebui să-și mărească sprijinul acordat industriilor și produselor strategice pe baza consolidării sprijinului său general acordat exportului de produse de înaltă tehnologie. Aceasta ar trebui să trateze produsele enumerate în Catalogul de export al produselor chineze de înaltă tehnologie, cum ar fi anvelopele radiale menționate la considerentul 429 de mai sus, ca activitate comercială prioritară și să acorde un sprijin cuprinzător în ceea ce privește procedurile de subscriere, aprobările cu limite, viteza de prelucrare a cererilor și flexibilitatea ratei. În ceea ce privește flexibilitatea ratei, aceasta ar trebui să acorde produselor enumerate în catalog reducerea maximă a ratei primei în cadrul intervalului de fluctuație, oferită de societatea de asigurări de credite.

(432)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că GC a creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii desemnați de GC și care răspund în fața acestuia. Prin urmare, GC s-a bazat pe cadrul normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului Sinosure.

(433)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor contracte de asigurare concrete. În timpul vizitei de verificare, Sinosure a susținut că, în practică, primele sale erau orientate spre piață și se bazau pe principiile de evaluare a riscurilor. Cu toate acestea, nu au fost furnizate exemple specifice în ceea ce privește industria anvelopelor sau societățile incluse în eșantion.

(434)

În lipsa unor elemente de probă concrete, Comisia a examinat, prin urmare, comportamentul concret al Sinosure în ceea ce privește asigurarea acordată societăților incluse în eșantion. Comportamentul respectiv contrasta cu poziția sa oficială, deoarece Sinosure nu acționa pe baza principiilor pieței.

(435)

În acest sens, Comisia a luat notă de faptul că în raportul anual al Sinosure pentru anul 2014 (76) se afirma că creanțele plătite industriilor strategice în temeiul unor contracte de asigurare a creditelor la export pe termen scurt se ridicau la 590 de milioane USD în 2014, reprezentând 72,3 % din totalul creanțelor. După ce a comparat totalul creanțelor plătite cu totalul sumelor asigurate, Comisia a concluzionat că, în medie, Sinosure ar trebui să perceapă o primă de 0,23 % din suma asigurată pentru a acoperi costul creanțelor (chiar fără a ține seama de cheltuielile indirecte). Cu toate acestea, în practică, primele plătite de societățile incluse în eșantion erau mult mai mici decât comisionul minim necesar pentru acoperirea costurilor operaționale.

(436)

În plus, Comisia a constatat că mai mulți producători-exportatori au beneficiat de o restituire parțială sau totală a primelor de asigurare a creditelor la export plătite corporației Sinosure.

(437)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că Sinosure pune în aplicare cadrul juridic prezentat mai sus în exercitarea funcțiilor guvernamentale în ceea ce privește sectorul anvelopelor, acționând astfel în calitate de organism public în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC. În plus, producătorii-exportatori incluși în eșantion au beneficiat de un avantaj, deoarece asigurarea le-a fost furnizată la rate mai mici decât comisionul minim necesar pentru ca Sinosure să-și acopere costurile operaționale.

(438)

Comisia a stabilit de asemenea că subvențiile acordate în temeiul programului asigurărilor la export sunt specifice, deoarece ele nu puteau fi obținute în absența unei activități de export și, prin urmare, sunt subordonate exportului în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(439)

Deoarece Sinosure reprezintă aproximativ 90 % din piața internă a asigurărilor la export din RPC, Comisia nu a putut găsi o primă de asigurare internă, bazată pe piață. Astfel, în concordanță cu anchetele antisubvenție anterioare, Comisia a utilizat cea mai adecvată valoare de referință externă, pentru care informațiile erau imediat disponibile, și anume ratele primelor aplicate de Banca de Export-Import („Ex-Im Bank”) a Statelor Unite ale Americii în cazul instituțiilor nefinanciare la exporturile destinate țărilor OCDE.

(440)

Restituirile primelor de asigurare la export acordate în cursul perioadei de anchetă au fost tratate ca granturi. Întrucât nu exista niciun element de probă al unor costuri suplimentare suportate de societăți, pentru care ar fi fost necesară o ajustare, avantajul a fost calculat ca fiind suma totală a restituirilor primite în cursul perioadei de anchetă.

(441)

Valoarea subvenției, stabilită în cursul perioadei de anchetă în legătură cu acest sistem pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, se ridică la:

(442)

După cum s-a menționat în secțiunea 3.2 de mai sus, Comisia a informat GC că, dată fiind absența răspunsurilor la chestionar din partea producătorilor de cauciuc natural și cauciuc sintetic, ar putea să se vadă nevoită să-și bazeze concluziile pe datele disponibile, în temeiul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază, în ceea ce privește informațiile referitoare la furnizorii materiilor prime sus-menționate. Comisia a examinat dacă societățile incluse în eșantion au primit sau nu materii prime la prețuri subvenționate din partea GC pentru producerea de anvelope.

(443)

Toate societățile incluse în eșantion au achiziționat de pe piața internă, de la companii afiliate sau neafiliate, dar au existat și cantități mici de negru de fum și de cordon de nailon care au fost importate.

(444)

În cursul anchetei, Comisia a găsit indicii potrivit cărora statul a exercitat o oarecare influență asupra pieței interne a negrului de fum și a cordonului de nailon. În primul rând, conform informațiilor primite din partea GC, entitățile de stat reprezentau 26,44 %, respectiv, 8,46 % din producția internă de negru de fum și cordon de nailon.

(445)

În al doilea rând, cadrul legislativ general arată că negrul de fum și cordonul de nailon fac parte din sectoare încurajate, pentru care există măsuri de sprijin. De exemplu, așa cum s-a menționat la considerentul 121 de mai sus, cel de al 13-lea plan cincinal privind petrochimia, care include negrul de fum, face legătura cu diverse măsuri de sprijin fiscal și financiar.

(446)

În plus, Politica industriei anvelopelor încurajează, printre altele, „dezvoltarea de țesături din cordon de poliester cu elasticitate înaltă și absorbție redusă și țesături din cordon de nailon cu rezistență înaltă” și „dezvoltarea de aditivi ecologici pentru cauciuc și alte materii prime, precum negrul de fum special și negrul de fum alb” (77).

(447)

În plus, Orientările privind cele mai recente domenii de dezvoltare prioritare strategice ale industriilor de înaltă tehnologie (78) acordă prioritate dezvoltării tehnologiei de producție și a materiilor prime esențiale pentru anvelopele radiale, inclusiv a negrului de fum și a materialelor pentru armătura de fibre.

(448)

Deși ancheta a constatat, deci, că oferta de negru de fum și de cordon de nailon de pe piața internă este influențată de stat într-o oarecare măsură, din motivele explicate la considerentele 444-447 de mai sus, Comisia a concluzionat că nu găsise suficiente elemente de probă cu privire la subvenționarea achizițiilor de negru de fum și de cordon de nailon efectuate de producătorii-exportatori incluși în eșantion în cursul perioadei de anchetă.

(449)

Toate societățile incluse în eșantion au importat cauciuc natural în cantități semnificative. Achizițiile interne de cauciuc natural erau neglijabile, cu excepția uneia dintre societățile incluse în eșantion, care a achiziționat cantități semnificative de cauciuc natural de pe piața internă, prin intermediul unor societăți neafiliate. Comisia a stabilit, pe baza unor informații verificate privind tranzacții individuale primite din partea tuturor întreprinderilor incluse în eșantion, că prețurile de achiziție ale cauciucului natural pe piața internă au fost, în medie, mai ridicate decât prețurile de achiziție ale cauciucului natural importat.

