(1)   Dispozițiile privind execuția veniturilor și a cheltuielilor bugetare, menționate într-un act de bază, respectă principiile bugetare prevăzute în titlul II.

(2)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), orice propunere sau modificare a unei propuneri prezentate autorității legislative care face derogare de la dispozițiile prezentului regulament, altele decât cele prevăzute în titlul II, sau de la actele delegate adoptate în temeiul acestuia precizează respectivele derogări și, în cuprinsul considerentelor și al expunerii de motive din propunerile sau modificările respective, motivele specifice care justifică astfel de derogări.

(1)   Pentru fiecare exercițiu financiar, bugetul prevede și autorizează toate veniturile și cheltuielile considerate necesare pentru Uniune. Acesta cuprinde:

(2)   Bugetul conține credite diferențiate, formate din credite de angajament și credite de plată, și credite nediferențiate.

Creditele autorizate pentru exercițiul financiar constau în:

(3)   Creditele de angajament acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate în cursul exercițiului financiar, sub rezerva articolului 114 alineatul (2).

(4)   Creditele de plată acoperă plăți efectuate pentru onorarea angajamentelor juridice asumate în cursul exercițiului financiar sau al exercițiilor financiare precedente.

(5)   Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol nu împiedică angajarea globală a creditelor și nici constituirea angajamentelor bugetare pe tranșe anuale, astfel cum se prevede la articolul 112 alineatul (1) primul paragraf litera (b) și la articolul 112 alineatul (2).

(1)   Fiecare venit și fiecare cheltuială se înregistrează la o linie bugetară.

(2)   Fără a aduce atingere cheltuielilor ordonanțate generate de datoriile contingente prevăzute la articolul 210 alineatul (2), nu se poate angaja sau autoriza nicio cheltuială peste creditele autorizate.

(3)   Un credit se înregistrează în buget numai dacă se referă la un element de cheltuieli considerat necesar.

(4)   Dobânzile generate de plățile de prefinanțare efectuate de la buget nu sunt datorate Uniunii, cu excepția cazului în care se prevede altfel în acordurile de contribuție sau în acordurile de finanțare în cauză.

(1)   Veniturile unui exercițiu financiar se înregistrează în conturile exercițiului respectiv pe baza sumelor încasate în cursul acestuia. Cu toate acestea, resursele proprii ale lunii ianuarie din următorul exercițiu financiar pot fi puse la dispoziție în avans, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(2)   Înregistrările privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) și resursele proprii bazate pe venitul național brut pot fi regularizate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(3)   Angajamentele se înregistrează în contabilitatea unui exercițiu financiar pe baza angajamentelor juridice asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză. Cu toate acestea, angajamentele bugetare globale menționate la articolul 112 alineatul (4) se înregistrează în contabilitatea unui exercițiu financiar pe baza angajamentelor bugetare asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză.

(4)   Plățile se înregistrează în contabilitatea unui exercițiu financiar pe baza plăților efectuate de contabil până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză.

(5)   Prin derogare de la alineatele (3) și (4):

(1)   Creditele înregistrate în buget se pot angaja cu efect de la 1 ianuarie, de îndată ce bugetul a fost adoptat în mod definitiv.

(2)   Începând cu data de 15 octombrie a unui exercițiu financiar, următoarele cheltuieli se pot angaja în avans din creditele prevăzute pentru exercițiul financiar următor:

(1)   Creditele care nu au fost utilizate până la sfârșitul exercițiului financiar pentru care au fost înregistrate se anulează, cu excepția cazului în care acestea se reportează în conformitate cu alineatele (2)-(8).

(2)   Următoarele credite se pot reporta printr-o decizie adoptată în temeiul alineatului (3), dar numai în exercițiul financiar următor:

În ceea ce privește primul paragraf litera (c), instituția în cauză a Uniunii utilizează mai întâi creditele autorizate pentru exercițiul financiar în curs și nu utilizează creditele reportate înainte de epuizarea celor dintâi.

Reportările de credite neangajate astfel cum sunt menționate la primul paragraf litera (d) de la prezentul alineat nu depășesc, în limita a 2 % din creditele inițiale votate de Parlamentul European și de Consiliu, cuantumul ajustării plăților directe aplicate în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în cursul exercițiului financiar precedent. Creditele reportate se returnează la liniile bugetare de finanțare a acțiunilor menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(3)   Instituția în cauză a Uniunii își adoptă decizia privind reportările astfel cum se menționează la alineatul (2) până la data de 15 februarie a exercițiului financiar următor. Aceasta informează Parlamentul European și Consiliul, până la data de 15 martie a respectivului exercițiu, cu privire la decizia de reportare adoptată. Aceasta precizează, de asemenea, pentru fiecare linie bugetară, modul în care s-au aplicat criteriile prevăzute la alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b) și (c) în cazul fiecărei reportări.

(4)   Creditele se reportează automat în cazul:

(5)   Tratamentul aplicat veniturilor alocate externe, astfel cum sunt menționate la alineatul (4) litera (c) de la prezentul articol și care rezultă din participarea statelor Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) la anumite programe ale Uniunii, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) litera (e), este conform cu Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE).

(6)   În plus față de informațiile prevăzute la alineatul (3), instituția Uniunii în cauză transmite Parlamentului European și Consiliului informații privind creditele care au fost reportate în mod automat, inclusiv cuantumurile implicate și dispozițiile prezentului articol în temeiul cărora creditele au fost reportate.

(7)   Creditele nediferențiate angajate din punct de vedere juridic de la sfârșitul exercițiului financiar se plătesc până la sfârșitul următorului exercițiu financiar.

(8)   Fără a se aduce atingere alineatului (4), creditele plasate în rezervă și creditele pentru cheltuieli cu personalul nu se reportează. În sensul prezentului articol, cheltuielile cu personalul includ remunerațiile și indemnizațiile destinate membrilor și personalului instituțiilor Uniunii cărora li se aplică Statutul funcționarilor.

(1)   Creditele de angajament și creditele nediferențiate menționate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) pot fi reportate numai dacă angajamentele nu au putut fi realizate înainte de data de 31 decembrie a exercițiului financiar din motive independente de ordonatorul de credite și dacă etapele pregătitoare sunt suficient de avansate pentru a permite să se preconizeze în mod rezonabil că angajamentul va fi realizat până la data de 31 martie a exercițiului financiar următor sau, în ceea ce privește proiectele imobiliare, până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor.

(2)   Etapele pregătitoare menționate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a), care trebuie finalizate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în scopul de a permite reportarea pentru exercițiul financiar următor, sunt în special:

(3)   Creditele reportate în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) care nu au fost angajate până la data de 31 martie a exercițiului financiar următor sau, în cazul sumelor destinate proiectelor imobiliare, până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor se anulează automat.

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la creditele anulate în conformitate cu primul paragraf în termen de o lună de la anulare.

(1)   În cazul în care se dezangajează angajamente bugetare într-un exercițiu financiar ulterior anului în care acestea au fost efectuate, ca urmare a neexecutării totale sau parțiale a acțiunilor pentru care fuseseră alocate, creditele corespunzătoare acestor dezangajări se anulează, cu excepția cazului în care se prevede altfel în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 514/2014 și fără a aduce atingere articolului 15 din prezentul regulament.

(2)   Creditele de angajament menționate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 514/2014 sunt dezangajate automat în conformitate cu regulamentele respective.

(3)   Prezentul articol nu se aplică veniturilor alocate externe menționate la articolul 21 alineatul (2).

(1)   Creditele care corespund dezangajărilor menționate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 223/2014 și (UE) nr. 514/2014 se pot reconstitui în cazul unei erori evidente imputabile exclusiv Comisiei.

În acest scop, Comisia examinează dezangajările efectuate în decursul exercițiului financiar precedent și decide, până la data de 15 februarie a exercițiului financiar în curs, în funcție de solicitări, dacă este necesară reconstituirea creditelor corespunzătoare.

(2)   În plus față de situația menționată la alineatul (1) din prezentul articol, creditele care corespund dezangajărilor se reconstituie în cazul:

(3)   Creditele de angajament corespunzătoare cuantumului dezangajărilor ca urmare a neexecutării totale sau parțiale a proiectelor de cercetare corespunzătoare pot fi, de asemenea, reconstituite în beneficiul programului de cercetare de care aparțin proiectele sau al succesorului acestuia în contextul procedurii bugetare.

(1)   În cazul în care bugetul nu a fost adoptat definitiv la începutul exercițiului financiar, se aplică procedura prevăzută la articolul 315 primul paragraf din TFUE (regimul doisprezecimilor provizorii). Se pot asuma angajamente și se pot efectua plăți în limitele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)   Se pot asuma angajamente pe capitole până la maximum o pătrime din creditele totale autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent, plus o doisprezecime pentru fiecare lună scursă.

Nu se poate depăși limita creditelor prevăzute în proiectul de buget.

Plățile se pot efectua lunar pe capitole până la cel mult o doisprezecime din creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent. Cu toate acestea, suma nu depășește o doisprezecime din creditele prevăzute în același capitol din proiectul de buget.

(3)   Creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), se interpretează ca referindu-se la creditele votate în buget, inclusiv prin bugete rectificative, și în urma ajustării pentru transferurile efectuate în cursul exercițiului financiar respectiv.

(4)   În cazul în care continuitatea acțiunii Uniunii și nevoile de gestiune impun acest lucru, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate autoriza cheltuieli care depășesc o doisprezecime provizorie, dar care nu depășesc în total patru doisprezecimi provizorii, cu excepția unor cazuri justificate corespunzător, atât pentru angajamente, cât și pentru plăți, în plus față de cele puse în mod automat la dispoziție în conformitate cu alineatele (1) și (2). Fără întârziere, Consiliul transmite Parlamentului European decizia sa de autorizare.

Decizia menționată la primul paragraf intră în vigoare la 30 de zile de la data adoptării, cu excepția cazului în care Parlamentul European ia una dintre următoarele măsuri:

Doisprezecimile suplimentare se autorizează integral și nu sunt divizibile.

(5)   Dacă, pentru un anumit capitol, autorizarea a patru doisprezecimi provizorii acordate în conformitate cu alineatul (4) nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru a evita o întrerupere în acțiunea Uniunii în domeniul acoperit de capitolul în cauză, se poate autoriza în mod excepțional depășirea sumelor creditelor înregistrate în capitolul corespunzător din bugetul exercițiului financiar precedent. Parlamentul European și Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatul (4). Cu toate acestea, în niciun caz nu se poate depăși cuantumul total al creditelor disponibile din bugetul exercițiului financiar precedent sau din proiectul de buget propus.

(1)   Veniturile și creditele de plată trebuie să fie echilibrate.

(2)   Uniunea și organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71 nu pot contracta împrumuturi în cadrul bugetului.

(1)   Soldul fiecărui exercițiu financiar se înregistrează în bugetul exercițiului financiar următor drept venit, în cazul unui excedent, sau drept credit de plată, în cazul unui deficit.

(2)   Estimările veniturilor sau creditelor de plată menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se înregistrează în buget în cursul procedurii bugetare și într-o scrisoare rectificativă prezentată în temeiul articolului 42 din prezentul regulament. Estimările se stabilesc în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului (35).

(3)   După prezentarea conturilor provizorii pentru fiecare exercițiu financiar, eventualele diferențe dintre respectivele conturi și estimări se înregistrează în bugetul exercițiului financiar următor cu ajutorul unui buget rectificativ consacrat exclusiv acestor diferențe. În acest caz, Comisia prezintă proiectul de buget rectificativ, simultan, Parlamentului European și Consiliului în termen de 15 zile de la prezentarea conturilor provizorii.

(1)   Cadrul financiar multianual și bugetul se întocmesc și se execută în euro, iar conturile se prezintă în euro. Cu toate acestea, pentru fluxurile de numerar menționate la articolul 77, contabilul și, în cazul conturilor de avans, administratorii conturilor de avans, precum și, pentru gestionarea administrativă a Comisiei și a SEAE, ordonatorul de credite competent sunt autorizați să efectueze operațiuni în alte monede.

(2)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor specifice prevăzute în normele sectoriale sau în contracte, acorduri de grant, acorduri de contribuție și acorduri de finanțare specifice, ordonatorul de credite competent efectuează conversia utilizând cursul de schimb zilnic pentru euro publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene din data la care departamentul de ordonanțare întocmește ordinul de plată sau de recuperare.

În cazul în care nu se publică un astfel de curs de schimb zilnic, ordonatorul de credite competent utilizează cursul menționat la alineatul (3).

(3)   În scopurile contabile prevăzute la articolele 82, 83 și 84, conversia dintre euro și o altă monedă se realizează utilizând cursul de schimb contabil lunar pentru euro. Contabilul Comisiei stabilește cursul de schimb contabil în cauză prin utilizarea unor surse de informare considerate fiabile, pe baza cursului de schimb din penultima zi lucrătoare a lunii anterioare celei pentru care se stabilește cursul.

(4)   Operațiunile de schimb valutar se efectuează în așa fel încât să se evite un impact semnificativ asupra nivelului de cofinanțare din partea Uniunii sau un impact negativ asupra bugetului. Dacă este cazul, cursul de schimb dintre euro și alte monede se poate calcula pe baza mediei cursului de schimb zilnic dintr-o perioadă dată.

(1)   Veniturile alocate externe și veniturile alocate interne se utilizează pentru finanțarea unor cheltuieli specifice.

(2)   Următoarele elemente constituie venituri alocate externe:

(3)   Următoarele elemente constituie venituri alocate interne:

(4)   Veniturile alocate se reportează și se transferă în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) literele (b) și (c) și cu articolul 32.

(5)   Un act de bază poate dispune alocarea de venituri pentru anumite cheltuieli. În absența unor dispoziții contrare în actul de bază, respectivele venituri constituie venituri alocate interne.

(6)   Bugetul include linii pentru înregistrarea veniturilor alocate externe și a veniturilor alocate interne și indică, în măsura posibilului, cuantumul acestora.

(1)   Fără a se aduce atingere alineatului (2) al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol și nici articolului 24, structura pentru înregistrarea în buget a veniturilor alocate include:

În cazul menționat la primul paragraf litera (a), la linia în cauză se introduce mențiunea simbolică pro memoria, iar venitul estimat se indică, spre informare, în comentarii.

