30.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 271/1

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/1618 AL COMISIEI

din 12 iulie 2018

de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 231/2013 în ceea ce privește sarcinile de păstrare ale depozitarilor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative (1), în special articolul 21 alineatul (17),

întrucât:

(1)

Ca urmare a legislațiilor naționale diferite în materie de valori mobiliare și insolvență, care nu sunt armonizate la nivelul Uniunii, există divergențe în ceea ce privește nivelul de protecție împotriva riscurilor de insolvabilitate a instrumentelor financiare ținute în custodie de părți terțe pentru clienții care sunt fonduri de investiții alternative („FIA”). Pentru a se atinge obiectivul de asigurare a unui grad ridicat de protecție a activelor clientului, astfel cum se prevede în Directiva 2011/61/UE, permițând totodată existența unor cerințe mai solide ale legislațiilor naționale în ceea ce privește domeniile nearmonizate, este necesar să se clarifice obligațiile privind păstrarea activelor prevăzute în Directiva 2011/61/UE.

(2)

În prezent, autoritățile competente și sectorul de profil aplică în mod diferit cerințele de separare a activelor prevăzute de Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei (2). Depozitarii sunt la primul nivel al lanțului de custodie și au obligația de a pune la dispoziție un cont individual pentru depozitarea instrumentelor financiare ale fiecărui client care este FIA. Este însă necesar să se clarifice faptul că, atunci când se deleagă unei părți terțe funcția de custodie, partea terță ar trebui să poată să depoziteze într-un cont omnibus activele clienților depozitarului, inclusiv activele FIA și ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare („OPCVM”). Acest cont omnibus ar trebui să nu includă niciodată activele care aparțin depozitarului și activele care aparțin părții terțe, precum și activele care aparțin altor clienți ai părții terțe. În mod similar, în cazurile în care funcția de custodie este delegată mai departe, subcustodele ar trebui să poată să depoziteze într-un cont omnibus activele clienților custodelui care deleagă funcția de custodie. Acest cont omnibus ar trebui să nu includă niciodată activele care aparțin subcustodelui și activele care aparțin custodelui care deleagă funcția de custodie, precum și activele care aparțin altor clienți ai subcustodelui. Acest lucru este necesar pentru obținerea unui echilibru sănătos între eficiența pieței și protecția investitorilor.

(3)

Pentru a reduce la minimum riscul de pierdere a activelor deținute în conturile omnibus de instrumente financiare puse la dispoziție de părți terțe cărora li s-a delegat funcția de custodie, frecvența reconcilierilor între conturile de titluri financiare și evidențele depozitarului unui client care este FIA și partea terță sau între părți terțe, în cazul în care funcția de custodie a fost delegată în avalul lanțului de custodie, ar trebui să asigure transmiterea în timp util a informațiilor relevante către depozitar. De asemenea, frecvența acestor reconcilieri ar trebui să depindă de orice mișcare din acest cont omnibus, inclusiv tranzacțiile referitoare la activele aparținând altor clienți ai depozitarului care sunt ținute în același cont omnibus ca și activele FIA.

(4)

Depozitarul ar trebui să poată continua să își îndeplinească sarcinile în mod eficient în cazul în care custodia activelor care aparțin clienților săi care sunt FIA este delegată unei părți terțe. Prin urmare, este necesar să se prevadă obligația depozitarului de a păstra o evidență, în cadrul contului de instrumente financiare pe care l-a deschis în numele clientului său care este FIA sau în numele AFIA care acționează în contul FIA, din care să reiasă că activele ținute în custodie de o parte terță aparțin acelui FIA.

(5)

Pentru a consolida poziția depozitarilor în raport cu părțile terțe cărora le este delegată custodia activelor, această relație ar trebui consemnată într-un contract de delegare scris. În baza acestui contract, depozitarul ar trebui să poată efectua toate demersurile necesare pentru a se asigura că activele ținute în custodie sunt protejate în mod corespunzător și că partea terță respectă în orice moment contractul de delegare și cerințele Directivei 2011/61/UE și ale Regulamentului delegat (UE) nr. 231/2013. De asemenea, depozitarul și partea terță ar trebui să stabilească în mod formal dacă partea terță poate delega la rândul său funcțiile de custodie. În acest caz, dispozițiile sau contractul dintre partea terță care deleagă funcțiile de custodie și partea terță căreia îi sunt delegate funcțiile de custodie ar trebui să prevadă drepturi și obligații echivalente celor stabilite între depozitar și partea terță care deleagă funcțiile de custodie.

(6)

Pentru a permite depozitarului să își îndeplinească funcțiile, este necesar să se consolideze supravegherea de către depozitari a părților terțe, indiferent dacă acestea sunt situate în interiorul sau în afara Uniunii Europene. Ar trebui să se prevadă obligația depozitarilor de a verifica dacă instrumentele financiare ale FIA sunt corect înregistrate în registrele unei părți terțe și dacă evidențele ținute sunt suficient de exacte pentru a permite identificarea naturii, a locației și a dreptului de proprietate asupra activelor ținute în custodie. Pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor depozitarilor, părțile terțe ar trebui să le transmită o declarație privind orice modificare care afectează activele ținute în custodie pentru clienții depozitarilor care sunt FIA.