(450)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu existau motive pentru a stabili existența vreunei subvenții care ar putea face obiectul unor măsuri compensatorii pentru achiziționarea de cauciuc natural contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(451)

Toate societățile incluse în eșantion au achiziționat cauciuc sintetic pe piața internă, de la companii afiliate sau neafiliate, însă, pentru anumite cantități, acestea au recurs și la importuri. Comisia a stabilit, pe baza unor informații verificate privind tranzacții individuale primite din partea tuturor întreprinderilor incluse în eșantion, că prețurile de achiziție ale cauciucului sintetic pe piața internă au fost, în medie, mai mici decât prețurile cauciucului sintetic de import, și că prețurile cauciucului sintetic oferite ES-uri au fost, în medie, mai mici decât prețurile cauciucului sintetic oferite de companiile private.

(452)

În cursul anchetei, Comisia a găsit indicii potrivit cărora statul a exercitat o oarecare influență asupra pieței interne a cauciucului sintetic. În primul rând, conform informațiilor primite din partea GC, entitățile de stat reprezentau 31,43 % din producția internă de cauciuc sintetic.

(453)

În al doilea rând, cadrul legislativ general arată că cauciucul sintetic face parte dintr-un sector încurajat, pentru care există măsuri de sprijin. De exemplu, așa cum s-a menționat la considerentul 121 de mai sus, cel de al 13-lea plan cincinal privind petrochimia – care menționează în mod specific cauciucul sintetic – face legătura cu diverse măsuri de sprijin fiscal și financiar.

(454)

În plus, articolul 17 din Politica industriei anvelopelor încurajează, printre altele, „dezvoltarea cauciucului izoprenic și a butilcauciucului halogenat” și are ca scop „diversificarea tipurilor de produse de cauciuc sintetic cum ar fi cauciucul butadienic și cauciucul stiren-butadienic, pentru a mări treptat rata de utilizare a cauciucului sintetic, precum și capacitățile de dezvoltare și de producție”.

(455)

În plus, Orientările privind cele mai recente domenii de dezvoltare prioritare strategice ale industriilor de înaltă tehnologie acordă prioritate dezvoltării tehnologiei de producție și a materiilor prime esențiale pentru anvelopele radiale, inclusiv a cauciucului sintetic.

(456)

În fine, Catalogul liniilor directoare pentru adaptarea structurilor industriale, care pune în aplicare Decizia nr. 40, include „cauciucul sintetic de mari dimensiuni, tehnologia avansată a cauciucului și a elastomerilor, precum și fabricarea de noi produse”.

(457)

Comisia a stabilit, pe baza unor informații verificate privind tranzacții individuale primite din partea tuturor întreprinderilor incluse în eșantion, că prețurile de achiziție generale ale cauciucului sintetic de pe piața internă au fost, în medie, mai mici decât prețurile cauciucului sintetic de import, și că prețurile cauciucului sintetic oferite de ES-uri au fost, în medie, mai mici decât prețurile cauciucului sintetic oferite de companiile private. Cu toate acestea, Comisia a remarcat, de asemenea, existența mai multor tipuri distincte de cauciuc, cum ar fi cauciucul stiren-butadienic, cauciucul butadienic, cauciucul izoprenic, butilcauciucul halogenat, cauciucul cloroprenic etc. Toate aceste tipuri distincte de cauciuc sintetic sunt utilizate în procesul de producție al anvelopelor, însă ele au caracteristici chimice, utilizări și prețuri diferite și sunt produse de societăți diferite.

(458)

Aceste diferențe sunt de așa natură încât Comisia a decis să-și segmenteze analiza de piață în funcție de aceste diferite tipuri de cauciuc. După verificări suplimentare, Comisia a constatat că, deși la nivel agregat au fost observate diferențe de preț, nu a existat niciun avantaj privind achizițiile interne ale celor mai utilizate tipuri de cauciuc sintetic, cum ar fi cauciucul stiren-butadienic și cauciucul butadienic, și că societățile incluse în eșantion importaseră o cantitate semnificativă de cauciuc din tipurile mai rar utilizate.

(459)

Deși ancheta a constatat, deci, că oferta de cauciuc sintetic de pe piața internă este influențată de stat într-o oarecare măsură, din motivele explicate la considerentele 452-456 de mai sus, Comisia a concluzionat că nu putea să determine existența niciunui avantaj legat de achiziționarea de cauciuc sintetic contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(460)

Toate societățile incluse în eșantion fie produceau energie electrică ele însele, fie o achiziționau. Prețurile de achiziție pentru energia electrică provenită din rețea respectau nivelurile de preț fixate în mod oficial la nivel de provincie pentru marii clienți industriali. După cum s-a constatat în anchetele anterioare (79), acest nivel nu conferea un avantaj specific acestor mari clienți industriali.

(461)

Cu toate acestea, Comisia a stabilit că două dintre societățile incluse în eșantion beneficiau de reduceri sau rambursări ale unei părți din costul energiei electrice sub formă de granturi. În scop de calcul, aceste granturi au fost incluse în cifrele calculate la secțiunea 3.12.3 „Granturi ad-hoc” de mai jos.

—

Mai multe Avize ale Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez și ale Consiliului de Stat privind aprofundarea pe mai departe a reformei a sistemului energetic [Zhong Fa (2015) nr. 9];

—

Interim Measures on the pilot for direct power of Jiangsu key electricity users and power generation enterprises (Măsuri interimare privind pilotul pentru alimentarea directă cu energie electrică a utilizatorilor strategici de energie electrică și a întreprinderilor strategice producătoare energie electrică din Jiangsu), emis de Comisia pentru economie și tehnologia informației din Jiangsu, 13 mai 2014;

—

Jiangsu Province Electricity internet Bidding Notice for March-April 2017 (Aviz de licitație pe internet privind energia electrică în Provincia Jiangsu pentru perioada martie-aprilie 2017):

—

Notice of issuing the pilot scheme of direct electricity trading in Chongqing (Aviz privind publicarea schemei-pilot de comercializare directă a energiei electrice în Chongqing), Oficiul Yu Fu [2016] nr. 167.

(462)

Comisia a concluzionat că unii dintre marii utilizatori industriali strategici de energie electrică sunt autorizați să încheie contracte de achiziționare directă cu producători de energie, în loc să cumpere din rețea. Trei dintre cele patru grupuri de societăți incluse în eșantion aveau astfel de acorduri de achiziționare directă a energiei electrice în cursul perioadei de anchetă, în timp ce al patrulea grup se aproviziona cu energie electrică de la propria centrală electrică afiliată. În toate acordurile care au făcut obiectul anchetei, prețurile obținute prin aceste contracte erau mai mici decât prețurile fixe stabilite la nivel de provincie pentru marii clienți industriali.

(463)

Posibilitatea de a încheia astfel de contracte directe nu este în prezent deschisă tuturor marilor consumatori industriali. La nivel național, legislația specifică, de exemplu, că „întreprinderile care nu se conformează politicii industriale naționale și ale căror produse și procese sunt eliminate nu pot participa la tranzacții directe (80).”

(464)

În practică, comercializarea directă a energiei electrice este efectuată de provincii. Societățile trebuie să solicite autorităților provinciale aprobarea de a participa la regimul-pilot de achiziționare directă a energiei electrice și trebuie să îndeplinească anumite criterii. De exemplu, în Jiangsu, contractele de comercializare directă a energiei electrice sunt încheiate prin intermediul unei platforme centralizate de licitație pe internet. Cu toate acestea, numai societățile care se „conformează liniilor directoare privind politica industrială națională, cum ar fi Catalogul liniilor directoare pentru adaptarea structurilor industriale” sunt autorizate să participe la procedura de licitație. În mod similar, în Chongqing, „întreprinderile care nu se conformează politicii industriale a statului, precum și produsele și procesele care aparțin unor activități economice restricționate sau eliminate, nu pot participa la tranzacții directe (81)”.