(2)   Creditele corespunzătoare veniturilor alocate sunt puse la dispoziție automat, atât ca credite de angajament, cât și ca credite de plată, după încasarea veniturilor de către instituția Uniunii, cu excepția oricăruia dintre următoarele cazuri:

Creditele menționate la primul paragraf litera (c) de la prezentul alineat se execută în conformitate cu articolul 20.

(3)   Estimările creanțelor menționate la articolul 21 alineatul (2) literele (b) și (g) se trimit contabilului pentru înregistrare.

(1)   Contribuțiile din partea statelor membre la finanțarea anumitor programe suplimentare de cercetare, prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014, se plătesc după cum urmează:

(2)   Dacă bugetul nu a fost adoptat definitiv înainte de începerea unui exercițiu financiar, contribuțiile prevăzute la alineatul (1) se bazează pe suma înregistrată în bugetul pentru exercițiul financiar precedent.

(3)   Orice contribuție sau plată suplimentară datorată de statele membre la buget se înregistrează în contul sau conturile Comisiei în termen de treizeci de zile calendaristice de la solicitarea de fonduri.

(4)   Plățile efectuate se înregistrează în contul prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 și fac obiectul condițiilor prevăzute în regulamentul respectiv.

(1)   Structura bugetară pentru înregistrarea veniturilor din participarea statelor AELS la anumite programe ale Uniunii este următoarea:

(2)   În temeiul articolului 82 din Acordul privind SEE, cuantumul participării anuale a statelor AELS, confirmat Comisiei de Comitetul mixt al Spațiului Economic European în conformitate cu articolul 1 alineatul (5) din Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind SEE, determină stabilirea, la începutul exercițiului financiar, a întregului cuantum al creditelor de angajament și de plată corespunzătoare.

(3)   Utilizarea veniturilor provenite din contribuția financiară a statelor AELS este monitorizată separat.

(1)   Instituțiile Uniunii pot accepta orice donație în favoarea Uniunii, precum veniturile din fundații, subvenții, cadouri și moșteniri.

(2)   Acceptarea unei donații în valoare de cel puțin 50 000 EUR, care implică cheltuieli financiare, inclusiv costuri subsecvente, care depășesc 10 % din valoarea donației acordate, se supune spre aprobare Parlamentului European și Consiliului. Parlamentul European și Consiliul iau o hotărâre în termen de două luni de la primirea unei cereri pentru o astfel de aprobare din partea instituțiilor Uniunii în cauză. Dacă nu s-a formulat nicio obiecție în acest termen, instituțiile Uniunii în cauză iau o decizie definitivă cu privire la acceptarea donației. Instituțiile Uniunii în cauză explică în cererea lor către Parlamentul European și Consiliu cheltuielile financiare rezultate din acceptarea de donații în favoarea Uniunii.

(1)   „Sponsorizare corporativă” înseamnă un contract prin care o persoană juridică sprijină în natură un eveniment sau o activitate în scopuri de promovare sau de responsabilitate socială a întreprinderilor.

(2)   Pe baza unor norme interne specifice, care se publică pe site-urile lor, instituțiile și organele Uniunii pot accepta, în mod excepțional, sponsorizarea corporativă, cu condiția ca:

(3)   În cazul în care valoarea sponsorizării corporative depășește 5 000 EUR, sponsorul trebuie să figureze într-un registru public care include informații referitoare la tipul de eveniment sau activitate care este sponsorizată.

(1)   Se pot face următoarele deduceri din cererile de plată, care apoi sunt ordonanțate la valoarea netă:

Regularizările menționate la primul paragraf litera (d) se pot face prin deducere directă dintr-o nouă plată interimară sau din plata soldului către același beneficiar în cadrul capitolului, articolului și exercițiului financiar în care s-a efectuat plata în exces.

Deducerilor menționate la primul paragraf literele (c) și (d) li se aplică normele contabile ale Uniunii.

(2)   Costul produselor și serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de statele membre în temeiul Protocolului nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul UE și la TFUE, se impută din buget la cuantumul fără taxe.

(3)   Costul produselor și serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de țări terțe în temeiul acordurilor relevante, se poate imputa din buget la unul dintre următoarele cuantumuri:

În cazul menționat la litera (b) de la primul paragraf, rambursările ulterioare ale taxelor sunt considerate venituri alocate interne.

(4)   Pentru diferențele de curs de schimb apărute în execuția bugetară se pot face ajustări. Rezultatul final, profit sau pierdere, se înregistrează în soldul exercițiului financiar.

(1)   Creditele se alocă unor destinații specifice pe titluri și capitole. Capitolele sunt subîmpărțite în articole și posturi.

(2)   Comisia și celelalte instituții ale Uniunii pot transfera credite în cadrul bugetului sub rezerva condițiilor specifice prevăzute la articolele 29-32.

Creditele se pot transfera numai către liniile bugetare pentru care bugetul a autorizat credite sau care poartă o mențiune simbolică pro memoria.

Limitele menționate la articolele 29, 30 și 31 se calculează în momentul introducerii cererii de transfer și cu privire la creditele prevăzute în buget, inclusiv în bugetele rectificative.

Cuantumul care trebuie luat în considerare pentru calcularea limitelor menționate la articolele 29, 30 și 31 este suma transferurilor care urmează să fie efectuate în cadrul liniei bugetare de la care se fac transferurile, după ajustarea operată ca urmare a transferurilor anterioare. Cuantumul corespunzător transferurilor pe care le efectuează autonom Comisia sau orice altă instituție a Uniunii în cauză fără o decizie a Parlamentului European și a Consiliului nu se ia în considerare.

Propunerile de transferuri și toate informațiile adresate Parlamentului European și Consiliului cu privire la transferurile efectuate în temeiul articolelor 29, 30 și 31 sunt însoțite de documente justificative corespunzătoare și detaliate care prezintă cele mai recente informații disponibile pentru executarea creditelor și estimări ale necesarului până la sfârșitul exercițiului financiar, atât pentru liniile bugetare către care se transferă creditele, cât și pentru cele de la care se transferă acestea.

(1)   Orice altă instituție a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secțiuni din buget, transferuri de credite:

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (4) de la prezentul articol, cu trei săptămâni înainte de efectuarea unui transfer, astfel cum se menționează la alineatul (1), instituția Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la intențiile sale în acest sens. În cazul unor obiecții bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31.

(3)   Orice altă instituție a Uniunii în afară de Comisie poate propune Parlamentului European și Consiliului, în cadrul propriei secțiuni din buget, transferuri de la un titlu la altul care depășesc limita menționată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol. Aceste transferuri se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

(4)   Orice altă instituție a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secțiuni din buget, transferuri în cadrul articolelor, fără a informa în prealabil Parlamentul European și Consiliul.

(1)   În cadrul propriei secțiuni din buget, Comisia poate efectua în mod autonom:

Cheltuielile menționate la prezentul alineat primul paragraf litera (b) acoperă, pentru fiecare domeniu de politică, posturile menționate la articolul 47 alineatul (4).

În cazurile în care transferă credite aferente FEGA în conformitate cu primul paragraf după data de 31 decembrie, Comisia adoptă o decizie până la data de 31 ianuarie a exercițiului financiar următor. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective.

Cu trei săptămâni înainte de efectuarea transferurilor menționate la prezentul alineat primul paragraf litera (b), Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la intenția sa în acest sens. În cazul unor obiecții bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31.

Prin derogare de la al patrulea paragraf, în cursul ultimelor două luni ale exercițiului financiar, Comisia poate transfera, în mod autonom, credite de la un titlu la altul pentru cheltuielile cu personalul, cu personalul extern și cu alți agenți, în limita a 5 % din creditele aferente exercițiului financiar respectiv. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective.

(2)   În cadrul propriei secțiuni din buget, Comisia poate decide să efectueze următoarele transferuri de credite de la un titlu la altul, cu condiția să informeze imediat Parlamentul European și Consiliul cu privire la decizia luată:

(1)   Fiecare instituție a Uniunii prezintă simultan Parlamentului European și Consiliului propunerile sale de transferuri.

(2)   Comisia poate prezenta Parlamentului European și Consiliului, până la data de 10 ianuarie a exercițiului financiar următor, propuneri de transfer al creditelor de plată către fonduri executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepția FEGA. Transferul creditelor de plată se poate efectua de la orice post bugetar. În astfel de cazuri, termenul de șase săptămâni menționat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni.

În cazul în care transferul nu este aprobat sau este aprobat doar parțial de Parlamentul European și de Consiliu, partea corespunzătoare a cheltuielilor menționate la articolul 10 alineatul (5) litera (b) se impută din creditele de plată din exercițiul financiar următor.

(3)   Parlamentul European și Consiliul iau decizii privind transferurile de credite în conformitate cu alineatele (4)-(8).

(4)   Cu excepția cazurilor urgente, Parlamentul European și Consiliul, care hotărăște cu majoritate calificată, decid cu privire la fiecare propunere de transfer în termen de șase săptămâni de la data la care ambele instituții au primit propunerea. În cazuri urgente, Parlamentul European și Consiliul decid în termen de trei săptămâni de la primirea propunerii.

(5)   În cazul în care intenționează să transfere credite aferente FEGA în conformitate cu prezentul articol, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului propuneri de transfer până la data de 10 ianuarie a exercițiului financiar următor. În astfel de cazuri, termenul de șase săptămâni menționat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni.

(6)   O propunere de transfer este aprobată sau se consideră a fi aprobată dacă, în termenul de șase săptămâni, intervine oricare dintre următoarele situații:

(7)   În absența unei cereri contrare din partea Parlamentului European sau a Consiliului, termenul de șase săptămâni menționat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni în următoarele cazuri:

(8)   Dacă fie Parlamentul European, fie Consiliul a modificat cuantumul transferului, în timp ce cealaltă instituție l-a aprobat sau s-a abținut de la luarea unei decizii ori dacă atât Parlamentul European, cât și Consiliul au modificat cuantumul transferului, se consideră aprobat cuantumul cel mai scăzut, cu excepția cazului în care instituția Uniunii în cauză își retrage propunerea de transfer.

(1)   Creditele corespunzătoare veniturilor alocate se pot transfera numai dacă aceste venituri sunt utilizate în scopul în care sunt alocate.

(2)   Parlamentul European și Consiliul iau deciziile cu privire la transferurile destinate să permită utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgență la propunerea Comisiei.

În sensul prezentului alineat, se aplică procedura prevăzută la articolul 31 alineatele (3) și (4). Dacă nu ajung la un acord cu privire la propunerea Comisiei și dacă nu pot conveni cu privire la o poziție comună referitor la utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgență, Parlamentul European și Consiliul se abțin să ia o decizie cu privire la respectiva propunere.

Propunerile de transferuri din rezerva pentru ajutoare de urgență sunt însoțite de documente justificative corespunzătoare și detaliate care conțin:

(1)   Creditele se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și, prin urmare, se execută cu respectarea următoarelor principii:

(2)   În conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, utilizarea creditelor se axează pe performanță și, în acest scop:

(3)   Se definesc, după caz, obiectivele specifice, măsurabile, realizabile, relevante și încadrate în timp astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), precum și indicatori relevanți, acceptați, credibili, simpli și robuști.

(1)   Programele și activitățile care presupun cheltuieli semnificative sunt supuse unei evaluări ex ante și unei evaluări retrospective, care sunt proporționale cu obiectivele și cu cheltuielile.

(2)   Evaluările ex ante, care contribuie la elaborarea de programe și activități, se bazează pe dovezi privind performanța programelor sau a activităților conexe și identifică și analizează aspectele care trebuie abordate, valoarea adăugată a implicării Uniunii, obiectivele, efectele preconizate ale diferitelor opțiuni și modalitățile de monitorizare și de evaluare.

În cazul programelor sau activităților majore care se estimează că vor avea un impact semnificativ din punct de vedere economic, social sau de mediu, evaluarea ex ante poate să fie sub forma unei evaluări a impactului care, pe lângă îndeplinirea cerințelor prevăzute la primul paragraf, analizează diferitele opțiuni privind metodele de execuție.

(3)   Evaluările retrospective evaluează performanța programului sau a activității, inclusiv aspecte precum eficacitatea, eficiența, coerența, relevanța și valoarea adăugată a UE. Evaluările retrospective se bazează pe informațiile generate de modalitățile de monitorizare și de indicatorii stabiliți pentru acțiunea în cauză. Acestea se efectuează cel puțin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual și, dacă este posibil, la un moment care să ofere suficient timp pentru a se ține cont de constatările lor în evaluările ex ante sau evaluările impactului care contribuie la elaborarea de programe și activități conexe.

(1)   Orice propunere sau inițiativă prezentată autorității legislative de către Comisie, de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) sau de către un stat membru care poate avea un impact asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoțită de o fișă financiară care prezintă estimările creditelor de plată și de angajament printr-o evaluare a diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, precum și de o evaluare ex ante sau o evaluare a impactului, în conformitate cu articolul 34.

Orice modificare adusă unei propuneri sau inițiative prezentate autorității legislative care poate avea un impact considerabil asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoțită de o fișă financiară întocmită de instituția Uniunii care propune modificarea.

Fișa financiară conține datele financiare și economice necesare pentru evaluarea, de către autoritatea legislativă, a necesității ca Uniunea să ia măsuri. Aceasta furnizează informații relevante privind coerența și orice posibilă sinergie cu alte activități ale Uniunii.

În cazul operațiunilor multianuale, fișa financiară conține graficul preconizat al necesarului anual de credite de angajament și de plată și de posturi, inclusiv pentru personalul extern, precum și o evaluare a impactului financiar al acestora pe termen mediu și, atunci când este posibil, pe termen lung.

(2)   În cursul procedurii bugetare, Comisia furnizează informațiile necesare pentru o comparație între evoluția necesarului de credite și estimările inițiale făcute în fișa financiară, ținând seama de progresele înregistrate în cadrul deliberărilor privind propunerea sau inițiativa prezentată autorității legislative.