(7)

Ca parte a obligațiilor depozitarilor de a da dovadă de grijă și diligență atunci când deleagă funcțiile de custodie, înainte de a delega această funcție unei părți terțe situate în afara Uniunii, depozitarul ar trebui să primească un aviz juridic independent care evaluează legislația din domeniul insolvenței din țara terță în care este situată partea terță respectivă, inclusiv nivelul de protecție care se asigură în jurisdicția respectivă prin intermediul conturilor separate de instrumente financiare. Avizul emis pentru fiecare jurisdicție de federațiile de întreprinderi sau de firmele de avocatură în beneficiul mai multor depozitari ar trebui să poată fi acceptat. De asemenea, depozitarul ar trebui să se asigure că partea terță situată în afara Uniunii îi aduce la cunoștință orice modificare a circumstanțelor sau a legislației în materie de insolvență a țării terțe respective care poate afecta statutul activelor clienților depozitarului care sunt FIA.

(8)

Pentru ca depozitarii să aibă timpul să se adapteze la noile cerințe prevăzute de prezentul regulament, data de la care prezentul regulament începe să se aplice ar trebui decalată cu 18 luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(9)

Măsurile introduse prin prezentul regulament sunt conforme cu avizul Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (3).

(10)

Măsurile introduse prin prezentul regulament sunt conforme cu avizul grupului de experți al Comitetului european pentru valori mobiliare.

(11)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 89 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

 se efectuează ori de câte ori este necesar reconcilieri între conturile și evidențele interne ale depozitarului și cele ale oricărei părți terțe căreia îi sunt delegate funcții de custodie în conformitate cu articolul 21 alineatul (11) din Directiva 2011/61/UE;”

(ii)

se adaugă un al doilea paragraf, după cum urmează:

„În ceea ce privește litera (c) de la primul paragraf, frecvența reconcilierilor se stabilește pe baza următoarelor elemente:

(a)

activitatea obișnuită de tranzacționare a FIA;

(b)

tranzacțiile care se realizează în afara activității obișnuite de tranzacționare;

(c)

tranzacțiile care au loc în contul oricărui alt client ale cărui active sunt ținute în custodie de partea terță în același cont de instrumente financiare ca și activele FIA.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul în care un depozitar și-a delegat funcțiile de custodie unei părți terțe, în conformitate cu articolul 21 alineatul (11) din Directiva 2011/61/UE, acesta rămâne în continuare supus cerințelor prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(e) din prezentul articol. Depozitarul se asigură, de asemenea, că partea terță respectă cerințele de la alineatul (1) literele (b)-(g) și obligațiile de separare prevăzute la articolul 99.”

2.

La articolul 98, se introduce următorul alineat (2a):

„(2a)   Contractul prin care depozitarul numește o parte terță care să țină în custodie active ale clienților depozitarului care sunt FIA trebuie să conțină cel puțin următoarele dispoziții:

(a)

o garanție a dreptului depozitarului la informare, inspecție și acces la evidențele și conturile relevante ale părții terțe care ține active în custodie, pentru a permite depozitarului să își îndeplinească obligațiile de supraveghere și de diligență și, în special, pentru a permite depozitarului:

(i)

să identifice toate entitățile din lanțul de custodie;

(ii)

să verifice dacă există o concordanță între cantitatea de instrumente financiare identificate înregistrate în conturile de instrumente financiare deschise în registrele depozitarului în numele FIA sau în numele AFIA care acționează în contul FIA și cantitatea de instrumente financiare identificate care sunt ținute în custodie de partea terță pentru FIA respectiv, astfel cum este înregistrată în contul de instrumente financiare deschis în registrele părții terțe;

(iii)

să verifice dacă există o concordanță între cantitatea de instrumente financiare identificate care sunt înregistrate și ținute într-un cont de instrumente financiare deschis la depozitarul central de titluri de valoare („CSD”) al emitentului sau la agentul său, în numele unei părți terțe în contul clienților săi și cantitatea de instrumente financiare identificate care este înregistrată în conturile de instrumente financiare deschise în registrele depozitarului în numele fiecăruia dintre clienții săi care este FIA sau în numele AFIA care acționează în contul FIA;

(b)

detalii privind drepturile și obligațiile echivalente convenite între partea terță și o altă parte terță, în cazul delegării mai departe a funcțiilor de custodie.”

3.