(465)

În plus, nu există o negociere sau o procedură de ofertare bazate efectiv pe piață, deoarece cantitățile achiziționate în baza contractelor directe nu se bazează pe cererea și oferta reale. Într-adevăr, nici producătorii nici utilizatorii de energie electrică nu sunt liberi să vândă sau să cumpere direct toată energia electrică. Ei sunt restricționați de contingente cantitative care le sunt alocate de guvernul local. De exemplu, în provincia Ningxia, guvernul local restricționa activitatea platformei de tranzacționare a energiei electrice prin alocarea aceleiași cote de Mwh absolut tuturor societăților, indiferent de cantitățile reale cerute de utilizatori și pe care societățile producătoare de energie electrică erau pregătite să le ofere.

(466)

După comunicarea constatărilor finale, Giti a susținut că, în provincia Ningxia, contingentele cantitative sunt, în realitate, substanțial diferite de la o societate la alta și nu sunt repartizate uniform. Comisia a recunoscut că aceste cote nu sunt alocate în mod uniform. Acest lucru nu schimbă însă concluzia potrivit căreia nici producătorii nici utilizatorii de energie electrică nu sunt liberi să vândă sau să achiziționeze direct toată energia lor electrică. În realitate, în pofida diferențelor între cotele alocate societăților și între perioadele de alocare, la nivelul tuturor utilizatorilor din provincii se aplicaseră numai două prețuri, cu o diferență de sub 1 % între ele. Acest lucru indică faptul că prețurile nu sunt fixate în mod liber între cumpărător și vânzător. În plus, așa cum Giti a recunoscut, grupul nu a fost în măsură să achiziționeze toată energia electrică necesară prin intermediul procedurii de licitație în cursul perioadei de anchetă și a trebuit să plătească rate mai mari ale energiei electrice stabilite de guvernul local în afara procedurii de licitație. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(467)

În plus, acordurile examinate de Comisie prevedeau că, dacă utilizatorul societății de energie electrică devia de la cotele alocate cu mai mult de 5 %, trebuia să plătească o penalizare, și că veniturile suplimentare rezultate din penalizări vor fi acordate societății de stat furnizoare de electricitate.

(468)

În plus, deși prețurile ar trebui să fie negociate direct între producătorii și utilizatorii de energie electrică, contractul final este semnat și de către societatea de stat furnizoare de electricitate, iar facturile către societăți continuă de fapt să fie emise de societatea de stat furnizoare de electricitate. În fine, toate contractele de cumpărare directă semnate trebuie să fie depuse la guvernul local pentru a fi înregistrate.

(469)

Potrivit Comisiei, acest preț redus al energiei electrice constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC (adică operatorul rețelei) renunță, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru beneficiari este egal cu economia realizată la prețul energiei electrice, întrucât energia electrică a fost furnizată la prețuri mai mici decât prețul normal din rețea, plătit de alți mari utilizatori industriali. Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestui regim numai la întreprinderile care se conformează anumitor obiective ale politicii industriale stabilite de stat și ale căror produse și procese nu au fost eliminate ca neeligibile.

(470)

Comisia a remarcat că GC extinde în prezent acest regim și că a emis recent noi acte legislative pentru a mări numărul de tranzacții directe pe piața energiei electrice (82). Această legislație nu era însă aplicabilă în cursul perioadei de anchetă și nu a fost încă pusă în aplicare. În plus, Comisia va trebui să examineze modul exact în care noile norme vor funcționa în practică, înainte de a putea concluziona că nu mai există distincții între beneficiari. Prin urmare, Comisia concluzionează că regimul de subvenții era pus în aplicare în cursul perioadei de anchetă și că acesta este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază. În plus, regimul va continua să confere avantaje după încheierea perioadei de anchetă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(471)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată din punctul de vedere al avantajului acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre prețul total al energiei electrice care trebuie plătit în conformitate cu prețul normal din rețea și prețul total al energiei electrice care trebuie plătit în conformitate cu prețul redus.

(472)

Grupul Hankook și Grupul Giti au afirmat că Comisia făcuse o eroare materială la calcularea valorii subvențiilor lor. Comisia a acceptat aceste observații și a revizuit calculele în mod corespunzător.

(473)

Valoarea subvenției, stabilită în cursul perioadei de anchetă în legătură cu acest regim pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, se ridică la:

(474)

Toate terenurile din RPC sunt deținute fie de către stat, fie de către o colectivitate, constituită din sate sau comune, înainte ca titlul sau dreptul de proprietate echitabilă asupra terenurilor să poată fi acordat unei întreprinderi sau unor proprietari individuali. Toate parcelele de teren din zonele urbane sunt deținute de către stat și toate parcelele de teren în zonele rurale sunt deținute de sate sau comune.

(475)

În temeiul dreptului constituțional al RPC, precum și al dreptului funciar, societățile și persoanele fizice pot, totuși, să achiziționeze „drepturi de folosință asupra terenului”. Pentru terenuri industriale, concesiunea este în mod normal de 50 ani, care poate fi reînnoită pentru o perioadă suplimentară de 50 ani.

(476)

Potrivit GC, începând de la 31 august 2006, prin articolul 5 din Avizul Consiliului de Stat privind consolidarea reglementării terenurilor (GF [2006] nr. 31), dreptul asupra terenurilor industriale poate fi acordat din partea statului către întreprinderile industriale numai prin ofertare sau o procedură similară de ofertă publică prin care prețul final nu trebuie să fie mai mic decât prețul de ofertare minim. Autoritățile chineze consideră că există o piață liberă pentru terenuri în RPC, și că prețul plătit de o întreprindere industrială pentru dreptul de superficie asupra terenului reflectă prețul pieței.

(477)

Dispozițiile privind dreptul de folosință asupra terenurilor în China decurg din Legea privind administrarea terenurilor din Republica Populară Chineză. În plus, temeiul juridic cuprinde, de asemenea, următoarele documente:

(478)

În conformitate cu articolul 10 din „Dispozițiile privind alocarea drepturilor de folosință a terenurilor publice pentru construcții prin cereri de oferte, licitații și cotații”, autoritățile locale stabilesc prețurile terenurilor în conformitate cu sistemul de evaluare a terenurilor urbane, care este actualizat doar o dată la trei ani și cu politica industrială a guvernului.

(479)

În cadrul anchetelor anterioare, Comisia a constatat că prețurile plătite pentru DFT în RPC nu erau reprezentative pentru un preț al pieței stabilit de cererea și oferta de pe piața liberă, deoarece sistemul de licitații s-a dovedit a fi neclar, lipsit de transparență și nefuncțional în practică, iar prețurile s-au dovedit a fi fixate în mod arbitrar de către autorități. Așa cum s-a menționat la considerentul anterior, autoritățile fixează prețurile în conformitate cu Sistemul de evaluare a terenurilor urbane care le impune, printre alte criterii, să ia în considerare și politica industrială atunci când stabilesc prețurile terenurilor industriale.

(480)

Ancheta actuală nu a evidențiat nicio schimbare notabilă în acest sens. De exemplu, Comisia a constatat că – cu excepția unei parcele de teren pentru Grupul Hankook – niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu trecuse printr-o licitație publică sau printr-o procedură similară de ofertare pentru niciunul dintre drepturile lor de folosință asupra terenurilor, nici măcar pentru cele obținute recent. DFT-urile deținute de societățile incluse în eșantion au fost alocate de autoritățile locale la prețuri negociate.