(3)   Pentru a reduce riscurile de fraudă, de nereguli și de neîndeplinire a obiectivelor, fișa financiară prezintă informații privind sistemul de control intern instituit, o estimare a costurilor și a beneficiilor controalelor presupuse de un astfel de sistem și o evaluare a nivelului preconizat al riscului de eroare, precum și informații privind măsurile existente sau planificate de prevenire a fraudei și de protecție împotriva acesteia.

Această evaluare ține seama de amploarea și de tipul de erori preconizate, precum și de condițiile specifice ale domeniului de politică vizat și de normele aplicabile acestuia.

(4)   La prezentarea unor propuneri de cheltuieli revizuite sau noi, Comisia estimează costurile și beneficiile sistemelor de control, precum și nivelul preconizat al riscului de eroare menționat la alineatul (3).

(1)   Conform principiului bunei gestiuni financiare, bugetul se execută pe baza controlului intern eficace și eficient corespunzător fiecărei metode de execuție și în conformitate cu normele sectoriale relevante.

(2)   În scopul execuției bugetare, controlul intern se aplică la toate nivelurile gestiunii și se concepe pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la realizarea următoarelor obiective:

(3)   Un control intern eficace se bazează pe cele mai bune practici internaționale și include, în special, următoarele elemente:

(4)   Un control intern eficient se bazează pe următoarele elemente:

(5)   În cazul în care, în timpul execuției, nivelul de eroare este constant ridicat, Comisia identifică deficiențele de la nivelul sistemelor de control, analizează costurile și beneficiile posibilelor măsuri de remediere și adoptă sau propune măsuri adecvate, cum ar fi simplificarea dispozițiilor aplicabile, îmbunătățirea sistemelor de control și redefinirea programului sau a sistemelor de execuție.

(1)   Bugetul se întocmește și se execută și conturile se prezintă în conformitate cu principiul transparenței.

(2)   Președintele Parlamentului European dispune publicarea bugetului și a bugetelor rectificative, astfel cum au fost adoptate definitiv, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Bugetele se publică în termen de trei luni de la data la care sunt declarate adoptate definitiv.

Până la publicarea oficială în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cifrele detaliate ale bugetului definitiv se publică în toate limbile pe site-urile instituțiilor Uniunii, la inițiativa Comisiei, cât mai curând posibil și în termen de cel mult patru săptămâni după adoptarea definitivă a bugetului.

Conturile anuale consolidate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe site-urile instituțiilor Uniunii.

(1)   Comisia pune la dispoziție, într-un mod adecvat și cu promptitudine, informațiile referitoare la destinatarii fondurilor finanțate de la buget atunci când bugetul este executat de aceasta în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a).

Primul paragraf de la prezentul alineat se aplică și celorlalte instituții ale Uniunii atunci când acestea execută bugetul în temeiul articolului 59 alineatul (1).

(2)   Cu excepția cazurilor menționate la alineatele (3) și (4), următoarele informații se publică, cu respectarea corespunzătoare a cerințelor de confidențialitate și de securitate, în special a protecției datelor cu caracter personal:

Informațiile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se publică doar pentru premiile, granturile și contractele care au fost acordate sau atribuite în urma unor concursuri, a unor proceduri de acordare de granturi sau proceduri de achiziții și pentru experții selectați în temeiul articolului 237 alineatul (2).

(3)   Informațiile menționate la primul paragraf de la alineatul (2) nu se publică pentru:

În cazurile menționate la litera (c) de la primul paragraf, informațiile puse la dispoziție se limitează la date statistice agregate în conformitate cu criterii relevante, precum situarea geografică, tipologia economică a destinatarilor, tipul de sprijin primit și domeniul de politică al Uniunii în cadrul căruia s-a acordat sprijinul.

În ceea ce privește persoanele fizice, divulgarea informațiilor menționate la primul paragraf de la alineatul (2) se bazează pe criterii relevante, precum frecvența sau tipul măsurii și cuantumurile implicate.

(4)   Persoanele sau entitățile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) publică informații privind destinatarii în conformitate cu normele și procedurile proprii, în măsura în care normele respective sunt considerate echivalente în urma evaluării efectuate de către Comisie în temeiul articolului 154 alineatul (4) primul paragraf litera (e) și cu condiția ca orice publicare de date cu caracter personal să facă obiectul unor garanții echivalente cu cele stabilite la prezentul articol.

Organismele desemnate în temeiul articolului 63 alineatul (3) publică informațiile în conformitate cu normele sectoriale. Aceste norme sectoriale pot, în conformitate cu temeiul juridic corespunzător, să deroge de la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, în special în ceea ce privește publicarea datelor cu caracter personal, atunci când acest lucru se justifică pe baza criteriilor menționate la alineatul (3) al treilea paragraf de la prezentul articol și ținând seama de caracteristicile specifice ale sectorului în cauză.

(5)   Informațiile menționate la alineatul (1) se publică pe site-urile instituțiilor Uniunii până la data de 30 iunie a exercițiului care urmează exercițiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic.

Site-urile instituțiilor Uniunii conține o trimitere la adresa site-ului unde pot fi găsite informațiile menționate la alineatul (1), dacă acestea nu sunt publicate direct pe un site specific al instituțiilor Uniunii.

Comisia pune la dispoziție, într-un mod corespunzător și la timp, informațiile despre un site unic, inclusiv o mențiune privind adresa acestuia, pe care sunt disponibile informațiile furnizate de persoanele, entitățile sau organismele menționate la alineatul (4).

(6)   În cazul publicării de date cu caracter personal, informațiile se elimină la doi ani după încheierea exercițiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic. Aceeași dispoziție se aplică în cazul datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială identifică una sau mai multe persoane fizice.

(1)   Cu excepția Comisiei, orice altă instituție a Uniunii întocmește o estimare a propriilor venituri și cheltuieli pe care o transmite Comisiei și, în paralel, spre informare, Parlamentului European și Consiliului, înainte de data de 1 iulie a fiecărui exercițiu.

(2)   Înaltul Reprezentant organizează consultări cu membrii Comisiei responsabili pentru politica de dezvoltare, politica de vecinătate, cooperarea internațională, ajutorul umanitar și reacția la crize, având ca obiect responsabilitățile care revin fiecăruia.

(3)   Comisia întocmește propriile sale estimări, pe care le transmite, Parlamentului European și Consiliului imediat după adoptare. Pentru întocmirea estimărilor sale, Comisia utilizează informațiile menționate la articolul 40.

(1)   Până la data de 1 septembrie a exercițiului care precede exercițiul execuției bugetului, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere care conține proiectul de buget. Comisia transmite propunerea respectivă parlamentelor naționale, spre informare.

Proiectul de buget conține o situație generală rezumativă a veniturilor și a cheltuielilor Uniunii și consolidează estimările menționate la articolul 39. Proiectul poate conține și estimări diferite de cele întocmite de instituțiile Uniunii.

Proiectul de buget este structurat și prezentat în conformitate cu articolele 47-52.

Fiecare dintre secțiunile proiectului de buget este precedată de o introducere redactată de instituția Uniunii vizată.

Comisia redactează introducerea generală la proiectul de buget. Introducerea generală cuprinde tabele financiare care prezintă principalele date pe titluri și justificările privind modificările creditelor de la un exercițiu financiar la altul pe categorii de cheltuieli din cadrul financiar multianual.

(2)   Pentru a furniza previziuni mai precise și mai fiabile referitoare la implicațiile bugetare ale legislației în vigoare și ale propunerilor legislative în curs, Comisia anexează la proiectul de buget o programare financiară indicativă pentru exercițiile următoare, structurată pe categorii de cheltuieli, domenii de politică și linii bugetare. Programarea financiară completă vizează categoriile de cheltuieli reglementate la punctul 30 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (37). Se furnizează date sintetice pentru categoriile de cheltuieli care nu sunt reglementate la punctul 30 din acordul interinstituțional menționat.

Programarea financiară indicativă se actualizează după adoptarea bugetului pentru a include rezultatele procedurii bugetare și orice altă decizie relevantă.

(3)   Comisia anexează la proiectul de buget:

Atunci când parteneriatele public-privat recurg la instrumente financiare, informațiile referitoare la instrumentele respective se includ în documentul de lucru menționat la alineatul (4).

(4)   În cazul în care recurge la instrumente financiare, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare instrument financiar, următoarele:

Documentul de lucru menționat la primul paragraf include, de asemenea, o prezentare generală a cheltuielilor administrative care decurg din plata comisioanelor de gestiune și a altor taxe financiare și de funcționare plătite pentru gestionarea instrumentelor financiare, în total și pentru fiecare parte gestionară și fiecare instrument financiar gestionat.

Comisia explică motivele pentru durata menționată la primul paragraf litera (f) și, după caz, prezintă un plan de acțiune în vederea reducerii duratei în cadrul procedurii anuale de descărcare de gestiune.

Documentul de lucru menționat la primul paragraf rezumă într-un tabel clar și concis informații pentru fiecare instrument financiar.

(5)   Atunci când Uniunea acordă o garanție bugetară, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare garanție bugetară și pentru fondul comun de provizionare:

(6)   În cazul în care recurge la fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acțiuni externe, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru detaliat cu privire la activitățile sprijinite prin intermediul respectivelor fonduri fiduciare, inclusiv:

(7)   Comisia anexează la proiectul de buget o listă care conține deciziile sale prin care se aplică amenzi în domeniul dreptului concurenței și precizează cuantumul fiecărei amenzi aplicate, împreună cu informațiile care arată dacă amenzile au devenit definitive sau dacă fac obiectul sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și, în cazul în care este posibil, informații privind data la care se preconizează că fiecare amendă va deveni definitivă.

(8)   Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru în care indică, pentru fiecare linie bugetară care beneficiază de venituri alocate interne sau externe:

(9)   Comisia anexează, de asemenea, la proiectul de buget orice alt document de lucru pe care îl consideră util pentru Parlamentul European și pentru Consiliu la evaluarea solicitărilor bugetare.

(10)   În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului (38), Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, împreună cu proiectul de buget, un document de lucru care prezintă, în mod exhaustiv:

(11)   De asemenea, documentul de lucru menționat la alineatul (10) prezintă:

(1)   Președintele Parlamentului European constată că bugetul a fost adoptat definitiv în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 314 alineatul (9) din TFUE și la articolul 106a din Tratatul Euratom.

(2)   De îndată ce s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, de la data de 1 ianuarie a exercițiului financiar următor sau de la data la care s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, dacă aceasta din urmă este ulterioară datei de 1 ianuarie, fiecare stat membru este obligat să facă plățile datorate Uniunii în condițiile prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 609/2014.

(1)   Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe venituri în următoarele împrejurări:

În cazul unor circumstanțe inevitabile, excepționale și neprevăzute, în special pentru mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe cheltuieli.

(2)   În aceleași circumstanțe ca la alineatul (1), cererile de bugete rectificative ale altor instituții ale Uniunii decât Comisia se transmit Comisiei.

Înainte de a prezenta un proiect de buget rectificativ, Comisia și celelalte instituții ale Uniunii în cauză examinează posibilitățile de realocare a creditelor relevante, ținând seama în special de o eventuală subutilizare a creditelor.

Bugetelor rectificative li se aplică articolul 43. Bugetele rectificative se justifică prin trimitere la bugetul ale cărui estimări le modifică.

(3)   Cu excepția unor circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător sau în cazul mobilizării Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, pentru care se poate prezenta un proiect de buget rectificativ în orice moment al exercițiului financiar, Comisia prezintă simultan Parlamentului European și Consiliului proiectele de bugete rectificative până la data de 1 septembrie a fiecărui exercițiu financiar. Comisia poate anexa un aviz la cererile de bugete rectificative ale altor instituții ale Uniunii.

(4)   Proiectele de bugete rectificative sunt însoțite de declarații justificative și de informațiile privind execuția bugetară pentru exercițiul financiar precedent și pentru cel curent disponibile la momentul întocmirii lor.

(1)   Parlamentul European și Consiliul clasifică veniturile Comisiei și veniturile și cheltuielile celorlalte instituții ale Uniunii, în funcție de natura sau destinația lor, în titluri, capitole, articole și posturi.

(2)   Situația cheltuielilor din secțiunea din buget aferentă Comisiei se prezintă pe baza unui nomenclator adoptat de Parlamentul European și de Consiliu, care prevede o clasificare în funcție de destinația cheltuielilor.

Fiecare titlu corespunde unui domeniu de politică, iar un capitol corespunde, de regulă, unui program sau unei activități.

Fiecare titlu poate cuprinde credite operaționale și credite administrative. Creditele administrative ale unui titlu se grupează într-un singur capitol.

Nomenclatorul bugetar respectă principiile specificității, bunei gestiuni financiare și transparenței. Acesta asigură claritatea și transparența necesare pentru procesul bugetar, facilitând identificarea principalelor obiective, astfel cum sunt reflectate în temeiurile juridice relevante, făcând posibilă alegerea priorităților politice și permițând o execuție eficientă și eficace.

(3)   Comisia poate cere adăugarea unei mențiuni simbolice pro memoria la o linie fără credite autorizate. O astfel de cerere se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

(4)   Atunci când sunt prezentate în funcție de destinații, creditele administrative pentru fiecare titlu se clasifică după cum urmează:

Cheltuielile administrative ale Comisiei de același tip pentru mai multe titluri se prezintă într-o situație rezumativă separată, clasificate în funcție de tip.

(1)   Bugetul nu cuprinde venituri negative, cu excepția cazului în care acestea rezultă din remunerarea negativă a depozitelor în total.

(2)   Resursele proprii plătite în temeiul Deciziei 2014/335/UE, Euratom sunt cuantumuri nete și se prezintă ca atare în buget în situația rezumativă a veniturilor.

(1)   Fiecare secțiune din buget poate să includă un titlu denumit „provizioane”. În titlul respectiv se înscriu credite în oricare dintre următoarele cazuri:

Creditele de la titlul respectiv pot fi utilizate doar după efectuarea unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din prezentul regulament, atunci când adoptarea actului de bază se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 din TFUE și, în toate celelalte cazuri, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 din prezentul regulament.

(2)   În cazul unor dificultăți serioase de execuție, Comisia poate propune, în cursul exercițiului financiar, transferul unor credite în titlul denumit „provizioane”. Parlamentul European și Consiliul decid cu privire la aceste transferuri în conformitate cu articolul 31.