Articolul 99 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În cazul în care funcții de păstrare au fost delegate integral sau parțial unei părți terțe, depozitarul trebuie să se asigure că partea terță căreia îi sunt delegate funcțiile de păstrare în conformitate cu articolul 21 alineatul (11) din Directiva 2011/61/UE acționează în conformitate cu obligația de separare prevăzută la articolul 21 alineatul (11) litera (d) punctul (iii) din directiva menționată, asigurând și verificând dacă partea terță:

(a)

înregistrează corect toate instrumentele financiare identificate în contul de instrumente financiare care este deschis în registrele părții terțe pentru a ține în custodie instrumente financiare pentru clienții depozitarului, care nu include instrumentele financiare care aparțin depozitarului și părții terțe și celorlalți clienți ai părții terțe, astfel încât depozitarul să poată verifica concordanța cantității de instrumente financiare identificate înregistrate în conturile deschise în registrele depozitarului în numele fiecăruia dintre clienții săi care este FIA sau în numele AFIA care acționează în contul FIA;

(b)

ține toate evidențele și conturile de instrumente financiare necesare care să îi permită depozitarului, în orice moment și fără întârziere, să diferențieze activele clienților depozitarului de propriile active ale părții terțe, de activele celorlalți clienți ai părții terțe și de activele ținute în custodie pentru depozitar în contul acestuia din urmă;

(c)

ține evidențele și conturile de instrumente financiare într-un mod care să asigure acuratețea acestora și, în special, concordanța acestora cu activele păstrate pentru clienții care sunt FIA ai depozitarului, astfel încât depozitarul să poată stabili în orice moment și cu precizie natura, locația și statutul de proprietate ale activelor respective;

(d)

îi prezintă depozitarului, în mod regulat și în orice caz ori de câte ori apare o modificare, o declarație în care detaliază activele clienților depozitarului care sunt FIA;

(e)

efectuează ori de câte ori este necesar reconcilieri între conturile de instrumente financiare și evidențele sale interne și cele ale părții terțe căreia i-au fost delegate funcții de custodie în conformitate cu articolul 21 alineatul (11) din Directiva 2011/61/UE.

Frecvența cu care se efectuează reconcilierile se stabilește în conformitate cu articolul 89 alineatul (1);

(f)

introduce dispoziții organizatorice adecvate pentru minimizarea riscului de pierdere sau diminuare a valorii instrumentelor financiare sau a drepturilor aferente respectivelor instrumente financiare ca urmare a utilizării abuzive a instrumentelor financiare, a fraudei, a administrării necorespunzătoare, a evidenței inadecvate sau a neglijenței;

(g)

în cazul în care partea terță este una dintre entitățile menționate la articolul 18 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2006/73/CE care face obiectul unei reglementări prudențiale și al unei supravegheri efective care are același efect ca și dreptul Uniunii și este aplicată efectiv, depozitarul ia măsurile necesare pentru a se asigura că numerarul FIA este păstrat în unul sau în mai multe conturi, în conformitate cu articolul 21 alineatul (7) din Directiva 2011/61/UE.”;

(b)

se introduce următorul alineat (2a):

„(2a)   Atunci când un depozitar își deleagă funcțiile de custodie unei părți terțe situate într-o țară terță în conformitate cu articolul 21 alineatul (11) din Directiva 2011/61/UE, pe lângă cerințele de la alineatul (1) de la prezentul articol, depozitarul trebuie să se asigure că:

(a)

depozitarul primește consultanță juridică din partea unei persoane fizice sau juridice independente care confirmă că legislația aplicabilă din domeniul insolvenței recunoaște următoarele:

(i)

separarea activelor clienților depozitarului de propriile active ale părții terțe, de activele celorlalți clienți ai părții terțe și de activele ținute în custodie de partea terță în contul depozitarului;

(ii)

activele clienților depozitarului care sunt FIA nu fac parte din patrimoniul părții terțe în caz de insolvență;

(iii)

activele clienților depozitarului care sunt FIA nu sunt disponibile pentru a fi distribuite între creditorii părții terțe căreia îi sunt delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 21 alineatul (11) din Directiva 2011/61/UE sau pentru a fi realizate în beneficiul acestor creditori;

(b)

partea terță ia următoarele măsuri:

(i)

se asigură că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la litera (a) în momentul încheierii acordului de delegare cu depozitarul, precum și în permanență pe întreaga durată a delegării;

(ii)

informează imediat depozitarul în cazul în care oricare dintre condițiile menționate la punctul (i) nu mai este îndeplinită;

(iii)

informează depozitarul în legătură cu orice modificare a legislației aplicabile în domeniul insolvenței și a aplicării sale efective.”;

(c)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Alineatele (1), (2) și (2a) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o parte terță căreia îi sunt delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 21 alineatul (11) din Directiva 2011/61/UE a decis să delege toate sau o parte din funcțiile de păstrare unei alte părți terțe în conformitate cu articolul 21 alineatul (11) al treilea paragraf din Directiva 2011/61/UE.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de 1 aprilie 2020.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 iulie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1)  Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

(2)  Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește derogările, condițiile generale de operare, depozitarii, efectul de levier, transparența și supravegherea (JO L 83, 22.3.2013, p. 1).

(3)  Avizul ESMA, 20.7.2017, 34 45 277.