(481)

În urma comunicării documentului de informare, Pirelli Tyre Co. Ltd. a susținut că nu primise niciun DFT la un preț sub prețul pieței, deoarece, potrivit alegațiilor societății, aceasta închiriază terenul de la proprietari privați chinezi, pe baza practicilor standard de piață. Comisia este de acord că Pirelli Tyre Co. Ltd. închiriază o parte din terenuri. Cu toate acestea, întrucât proprietarul privat chinez menționat de Pirelli Tyre Co. Ltd. era, de fapt, o societate holding afiliată care deținea DFT-ul, Comisia a ignorat acest preț de închiriere intersocietăți și a luat în considerare contractul de achiziție real și prețul de achiziție real al DFT-ului plătit de societatea afiliată. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(482)

După comunicarea constatărilor finale, Pirelli și-a reiterat argumentele și a afirmat că societatea afiliată care deținea DFT-ul achiziționase terenul prin intermediul unei proceduri de licitație concurențiale. Cu toate acestea, nici înainte, nici după comunicarea constatărilor finale, nu s-a prezentat niciun element de probă din care să rezulte că avusese loc vreun proces de licitație pentru achiziționarea terenului respectiv. Prin urmare, Comisia și-a menținut poziția.

(483)

Comisia a observat că, pe lângă sistemul de monitorizare a teritoriului urban, există și un sistem de monitorizare dinamică a teritoriului. Cu ocazia reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor, referitoare la panourile solare originare din Republica Populară Chineză (83), Comisia a constatat că aceste prețuri sunt mai mari decât prețurile minime de referință stabilite de sistemul de evaluare a terenurilor urbane și utilizate de guvernele locale, întrucât acestea din urmă erau actualizate numai o dată la trei ani, în timp ce prețurile de monitorizare dinamică erau actualizate trimestrial. Cu toate acestea, nu a existat niciun indiciu că prețurile terenurilor s-ar baza pe prețurile de monitorizare dinamică. De fapt, GC a confirmat în timpul anchetei privind panourile solare că sistemul de monitorizare dinamică a prețurilor terenurilor urbane a monitorizat fluctuațiile nivelurilor prețurilor terenurilor în anumite zone (și anume, în 105 orașe) din RPC și era proiectat să evalueze evoluția prețurilor terenurilor. Cu toate acestea, prețurile de pornire în cadrul licitațiilor se bazau pe valorile de referință stabilite de sistemul de evaluare a terenurilor. În plus, în acest caz, grupurile de societăți incluse în eșantion au beneficiat de parcele de terenuri prin alocare. Prin urmare, faptul că acest din urmă sistem exista era irelevant, întrucât el nu se aplică societăților incluse în eșantion.

(484)

În urma comunicării documentului de informare, precum și în etapa comunicării constatărilor finale, atât GC, cât și societățile incluse în eșantion au contestat utilizarea unei valori de referință din afara țării și au propus, în schimb, utilizarea unei valori de referință interne. Atât GC, cât și Grupul Hankook au subliniat faptul că Comisia ar fi trebuit să utilizeze prețul chinez al dreptului de folosință a terenurilor din sistemul de monitorizare dinamică a teritoriului, având în vedere faptul că dreptul de folosință a terenurilor al uneia dintre filialele chineze ale Grupului Hankook a fost obținut printr-o procedură de ofertare. Cu toate acestea, Comisia menționase deja în evaluarea TEP din cadrul anchetei antidumping paralele faptul că avea îndoieli cu privire la această procedură de ofertare. În particular, Grupul Hankook a fost singurul ofertant pentru teren, iar prețul plătit corespundea prețului de pornire al procedurii de ofertare. În lipsa unor informații suplimentare detaliate privind desfășurarea efectivă a procesului de licitație și ținând seama de faptul că o parcelă similară de teren a fost vândută la un preț mai ridicat în aceeași perioadă de timp, nu exista certitudinea că prețul inițial fusese stabilit în mod independent și corespundea valorii de piață a dreptului de folosință a terenului în 2011. Mai mult, ulterior, prețului inițial al acestei parcele de teren din 2011 i s-a aplicat chiar o nouă reducere, prin restituirea unei sume semnificative. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(485)

Comisia a constatat, de asemenea, că unele societăți din Grupul Giti și din Grupul Hankook primiseră restituiri din partea autorităților locale pentru compensarea prețurilor plătite pentru DFT. În plus, unele dintre DFT obținute de societățile din Grupul Xingyuan nu fuseseră încă plătite, iar unele DFT ale Grupului China National Tire trebuiau să fie plătite numai după scurgerea mai multor ani de la darea în folosință a terenului.

(486)

Dovezile de mai sus contrazic afirmațiile GC potrivit cărora prețurile plătite pentru DFT în RPC reprezintă prețul pieței, care este stabilit de cererea și oferta de pe piața liberă.

(487)

După comunicarea constatărilor finale, Pirelli a susținut că Comisia nu a prezentat niciun nou element de probă pentru a demonstra că GC acordase într-adevăr DFT fabricanților de anvelope contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Așa cum se arată la considerentul 475 de mai sus, Comisia a examinat, pentru fiecare dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion, dacă avusese loc vreo licitație concurențială, însă a concluzionat că acest lucru nu se întâmplase, fapt care a confirmat constatările rezultate din anchetele anterioare.

(488)

Constatările prezentei anchete arată faptul că situația privind punerea la dispoziție și achiziționarea de terenuri în RPC este netransparentă și că prețurile au fost stabilite în mod arbitrar de către autorități.

(489)

Prin urmare, acordarea drepturilor de folosință a terenurilor de către GC ar trebui să fie considerată o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma acordării unor bunuri care conferă un avantaj pentru societățile beneficiare. Așa cum s-a explicat la considerentele 478-486 de mai sus, în RPC nu există o piață funcțională a terenurilor, iar utilizarea unei valori de referință externe (a se vedea considerentele 494-504 de mai jos) demonstrează că suma plătită pentru drepturile de folosință a terenurilor de către producătorii-exportatori incluși în eșantion este cu mult inferioară valorii normale de piață.

(490)

În contextul accesului preferențial la terenurile industriale acordat societăților care aparțin anumitor industrii, Comisia a remarcat faptul că prețul stabilit de autoritățile locale trebuie să țină seama de politica industrială a guvernului, așa cum s-a menționat mai sus, la considerentul 479. În cadrul acestei politici industriale, industria anvelopelor este considerată a fi un pilon al industriei chineze și se numără printre industriile încurajate (84). În plus, Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat prevede că autoritățile publice trebuie să se asigure că industriile încurajate primesc teren. Articolul 18 din Decizia nr. 40 precizează explicit faptul că industriile „restricționate” nu vor avea acces la drepturi de folosință asupra terenurilor. De aici rezultă că subvenția este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (2) litera (c) din regulamentul de bază, întrucât accesul preferențial la terenurile industriale este limitat numai la societățile care aparțin anumitor industrii, în acest caz sectorului anvelopelor, iar practicile guvernului în acest domeniu sunt neclare și lipsite de transparență.