(1)   Secțiunea din buget aferentă Comisiei include o rezervă pentru ajutoarele de urgență pentru țări terțe.

(2)   Rezerva menționată la alineatul (1) se utilizează înainte de sfârșitul exercițiului financiar prin intermediul unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 30 și 32.

(1)   Bugetul prezintă:

(2)   Pe lângă documentele menționate la alineatul (1), Parlamentul European și Consiliul pot anexa la buget orice alt document relevant.

(1)   Schemele de personal menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (c) constituie o limită absolută pentru fiecare instituție sau organ al Uniunii. Nu se poate face nicio încadrare de personal peste limita stabilită.

Cu toate acestea, cu excepția gradelor AD 14, AD 15 și AD 16, fiecare instituție sau organ al Uniunii își poate modifica schema de personal cu până la 10 % din posturile autorizate, cu următoarele condiții:

Cu trei săptămâni înainte de efectuarea modificărilor menționate la al doilea paragraf, instituțiile Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul despre intențiile lor în acest sens. Dacă există obiecții întemeiate formulate în acest termen de Parlamentul European sau de Consiliu, instituțiile Uniunii se abțin de la efectuarea modificărilor, aplicându-se procedura prevăzută la articolul 44.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, efectele desfășurării de activități cu normă redusă, autorizate de autoritatea împuternicită să facă numiri în conformitate cu Statutul funcționarilor, pot fi compensate prin alte încadrări de personal.

(1)   Comisia execută veniturile și cheltuielile bugetului în conformitate cu prezentul regulament, pe propria răspundere și în limitele creditelor autorizate.

(2)   Statele membre cooperează cu Comisia astfel încât creditele să fie utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

(1)   Creditele înscrise în buget pentru orice acțiune a Uniunii se pot folosi doar dacă a fost adoptat un act de bază.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) și sub rezerva condițiilor stabilite la alineatele (3), (4) și (5), următoarele credite se pot executa în absența unui act de bază, cu condiția ca acțiunile destinate finanțării să intre sub incidența competențelor Uniunii:

(3)   În ceea ce privește creditele menționate la alineatul (2) litera (a), creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget numai pentru două exerciții financiare consecutive. Cuantumul total al creditelor pentru proiecte-pilot nu depășește 40 000 000 EUR într-un exercițiu financiar.

(4)   În ceea ce privește creditele menționate la alineatul (2) litera (b), acțiunile pregătitoare urmează o abordare coerentă și pot lua forme diferite. Creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget pentru cel mult trei exerciții financiare consecutive. Procedura de adoptare a actului de bază relevant se încheie înainte de sfârșitul celui de-al treilea exercițiu financiar. În cursul procedurii respective, angajarea creditelor corespunde caracteristicilor specifice ale acțiunii pregătitoare în ceea ce privește activitățile prevăzute, obiectivele urmărite și destinatarii acesteia. În consecință, cuantumul creditelor angajate nu corespunde cuantumului celor prevăzute pentru finanțarea acțiunii definitive propriu-zise.

Cuantumul total al creditelor pentru acțiunile pregătitoare noi menționate la alineatul (2) litera (b) nu depășește 50 000 000 EUR într-un exercițiu financiar, iar cuantumul total al creditelor angajate efectiv pentru acțiuni pregătitoare nu depășește 100 000 000 EUR.

(5)   În ceea ce privește creditele menționate la alineatul (2) litera (c), măsurile pregătitoare se limitează la o perioadă scurtă și sunt destinate stabilirii condițiilor pentru acțiunile Uniunii în îndeplinirea obiectivelor PESC și pentru adoptarea instrumentelor juridice necesare.

În sensul operațiunilor de gestionare a crizelor de către Uniune, măsurile pregătitoare sunt destinate, printre altele, evaluării cerințelor operaționale, asigurării unei prime desfășurări rapide a resurselor sau realizării pe teren a condițiilor de inițiere a operațiunii. Măsurile pregătitoare se aprobă de către Consiliu, la propunerea Înaltului Reprezentant.

Pentru a asigura punerea rapidă în aplicare a măsurilor pregătitoare, Înaltul Reprezentant informează Parlamentul European și Comisia în cel mai scurt timp cu privire la intenția Consiliului de a iniția o măsură pregătitoare, în special în legătură cu resursele estimate necesare în acest scop. Comisia ia toate măsurile necesare pentru a asigura plata rapidă a fondurilor.

Finanțarea măsurilor convenite de Consiliu pentru pregătirea operațiilor Uniunii de gestionare a crizelor în temeiul titlului V din Tratatul UE acoperă costurile marginale care decurg în mod direct din trimiterea pe teren a unei misiuni sau a unei echipe specifice care include, printre altele, personal din instituțiile Uniunii, inclusiv asigurarea pentru un grad ridicat de risc, costurile de călătorie și de cazare și diurnele.

(1)   Comisia conferă celorlalte instituții ale Uniunii competențele necesare executării secțiunii din buget care le este destinată.

(2)   Pentru a facilita execuția creditelor lor, instituțiile Uniunii pot încheia acorduri la nivelul serviciilor între ele care prevăd condițiile care reglementează prestarea de servicii, furnizarea de produse, executarea lucrărilor sau a contractelor imobiliare.

Aceste acorduri permit transferul de credite sau recuperarea costurilor care rezultă din executarea acestora.

(3)   Acordurile la nivelul serviciilor menționate la alineatul (2) pot, de asemenea, să fie încheiate între departamente ale instituțiilor Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene, organisme sau persoane cărora li se încredințează punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, precum și cu Biroul secretarului general al Consiliului superior al școlilor europene. Comisia și celelalte instituții ale Uniunii raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la acordurile la nivelul serviciilor pe care le încheie cu alte instituții ale Uniunii.

(1)   Comisia și fiecare dintre celelalte instituții ale Uniunii își pot delega, în cadrul departamentelor proprii, competențele de execuție bugetară în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul regulament și de normele lor interne, în limitele stabilite în actul de delegare. Cei împuterniciți în acest mod acționează numai în limitele competențelor care le-au fost conferite în mod expres.

(2)   În plus față de alineatul (1), Comisia își poate delega competențele de execuție bugetară pentru creditele operaționale înscrise în propria sa secțiune din buget șefilor delegațiilor Uniunii și, pentru a asigura continuitatea activității în caz de absență, șefilor adjuncți ai delegațiilor Uniunii. O astfel de delegare nu aduce atingere responsabilității șefilor delegațiilor Uniunii pentru execuția bugetară. În cazul în care absența unui șef al delegației Uniunii depășește patru săptămâni, Comisia își revizuiește decizia de delegare a competențelor de execuție bugetară. Atunci când acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați ai Comisiei, șefii delegațiilor Uniunii și, în absența acestora, șefii adjuncți ai delegațiilor aplică normele utilizate de Comisie pentru execuția bugetului și le revin aceleași sarcini, obligații și responsabilități ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al Comisiei.

Comisia poate retrage delegarea de competențe menționată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.

În sensul primului paragraf, Înaltul Reprezentant ia măsurile necesare pentru a facilita cooperarea dintre delegațiile Uniunii și serviciile Comisiei.

(3)   SEAE poate, în mod excepțional, să își delege competențele de execuție bugetară pentru creditele administrative aferente propriei secțiuni din buget personalului Comisiei din delegațiile Uniunii, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura continuitatea în administrarea unor astfel de delegații în absența ordonatorului de credite competent al SEAE din țara în care își are sediul delegația acestuia. În cazurile excepționale în care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați ai SEAE, membrii personalului Comisiei din delegațiile Uniunii aplică normele interne ale SEAE pentru execuția bugetului și le revin aceleași sarcini, obligații și responsabilități ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al SEAE.

SEAE poate retrage delegarea de competențe menționată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.

(1)   Actorilor financiari în sensul capitolului 4 de la prezentul titlu și celorlalte persoane, inclusiv autorități naționale la orice nivel, implicate în execuția bugetară în cadrul gestiunii directe, indirecte și partajate a bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum și în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Uniunii. De asemenea, aceștia iau măsurile adecvate pentru a preveni apariția unui conflict de interese în ceea ce privește funcțiile aflate în responsabilitatea lor și pentru a aborda situațiile care pot fi, în mod obiectiv, percepute ca un conflict de interese.

(2)   În cazul în care există un risc de conflict de interese care implică un membru al personalului unei autorități naționale, persoana în cauză sesizează superiorul său ierarhic cu privire la acest aspect. Atunci când un astfel de risc există pentru personalul care intră sub incidența Statutului funcționarilor, persoana în cauză sesizează ordonatorul de credite delegat relevant. Superiorul ierarhic sau ordonatorul de credite delegat relevant confirmă în scris dacă se constată existența unui conflict de interese. Atunci când se constată existența unui conflict de interese, autoritatea împuternicită să facă numiri sau autoritatea națională relevantă se asigură că persoana în cauză încetează toate activitățile în legătură cu respectiva chestiune. Ordonatorul de credite delegat relevant sau autoritatea națională relevantă se asigură că orice măsuri ulterioare adecvate se iau în conformitate cu legislația aplicabilă.

(3)   În sensul alineatului (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viața afectivă, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.

(1)   Comisia execută bugetul în unul dintre următoarele moduri:

În ceea ce privește litera (c) punctul (vi) de la primul paragraf, cuantumul garanțiilor financiare solicitate poate fi prevăzut în actul de bază relevant și poate fi limitat la cuantumul maxim al contribuției Uniunii la organismul în cauză. În cazul în care există mai mulți garanți, repartizarea cuantumului datoriei totale care urmează să fie acoperită de garanții se precizează în acordul de contribuție, care poate să prevadă că răspunderea fiecărui garant în parte este proporțională cu cota contribuției sale la organismul în cauză.

(2)   În scopul gestiunii directe, Comisia poate utiliza instrumentele menționate la titlurile VII, VIII, IX, X și XII.

În scopul gestiunii partajate, instrumentele de execuție bugetară sunt cele prevăzute în normele sectoriale.

În scopul gestiunii indirecte, Comisia aplică titlul VI și, în cazul instrumentelor financiare și al garanțiilor bugetare, titlurile VI și X. Entitățile de executare aplică instrumentele de execuție bugetară stabilite în acordul de contribuție în cauză.

(3)   Comisia este răspunzătoare de execuția bugetului în conformitate cu articolul 317 din TFUE și nu poate delega sarcinile respective unor terți în cazul în care aceste sarcini presupun o marjă largă de discreție care implică opțiuni de natură politică.

Comisia nu externalizează, prin intermediul unor contracte în conformitate cu titlul VII din prezentul regulament, sarcini care implică exercitarea unei autorități publice și a unor competențe discreționare de decizie.

(1)   În cazul în care Comisia execută bugetul prin gestiune partajată, sarcinile legate de execuția bugetară se deleagă statelor membre. Comisia și statele membre respectă principiile bunei gestiuni financiare, transparenței și nediscriminării și asigură vizibilitatea acțiunilor Uniunii atunci când gestionează fonduri ale Uniunii. În acest scop, Comisia și statele membre își îndeplinesc obligațiile care le revin în materie de control și de audit și își asumă responsabilitățile care rezultă din acestea, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament. În normele sectoriale se stabilesc dispoziții complementare.

(2)   În îndeplinirea sarcinilor legate de execuția bugetului, statele membre adoptă toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare și administrative, pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii, și anume:

Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, statele membre, respectând, totodată, principiul proporționalității și în conformitate cu prezentul articol și cu normele sectoriale relevante, efectuează controale ex ante și ex post și, dacă este cazul, verificări la fața locului pe eșantioane reprezentative și/sau eșantioane bazate pe riscuri ale operațiunilor. De asemenea, acestea recuperează fondurile plătite în mod necuvenit și inițiază procedurile judiciare necesare în acest scop.

Statele membre impun destinatarilor sancțiuni cu caracter eficace, disuasiv și proporțional, dacă sunt prevăzute în normele sectoriale sau în dispozițiile specifice din dreptul intern.

Ca parte a evaluării riscurilor și în conformitate cu normele sectoriale, Comisia monitorizează sistemele de gestiune și control instituite în statele membre. În acțiunile sale de auditare, Comisia respectă principiul proporționalității și ține seama de nivelul de risc evaluat în conformitate cu normele sectoriale.

(3)   În conformitate cu criteriile și procedurile specificate în normele sectoriale, statele membre desemnează, la nivelul adecvat, organismele responsabile de gestiunea și controlul fondurilor Uniunii. Organismele respective pot îndeplini, de asemenea, sarcini care nu au legătură cu gestiunea fondurilor Uniunii și pot încredința o parte din aceste sarcini altor organisme.

Pentru a lua decizia privind desemnarea organismelor, statele membre pot analiza dacă sistemele de gestiune și control sunt în esență aceleași ca cele deja existente în perioada anterioară și dacă aceste sisteme au funcționat în mod eficace.

În cazul în care rezultatele auditului și ale controalelor arată că organismele desemnate nu mai respectă criteriile stabilite în normele sectoriale, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deficiențele acelor organisme în executarea sarcinilor sunt remediate, inclusiv prin încetarea desemnării în conformitate cu normele sectoriale.

Normele sectoriale definesc rolul Comisiei în procesul stabilit la prezentul alineat.

(4)   Organismele desemnate în temeiul alineatului (3):

Orice acțiune de prelucrare a datelor cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679.

(5)   Organismele desemnate în conformitate cu alineatul (3) pun la dispoziția Comisiei, până la data de 15 februarie a exercițiului financiar următor:

(6)   Conturile menționate la alineatul (5) litera (a) includ prefinanțarea și sumele pentru care sunt în curs sau au fost deja încheiate proceduri de recuperare. Conturile sunt însoțite de o declarație de gestiune prin care se confirmă că, în opinia responsabililor cu gestiunea fondurilor:

(7)   Conturile menționate la alineatul (5) litera (a) și rezumatul menționat la litera (b) de la respectivul alineat sunt însoțite de avizul unui organism independent de audit, emis în conformitate cu standardele de audit acceptate pe plan internațional. Acest aviz stabilește dacă conturile redau o imagine corectă și fidelă, dacă cheltuielile prezentate Comisiei spre rambursare sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare și dacă sistemele de control existente funcționează în mod corespunzător. Avizul menționează, de asemenea, dacă auditul pune sub semnul întrebării afirmațiile din cuprinsul declarației de gestiune menționate la alineatul (6).

Termenul de 15 februarie menționat la alineatul (5) poate fi prelungit în mod excepțional de către Comisie până la data de 1 martie, în urma unei informări din partea statului membru interesat.

Statele membre pot publica, la nivelul adecvat, informațiile menționate la alineatele (5) și (6) și la prezentul alineat.

În plus, statele membre pot prezenta Parlamentului European, Consiliului și Comisiei declarații semnate la nivelul adecvat, pe baza informațiilor menționate la alineatele (5) și (6) și la prezentul alineat.

(8)   Pentru a se asigura că fondurile Uniunii sunt utilizate în conformitate cu normele aplicabile, Comisia:

Comisia ridică în întregime sau parțial întreruperea termenelor de plată sau suspendarea plăților după ce statul membru în cauză își prezintă observațiile și imediat ce acesta a luat măsurile necesare. Raportul anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9) vizează toate obligațiile prevăzute la prezentul alineat.

(9)   Normele sectoriale țin seama de necesitățile programelor de cooperare teritorială europeană în ceea ce privește, în special, conținutul declarației de gestiune, procesul prevăzut la alineatul (3) și funcția de audit.

(10)   Comisia alcătuiește un registru al organismelor responsabile de activitățile de gestiune, de certificare și de audit, în temeiul normelor sectoriale.

(11)   Statele membre pot utiliza resursele care le sunt alocate în cadrul gestiunii partajate în combinație cu operațiuni și instrumente instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1017 în conformitate cu condițiile prevăzute în normele sectoriale relevante.

(1)   Înainte de instituirea unui nou oficiu european, Comisia efectuează o analiză cost-beneficiu și o evaluare a riscurilor asociate, informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatele acestora și propune introducerea creditelor necesare într-o anexă la secțiunea din buget aferentă Comisiei.

(2)   În cadrul sferei lor de competență, oficiile europene:

(3)   Prezenta secțiune se aplică funcționării OLAF, cu excepția alineatului (4) de la prezentul articol, a articolului 66 și a articolului 67 alineatele (1), (2) și (3).

(4)   Auditorul intern al Comisiei își exercită toate responsabilitățile stabilite în capitolul 8 din prezentul titlu.

(1)   Creditele autorizate pentru execuția sarcinilor obligatorii ale fiecărui oficiu european se înscriu la o linie bugetară specială în cadrul secțiunii din buget aferente Comisiei și se stabilesc în detaliu într-o anexă la secțiunea respectivă.

Anexa menționată la primul paragraf se prezintă sub forma unei situații a veniturilor și cheltuielilor, subdivizată în același fel ca și secțiunile bugetului.

Creditele înscrise în anexa respectivă:

(2)   Pentru creditele înscrise în anexă pentru fiecare oficiu european, Comisia deleagă directorului oficiului european în cauză competențele de ordonator de credite, în conformitate cu articolul 73.

(3)   Schema de personal a fiecărui oficiu european se anexează la cea a Comisiei.

(4)   Directorul fiecărui oficiu european ia deciziile cu privire la transferuri în cadrul anexei menționate la alineatul (1). Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în legătură cu aceste transferuri.

(1)   Pentru sarcinile neobligatorii menționate la articolul 64 alineatul (2) litera (b), un oficiu european:

(2)   În cazurile menționate la alineatul (1) litera (a), instituțiile Uniunii, organele Uniunii și alte oficii europene în cauză stabilesc limitele și condițiile delegării de competențe. O astfel de delegare se stabilește în conformitate cu actul de instituire a oficiului european, în special în ceea ce privește condițiile și modalitățile aferente delegării.

(3)   În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), directorul oficiului european, în conformitate cu actul de instituire a oficiului, adoptă dispozițiile specifice care reglementează îndeplinirea sarcinilor, recuperarea costurilor suportate și ținerea evidenței contabile corespunzătoare. Oficiul european raportează rezultatele acestei evidențe contabile instituțiilor Uniunii, organelor Uniunii sau altor oficii europene în cauză.

(1)   Fiecare oficiu european ține o evidență contabilă a propriilor cheltuieli, permițând astfel determinarea procentului din serviciile sale prestat fiecărei instituții a Uniunii, fiecărui organ al Uniunii sau fiecărui oficiu european. Directorul oficiului european în cauză, după aprobarea de către comitetul de conducere, adoptă criteriile pe care se bazează evidența contabilă.

(2)   Comentariile referitoare la linia bugetară specifică, la care sunt înscrise creditele totale pentru fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competențe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a), prezintă o estimare a costurilor serviciilor prestate de oficiul în cauză fiecăreia dintre instituțiile Uniunii, organele Uniunii și celelalte oficii europene în cauză. Această estimare se bazează pe evidența contabilă prevăzută la prezentul articol alineatul (1).

(3)   Fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competențe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a) notifică instituțiilor Uniunii, organelor Uniunii și celorlalte oficii europene în cauză rezultatele evidenței contabile prevăzute la prezentul articol alineatul (1).

(4)   Evidențele contabile ale tuturor oficiilor europene fac parte integrantă din conturile Uniunii în conformitate cu articolul 241.

(5)   Contabilul Comisiei, hotărând la propunerea comitetului de conducere al oficiului european în cauză, poate delega unui membru al personalului oficiului european unele dintre sarcinile contabilului de colectare a veniturilor și de plată a cheltuielilor efectuate direct de către oficiul european în cauză.

(6)   Pentru acoperirea necesarului de numerar al oficiului european, Comisia, hotărând pe baza unei propuneri a comitetului de conducere, poate deschide conturi bancare sau conturi curente poștale în numele său. Soldul anual de trezorerie se regularizează și se ajustează între oficiul european în cauză și Comisie la sfârșitul exercițiului financiar.

(1)   Comisia poate delega agențiilor executive competențe pentru a pune în aplicare, parțial sau integral, un program sau un proiect al Uniunii, inclusiv proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare și execuția cheltuielilor administrative, în numele și sub răspunderea sa, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului (40). Agențiile executive sunt instituite printr-o decizie a Comisiei și au personalitate juridică în temeiul dreptului Uniunii. Acestea primesc o contribuție anuală.

(2)   Directorii agențiilor executive acționează în calitate de ordonatori de credite delegați cu privire la execuția creditelor operaționale legate de programele Uniunii pe care le gestionează integral sau parțial.

(3)   Comitetul director al unei agenții executive poate conveni cu Comisia ca funcția de contabil al agenției executive în cauză să fie îndeplinită de contabilul Comisiei. Comitetul director poate, de asemenea, să încredințeze contabilului Comisiei o parte din sarcinile contabilului agenției executive în cauză, ținând cont de raportul cost-beneficiu. În ambele cazuri, se iau măsurile necesare pentru evitarea eventualelor conflicte de interese.

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 din prezentul Regulament pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom care au personalitate juridică și beneficiază de contribuții de la buget.

(2)   Respectivul regulament financiar-cadru se bazează pe principiile și normele prevăzute de prezentul regulament, ținând seama de caracteristicile specifice ale organelor menționate la alineatul (1).

(3)   Normele financiare aplicabile organelor menționate la alineatul (1) nu se îndepărtează de regulamentul financiar-cadru decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru și sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.

(4)   Descărcarea de gestiune pentru execuția bugetelor organelor menționate la alineatul (1) este acordată de Parlamentul European la recomandarea Consiliului. Organele menționate la alineatul (1) cooperează pe deplin cu instituțiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune și furnizează, dacă este cazul, informațiile suplimentare necesare, inclusiv prin participarea la reuniuni ale organismelor corespunzătoare.

(5)   Auditorul intern al Comisiei exercită cu privire la organele menționate la alineatul (1) aceleași competențe ca și cele pe care le exercită în privința Comisiei.

(6)   Un auditor extern independent verifică dacă în conturile anuale ale fiecăruia dintre organele menționate la prezentul articol alineatul (1) sunt prezentate în mod corespunzător veniturile, cheltuielile și situația financiară a acestuia, înainte ca acestea să fie consolidate în conturile finale ale Comisiei. În absența unor dispoziții contrare în actul de bază relevant, Curtea de Conturi întocmește un raport anual specific pentru fiecare organ, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 287 alineatul (1) din TFUE. La întocmirea raportului respectiv, Curtea de Conturi ia în considerare activitatea de audit desfășurată de auditorul extern independent, precum și măsurile luate pe baza constatărilor auditorului.

(7)   Toate aspectele legate de auditurile externe independente menționate la alineatul (6), inclusiv constatările consemnate, rămân în responsabilitatea deplină a Curții de Conturi.

(1)   Funcțiile ordonatorului de credite și cele ale contabilului sunt separate și incompatibile între ele.

(2)   Fiecare instituție a Uniunii pune la dispoziția fiecărui actor financiar resursele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor care îi revin și o cartă în care sunt descrise în detaliu sarcinile, drepturile și obligațiile sale.

(1)   Fiecare instituție a Uniunii exercită funcțiile de ordonator de credite.

(2)   În sensul prezentului titlu, „personal” înseamnă persoanele cărora li se aplică Statutul funcționarilor.

(3)   Fiecare instituție a Uniunii, în conformitate cu regulamentul său de procedură, deleagă funcțiile de ordonator de credite personalului de nivel adecvat. În cadrul normelor sale administrative interne, instituția stabilește personalul căruia îi deleagă respectivele funcții, sfera de aplicare a competențelor delegate și dacă respectivele competențe pot fi subdelegate de către persoanele cărora le-au fost delegate.

(4)   Competențele de ordonator de credite sunt delegate sau subdelegate numai personalului.

(5)   Ordonatorul de credite competent acționează în limitele stabilite prin actul de delegare sau de subdelegare. Ordonatorul de credite competent poate fi asistat de unul sau mai mulți membri ai personalului însărcinați să efectueze, sub responsabilitatea sa, anumite operațiuni necesare pentru execuția bugetului și pentru producerea de informații financiare și de gestiune.

(6)   Fiecare instituție a Uniunii și fiecare organ al Uniunii menționat la articolul 70 informează Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi, și contabilul Comisiei, în termen de două săptămâni, cu privire la numirea și încetarea exercitării funcției ordonatorilor de credite delegați, a auditorilor interni și a contabililor și cu privire la toate normele interne pe care le adoptă în materie de chestiuni financiare.

(7)   Fiecare instituție a Uniunii informează Curtea de Conturi cu privire la deciziile de delegare și cu privire la desemnarea administratorilor conturilor de avans în temeiul articolelor 79 și 88.

(1)   În instituția Uniunii în cauză, ordonatorul de credite răspunde de execuția veniturilor și a cheltuielilor în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, inclusiv prin asigurarea raportării privind performanța, și de asigurarea respectării cerințelor de legalitate și regularitate și de egalitate de tratament al destinatarilor.

(2)   În sensul prezentului articol alineatul (1), în conformitate cu articolul 36 și cu standardele minime adoptate de fiecare instituție a Uniunii și ținând seama în mod corespunzător de riscurile asociate mediului de gestiune și naturii acțiunilor finanțate, ordonatorul de credite delegat stabilește structura organizatorică și sistemele interne de control adecvate pentru îndeplinirea funcțiilor sale. Instituirea acestei structuri și a acestor sisteme se bazează pe o analiză exhaustivă a riscurilor, care ține seama de considerațiile privind raportul cost-eficacitate și performanța acestora.

(3)   Pentru execuția cheltuielilor, ordonatorul de credite competent își asumă angajamente bugetare și juridice, lichidează cheltuieli, ordonanțează plăți și desfășoară activitățile preliminare în vederea execuției creditelor.

(4)   Pentru execuția veniturilor, ordonatorul de credite competent efectuează estimări ale creanțelor, realizează o constatare a creanțelor de recuperat și emite ordine de recuperare. Dacă este cazul, ordonatorul de credite competent renunță la creanțele constatate.

(5)   Pentru a preveni erorile și neregulile înainte ca operațiunile să fie autorizate și pentru a reduce riscurile de neîndeplinire a obiectivelor, fiecare operațiune face obiectul a cel puțin unui control ex ante referitor la aspectele sale operaționale și financiare, pe baza unei strategii de control multianuale care ia în considerare riscurile.

Frecvența și intensitatea controalelor ex ante sunt stabilite de ordonatorul de credite competent, ținând seama atât de rezultatele controalelor anterioare, cât și de considerațiile bazate pe analiza riscurilor și de cele privind raportul cost-eficacitate, pe baza propriei analize a riscurilor a ordonatorului de credite. În cazul în care există îndoieli, ordonatorul de credite competent pentru validarea operațiunilor respective solicită, în cadrul controlului ex ante, informații suplimentare sau efectuează un control la fața locului în vederea obținerii unei asigurări rezonabile.

Pentru o operațiune dată, verificarea se realizează de alți membri ai personalului decât cei care au inițiat operațiunea. Membrii personalului care realizează verificarea nu se află în subordinea membrilor personalului care au inițiat operațiunea.

(6)   Ordonatorul de credite delegat poate efectua controale ex post pentru a detecta și a corecta erorile și neregulile din cadrul operațiunilor după ce acestea au fost autorizate. Aceste controale, care pot fi organizate pe bază de sondaj, în funcție de riscuri, țin seama de rezultatele controalelor anterioare, precum și de considerațiile privind raportul cost-eficacitate și performanța.

Controalele ex post sunt efectuate de alți membri ai personalului decât cei care efectuează controalele ex ante. Membrii personalului însărcinați cu efectuarea controalelor ex post nu se află în subordinea membrilor personalului însărcinați cu efectuarea controalelor ex ante.

Normele și modalitățile, inclusiv calendarele de desfășurare a auditurilor beneficiarilor sunt clare, coerente și transparente și sunt puse la dispoziție beneficiarilor la semnarea acordului de grant.

(7)   Ordonatorii de credite competenți și personalul competent pentru execuția bugetară au competențele profesionale necesare.

În fiecare instituție a Uniunii, ordonatorul de credite delegat se asigură:

(8)   Dacă un membru al personalului implicat în gestiunea financiară și controlul operațiunilor consideră că o decizie pe care trebuie să o aplice sau să o accepte la solicitarea superiorului său implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare ori normelor profesionale pe care trebuie să le respecte, acesta își informează superiorul ierarhic. Dacă informarea se face în scris, superiorul ierarhic răspunde în scris. În cazul în care superiorul ierarhic nu ia măsuri sau confirmă decizia ori instrucțiunea inițială, iar membrul personalului consideră că această confirmare nu constituie un răspuns rezonabil la preocuparea sa, membrul personalului informează în scris ordonatorul de credite delegat. În cazul în care ordonatorul de credite delegat nu răspunde într-un interval rezonabil, date fiind circumstanțele cazului și, în orice caz, în termen de o lună, membrul personalului informează comitetul relevant menționat la articolul 143.

În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele Uniunii, membrul personalului informează autoritățile și organismele desemnate în Statutul funcționarilor și în deciziile instituțiilor Uniunii privind clauzele și condițiile investigațiilor interne referitoare la prevenirea fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale care dăunează intereselor Uniunii. În contractele cu auditorii externi care auditează gestiunea financiară a Uniunii se include obligația auditorului extern de a informa ordonatorul de credite delegat cu privire la orice activitate ilegală, de fraudă sau de corupție suspectată care poate prejudicia interesele Uniunii.

(9)   Ordonatorul de credite delegat prezintă instituției Uniunii de care aparține un raport anual de activitate cu privire la îndeplinirea funcțiilor care îi revin, raport care cuprinde informații financiare și de gestiune, inclusiv rezultatele controalelor, în care declară că, exceptând situațiile în care se specifică altfel în cadrul unor obiecții emise cu privire la anumite domenii de venituri și de cheltuieli, a obținut o asigurare rezonabilă conform căreia:

Raportul anual de activitate include informații privind operațiunile desfășurate, în raport cu obiectivele și considerațiile privind performanța stabilite în planurile strategice, riscurile asociate respectivelor operațiuni, utilizarea resurselor furnizate, precum și eficiența și eficacitatea sistemelor de control intern. Raportul include o evaluare globală a costurilor și a beneficiilor controalelor, precum și informații referitoare la măsura în care cheltuielile operaționale autorizate contribuie la realizarea obiectivelor strategice ale Uniunii și generează o valoare adăugată europeană. Comisia pregătește un rezumat al rapoartelor anuale de activitate pentru exercițiul precedent.

Rapoartele anuale de activitate pentru exercițiul financiar ale ordonatorilor de credite și, după caz, ale ordonatorilor de credite delegați ai instituțiilor Uniunii, organelor Uniunii, oficiilor și agențiilor europene se publică până la data de 1 iulie a exercițiului financiar următor pe site-ul instituției Uniunii, organului Uniunii, oficiului sau agenției europene respective, într-o formă ușor accesibilă, cu respectarea considerațiilor de confidențialitate și de securitate justificate în mod corespunzător.

(10)   Ordonatorul de credite delegat înregistrează, pentru fiecare exercițiu financiar, contractele încheiate prin procedurile de negociere în conformitate cu punctul 11.1 literele (a)-(f) și la punctul 39 din anexa I. Dacă proporția procedurilor de negociere în raport cu numărul contractelor atribuite de același ordonator de credite delegat crește considerabil față de exercițiile anterioare sau dacă proporția în cauză este în mod clar mai mare decât media înregistrată pentru instituția Uniunii, ordonatorul de credite competent prezintă instituției Uniunii un raport în care precizează toate măsurile luate pentru inversarea tendinței respective. Fiecare instituție a Uniunii trimite Parlamentului European și Consiliului un raport privind procedurile de negociere. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menționate la prezentul articol alineatul (9).

(1)   Atunci când șefii delegațiilor Uniunii acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), aceștia se află în subordinea Comisiei, ca instituție a Uniunii responsabilă de definirea, exercitarea, monitorizarea și evaluarea funcțiilor și a responsabilităților care le revin în calitate de ordonatori de credite subdelegați și cooperează strâns cu Comisia în ceea ce privește execuția adecvată a fondurilor, pentru a asigura, în special, legalitatea și regularitatea operațiunilor financiare, respectarea principiului bunei gestiuni financiare în gestionarea fondurilor și protecția efectivă a intereselor financiare ale Uniunii. Aceștia intră sub incidența normelor interne ale Comisiei și a Cartei Comisiei pentru executarea sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate. Pentru îndeplinirea funcțiilor care le revin, aceștia pot beneficia de asistență din partea personalului Comisiei din delegațiile Uniunii.

În acest sens, șefii delegațiilor Uniunii iau măsurile necesare pentru a preveni orice situație care este probabil să pună în pericol capacitatea Comisiei de a-și îndeplini responsabilitățile în ceea ce privește execuția bugetului care le-a fost subdelegată, precum și orice conflict de priorități care ar putea avea un impact asupra executării sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.

În cazul apariției unei situații sau a unui conflict dintre cele menționate la al doilea paragraf, șefii delegațiilor Uniunii informează fără întârziere directorii generali competenți din cadrul Comisiei și al SEAE cu privire la acest aspect. Directorii generali respectivi iau măsurile necesare pentru remedierea situației.

(2)   În cazul în care se găsesc în situația menționată la articolul 74 alineatul (8), șefii delegațiilor Uniunii fac apel la comitetul menționat la articolul 143. În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele Uniunii, aceștia informează autoritățile și organismele desemnate de legislația aplicabilă.

(3)   Șefii delegațiilor Uniunii care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), prezintă rapoarte ordonatorului lor de credite delegat, astfel încât acesta din urmă să poată integra rapoartele în cauză în raportul său anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9). Rapoartele prezentate de șefii delegațiilor Uniunii cuprind informații privind eficiența și eficacitatea sistemelor de control intern instituite în cadrul delegației lor, precum și informații privind gestiunea operațiunilor care le-au fost subdelegate, și oferă asigurarea prevăzută la articolul 92 alineatul (5) al treilea paragraf. Rapoartele respective se anexează la raportul anual de activitate al ordonatorului de credite delegat și se pun la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului, ținându-se cont, dacă este cazul, de caracterul lor confidențial.

Șefii delegațiilor Uniunii cooperează pe deplin cu instituțiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune și furnizează, după caz, informațiile suplimentare necesare. În acest context, li se poate solicita să participe la reuniuni ale organismelor relevante și să ofere asistență ordonatorului de credite delegat competent.

Șefii delegațiilor Uniunii care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), răspund tuturor solicitărilor adresate de către ordonatorul de credite delegat al Comisiei la cererea Comisiei sau, în contextul descărcării de gestiune, la cererea Parlamentului European.

Comisia se asigură că subdelegarea de competențe către șefii delegațiilor Uniunii nu aduce atingere procedurii de descărcare de gestiune prevăzute la articolul 319 din TFUE.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) se aplică, de asemenea, șefilor adjuncți ai delegațiilor Uniunii atunci când acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați în absența șefilor delegațiilor Uniunii.

(1)   Fiecare instituție a Uniunii desemnează un contabil care răspunde, în instituția respectivă, de următoarele aspecte:

În ceea ce privește sarcinile menționate la litera (e) de la primul paragraf, contabilul este împuternicit să verifice în orice moment conformitatea cu criteriile de validare.

(2)   Responsabilitățile contabilului SEAE vizează numai secțiunea din buget aferentă SEAE, astfel cum este executată de acest organism. Contabilul Comisiei rămâne responsabil de întreaga secțiune din buget aferentă Comisiei, inclusiv pentru operațiunile contabile referitoare la credite subdelegate șefilor delegațiilor Uniunii.

De asemenea, contabilul Comisiei acționează în calitate de contabil al SEAE în ceea ce privește execuția secțiunii din buget aferente SEAE.

(1)   Fiecare instituție a Uniunii numește un contabil din rândul funcționarilor cărora li se aplică Statutul funcționarilor.

Contabilul este ales de instituția Uniunii ținând seama de competența sa deosebită dovedită pe baza diplomelor de studii sau a experienței profesionale echivalente.

(2)   Două sau mai multe instituții sau organe ale Uniunii pot numi același contabil.

În acest caz, ele iau măsurile necesare pentru evitarea oricărui conflict de interese.

(3)   În cazul încetării exercitării funcției contabilului se întocmește fără întârziere o balanță de verificare.

(4)   Balanța de verificare însoțită de un raport de predare este transmisă noului contabil de contabilul a cărui funcție încetează sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către un funcționar din departamentul său.

Noul contabil semnează balanța de verificare, în semn de acceptare, în termen de cel mult o lună de la data transmiterii și poate formula obiecții.

Raportul de predare conține rezultatul balanței de verificare și eventualele obiecții formulate.

(1)   Normele contabile care trebuie aplicate de instituțiile Uniunii, de oficiile europene și de agențiile și de organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2 se bazează pe standardele contabile acceptate la nivel internațional pentru sectorul public. Contabilul Comisiei adoptă aceste norme după consultarea contabililor celorlalte instituții ale Uniunii, ai oficiilor europene și ai organelor Uniunii.

(2)   Contabilul se poate abate de la standardele menționate la alineatul (1) dacă estimează că acest lucru este necesar pentru a reda o imagine corectă a activelor și pasivelor, a cheltuielilor, a veniturilor și a fluxurilor de numerar. Atunci când o normă contabilă se abate semnificativ de la standardele respective, în notele la situațiile financiare se precizează acest fapt și motivele care stau la baza lui.

(3)   Normele contabile menționate la alineatul (1) stabilesc structura și conținutul situațiilor financiare, precum și principiile contabile subiacente conturilor.

(4)   Rapoartele privind execuția bugetară menționate la articolul 241 respectă principiile bugetare stabilite în prezentul regulament. Acestea prezintă o evidență detaliată a execuției bugetare. În aceste rapoarte se înregistrează toate operațiunile de venituri și cheltuieli prevăzute în prezentul titlu și se redă o imagine corectă a operațiunilor respective.

(1)   Contabilul fiecărei instituții sau fiecărui organ ale Uniunii întocmește și păstrează la zi o documentație care descrie organizarea conturilor și procedurile contabile din instituția sau organul Uniunii de care aparține.

(2)   Veniturile și cheltuielile se înregistrează în sistemul computerizat, în funcție de natura economică a operațiunii, drept venituri sau cheltuieli curente sau drept capital.

(1)   Contabilul Comisiei este responsabil de stabilirea planurilor de conturi armonizate care urmează să fie aplicate de instituțiile Uniunii, de oficiile europene și de agențiile și de organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2.

(2)   Contabilul obține de la ordonatorii de credite toate informațiile necesare pentru întocmirea conturilor care oferă o imagine corectă a situației financiare a instituțiilor Uniunii și a execuției bugetare. Ordonatorii de credite garantează fiabilitatea informațiilor respective.

(3)   Înainte de adoptarea conturilor de către instituția Uniunii sau de către organul Uniunii menționat la articolul 70, contabilul le semnează, certificând astfel că a obținut o asigurare rezonabilă conform căreia acestea redau o imagine corectă a situației financiare a instituției Uniunii sau a organului Uniunii menționat la articolul 70.

În acest scop, contabilul verifică dacă elaborarea conturilor a avut loc în conformitate cu normele contabile menționate la articolul 80 și cu procedurile contabile menționate la articolul 77 alineatul (1) primul paragraf litera (d), și dacă toate veniturile și cheltuielile au fost contabilizate.

(4)   Ordonatorul de credite delegat trimite contabilului, în conformitate cu normele adoptate de către contabil, informațiile financiare și de gestiune necesare pentru îndeplinirea funcțiilor contabilului.

Contabilul este informat de ordonatorul de credite, periodic și cel puțin pentru închiderea conturilor, cu privire la datele financiare relevante ale conturilor bancare fiduciare, astfel încât utilizarea fondurilor Uniunii să se poată reflecta în contabilitatea Uniunii.

Ordonatorii de credite continuă să fie pe deplin răspunzători de utilizarea corectă a fondurilor pe care le gestionează, de legalitatea și regularitatea cheltuielilor aflate sub controlul lor și de exhaustivitatea și exactitatea informațiilor trimise contabilului.

(5)   Ordonatorul de credite competent îl informează pe contabil cu privire la toate evoluțiile sau modificările semnificative ale unui sistem de gestiune financiară, ale unui sistem de inventariere sau ale unui sistem de evaluare a activelor și a pasivelor, dacă sistemul respectiv furnizează date pentru contabilitatea instituției Uniunii sau dacă este utilizat în scopul justificării datelor acesteia, astfel încât contabilul să poată verifica dacă se respectă criteriile de validare.

În orice moment, contabilul poate reexamina un sistem de gestiune financiară deja validat și poate solicita ca ordonatorul de credite competent să stabilească un plan de acțiune pentru a corecta, în timp util, eventualele deficiențe.

Ordonatorul de credite competent asigură exhaustivitatea informațiilor trimise contabilului.

(6)   Contabilul este împuternicit să verifice informațiile primite și să efectueze orice alte verificări pe care le consideră necesare pentru validarea conturilor.

Contabilul formulează obiecții, dacă este necesar, și furnizează explicații cu privire la natura și sfera de aplicare a acestora.

(7)   Sistemul contabil al unei instituții a Uniunii are scopul de a organiza informațiile bugetare și financiare astfel încât cifrele să poată fi introduse, clasate și înregistrate.

(8)   Sistemul contabil este format din contabilitatea generală și din contabilitatea bugetară. Aceste contabilități se țin în euro, pe baza anului calendaristic.

(9)   Ordonatorul de credite delegat poate ține, de asemenea, o contabilitate analitică detaliată.

(10)   Documentele justificative referitoare la sistemul contabil și la întocmirea conturilor prevăzute la articolul 241 se păstrează pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exercițiului financiar la care se referă documentele.

Documentele privind operațiunile care nu au fost închise definitiv se păstrează însă până la sfârșitul exercițiului următor celui în care operațiunile au fost închise. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Fiecare instituție a Uniunii decide în ce departament trebuie păstrate documentele justificative.

(1)   Contabilitatea bugetară prezintă, pentru fiecare subdiviziune din buget:

Creditele de angajament și creditele de plată menționate la primul paragraf litera (a) se înregistrează și se prezintă separat.

(2)   Contabilitatea bugetară prezintă separat:

În ceea ce privește veniturile, sumele nerecuperate încă din exercițiile financiare precedente se prezintă separat.

(1)   Contabilitatea generală înregistrează, în ordine cronologică, utilizând metoda înregistrării în partidă dublă, toate evenimentele și operațiunile care afectează situația economică și financiară și activele și pasivele instituțiilor Uniunii, ale agențiilor și ale organelor Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2.

(2)   Mișcările și soldurile din contabilitatea generală se înregistrează în registre contabile.

(3)   Toate înregistrările contabile, inclusiv ajustările contabile, se bazează pe documente justificative, la care fac trimitere.

(4)   Sistemul contabil permite urmărirea clară prin audit a tuturor înregistrărilor contabile.

(1)   Pentru gestionarea trezoreriei, contabilul poate să deschidă sau să solicite deschiderea de conturi în numele instituției Uniunii de care aparține la instituții financiare sau la bănci centrale naționale. Contabilului îi revine responsabilitatea de a închide aceste conturi sau de a se asigura că acestea sunt închise.

(2)   Condițiile pentru deschiderea, operarea și utilizarea conturilor bancare prevăd, în funcție de cerințele de control intern, ca cecurile, ordinele de virament bancar sau orice alte operațiuni bancare să fie semnate de unul sau mai mulți membri ai personalului autorizați în mod corespunzător. Instrucțiunile manuale se semnează de cel puțin doi membri ai personalului autorizați în mod corespunzător sau de contabil.

(3)   În contextul punerii în aplicare a unui program sau a unei acțiuni, se pot deschide conturi fiduciare în numele Comisiei pentru a permite gestionarea acestor conturi de către o entitate în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii), (iii), (v) sau (vi).

Aceste conturi se deschid sub responsabilitatea ordonatorului de credite însărcinat cu punerea în aplicare a programului sau a acțiunii, de comun acord cu contabilul Comisiei.

Aceste conturi se gestionează sub responsabilitatea ordonatorului de credite.

(4)   Contabilul Comisiei stabilește norme privind deschiderea, gestionarea și închiderea conturilor fiduciare și utilizarea acestora.

(1)   Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, contabilul este singurul împuternicit să gestioneze numerarul și echivalentele de numerar. Contabilul este răspunzător pentru păstrarea în siguranță a acestora.

(2)   Contabilul se asigură că instituția Uniunii de care aparține are la dispoziție fonduri suficiente pentru a acoperi necesarul de numerar rezultat din execuția bugetară în cadrul de reglementare aplicabil și instituie proceduri pentru a se asigura că niciunul dintre conturile deschise în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) și cu articolul 89 alineatul (3) nu are sold debitor.

(3)   Plățile se efectuează prin virament bancar, prin cec sau din conturile de avans sau, în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru, prin carte de debit, prin debitare directă sau prin alte mijloace de plată, în conformitate cu normele stabilite de contabil.

Înainte de a încheia un angajament față de un terț, ordonatorul de credite confirmă identitatea beneficiarului, stabilește entitatea juridică și detaliile de plată ale beneficiarilor și le introduce în dosarul comun pe instituția Uniunii de care este responsabil contabilul, pentru a asigura transparența, răspunderea și execuția corespunzătoare a plăților.

Contabilul poate efectua plăți numai în cazul în care entitatea juridică a beneficiarului plății și detaliile privind plata au fost înregistrate în prealabil într-un dosar comun pe instituția Uniunii de care contabilul este responsabil.

Ordonatorii de credite informează contabilul cu privire la orice modificare privind entitatea juridică și detaliile de plată care le-a fost comunicată de către beneficiarul plății și verifică validitatea respectivelor date înainte să ordonanțeze plata.

(1)   Instituțiile și agențiile Uniunii sau organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2 întocmește inventare cantitative și valorice ale tuturor imobilizărilor corporale, necorporale și financiare care le aparțin, în conformitate cu un model instituit de contabilul Comisiei.

De asemenea, acestea verifică dacă înregistrările din inventarele lor corespund situației reale.

Toate bunurile achiziționate care au o perioadă de utilizare mai mare de un an, care nu sunt consumabile și al căror preț de achiziționare sau cost de producție este mai mare decât cel indicat în procedurile contabile menționate la articolul 77 se înregistrează în inventar și în conturile de imobilizări.

(2)   Vânzarea de imobilizări corporale ale Uniunii face obiectul unei publicități adecvate.

(3)   Instituțiile Uniunii și agențiile sau organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2 adoptă dispoziții privind protejarea activelor incluse în inventarele lor și stabilesc care sunt departamentele administrative responsabile pentru sistemul de inventariere.

(1)   Conturile de avans pot fi constituite pentru plata cheltuielilor în cazul în care, din cauza cuantumurilor limitate implicate, este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operațiuni de plată prin proceduri bugetare. Conturile de avans pot fi constituite, de asemenea, pentru colectarea altor venituri decât resursele proprii.

În delegațiile Uniunii, conturile de avans pot fi, de asemenea, utilizate pentru executarea unor plăți cu valori limitate prin procedurile bugetare, în cazul în care această utilizare este eficientă și eficace în contextul cerințelor locale.

Cuantumul maxim care poate fi plătit de administratorul contului de avans, atunci când este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operațiuni de plată prin proceduri bugetare, se stabilește de către contabil și nu depășește în niciun caz 60 000 EUR pentru fiecare cheltuială.

Cu toate acestea, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar, conturile de avans pot fi utilizate fără stabilirea unor plafoane, cu respectarea nivelului creditelor stabilite de Parlamentul European și de Consiliu la linia bugetară corespunzătoare pentru exercițiul financiar în curs și în conformitate cu normele interne ale Comisiei.

(2)   În delegațiile Uniunii, se constituie conturi de avans pentru plata cheltuielilor din ambele secțiuni din buget aferente Comisiei și SEAE, asigurându-se trasabilitatea completă a cheltuielilor.

(1)   Crearea unui cont de avans și numirea unui administrator al contului de avans fac obiectul unei decizii a contabilului instituției Uniunii, pe baza unei propuneri motivate în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent. Decizia respectivă stabilește responsabilitățile și obligațiile administratorului contului de avans și ale ordonatorului de credite.

Administratorii conturilor de avans sunt aleși din rândul funcționarilor sau, dacă este necesar și doar în cazuri bine întemeiate, din rândul altor membri ai personalului sau în conformitate cu condițiile stabilite în normele interne ale Comisiei, din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar, cu condiția ca contractele de muncă ale acestora să garanteze un nivel echivalent de protecție în ceea ce privește răspunderea aplicabilă personalului în conformitate cu articolul 95. Administratorii conturilor de avans sunt aleși ținând seama de cunoștințele, competențele și calificările speciale ale acestora dovedite pe baza diplomelor de studii sau a experienței profesionale corespunzătoare sau în urma participării la un program adecvat de formare.

(2)   În propunerile de decizii de constituire a unui cont de avans, ordonatorul de credite competent asigură că:

În deciziile privind crearea unui cont de avans, contabilul precizează condițiile de operare și condițiile de utilizare a acestuia.

Modificarea condițiilor de operare a unui cont de avans face, de asemenea, obiectul unei decizii a contabilului, la propunerea motivată în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent.

(3)   Conturile bancare de avans sunt deschise și monitorizate de contabil, care autorizează, de asemenea, semnăturile delegate pentru acestea, pe baza unei propuneri motivate corespunzător din partea ordonatorului de credite competent.

(4)   Conturile de avans sunt alimentate de contabilul instituției Uniunii și se află în responsabilitatea administratorilor conturilor de avans.

(5)   Plățile efectuate sunt urmate de decizii formale finale de lichidare sau de ordine de plată semnate de ordonatorul de credite competent.

Tranzacțiile de avans sunt regularizate de ordonatorul de credite până la sfârșitul lunii următoare, astfel încât soldul contabil și soldul bancar să poată fi reconciliate.

(6)   Contabilul efectuează verificări sau dispune efectuarea de verificări de către un membru al personalului din propriul său departament sau din departamentul de ordonanțare împuternicit în mod expres în acest scop. De regulă, aceste verificări sunt efectuate la fața locului și, atunci când este necesar, inopinat, pentru a verifica existența fondurilor alocate administratorilor conturilor de avans și a evidențelor contabile și pentru a controla respectarea termenului stabilit în ceea ce privește regularizarea tranzacțiilor de avans. Contabilul comunică rezultatele verificărilor respective ordonatorului de credite competent.

(1)   Ordonatorilor de credite competenți li se poate retrage în orice moment, temporar sau definitiv, delegarea sau subdelegarea de către autoritatea care i-a desemnat.

(2)   Contabilii sau administratorii conturilor de avans pot fi suspendați din funcție în orice moment, temporar sau definitiv, de către autoritatea care i-a desemnat.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică fără a se aduce atingere eventualelor măsuri disciplinare luate cu privire la actorii financiari menționați la alineatele respective.

(1)   Prezentul capitol nu aduce atingere răspunderii penale care poate să revină actorilor financiari menționați la articolul 90, în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu dispozițiile în vigoare privind protecția intereselor financiare ale Uniunii și combaterea corupției care implică funcționari ai Uniunii sau ai statelor membre.

(2)   Fără a se aduce atingere articolelor 92, 94 și 95 din prezentul regulament, fiecare ordonator de credite competent, contabil sau administrator al contului de avans răspunde disciplinar și pecuniar în conformitate cu Statutul funcționarilor sau, pentru membrii personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar astfel cum se menționează la articolul 89 alineatul (1) din prezentul regulament, în conformitate cu contractele lor de muncă. În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele Uniunii, se sesizează autoritățile și organismele desemnate de legislația aplicabilă, în special OLAF.

(1)   Ordonatorul de credite competent răspunde pecuniar în conformitate cu Statutul funcționarilor.

(2)   Răspunderea pecuniară se aplică în special dacă ordonatorul de credite competent, în mod intenționat sau dintr-o neglijență gravă:

(3)   Un ordonator de credite delegat sau subdelegat care primește o instrucțiune cu forță de constrângere despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, în special din cauză că instrucțiunea nu poate fi pusă în aplicare cu resursele care i-au fost alocate, informează în scris autoritatea de la care a primit delegarea sau subdelegarea cu privire la aceasta. Dacă instrucțiunea este confirmată în scris, iar confirmarea este primită în timp util și este suficient de clară, făcând trimitere explicită la punctele pe care ordonatorul de credite delegat sau subdelegat le-a contestat, ordonatorul de credite delegat sau subdelegat este exonerat de răspundere. Acesta execută instrucțiunea, cu excepția cazului în care aceasta este în mod evident ilegală sau constituie o încălcare a standardelor de siguranță relevante.

Aceeași procedură se aplică în cazurile în care ordonatorul de credite consideră că o decizie care îi revine implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare sau în cazurile în care, în cursul executării unei instrucțiuni cu forță de constrângere, ordonatorul de credite constată că circumstanțele cazului ar putea genera o astfel de situație.

Orice instrucțiune confirmată în circumstanțele menționate la prezentul alineat este înregistrată de ordonatorul de credite delegat competent și menționată în raportul său anual de activitate.

(4)   În cazul subdelegării în cadrul departamentului său, ordonatorul de credite delegat continuă să fie răspunzător de eficiența și eficacitatea sistemelor interne de gestiune și de control instituite și de alegerea ordonatorului de credite subdelegat.

(5)   În cazul subdelegării șefilor delegațiilor Uniunii și adjuncților acestora, ordonatorul de credite delegat este răspunzător de definirea sistemelor interne de gestiune și de control instituite, precum și de asigurarea eficienței și eficacității acestora. Șefii delegațiilor Uniunii sunt responsabili de instituirea și funcționarea în mod adecvat a acestor sisteme, în conformitate cu instrucțiunile ordonatorului de credite delegat, precum și de gestionarea fondurilor și a operațiunilor pe care le desfășoară în cadrul delegației Uniunii din subordinea lor. Înainte de a-și prelua funcția, aceștia participă la cursuri specifice de formare privind sarcinile și responsabilitățile ce le revin ordonatorilor de credite, precum și privind execuția bugetară.

Șefii delegațiilor Uniunii prezintă, în conformitate cu articolul 76 alineatul (3), rapoarte cu privire la responsabilitățile care le revin în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.

În fiecare an, șefii delegațiilor Uniunii oferă ordonatorului de credite delegat al Comisiei o asigurare privind sistemele interne de gestiune și de control instituite în delegațiile lor, precum și cu privire la gestionarea operațiunilor care le sunt subdelegate și la rezultatele acestora, pentru a-i permite ordonatorului de credite să întocmească declarația de asigurare prevăzută la articolul 74 alineatul (9).

Prezentul alineat se aplică, de asemenea, șefilor adjuncți ai delegațiilor Uniunii atunci când acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați în absența șefilor delegațiilor Uniunii.

(1)   Fără a se aduce atingere competențelor OLAF și autonomiei administrative a instituțiilor Uniunii, a organelor Uniunii, a oficiilor europene sau a organelor sau persoanelor cărora li s-a încredințat punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE în ceea ce privește membrii personalului lor și ținând cont în mod corespunzător de protecția denunțătorilor, comitetul menționat la articolul 143 este sesizat, pentru a emite un aviz cu privire la orice încălcare a dispozițiilor prezentului regulament sau a unei dispoziții privind gestiunea financiară ori verificarea operațiunilor care rezultă dintr-o acțiune sau dintr-o omisiune a unui membru al personalului, de către:

În cazul în care este informat direct cu privire la o chestiune de către un membru al personalului, comitetul transmite dosarul autorității împuternicite să facă numiri în cadrul instituției Uniunii, organului Uniunii, oficiului european sau organului sau persoanei în cauză și îl informează în acest sens pe membrul personalului. Autoritatea împuternicită să facă numiri poate solicita avizul comitetului cu privire la caz.

(2)   Solicitarea unui aviz din partea comitetului în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf se însoțește de o descriere a faptelor și a acțiunii sau omisiunii în privința cărora comitetul este chemat să se pronunțe, precum și de documente justificative relevante, inclusiv rapoarte cu privire la eventuale anchete care au avut loc. Ori de câte ori este posibil, informațiile se prezintă sub formă anonimizată.

Înainte de a transmite comitetului o cerere sau orice informație suplimentară, autoritatea împuternicită să facă numiri sau ordonatorul de credite, după caz, îi dă membrului personalului în cauză posibilitatea să își prezinte observațiile, după ce i-au fost notificate documentele justificative menționate la primul paragraf, în măsura în care respectiva notificare nu aduce atingere în mod grav desfășurării unor anchete suplimentare.

(3)   În cazurile menționate la prezentul articol alineatul (1), comitetul menționat la articolul 143 este competent să evalueze dacă, pe baza elementelor care i-au fost prezentate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol și a informațiilor suplimentare primite, s-au comis nereguli financiare. Pe baza avizului comitetului, instituția Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză decide cu privire la acțiunile ulterioare corespunzătoare, în conformitate cu Statutul funcționarilor. În cazul în care detectează probleme sistemice, comitetul face o recomandare ordonatorului de credite și ordonatorului de credite delegat, cu condiția ca acesta din urmă să nu fie membrul personalului în cauză, precum și auditorului intern.

(4)   Atunci când emite avizul menționat la prezentul articol alineatul (1), comitetul este alcătuit din membrii menționați la articolul 143 alineatul (2), precum și din următorii trei membri suplimentari, care sunt numiți luându-se în considerare necesitatea evitării conflictelor de interese:

Atunci când emite avizul menționat la alineatul (1), comitetul îl adresează autorității împuternicite să facă numiri în cadrul instituției Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau al organului sau persoanei în cauză.

(5)   Comitetul nu are competențe de investigare. Instituția Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză cooperează cu comitetul pentru a se asigura că acesta dispune de toate informațiile necesare pentru a-și exprima avizul.

(6)   În cazul în care comitetul consideră că respectivul caz este de competența OLAF, acesta, în conformitate cu alineatul (1), transmite fără întârziere dosarul autorității împuternicite să facă numiri relevante și informează de îndată OLAF.

(7)   Statele membre sprijină pe deplin Uniunea la punerea în executare a oricăror măsuri luate în temeiul articolului 22 din Statutul funcționarilor, în consecința răspunderii care le incumbă agenților temporari cărora li se aplică articolul 2 litera (e) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

(1)   Estimarea veniturilor alcătuite din resursele proprii prevăzute în Decizia 2014/335/UE, Euratom se înregistrează în buget în euro. Punerea la dispoziție a resurselor proprii aferente se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(2)   Ordonatorul de credite stabilește un calendar indicativ referitor la punerea la dispoziția Comisiei a resurselor proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom.

Resursele proprii se stabilesc și se recuperează în conformitate cu normele adoptate în temeiul deciziei menționate.

Din punct de vedere contabil, ordonatorul de credite emite un ordin de recuperare a creditelor și debitează contul de resurse proprii menționat în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(1)   Atunci când dispune de suficiente informații cu privire la o măsură sau o situație care este posibil să dea naștere unei creanțe față de Uniune, ordonatorul de credite competent efectuează o estimare a creanței respective.

(2)   Cuantumul estimativ al creanței este ajustat de către ordonatorul de credite competent de îndată ce acesta ia notă de un eveniment care modifică măsura sau situația care a condus la efectuarea estimării.

În momentul emiterii ordinului de recuperare cu privire la o măsură sau o situație care a condus anterior la efectuarea unei estimări a creanțelor, estimarea respectivă este ajustată în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent.

Atunci când ordinul de recuperare este întocmit pentru același cuantum ca și estimarea inițială, valoarea estimativă a creanțelor se reduce la zero.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), resursele proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom, care sunt plătite la intervale fixe de statele membre, nu fac obiectul unei estimări a creanțelor înainte de punerea la dispoziția Comisiei a cuantumurilor în cauză de către statele membre. Ordonatorul de credite competent emite un ordin de recuperare cu privire la sumele respective.

(1)   În vederea constatării unei creanțe, ordonatorul de credite competent:

Constatarea unei creanțe constituie recunoașterea dreptului Uniunii asupra unui debitor și stabilirea dreptului de a cere debitorului în cauză plata datoriei.

(2)   O creanță identificată ca fiind certă, lichidă și exigibilă se constată printr-un ordin de recuperare prin care ordonatorul de credite competent îi dă dispoziție contabilului să recupereze cuantumul. Acesta este urmat de o notă de debit trimisă debitorului, cu excepția cazurilor în care se renunță imediat la recuperarea creanței, în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf. Atât ordinul de recuperare, cât și nota de debit sunt întocmite de ordonatorul de credite competent.

Ordonatorul de credite trimite nota de debit imediat după ce se constată creanța și cel mai târziu în termen de cinci ani din momentul în care instituția Uniunii a fost, în mod normal, în măsură să își invoce creanța. Acest termen nu se aplică atunci când ordonatorul de credite competent stabilește că, în ciuda eforturilor pe care le-a depus instituția Uniunii, întârzierea acțiunii este imputabilă conduitei debitorului.

(3)   Pentru constatarea unei creanțe, ordonatorul de credite competent se asigură că:

(4)   Nota de debit informează debitorul că:

În cazul în care, în urma verificării datelor despre debitor sau pe baza altor informații relevante disponibile la momentul respectiv, este clar că datoria se încadrează în cazurile menționate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b) sau că nota de debit nu a fost trimisă în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite decide, după ce a constatat creanța, să renunțe în mod direct la recuperarea creanței, în conformitate cu articolul 101, fără a mai trimite o notă de debit, cu acordul contabilului.

În toate celelalte cazuri, ordonatorul de credite imprimă nota de debit și o trimite debitorului. Contabilul este informat cu privire la expedierea notei de debit prin sistemul de informare financiară.

(5)   Cuantumurile plătite în mod necuvenit se recuperează.

(1)   Fără a aduce atingere niciunei dispoziții specifice care derivă din aplicarea reglementărilor specifice, orice creanță neplătită la scadența prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este purtătoare de dobândă în conformitate cu prezentul articol alineatele (2) și (3).

(2)   Cu excepția cazului menționat la prezentul articol alineatul (4), rata dobânzii pentru creanțele neplătite la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care datoria devine scadentă, majorată cu:

(3)   Dobânda se calculează de la data calendaristică următoare scadenței menționate la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), până la data calendaristică la care creanța este plătită integral.

Ordinul de recuperare corespunzător cuantumului dobânzii penalizatoare se emite atunci când respectiva dobândă este efectiv încasată.

(4)   În cazul amenzilor sau al altor sancțiuni, rata dobânzii pentru creanțele neplătite la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care s-a adoptat decizia de impunere a unei amenzi sau a altor sancțiuni, majorată cu:

În cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene, exercitându-și competența prevăzută la articolul 261 din TFUE, majorează cuantumul unei amenzi sau al unei alte sancțiuni, dobânda pentru cuantumul majorării începe să curgă de la data pronunțării hotărârii Curții.

(5)   În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabilește la zero procente.

(1)   Ordonatorul de credite competent dă dispoziție contabilului, prin emiterea unui ordin de recuperare, să recupereze o creanță pe care a constatat-o respectivul ordonator de credite competent (denumită în continuare „ordonanțarea recuperărilor”).

(2)   O instituție a Uniunii poate constata în mod oficial o creanță imputabilă altor persoane decât statele membre printr-o decizie care constituie titlu executoriu în sensul articolului 299 din TFUE.

În situații excepționale, justificate de protecția eficientă și oportună a intereselor financiare ale Uniunii, celelalte instituții ale Uniunii pot solicita Comisiei să adopte o astfel de decizie executorie în beneficiul lor în legătură cu creanțele generate în relația cu personalul sau în relație cu membri sau foști membri ai unei instituții a Uniunii, cu condiția ca respectivele instituții să fi convenit cu Comisia cu privire la modalitățile practice de aplicare a prezentului articol.

Sunt considerate situații excepționale cazurile în care nu există nicio perspectivă de recuperare a creanței de către instituția Uniunii în cauză prin intermediul unei plăți voluntare sau prin compensare, astfel cum se prevede la articolul 101 alineatul (1), iar condițiile de renunțare la recuperarea creanței în temeiul articolului 101 alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite. În toate cazurile, decizia executorie specifică faptul că sumele revendicate se înregistrează în secțiunea din buget aferente instituției respective a Uniunii, care acționează în calitate de ordonator de credite. Venitul se înscrie ca venit general, cu excepția situației în care constituie venit alocat, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3).

Instituția solicitantă a Uniunii informează Comisia cu privire la orice eveniment care ar putea afecta recuperarea și intervine în sprijinul Comisiei în cazul exercitării unei căi de atac împotriva deciziei executorii.

(1)   Contabilul se ocupă de ordinele de recuperare a creanțelor constatate în mod corespunzător de ordonatorul de credite competent. Contabilul depune toate eforturile pentru a se asigura că Uniunea își încasează veniturile și se asigură că drepturile Uniunii sunt respectate.

Rambursarea parțială de către un debitor care face obiectul mai multor ordine de recuperare se impută în primul rând asupra creanței celei mai vechi, cu excepția cazului în care se specifică altfel de către debitor. Orice plată parțială acoperă mai întâi dobânda.

Contabilul recuperează sumele datorate bugetului prin compensarea lor în conformitate cu articolul 102.

(2)   Ordonatorul de credite competent poate renunța integral sau parțial la o creanță constatată numai în următoarele cazuri:

Atunci când intenționează să renunțe, total sau parțial, la recuperarea unei creanțe constatate, ordonatorul de credite competent se asigură că renunțarea este corectă și conformă cu principiul bunei gestiuni financiare și cu principiul proporționalității. Decizia de renunțare la recuperarea se motivează. Ordonatorul de credite poate delega competența de a lua respectiva decizie.

(3)   În cazurile menționate la alineatul (2) primul paragraf litera (c), ordonatorul de credite competent acționează în conformitate cu procedurile instituite în prealabil în cadrul instituției Uniunii de care aparține și aplică, în toate circumstanțele, următoarele criterii obligatorii:

(4)   În funcție de circumstanțele cazului, ordonatorul de credite competent ține seama, după caz, de următoarele criterii suplimentare:

(5)   Fiecare instituție a Uniunii transmite în fiecare an Parlamentului European și Consiliului un raport privind renunțările acordate de aceasta în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4) de la prezentul articol. Informațiile privind renunțările inferioare cuantumului de 60 000 EUR sunt furnizate sub formă de cuantum total. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menționate la articolul 74 alineatul (9).

(6)   Ordonatorul de credite competent poate anula, integral sau parțial, o creanță constatată. Anularea parțială a unei creanțe constatate nu presupune renunțarea la cealaltă parte a dreptului constatat al Uniunii.

În cazul unei erori, ordonatorul de credite competent anulează total sau parțial creanța constatată și motivează corespunzător această decizie.

Fiecare instituție a Uniunii stabilește în normele sale interne condițiile și procedura de delegare a competenței de anulare a unei creanțe constatate.

(7)   Responsabilitatea principală pentru realizarea controalelor și a auditurilor și pentru recuperarea sumelor cheltuite în mod necuvenit, astfel cum se prevede în normele sectoriale, revine statelor membre. În măsura în care statele membre detectează și corectează nereguli în nume propriu, acestea sunt scutite de aplicarea unor corecții financiare de către Comisie cu privire la respectivele nereguli.

(8)   Comisia aplică corecții financiare statelor membre pentru a exclude din finanțarea din bugetul Uniunii cheltuielile care sunt efectuate cu încălcarea legislației aplicabile. Comisia își bazează corecțiile financiare pe identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit și a implicațiilor financiare asupra bugetului. În cazul în care aceste sume nu pot fi identificate cu exactitate, Comisia poate aplica corecții extrapolate sau forfetare, în conformitate cu normele sectoriale.

Atunci când decide cuantumul unei corecții financiare, Comisia ia în considerare natura și gravitatea încălcării legislației aplicabile și implicațiile financiare asupra bugetului, inclusiv deficiențele identificate la nivelul sistemelor de gestiune și de control.

Criteriile pentru stabilirea corecțiilor financiare și procedura care trebuie urmată pot fi prevăzute în norme sectoriale.

(9)   Metodologia pentru aplicarea corecțiilor extrapolate sau forfetare se stabilește în conformitate cu normele sectoriale, pentru a permite Comisiei să protejeze interesele financiare ale Uniunii.

(1)   În cazul în care debitorul are asupra Uniunii sau asupra unei agenții executive, atunci când aceasta execută bugetul, o creanță care este certă, în sensul articolului 98 alineatul (3) litera (a), lichidă și exigibilă pentru o sumă stabilită printr-un ordin de plată, contabilul recuperează prin compensare creanța constatată, după ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

În circumstanțe excepționale, atunci când este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii, iar contabilul are motive întemeiate să considere că suma datorată Uniunii ar putea fi pierdută, acesta poate recupera creanțele prin compensare înainte de ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

Contabilul poate, de asemenea, să recupereze creanțele prin compensare înainte de ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) în cazul în care debitorul este de acord.

(2)   Înainte de efectuarea unei recuperări în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, contabilul consultă ordonatorul de credite competent și informează debitorii implicați, inclusiv cu privire la căile de atac, în conformitate cu articolul 133.

Atunci când debitorul este o autoritate națională sau una dintre entitățile administrative ale acesteia, contabilul informează, de asemenea, statul membru respectiv cu privire la intenția sa de a recurge la recuperare prin compensare cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de a acționa. Cu toate acestea, de comun acord cu statul membru sau cu entitatea administrativă în cauză, contabilul poate efectua recuperarea prin compensare înainte de ajungerea la scadență.

(3)   Compensarea menționată la alineatul (1) are același efect ca și o plată, prin aceasta achitându-se Uniunii creanța și, dacă este cazul, dobânda datorată.

(1)   Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care creanța nu a fost recuperată integral până la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), contabilul informează ordonatorul de credite competent și inițiază fără întârziere procedura de recuperare prin orice mijloace legale, inclusiv, dacă este cazul, prin executarea unor garanții depuse în avans.

(2)   Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care nu se poate utiliza metoda de recuperare menționată la prezentul articol alineatul (1), iar debitorul nu plătește ca răspuns la o scrisoare de punere în întârziere trimisă de contabil, contabilul efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obținute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acțiune juridică.