(491)

Grupul Giti a afirmat că specificitatea subvenției acordate pentru DFT era legată de includerea pe lista industriilor încurajate din planurile guvernului chinez, și că nu exista niciun element de probă potrivit căruia societățile din sectorul anvelopelor aparțineau unei industrii încurajate la momentul la care fuseseră convenite prețurile DFT. Această afirmație este respinsă, deoarece industria anvelopelor și/sau industria petrochimică erau deja indicate ca industrii încurajate chiar în cel de-al 8-lea și al 9-lea plan cincinal – care indicau că industria petrochimică este una dintre industriile-pilon ale țării și vorbeau despre dezvoltarea proactivă de produse chimice fine și sprijinirea proactivă a proiectelor strategice din domeniu – precum și în „Catalogul industriilor, produselor și tehnologiilor majore încurajate în prezent de stat (modificat în 2000)”, care include fabricarea de anvelope radiale de calitate superioară. Aceste documente corespund perioadei în care au fost acordate primele DFT societăților incluse în eșantion.

(492)

Grupul Giti a făcut, de asemenea, observația că Comisia nu ar fi furnizat niciun element de probă conform căruia societățile din amonte care produceau de factori de producție precum cabluri de oțelul sau cordoane de nailon pentru producătorii-exportatori ar fi făcut parte dintr-o industrie încurajată. Cu toate acestea, Catalogul liniilor directoare pentru adaptarea structurilor industriale include producția, dezvoltarea și aplicarea de materiale speciale suport pentru anvelopele radiale de înaltă performanță în categoria „încurajate”. În plus, politica industriei anvelopelor încurajează „dezvoltarea și utilizarea cablurilor de oțel cu structuri noi, a țesăturilor din cordon de poliester cu elasticitate înaltă și contracție redusă, a țesăturilor din cordon de nailon cu rezistență înaltă și a altor materiale pentru scheletul anvelopelor”. Acest argument a fost, prin urmare, respins.

(493)

În consecință, această subvenție este considerată ca putând face obiectul unor măsuri compensatorii.

(494)

La fel ca în anchetele anterioare (85) și în conformitate cu articolul 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, prețurile terenurilor din Teritoriul vamal distinct Taiwan, Penghu, Kinmen și Matsu („Taipeiul Chinez”) au fost utilizate ca valoare de referință externă (86). Avantajul acordat destinatarilor se calculează luând în considerare diferența dintre suma plătită efectiv de fiecare dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion (și anume, prețul efectiv plătit așa cum este declarat în contract și, după caz, prețul menționat în contract, din care se scade suma aferentă restituirilor/granturilor acordate de guvernul local) pentru drepturile de folosință a terenurilor și suma care ar fi trebuit să fie plătită în mod normal, pe baza valorii de referință din Taipeiul Chinez.

(495)

Comisia consideră că Taipeiul chinez reprezintă o referință externă adecvată din următoarele motive:

(496)

Urmând metodologia aplicată în cadrul anchetelor anterioare, Comisia a utilizat prețul mediu pe metru pătrat de teren stabilit în Taiwan, ajustat în funcție de inflație și evoluția PIB-ului începând cu datele contractelor respective privind drepturile de folosință a terenurilor. Informațiile privind prețurile terenurilor industriale, care figurează în documentul de informare, au fost obținute de pe site-ul web al Biroului Industrial al Ministerului Afacerilor Economice din Taiwan. Inflația și evoluția PIB-ului pentru Taiwan au fost calculate pe baza ratelor inflației și a evoluției PIB-ului pe cap de locuitor la prețurile curente în USD pentru Taiwan, astfel cum au fost publicate de FMI pentru 2015.

(497)

După comunicarea constatărilor finale, Pirelli a susținut că utilizarea unei valori de referință externe nu era în conformitate cu constatările raportului Organului de apel al OMC în US – Softwood Lumber IV (87), întrucât valoarea de referință nu făcea ajustările necesare pentru a reflecta condițiile predominante pe piața financiară chineză. Cu toate acestea, Comisia a remarcat că valoarea de referință taiwaneză este considerată a fi o valoare de referință adecvată, care este deja apropiată de piața chineză din diverse motive, astfel cum se menționează la considerentul 488 de mai sus. În plus, prețurile terenurilor din Taiwan fuseseră ajustate în funcție de valorile istorice pentru a se ține seama de evoluția PIB-ului și a inflației în timp.

(498)

În urma comunicării documentului de informare, Grupul Hankook a indicat faptul că datele furnizate de site-ul web de informare privind oferta și serviciile din domeniul terenurilor industriale al Biroului de dezvoltare industrială al Ministerului Afacerilor Economice din Taiwan, pe care Comisia îl utilizase, nu mai putea fi accesat și prezenta numai oferte de terenuri industriale și nu prețuri ale unor tranzacții reale.

(499)

Comisia a recunoscut că datele care fuseseră utilizate ca bază pentru documentul de informare nu mai erau accesibile publicului. Ulterior, Comisia a constatat că Ministerul de Interne al Taiwanului crease o nouă bază de date, colectând înregistrări comerciale reale ale vânzărilor de terenuri industriale începând din 2013; aceasta este disponibilă prin intermediul următorului site web: http://lvr.land.moi.gov.tw/login.action. Comisia a considerat că aceasta era o sursă de date fiabilă, accesibilă tuturor părților interesate. Mai mult, ea se referă la prețuri ale unor tranzacții reale, mai degrabă decât la oferte de terenuri industriale. Astfel, Comisia a acceptat argumentele Grupului Hankook și modificat, în mod corespunzător, criteriul de referință pentru calcularea avantajului referitor la DFT pentru toate societățile incluse în eșantion.

(500)

În consecință, pentru perioada începând din 2013, Comisia a utilizat prețurile reale ale Ministerului de Interne taiwanez. Pentru DFT-urile dobândite înaintea acestei date, au fost construite prețuri istorice pe baza evoluției PIB-ului și a inflației în Taiwan, așa cum se procedase și în anchetele anterioare.

(501)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Giti, Grupul Hankook și GC au criticat faptul că prețurile DFT bazate pe noul set de date erau mult mai mari decât cele utilizate în anchetele anterioare, ceea ce ridica îndoieli cu privire la fiabilitatea noii valori de referință. În plus, Grupul Hankook a susținut că se comiseseră erori în ceea ce privește datele descărcate din baza de date taiwaneză și a prezentat un calcul alternativ pe baza acelorași date. Comisia a recunoscut că se comisese o eroare materială la agregarea prețurilor individuale ale terenurilor și a corectat în mod corespunzător prețurile medii ale terenurilor. Cu toate acestea, Comisia nu a fost de acord cu criteriile de selecție utilizate de Grupul Hankook pentru compilarea datelor. În primul rând, Grupul Hankook a selectat tranzacții dintr-o perioadă greșită, și anume din 2012, cel puțin în ceea ce privește anumite tranzacții. În al doilea rând, Grupul Hankook a utilizat prețurile din toate cele 22 de districte ale Taiwanului, inclusiv din unele zone rurale cu un nivel redus sau inexistent al activităților industriale. Comisia, pe de altă parte, își bazase selecția pe cele șase districte în care sunt amplasate majoritatea parcurilor industriale din Taiwan. Deoarece, în China, toți producătorii-exportatori incluși în eșantion sunt amplasați în zone industriale, o valoare de referință adecvată trebuie să se bazeze pe tranzacții care au avut loc, la rândul lor, într-o zonă industrială. Prin urmare, această parte a afirmației făcute de Hankook a fost respinsă.

(502)

În observațiile sale, Grupul Hankook a susținut că prețurile taiwaneze construite pentru trecut ar trebui să țină seama de evoluția PIB-ului din China, în locul celei a PIB-ului din Taiwan, pentru a se ține cont de rata de dezvoltare mai rapidă din China din ultimii 30 ani. Ca atare, din punctul de vedere al Grupului Hankook, prețurile taiwaneze corectate ar trebui să țină seama de nivelul de dezvoltare economică al municipalității Chongqing începând din 2010, iar în Huai'an, provincia Jiangsu, începând din 1996.

(503)

Comisia a recunoscut faptul că dezvoltarea Chinei a fost mai rapidă decât cea a Taiwanului în trecut. Utilizarea unui factor PIB care ia în considerare această diferență este, în principiu, adecvată pentru a ajunge la o valoare de referință adecvată. Cu toate acestea, conform punctajului indicatorului de capacitate statistică al Băncii Mondiale, calitatea datelor statistice din China nu a atins un nivel de fiabilitate similar celor din alte țări cu un venit mediu superior decât după anul 2012. Aceasta corespunde sfârșitului perioadei pentru care trebuiau să fie construite datele (88). Prin urmare, Comisia nu a putut utiliza datele statistice referitoare la PIB-ul chinez pentru a construi prețurile istorice ale DFT în cazul în speță.

(504)

După comunicarea constatărilor finale, Grupul Giti a susținut că punctajul indicatorului de capacitate statistică al Băncii Mondiale utilizează o listă întreagă de indicatori, mulți dintre aceștia neavând nicio legătură cu indicatorii macroeconomici. Comisia a fost de acord că indicatorul de capacitate statistică al Băncii Mondiale se bazează pe o serie de indicatori, care include atât indicatori macroeconomici, cât și indicatori de alt tip. Scopul său este acela de a reflecta capacitatea unei națiuni de a colecta, analiza și difuza date de înaltă calitate privind populația și economia sa, pe baza metodologiei, a surselor de date, a periodicității și a actualității utilizate de o țară pentru a produce statisticile sale privind economia și populația. Cu toate acestea, faptul că punctajul nu se concentrează exclusiv pe statistici privind PIB-ul, ci are un domeniu de aplicare mai larg, nu invalidează rezultatele sale. Prin urmare, Comisia și-a menținut opinia conform căreia datele referitoare la PIB-ul chinez nu puteau fi utilizate pentru prețurile DFT din trecut.

(505)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la perioada de anchetă utilizându-se durata de viață normală a dreptului de folosință a terenurilor în scopuri industriale, și anume 50 de ani. Această valoare a fost raportată ulterior la cifra totală de afaceri a societății respective în cursul perioadei de anchetă, întrucât subvenția nu este subordonată rezultatelor la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(506)

Grupul Giti a afirmat că Comisia ar trebui să ia în considerare data evaluării DFT, în locul datei tranzacției, pentru a calcula orice fel de avantaj legat de DFT. Comisia a respins această afirmație, întrucât data tranzacției coincide cu data la care evenimentul a avut un impact monetar asupra poziției financiare a societății.

(507)

În plus, Grupul Giti a solicitat insistent Comisiei să includă în calculul avantajului cheltuielile suplimentare pentru punerea la dispoziție a terenului pentru uz industrial, precum și așa-numitele comisioane de sprijinire a terenurilor și comisioanele de rechiziționare a terenului. Comisia a respins aceste observații din următoarele două motive.

(508)

În fine, în ceea ce privește China National Tire, Giti și Hankook, au fost acceptate câteva observații minore specifice întreprinderilor, referitoare la erori materiale și la calcularea unor avantaje care nu aveau legătură cu perioada de anchetă.

(509)

Valoarea subvenției, stabilită în cursul perioadei de anchetă în legătură cu această subvenție pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, se ridică la:

(510)

În conformitate cu Legea Republicii Populare Chineze privind impozitul pe profit al întreprinderilor („Legea IPΔ), întreprinderilor care utilizează tehnologie avansată și nouă, cărora statul trebuie să le acorde un sprijin strategic, li se acordă o cotă redusă a impozitului pe profit de 15 %, în locul cotei normale de impozitare de 25 %.

(511)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 28 din Legea IPÎ și articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii IPÎ a RPC, precum și:

(512)

Societățile care pot beneficia de reducerea fiscală fac parte din anumite domenii ale tehnologiilor strategice noi și avansate sprijinite de stat, precum și din prioritățile actuale privind domeniile de înaltă tehnologie sprijinite de stat, astfel cum sunt enumerate în Orientările privind cele mai recente domenii de dezvoltare prioritare strategice ale industriilor de înaltă tehnologie. Aceste orientări menționează în mod clar tehnologia de fabricație și materiile prime esențiale pentru anvelopele radiale ca domenii prioritare.

(513)

În plus, pentru a fi eligibile, societățile trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

(514)

Societățile care beneficiază de această măsură trebuie să depună declarația de venituri și anexele relevante. Valoarea efectivă a avantajului este inclusă în declarația de venituri.

(515)

Potrivit Comisiei, compensarea fiscală în cauză constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care renunță guvernul RPC, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru beneficiari este egal cu impozitul care nu mai trebuie plătit. Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestui regim numai la întreprinderile care operează în anumite domenii prioritare de înaltă tehnologie stabilite de stat, cum ar fi anumite tehnologii esențiale din sectorul anvelopelor.

(516)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată din punctul de vedere al avantajului acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre impozitul total care trebuie plătit în conformitate cu cota normală a impozitului și impozitul total care trebuie plătit în conformitate cu cota redusă a impozitului.

(517)

Valoarea subvenției stabilite pentru acest regim specific a fost de 0,12 % pentru Grupul China National Tire și de 0,01 % pentru Grupul Giti.

(518)

Compensarea fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare le permite întreprinderilor să beneficieze de un tratament fiscal preferențial pentru activități lor de cercetare și dezvoltare, în anumite domenii prioritare care utilizează tehnologii avansate stabilite de stat și atunci când sunt îndeplinite anumite praguri pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare.

(519)

Mai precis, cheltuielilor de cercetare și dezvoltare suportate în vederea dezvoltării de noi tehnologii, noi produse și noi competențe care nu constituie active necorporale și sunt contabilizate în contul de profit și pierdere pe perioada curentă, li se aplică o deducere suplimentară de 50 % după deducerea integrală în funcție de situația reală. În cazul în care cheltuielile de cercetare și dezvoltare menționate mai sus constituie active necorporale, acestea fac obiectul unei amortizări bazate pe un procent de 150 % din costurile activelor necorporale.

(520)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 30 alineatul (1) din Legea IPÎ, împreună cu Normele de punere în aplicare a Legii IPÎ a RPC; precum și următoarele avize:

(521)

În cursul unei anchete anterioare (89), s-a stabilit că „noile tehnologii, noile produse și noile competențe” care pot beneficia de deducerea fiscală fac parte din anumite domenii de înaltă tehnologie sprijinite de stat, precum și din prioritățile actuale privind domeniile de înaltă tehnologie sprijinite de stat, astfel cum sunt enumerate în Orientările privind cele mai recente domenii de dezvoltare prioritare strategice ale industriilor de înaltă tehnologie.

(522)

Potrivit Comisiei, compensarea fiscală în cauză constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care renunță guvernul RPC, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru beneficiari este egal cu impozitul care nu mai trebuie plătit. Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestui regim la întreprinderile care suportă cheltuieli de cercetare și dezvoltare în anumite domenii prioritare de înaltă tehnologie stabilite de stat, cum ar fi sectorul anvelopelor.

(523)

Grupul Giti a afirmat că compensarea fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare nu este o subvenție specifică, întrucât ea se aplică tuturor societăților chineze, astfel cum se prevede la articolul 95 din Regulamentul privind punerea în aplicare a Legii IPÎ care se aplică tuturor societăților, nu numai întreprinderilor care utilizează tehnologie avansată și nouă.

(524)

Comisia a respins afirmația potrivit căreia compensarea fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare nu este o subvenție specifică. Deși este adevărat că ea nu se aplică numai întreprinderilor care utilizează tehnologie avansată și nouă, utilizarea sa este limitată la „tehnologii, produse și competențe noi”, care au fost definite în mod specific, așa cum se menționează la considerentul 521 de mai sus. Prin urmare, concluzia preliminară a Comisiei rămâne neschimbată.

(525)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată din punctul de vedere al avantajului acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre suma impozitelor totale de plătit în conformitate cu rata normală de impozitare și suma impozitelor totale de plătit după deducerea suplimentară cu 50 % a cheltuielilor efective pentru cercetare și dezvoltare.

(526)

Valoarea subvenției stabilite pentru acest regim specific a fost de 0,02 % pentru Grupul Giti.

(527)

Grupul Giti a susținut că nededucând presupusele avantaje obținute de pe urma unor regimuri care reduc costurile unei societăți (și, prin urmare, îi majorează profitul) la calcularea avantajului conferit de reducerile fiscale pentru întreprinderile care utilizează tehnologie avansată și nouă, Comisia a contabilizat efectiv unele dintre presupusele avantaje de două ori.

(528)

Comisia a fost de acord cu Grupul Giti că avantajele rezultate din subvenții (atunci când sunt raportate ca venit în contul de profit și pierdere) reduc costurile unei societăți și, prin urmare, majorează profitul brut al societății, conducând la impozite mai mari și, după caz, la reduceri mai mari ale impozitelor. Cu toate acestea, societatea Giti Radial are dreptul să declare granturile și subvențiile ca venit scutit în scopul calculării bazei de impozitare, diminuând astfel impozitul pe profit pe care trebuie să-l plătească. În plus, metodologia utilizată de Comisie este aplicată în mod consecvent, prin calcularea avantajelor pe baza datelor financiare disponibile pentru perioada de anchetă, furnizate de societate și verificate la fața locului.

(529)

O organizație sau o persoană care are în folosință terenuri în municipii, orașe și localități administrative, precum și în zone industriale și miniere va plăti în mod normal impozitul pe folosința terenului urban. Impozitul pe folosința terenurilor este colectat de autoritățile fiscale locale din zona în care este utilizat terenul. Cu toate acestea, anumite categorii de terenuri, cum ar fi terenurile care au fost recuperate din mare, terenurile date în folosința instituțiilor guvernamentale, a organizațiilor populare și unităților militare pentru uzul propriu, în vederea utilizării de către instituții finanțate prin alocări de la Ministerul Finanțelor, terenurile utilizate de temple religioase, parcurile publice, siturile publice istorice sau cu caracter pitoresc, străzile, drumurile, piețele publice, peluzele și alte terenuri publice urbane sunt scutite de impozitul pe folosința terenului.

(530)

Temeiul juridic al acestui program este:

(531)

Două dintre societățile incluse în eșantion au beneficiat de reduceri sau scutiri de la plata taxelor pentru folosința terenurilor din partea Biroului local de resurse funciare, deși acestea nu intrau în niciuna dintre categoriile scutite de impozit, astfel cum sunt stabilite de legislația națională menționată mai sus.

(532)

Comisia consideră că scutirea de impozite în cauză constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care renunță guvernul RPC, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru beneficiari este egal cu impozitul care nu mai trebuie plătit. Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece societățile au beneficiat de o reducere a impozitelor, deși ele nu se încadrau în niciunul dintre aceste criterii obiective menționate la considerentul 529.

(533)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată din punctul de vedere al avantajului acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre totalul impozitelor care trebuie plătite în conformitate cu cota normală de impozitare și totalul impozitelor plătite efectiv în cursul perioadei de anchetă.

(534)

În urma comunicării documentului de informare, Grupul Hankook a afirmat că restituirea impozitului pe folosința terenului pe care o primise nu putea face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ea fusese primită înaintea perioadei de anchetă. După o nouă analiză, Comisia a acceptat acest argument, deoarece ultima restituire a impozitul pe folosința terenului fusese într-adevăr contabilizată înainte de începutul perioadei de anchetă, în iunie 2016, iar după această dată nu se mai efectuaseră plăți.

(535)

În plus, Grupul Giti a susținut că impozitul pe folosința terenului nu se plătește, în general, pentru anumite tipuri de clădiri (clădiri rezidențiale și școli), așa cum o demonstrează un aviz privind scutirile de impozitul pe folosință terenului din 1988. Comisia a constatat că respectivul aviz nu mai era valabil, deoarece „Reglementările interimare ale Republicii Populare Chineze privind impozitul pe folosința terenurilor urbane”, menționate la considerentul 530 de mai sus, nu mai includ școlile și clădirile rezidențiale în categoriile exceptate. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(536)

În fine, Grupul Giti a afirmat că două dintre societățile din grup plătiseră într-adevăr impozitele pe folosința terenului legate de perioada de anchetă, prin compensare cu plăți anterioare. În consecință, pentru aceste două societăți nu au existat avantaje. Comisia a fost de acord cu aceste afirmații și a modificat calculul subvenției în mod corespunzător. În consecință, pentru Grupul Giti, valoarea subvenției în legătură cu acest regim specific a fost de 0,01 %.

(537)

Una dintre societățile din Grupul Hankook a beneficiat de o restituire din partea guvernului local a impozitelor colectate în conformitate cu reglementările naționale.

(538)

Temeiul juridic al acestui program este:

(539)

Conform unui acord cu guvernul local, societatea era eligibilă pentru restituirea integrală a impozitului pe profit pentru primii doi ani ulterior primului an în care societatea a trebuit să plătească impozit pe profit (începând, deci, din 2003). În perioada cuprinsă între anii 3 și 5, societatea era eligibilă pentru o cotă redusă a impozitului pe profit, de 15 %, precum și pentru o rambursare de 100 % a părții din impozitul pe profit plătite guvernului local. În perioada cuprinsă între anii 6 și 10, societatea era eligibilă pentru o rambursare de 75 % a părții din impozitul pe profit plătite guvernului local. Începând cu anul 11, întreprinderea era eligibilă pentru o rambursare de 50 % a părții din impozitul pe profit plătite guvernului local.

(540)

Societatea a explicat că guvernul și-a schimbat politica de-a lungul anilor și că, prin urmare, societatea nu a fost eligibilă pentru acest tip de restituiri și cote preferențiale decât până în 2012. În ceea ce privește restituirile eligibile care nu fuseseră încă plătite până în 2012, li se promisese că urmau să fie plătite în viitor, atunci când bugetul guvernului local va permite acest lucru. În consecință, societatea beneficia în continuare de o rambursare în cursul perioadei de anchetă.

(541)

Comisia consideră că scutirea de impozite în cauză constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC renunță, ceea ce conferă societății în cauză un avantaj. Avantajul pentru beneficiar este egal cu economiile realizate prin plata unui impozit redus. Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece societatea a beneficiat de o reducere a impozitelor locale prevăzută în mod expres pentru aceasta, și la care alte societăți nu au avut acces.

(542)

Întrucât Comisia nu a găsit niciun element de probă potrivit căruia programul ar fi fost încă operațional în cursul perioadei de anchetă, Comisia a stabilit, pe baza informațiilor primite de la societățile incluse în eșantion, că acestea beneficiau în continuare de avantaje în cadrul acestui program.

(543)

După comunicarea documentului de informare, societatea și-a reiterat afirmația potrivit căreia nu fusese eligibilă pentru restituiri decât până în 2012. Cu toate acestea, nu a fost prezentat niciun nou element de probă care să modifice concluzia Comisiei.

(544)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată din punctul de vedere al avantajului acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre totalul impozitelor care trebuie plătite în conformitate cu cota normală de impozitare și totalul impozitelor plătite efectiv în cursul perioadei de anchetă.

(545)

Pentru Grupul Hankook, valoarea subvenției în legătură cu acest regim specific a fost de 0,13 %.

(546)

Valoarea totală a subvenției stabilite în legătură cu toate regimurile de impozitare directă în cursul perioadei de anchetă pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion a fost următoarea:

(547)

Acest program acordă întreprinderilor o scutire de TVA și scutiri tarifare la import pentru importurile de echipamente esențiale utilizate în procesul lor de producție. Pentru a beneficia de scutire, echipamentele nu trebuie să figureze pe o listă de echipamente neeligibile, iar întreprinderea solicitantă trebuie să obțină un certificat de apartenență la un proiect încurajat de stat, emis de autoritățile chineze sau de Comisia națională pentru dezvoltare și reformă (CNDR) în conformitate cu legislația relevantă privind investițiile, fiscalitatea și regimul vamal.

(548)

Temeiurile juridice ale acestui program sunt:

(549)

Echipamentele importate cu scopul de a dezvolta o serie de proiecte interne sau externe de investiții în conformitate cu politica de încurajare a proiectelor de investiții externe sau interne pot fi scutite de la plata TVA și/sau a taxelor de import, cu excepția cazului în care categoria echipamentelor este inclusă în catalogul articolelor neeligibile pentru scutire de taxe. Pentru a beneficia de această scutire, societatea trebuie să obțină o scrisoare de confirmare din partea autorității locale responsabile cu proiectul, care trebuie să fie prezentată autorității vamale locale.

(550)

GC a susținut că, începând cu 1 ianuarie 2009, numai taxele la import au făcut obiectul unei scutiri și că s-a colectat TVA la importul de echipamente pentru utilizare proprie.

(551)

Totuși, în rândul societăților incluse în eșantion au fost identificate scutiri atât de TVA cât și de taxe la import în cursul perioadei de anchetă. Acestea au inclus scutiri pentru echipamentele importate în anii anteriori, dar pentru care avantajul a fost amortizat pe durata de viață a respectivelor echipamente și a fost, astfel, parțial alocat perioadei de anchetă. Întrucât Comisia nu a avut dovada faptului că această scutire era în vigoare în timpul perioadei de anchetă, Comisia a stabilit, pe baza unor elemente de probă din dosar referitoare la societățile incluse în eșantion, că acestea din urmă beneficiau în continuare de avantaje în cadrul acestui program.

(552)

În urma comunicării documentului de informare, Pirelli a concluzionat că respectivul calcul privind avantajele generate de mașinile și echipamentele importate era incorect. Comisia a fost de acord cu corecturile transmise și a adaptat calculul în mod corespunzător.

(553)

Acest program oferă o contribuție financiară sub formă de venituri la care GC renunță, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), întrucât întreprinderile cu investiții străine și alte întreprinderi naționale eligibile sunt scutite de la plata TVA și/sau a tarifelor care ar fi datorate în caz contrar. De asemenea, acesta acordă un avantaj societăților beneficiare în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(554)

Programul este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă scutirile și reducerile limitează accesul numai la societățile care investesc în anumite categorii de societăți definite în mod exhaustiv prin lege și care aparțin fie unei categorii încurajate, fie categoriei B restricționate în temeiul Catalogului pentru îndrumarea sectoarelor industriale cu privire la investițiile străine și transferul de tehnologie sau categoriilor compatibile cu Catalogul tehnologiilor, produselor și sectoarelor industriale esențiale a căror dezvoltare este încurajată de stat. În plus, nu există criterii obiective de limitare a eligibilității pentru acest program și nu există niciun element de probă concludent pentru a deduce că eligibilitatea este automată în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(555)

Valoarea subvenției care ar putea face obiectul unor măsuri compensatorii se calculează pe baza avantajului conferit beneficiarilor, a cărui existență este constatată în cursul perioadei de anchetă. Avantajul conferit beneficiarilor se consideră a fi valoarea scutirii de TVA și de taxe pentru echipamentele importate. Pentru a asigura faptul că valoarea care face obiectul măsurilor compensatorii a vizat numai perioada de anchetă, avantajul primit a fost amortizat pe durata de viață utilă a echipamentului, în conformitate cu procedurile contabile obișnuite ale societății.

(556)

Toate societățile incluse în eșantion au beneficiat de reduceri în cadrul acestui regim. Valoarea subvenției stabilită pentru acest regim specific a variat între 0,04 % și 0,13 %.

(557)

Comisia a remarcat că toate societățile incluse în eșantion fuseseră calificate drept „întreprinderi care operează în regim de perfecționare”. În conformitate cu articolul 3 din Măsurile Vămii Republicii Populare Chineze pentru supravegherea bunurilor în regim de perfecționare (90), „termenul «regim de perfecționare» se referă la activități economice în care întreprinderea de exploatare importă o parte sau totalitatea materiilor prime sau auxiliare, a pieselor și a componentelor, a părților componente și a materialelor de ambalare, și reexportă produsele finite după prelucrare sau asamblare, inclusiv prelucrarea materialelor furnizate și a celor importate.” articolul 5 mai prevede că „Atunci când se colectează taxe cu ocazia importului în conformitate cu dispozițiile relevante, autoritățile vamale reduc valoarea impozitelor colectate în conformitate cu cantitatea verificată de bunuri efectiv prelucrate și reexportate după exportarea produselor finite.”

—

Legea vamală a Republicii Populare Chineze, Ordinul Președintelui Republicii Populare Chineze nr. 81, 4 noiembrie 2017;

—

Măsuri ale Vămii Republicii Populare Chineze pentru supravegherea bunurilor în regim de perfecționare, Ordinul Administrația Generale a Vămilor nr. 235, 20 decembrie 2017;

—

Măsuri ale Vămii Republicii Populare Chineze pentru administrarea consumului unitar în cadrul regimului de perfecționare, Ordinul Administrația Generale a Vămilor nr. 218, 13 martie 2014;

—

Măsuri administrative preliminare privind managementul bonității întreprinderilor, Ordinul Administrația Generale a Vămilor nr. 225, 4 septembrie 2014.

(558)

În cursul anchetei, Comisia a constatat că toate societățile incluse în eșantion se înregistraseră la Vamă pentru sistemul de perfecționare menționat la considerentul 557 de mai sus și că, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 din Măsurile Vămii Republicii Populare Chineze pentru supravegherea bunurilor în regim de perfecționare, toate primiseră scutiri de la „taxele colectate cu ocazia importului” (adică, de la taxele la import), în cazul importurilor de cauciuc natural utilizat la producția de anvelope exportate.

(559)

O astfel de structură corespunde unui sistem de rambursare a taxelor descris în regulamentul de bază anexa I punctul (i). În conformitate cu litera (i) din anexa I, sistemele de rambursare pentru inputurile de substituire pot constitui o subvenție la export în măsura în care ele au ca efect o rambursare excesivă a impunerilor la import colectate inițial pentru factorii de producție importați pentru care se solicită rambursarea.

(560)

Pentru a stabili dacă a existat o astfel de rambursare excesivă, în conformitate cu regulamentul de bază anexa III secțiunea II, Comisia a solicitat informații suplimentare din partea GC cu privire la regimul de perfecționare în general și, mai exact, cu privire la existența și aplicarea efectivă a procedurilor de verificare și monitorizare conexe.

(561)

Din informațiilor primite, rezultă că GC a instituit într-adevăr un cadru legislativ pentru monitorizarea regimului de perfecționare. Cu toate acestea, Comisia a observat și că unele elemente integrate în regim ar putea conduce la rambursări excesive: