30.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 193/1


REGULAMENTUL (UE, Euratom) 2018/1046 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 18 iulie 2018

privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 46 litera (d), articolul 149, articolul 153 alineatul (2) litera (a), articolele 164, 172, 175, 177 și 178, articolul 189 alineatul (2), articolul 212 alineatul (2), articolul 322 alineatul (1) și articolul 349, coroborat cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (4),

întrucât:

(1)

După trei ani de punere în aplicare, ar trebui aduse noi modificări normelor financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (denumit în continuare „bugetul”) pentru a se elimina dificultățile legate de execuție prin creșterea flexibilității, pentru a se simplifica modalitățile de acordare a finanțării pentru părțile interesate și servicii, pentru a se pune accentul mai mult pe rezultate și pentru a se îmbunătăți accesibilitatea, transparența și responsabilitatea. Prin urmare, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (5) ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(2)

Pentru a reduce complexitatea normelor financiare aplicabile bugetului și pentru a include normele relevante într-un singur regulament, Comisia ar trebui să abroge Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 (6). Din motive de claritate, principalele norme din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 ar trebui incluse în prezentul regulament, iar alte norme ar trebui incluse în orientările pentru servicii.

(3)

Principiile bugetare fundamentale ar trebui menținute. Derogările existente de la aceste principii pentru anumite domenii, cum ar fi cercetarea, acțiunile externe și fondurile structurale, ar trebui revizuite și simplificate cât mai mult posibil, ținându-se cont de pertinența lor continuă, valoarea lor adăugată pentru buget și sarcina pe care o impun părților interesate.

(4)

Normele privind reportarea creditelor ar trebui prezentate mai clar și ar trebui făcută o distincție între reportările automate și cele neautomate. Instituțiile vizate ale Uniunii ar trebui să furnizeze informații Parlamentului European și Consiliului atât cu privire la reportările automate, cât și la cele neautomate.

(5)

Reportarea și utilizarea veniturilor alocate externe pentru programul sau acțiunea următoare ar trebui permise în vederea utilizării eficiente a acestor fonduri. Veniturile alocate interne ar trebui să poată fi reportate numai în exercițiul financiar următor, în absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament.

(6)

În ceea ce privește veniturile alocate interne, ar trebui permisă finanțarea proiectelor imobiliare noi cu veniturile din închirieri și vânzarea de clădiri. În acest scop, aceste venituri ar trebui să fie considerate drept venituri alocate interne care pot fi reportate până în momentul în care sunt utilizate pe deplin.

(7)

Instituțiile Uniunii ar trebui să poată accepta orice donație în favoarea Uniunii.

(8)

Ar trebui introdusă o dispoziție pentru a permite unei persoane juridice să sponsorizeze în natură un eveniment sau o activitate în scopuri de promovare sau de responsabilitate socială a întreprinderilor.

(9)

Conceptul de performanță în ceea ce privește bugetul ar trebui să fie clarificat. Performanța ar trebui legată de aplicarea directă a principiului bunei gestiuni financiare. De asemenea, ar trebui definit principiul bunei gestiuni financiare și ar trebui stabilită o legătură între obiectivele stabilite și indicatorii de performanță, rezultate și economie, eficiență și eficacitate în utilizarea creditelor. Din motive de securitate juridică, evitând totodată conflictele cu cadrele de performanță existente ale diferitelor programe, ar trebui definită terminologia legată de performanță, în special realizările și rezultatele.

(10)

În conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (7), legislația Uniunii ar trebui să fie de înaltă calitate și ar trebui să se concentreze pe domeniile în care are cea mai mare valoare adăugată pentru cetățeni și este cât mai eficace și eficientă cu putință în realizarea obiectivelor comune de politică ale Uniunii. Evaluarea programelor de cheltuieli existente și a celor noi, precum și a activităților existente și noi care presupun cheltuieli semnificative poate contribui la atingerea respectivelor obiective.

(11)

În conformitate cu principiul transparenței consacrat la articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), instituțiile Uniunii trebuie să acționeze în mod cât mai deschis cu putință. În ceea ce privește execuția bugetului, aplicarea principiului menționat implică faptul că cetățenii ar trebui să știe unde și în ce scop sunt cheltuite fondurile Uniunii. Astfel de informații promovează dezbaterea democratică, contribuie la participarea cetățenilor la procesul decizional al Uniunii, consolidează controlul instituțional și supravegherea cheltuielilor Uniunii și contribuie la creșterea credibilității acesteia. Comunicarea ar trebui să fie mai precisă și să urmărească sporirea vizibilității contribuției Uniunii pentru cetățeni. Obiectivele menționate ar trebui să fie realizate prin publicarea, preferabil folosind instrumente moderne de comunicare, a unor informații relevante privind toți destinatarii fondurilor finanțate din buget, care să țină seama de interesele legitime ale respectivilor destinatari în materie de confidențialitate și securitate și, în ceea ce privește persoanele fizice, de dreptul la respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, instituțiile Uniunii ar trebui să adopte o abordare selectivă în ceea ce privește publicarea informațiilor, în conformitate cu principiul proporționalității. Deciziile de publicare ar trebui să se bazeze pe criterii relevante, pentru a se furniza informații de interes real.

(12)

Fără a se aduce atingere normelor privind protecția datelor cu caracter personal, ar trebui să se urmărească o transparență maximă în ceea ce privește informațiile referitoare la destinatari,. Informațiile privind destinatarii fondurilor Uniunii executate prin gestiune directă ar trebui să fie publicate pe un site dedicat al instituțiilor Uniunii, precum sistemul de transparență financiară, și ar trebui să includă cel puțin numele și localitatea destinatarului, cuantumul angajat din punct de vedere juridic și scopul măsurii. Informațiile respective ar trebui să ia în considerare criterii relevante, cum ar fi periodicitatea, tipul și importanța măsurii.

(13)

Comisia ar trebui să fie în măsură să execute bugetul în mod indirect, prin intermediul unor organizații din statele membre. Din motive de securitate juridică, este, prin urmare, oportun să se definească o organizație dintr-un stat membru ca fiind o entitate stabilită într-un stat membru ca organism de drept public, sau ca fiind un organism reglementat de dreptul privat căruia i-a fost încredințată o misiune de serviciu public și căruia i s-au oferit garanții financiare adecvate de către statul membru respectiv. Sprijinul financiar furnizat unor astfel de organisme de drept privat de către un stat membru în conformitate cu cerințele existente prevăzute în dreptul Uniunii sub o formă stabilită de statul membru respectiv și care nu necesită neapărat o garanție bancară ar trebui considerat ca reprezentând o garanție financiară adecvată.

(14)

În cazul premiilor, granturilor și contractelor atribuite în urma deschiderii unei proceduri publice concurențiale și, în special, în cazul concursurilor, al cererilor de propuneri și al cererilor de oferte, pentru a respecta principiile TFUE și, mai ales, principiile transparenței, proporționalității, egalității de tratament și nediscriminării, ar trebui să fie publicate numele și localitatea destinatarilor fondurilor Uniunii. O astfel de publicare ar trebui să contribuie la controlul procedurilor de atribuire de către candidații respinși în cadrul procedurii concurențiale.

(15)

Datele cu caracter personal care se referă la persoane fizice nu ar trebui să fie disponibile public decât pe perioada de utilizare a fondurilor de către destinatari și, prin urmare, datele respective ar trebui șterse după doi ani. Aceeași dispoziție ar trebui să se aplice în cazul datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială identifică una sau mai multe persoane fizice.

(16)

În majoritatea cazurilor care fac obiectul prezentului regulament, publicarea se referă la persoane juridice. Atunci când sunt vizate persoane fizice, publicarea datelor cu caracter personal ar trebui să respecte principiul proporționalității dintre valoarea cuantumului acordat și necesitatea de a controla utilizarea optimă a fondurilor. În astfel de cazuri, publicarea regiunii corespunzătoare nivelului 2 din nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) este în concordanță cu obiectivul publicării informațiilor privind destinatarii și asigură egalitatea de tratament între state membre de dimensiuni diferite, respectând, totodată, dreptul destinatarilor la viață privată și, în special, la protecția datelor lor cu caracter personal.

(17)

Din motive de securitate juridică și în conformitate cu principiul proporționalității, ar trebui să se specifice situațiile în care nu ar trebui să aibă loc publicarea. De exemplu, nu ar trebui să fie publicate informațiile privind bursele de studii sau alte forme de sprijin direct acordat persoanelor fizice aflate cel mai mult în nevoie, privind anumite contracte cu o valoare foarte mică sau privind sprijinul financiar sub un anumit prag prevăzut prin instrumente financiare sau în cazurile în care divulgarea riscă să amenințe drepturile și libertățile persoanelor fizice vizate, astfel cum sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sau să aducă prejudicii intereselor comerciale ale destinatarilor. Cu toate acestea, în cazul granturilor, nu ar trebui să existe nicio scutire specială de la obligația de a publica informațiile pe baza unui prag specific pentru a menține practica actuală și pentru a permite transparența.

(18)

În cazul în care datele cu caracter personal ale destinatarilor sunt publicate în scopul transparenței în ceea ce privește utilizarea fondurilor Uniunii și controlul procedurilor de atribuire, destinatarii respectivi ar trebui să fie informați cu privire la o astfel de publicare, precum și cu privire la drepturile lor și la procedurile aplicabile pentru exercitarea drepturilor respective, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 45/2001 (8) și (UE) 2016/679 (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(19)

Pentru a asigura faptul că principiul egalității de tratament este respectat pentru toți destinatarii, informațiile referitoare la persoanele fizice ar trebui, de asemenea, să fie publicate în conformitate cu obligația impusă statelor membre de a asigura un grad ridicat de transparență cu privire la contractele care depășesc pragurile prevăzute în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10).

(20)

În cazul gestiunii indirecte și partajate, persoanele, entitățile sau organismele desemnate care execută fonduri ale Uniunii ar trebui să pună la dispoziție informații privind destinatarii și destinatarii finali. În cazul gestiunii partajate, informațiile ar trebui să fie publicate în conformitate cu norme sectoriale specifice. Comisia ar trebui să pună la dispoziție informații privind un site unic, inclusiv o mențiune privind adresa acestuia, unde se pot găsi informațiile privind destinatarii și destinatarii finali.

(21)

Pentru a asigura o mai mare claritate și transparență a datelor cu privire la instrumentele financiare executate prin gestiune directă și indirectă, este necesar să se reunească toate cerințele de raportare într-un singur document de lucru care să fie anexat la proiectul de buget.

(22)

În vederea promovării bunelor practici în execuția Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), a Fondului social european (FSE), a Fondului de coeziune, a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și a Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), precum și a Fondului european de garantare agricolă (FEGA), Comisia ar trebui, în scop informativ, să poată pune la dispoziția organismelor responsabile de activități de gestiune și de control un ghid metodologic fără caracter obligatoriu care să prezinte abordarea și strategiile sale de control, inclusiv listele de verificare și exemple de bune practici. Ghidul respectiv ar trebui actualizat ori de câte ori este necesar.

(23)

Este necesar să se prevadă posibilitatea încheierii de către instituțiile Uniunii a unor acorduri între acestea la nivelul serviciilor, pentru a facilita executarea creditelor acestora și, de asemenea, posibilitatea de a încheia astfel de acorduri între departamentele instituțiilor Uniunii, organele Uniunii, oficiile europene, organele sau persoanele cărora li se încredințează punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE) și Biroul secretarului general al Consiliului superior al școlilor europene pentru prestarea de servicii, furnizarea de produse sau executarea de lucrări sau executarea contractelor imobiliare.

(24)

Este oportun să se stabilească procedura pentru înființarea de noi oficii europene și să se stabilească o distincție între sarcinile obligatorii și neobligatorii ale unor astfel de oficii. Ar trebui introdusă posibilitatea ca instituțiile Uniunii, organele Uniunii și alte oficii europene să delege competențele de ordonator de credite directorului unui oficiu european. Oficiile europene ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a încheia acorduri la nivelul serviciilor pentru prestarea de servicii, furnizarea de produse sau executarea de lucrări sau executarea contractelor imobiliare. Este o să se stabilească norme specifice pentru ținerea de evidențe contabile, dispoziții de autorizare a contabilului Comisiei să delege o parte din sarcinile sale personalului acestor oficii, precum și proceduri de operare pentru conturile bancare pe care Comisia ar trebui să poată să le deschidă în numele unui oficiu european.

(25)

Pentru a îmbunătăți eficacitatea agențiilor executive din punctul de vedere al costurilor și având în vedere experiența practică dobândită cu alte organe ale Uniunii, ar trebui să existe posibilitatea de a încredința contabilului Comisiei toate sarcinile contabilului agenției executive în cauză sau o parte a acestor sarcini.

(26)

Din motive de securitate juridică, este necesar să se clarifice faptul că directorii agențiilor executive acționează în calitate de ordonatori de credite delegați atunci când gestionează creditele operaționale ale programelor delegate agențiilor lor. Pentru a asigura un impact maxim al creșterilor de eficiență care decurg din centralizarea globală a anumitor servicii de sprijin ar trebui să se prevadă în mod explicit posibilitatea ca agențiile executive să execute cheltuielile administrative.

(27)

Este necesar să se stabilească norme privind competențele și responsabilitățile actorilor financiari, în special ale ordonatorilor de credite și ale contabililor.

(28)

Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi și contabilul Comisiei ar trebui să fie informați cu privire la numirea sau încetarea exercitării funcției a unui ordonator de credite delegat, a unui auditor intern și a unui contabil, în termen de două săptămâni de la o astfel de numire sau încetare a exercitării funcției.

(29)

Ordonatorii de credite ar trebui să fie pe deplin responsabili de toate operațiunile de venituri și de cheltuieli efectuate sub autoritatea lor și de sistemele de control intern, și ar trebui să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor, printre altele, dacă este necesar, prin proceduri disciplinare.

(30)

Ar trebui, de asemenea, să se stabilească sarcinile, responsabilitățile și principiile procedurilor de urmat de către ordonatorii de credite. Ordonatorii de credite delegați ar trebui să se asigure că ordonatorii de credite subdelegați și personalul lor primesc informații și formare privind standardele de control, precum și metodele și tehnicile respective și că sunt luate măsuri pentru a asigura funcționarea sistemului de control. Ordonatorul de credite delegat ar trebui să raporteze instituției Uniunii de care aparține cu privire la modul de îndeplinire a sarcinilor sub forma unui raport anual. Raportul respectiv ar trebui să includă informațiile financiare și de gestiune necesare pentru a sprijini declarația de asigurare a ordonatorului în cauză referitoare la îndeplinirea funcțiilor sale, inclusiv informațiile privind performanța generală a operațiunilor efectuate. Documentele justificative referitoare la operațiunile efectuate ar trebui păstrate pentru cel puțin cinci ani. Diversele forme de proceduri de negociere pentru atribuirea contractelor de achiziții publice ar trebui să facă obiectul unui raport special din partea ordonatorului de credite delegat adresat instituției Uniunii în cauză și al unui raport de la respectiva instituție a Uniunii către Parlamentul European și Consiliu, întrucât procedurile respective reprezintă derogări de la procedurile obișnuite de atribuire.

(31)

Ar trebui să fie luat în considerare rolul dublu al șefilor de delegații ale Uniunii, precum și al adjuncților, în absența acestora, de ordonatori de credite subdelegați pentru Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și, în ceea ce privește creditele operaționale, pentru Comisie.

(32)

Delegarea de către Comisie a competențelor de execuție bugetară pentru creditele operaționale înscrise în propria sa secțiune din buget către adjuncții șefilor de delegații ale Uniunii ar trebui să fie limitată la situațiile în care executarea respectivelor sarcini de către adjuncții șefilor de delegații ale Uniunii este strict necesară pentru a asigura continuitatea activității pe durata absenței șefilor de delegații ale Uniunii. Adjuncțiilor șefilor de delegații ale Uniunii nu ar trebui să li se permită să exercite respectivele competențe în mod sistematic sau din motive care țin de diviziunea activității interne.

(33)

Contabilul ar trebui să fie responsabil cu buna executare a plăților, cu încasarea veniturilor și cu recuperarea creanțelor. Contabilul ar trebui să gestioneze trezoreria, conturile bancare și dosarele terților, să țină evidența contabilă și să fie responsabil cu întocmirea situațiilor financiare ale instituțiilor Uniunii. Contabilul Comisiei ar trebui să fie singura persoană care are dreptul să stabilească normele contabile și planurile de conturi armonizate, în timp ce contabilii tuturor celorlalte instituții ale Uniunii ar trebui să stabilească procedurile contabile aplicabile în instituțiile lor.

(34)

De asemenea, ar trebui să se definească modalitățile de numire și de încetare a exercitării funcției privind contabilul.

(35)

Contabilul ar trebui să instituie proceduri prin care să se asigure că nici conturile deschise pentru gestionarea trezoreriei și nici conturile de avans nu au sold debitor.

(36)

Ar trebui stabilite condițiile de utilizare a conturilor de avans, un sistem de gestiune care constituie o excepție de la procedurile bugetare uzuale și care se referă numai la sume limitate și ar trebui precizate sarcinile și responsabilitățile administratorilor conturilor de avans, precum și cele ale ordonatorului de credite și ale contabilului în ceea ce privește controlul conturilor de avans. Curtea de Conturi ar trebui informată cu privire la orice numire a unui administrator al contului de avans. Din motive de eficiență, în delegațiile Uniunii ar trebui să se constituie conturi de avans pentru creditele înscrise atât în secțiunile din buget aferente Comisiei, cât și în cele ale SEAE. De asemenea, este oportun să se permită, în condiții specifice, utilizarea conturilor de avans în delegațiile Uniunii pentru plățile cu o valoare limitată, conform procedurilor bugetare. În ceea ce privește numirea administratorilor conturilor de avans ar trebui să fie posibil ca aceștia să fie selectați și din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul operațiunilor de ajutor pentru gestionarea crizelor și a celor de ajutor umanitar ori de câte ori nu există personal disponibil în cadrul Comisiei care intră sub incidența Statutului funcționarilor Uniunii Europene și Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (11) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(37)

Pentru a ține cont de situația existentă în domeniul operațiunilor de ajutor pentru gestionarea crizelor și a celor de ajutor umanitar ori de câte ori nu există personal disponibil în cadrul Comisiei care intră sub incidența Statutului funcționarilor, precum și de dificultățile tehnice de a avea toate angajamentele juridice semnate de ordonatorul de credite competent, ar trebui să se permită personalului angajat de Comisie în acest domeniu să își asume angajamente juridice cu o valoare foarte mică, de până la 2 500 EUR, care sunt legate de plățile efectuate din conturile de avans, iar șefilor de delegații ale Uniunii sau adjuncților acestora să își asume angajamente juridice la solicitarea ordonatorului de credite competent al Comisiei.

(38)

Odată definite sarcinile și responsabilitățile actorilor financiari, aceștia pot fi ținuți răspunzători numai în condițiile prevăzute de Statutul funcționarilor. În cadrul instituțiilor Uniunii au fost constituite grupuri specializate în domeniul neregulilor financiare în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012. Însă, având în vedere numărul limitat de cazuri care le sunt prezentate, precum și din motive de eficiență, este oportun ca funcțiile lor să fie transferate unui grup interinstituțional instituit în temeiul regulamentului menționat (denumit în continuare „grupul”). Grupul ar trebui să fie creat cu scopul de a evalua cererile și de a emite recomandări cu privire la nevoia de a lua decizii privind excluderea și impunerea de sancțiuni financiare în cazurile care îi sunt sesizate de Comisie sau de alte instituții și organe ale Uniunii, fără a aduce atingere autonomiei administrative a acestora în ceea ce privește personalul lor. Respectivul transfer vizează și evitarea dublării eforturilor și reducerea riscurilor de conflict între recomandări sau avize, în cazurile în care sunt implicați atât un operator economic, cât și un membru al personalului unei instituții sau al unui organ al Uniunii. Este necesar să se mențină procedura prin care un ordonator de credite să poată solicita confirmarea unei instrucțiuni despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, fiind astfel exonerat de orice răspundere. Componența grupului ar trebui modificată atunci când îndeplinește acest rol. Grupul nu ar trebui să aibă competențe de investigare.

(39)

În ceea ce privește veniturile, este necesar să se abordeze ajustările negative ale resurselor proprii reglementate de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului (12). Cu excepția cazului resurselor proprii, este necesar să se mențină sarcinile existente și controalele care țin de responsabilitatea ordonatorilor de credite în diferitele etape ale procedurii: întocmirea unei estimări a creanțelor, emiterea ordinelor de recuperare, expedierea notei de debit care informează debitorul cu privire la constatarea creanței și decizia, dacă este necesar, de a renunța la creanță în conformitate cu criteriile care garantează respectarea bunei gestiuni financiare pentru a asigura o colectare eficientă a veniturilor.

(40)

Ordonatorul de credite ar trebui să poată să renunțe total sau parțial la recuperarea unei creanțe constatate în cazul în care debitorul face obiectul unor proceduri de insolvență, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului (13), în special în cazul acordurilor amiabile, al concordatelor și al altor proceduri similare.

(41)

Ar trebui stabilite dispoziții speciale privind procedurile de ajustare sau de reducere la zero a unei estimări a creanței.

(42)

Este necesar să se clarifice momentul înscrierii în buget a sumelor încasate din amenzi și alte sancțiuni, precum și a oricăror dobânzi acumulate sau a altor venituri generate de acestea.

(43)

Ținând seama de evoluțiile recente de pe piețele financiare și de rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, este necesar să se revizuiască dispozițiile privind rata dobânzii pentru amenzi sau alte sancțiuni și să se prevadă norme în cazul în care se înregistrează o rată negativă a dobânzii.

(44)

Pentru a reflecta natura specifică a creanțelor care constau în amenzi sau alte sancțiuni impuse de instituțiile Uniunii în temeiul TFUE sau al Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), este necesar să se introducă dispoziții specifice privind ratele dobânzii aplicabile sumelor datorate, dar încă neplătite, în cazul în care astfel de sume sunt majorate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(45)

Normele privind recuperările ar trebui să fie atât clarificate, cât și consolidate. În special, ar trebui să se precizeze că contabilul trebuie să recupereze cuantumuri prin compensare și în raport cu cuantumurile datorate debitorului de către o agenție executivă atunci când execută bugetul.

(46)

Pentru a garanta securitatea juridică și transparența, ar trebui stabilite normele referitoare la termenele în care urmează să se transmită o notă de debit.

(47)

Pentru a asigura gestionarea activelor, vizându-se, totodată, generarea unui randament pozitiv, este necesar ca cuantumurile referitoare la amenzi sau alte sancțiuni impuse în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom, cum ar fi amenzile în domeniul concurenței care sunt contestate, să fie încasate provizoriu și să se investească în active financiare și să se stabilească destinația profitului obținut din aceste investiții. Întrucât Comisia nu este singura instituție a Uniunii care are dreptul de a impune amenzi sau alte sancțiuni, este necesar să se stabilească dispoziții privind astfel de amenzi sau alte sancțiuni impuse de alte instituții ale Uniunii și să se stabilească norme pentru recuperarea lor care ar trebui să fie echivalente cu cele aplicabile Comisiei.

(48)

Pentru a se garanta faptul că toate informațiile necesare pentru adoptarea deciziilor de finanțare se află la dispoziția Comisiei, este necesar să se stabilească cerințele minime referitoare la conținutul deciziilor de finanțare privind granturile, achizițiile, fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acțiuni externe (denumite în continuare „fonduri fiduciare ale Uniunii”), premiile, instrumentele financiare, mecanismele de finanțare mixtă și garanțiile bugetare. În același timp, pentru a oferi o perspectivă pe termen mai lung destinatarilor potențiali, este necesar să se permită adoptarea deciziilor de finanțare pe o perioadă mai mare de un exercițiu financiar, specificând în același timp că punerea în aplicare se efectuează sub rezerva disponibilității creditelor bugetare pentru exercițiile financiare respective. În plus, este necesar să se reducă numărul de elemente necesare pentru decizia de finanțare. În sensul obiectivului simplificării, decizia de finanțare ar trebui să constituie, în același timp, un program de lucru anual sau multianual. Întrucât contribuțiile la organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71 sunt deja stabilite în buget, nu ar trebui să fie obligatorie adoptarea unei anumite decizii de finanțare în acest sens.

(49)

În ceea ce privește cheltuielile, relația dintre deciziile de finanțare, angajamentele bugetare globale și angajamentele bugetare individuale, precum și conceptele de angajament bugetar și juridic ar trebui clarificate pentru a stabili un cadru cât mai precis pentru diferitele faze de execuție a bugetului.

(50)

Pentru a ține seama în special de numărul de angajamente juridice asumate de către delegațiile Uniunii și de către reprezentanțele Uniunii și de fluctuațiile cursului de schimb cu care acestea se confruntă, ar trebui să se poată aplica angajamente bugetare provizorii și în cazurile în care beneficiarii finali și cuantumurile sunt cunoscute.

(51)

În ceea ce privește tipologia plăților pe care le pot efectua ordonatorii de credite, ar trebui clarificate diferitele tipuri de plăți, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Normele de lichidare a plăților de prefinanțare ar trebui clarificate în continuare, în special în situațiile în care nu este posibilă lichidarea intermediară. În acest scop, în angajamentele juridice asumate ar trebui introduse dispoziții adecvate.

(52)

Prezentul regulament ar trebui să stipuleze că plățile trebuie să fie efectuate în termenele specificate și că, în cazul nerespectării unor astfel de termene, creditorii vor avea dreptul la dobânzi penalizatoare care urmează a fi imputate din buget, mai puțin în cazul statelor membre, a Băncii Europene de Investiții (BEI) și a Fondului european de investiții (FEI).

(53)

Este oportun ca dispozițiile privind lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor să fie integrate într-un singur articol și să se introducă o definiție a dezangajărilor. Deoarece tranzacțiile se efectuează în sisteme computerizate, semnarea unei mențiuni „bun de plată” pentru a exprima decizia de lichidare ar trebui să fie înlocuită cu o semnătură electronică securizată, cu excepția unui număr limitat de cazuri. Este, de asemenea, necesar să se clarifice faptul că lichidarea cheltuielilor se aplică tuturor costurilor eligibile, inclusiv costurilor care nu sunt asociate cu o cerere de plată, precum în cazul pentru lichidarea prefinanțărilor.

(54)

Pentru a reduce complexitatea, a raționaliza normele existente și a îmbunătăți lizibilitatea prezentului regulament, ar trebui stabilite norme comune mai multor instrumente de execuție bugetară. Din aceste motive, anumite dispoziții ar trebui regrupate, modul de redactare și domeniul de aplicare al altor dispoziții ar trebui aliniate, iar repetițiile inutile și referințele încrucișate ar trebui eliminate.

(55)

Fiecare instituție a Uniunii ar trebui să înființeze un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenței auditorului intern, monitorizarea calității activității de audit intern și asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern și extern și le dau curs. Componența respectivului comitet de monitorizare a auditurilor interne ar trebui să fie stabilită de fiecare instituție a Uniunii în parte, ținând seama de autonomia sa organizațională și de importanța consilierii din partea experților independenți.

(56)

Ar trebui pus un accent mai mare pe performanța și rezultatele proiectelor finanțate din buget. Prin urmare, în afară de formele de contribuție din partea Uniunii deja bine stabilite (rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv, costurile unitare, sumele forfetare și finanțarea la rate forfetare), este oportun să se definească o formă suplimentară de finanțare, care să nu fie legată de costurile operațiunilor relevante. Forma suplimentară de finanțare ar trebui să se bazeze pe îndeplinirea anumitor condiții ex ante sau pe rezultatele obținute, măsurate prin raportare la jaloane stabilite anterior sau prin indicatori de performanță.

(57)

În cazul în care efectuează evaluări ale capacității operaționale și financiare a destinatarilor fondurilor Uniunii sau ale sistemelor și procedurilor acestora, Comisia ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe evaluările deja realizate de ea însăși, de alte entități sau donatori, cum ar fi agențiile naționale și organizațiile internaționale, pentru a evita duplicarea evaluărilor acelorași destinatari. Ar trebui să se recurgă la posibilitatea de a recunoaște valabilitatea transversală a evaluărilor efectuate de alte entități în cazul în care astfel de evaluări au fost realizate respectându-se condiții echivalente celor prevăzute în prezentul regulament pentru metoda de execuție aplicabilă. Prin urmare, pentru a stimula recunoașterea valabilității transversale a evaluărilor între donatori, Comisia ar trebui să promoveze recunoașterea standardelor recunoscute la nivel internațional sau a celor mai bune practici internaționale.

(58)

De asemenea, este important să se evite situațiile în care destinatarii fondurilor Uniunii să fie auditați de mai multe ori de către entități diferite în ceea ce privește utilizarea respectivelor fonduri. Prin urmare, ar trebui să fie posibil să se recurgă la audituri deja efectuate de auditori independenți, cu condiția să existe dovezi suficiente ale competenței și independenței acestora și cu condiția ca activitatea de audit să se bazeze pe standarde de audit acceptate la nivel internațional care să ofere o asigurare rezonabilă și ca auditurile respective să fi fost efectuate cu privire la situațiile financiare și la rapoartele care descriu modul în care a fost utilizată contribuția din partea Uniunii. Astfel de audituri ar trebui să constituie așadar baza asigurării globale cu privire la utilizarea fondurilor Uniunii. În acest scop, este important să se garanteze faptul că raportul auditorului independent și documentația de audit aferentă sunt puse, la cerere, la dispoziția Parlamentului European, a Comisiei, a Curții de Conturi și a autorităților de audit ale statelor membre.

(59)

Pentru a recurge la evaluări și audituri și pentru a reduce sarcina administrativă asupra persoanelor și entităților care primesc fonduri din partea Uniunii, este important să se garanteze că orice informație deja disponibilă la nivelul instituțiilor Uniunii, al autorităților de management sau al altor organisme și entități care execută fonduri ale Uniunii este reutilizată pentru a evita cererile multiple adresate destinatarilor sau beneficiarilor.

(60)

Pentru a oferi un mecanism de cooperare pe termen lung cu destinatarii, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a semna acorduri-cadru de parteneriat financiar. Parteneriatele-cadru financiare ar trebui să fie puse în aplicare prin intermediul unor granturi sau prin acorduri de contribuție cu persoane și entități care execută fonduri ale Uniunii. În acest scop, ar trebui specificat conținutul minim al acestor acorduri de contribuție. Parteneriatele-cadru financiare nu ar trebui să restrângă în mod nejustificat accesul la finanțare din partea Uniunii.

(61)

Condițiile și procedurile pentru suspendarea, rezilierea sau reducerea unei contribuții a Uniunii ar trebui armonizate la nivelul diferitelor instrumente de execuție bugetară cum ar fi granturi, achiziții, gestiune indirectă, premii etc. Ar trebui definite motivele unei astfel de suspendări, rezilieri sau reduceri.

(62)

Prin prezentul regulament ar trebui să se stabilească perioade standard în care documentele referitoare la contribuțiile din partea Uniunii ar trebui să fie păstrate de către destinatari, astfel încât să se evite cerințele contractuale divergente sau disproporționate, dar să existe suficient timp pentru a permite Comisiei, Curții de Conturi și Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) să aibă acces la datele și documentele respective și să efectueze verificările ex post și auditurile. În plus, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii ar trebui să aibă obligația de a coopera în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii.

(63)

Pentru a furniza informații adecvate participanților și destinatarilor și pentru a se asigura că aceștia au posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, participanților și destinatarilor ar trebui să li se permită să își prezinte observațiile înainte de adoptarea oricărei măsuri care le afectează în mod negativ drepturile și aceștia ar trebui să fie informați cu privire la căile de atac de care dispun pentru a contesta o asemenea măsură.

(64)

În scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia ar trebui să instituie un sistem unic de detectare timpurie și de excludere.

(65)

Sistemul de detectare timpurie și de excludere ar trebui să se aplice participanților, destinatarilor, entităților pe ale căror capacități intenționează să se bazeze candidatul sau ofertantul, subcontractanților unui contractant, oricărei persoane sau entități care primește fonduri din partea Uniunii în cazul în care bugetul este executat prin gestiune indirectă, oricărei persoane sau entități care primește fonduri din partea Uniunii prin intermediul instrumentelor financiare executate prin gestiune directă, participanților sau destinatarilor despre care au furnizat informații entitățile care execută bugetul prin gestiune partajată și sponsorilor.

(66)

Ar trebui să se clarifice faptul că, în cazul în care decizia de a înscrie o persoană sau o entitate în baza de date a sistemului de detectare timpurie și de excludere este luată pe baza unei situații de excludere referitoare la o persoană fizică sau juridică care face parte din organul administrativ, de conducere sau de control al persoanei sau al entității respective ori care are competențe de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce privește persoana sau entitatea respectivă ori ale unei persoane fizice sau juridice care își asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile persoanei sau entității respective ori ale unei persoane fizice care este esențială pentru atribuire sau pentru executarea angajamentului juridic, informațiile înregistrate în baza de date trebuie să includă informațiile privind persoanele menționate.

(67)

Decizia privind excluderea unei persoane sau entități de la participarea la procedurile de atribuire sau impunerea unei sancțiuni financiare în sarcina unei persoane sau a unei entități, precum și decizia privind publicarea informațiilor aferente ar trebui să fie luate de ordonatorii de credite competenți, având în vedere autonomia lor în materie administrativă. În absența unei hotărâri definitive sau a unei decizii administrative definitive, precum și în cazurile referitoare la o nerespectare gravă a contractului, ordonatorii de credite competenți ar trebui să ia decizia pe baza unei încadrări juridice preliminare, ținând cont de recomandarea grupului. Grupul ar trebui, de asemenea, să evalueze durata unei excluderi în cazurile în care durata nu a fost stabilită prin hotărârea definitivă sau prin decizia administrativă definitivă.

(68)

Rolul grupului ar trebui să fie acela de a asigura operarea coerentă a sistemului de excludere. Grupul ar trebui să fie compus dintr-un președinte permanent, doi reprezentanți ai Comisiei și un reprezentant al ordonatorului de credite solicitant.

(69)

Încadrarea juridică preliminară nu aduce atingere evaluării finale a conduitei persoanei sau entității în cauză de către autoritățile competente ale statelor membre în temeiul dreptului intern. În consecință, recomandarea grupului, precum și decizia ordonatorului de credite competent ar trebui să fie revizuită în urma notificării unei astfel de evaluări finale.

(70)

O persoană sau o entitate ar trebui să fie exclusă de către ordonatorul de credite competent atunci când s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă sau o decizie administrativă definitivă că persoana sau entitatea se face vinovată de abatere profesională gravă, de nerespectarea, intenționată sau nu, a obligațiilor legate de plata contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale sau a impozitelor, de înființarea unei entități într-o altă jurisdicție cu intenția de a eluda obligațiile fiscale, sociale sau orice altă obligație juridică, de fraudarea bugetului, de corupție, de conduită legată de o organizație infracțională, de spălare de bani sau finanțarea terorismului, de infracțiuni teroriste sau infracțiuni în legătură cu activitățile teroriste, de exploatarea prin muncă a copiilor sau de alte infracțiuni privind traficul de persoane ori de comiterea unor nereguli. De asemenea, o persoană sau o entitate ar trebui să fie exclusă în situațiile de nerespectare gravă a unui angajament juridic sau de faliment.

(71)

Atunci când ia o decizie cu privire la excluderea unei persoane sau a unei entități sau la impunerea unei sancțiuni financiare în sarcina unei persoane sau unei entități și la publicarea informațiilor aferente, ordonatorul de credite competent ar trebui să asigure respectarea principiului proporționalității ținând cont, în special, de gravitatea situației, de impactul său bugetar, de perioada scursă de la respectiva conduită, de durata conduitei și de caracterul repetitiv al acesteia, de caracterul intenționat al conduitei sau de gradul de neglijență arătat și de măsura în care persoana sau entitatea colaborează cu autoritatea competentă relevantă și de contribuția respectivei persoane sau entități la investigație.

(72)

De asemenea, ordonatorul de credite competent ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude o persoană sau o entitate în cazul în care o persoană fizică sau juridică care își asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile operatorului economic este în faliment sau într-o situație similară de insolvență sau respectiva persoană fizică sau juridică nu își îndeplinește obligațiile de plată a contribuțiilor la asigurările sociale sau a impozitelor, în cazul în care astfel de situații au un impact asupra situației financiare a operatorului economic respectiv.

(73)

O persoană sau o entitate nu ar trebui să facă obiectul unei decizii de excludere atunci când a luat măsuri corective, demonstrându-și astfel fiabilitatea. Posibilitatea respectivă nu ar trebui să se aplice în cazul celor mai grave activități infracționale.

(74)

Având în vedere principiul proporționalității, ar trebui să se stabilească o distincție între cazurile în care se poate impune o sancțiune financiară ca alternativă la excludere, pe de o parte, și cazurile în care gravitatea conduitei destinatarului în cauză în legătură cu încercarea de a obține nejustificat fonduri ale Uniunii justifică impunerea unei sancțiuni financiare în plus față de excludere, astfel încât să se asigure un efect disuasiv, pe de altă parte. De asemenea, ar trebui definit cuantumul maxim al sancțiunii financiare care poate să fie impusă de autoritatea contractantă.

(75)

O sancțiune financiară ar trebui impusă numai unui destinatar, și nu unui participant, întrucât cuantumul sancțiunii financiare care urmează să fie impusă este calculat pe baza valorii angajamentului juridic în cauză.

(76)

Posibilitatea de a lua decizii de excludere sau de a impune sancțiuni financiare este independentă de posibilitatea de a aplica sancțiuni contractuale, cum ar fi daunele-interese.

(77)

Durata unei excluderi ar trebui să fie limitată în timp, la fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, și ar trebui să respecte principiul proporționalității.

(78)

Este necesar să se stabilească data de început și durata termenului de prescripție pentru luarea deciziilor de excludere sau impunerea sancțiunilor financiare.

(79)

Este important să se poată consolida efectul disuasiv obținut prin excludere și prin sancțiunea financiară. În acest sens, efectul disuasiv ar trebui consolidat prin posibilitatea de a publica informațiile referitoare la excludere și/sau la sancțiunea financiară, cu respectarea cerințelor privind protecția datelor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 45/2001 și (UE) 2016/679. O astfel de publicare ar trebui să contribuie la asigurarea nerepetării aceleiași conduite. Din motive de securitate juridică și în conformitate cu principiul proporționalității, ar trebui să se specifice situațiile în care nu ar trebui să aibă loc o publicare. În evaluarea sa, ordonatorul de credite competent ar trebui să țină cont de eventualele recomandări din partea grupului. În ceea ce privește persoanele fizice, datele cu caracter personal ar trebui să fie publicate doar în circumstanțe excepționale, justificate de gravitatea conduitei sau de impactul acesteia asupra intereselor financiare ale Uniunii.

(80)

Informațiile referitoare la o excludere sau la o sancțiune financiară ar trebui publicate doar în anumite cazuri precum cele de abatere profesională gravă, fraudă, deficiențe semnificative în respectarea principalelor obligații ale unui angajament juridic finanțat din buget sau în cazul unei nereguli, ori în cazul înființării unei entități într-o altă jurisdicție cu intenția de a eluda obligațiile fiscale, sociale sau orice altă obligație juridică.

(81)

Criteriile de excludere ar trebui să fie disociate în mod clar de criteriile care antrenează o posibilă respingere din cadrul unei proceduri de atribuire.

(82)

Informațiile privind detectarea timpurie a riscurilor și privind deciziile de excludere și de impunere a unor sancțiuni financiare unei persoane sau unei entități ar trebui centralizate. În acest sens, informațiile aferente ar trebui stocate într-o bază de date instituită și gestionată de Comisie, în calitate de proprietar al sistemului centralizat. Acest sistem ar trebui să funcționeze în conformitate cu dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal.

(83)

Deși Comisiei ar trebui să îi revină responsabilitatea de a institui și de a opera sistemul de detectare timpurie și de excludere, alte instituții și organe ale Uniunii, precum și toate persoanele și entitățile care execută fondurile Uniunii prin gestiune directă, partajată și indirectă ar trebui să participe la respectivul sistem prin transmiterea informațiilor relevante către Comisie. Ordonatorul de credite competent și grupul ar trebui să garanteze dreptul la apărare al persoanei sau entității. Același drept ar trebui să fie acordat persoanei sau entității în contextul unei detectări timpurii, în cazul în care o acțiune preconizată de ordonatorul de credite ar putea afecta negativ drepturile persoanei sau ale entității vizate. În cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii care nu fac încă obiectul unei hotărâri definitive, ordonatorul de credite competent ar trebui să poată amâna notificarea persoanei sau entității iar grupul ar trebui să poată amâna dreptul persoanei sau entității de a-și prezenta observațiile. O astfel de amânare ar trebui să fie justificată doar în cazul în care există motive legitime puternice de păstrare a confidențialității investigației sau al procedurilor judiciare naționale.

(84)

Curții de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să i se confere competența judecării pe fond în ceea ce privește deciziile de excludere și sancțiunile financiare impuse în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu articolul 261 din TFUE.

(85)

Pentru a facilita protecția intereselor financiare ale Uniunii în cadrul tuturor metodelor de execuție bugetară, persoanele și entitățile implicate în execuția bugetului prin gestiune partajată și indirectă ar trebui să poată ține cont, după caz, de excluderile decise de ordonatorii de credite la nivelul Uniunii.

(86)

Prezentul regulament ar trebui să încurajeze obiectivul de e-guvernare, în special folosirea datelor electronice în schimbul de informații dintre instituțiile Uniunii și terți.

(87)

Progresele înregistrate în direcția schimbului electronic de informații și a transmiterii electronice a documentelor, inclusiv în ceea ce privește achizițiile publice electronice, după caz, care constituie o măsură majoră de simplificare, ar trebui să fie însoțite de condiții clare de acceptare a sistemelor care urmează să fie utilizate, astfel încât să se instituie un mediu solid din punct de vedere juridic, menținându-se totodată flexibilitatea gestionării fondurilor Uniunii pentru participanți, destinatari și ordonatorii de credite, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(88)

Ar trebui stabilite normele privind componența și sarcinile comitetului responsabil cu evaluarea documentelor aferente cererii în cazul procedurilor de achiziții, al procedurilor de acordare a granturilor și al concursurilor cu premii. Ar trebui să fie posibil ca comitetul să includă experți externi dacă această posibilitate este prevăzută în actul de bază.

(89)

În conformitate cu principiul bunei administrări, ordonatorul de credite ar trebui să solicite clarificări sau documentele lipsă, respectând în același timp principiul egalității de tratament și fără modificarea substanțială a documentelor aferente cererii. Ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu procedeze astfel numai în cazuri justificate în mod corespunzător. În plus, ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a corecta o eroare materială evidentă sau de a solicita participantului să o corecteze.

(90)

Buna gestiune financiară ar trebui să impună Comisiei să se protejeze prin solicitarea de garanții în etapa plății prefinanțărilor. Obligația contractanților și a beneficiarilor de a depune garanții nu ar trebui să fie automată, ci ar trebui să se bazeze pe o analiză a riscurilor. Dacă, în cursul execuției, ordonatorul de credite constată că un garant nu este sau nu mai este autorizat să emită garanții în conformitate cu legislația națională aplicabilă, ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita înlocuirea garanției.

(91)

Diferitele seturi de norme privind gestiunea directă și indirectă, în special în ceea ce privește conceptul de „sarcini de execuție bugetară”, au creat confuzie și au implicat riscul de erori de calificare atât pentru Comisie, cât și pentru partenerii săi și ar trebui, prin urmare, să fie simplificate și armonizate.

(92)

Dispozițiile referitoare la evaluarea ex ante a pilonilor cu privire la persoanele și entitățile care execută fonduri ale Uniunii prin gestiune indirectă ar trebui revizuite pentru a permite Comisiei să se bazeze cât mai mult posibil pe sistemele, normele și procedurile respectivelor persoane și entități care au fost considerate echivalente celor utilizate de Comisie. În plus, este important să se clarifice faptul că, în cazul în care evaluarea evidențiază existența unor domenii în care procedurile existente nu sunt suficiente pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia ar trebui să poată semna acorduri de contribuție luând totodată măsuri de supraveghere adecvate. De asemenea, este important să se clarifice care sunt cazurile în care Comisia poate decide să nu solicite o evaluare ex ante a pilonilor pentru a semna acorduri de contribuție.

(93)

Remunerația persoanelor și entităților care execută bugetul ar trebui, atunci când este relevant și posibil, să fie bazată pe performanță.

(94)

Comisia încheie parteneriate cu țările terțe prin intermediul acordurilor de finanțare. Este important să se clarifice conținutul unor astfel de acorduri de finanțare, în special pentru acele părți ale unei acțiuni care sunt puse în aplicare de țara terță prin gestiune indirectă.

(95)

Este important să se recunoască natura specifică a mecanismelor sau platformelor de finanțare mixtă în cazul în care Comisia combină contribuția sa cu cea a instituțiilor de finanțare și să se clarifice aplicarea dispozițiilor privind instrumentele financiare și garanțiile bugetare.

(96)

Normele privind achizițiile și principiile aplicabile contractelor de achiziții publice atribuite de instituțiile Uniunii pe cont propriu ar trebui să se bazeze pe normele prevăzute în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14) și în Directiva 2014/24/UE.

(97)

În cazul contractelor mixte, ar trebui clarificată metodologia utilizată de autoritățile contractante pentru determinarea normelor aplicabile.

(98)

Măsurile de publicitate ex ante și ex post necesare pentru lansarea unei proceduri de achiziții ar trebui să fie clarificate în cazul contractelor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile stabilite în Directiva 2014/24/UE, în cazul contractelor cu o valoare inferioară respectivelor praguri și în cazul contractelor care nu intră sub incidența directivei respective.

(99)

Prezentul regulament ar trebui să includă o listă completă a tuturor procedurilor de achiziții la care pot recurge instituțiile Uniunii, indiferent de prag.

(100)

În vederea simplificării administrative și pentru a încuraja participarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), ar trebui prevăzute proceduri de negociere pentru contractele cu o valoare medie.

(101)

La fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, prezentul regulament ar trebui să permită efectuarea unor consultări ale pieței înainte de a lansa o procedură de achiziții. Pentru a se asigura că un parteneriat pentru inovare este utilizat numai în cazul în care lucrările, produsele sau serviciile dorite nu există pe piață sau ca o activitate de dezvoltare aproape-de-piață, în prezentul regulament ar trebui prevăzută o obligație de a se efectua o astfel de consultare preliminară a pieței înainte de a se utiliza un parteneriat pentru inovare.

(102)

Ar trebui să se clarifice contribuția autorităților contractante la protecția mediului și la promovarea dezvoltării durabile, asigurându-se totodată că acestea obțin oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pentru contractele încheiate, în special impunând anumite etichete sau utilizând metode de atribuire adecvate.

(103)

Pentru a se asigura că, la executarea contractelor, operatorii economici îndeplinesc obligațiile aplicabile de drept al mediului, de drept social și de drept al muncii stabilite prin dreptul Uniunii, în legislația națională, în contractele colective sau în convențiile internaționale în domeniul social și al mediului enumerate în anexa X la Directiva 2014/24/UE, obligațiile respective ar trebui să facă parte din cerințele minime definite de autoritatea contractantă și ar trebui să fie integrate în contractele semnate de autoritatea contractantă.

(104)

Este oportun să se identifice și să se trateze în mod separat diferitele cazuri care în mod obișnuit sunt numite situații de „conflict de interese”. Noțiunea de „conflict de interese” ar trebui utilizată exclusiv în cazurile în care o persoană sau o entitate cu responsabilități în ceea ce privește execuția, auditul sau controlul bugetului, un funcționar sau un agent al unei instituții a Uniunii sau o autoritate națională de la orice nivel se află într-o astfel de situație. Încercările de a influența în mod necorespunzător o procedură de atribuire sau de a obține informații confidențiale ar trebui considerate drept o abatere profesională gravă care poate conduce la respingerea din cadrul procedurii de atribuire și/sau la excluderea de la fondurile Uniunii. În plus, operatorii economici s-ar putea afla în situația în care nu ar trebui să fie selectați pentru a executa un contract din cauza unui conflict de interese profesional. De exemplu, o întreprindere nu ar trebui să evalueze un proiect la care a participat sau un auditor nu ar trebui să fie în măsură să auditeze conturile pe care anterior le-a certificat.

(105)

În conformitate cu Directiva 2014/24/UE, ar trebui să fie posibil să se verifice dacă un operator economic este exclus, să se aplice criterii de selecție și de atribuire a contractelor, precum și să se verifice conformitatea cu documentele achiziției, indiferent de ordine. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă respingerea ofertelor pe baza criteriilor de atribuire fără o verificare prealabilă a ofertantului respectiv în ceea ce privește criteriile de excludere sau de selecție.

(106)

Contractele ar trebui să fie atribuite pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, în concordanță cu articolul 67 din Directiva 2014/24/UE.

(107)

În interesul securității juridice, este necesar să se clarifice dacă criteriile de selecție sunt strict legate de evaluarea candidaților sau a ofertanților și dacă criteriile de atribuire sunt strict legate de evaluarea ofertelor. În special, calificările și experiența personalului desemnat să execute contractul ar trebui să fie utilizate doar drept criteriu de selecție, și nu drept criteriu de atribuire, deoarece acest lucru ar introduce un risc de suprapunere și de dublă evaluare a aceluiași element. În plus, dacă astfel de calificări și experiență ar fi folosite ca un criteriu de atribuire, orice schimbare în ceea ce privește personalul desemnat să execute contractul, chiar și în cazul în care acest lucru este justificat de motive de boală sau de o schimbare a postului, ar pune sub semnul întrebării condițiile în care a fost atribuit contractul, creând, în felul acesta, insecuritate juridică.

(108)

Achizițiile Uniunii ar trebui să aibă ca scop asigurarea utilizării eficace, transparente și adecvate a fondurilor Uniunii, reducând totodată sarcina administrativă a destinatarilor fondurilor Uniunii. În acest sens, achizițiile electronice ar trebui să contribuie la utilizarea mai eficientă a fondurilor Uniunii și ar trebui să îmbunătățească accesul la contracte pentru toți operatorii economici. Toate instituțiile Uniunii care desfășoară proceduri de achiziții ar trebui să publice pe site-urile lor norme clare privind achizițiile, cheltuielile și monitorizarea, precum și toate contractele atribuite, inclusiv valoarea acestora.

(109)

Ar trebui să se clarifice existența unei faze de deschidere și a unei evaluări pentru fiecare procedură. O decizie de atribuire ar trebui să fie întotdeauna rezultatul unei evaluări.

(110)

Odată cu comunicarea rezultatului unei proceduri, candidații și ofertanții ar trebui să fie informați cu privire la motivele pentru care a fost luată decizia respectivă și să primească o motivare detaliată pe baza conținutului raportului de evaluare.

(111)

Întrucât criteriile nu se aplică într-o ordine dată, ofertanții respinși care au prezentat oferte conforme ar trebui să fie informați în legătură cu caracteristicile și cu avantajele relative ale ofertei câștigătoare, în cazul în care solicită acest lucru.

(112)

În cazul contractelor-cadru pentru care se reia procedura concurențială, nu ar trebui să existe obligația de a comunica informații unui contractant necâștigător privind caracteristicile și avantajele relative ale ofertei câștigătoare, întrucât primirea unor astfel de informații de către părțile la același contract-cadru de fiecare dată când se reia procedura concurențială ar putea aduce atingere concurenței loiale dintre acestea.

(113)

O autoritate contractantă ar trebui să aibă posibilitatea de a anula o procedură de achiziții înainte de semnarea contractului, fără ca ofertanții sau candidații să aibă dreptul de a solicita despăgubiri. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere situațiilor în care autoritatea contractantă a acționat în așa fel încât poate fi ținută răspunzătoare pentru prejudiciile aduse, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii.

(114)

La fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, este necesar să se clarifice condițiile în care se poate modifica un contract în cursul executării sale, fără a fi nevoie de o nouă procedură de achiziții. În special, nu ar trebui să fie necesară o nouă procedură de achiziții în cazurile referitoare la modificările de natură administrativă, succesiunea cu titlu universal și aplicarea unor clauze sau opțiuni de revizuire clare și fără echivoc care nu modifică cerințele minime ale procedurii inițiale. O nouă procedură de achiziții ar trebui să fie impusă în cazul în care sunt aduse modificări semnificative contractului inițial, în special cu privire la domeniul de aplicare și la conținutul drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, inclusiv în ceea ce privește distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală. Modificările de acest tip denotă intenția părților de a renegocia clauze sau condiții esențiale ale contractului respectiv, în special în cazul în care clauzele sau condițiile modificate ar fi avut o influență asupra rezultatului procedurii dacă ar fi fost incluse în procedura inițială.

(115)

Este necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita o garanție de bună execuție pentru lucrări, produse și servicii complexe, pentru a asigura respectarea obligațiilor contractuale substanțiale, precum și o bună execuție pe toată durata contractului. De asemenea, este necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita o garanție sub forma unei sume de bani reținute pentru a acoperi perioada de răspundere contractuală, în conformitate cu practica obișnuită în sectoarele în cauză.

(116)

Pentru a determina pragurile și procedurile aplicabile, este necesar să se clarifice dacă instituțiile Uniunii, agențiile executive și organele Uniunii sunt considerate autorități contractante. Acestea nu ar trebui considerate autorități contractante atunci când efectuează o achiziție de la un organism central de achiziție. În plus, instituțiile Uniunii formează o singură entitate juridică și departamentele acestora nu pot încheia contracte, ci doar acorduri la nivelul serviciilor, între ele.

(117)

Este oportun să se includă o trimitere în prezentul regulament la cele două praguri care sunt prevăzute în Directiva 2014/24/UE și care se aplică lucrărilor, produselor și, respectiv, serviciilor. Din motive de simplificare, precum și pentru o bună gestiune financiară, aceste praguri ar trebui, de asemenea, să se aplice contractelor de concesiune, date fiind particularitățile nevoilor în materie de atribuire de contracte ale instituțiilor Uniunii. Prin urmare, o revizuire a respectivelor praguri prevăzute în Directiva 2014/24/UE ar trebui să fie direct aplicabilă achizițiilor efectuate în temeiul prezentului regulament.

(118)

În vederea armonizării și simplificării, procedurile standard aplicabile achizițiilor ar trebui, de asemenea, să se aplice achizițiilor prevăzute în cadrul regimului pentru contracte de servicii sociale și alte servicii specifice menționate la articolul 74 din Directiva 2014/24/UE. Prin urmare, pragul pentru achizițiile în regim moderat ar trebui să fie aliniat cu pragul pentru contractele de achiziții de servicii.

(119)

Este necesar să se precizeze condițiile de aplicare a perioadei de așteptare care trebuie îndeplinite înainte de semnarea unui contract sau a unui contract-cadru.

(120)

Normele aplicabile achizițiilor în domeniul acțiunilor externe ar trebui să fie consecvente cu principiile stabilite în Directivele 2014/23/UE și 2014/24/UE.

(121)

Pentru a reduce complexitatea, a raționaliza normele existente și a îmbunătăți lizibilitatea normelor în materie de achiziții, este necesar să se regrupeze dispozițiile generale referitoare la achiziții și dispozițiile specifice aplicabile achizițiilor în domeniul acțiunilor externe și să se elimine repetițiile inutile și referințele încrucișate.

(122)

Este necesar să se clarifice care dintre operatorii economici au acces la achizițiile efectuate în temeiul prezentului regulament, în funcție de locul de stabilire al acestora, și să se prevadă în mod explicit posibilitatea unui acces de acest tip și pentru organizațiile internaționale.

(123)

Pentru a se realiza un echilibru între nevoia de transparență și o mai mare coerență a normelor privind achizițiile, pe de o parte, și necesitatea de a oferi flexibilitate cu privire la anumite aspecte tehnice legate de respectivele norme, pe de altă parte, normele tehnice privind achizițiile ar trebui să fie stabilite într-o anexă la prezentul regulament, iar competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările aduse anexei respective.

(124)

Este necesar să se clarifice domeniul de aplicare al titlului privind granturile, în special în ceea ce privește tipul de acțiune sau organismul eligibil pentru granturi, precum și în ceea ce privește angajamentele juridice care pot fi utilizate pentru a acoperi granturile. În special, deciziile de grant ar trebui eliminate treptat ca urmare a utilizării limitate a acestora și a introducerii treptate a granturilor electronice. Structura ar trebui să fie simplificată prin mutarea dispozițiilor privind instrumentele care nu sunt granturi în alte părți ale prezentului regulament. Natura organismelor care pot primi granturi de funcționare ar trebui clarificată prin a nu mai face referire la organisme care urmăresc un obiectiv de interes general al Uniunii deoarece respectivele organisme sunt acoperite de noțiunea de organisme care au un obiectiv ce se înscrie în cadrul unei politici a Uniunii și o susține.

(125)

Pentru a simplifica procedurile și a îmbunătăți lizibilitatea prezentului regulament, ar trebui simplificate și raționalizate dispozițiile privind conținutul cererilor de grant, al cererii de propuneri și al acordului de grant.

(126)

Pentru a facilita punerea în aplicare a acțiunilor finanțate de donatori multipli în cazul în care finanțarea globală a acțiunii nu este cunoscută la data angajamentului contribuției Uniunii, este necesar să se clarifice modul în care contribuția Uniunii este definită și metoda de verificare a utilizării acesteia.

(127)

Experiența rezultată din utilizarea finanțărilor sub forma unor sume forfetare, a unor costuri unitare sau la rate forfetare a indicat faptul că astfel de forme de finanțare simplifică în mod semnificativ procedurile administrative și reduc în mod considerabil riscul de eroare. Independent de domeniul de intervenție a Uniunii, sumele forfetare, costurile unitare și ratele forfetare constituie forme adecvate de finanțare și în special în cazul acțiunilor standardizate și recurente, cum ar fi mobilitatea sau activitățile de formare. În plus, întrucât cooperarea instituțională între administrațiile publice ale statelor membre și ale țărilor beneficiare sau partenere (înfrățirea instituțională) este pusă în aplicare de către instituțiile statelor membre, utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri este justificată și ar trebui să favorizeze implicarea acestora. Pentru asigurarea unei mai mari eficiențe, statele membre și alți destinatari ai fondurilor Uniunii ar trebui să poată recurge mai frecvent la opțiunile simplificate în materie de costuri. În contextul menționat, condițiile pentru utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare și a ratelor forfetare ar trebui să devină mai flexibile. Este necesar să se prevadă în mod explicit stabilirea unor sume forfetare unice care să acopere toate costurile eligibile ale acțiunii sau ale programului de lucru. În plus, pentru a susține axarea pe rezultate, ar trebui să se acorde prioritate finanțării bazate pe realizări. Sumele forfetare, costurile unitare și ratele forfetare bazate pe contribuții ar trebui să rămână o opțiune în cazul în care cele pe baza realizărilor nu sunt posibile sau adecvate.

(128)

Procedurile administrative de autorizare a sumelor forfetare, a costurilor unitare și a ratelor forfetare ar trebui simplificate atribuind competențe de autorizare ordonatorilor de credite responsabili. După caz, o astfel de autorizație poate fi acordată de Comisie în funcție de natura activităților sau a cheltuielilor ori având în vedere numărul de ordonatori de credite vizați.

(129)

În vederea reducerii decalajului în ceea ce privește disponibilitatea datelor utilizate pentru a stabili sumele forfetare, costurile unitare și ratele forfetare, ar trebui să se permită recurgerea la avizele experților.

(130)

Chiar dacă ar trebui să se atingă potențialul utilizării mai frecvente a formelor simplificate de finanțare, ar trebui să se asigure respectarea principiului bunei gestiuni financiare și în special a principiilor economiei, eficienței și excluderii dublei finanțări. În acest scop, formele simplificate de finanțare ar trebui să asigure că resursele utilizate sunt adecvate pentru obiectivele care trebuie să fie îndeplinite, că nu se finanțează aceleași costuri de mai multe ori de la buget, că principiul cofinanțării este respectat și că se evită supracompensarea generală a destinatarilor. Prin urmare, formele simplificate de finanțare ar trebui să se bazeze pe date statistice sau contabile, pe mijloace obiective similare sau pe avize ale experților. În plus, ar trebui să se aplice în continuare verificări, controale și evaluări periodice adecvate.

(131)

Ar trebui clarificată diferența dintre sfera de aplicare a verificărilor și controalelor și sfera evaluărilor periodice a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare. Verificările și controalele respective ar trebui să se axeze pe îndeplinirea condițiilor care determină plata unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare, inclusiv, dacă este necesar, pe obținerea de realizări și/sau rezultate. Condițiile respective nu ar trebui să necesite raportarea cu privire la costurile suportate efectiv de beneficiar. În cazul în care cuantumurile sumelor forfetare, ale costurilor unitare sau ale finanțării la rate forfetare au fost stabilite ex ante de ordonatorul de credite competent sau de Comisie, acestea nu ar trebui contestate în cursul controalelor ex post. Acest lucru ar trebui să nu împiedice reducerea unui grant în caz de executare necorespunzătoare, parțială sau cu întârziere ori în cazul unor nereguli, fraude sau încălcări ale altor obligații. În special, un grant ar trebui să fie redus în cazul în care condițiile care determină plata unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare nu au fost îndeplinite. Frecvența și domeniul de aplicare ale evaluării periodice ar trebui să depindă de evoluția și natura costurilor, în special ținându-se seama de modificările substanțiale ale prețurilor pieței și de alte circumstanțe relevante. Evaluarea periodică ar putea conduce la ajustări ale sumelor forfetare, ale costurilor unitare sau ale ratelor forfetare aplicabile în cadrul acordurilor viitoare, dar nu ar trebui să fie utilizată pentru punerea sub semnul întrebării a valorii sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare care a fost deja convenită. Evaluarea periodică a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare ar putea necesita accesul la conturile beneficiarului în scopuri statistice și metodologice iar un astfel de acces este, de asemenea, necesar în scopul prevenirii și detectării fraudelor.

(132)

Pentru a facilita participarea organizațiilor mici la punerea în aplicare a politicilor Uniunii în condițiile unei disponibilități limitate a resurselor, este necesar ca valoarea muncii prestate de voluntari să fie recunoscută drept costuri eligibile. În consecință, astfel de organizații ar trebui să se poată baza într-o mai mare măsură pe activitatea voluntarilor cu scopul de a contribui la cofinanțarea acțiunii sau a programului de lucru. Fără a aduce atingere ratei maxime de cofinanțare specificate în actul de bază, în astfel de cazuri, grantul din partea Uniunii ar trebui să se limiteze la costurile eligibile estimate, altele decât cele care acoperă activitatea voluntarilor. Întrucât munca voluntarilor este o activitate furnizată de terți fără ca beneficiarul să le plătească o remunerație, limitarea evită rambursarea unor costuri pe care beneficiarul nu le-a suportat. În plus, valoarea activității voluntarilor nu ar trebui să depășească 50 % din contribuțiile în natură și orice altă cofinanțare.

(133)

Pentru apărarea unuia dintre principiile fundamentale ale finanțelor publice, în prezentul regulament ar trebui să se mențină principiul de nonprofit.

(134)

În principiu, granturile ar trebui să fie acordate în urma unei cereri de propuneri. În cazul în care sunt permise excepții, acestea ar trebui să fie interpretate și aplicate în mod restrictiv în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata. Posibilitatea excepțională de a acorda granturi fără organizarea unei cereri de propuneri către organisme cu un monopol de facto sau de jure, ar trebui să fie utilizată doar în cazul în care organismele în cauză sunt singurele capabile să pună în aplicare tipurile relevante de activități sau au fost învestite cu un astfel de monopol prin lege sau de către o autoritate publică.

(135)

În contextul trecerii la granturile electronice și la achizițiile publice electronice, solicitanților și ofertanților ar trebui să li se solicite să furnizeze o dovadă a statutului lor juridic și a viabilității lor financiare doar o singură dată într-o anumită perioadă și nu ar trebui să li se impună să prezinte din nou documente justificative la fiecare procedură de atribuire. Prin urmare, este necesar să se alinieze cerințele referitoare la numărul de ani pentru care vor fi solicitate documentele în cadrul procedurilor de atribuire a granturilor sau al procedurilor de achiziții.

(136)

Ar trebui facilitată utilizarea premiilor ca o formă valoroasă de sprijin financiar, care nu are legătură cu costurile previzibile, iar normele aplicabile ar trebui clarificate. Premiile ar trebui considerate ca fiind complementare altor instrumente de finanțare, cum ar fi granturile, și nu ca înlocuitor al acestora.

(137)

Pentru a permite o punere în aplicare mai flexibilă a premiilor, obligația de a publica, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, concursuri cu premii cu o valoare unitară de 1 000 000 EUR sau mai mare în fișele de program care însoțesc proiectul de buget ar trebui înlocuită cu o obligație de a transmite o informare prealabilă Parlamentului European și Consiliului și de a menționa în mod explicit asemenea premii în decizia de finanțare.

(138)

Premiile ar trebui să se atribuie în conformitate cu principiile transparenței și egalității de tratament. În acest context, ar trebui stipulate caracteristicile minime ale concursurilor, în special modalitățile pentru plata premiului către câștigători după acordare, și mijloacele de publicare corespunzătoare. De asemenea, este necesară stabilirea unei proceduri de acordare clar definite, de la depunerea candidaturilor la furnizarea informațiilor solicitanților și la notificarea solicitantului câștigător, care să reflecte procedura de acordare a granturilor.

(139)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească principiile și condițiile aplicabile instrumentelor financiare, garanțiilor bugetare și asistenței financiare, precum și normele privind limitarea răspunderii financiare a Uniunii, combaterea fraudei și a spălării de bani, lichidarea instrumentelor financiare și raportarea.

(140)

În ultimii ani, Uniunea a utilizat tot mai mult instrumente financiare care permit un efect de levier mai mare pentru buget, însă generează totodată un risc financiar pentru buget. Aceste instrumente financiare includ nu doar instrumentele financiare care intră sub incidența Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, ci și alte instrumente, cum ar fi garanțiile bugetare și asistența financiară, care anterior erau reglementate doar de normele stabilite în actele de bază respective ale acestora. Este important să se stabilească un cadru comun care să asigure omogenitatea principiilor aplicabile acestui set de instrumente și regruparea lor în cadrul unui nou titlu în prezentul regulament, care să cuprindă, pe lângă normele existente aplicabile instrumentelor financiare, secțiuni privind garanțiile bugetare și asistența financiară pentru statele membre sau țările terțe.

(141)

Instrumentele financiare și garanțiile bugetare pot fi utile pentru multiplicarea efectului fondurilor Uniunii atunci când acestea sunt puse în comun cu alte fonduri și când includ un efect de levier. Instrumentele financiare și garanțiile bugetare ar trebui executate numai în cazul în care nu există niciun risc de denaturare a concurenței pe piața internă sau de incoerență cu normele privind ajutoarele de stat.

(142)

În cadrul creditelor anuale autorizate de Parlamentul European și de Consiliu pentru un anumit program, instrumentele financiare și garanțiile bugetare ar trebui folosite pe baza unei evaluări ex ante care să demonstreze că sunt eficiente pentru realizarea obiectivelor de politică ale Uniunii.

(143)

Instrumentele financiare, garanțiile bugetare și asistența financiară ar trebui autorizate prin intermediul unui act de bază. Dacă, în cazuri justificate corespunzător, instrumentele financiare sunt instituite în absența unui act de bază, acestea ar trebui autorizate de Parlamentul European și de Consiliu în cadrul bugetului.

(144)

Ar trebui să fie definite instrumentele care pot intra sub incidența titlului X, cum ar fi împrumuturile, garanțiile, investițiile în capitaluri proprii, investițiile în cvasicapitaluri și instrumentele de partajare a riscurilor. Definiția instrumentelor de partajare a riscurilor ar trebui să permită includerea îmbunătățirii bonității pentru obligațiunile de finanțare a proiectelor, acoperirea riscului legat de rambursarea datoriei în cadrul unui proiect și atenuarea riscului de credit al deținătorilor de obligațiuni prin îmbunătățirea bonității sub forma unui împrumut sau a unei garanții.

(145)

Orice rambursare provenind de la un instrument financiar sau de la o garanție bugetară ar trebui utilizată pentru instrumentul sau garanția care a produs rambursarea, cu scopul de a îmbunătăți eficiența respectivului instrument sau a respectivei garanții, cu excepția cazului în care se prevede altfel în actul de bază, și ar trebui luată în considerare atunci când se propun noi credite pentru respectivul instrument sau garanție.

(146)

Este oportun să se recunoască alinierea intereselor în urmărirea obiectivelor de politică ale Uniunii și, în special, faptul că BEI și FEI au competențele specifice necesare pentru execuția instrumentelor financiare și a garanțiilor bugetare.

(147)

BEI și FEI, acționând ca grup, ar trebui să aibă posibilitatea să își transfere între ele o parte din execuție, atunci când un astfel de transfer ar putea aduce beneficii punerii în aplicare a unei anumite acțiuni și astfel cum a fost definit mai detaliat în acordul relevant cu Comisia.

(148)

Ar trebui clarificat faptul că, în cazul în care instrumentele financiare sau garanțiile bugetare sunt combinate cu forme auxiliare de sprijin din buget, normele privind instrumentele financiare și garanțiile bugetare ar trebui să se aplice întregii măsuri. Astfel de norme ar trebui completate, după caz, cu cerințe specifice prevăzute în normele sectoriale.

(149)

Execuția instrumentelor financiare și a garanțiilor bugetare finanțate din buget ar trebui să fie conformă cu politica Uniunii privind jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale și cu actualizările acesteia, astfel cum sunt prevăzute în actele juridice relevante ale Uniunii și în concluziile Consiliului, în special în concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 privind criteriile pentru întocmirea listei UE de jurisdicții necooperante în scopuri fiscale și procesul de întocmire a acestei liste (15) și în anexa la acestea, precum și în concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017 privind lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale (16) și în anexele la acestea.

(150)

Garanțiile bugetare și asistența financiară pentru statele membre sau țările terțe sunt în general operațiuni extrabugetare, care au un impact semnificativ în bilanțul contabil al Uniunii. Deși rămân în general operațiuni extrabugetare, includerea lor în prezentul regulament oferă o mai bună protecție a intereselor financiare ale Uniunii și un cadru mai clar pentru autorizarea, gestionarea și contabilizarea lor.

(151)

Uniunea a lansat recent inițiative importante bazate pe garanții bugetare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) sau Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD). Aceste instrumente se caracterizează prin faptul că generează o datorie contingentă pentru Uniune și implică provizioane de fonduri pentru punerea la dispoziție a unei rezerve de lichidități care să permită bugetului să răspundă într-o manieră ordonată obligațiilor de plată ce ar putea decurge din aceste datorii contingente. Pentru a garanta ratingul de credit al Uniunii și, prin urmare, capacitatea sa de a furniza finanțare eficace, este esențial ca autorizarea, provizionarea și monitorizarea datoriilor contingente să urmeze un set solid de norme care ar trebui să se aplice tuturor garanțiilor bugetare.

(152)

Datoriile contingente care rezultă din garanțiile bugetare pot să acopere o gamă variată de operațiuni de finanțare și de investiții. Posibilitatea ca o garanție bugetară să fie cerută spre executare nu poate fi programată cu certitudine absolută pe bază anuală, ca în cazul împrumuturilor care au un calendar predefinit de rambursare. Prin urmare, este indispensabil să se stabilească un cadru pentru autorizarea și monitorizarea datoriilor contingente care să asigure respectarea deplină, în orice moment, a plafonului pentru creditele de plată anuale stabilit în Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului (17).

(153)

Cadrul respectiv ar trebui, de asemenea, să prevadă gestiunea și controlul, inclusiv prezentarea de rapoarte periodice privind expunerea financiară a Uniunii. Rata de provizionare a datoriilor financiare ar trebui stabilită pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor financiare care decurg din instrumentul aferent. Sustenabilitatea datoriilor contingente ar trebui evaluată anual în cadrul procedurii bugetare. Ar trebui stabilit un mecanism de alertă timpurie pentru a se evita o penurie de provizioane menite să acopere datoriile financiare.

(154)

Utilizarea tot mai frecventă a instrumentelor financiare, a garanțiilor bugetare și a asistenței financiare necesită mobilizarea și provizionarea unui volum semnificativ de credite de plată. Pentru a produce efectul de levier, asigurând totodată un nivel adecvat de protecție împotriva datoriilor financiare, este important să se optimizeze cuantumul provizioanelor necesare și să se sporească eficiența prin punerea în comun a acestor provizioane într-un fond comun de provizionare. În plus, utilizarea mai flexibilă a acestor provizioane puse în comun permite o rată de provizionare globală eficace, care asigură protecția solicitată cu un volum optimizat de resurse.

(155)

Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a fondului comun de provizionare pentru perioada de programare de după 2020, Comisia ar trebui să prezinte, până la 30 iunie 2019, o evaluare externă independentă a avantajelor și dezavantajelor pe care le prezintă încredințarea gestiunii financiare a activelor fondului comun de provizionare către Comisie, către BEI, sau o combinație a celor două, ținând seama de criteriile tehnice și instituționale relevante utilizate în compararea serviciilor de gestionare a activelor, inclusiv de infrastructura tehnică, compararea costurilor pentru serviciile furnizate, structura instituțională, raportarea, performanța, răspunderea și competențele fiecărei instituții, precum și celelalte mandate de gestionare a activelor pentru buget. Evaluarea ar trebui să fie însoțită, după caz, de o propunere legislativă.

(156)

Normele aplicabile în cazul constituirii de provizioane și al fondului comun de provizionare ar trebui să ofere un cadru solid de control intern. Orientările aplicabile gestionării resurselor în fondul comun de provizionare ar trebui stabilite de către Comisie, după consultarea contabilului Comisiei. Ordonatorii de credite ai instrumentelor financiare, ai garanțiilor bugetare sau ai asistenței financiare ar trebui să monitorizeze în mod activ datoriile financiare aflate în responsabilitatea lor, iar administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare ar trebui să gestioneze numerarul și activele fondului în conformitate cu normele și procedurile stabilite de contabilul Comisiei.

(157)

Garanțiile bugetare și asistența financiară ar trebui să respecte același set de principii care a fost stabilit pentru instrumentele financiare. Garanțiile bugetare, în special, ar trebui să fie irevocabile, necondiționate și la cerere. Acestea ar trebui să fie executate prin gestiune indirectă sau, numai în cazuri excepționale, prin gestiune directă. Ele ar trebui să acopere numai operațiunile de finanțare și de investiții, iar contrapărțile lor ar trebui să contribuie cu propriile resurse la operațiunile acoperite.

(158)

Asistența financiară acordată statelor membre sau țărilor terțe ar trebui să fie sub forma unui împrumut, a unei linii de credit sau a oricărui alt instrument considerat adecvat pentru a asigura eficacitatea sprijinului. În acest scop, Comisia ar trebui să fie împuternicită, în actul de bază relevant, să ia cu împrumut fondurile necesare de pe piețele de capital sau de la instituțiile financiare, evitându-se implicarea Uniunii în orice transformare a scadențelor care ar expune-o la un risc de rată a dobânzii sau la vreun alt risc comercial.

(159)

Dispozițiile privind instrumentele financiare ar trebui să se aplice cât mai curând posibil pentru a realiza simplificarea și eficiența cerute. Dispozițiile referitoare la garanțiile bugetare și la asistența financiară, precum și la fondul comun de provizionare ar trebui să se aplice începând cu cadrul financiar multianual de după 2020. Acest calendar va permite pregătirea temeinică a noilor instrumente de gestionare a datoriilor contingente, precum și o aliniere între principiile enunțate în titlul X și, pe de o parte, propunerea de cadru financiar multianual de după 2020 iar pe de altă parte, programele specifice legate de respectivul cadru.

(160)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (18) stabilește norme referitoare, printre altele, la finanțarea partidelor politice și a fundațiilor politice la nivel european, în special în ceea ce privește condițiile de finanțare, acordarea și distribuirea fondurilor, donațiilor și contribuțiilor, finanțarea campaniilor aferente alegerilor pentru Parlamentul European, cheltuielile rambursabile, interzicerea anumitor finanțări, conturile, raportarea și auditul, executarea și controlul, sancțiunile, cooperarea dintre Autoritatea pentru partidele și fundațiile politice europene, ordonatorul de credite al Parlamentului European și statele membre și transparența.

(161)

Ar trebui incluse norme în prezentul regulament privind contribuțiile din bugetul în beneficiul partidelor politice europene, astfel cum prevede Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(162)

Sprijinul financiar acordat partidelor politice europene ar trebui să ia forma unei contribuții specifice, pentru a răspunde nevoilor specifice ale respectivelor partide.

(163)

Deși sprijinul financiar se acordă fără obligația unui program anual de lucru, partidele politice europene ar trebui să justifice ex post utilizarea eficientă a fondurilor din partea Uniunii. În special, ordonatorul de credite competent ar trebui să verifice dacă fondurile au fost utilizate pentru a plăti cheltuieli rambursabile, astfel cum s-a stabilit în cererea de contribuții, în termenele stabilite în prezentul regulament. Contribuțiile în beneficiul partidelor politice europene ar trebui cheltuite până la sfârșitul exercițiului financiar ulterior celui în care au fost acordate, după care eventualele fonduri necheltuite ar trebui să fie recuperate de către ordonatorul de credite competent.

(164)

Fondurile din partea Uniunii acordate pentru finanțarea costurilor de funcționare ale partidelor politice europene nu ar trebui să fie utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, în special pentru a finanța direct sau indirect părți terțe precum partidele politice naționale. Partidele politice europene ar trebui să utilizeze contribuțiile pentru a plăti un procent din cheltuielile actuale și viitoare, și nu cheltuieli sau datorii contractate înainte de depunerea cererilor de contribuții.

(165)

Acordarea contribuțiilor ar trebui, de asemenea, să fie simplificată și adaptată particularităților partidelor politice europene, în special prin lipsa criteriilor de selecție, prin stabilirea unei plăți unice de prefinanțare integrală ca normă generală și prin posibilitatea de a utiliza sume forfetare, finanțare la rate forfetare și costuri unitare.

(166)

Contribuțiile din buget ar trebui să fie suspendate, reduse sau suprimate dacă partidele politice europene încalcă Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(167)

Sancțiunile care se bazează atât pe prezentul regulament, cât și pe Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 ar trebui impuse în mod coerent și cu respectarea principiului ne bis in idem. În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, sancțiunile administrative și/sau financiare prevăzute în prezentul regulament nu trebuie să fie impuse în unul dintre cazurile în care au fost deja impuse sancțiuni în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(168)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru general în care sprijinul bugetar poate fi folosit ca instrument în domeniul acțiunii externe, inclusiv obligația ca țara terță să furnizeze Comisiei informații adecvate și în timp util pentru a evalua îndeplinirea condițiilor și dispozițiilor convenite, asigurându-se protecția intereselor financiare ale Uniunii.

(169)

Pentru a consolida rolul Parlamentului European și al Consiliului, ar trebui clarificată procedura de înființare a unor fonduri fiduciare ale Uniunii. De asemenea, este necesar să se specifice principiile aplicabile contribuțiilor la fondurile fiduciare ale Uniunii, în special importanța obținerii unor contribuții din partea altor donatori, care justifică instituirea acestor fonduri în ceea ce privește valoarea adăugată. Este necesar, de asemenea, să se clarifice responsabilitățile actorilor financiari și ale Consiliului de administrație al fondului fiduciar al Uniunii și să se definească norme care să asigure o reprezentare echitabilă a donatorilor participanți în cadrul Consiliului de administrație al fondului fiduciar al Uniunii și un vot favorabil obligatoriu din partea Comisiei pentru utilizarea fondurilor. Totodată, este important să se stabilească mai în detaliu cerințele de raportare aplicabile fondurilor fiduciare ale Uniunii.

(170)

În concordanță cu raționalizarea normelor existente și pentru a evita repetarea nejustificată, dispozițiile speciale prevăzute în partea a II-a din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 aplicabile FEGA, cercetării, acțiunilor externe și fondurilor specifice ale Uniunii ar trebui fie introduse doar în secțiunile relevante din prezentul regulament, cu condiția ca dispozițiile să fie încă utilizate și pertinente.

(171)

Dispozițiile privind prezentarea conturilor și contabilitatea ar trebui simplificate și clarificate. Prin urmare, este oportun să fie grupate laolaltă toate dispozițiile privind conturile anuale și alte raportări financiare.

(172)

Ar trebui îmbunătățit modul în care instituțiile Uniunii raportează în prezent informații privind proiectele imobiliare către Parlamentul European și Consiliu. Instituțiile Uniunii ar trebui să aibă posibilitatea de a finanța noi proiecte imobiliare cu veniturile primite pentru clădirile deja vândute. În consecință, ar trebui introdusă o trimitere la dispozițiile privind veniturile alocate interne în dispozițiile privind proiectele imobiliare. Acest lucru ar permite satisfacerea nevoilor în schimbare în politica imobiliară a instituțiilor Uniunii, reducându-se costurile și introducându-se un grad mai mare de flexibilitate.

(173)

Pentru a adapta normele aplicabile anumitor organe ale Uniunii, normele detaliate cu privire la achiziții și condițiile detaliate și raportul minim pentru rata efectivă de provizionare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei cu privire la regulamentul financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom, la regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat, modificările aduse anexei I la prezentul regulament, condițiile detaliate și metodologia de calcul al ratei efective de provizionare și modificarea raportului minim definit al ratei efective de provizionare, care nu ar trebui stabilită la un nivel mai mic de 85 %. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(174)

Pentru a se garanta faptul că programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (19) oferă rapid resurse adecvate în scopul de a susține prioritățile politice în schimbare, cotele orientative pentru fiecare dintre cele trei axe și procentajele minime pentru fiecare dintre prioritățile tematice în cadrul fiecărei axe ar trebui să permită o mai mare flexibilitate, menținând în același timp un nivel ambițios de utilizare pentru parteneriatele transfrontaliere EURES. Acest lucru ar trebui să îmbunătățească gestionarea EaSI și să permită direcționarea resurselor bugetare asupra unor acțiuni care produc rezultate sociale și de ocupare a forței de muncă mai bune.

(175)

Pentru a facilita investițiile în infrastructurile de turism cultural și durabil, fără a aduce atingere aplicării actelor juridice ale Uniunii în domeniul mediului, în special a Directivelor 2001/42/CE (20) și 2011/92/UE (21) ale Parlamentului European și ale Consiliului, după caz, ar trebui clarificate anumite restricții în ceea ce privește anvergura sprijinului în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (22) pentru astfel de investiții. Prin urmare, este necesar să se introducă restricții clare în ceea ce privește limitarea amplorii contribuției FEDR la astfel de investiții de la 2 august 2018.

(176)

Pentru a putea face față provocărilor generate de creșterea fluxurilor de migranți și de refugiați, ar trebui precizate obiectivele la care FEDR poate contribui în cadrul sprijinului său pentru migranți și refugiați, astfel încât statele membre să poată asigura investiții care să se axeze pe resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală, inclusiv solicitanți de azil și beneficiari de protecție internațională.

(177)

În vederea facilitării punerii în aplicare a operațiunilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (23), ar trebui extinsă sfera potențialilor beneficiari. Prin urmare, autorităților de management ar trebui să li se permită să considere persoanele fizice drept beneficiari și ar trebui elaborată o definiție mai flexibilă a beneficiarilor în contextul ajutorului de stat.

(178)

În practică, strategiile macroregionale sunt convenite prin adoptarea de concluzii ale Consiliului. Așa cum s-a întâmplat de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, astfel de concluzii pot fi aprobate de Consiliul European, după caz, ținând seama de competențele respectivei instituții prevăzute la articolul 15 din TUE. Prin urmare, definiția „strategiilor macroregionale” prevăzută în regulamentul menționat ar trebui modificată în consecință.

(179)

Cu scopul de a garanta o bună gestiune financiară a FEDR, FSE, Fondului de coeziune, FEADR și FEPAM (denumite în continuare „fonduri structurale și de investiții europene” – „fonduri ESI”) care sunt executate prin gestiune partajată și de a clarifica obligațiile statelor membre, principiile generale prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui să se refere la principiile prevăzute în prezentul regulament privind controlul intern al execuției bugetare și evitarea conflictelor de interese.

(180)

În vederea maximizării sinergiilor între toate fondurile Uniunii pentru a răspunde într-un mod eficace provocărilor legate de migrație și azil, ar trebui să se garanteze faptul că, atunci când obiectivele tematice sunt transpuse în priorități în cadrul normelor specifice fondurilor, aceste priorități reflectă utilizarea adecvată a fiecărui fond ESI pentru respectivele domenii. După caz, ar trebui să se asigure coordonarea cu Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI).

(181)

Pentru a asigura coerența dispozițiilor referitoare la programare, o dată pe an ar trebui efectuată o aliniere între acordurile de parteneriat și modificările programelor aprobate de Comisie în anul calendaristic precedent.

(182)

Pentru a facilita elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, fondul principal ar trebui să fie în măsură să acopere costurile de pregătire, de funcționare și de animare.

(183)

În scopul de a facilita realizarea investițiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității și a investițiilor teritoriale integrate (ITI), ar trebui clarificate rolurile și responsabilitățile grupurilor de acțiune locală în ceea ce privește strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, respectiv ale autorităților locale, ale organismelor de dezvoltare regională sau ale organizațiilor neguvernamentale în ceea ce privește ITI, în ceea ce privește alte organisme ale programului. Desemnarea unui organism intermediar în conformitate cu normele specifice fondurilor ar trebui solicitată numai în cazurile în care organismele competente execută sarcini suplimentare care intră în responsabilitatea autorității de management sau de certificare sau a agenției de plăți.

(184)

Autoritățile de management ar trebui să aibă posibilitatea de a implementa instrumentele financiare prin atribuirea directă a unui contract către BEI și instituțiile financiare internaționale.

(185)

Numeroase state membre au înființat bănci sau instituții aflate în proprietate publică care își desfășoară activitatea în temeiul unui mandat de politică publică pentru promovarea unor activități de dezvoltare economică. Astfel de bănci sau instituții aflate în proprietate publică au caracteristici specifice care le diferențiază de băncile comerciale private în ceea ce privește tipul de proprietate, mandatul lor de dezvoltare și faptul că nu se axează cu precădere pe maximizarea profiturilor. Rolul principal al acestor bănci sau instituții aflate în proprietate publică este de a atenua disfuncționalitățile pieței, atunci când în anumite regiuni sau în anumite domenii de politică sau sectoare de activitate serviciile financiare nu sunt asigurate într-o măsură suficientă de băncile comerciale. Respectivele bănci sau instituții aflate în proprietate publică sunt cele mai în măsură să promoveze accesul la fondurile ESI, menținând în același timp neutralitatea concurențială. Rolul și caracteristicile lor specifice pot permite statelor membre să crească utilizarea instrumentelor financiare, în vederea maximizării impactului fondurilor ESI în economia reală. Un astfel de rezultat ar fi în concordanță cu politica Comisiei de a facilita rolul acestor bănci sau instituții aflate în proprietate publică în calitate de administratori de fonduri, atât în contextul implementării fondurilor ESI, cât și în ceea ce privește combinarea fondurilor ESI cu finanțarea din partea FEIS, astfel cum se prevede în special în Planul de investiții pentru Europa. Fără a aduce atingere contractelor deja atribuite pentru implementarea instrumentelor financiare în conformitate cu legislația aplicabilă, este justificat să se clarifice faptul că autoritățile de management pot să atribuie contracte în mod direct unor astfel de bănci sau instituții aflate în proprietate publică. Totuși, pentru a se asigura că posibilitatea de atribuire directă rămâne compatibilă cu principiile pieței interne, ar trebui să fie stabilite condiții stricte care trebuie îndeplinite de către băncile sau instituțiile aflate în proprietate publică.

Astfel de condiții ar trebui să includă faptul că nu poate exista participare privată directă la capital, cu excepția formelor nemajoritare sau nedecisive de participare a capitalului privat în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva 2014/24/UE. Mai mult, și strict limitat la domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, o bancă sau instituție aflată în proprietate publică ar trebui de asemenea să aibă posibilitatea să implementeze instrumente financiare în cazul în care participarea capitalului privat nu exercită nicio influență asupra deciziilor privind gestiunea curentă a instrumentelor financiare sprijinite de fondurile ESI.

(186)

Pentru a se menține posibilitatea ca FEDR și FEADR să contribuie la instrumente financiare comune de garanție neplafonată și de securitizare în favoarea IMM-urilor, este necesar să se prevadă posibilitatea ca statele membre să utilizeze FEDR și FEADR pentru a contribui la astfel de instrumente pe parcursul întregii perioade de programare și să se actualizeze dispozițiile relevante referitoare la respectiva opțiune, precum cele privind evaluările ex ante și analizele și să se introducă pentru FEDR posibilitatea programării la nivel de axă prioritară.

(187)

Adoptarea Regulamentului (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (24) a urmărit să dea statelor membre posibilitatea să utilizeze fondurile ESI pentru a contribui la finanțarea proiectelor eligibile sprijinite prin FEIS. Ar trebui introdusă în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 o dispoziție specifică pentru a stabili termenii și condițiile care vor permite o mai bună interacțiune și complementaritate care să faciliteze posibilitatea de a combina fondurile ESI cu produse financiare ale BEI în cadrul garanției UE aferente FEIS.

(188)

La desfășurarea operațiunilor lor, organismele care implementează instrumente financiare ar trebui să respecte politica Uniunii privind jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale și actualizările acesteia, astfel cum sunt prevăzute în actele juridice relevante ale Uniunii și în concluziile Consiliului, în special în concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 și în anexa la acestea, precum și în concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017 și în anexele la acestea.

(189)

Pentru a simplifica și a armoniza cerințele în materie de control și de audit și pentru a îmbunătăți responsabilitatea instrumentelor financiare implementate de către BEI și alte instituții financiare internaționale, este necesar să se modifice dispozițiile privind gestiunea și controlul instrumentelor financiare în vederea facilitării procesului de asigurare. Respectiva modificare nu ar trebui să se aplice instrumentelor financiare menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (a) și la articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 care au fost stabilite printr-un acord de finanțare semnat înainte de 2 august 2018. Pentru astfel de instrumente financiare, ar trebui să se aplice în continuare articolul 40 din regulamentul menționat, în forma aplicabilă în momentul semnării acordului de finanțare.

(190)

În scopul de a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește modelele rapoartelor de control și ale rapoartelor anuale de audit menționate la articolul 40 alineatul (1) din regulamentul menționat, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

(191)

Pentru a asigura consecvența cu felul în care au fost tratate corecțiile financiare în perioada de programare 2007-2013, este necesar să se clarifice faptul că, în cazul instrumentelor financiare, ar trebui să fie posibil să se permită o contribuție anulată ca urmare a unei nereguli individuale care urmează să fie reutilizată pentru cheltuieli reglementare în cadrul aceleiași operațiuni, astfel încât corecția financiară aferentă să nu aibă drept consecință o pierdere netă pentru operațiunea privind instrumentul financiar.

(192)

Pentru a acorda mai mult timp pentru semnarea unor acorduri de finanțare care să permită utilizarea de conturi de garanție pentru plăți destinate investițiilor în destinatari finali după sfârșitul perioadei de eligibilitate pentru instrumentele bazate pe participații, termenul pentru semnarea acestor acorduri de finanțare ar trebui să fie prelungit până la 31 decembrie 2018.

(193)

Pentru a încuraja investitorii care își desfășoară activitatea după principiul economiei de piață să coinvestească în proiecte de interes public, ar trebui introdus conceptul de tratament diferențiat al investitorilor, care permite în anumite condiții ca fondurile ESI să ocupe o poziție subordonată față de un investitor care își desfășoară activitatea după principiul economiei de piață și față de produsele financiare ale BEI care sunt acoperite de garanția UE aferentă FEIS. În același timp, ar trebui stabilite condițiile de aplicare a unui astfel de tratament diferențiat atunci când se execută fondurile ESI.

(194)

Având în vedere faptul că ratele dobânzii s-au menținut o perioadă îndelungată la un nivel scăzut și pentru a nu penaliza nejustificat organismele care execută instrumente financiare, este necesar, sub rezerva unei gestiuni active a trezoreriei, să se permită finanțarea dobânzii negative generate ca urmare a investițiilor din fondurile ESI în temeiul articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 din resursele restituite instrumentului financiar.

(195)

Pentru a alinia cerințele de raportare la noile dispoziții privind tratamentul diferențiat al investitorilor și pentru a evita suprapunerea anumitor cerințe, articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui modificat.

(196)

Pentru a se facilita implementarea fondurilor ESI, este necesar să se acorde statelor membre posibilitatea implementării acțiunilor de asistență tehnică prin atribuirea directă a unui contract către BEI, alte instituții financiare internaționale și bănci sau instituții aflate în proprietate publică.

(197)

Pentru o armonizare sporită a condițiilor pentru operațiunile generatoare de venituri nete după finalizare acestora, dispozițiile relevante ale prezentului regulament ar trebui să se aplice operațiunilor deja selectate, dar aflate încă în derulare și operațiunilor care încă nu au fost selectate în cadrul respectivei perioade de programare.

(198)

Pentru a se oferi un stimulent puternic implementării măsurilor în materie de eficiență energetică, economiile de costuri care rezultă din îmbunătățirea eficienței energetice realizate de o operațiune nu ar trebui să fie tratate drept venituri nete.

(199)

În vederea facilitării implementării operațiunilor generatoare de venituri, ar trebui permisă reducerea ratei de cofinanțare în orice moment pe parcursul implementării programului și ar trebui prevăzute posibilități de stabilire a unor procente forfetare din venituri nete la nivel național.

(200)

Ca urmare a adoptării cu întârziere a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (26) și a faptului că nivelurile de intensitate a ajutorului au fost stabilite prin regulamentul menționat, este necesar să se stabilească anumite derogări în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru FEPAM în ceea ce privește operațiunile generatoare de venituri. Dat fiind faptul că respectivele derogări prevăd condiții mai favorabile pentru anumite operațiuni generatoare de venituri în cazul cărora cuantumurile sau ratele sprijinului sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 508/2014, este necesar să se stabilească o altă dată de aplicare a acestor derogări pentru a se asigura egalitatea de tratament a operațiunilor sprijinite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013.

(201)

Pentru a reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, ar trebui majorat pragul care scutește anumite operațiuni de la cerința de a calcula și de a lua în considerare veniturile generate în timpul implementării lor.

(202)

Pentru a facilita sinergiile dintre fondurile ESI și alte instrumente ale Uniunii, cheltuielile suportate ar trebui să poată fi rambursate din diferite fonduri ESI și instrumente ale Uniunii pe baza unei proporții stabilite în prealabil.

(203)

Pentru a promova utilizarea unor sume forfetare și având în vedere faptul că sumele forfetare trebuie să se bazeze pe o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, care asigură buna gestiune financiară, limita superioară aplicabilă pentru utilizarea lor ar trebui să fie eliminată.

(204)

Pentru a reduce sarcina administrativă generată de implementarea proiectelor de către beneficiari, ar trebui introdusă o nouă opțiune simplificată în materie de costuri pentru finanțarea bazată pe alte condiții decât costurile operațiunilor.

(205)

Pentru a simplifica normele care reglementează utilizarea fondurilor și a reduce sarcina administrativă aferentă, statele membre ar trebui să recurgă în mai mare măsură la opțiuni simplificate în materie de costuri.

(206)

Luând în considerare faptul că, în conformitate cu articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, obligația de a asigura caracterul durabil al operațiunilor de investiții se aplică de la plata finală către beneficiar, precum și faptul că, atunci când investiția constă în achiziționarea prin leasing de mașini și echipamente noi, plata finală are loc la sfârșitul perioadei contractuale, obligația respectivă nu ar trebui să se aplice acestui tip de investiții.

(207)

Pentru a se asigura o aplicare pe scară largă a opțiunilor simplificate în materie de costuri, ar trebui stabilită utilizarea obligatorie a unor bareme standard de costuri unitare, sume forfetare sau rate forfetare pentru operațiuni sau proiecte care fac parte dintr-o operațiune care primește sprijin din partea FEDR și a FSE sub un anumit prag, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii relevante. Autorității de management sau comitetului de monitorizare pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană ar trebui să i se acorde posibilitatea de a prelungi perioada tranzitorie cu o perioadă pe care o consideră adecvată dacă consideră că o astfel de obligație creează o sarcină administrativă disproporționată. O astfel de obligație nu ar trebui să se aplice operațiunilor care beneficiază de sprijin în cadrul unui ajutor de stat care nu constituie ajutor de minimis. Pentru astfel de operațiuni, toate formele de granturi și de asistență rambursabilă ar trebui să rămână o opțiune. În același timp, pentru toate fondurile ESI ar trebui introdusă utilizarea proiectelor de buget ca metodologie suplimentară de stabilire a costurilor simplificate.

(208)

Pentru a facilita o aplicare mai timpurie și mai bine orientată a opțiunilor simplificate în materie de costuri, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește completarea Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 cu norme specifice suplimentare privind rolul, răspunderea și responsabilitățile organismelor care implementează instrumentele financiare, criteriile de selecție aferente și produsele care pot fi furnizate prin intermediul instrumentelor financiare, completarea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 privind baremele standard pentru costuri unitare sau finanțarea la rate forfetare și metoda de calcul justă, echitabilă și verificabilă cu ajutorul căreia acestea ar putea fi stabilite, precum și specificarea modalităților detaliate privind finanțarea bazată mai degrabă pe îndeplinirea condițiilor legate de progresele înregistrate în implementarea sau realizarea obiectivelor programelor decât pe costuri și pe aplicarea lor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(209)

În vederea reducerii sarcinii administrative, ar trebui intensificată utilizarea ratelor forfetare, care nu necesită stabilirea unei metodologii de către statele membre. Prin urmare, ar trebui introduse alte două rate forfetare: una pentru calcularea cheltuielilor directe cu personalul, iar cealaltă pentru calcularea costurilor eligibile rămase, pe baza cheltuielilor cu personalul. În plus, ar trebui oferite clarificări suplimentare privind metodele de calculare a cheltuielilor cu personalul.

(210)

În vederea îmbunătățirii eficacității și a impactului operațiunilor, ar trebui facilitată implementarea operațiunilor care acoperă întregul teritoriu al unui stat membru sau a operațiunilor care acoperă diferite zone vizate de programe și ar trebui sporite posibilitățile de a efectua cheltuieli în afara Uniunii pentru anumite investiții.

(211)

Pentru a încuraja statele membre să recurgă la evaluarea proiectelor majore de către experți independenți, declarația de cheltuieli privind proiectul major transmisă Comisiei înainte de evaluarea pozitivă de către expertul independent ar trebui să fie luată în considerare după ce Comisia a fost informată cu privire la transmiterea informațiilor relevante către expertul independent.

(212)

Pentru a promova utilizarea de planuri comune de acțiune, care vor reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, este necesar să se reducă cerințele de reglementare legate de stabilirea unui plan comun de acțiune, menținând în același timp o atenție adecvată în privința principiilor orizontale, inclusiv egalitatea de gen și dezvoltarea durabilă, care au adus contribuții importante la implementarea efectivă a fondurilor ESI.

(213)

Pentru a se evita o sarcină administrativă inutilă pentru beneficiari, normele privind informarea, comunicarea și vizibilitatea ar trebui să respecte principiul proporționalității. Prin urmare, este important să se clarifice domeniul de aplicare al respectivelor norme.

(214)

În scopul de a se reduce sarcina administrativă și de a se asigura utilizarea eficientă a asistenței tehnice în cadrul FEDR, al FSE și al Fondului de coeziune și în diferite categorii de regiuni, ar trebui să se asigure un grad mai mare de flexibilitate pentru calcularea și monitorizarea limitelor respective care se aplică asistenței tehnice acordate statelor membre.

(215)

Cu scopul raționalizării structurilor de implementare, ar trebui să se clarifice faptul că posibilitatea ca autoritatea de management, autoritatea de certificare și autoritatea de audit să facă parte din același organism public este disponibilă și pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană.

(216)

Responsabilitățile autorităților de management în ceea ce privește verificarea cheltuielilor în cazul în care sunt folosite opțiuni simplificate în materie de costuri ar trebui precizate mai în detaliu.

(217)

Pentru a se asigura că beneficiarii pot valorifica pe deplin potențialul de simplificare oferit de soluțiile de e-guvernanță în implementarea fondurilor ESI și a Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD), în special cu scopul de a facilita gestionarea electronică integrală a documentelor, este necesar să se clarifice faptul că nu este necesar un suport de hârtie dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

(218)

Pentru a se spori proporționalitatea controalelor și a se diminua sarcina administrativă provenită din suprapunerea controalelor, mai ales pentru micii beneficiari, fără ca principiul bunei gestiuni financiare să fie subminat, pentru FEDR, FSE, Fondul de coeziune și FEPAM ar trebui să prevaleze principiul auditului unic, iar pragurile sub care o operațiune nu este supusă la mai mult de un audit ar trebui dublate.

(219)

Este important să se îmbunătățească vizibilitatea fondurilor ESI și să se sensibilizeze publicul cu privire la rezultatele și realizările acestora. Activitățile de informare și comunicare și măsurile de sporire a vizibilității pentru public rămân esențiale în ceea ce privește publicarea realizărilor fondurilor ESI și demonstrarea modului în care sunt investite resursele financiare ale Uniunii.

(220)

În vederea facilitării accesului anumitor grupuri-țintă la FSE, nu ar trebui să fie necesară colectarea de date pentru anumiți indicatori menționați în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (27).

(221)

Pentru a se asigura egalitatea de tratament în cazul operațiunilor sprijinite în temeiul prezentului regulament, este necesar să se stabilească data aplicării anumitor modificări la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(222)

Pentru a se garanta faptul că întreaga perioadă de programare pentru Regulamentele (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013 și (UE) nr. 223/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului (28) este reglementată de un set coerent de norme, este necesar ca unele dintre modificările aduse regulamentelor menționate să se aplice de la 1 ianuarie 2014. Prin adoptarea unei aplicări retroactive a respectivelor modificări, este luat în considerare principiul încrederii legitime.

(223)

Pentru a se accelera implementarea instrumentelor financiare care combină sprijinul prin fondurile ESI cu produsele financiare ale BEI în cadrul garanției UE aferente FEIS și pentru a se prevedea un temei juridic continuu pentru semnarea unor acorduri de finanțare care să permită utilizarea de conturi de garanție pentru instrumentele bazate pe participații, este necesar ca unele dintre modificările aduse prezentului regulament să se aplice începând cu 1 ianuarie 2018. Adoptarea unei aplicări retroactive a respectivelor modificări asigură facilitarea avansată a finanțării proiectelor prin intermediul unui sprijin combinat din partea fondurilor ESI și din partea FEIS și evitarea unui vid juridic între data expirării anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și data intrării în vigoare a prelungirii acestora în temeiul prezentului regulament.

(224)

Simplificările și modificările aduse normelor sectoriale ar trebui să se aplice cât mai curând posibil, pentru a facilita accelerarea punerii în aplicare în cursul actualei perioade de programare și, prin urmare, ar trebui să se aplice de la 2 august 2018.

(225)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) ar trebui să continue, după 31 decembrie 2017, să acorde temporar sprijin tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), care locuiesc în regiuni afectate în mod disproporționat de concedieri masive. Pentru a permite acordarea de asistență continuă către NEET, modificarea la Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (29), care asigură această asistență, ar trebui să se aplice începând de la 1 ianuarie 2018.

(226)

Pentru unul sau mai multe sectoare ale Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) ar trebui să poată fi instituite, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (30), mecanisme de finanțare mixtă. Aceste mecanisme de finanțare mixtă ar putea să finanțeze operațiuni de finanțare mixtă, care sunt acțiuni ce combină forme de sprijin nerambursabile, cum ar fi sprijin din bugetele statelor membre, al granturilor MIE, al fondurilor ESI, și instrumente financiare din bugetul Uniunii, inclusiv combinații între instrumentele bazate pe participații ale MIE și instrumentele de datorie ale MIE, pe de o parte, și finanțarea din partea grupului BEI, a băncilor naționale de promovare, a instituțiilor de dezvoltare sau a altor instituții de finanțare, din partea investitorilor, și sprijin financiar privat. Finanțarea din partea grupului BEI ar trebui să includă finanțarea acordată de BEI în cadrul FEIS iar sprijinul financiar privat ar trebui să includă atât contribuții financiare directe cât și indirecte, precum și sprijin primit prin parteneriate de tip public-privat.

(227)

Conceperea și instituirea mecanismelor de finanțare mixtă ar trebui să se bazeze pe o evaluare ex ante efectuată în conformitate cu prezentul regulament și ar trebui să reflecte învățămintele desprinse din implementarea „Cererii de finanțare mixtă” a MIE menționată în Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 20 ianuarie 2017 de modificare a Deciziei de punere în aplicare a Comisiei C(2014)1921 de instituire a unui program de lucru multianual 2014-2020 pentru acordarea de asistență financiară în domeniul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) – Sectorul transporturi. Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să fie stabilite de programele de lucru multianuale și/sau anuale și adoptate în conformitate cu articolele 17 și 25 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. Comisia ar trebui să garanteze transparența și transmiterea în timp util Parlamentului European și Consiliului a rapoartelor sale privind punerea în aplicare a oricărui mecanism de finanțare mixtă al MIE.

(228)

Obiectivul mecanismelor de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să fie de a facilita și de a raționaliza o singură cerere pentru toate formele de sprijin, inclusiv granturile Uniunii din MIE și finanțarea din partea sectorului privat. Astfel de mecanisme de finanțare mixtă ar trebui să aibă ca obiectiv optimizarea procesului de depunere a cererilor pentru promotorii de proiecte, oferind un singur proces de evaluare, din punct de vedere tehnic și financiar.

(229)

Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să crească flexibilitatea în ceea ce privește prezentarea proiectelor și să simplifice și să raționalizeze procesul de identificare și finanțare a proiectelor. Acestea ar trebui, de asemenea, să sporească asumarea responsabilității și angajamentul instituțiilor financiare implicate, astfel atenuând riscurile aferente proiectelor.

(230)

Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să aducă o mai bună coordonare, un mai bun schimb de informații și o mai bună cooperare între statele membre, Comisie, BEI, băncile naționale de promovare și investitorii privați, cu scopul de a genera și sprijini o rezervă solidă de proiecte care urmăresc obiectivele de politică ale MIE.

(231)

Mecanismele de finanțare mixtă ale MIE ar trebui să vizeze sporirea efectului multiplicator al cheltuielilor Uniunii prin atragerea de resurse suplimentare din partea investitorilor privați, asigurând astfel un grad maxim de implicare a investitorilor privați. În plus, ele ar trebui să garanteze faptul că acțiunile sprijinite devin viabile din punct de vedere economic și financiar și contribuie la atragerea de investiții. Ele ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii de atingere a țintelor stabilite în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice (COP 21), la crearea de locuri de muncă și la conectivitatea transfrontalieră. Este important ca, atunci când se folosesc atât MIE, cât și FEIS pentru finanțarea unor acțiuni, Curtea de Conturi să examineze dacă a fost asigurată buna gestiune financiară, în conformitate cu articolul 287 din TFUE și articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013.

(232)

În majoritatea cazurilor, se preconizează că granturile din sectorul transporturilor vor rămâne principalul mijloc de sprijinire a obiectivelor de politică ale Uniunii. Aplicarea mecanismelor de finanțare mixtă ale MIE ar trebui, prin urmare, să nu reducă disponibilitatea unor astfel de granturi.

(233)

Participarea coinvestitorilor privați la proiectele de transporturi ar putea fi facilitată prin reducerea riscului financiar. Garanțiile de primă pierdere furnizate de BEI prin mecanismele financiare comune sprijinite de buget precum mecanismele de finanțare mixtă pot fi adecvate în acest scop.

(234)

Finanțarea din partea MIE ar trebui să se bazeze pe criteriile de selecție și de atribuire stabilite în programele de lucru multianuale și anuale în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, indiferent de forma de finanțare utilizată, sau pe o combinație a acestora.

(235)

În evaluările Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 ar trebui luată în considerare experiența dobândită în materie de mecanisme de finanțare mixtă.

(236)

Nu ar trebui să se înțeleagă că introducerea mecanismelor de finanțare mixtă ale MIE prin prezentul regulament aduce atingere rezultatului negocierilor privind cadrul financiar multianual pentru perioada de după 2020.

(237)

Ținându-se seama de rata foarte ridicată de execuție a MIE în sectorul transporturilor și pentru a se sprijini punerea în aplicare a proiectelor cu cea mai mare valoare adăugată pentru rețeaua transeuropeană de transport în ceea ce privește coridoarele rețelei centrale, a proiectelor transfrontaliere, a proiectelor privind celelalte secțiuni ale rețelei centrale și a proiectelor eligibile în cadrul priorităților orizontale astfel cum sunt enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, este necesar să se permită în mod excepțional utilizarea cu mai multă flexibilitate a programului de lucru multianual, permițându-se cuantumului pachetului financiar să ajungă până la 95 % din resursele bugetare financiare menționate în Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. Cu toate acestea, este important să se ofere sprijin suplimentar în perioada rămasă de punere în aplicare a MIE priorităților cuprinse în programele anuale de lucru.

(238)

Având în vedere natura diferită a sectorului telecomunicațiilor din cadrul MIE și a sectoarelor transporturilor și energiei din cadrul MIE, și anume dimensiunea medie mai mică a granturilor și diferențele privind tipul de costuri și tipul de proiecte, ar trebui evitată o sarcină inutilă pentru beneficiarii și statele membre care participă la acțiuni conexe printr-o obligație de certificare mai puțin împovărătoare, fără a slăbi principiul bunei gestiuni financiare.

(239)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (31), numai granturile și achizițiile pot fi în prezent utilizate pentru a sprijini acțiuni în domeniul infrastructurilor de servicii digitale. Pentru a se asigura funcționarea cât mai eficientă a infrastructurilor pentru servicii digitale, ar trebui puse la dispoziție și alte instrumente financiare pentru sprijinirea unor astfel de acțiuni, actualmente utilizate în cadrul MIE, inclusiv instrumente financiare inovatoare.

(240)

Pentru a se evita o sarcină administrativă inutilă pentru autoritățile de management care ar putea împiedica punerea în aplicare eficace a FEAD, este oportun să se simplifice și să se faciliteze procedura de modificare a elementelor neesențiale ale programelor operaționale.

(241)

Pentru a se simplifica în continuare utilizarea FEAD, este oportun să se prevadă dispoziții suplimentare cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, în special cu privire la utilizarea de bareme standard de costuri unitare, sume forfetare și rate forfetare.

(242)

Pentru a se evita tratamentul inechitabil al organizațiilor partenere, neregulile imputabile numai organismului responsabil de achiziționarea de asistență nu ar trebui să afecteze eligibilitatea cheltuielilor efectuate de organizațiile partenere.

(243)

Pentru a se simplifica execuția fondurilor ESI și FEAD și pentru a se evita insecuritatea juridică, ar trebui clarificate anumite responsabilități ale statelor membre în materie de gestiune și control.

(244)

Având în vedere necesitatea aplicării coerente a normelor financiare relevante în cadrul exercițiului financiar, este recomandat în principiu ca partea întâi a prezentului regulament (Regulamentul financiar) să înceapă să aplice de la începutul unui exercițiu financiar. Cu toate acestea, pentru a garanta că simplificarea considerabilă prevăzută de prezentul regulament, atât în ceea ce privește Regulamentul financiar, cât și modificările aduse normelor sectoriale, aduce avantaje beneficiarilor fondurilor Uniunii cât mai devreme cu putință, este oportun să se prevadă, în mod excepțional, ca prezentul regulament să se aplice de la intrarea sa în vigoare. În același timp, pentru a lăsa un termen suplimentar pentru adaptarea la noile norme, instituțiile Uniunii ar trebui să continue să aplice Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 până la sfârșitul exercițiului financiar 2018 în ceea ce privește punerea în aplicare a creditelor lor administrative.

(245)

Anumite modificări referitoare la instrumente financiare, garanții bugetare și asistența financiară ar trebui să se aplice doar de la data intrării în vigoare a cadrului financiar multianual de după 2020, astfel încât să existe suficient timp pentru a adapta temeiurile juridice aplicabile și programele la noile norme.

(246)

Informațiile cu privire la media anuală de echivalente normă întreagă și la valoarea estimată a veniturilor alocate reportate din exercițiile precedente ar trebui furnizate pentru prima dată împreună cu proiectul de buget care urmează să fie prezentat în 2021 pentru a acorda Comisiei suficient timp pentru adaptarea la noua obligație,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

REGULAMENTUL FINANCIAR

TITLUL I

OBIECT, DEFINIȚII ȘI PRINCIPII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește normele privind întocmirea și execuția bugetului general al Uniunii Europene și al Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „bugetul”), precum și privind prezentarea și auditarea conturilor acestora.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„solicitant” înseamnă o persoană fizică sau o entitate cu sau fără personalitate juridică care a depus o cerere în cadrul unei proceduri de atribuire de granturi sau al unui concurs cu premii;

2.

„document aferent cererii” înseamnă o ofertă, o cerere de participare, o cerere de grant sau o candidatură la un concurs cu premii;

3.

„procedură de atribuire” înseamnă o procedură de achiziții, o procedură de atribuire de granturi, un concurs cu premii sau o procedură de selectare a experților sau a persoanelor sau entităților care execută bugetul în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);

4.

„act de bază” înseamnă un act juridic, altul decât o recomandare sau un aviz, care asigură un temei juridic pentru o acțiune și pentru execuția cheltuielilor corespunzătoare înregistrate în buget, a garanției bugetare sau a asistenței financiare furnizate din buget și care poate avea oricare dintre următoarele forme:

(a)

în sfera de aplicare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și a Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), forma unui regulament, a unei directive sau a unei decizii în sensul articolului 288 din TFUE; sau

(b)

în sfera de aplicare a titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), una dintre formele specificate la articolul 28 alineatul (1), articolul 31 alineatul (2), articolul 33, articolul 42 alineatul (4) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul UE;

5.

„beneficiar” înseamnă o persoană fizică sau o entitate cu sau fără personalitate juridică cu care s-a semnat un acord de grant;

6.

„mecanism sau platformă de finanțare mixtă” înseamnă un cadru de cooperare instituit între Comisie și instituții de dezvoltare sau alte instituții de finanțare publice în vederea combinării unor forme de ajutor nerambursabil și/sau instrumente financiare și/sau garanții bugetare din buget cu forme de sprijin rambursabil din partea instituțiilor de dezvoltare sau a altor instituții de finanțare publice, precum și din partea unor instituții de finanțare din sectorul privat și a investitorilor din sectorul privat;

7.

„execuție bugetară” înseamnă desfășurarea de activități referitoare la gestionarea, monitorizarea, controlul și auditarea creditelor bugetare în conformitate cu metodele prevăzute la articolul 62;

8.

„angajament bugetar” înseamnă operațiunea prin care ordonatorul de credite competent rezervă creditele bugetare care sunt necesare pentru a acoperi plăți ulterioare în vederea onorării unor angajamente juridice;

9.

„garanție bugetară” înseamnă un angajament juridic al Uniunii de sprijinire a unui program de acțiuni prin asumarea unei obligații financiare din buget la care se poate recurge în cazul în care un anumit eveniment se materializează în cursul punerii în aplicare a programului și care își păstrează valabilitatea pe întreaga durată a angajamentelor asumate în cadrul programului sprijinit;

10.

„contract imobiliar” înseamnă un contract care are ca obiect achiziționarea, schimbul, închirierea pe termen lung, uzufructul, leasingul, închirierea sau închirierea în vederea cumpărării, cu sau fără opțiunea de cumpărare, a unor terenuri, a unor clădiri sau a altor bunuri imobile. Acesta acoperă atât clădirile existente, cât și clădirile nefinalizate, cu condiția ca respectivul candidat să fi obținut o autorizație de construire valabilă pentru ele. Acesta nu acoperă clădiri proiectate în conformitate cu specificațiile autorității contractante care sunt vizate de contracte de achiziții de lucrări;

11.

„candidat” înseamnă un operator economic care a solicitat o invitație de participare sau a fost invitat să participe la o procedură restrânsă, la o procedură competitivă cu negociere, la un dialog competitiv, la un parteneriat pentru inovare, la un concurs de proiecte sau la o procedură de negociere;

12.

„organism central de achiziție” înseamnă o autoritate contractantă care oferă activități de achiziție centralizate și, atunci când este cazul, activități de achiziție auxiliare;

13.

„verificare” înseamnă verificarea unui aspect specific al unei operațiuni de venituri sau de cheltuieli;

14.

„contract de concesiune” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante în sensul articolelor 174 și 178, pentru a încredința executarea de lucrări sau prestarea și gestionarea de servicii unui operator economic (denumit în continuare „concesiune”) și pentru care:

(a)

remunerarea constă fie numai în dreptul de a exploata lucrările sau serviciile, fie în acest drept împreună cu o plată;

(b)

atribuirea contractului de concesiune presupune transferul către concesionar a unui risc de exploatare în ceea ce privește exploatarea respectivelor lucrări sau servicii, care cuprinde riscul aferent cererii sau riscul aferent ofertei ori ambele. Se consideră că concesionarul își asumă un risc de exploatare atunci când, în condiții normale de exploatare, nu i se garantează recuperarea investițiilor efectuate sau a costurilor suportate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor în cauză;

15.

„datorie contingentă” înseamnă o obligație financiară potențială care ar putea apărea în funcție de rezultatul unui eveniment viitor;

16.

„contract” înseamnă un contract de achiziții publice sau un contract de concesiune;

17.

„contractant” înseamnă un operator economic cu care s-a încheiat un contract de achiziții publice;

18.

„acord de contribuție” înseamnă un acord încheiat cu persoane sau entități care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii)-(viii);

19.

„control” înseamnă orice măsură luată pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la eficacitatea, eficiența și economia operațiunilor, fiabilitatea informațiilor raportate, protejarea activelor și a informațiilor, prevenirea, detectarea și corectarea fraudelor și a neregulilor și monitorizarea acestora, precum și buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, ținându-se seama de caracterul multianual al programelor, precum și de natura plăților respective. Controalele pot presupune diverse verificări, precum și punerea în aplicare a oricăror politici și proceduri în vederea atingerii obiectivelor menționate la prima teză;

20.

„contraparte” înseamnă partea căreia i se acordă o garanție bugetară;

21.

„criză” înseamnă:

(a)

o situație de pericol imediat sau iminent care riscă să degenereze într-un conflict armat sau să destabilizeze o țară sau vecinătatea acesteia;

(b)

o situație provocată de dezastre naturale, crize provocate de om, cum ar fi războaiele și alte conflicte sau circumstanțe excepționale cu efecte comparabile, legate, de exemplu, de schimbările climatice, de degradarea mediului, de privarea de acces la resursele energetice și naturale sau de sărăcia extremă;

22.

„dezangajare” înseamnă o operațiune prin care ordonatorul de credite competent anulează total sau parțial rezervarea creditelor efectuată anterior printr-un angajament bugetar;

23.

„sistem dinamic de achiziție” înseamnă un proces în întregime electronic pentru achiziții curente de bunuri disponibile în general pe piață;

24.

„operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, inclusiv o entitate publică sau un grup de astfel de persoane, care se oferă să furnizeze produse, să execute lucrări, să presteze servicii sau să furnizeze bunuri imobile;

25.

„investiție de capital” înseamnă punerea la dispoziția unei societăți a unei investiții, directe sau indirecte, de capital, în schimbul dreptului de proprietate totală sau parțială asupra societății respective, atunci când investitorul de capital poate exercita un anumit control asupra managementului societății și poate beneficia de profiturile acesteia;

26.

„oficiu european” înseamnă o structură administrativă înființată de Comisia Europeană sau de către Comisie împreună cu una sau mai multe alte instituții ale Uniunii pentru a îndeplini sarcini orizontale specifice;

27.

„decizie administrativă definitivă” înseamnă o decizie a unei autorități administrative care are un efect definitiv și obligatoriu în conformitate cu legea aplicabilă;

28.

„activ financiar” înseamnă orice activ sub formă de numerar, un instrument de capital al unei entități publice sau private sau un drept contractual de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o astfel de entitate;

29.

„instrument financiar” înseamnă o măsură a Uniunii de sprijin financiar acordat de la buget în vederea atingerii unuia sau mai multor obiective de politică specifice ale Uniunii care poate lua forma unor investiții de capital sau cvasicapital, împrumuturi, garanții sau alte instrumente de partajare a riscurilor și care poate fi, după caz, combinată cu alte forme de sprijin financiar, cu fonduri cu gestiune partajată sau cu fonduri din Fondul european de dezvoltare (FED);

30.

„datorie financiară” înseamnă o obligație contractuală de a ceda numerar sau un alt activ financiar unei alte entități;

31.

„contract-cadru” înseamnă un contract de achiziții publice încheiat între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante în scopul stabilirii clauzelor unor contracte specifice care se întemeiază pe acesta și care trebuie atribuite pe parcursul unei perioade date, în special în ceea ce privește prețul, și, după caz, cantitatea preconizată;

32.

„provizionare globală” înseamnă cuantumul total al resurselor considerate necesare pe întreaga durată a unei garanții bugetare ca urmare a aplicării ratei de provizionare menționate la articolul 211 alineatul (1) cuantumului din garanția bugetară autorizat prin actul de bază, menționat la articolul 210 alineatul (1) litera (b);

33.

„grant” înseamnă o contribuție financiară acordată sub formă de donație. Atunci când este acordată în cadrul gestiunii directe, o astfel de contribuție este reglementată de titlul VIII;

34.

„garanție” înseamnă un angajament scris de asumare a responsabilității, integral sau parțial, pentru datoria, obligația sau executarea de către o terță parte a obligațiilor sale în cazul în care intervine un eveniment care determină executarea unei astfel de garanții, cum ar fi imposibilitatea de rambursare a împrumutului;

35.

„garanție la cerere” înseamnă o garanție care trebuie onorată de către garant la cererea contrapărții, în pofida unor eventuale deficiențe în executarea obligației-suport;

36.

„contribuție în natură” înseamnă resurse nefinanciare puse gratuit la dispoziția unui beneficiar de către terți;

37.

„angajament juridic” înseamnă o acțiune prin care ordonatorul de credite competent creează sau stabilește o obligație care determină o plată ulterioară sau plăți ulterioare și recunoașterea unei cheltuieli de la buget și care include acorduri și contracte specifice încheiate în temeiul unor acorduri-cadru de parteneriat financiar și contracte-cadru;

38.

„efect de levier” înseamnă cuantumul finanțării rambursabile acordate destinatarilor finali eligibili împărțit la cuantumul contribuției Uniunii;

39.

„risc de lichiditate” înseamnă riscul ca un activ financiar deținut în fondul comun de provizionare să nu poată fi vândut în cursul unei anumite perioade de timp fără a suporta pierderi semnificative;

40.

„împrumut” înseamnă un contract prin care creditorul este obligat să pună la dispoziția debitorului un cuantum în bani convenit pentru o perioadă convenită și în temeiul căruia debitorul este obligat să ramburseze cuantumul respectiv la termenul convenit;

41.

„grant de valoare scăzută” înseamnă un grant mai mic sau egal cu 60 000 EUR;

42.

„organizație dintr-un stat membru” înseamnă o entitate stabilită într-un stat membru ca organism de drept public sau ca organism de drept privat căreia îi este încredințată o misiune de serviciu public și care primește garanții financiare adecvate din partea statului membru;

43.

„metodă de execuție” înseamnă oricare dintre metodele de execuție bugetară menționate la articolul 62, și anume gestiune directă, gestiune indirectă și gestiune partajată;

44.

„acțiune cu donatori multipli” înseamnă orice acțiune în cadrul căreia fondurile Uniunii sunt puse în comun cu cele ale cel puțin unui alt donator;

45.

„efect multiplicator” înseamnă investiția realizată de destinatarii finali eligibili împărțită la cuantumul contribuției Uniunii;

46.

„performanțe” înseamnă realizările obținute în urma unei acțiuni determinate în conformitate cu norme sectoriale;

47.

„participant” înseamnă un candidat sau un ofertant în cadrul unei proceduri de achiziții, un solicitant în cadrul unei proceduri de acordare de granturi, un expert în cadrul unei proceduri de selectare a experților, un solicitant care participă la un concurs cu premii sau o persoană sau o entitate care participă la o procedură de executare a fondurilor Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);

48.

„premiu” înseamnă o contribuție financiară oferită ca recompensă în urma unui concurs. Atunci când este acordată în cadrul gestiunii directe, o astfel de contribuție este reglementată de titlul IX;

49.

„achiziție” înseamnă achiziționarea, prin intermediul unui contract, de lucrări, produse sau servicii, precum și achiziționarea sau închirierea de terenuri, de clădiri sau de alte bunuri imobile de către una sau mai multe autorități contractante de la operatori economici aleși de respectivele autorități contractante;

50.

„document de achiziție” înseamnă orice document produs de autoritatea contractantă sau la care aceasta face trimitere pentru a descrie sau a determina elementele procedurii de achiziție, inclusiv:

(a)

măsurile de publicitate prevăzute la articolul 163;

(b)

invitația la procedura de ofertare;

(c)

caietul de sarcini, care include specificațiile tehnice și criteriile relevante, sau documentele descriptive în cazul unui dialog competitiv;

(d)

proiectul de contract;

51.

„contract de achiziții publice” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante în sensul articolelor 174 și 178, pentru a obține, în schimbul unui preț plătit integral sau parțial de la buget, furnizarea de bunuri mobile sau imobile, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, cuprinzând:

(a)

contracte imobiliare;

(b)

contracte de achiziții de produse;

(c)

contracte de achiziții de lucrări;

(d)

contracte de achiziții de servicii.

52.

„investiție de cvasicapital” înseamnă un tip de finanțare care se situează între capital și datorie, care implică un risc mai mare decât datoria cu rang prioritar, dar mai redus decât fondurile proprii, și care poate fi structurată ca datorie, în mod tipic negarantată și subordonată și în unele cazuri convertibilă în capital sau în capital preferențial;

53.

„destinatar” înseamnă un beneficiar, un contractant, un expert extern remunerat sau o persoană ori entitate care primește premii sau fonduri în temeiul unui instrument financiar sau care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);

54.

„acord repo” înseamnă vânzarea de titluri de valoare contra numerar, cu un acord de răscumpărare a acestora la o dată ulterioară prestabilită sau la cerere;

55.

„credit pentru cercetare și dezvoltare tehnologică” înseamnă un credit înregistrat fie într-unul dintre titlurile bugetare referitoare la domeniile de politică aferente „cercetării indirecte” sau „cercetării directe”, fie într-un capitol referitor la activitățile de cercetare dintr-un alt titlu;

56.

„rezultat” înseamnă efectele punerii în aplicare a unei acțiuni determinate în conformitate cu norme sectoriale;

57.

„instrument de partajare a riscului” înseamnă un instrument financiar care permite partajarea unui risc definit între două sau mai multe entități, dacă este cazul în schimbul unei remunerări convenite;

58.

„contract de servicii” înseamnă un contract care are ca obiect toate serviciile intelectuale și neintelectuale, altele decât cele care fac obiectul contractelor de achiziții de produse, contractelor de achiziții de lucrări și contractelor imobiliare;

59.

„bună gestiune financiară” înseamnă execuția bugetului în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității;

60.

„Statutul funcționarilor” înseamnă Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil altor agenți ai Uniunii Europene stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68;

61.

„subcontractant” înseamnă un operator economic care este propus de un candidat, un ofertant sau un contractant să execute o parte dintr-un contract sau de un beneficiar să execute o parte din sarcinile cofinanțate printr-un grant;

62.

„cotizație” înseamnă sume plătite organismelor la care Uniunea este membru, în conformitate cu deciziile bugetare și condițiile de plată stabilite de organismul respectiv;

63.

„contract de achiziții de produse” înseamnă un contract care are ca obiect achiziționarea, leasingul, închirierea sau cumpărarea în rate, cu sau fără opțiune de cumpărare, de produse și care poate include, cu titlu accesoriu, lucrări de amplasare și de instalare;

64.

„asistență tehnică” înseamnă, fără a se aduce atingere normelor sectoriale, activitățile de sprijin și de consolidare a capacităților necesare pentru punerea în aplicare a unui program sau a unei acțiuni, în special activități de pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, audit și control;

65.

„ofertant” înseamnă un operator economic care a depus o ofertă;

66.

„Uniune” înseamnă Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice sau ambele, în funcție de context;

67.

„instituție a Uniunii” înseamnă Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Ombudsmanul European, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor sau Serviciul European de Acțiune Externă („SEAE”); Banca Centrală Europeană nu trebuie considerată o instituție a Uniunii;

68.

„vânzător” înseamnă un operator economic înregistrat pe o listă de vânzători care vor fi invitați să prezinte cereri de participare la proceduri de ofertare sau să depună oferte;

69.

„voluntar” înseamnă o persoană care desfășoară de bună voie o activitate pentru o organizație, fără să fie remunerată;

70.

„lucrare” înseamnă rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcții de clădiri sau de geniu civil care este suficient în sine pentru a îndeplini o funcție economică sau tehnică;

71.

„contract de achiziții de lucrări” înseamnă un contract care are ca obiect:

(a)

execuția sau execuția și proiectarea unei lucrări;

(b)

execuția sau execuția și proiectarea unei lucrări legate de una dintre activitățile menționate în anexa II la Directiva 2014/24/UE; sau

(c)

realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde cerințelor precizate de autoritatea contractantă care exercită o influență decisivă asupra tipului sau proiectului lucrării.

Articolul 3

Conformitatea legislației secundare cu prezentul regulament

(1)   Dispozițiile privind execuția veniturilor și a cheltuielilor bugetare, menționate într-un act de bază, respectă principiile bugetare prevăzute în titlul II.

(2)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), orice propunere sau modificare a unei propuneri prezentate autorității legislative care face derogare de la dispozițiile prezentului regulament, altele decât cele prevăzute în titlul II, sau de la actele delegate adoptate în temeiul acestuia precizează respectivele derogări și, în cuprinsul considerentelor și al expunerii de motive din propunerile sau modificările respective, motivele specifice care justifică astfel de derogări.

Articolul 4

Perioade, date și termene

În absența unor dispoziții contrare ale prezentului regulament, termenelor stabilite în prezentul regulament li se aplică Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului (32).

Articolul 5

Protecția datelor cu caracter personal

Prezentul regulament nu aduce atingere Regulamentelor (CE) nr. 45/2001 și (UE) 2016/679.

TITLUL II

BUGETUL ȘI PRINCIPIILE BUGETARE

Articolul 6

Respectarea principiilor bugetare

Întocmirea și execuția bugetului respectă principiile unității, exactității bugetare, anualității, echilibrului, unității de cont, universalității, specificității, bunei gestiuni financiare și transparenței, în conformitate cu prezentul regulament.

CAPITOLUL 1

Principiile unității și exactității bugetare

Articolul 7

Domeniul de aplicare al bugetului

(1)   Pentru fiecare exercițiu financiar, bugetul prevede și autorizează toate veniturile și cheltuielile considerate necesare pentru Uniune. Acesta cuprinde:

(a)

veniturile și cheltuielile Uniunii, inclusiv cheltuielile administrative care rezultă în urma punerii în aplicare a dispozițiilor Tratatului UE referitoare la politica externă și de securitate comună (PESC), și cheltuielile operaționale generate de punerea în aplicare a dispozițiilor respective, atunci când acestea se efectuează de la buget;

(b)

veniturile și cheltuielile Comunității Europene a Energiei Atomice.

(2)   Bugetul conține credite diferențiate, formate din credite de angajament și credite de plată, și credite nediferențiate.

Creditele autorizate pentru exercițiul financiar constau în:

(a)

credite prevăzute în buget, inclusiv în bugetele rectificative;

(b)

credite reportate din exercițiile financiare anterioare;

(c)

credite reconstituite în conformitate cu articolul 15;

(d)

credite rezultate din plăți de prefinanțare care au fost rambursate în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) litera (b);

(e)

credite prevăzute ca urmare a încasării de venituri alocate în cursul exercițiului financiar sau reportate din exerciții financiare precedente.

(3)   Creditele de angajament acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate în cursul exercițiului financiar, sub rezerva articolului 114 alineatul (2).

(4)   Creditele de plată acoperă plăți efectuate pentru onorarea angajamentelor juridice asumate în cursul exercițiului financiar sau al exercițiilor financiare precedente.

(5)   Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol nu împiedică angajarea globală a creditelor și nici constituirea angajamentelor bugetare pe tranșe anuale, astfel cum se prevede la articolul 112 alineatul (1) primul paragraf litera (b) și la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 8

Norme speciale care reglementează principiile unității și exactității bugetare

(1)   Fiecare venit și fiecare cheltuială se înregistrează la o linie bugetară.

(2)   Fără a aduce atingere cheltuielilor ordonanțate generate de datoriile contingente prevăzute la articolul 210 alineatul (2), nu se poate angaja sau autoriza nicio cheltuială peste creditele autorizate.

(3)   Un credit se înregistrează în buget numai dacă se referă la un element de cheltuieli considerat necesar.

(4)   Dobânzile generate de plățile de prefinanțare efectuate de la buget nu sunt datorate Uniunii, cu excepția cazului în care se prevede altfel în acordurile de contribuție sau în acordurile de finanțare în cauză.

CAPITOLUL 2

Principiul anualității

Articolul 9

Definiție

Creditele înregistrate în buget se autorizează pentru exercițiul financiar care începe la data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie.

Articolul 10

Contabilizarea bugetară a veniturilor și a creditelor

(1)   Veniturile unui exercițiu financiar se înregistrează în conturile exercițiului respectiv pe baza sumelor încasate în cursul acestuia. Cu toate acestea, resursele proprii ale lunii ianuarie din următorul exercițiu financiar pot fi puse la dispoziție în avans, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(2)   Înregistrările privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) și resursele proprii bazate pe venitul național brut pot fi regularizate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(3)   Angajamentele se înregistrează în contabilitatea unui exercițiu financiar pe baza angajamentelor juridice asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză. Cu toate acestea, angajamentele bugetare globale menționate la articolul 112 alineatul (4) se înregistrează în contabilitatea unui exercițiu financiar pe baza angajamentelor bugetare asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză.

(4)   Plățile se înregistrează în contabilitatea unui exercițiu financiar pe baza plăților efectuate de contabil până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză.

(5)   Prin derogare de la alineatele (3) și (4):

(a)

cheltuielile Fondului european de garantare agricolă (FEGA) se înregistrează în conturi pentru un anumit exercițiu financiar pe baza rambursărilor efectuate de Comisie în favoarea statelor membre până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză, cu condiția ca ordinul de plată să îi fi parvenit contabilului până la data de 31 ianuarie a exercițiului financiar următor;

(b)

cheltuielile executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepția FEGA, se înregistrează în conturi pentru un anumit exercițiu financiar pe baza rambursărilor efectuate de Comisie în favoarea statelor membre până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în cauză, inclusiv cheltuielile contabilizate până la data de 31 ianuarie a exercițiului financiar următor, astfel cum se prevede la articolele 30 și 31.

Articolul 11

Angajarea creditelor

(1)   Creditele înregistrate în buget se pot angaja cu efect de la 1 ianuarie, de îndată ce bugetul a fost adoptat în mod definitiv.

(2)   Începând cu data de 15 octombrie a unui exercițiu financiar, următoarele cheltuieli se pot angaja în avans din creditele prevăzute pentru exercițiul financiar următor:

(a)

cheltuielile administrative curente, cu condiția ca astfel de cheltuieli să fi fost aprobate în ultimul buget adoptat în mod corespunzător și numai până la maximum o pătrime din creditele totale corespunzătoare stabilite de Parlamentul European și de Consiliu pentru exercițiul financiar în curs;

(b)

cheltuielile de gestionare curente pentru FEGA, cu condiția ca baza unor astfel de cheltuieli să fie prevăzută într-un act de bază existent și numai până la maximum trei pătrimi din creditele totale corespunzătoare stabilite de Parlamentul European și de Consiliu pentru exercițiul financiar în curs.

Articolul 12

Anularea și reportarea creditelor

(1)   Creditele care nu au fost utilizate până la sfârșitul exercițiului financiar pentru care au fost înregistrate se anulează, cu excepția cazului în care acestea se reportează în conformitate cu alineatele (2)-(8).

(2)   Următoarele credite se pot reporta printr-o decizie adoptată în temeiul alineatului (3), dar numai în exercițiul financiar următor:

(a)

creditele de angajament și creditele nediferențiate pentru care cea mai mare parte a etapelor pregătitoare din procedura de angajare au fost finalizate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar. Astfel de credite pot fi angajate până la data de 31 martie a exercițiului financiar următor, cu excepția creditelor nediferențiate destinate proiectelor imobiliare, care pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor;

(b)

creditele care sunt necesare în cazul în care autoritatea legislativă a adoptat un act de bază în ultimul trimestru al exercițiului financiar, iar Comisia nu a putut angaja până la data de 31 decembrie a exercițiului respectiv creditele prevăzute în acel scop. Creditele în cauză pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor;

(c)

creditele de plată necesare pentru acoperirea angajamentelor existente sau a angajamentelor legate de creditele de angajament reportate, atunci când creditele de plată prevăzute la liniile relevante din bugetul exercițiului financiar următor sunt insuficiente.

(d)

creditele neangajate referitoare la acțiunile menționate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (33).

În ceea ce privește primul paragraf litera (c), instituția în cauză a Uniunii utilizează mai întâi creditele autorizate pentru exercițiul financiar în curs și nu utilizează creditele reportate înainte de epuizarea celor dintâi.

Reportările de credite neangajate astfel cum sunt menționate la primul paragraf litera (d) de la prezentul alineat nu depășesc, în limita a 2 % din creditele inițiale votate de Parlamentul European și de Consiliu, cuantumul ajustării plăților directe aplicate în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în cursul exercițiului financiar precedent. Creditele reportate se returnează la liniile bugetare de finanțare a acțiunilor menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(3)   Instituția în cauză a Uniunii își adoptă decizia privind reportările astfel cum se menționează la alineatul (2) până la data de 15 februarie a exercițiului financiar următor. Aceasta informează Parlamentul European și Consiliul, până la data de 15 martie a respectivului exercițiu, cu privire la decizia de reportare adoptată. Aceasta precizează, de asemenea, pentru fiecare linie bugetară, modul în care s-au aplicat criteriile prevăzute la alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b) și (c) în cazul fiecărei reportări.

(4)   Creditele se reportează automat în cazul:

(a)

creditelor de angajament destinate Rezervei pentru ajutoare de urgență și Fondului de solidaritate al Uniunii Europene. Aceste credite pot fi reportate numai în exercițiul financiar următor și pot fi angajate până la data de 31 decembrie a respectivului exercițiu;

(b)

creditelor corespunzătoare veniturilor alocate interne. Aceste credite se pot reporta numai în exercițiul financiar următor și se pot angaja până la data de 31 decembrie a respectivului exercițiu, cu excepția veniturilor alocate interne din închirieri și vânzarea de clădiri și terenuri, care se pot reporta până când sunt utilizate în totalitate. Creditele de angajament astfel cum sunt menționate în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și în Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (34), care sunt disponibile la 31 decembrie, obținute din rambursarea plăților de prefinanțare se pot reporta până la închiderea programului și se pot utiliza atunci când este necesar, cu condiția să nu mai fie disponibile alte credite de angajament;

(c)

creditelor corespunzătoare veniturilor alocate externe. Astfel de credite se utilizează în totalitate până la efectuarea tuturor operațiunilor legate de programul sau acțiunea pentru care sunt alocate sau se pot reporta și utiliza pentru programul sau acțiunea următoare. Acest lucru nu se aplică veniturilor menționate la articolul 21 alineatul (2) litera (g) punctul (iii), în cazul cărora creditele neangajate în termen de cinci ani se anulează;

(d)

creditelor de plată aferente FEGA rezultate din suspendări, în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)   Tratamentul aplicat veniturilor alocate externe, astfel cum sunt menționate la alineatul (4) litera (c) de la prezentul articol și care rezultă din participarea statelor Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) la anumite programe ale Uniunii, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) litera (e), este conform cu Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE).

(6)   În plus față de informațiile prevăzute la alineatul (3), instituția Uniunii în cauză transmite Parlamentului European și Consiliului informații privind creditele care au fost reportate în mod automat, inclusiv cuantumurile implicate și dispozițiile prezentului articol în temeiul cărora creditele au fost reportate.

(7)   Creditele nediferențiate angajate din punct de vedere juridic de la sfârșitul exercițiului financiar se plătesc până la sfârșitul următorului exercițiu financiar.

(8)   Fără a se aduce atingere alineatului (4), creditele plasate în rezervă și creditele pentru cheltuieli cu personalul nu se reportează. În sensul prezentului articol, cheltuielile cu personalul includ remunerațiile și indemnizațiile destinate membrilor și personalului instituțiilor Uniunii cărora li se aplică Statutul funcționarilor.

Articolul 13

Dispoziții detaliate privind anularea și reportarea creditelor

(1)   Creditele de angajament și creditele nediferențiate menționate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) pot fi reportate numai dacă angajamentele nu au putut fi realizate înainte de data de 31 decembrie a exercițiului financiar din motive independente de ordonatorul de credite și dacă etapele pregătitoare sunt suficient de avansate pentru a permite să se preconizeze în mod rezonabil că angajamentul va fi realizat până la data de 31 martie a exercițiului financiar următor sau, în ceea ce privește proiectele imobiliare, până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor.

(2)   Etapele pregătitoare menționate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a), care trebuie finalizate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar în scopul de a permite reportarea pentru exercițiul financiar următor, sunt în special:

(a)

pentru angajamentele bugetare individuale în sensul articolului 112 alineatul (1) primul paragraf litera (a), finalizarea selecției potențialilor contractanți, beneficiari, câștigători ai premiilor sau delegați;

(b)

pentru angajamentele bugetare globale în sensul articolului 112 alineatul (1) primul paragraf litera (b), adoptarea unei decizii de finanțare sau finalizarea consultării cu departamentele vizate din fiecare instituție a Uniunii pentru adoptarea deciziei de finanțare.

(3)   Creditele reportate în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) care nu au fost angajate până la data de 31 martie a exercițiului financiar următor sau, în cazul sumelor destinate proiectelor imobiliare, până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor se anulează automat.

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la creditele anulate în conformitate cu primul paragraf în termen de o lună de la anulare.

Articolul 14

Dezangajări

(1)   În cazul în care se dezangajează angajamente bugetare într-un exercițiu financiar ulterior anului în care acestea au fost efectuate, ca urmare a neexecutării totale sau parțiale a acțiunilor pentru care fuseseră alocate, creditele corespunzătoare acestor dezangajări se anulează, cu excepția cazului în care se prevede altfel în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 514/2014 și fără a aduce atingere articolului 15 din prezentul regulament.

(2)   Creditele de angajament menționate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 514/2014 sunt dezangajate automat în conformitate cu regulamentele respective.

(3)   Prezentul articol nu se aplică veniturilor alocate externe menționate la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 15

Reconstituirea creditelor care corespund dezangajărilor

(1)   Creditele care corespund dezangajărilor menționate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 223/2014 și (UE) nr. 514/2014 se pot reconstitui în cazul unei erori evidente imputabile exclusiv Comisiei.

În acest scop, Comisia examinează dezangajările efectuate în decursul exercițiului financiar precedent și decide, până la data de 15 februarie a exercițiului financiar în curs, în funcție de solicitări, dacă este necesară reconstituirea creditelor corespunzătoare.

(2)   În plus față de situația menționată la alineatul (1) din prezentul articol, creditele care corespund dezangajărilor se reconstituie în cazul:

(a)

dezangajării dintr-un program în temeiul modalităților de executare a rezervei de performanță prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(b)

dezangajării dintr-un program destinat unui instrument financiar specific pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) ca urmare a întreruperii participării unui stat membru la instrumentul financiar, astfel cum se menționează la articolul 39 alineatul (2) al șaptelea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(3)   Creditele de angajament corespunzătoare cuantumului dezangajărilor ca urmare a neexecutării totale sau parțiale a proiectelor de cercetare corespunzătoare pot fi, de asemenea, reconstituite în beneficiul programului de cercetare de care aparțin proiectele sau al succesorului acestuia în contextul procedurii bugetare.

Articolul 16

Norme aplicabile în cazul adoptării cu întârziere a bugetului

(1)   În cazul în care bugetul nu a fost adoptat definitiv la începutul exercițiului financiar, se aplică procedura prevăzută la articolul 315 primul paragraf din TFUE (regimul doisprezecimilor provizorii). Se pot asuma angajamente și se pot efectua plăți în limitele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)   Se pot asuma angajamente pe capitole până la maximum o pătrime din creditele totale autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent, plus o doisprezecime pentru fiecare lună scursă.

Nu se poate depăși limita creditelor prevăzute în proiectul de buget.

Plățile se pot efectua lunar pe capitole până la cel mult o doisprezecime din creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent. Cu toate acestea, suma nu depășește o doisprezecime din creditele prevăzute în același capitol din proiectul de buget.

(3)   Creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), se interpretează ca referindu-se la creditele votate în buget, inclusiv prin bugete rectificative, și în urma ajustării pentru transferurile efectuate în cursul exercițiului financiar respectiv.

(4)   În cazul în care continuitatea acțiunii Uniunii și nevoile de gestiune impun acest lucru, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate autoriza cheltuieli care depășesc o doisprezecime provizorie, dar care nu depășesc în total patru doisprezecimi provizorii, cu excepția unor cazuri justificate corespunzător, atât pentru angajamente, cât și pentru plăți, în plus față de cele puse în mod automat la dispoziție în conformitate cu alineatele (1) și (2). Fără întârziere, Consiliul transmite Parlamentului European decizia sa de autorizare.

Decizia menționată la primul paragraf intră în vigoare la 30 de zile de la data adoptării, cu excepția cazului în care Parlamentul European ia una dintre următoarele măsuri:

(a)

hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, decide să reducă cheltuielile înainte de expirarea celor 30 de zile, caz în care Comisia prezintă o nouă propunere;

(b)

informează Consiliul și Comisia că nu dorește să reducă cheltuielile, caz în care decizia intră în vigoare înainte de expirarea celor 30 de zile.

Doisprezecimile suplimentare se autorizează integral și nu sunt divizibile.

(5)   Dacă, pentru un anumit capitol, autorizarea a patru doisprezecimi provizorii acordate în conformitate cu alineatul (4) nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru a evita o întrerupere în acțiunea Uniunii în domeniul acoperit de capitolul în cauză, se poate autoriza în mod excepțional depășirea sumelor creditelor înregistrate în capitolul corespunzător din bugetul exercițiului financiar precedent. Parlamentul European și Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatul (4). Cu toate acestea, în niciun caz nu se poate depăși cuantumul total al creditelor disponibile din bugetul exercițiului financiar precedent sau din proiectul de buget propus.

CAPITOLUL 3

Principiul echilibrului

Articolul 17

Definiție și domeniul de aplicare

(1)   Veniturile și creditele de plată trebuie să fie echilibrate.

(2)   Uniunea și organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71 nu pot contracta împrumuturi în cadrul bugetului.

Articolul 18

Soldul exercițiului financiar

(1)   Soldul fiecărui exercițiu financiar se înregistrează în bugetul exercițiului financiar următor drept venit, în cazul unui excedent, sau drept credit de plată, în cazul unui deficit.

(2)   Estimările veniturilor sau creditelor de plată menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se înregistrează în buget în cursul procedurii bugetare și într-o scrisoare rectificativă prezentată în temeiul articolului 42 din prezentul regulament. Estimările se stabilesc în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului (35).

(3)   După prezentarea conturilor provizorii pentru fiecare exercițiu financiar, eventualele diferențe dintre respectivele conturi și estimări se înregistrează în bugetul exercițiului financiar următor cu ajutorul unui buget rectificativ consacrat exclusiv acestor diferențe. În acest caz, Comisia prezintă proiectul de buget rectificativ, simultan, Parlamentului European și Consiliului în termen de 15 zile de la prezentarea conturilor provizorii.

CAPITOLUL 4

Principiul unității de cont

Articolul 19

Utilizarea monedei euro

(1)   Cadrul financiar multianual și bugetul se întocmesc și se execută în euro, iar conturile se prezintă în euro. Cu toate acestea, pentru fluxurile de numerar menționate la articolul 77, contabilul și, în cazul conturilor de avans, administratorii conturilor de avans, precum și, pentru gestionarea administrativă a Comisiei și a SEAE, ordonatorul de credite competent sunt autorizați să efectueze operațiuni în alte monede.

(2)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor specifice prevăzute în normele sectoriale sau în contracte, acorduri de grant, acorduri de contribuție și acorduri de finanțare specifice, ordonatorul de credite competent efectuează conversia utilizând cursul de schimb zilnic pentru euro publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene din data la care departamentul de ordonanțare întocmește ordinul de plată sau de recuperare.

În cazul în care nu se publică un astfel de curs de schimb zilnic, ordonatorul de credite competent utilizează cursul menționat la alineatul (3).

(3)   În scopurile contabile prevăzute la articolele 82, 83 și 84, conversia dintre euro și o altă monedă se realizează utilizând cursul de schimb contabil lunar pentru euro. Contabilul Comisiei stabilește cursul de schimb contabil în cauză prin utilizarea unor surse de informare considerate fiabile, pe baza cursului de schimb din penultima zi lucrătoare a lunii anterioare celei pentru care se stabilește cursul.

(4)   Operațiunile de schimb valutar se efectuează în așa fel încât să se evite un impact semnificativ asupra nivelului de cofinanțare din partea Uniunii sau un impact negativ asupra bugetului. Dacă este cazul, cursul de schimb dintre euro și alte monede se poate calcula pe baza mediei cursului de schimb zilnic dintr-o perioadă dată.

CAPITOLUL 5

Principiul universalității

Articolul 20

Domeniul de aplicare

Fără a se aduce atingere articolului 21, totalul veniturilor acoperă totalul creditelor de plată. Fără a se aduce atingere articolului 27, toate veniturile și cheltuielile se înregistrează integral în buget fără a fi compensate între ele.

Articolul 21

Venituri alocate

(1)   Veniturile alocate externe și veniturile alocate interne se utilizează pentru finanțarea unor cheltuieli specifice.

(2)   Următoarele elemente constituie venituri alocate externe:

(a)

contribuțiile financiare suplimentare specifice din partea statelor membre la următoarele tipuri de acțiuni și programe:

(i)

anumite programe suplimentare de cercetare și dezvoltare tehnologică;

(ii)

anumite acțiuni sau programe de ajutor extern finanțate de Uniune și gestionate de Comisie;

(b)

creditele aferente veniturilor generate de Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel instituit prin Protocolul nr. 37 referitor la consecințele financiare ale expirării Tratatului CECO și la Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel, anexat la Tratatul UE și la TFUE;

(c)

dobânda pentru depozite și amenzile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului (36);

(d)

veniturile alocate pentru un anumit scop, precum veniturile din fundații, subvenții, donații și moșteniri, inclusiv veniturile alocate specifice fiecărei instituții a Uniunii;

(e)

contribuțiile financiare la activitățile Uniunii din partea țărilor terțe sau a altor organelor decât cele instituite în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom;

(f)

veniturile alocate interne menționate la alineatul (3), în măsura în care sunt auxiliare veniturilor alocate externe menționate la prezentul alineat;

(g)

veniturile provenite din activitățile cu caracter concurențial desfășurate de Centrul Comun de Cercetare (JRC) care pot lua oricare dintre următoarele forme:

(i)

proceduri de achiziții și de atribuire a granturilor la care participă JRC;

(ii)

activități întreprinse de JRC în numele unor terți;

(iii)

activități întreprinse în cadrul unui contract administrativ cu alte instituții ale Uniunii sau cu alte departamente ale Comisiei, în conformitate cu articolul 59, pentru furnizarea de servicii tehnico-științifice.

(3)   Următoarele elemente constituie venituri alocate interne:

(a)

veniturile provenite de la terți pentru livrarea de bunuri, prestarea de servicii sau efectuarea de lucrări la cererea acestora;

(b)

veniturile obținute din rambursarea, în conformitate cu articolul 101, a sumelor plătite în mod necuvenit;

(c)

încasările din livrări de bunuri, prestări de servicii sau efectuarea de lucrări pentru alte departamente din cadrul unei instituții a Uniunii sau pentru alte instituții sau organe ale Uniunii, inclusiv indemnizațiile de delegație plătite în numele altor instituții sau organe ale Uniunii și rambursate de acestea;

(d)

plățile încasate din asigurări;

(e)

veniturile din închirieri și din vânzarea de clădiri și terenuri;

(f)

rambursările către instrumente financiare sau garanții bugetare în conformitate cu articolul 209 alineatul (3) al doilea paragraf;

(g)

veniturile provenite din rambursările ulterioare ale taxelor, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) primul paragraf litera (b).

(4)   Veniturile alocate se reportează și se transferă în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) literele (b) și (c) și cu articolul 32.

(5)   Un act de bază poate dispune alocarea de venituri pentru anumite cheltuieli. În absența unor dispoziții contrare în actul de bază, respectivele venituri constituie venituri alocate interne.

(6)   Bugetul include linii pentru înregistrarea veniturilor alocate externe și a veniturilor alocate interne și indică, în măsura posibilului, cuantumul acestora.

Articolul 22

Structura pentru înregistrarea veniturilor alocate și constituirea creditelor corespunzătoare

(1)   Fără a se aduce atingere alineatului (2) al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol și nici articolului 24, structura pentru înregistrarea în buget a veniturilor alocate include:

(a)

în situația veniturilor din secțiunea corespunzătoare fiecărei instituții a Uniunii, o linie bugetară pentru înregistrarea veniturilor;

(b)

în situația cheltuielilor, comentariile, inclusiv comentariile generale, care indică liniile bugetare ce pot primi creditele deschise corespunzătoare veniturilor alocate.

În cazul menționat la primul paragraf litera (a), la linia în cauză se introduce mențiunea simbolică pro memoria, iar venitul estimat se indică, spre informare, în comentarii.

(2)   Creditele corespunzătoare veniturilor alocate sunt puse la dispoziție automat, atât ca credite de angajament, cât și ca credite de plată, după încasarea veniturilor de către instituția Uniunii, cu excepția oricăruia dintre următoarele cazuri:

(a)

în cazul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (a) pentru contribuțiile financiare din partea statelor membre al căror acord de contribuție este exprimat în euro, creditele de angajament se pot pune la dispoziție în momentul în care statul membru semnează acordul de contribuție;

(b)

în cazurile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) litera (b) și la articolul 21 alineatul (2) litera (g) punctele (i) și (iii), creditele de angajament se pun la dispoziție de îndată ce creanța a fost estimată;

(c)

în cazul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (c), înregistrarea cuantumurilor în situația veniturilor determină deschiderea, în situația cheltuielilor, a unor credite de angajament și a unor credite de plată.

Creditele menționate la primul paragraf litera (c) de la prezentul alineat se execută în conformitate cu articolul 20.

(3)   Estimările creanțelor menționate la articolul 21 alineatul (2) literele (b) și (g) se trimit contabilului pentru înregistrare.

Articolul 23

Contribuțiile din partea statelor membre la programe de cercetare

(1)   Contribuțiile din partea statelor membre la finanțarea anumitor programe suplimentare de cercetare, prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014, se plătesc după cum urmează:

(a)

șapte doisprezecimi din suma înregistrată în buget se plătesc până la data de 31 ianuarie a exercițiului financiar în curs;

(b)

restul de cinci doisprezecimi se achită până la data de 15 iulie a exercițiului financiar în curs.

(2)   Dacă bugetul nu a fost adoptat definitiv înainte de începerea unui exercițiu financiar, contribuțiile prevăzute la alineatul (1) se bazează pe suma înregistrată în bugetul pentru exercițiul financiar precedent.

(3)   Orice contribuție sau plată suplimentară datorată de statele membre la buget se înregistrează în contul sau conturile Comisiei în termen de treizeci de zile calendaristice de la solicitarea de fonduri.

(4)   Plățile efectuate se înregistrează în contul prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 și fac obiectul condițiilor prevăzute în regulamentul respectiv.

Articolul 24

Venituri alocate rezultate din participarea statelor AELS la anumite programe ale Uniunii

(1)   Structura bugetară pentru înregistrarea veniturilor din participarea statelor AELS la anumite programe ale Uniunii este următoarea:

(a)

în situația veniturilor se introduce o linie bugetară cu o mențiune simbolică pro memoria pentru înregistrarea cuantumului total al contribuției fiecăruia dintre statele AELS aferente exercițiului financiar;

(b)

în situația cheltuielilor, o anexă, care face parte integrantă din buget, prezintă toate liniile bugetare referitoare la activitățile Uniunii la care participă statele AELS și include informații privind cuantumul estimat al participării fiecăruia dintre statele AELS.

(2)   În temeiul articolului 82 din Acordul privind SEE, cuantumul participării anuale a statelor AELS, confirmat Comisiei de Comitetul mixt al Spațiului Economic European în conformitate cu articolul 1 alineatul (5) din Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind SEE, determină stabilirea, la începutul exercițiului financiar, a întregului cuantum al creditelor de angajament și de plată corespunzătoare.

(3)   Utilizarea veniturilor provenite din contribuția financiară a statelor AELS este monitorizată separat.

Articolul 25

Donații

(1)   Instituțiile Uniunii pot accepta orice donație în favoarea Uniunii, precum veniturile din fundații, subvenții, cadouri și moșteniri.

(2)   Acceptarea unei donații în valoare de cel puțin 50 000 EUR, care implică cheltuieli financiare, inclusiv costuri subsecvente, care depășesc 10 % din valoarea donației acordate, se supune spre aprobare Parlamentului European și Consiliului. Parlamentul European și Consiliul iau o hotărâre în termen de două luni de la primirea unei cereri pentru o astfel de aprobare din partea instituțiilor Uniunii în cauză. Dacă nu s-a formulat nicio obiecție în acest termen, instituțiile Uniunii în cauză iau o decizie definitivă cu privire la acceptarea donației. Instituțiile Uniunii în cauză explică în cererea lor către Parlamentul European și Consiliu cheltuielile financiare rezultate din acceptarea de donații în favoarea Uniunii.

Articolul 26

Sponsorizarea corporativă

(1)   „Sponsorizare corporativă” înseamnă un contract prin care o persoană juridică sprijină în natură un eveniment sau o activitate în scopuri de promovare sau de responsabilitate socială a întreprinderilor.

(2)   Pe baza unor norme interne specifice, care se publică pe site-urile lor, instituțiile și organele Uniunii pot accepta, în mod excepțional, sponsorizarea corporativă, cu condiția ca:

(a)

să se țină cont în mod corespunzător de principiile nediscriminării, proporționalității, tratamentului egal și transparenței în toate etapele procedurii pentru acceptarea sponsorizării corporative;

(b)

sponsorizarea corporativă să contribuie la imaginea pozitivă a Uniunii și să fie direct legată de obiectivul de bază al unui eveniment sau al unei activități;

(c)

sponsorizarea corporativă să nu genereze conflicte de interese și nici să nu vizeze exclusiv evenimente sociale;

(d)

evenimentul sau activitatea să nu fie finanțat(ă) exclusiv din sponsorizare corporativă;

(e)

serviciile oferite în schimbul sponsorizării corporative să se limiteze la vizibilitatea publică a mărcii sau a numelui sponsorului;

(f)

sponsorul să nu se afle, la momentul procedurii de sponsorizare, într-una din situațiile menționate la articolul 136 alineatul (1) și la articolul 141 alineatul (1) și să nu fie înregistrat ca exclus în baza de date menționată la articolul 142 alineatul (1).

(3)   În cazul în care valoarea sponsorizării corporative depășește 5 000 EUR, sponsorul trebuie să figureze într-un registru public care include informații referitoare la tipul de eveniment sau activitate care este sponsorizată.

Articolul 27

Norme privind deducerile și ajustări datorate cursului de schimb

(1)   Se pot face următoarele deduceri din cererile de plată, care apoi sunt ordonanțate la valoarea netă:

(a)

sancțiuni impuse părților la contracte sau beneficiarilor;

(b)

sconturi, rambursări și rabaturi la facturi și declarații de cheltuieli individuale;

(c)

dobânda generată de plăți de prefinanțare;

(d)

regularizări ale sumelor plătite în mod necuvenit.

Regularizările menționate la primul paragraf litera (d) se pot face prin deducere directă dintr-o nouă plată interimară sau din plata soldului către același beneficiar în cadrul capitolului, articolului și exercițiului financiar în care s-a efectuat plata în exces.

Deducerilor menționate la primul paragraf literele (c) și (d) li se aplică normele contabile ale Uniunii.

(2)   Costul produselor și serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de statele membre în temeiul Protocolului nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul UE și la TFUE, se impută din buget la cuantumul fără taxe.

(3)   Costul produselor și serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de țări terțe în temeiul acordurilor relevante, se poate imputa din buget la unul dintre următoarele cuantumuri:

(a)

cuantumul fără taxe;

(b)

cuantumul cu taxe incluse.

În cazul menționat la litera (b) de la primul paragraf, rambursările ulterioare ale taxelor sunt considerate venituri alocate interne.

(4)   Pentru diferențele de curs de schimb apărute în execuția bugetară se pot face ajustări. Rezultatul final, profit sau pierdere, se înregistrează în soldul exercițiului financiar.

CAPITOLUL 6

Principiul specificității

Articolul 28

Dispoziții generale

(1)   Creditele se alocă unor destinații specifice pe titluri și capitole. Capitolele sunt subîmpărțite în articole și posturi.

(2)   Comisia și celelalte instituții ale Uniunii pot transfera credite în cadrul bugetului sub rezerva condițiilor specifice prevăzute la articolele 29-32.

Creditele se pot transfera numai către liniile bugetare pentru care bugetul a autorizat credite sau care poartă o mențiune simbolică pro memoria.

Limitele menționate la articolele 29, 30 și 31 se calculează în momentul introducerii cererii de transfer și cu privire la creditele prevăzute în buget, inclusiv în bugetele rectificative.

Cuantumul care trebuie luat în considerare pentru calcularea limitelor menționate la articolele 29, 30 și 31 este suma transferurilor care urmează să fie efectuate în cadrul liniei bugetare de la care se fac transferurile, după ajustarea operată ca urmare a transferurilor anterioare. Cuantumul corespunzător transferurilor pe care le efectuează autonom Comisia sau orice altă instituție a Uniunii în cauză fără o decizie a Parlamentului European și a Consiliului nu se ia în considerare.

Propunerile de transferuri și toate informațiile adresate Parlamentului European și Consiliului cu privire la transferurile efectuate în temeiul articolelor 29, 30 și 31 sunt însoțite de documente justificative corespunzătoare și detaliate care prezintă cele mai recente informații disponibile pentru executarea creditelor și estimări ale necesarului până la sfârșitul exercițiului financiar, atât pentru liniile bugetare către care se transferă creditele, cât și pentru cele de la care se transferă acestea.

Articolul 29

Transferuri efectuate de alte instituții ale Uniunii decât Comisia

(1)   Orice altă instituție a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secțiuni din buget, transferuri de credite:

(a)

de la un titlu la altul, în limita a 10 % din creditele pentru exercițiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul;

(b)

de la un capitol la altul, fără limită.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (4) de la prezentul articol, cu trei săptămâni înainte de efectuarea unui transfer, astfel cum se menționează la alineatul (1), instituția Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la intențiile sale în acest sens. În cazul unor obiecții bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31.

(3)   Orice altă instituție a Uniunii în afară de Comisie poate propune Parlamentului European și Consiliului, în cadrul propriei secțiuni din buget, transferuri de la un titlu la altul care depășesc limita menționată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol. Aceste transferuri se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

(4)   Orice altă instituție a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secțiuni din buget, transferuri în cadrul articolelor, fără a informa în prealabil Parlamentul European și Consiliul.

Articolul 30

Transferuri efectuate de Comisie

(1)   În cadrul propriei secțiuni din buget, Comisia poate efectua în mod autonom:

(a)

transferuri de credite în cadrul fiecărui capitol;

(b)

în ceea ce privește cheltuielile cu personalul și cheltuielile administrative care sunt comune mai multor titluri, transferuri de credite de la un titlu la altul în limita a 10 % din creditele pentru exercițiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul și în limita a 30 % din creditele pentru exercițiul financiar înscrise la linia bugetară către care se efectuează transferul;

(c)

în ceea ce privește cheltuielile operaționale, transferuri de credite între capitolele din cadrul aceluiași titlu în limita a 10 % din creditele pentru exercițiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul;

(d)

în ceea ce privește creditele pentru cercetare și dezvoltare tehnologică executate de JRC, transferuri de credite între capitole, în cadrul titlului din buget referitor la domeniul de politică „cercetare directă”, în limita a maxim 15 % din creditele înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul;

(e)

în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea tehnologică, transferuri de credite operaționale de la un titlu la altul, cu condiția ca respectivele credite să fie utilizate pentru aceeași destinație;

(f)

în ceea ce privește cheltuielile operaționale ale fondurilor executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepția FEGA, transferuri de credite de la un titlu la altul, cu condiția ca respectivele credite să fie destinate aceluiași obiectiv în sensul regulamentului de instituire a fondului în cauză sau să reprezinte cheltuieli pentru asistența tehnică;

(g)

transferuri de credite de la postul bugetar al unei garanții bugetare la postul bugetar al unei alte garanții bugetare, în cazurile excepționale în care resursele provizionate din cadrul fondului comun de provizionare ale acesteia din urmă sunt insuficiente pentru a plăti o cerere de executare a garanției și sub rezerva restabilirii ulterioare a cuantumului transferat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 212 alineatul (4).

Cheltuielile menționate la prezentul alineat primul paragraf litera (b) acoperă, pentru fiecare domeniu de politică, posturile menționate la articolul 47 alineatul (4).

În cazurile în care transferă credite aferente FEGA în conformitate cu primul paragraf după data de 31 decembrie, Comisia adoptă o decizie până la data de 31 ianuarie a exercițiului financiar următor. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective.

Cu trei săptămâni înainte de efectuarea transferurilor menționate la prezentul alineat primul paragraf litera (b), Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la intenția sa în acest sens. În cazul unor obiecții bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31.

Prin derogare de la al patrulea paragraf, în cursul ultimelor două luni ale exercițiului financiar, Comisia poate transfera, în mod autonom, credite de la un titlu la altul pentru cheltuielile cu personalul, cu personalul extern și cu alți agenți, în limita a 5 % din creditele aferente exercițiului financiar respectiv. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective.

(2)   În cadrul propriei secțiuni din buget, Comisia poate decide să efectueze următoarele transferuri de credite de la un titlu la altul, cu condiția să informeze imediat Parlamentul European și Consiliul cu privire la decizia luată:

(a)

transferul creditelor de la titlul „provizioane” menționat la articolul 49 din prezentul regulament, atunci când singura condiție pentru deblocarea rezervei o constituie adoptarea unui act de bază în conformitate cu articolul 294 din TFUE;

(b)

în cazuri excepționale bine întemeiate, de exemplu în cazul unor dezastre și crize umanitare internaționale care se produc după data de 1 decembrie a exercițiului financiar, transferul creditelor neutilizate în exercițiul respectiv, încă disponibile la titlurile de la rubrica din cadrul financiar multianual dedicată acțiunii externe a Uniunii, către titlurile referitoare la ajutorul pentru gestionarea crizelor și operațiunile de ajutor umanitar.

Articolul 31

Propuneri de transferuri prezentate Parlamentului European și Consiliului de către instituțiile Uniunii

(1)   Fiecare instituție a Uniunii prezintă simultan Parlamentului European și Consiliului propunerile sale de transferuri.

(2)   Comisia poate prezenta Parlamentului European și Consiliului, până la data de 10 ianuarie a exercițiului financiar următor, propuneri de transfer al creditelor de plată către fonduri executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepția FEGA. Transferul creditelor de plată se poate efectua de la orice post bugetar. În astfel de cazuri, termenul de șase săptămâni menționat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni.

În cazul în care transferul nu este aprobat sau este aprobat doar parțial de Parlamentul European și de Consiliu, partea corespunzătoare a cheltuielilor menționate la articolul 10 alineatul (5) litera (b) se impută din creditele de plată din exercițiul financiar următor.

(3)   Parlamentul European și Consiliul iau decizii privind transferurile de credite în conformitate cu alineatele (4)-(8).

(4)   Cu excepția cazurilor urgente, Parlamentul European și Consiliul, care hotărăște cu majoritate calificată, decid cu privire la fiecare propunere de transfer în termen de șase săptămâni de la data la care ambele instituții au primit propunerea. În cazuri urgente, Parlamentul European și Consiliul decid în termen de trei săptămâni de la primirea propunerii.

(5)   În cazul în care intenționează să transfere credite aferente FEGA în conformitate cu prezentul articol, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului propuneri de transfer până la data de 10 ianuarie a exercițiului financiar următor. În astfel de cazuri, termenul de șase săptămâni menționat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni.

(6)   O propunere de transfer este aprobată sau se consideră a fi aprobată dacă, în termenul de șase săptămâni, intervine oricare dintre următoarele situații:

(a)

Parlamentul European și Consiliul o aprobă;

(b)

fie Parlamentul European, fie Consiliul o aprobă, iar cealaltă instituție se abține de la luarea unei decizii;

(c)

nici Parlamentul European, nici Consiliul nu iau o decizie de modificare sau respingere a propunerii de transfer.

(7)   În absența unei cereri contrare din partea Parlamentului European sau a Consiliului, termenul de șase săptămâni menționat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni în următoarele cazuri:

(a)

transferul reprezintă mai puțin de 10 % din creditele aferente liniei bugetare de la care se efectuează transferul și nu depășește 5 000 000 EUR;

(b)

transferul privește numai credite de plată, iar cuantumul total al transferului nu depășește 100 000 000 EUR.

(8)   Dacă fie Parlamentul European, fie Consiliul a modificat cuantumul transferului, în timp ce cealaltă instituție l-a aprobat sau s-a abținut de la luarea unei decizii ori dacă atât Parlamentul European, cât și Consiliul au modificat cuantumul transferului, se consideră aprobat cuantumul cel mai scăzut, cu excepția cazului în care instituția Uniunii în cauză își retrage propunerea de transfer.

Articolul 32

Transferuri reglementate de dispoziții speciale

(1)   Creditele corespunzătoare veniturilor alocate se pot transfera numai dacă aceste venituri sunt utilizate în scopul în care sunt alocate.

(2)   Parlamentul European și Consiliul iau deciziile cu privire la transferurile destinate să permită utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgență la propunerea Comisiei.

În sensul prezentului alineat, se aplică procedura prevăzută la articolul 31 alineatele (3) și (4). Dacă nu ajung la un acord cu privire la propunerea Comisiei și dacă nu pot conveni cu privire la o poziție comună referitor la utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgență, Parlamentul European și Consiliul se abțin să ia o decizie cu privire la respectiva propunere.

Propunerile de transferuri din rezerva pentru ajutoare de urgență sunt însoțite de documente justificative corespunzătoare și detaliate care conțin:

(a)

cele mai recente informații disponibile privind executarea creditelor și estimarea necesarului până la sfârșitul exercițiului financiar pentru linia bugetară către care se efectuează transferul;

(b)

o analiză a posibilităților de realocare a creditelor.

CAPITOLUL 7

Principiul bunei gestiuni financiare și performanța

Articolul 33

Performanța și principiile economiei, eficienței și eficacității

(1)   Creditele se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și, prin urmare, se execută cu respectarea următoarelor principii:

(a)

principiul economiei, care prevede ca resursele utilizate de instituția Uniunii în cauză pentru a-și desfășura activitățile să fie puse la dispoziție în timp util, în cantitatea și la calitatea adecvate și la cel mai bun preț;

(b)

principiul eficienței, care se referă la raportul optim dintre resursele utilizate, activitățile întreprinse și îndeplinirea obiectivelor;

(c)

principiul eficacității, care se referă la gradul de îndeplinire a obiectivelor urmărite prin activitățile întreprinse.

(2)   În conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, utilizarea creditelor se axează pe performanță și, în acest scop:

(a)

obiectivele programelor și ale activităților se stabilesc ex ante;

(b)

progresele înregistrate în realizarea obiectivelor se monitorizează cu ajutorul unor indicatori de performanță;

(c)

progresele înregistrate și problemele întâmpinate în îndeplinirea obiectivelor se raportează Parlamentului European și Consiliului, în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) primul paragraf litera (h) și cu articolul 247 alineatul (1) litera (e).

(3)   Se definesc, după caz, obiectivele specifice, măsurabile, realizabile, relevante și încadrate în timp astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), precum și indicatori relevanți, acceptați, credibili, simpli și robuști.

Articolul 34

Evaluări

(1)   Programele și activitățile care presupun cheltuieli semnificative sunt supuse unei evaluări ex ante și unei evaluări retrospective, care sunt proporționale cu obiectivele și cu cheltuielile.

(2)   Evaluările ex ante, care contribuie la elaborarea de programe și activități, se bazează pe dovezi privind performanța programelor sau a activităților conexe și identifică și analizează aspectele care trebuie abordate, valoarea adăugată a implicării Uniunii, obiectivele, efectele preconizate ale diferitelor opțiuni și modalitățile de monitorizare și de evaluare.

În cazul programelor sau activităților majore care se estimează că vor avea un impact semnificativ din punct de vedere economic, social sau de mediu, evaluarea ex ante poate să fie sub forma unei evaluări a impactului care, pe lângă îndeplinirea cerințelor prevăzute la primul paragraf, analizează diferitele opțiuni privind metodele de execuție.

(3)   Evaluările retrospective evaluează performanța programului sau a activității, inclusiv aspecte precum eficacitatea, eficiența, coerența, relevanța și valoarea adăugată a UE. Evaluările retrospective se bazează pe informațiile generate de modalitățile de monitorizare și de indicatorii stabiliți pentru acțiunea în cauză. Acestea se efectuează cel puțin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual și, dacă este posibil, la un moment care să ofere suficient timp pentru a se ține cont de constatările lor în evaluările ex ante sau evaluările impactului care contribuie la elaborarea de programe și activități conexe.

Articolul 35

Fișa financiară obligatorie

(1)   Orice propunere sau inițiativă prezentată autorității legislative de către Comisie, de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) sau de către un stat membru care poate avea un impact asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoțită de o fișă financiară care prezintă estimările creditelor de plată și de angajament printr-o evaluare a diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, precum și de o evaluare ex ante sau o evaluare a impactului, în conformitate cu articolul 34.

Orice modificare adusă unei propuneri sau inițiative prezentate autorității legislative care poate avea un impact considerabil asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoțită de o fișă financiară întocmită de instituția Uniunii care propune modificarea.

Fișa financiară conține datele financiare și economice necesare pentru evaluarea, de către autoritatea legislativă, a necesității ca Uniunea să ia măsuri. Aceasta furnizează informații relevante privind coerența și orice posibilă sinergie cu alte activități ale Uniunii.

În cazul operațiunilor multianuale, fișa financiară conține graficul preconizat al necesarului anual de credite de angajament și de plată și de posturi, inclusiv pentru personalul extern, precum și o evaluare a impactului financiar al acestora pe termen mediu și, atunci când este posibil, pe termen lung.

(2)   În cursul procedurii bugetare, Comisia furnizează informațiile necesare pentru o comparație între evoluția necesarului de credite și estimările inițiale făcute în fișa financiară, ținând seama de progresele înregistrate în cadrul deliberărilor privind propunerea sau inițiativa prezentată autorității legislative.

(3)   Pentru a reduce riscurile de fraudă, de nereguli și de neîndeplinire a obiectivelor, fișa financiară prezintă informații privind sistemul de control intern instituit, o estimare a costurilor și a beneficiilor controalelor presupuse de un astfel de sistem și o evaluare a nivelului preconizat al riscului de eroare, precum și informații privind măsurile existente sau planificate de prevenire a fraudei și de protecție împotriva acesteia.

Această evaluare ține seama de amploarea și de tipul de erori preconizate, precum și de condițiile specifice ale domeniului de politică vizat și de normele aplicabile acestuia.

(4)   La prezentarea unor propuneri de cheltuieli revizuite sau noi, Comisia estimează costurile și beneficiile sistemelor de control, precum și nivelul preconizat al riscului de eroare menționat la alineatul (3).

Articolul 36

Controlul intern al execuției bugetare

(1)   Conform principiului bunei gestiuni financiare, bugetul se execută pe baza controlului intern eficace și eficient corespunzător fiecărei metode de execuție și în conformitate cu normele sectoriale relevante.

(2)   În scopul execuției bugetare, controlul intern se aplică la toate nivelurile gestiunii și se concepe pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la realizarea următoarelor obiective:

(a)

eficacitatea, eficiența și economia operațiunilor;

(b)

fiabilitatea informațiilor raportate;

(c)

protejarea activelor și a informațiilor;

(d)

prevenirea, detectarea, corectarea și monitorizarea fraudei și a neregulilor;

(e)

buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, ținându-se seama de caracterul multianual al programelor, precum și de natura plăților respective.

(3)   Un control intern eficace se bazează pe cele mai bune practici internaționale și include, în special, următoarele elemente:

(a)

separarea sarcinilor;

(b)

o strategie adecvată de gestionare și de control al riscurilor, care include controale la nivelul destinatarilor;

(c)

evitarea conflictelor de interese;

(d)

piste de audit corespunzătoare și integritatea datelor în sistemele de date;

(e)

proceduri de monitorizare a eficacității și a eficienței;

(f)

proceduri de întreprindere a măsurilor ulterioare necesare în ceea ce privește vulnerabilitățile constatate în materie de control intern și excepțiile;

(g)

evaluarea periodică a bunei funcționări a sistemului de control intern.

(4)   Un control intern eficient se bazează pe următoarele elemente:

(a)

punerea în aplicare a unei strategii adecvate de gestionare și control al riscurilor, în urma coordonării între actorii interesați implicați în lanțul de control;

(b)

accesibilitatea rezultatelor controalelor efectuate la nivelul tuturor actorilor interesați implicați în lanțul de control;

(c)

utilizarea, după caz, a declarațiilor de gestiune ale partenerilor de execuție bugetară, precum și a avizelor de audit independent, cu condiția ca activitățile subiacente să fie de o calitate adecvată și acceptabilă și să fi fost realizate în conformitate cu standardele convenite;

(d)

aplicarea la timp a unor măsuri de remediere, inclusiv, după caz, a unor sancțiuni disuasive;

(e)

claritatea și lipsa de ambiguitate a legislației pe care se bazează politicile în cauză, inclusiv acte de bază privind elementele controlului intern;

(f)

eliminarea controalelor multiple;

(g)

ameliorarea raportului cost-beneficiu al controalelor.

(5)   În cazul în care, în timpul execuției, nivelul de eroare este constant ridicat, Comisia identifică deficiențele de la nivelul sistemelor de control, analizează costurile și beneficiile posibilelor măsuri de remediere și adoptă sau propune măsuri adecvate, cum ar fi simplificarea dispozițiilor aplicabile, îmbunătățirea sistemelor de control și redefinirea programului sau a sistemelor de execuție.

CAPITOLUL 8

Principiul transparenței

Articolul 37

Publicarea conturilor și a bugetelor

(1)   Bugetul se întocmește și se execută și conturile se prezintă în conformitate cu principiul transparenței.

(2)   Președintele Parlamentului European dispune publicarea bugetului și a bugetelor rectificative, astfel cum au fost adoptate definitiv, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Bugetele se publică în termen de trei luni de la data la care sunt declarate adoptate definitiv.

Până la publicarea oficială în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cifrele detaliate ale bugetului definitiv se publică în toate limbile pe site-urile instituțiilor Uniunii, la inițiativa Comisiei, cât mai curând posibil și în termen de cel mult patru săptămâni după adoptarea definitivă a bugetului.

Conturile anuale consolidate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe site-urile instituțiilor Uniunii.

Articolul 38

Publicarea de informații referitoare la destinatari și a altor informații

(1)   Comisia pune la dispoziție, într-un mod adecvat și cu promptitudine, informațiile referitoare la destinatarii fondurilor finanțate de la buget atunci când bugetul este executat de aceasta în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a).

Primul paragraf de la prezentul alineat se aplică și celorlalte instituții ale Uniunii atunci când acestea execută bugetul în temeiul articolului 59 alineatul (1).

(2)   Cu excepția cazurilor menționate la alineatele (3) și (4), următoarele informații se publică, cu respectarea corespunzătoare a cerințelor de confidențialitate și de securitate, în special a protecției datelor cu caracter personal:

(a)

numele destinatarului;

(b)

locul în care se află destinatarul, și anume:

(i)

adresa destinatarului, în cazul în care destinatarul este o persoană juridică;

(ii)

regiunea la nivelul NUTS 2, în cazul în care destinatarul este o persoană fizică;

(c)

cuantumul angajat din punct de vedere juridic;

(d)

natura și scopul măsurii.

Informațiile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se publică doar pentru premiile, granturile și contractele care au fost acordate sau atribuite în urma unor concursuri, a unor proceduri de acordare de granturi sau proceduri de achiziții și pentru experții selectați în temeiul articolului 237 alineatul (2).

(3)   Informațiile menționate la primul paragraf de la alineatul (2) nu se publică pentru:

(a)

sprijinul plătit persoanelor fizice pentru educație și alte modalități de sprijin direct acordat persoanelor fizice care au cel mai mult nevoie de sprijin, menționate la articolul 191 alineatul (4) litera (b);

(b)

contractele cu valoare foarte scăzută atribuite experților selectați în conformitate cu articolul 237 alineatul (2), precum și contractele cu valoare foarte scăzută, mai mică decât cuantumul menționat la punctul 14.4 din anexa I;

(c)

sprijinul financiar acordat prin intermediul instrumentelor financiare cu un cuantum mai mic de 500 000 EUR;

(d)

cazurile în care divulgarea riscă să amenințe drepturile și libertățile persoanelor sau entităților vizate, astfel cum sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sau să aducă atingere intereselor comerciale ale destinatarilor.

În cazurile menționate la litera (c) de la primul paragraf, informațiile puse la dispoziție se limitează la date statistice agregate în conformitate cu criterii relevante, precum situarea geografică, tipologia economică a destinatarilor, tipul de sprijin primit și domeniul de politică al Uniunii în cadrul căruia s-a acordat sprijinul.

În ceea ce privește persoanele fizice, divulgarea informațiilor menționate la primul paragraf de la alineatul (2) se bazează pe criterii relevante, precum frecvența sau tipul măsurii și cuantumurile implicate.

(4)   Persoanele sau entitățile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) publică informații privind destinatarii în conformitate cu normele și procedurile proprii, în măsura în care normele respective sunt considerate echivalente în urma evaluării efectuate de către Comisie în temeiul articolului 154 alineatul (4) primul paragraf litera (e) și cu condiția ca orice publicare de date cu caracter personal să facă obiectul unor garanții echivalente cu cele stabilite la prezentul articol.

Organismele desemnate în temeiul articolului 63 alineatul (3) publică informațiile în conformitate cu normele sectoriale. Aceste norme sectoriale pot, în conformitate cu temeiul juridic corespunzător, să deroge de la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, în special în ceea ce privește publicarea datelor cu caracter personal, atunci când acest lucru se justifică pe baza criteriilor menționate la alineatul (3) al treilea paragraf de la prezentul articol și ținând seama de caracteristicile specifice ale sectorului în cauză.

(5)   Informațiile menționate la alineatul (1) se publică pe site-urile instituțiilor Uniunii până la data de 30 iunie a exercițiului care urmează exercițiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic.

Site-urile instituțiilor Uniunii conține o trimitere la adresa site-ului unde pot fi găsite informațiile menționate la alineatul (1), dacă acestea nu sunt publicate direct pe un site specific al instituțiilor Uniunii.

Comisia pune la dispoziție, într-un mod corespunzător și la timp, informațiile despre un site unic, inclusiv o mențiune privind adresa acestuia, pe care sunt disponibile informațiile furnizate de persoanele, entitățile sau organismele menționate la alineatul (4).

(6)   În cazul publicării de date cu caracter personal, informațiile se elimină la doi ani după încheierea exercițiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic. Aceeași dispoziție se aplică în cazul datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială identifică una sau mai multe persoane fizice.

TITLUL III

ÎNTOCMIREA ȘI STRUCTURA BUGETULUI

CAPITOLUL 1

Întocmirea bugetului

Articolul 39

Estimările veniturilor și ale cheltuielilor

(1)   Cu excepția Comisiei, orice altă instituție a Uniunii întocmește o estimare a propriilor venituri și cheltuieli pe care o transmite Comisiei și, în paralel, spre informare, Parlamentului European și Consiliului, înainte de data de 1 iulie a fiecărui exercițiu.

(2)   Înaltul Reprezentant organizează consultări cu membrii Comisiei responsabili pentru politica de dezvoltare, politica de vecinătate, cooperarea internațională, ajutorul umanitar și reacția la crize, având ca obiect responsabilitățile care revin fiecăruia.

(3)   Comisia întocmește propriile sale estimări, pe care le transmite, Parlamentului European și Consiliului imediat după adoptare. Pentru întocmirea estimărilor sale, Comisia utilizează informațiile menționate la articolul 40.

Articolul 40

Bugetul estimat al organelor Uniunii menționate la articolul 70

Până la data de 31 ianuarie a fiecărui exercițiu, în conformitate cu instrumentul de instituire, fiecare organ al Uniunii menționat la articolul 70 transmite Comisiei, Parlamentului European și Consiliului proiectul de document unic de programare care conține programarea sa anuală și multianuală împreună cu planificarea corespunzătoare a resurselor umane și financiare.

Articolul 41

Proiectul de buget

(1)   Până la data de 1 septembrie a exercițiului care precede exercițiul execuției bugetului, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere care conține proiectul de buget. Comisia transmite propunerea respectivă parlamentelor naționale, spre informare.

Proiectul de buget conține o situație generală rezumativă a veniturilor și a cheltuielilor Uniunii și consolidează estimările menționate la articolul 39. Proiectul poate conține și estimări diferite de cele întocmite de instituțiile Uniunii.

Proiectul de buget este structurat și prezentat în conformitate cu articolele 47-52.

Fiecare dintre secțiunile proiectului de buget este precedată de o introducere redactată de instituția Uniunii vizată.

Comisia redactează introducerea generală la proiectul de buget. Introducerea generală cuprinde tabele financiare care prezintă principalele date pe titluri și justificările privind modificările creditelor de la un exercițiu financiar la altul pe categorii de cheltuieli din cadrul financiar multianual.

(2)   Pentru a furniza previziuni mai precise și mai fiabile referitoare la implicațiile bugetare ale legislației în vigoare și ale propunerilor legislative în curs, Comisia anexează la proiectul de buget o programare financiară indicativă pentru exercițiile următoare, structurată pe categorii de cheltuieli, domenii de politică și linii bugetare. Programarea financiară completă vizează categoriile de cheltuieli reglementate la punctul 30 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (37). Se furnizează date sintetice pentru categoriile de cheltuieli care nu sunt reglementate la punctul 30 din acordul interinstituțional menționat.

Programarea financiară indicativă se actualizează după adoptarea bugetului pentru a include rezultatele procedurii bugetare și orice altă decizie relevantă.

(3)   Comisia anexează la proiectul de buget:

(a)

un tabel comparativ care include proiectul de buget pentru celelalte instituții ale Uniunii și estimările financiare inițiale ale celorlalte instituții ale Uniunii, astfel cum au fost transmise Comisiei, și, după caz, motivele pentru care proiectul de buget conține estimări diferite de cele întocmite de alte instituții ale Uniunii;

(b)

orice document de lucru pe care îl consideră util în legătură cu schemele de personal ale instituțiilor Uniunii, în care se indică cea mai recentă schemă de personal autorizată și care prezintă:

(i)

întregul personal angajat de Uniune, prezentat în funcție de tipul de contract de muncă;

(ii)

o declarație privind politica legată de posturi, personalul extern și proporția bărbați-femei;

(iii)

numărul de posturi ocupate efectiv în ultima zi a exercițiului care precede exercițiul în care se prezintă proiectul de buget și media anuală a numărului persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă aflate efectiv pe post, pentru respectivul exercițiu precedent, indicându-se distribuția acestora pe grade, pe sexe și pe unități administrative;

(iv)

o listă a posturilor defalcate pe domenii de politică;

(v)

pentru fiecare categorie de personal extern, estimările inițiale privind numărul persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă pe baza creditelor autorizate, precum și numărul persoanelor aflate efectiv pe post la începutul exercițiului în care se prezintă proiectul de buget, indicându-se distribuția acestora pe grupe de funcții și, dacă este cazul, pe grade;

(c)

pentru organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71, un document de lucru care prezintă veniturile și cheltuielile, precum și toate informațiile privind personalul menționate la litera (b) de la prezentul paragraf;

(d)

un document de lucru privind execuția planificată a creditelor pentru exercițiul financiar și angajamentele restante;

(e)

în ceea ce privește creditele pentru administrație, un document de lucru care prezintă cheltuielile administrative ce urmează să fie executate de către Comisie în cadrul secțiunii sale din buget;

(f)

un document de lucru referitor la proiectele-pilot și la acțiunile pregătitoare, care cuprinde și o evaluare a rezultatelor și a acțiunilor subsecvente avute în vedere;

(g)

în ceea ce privește finanțarea acordată organizațiilor internaționale, un document de lucru care cuprinde:

(i)

un rezumat al tuturor contribuțiilor, defalcate pe programe sau fonduri ale Uniunii și pe organizații internaționale;

(ii)

o justificare prin care să se explice de ce este mai eficient pentru Uniune să finanțeze respectivele organizații internaționale decât să acționeze direct;

(h)

fișe de program sau orice alte documente relevante cuprinzând următoarele:

(i)

precizarea politicilor și obiectivelor Uniunii la care urmează să contribuie programul;

(ii)

justificarea clară a intervenției la nivelul Uniunii în conformitate, printre altele, cu principiul subsidiarității;

(iii)

progresul înregistrat în îndeplinirea obiectivelor programului, astfel cum se prevede la articolul 33;

(iv)

o justificare completă, inclusiv o analiză cost-beneficiu a modificărilor propuse ale nivelului creditelor;

(v)

informații privind ratele de execuție ale programului din exercițiul financiar curent și precedent;

(i)

o situație rezumativă a graficului plăților în care se rezumă, defalcat pe programe și pe titluri, plățile scadente în următoarele exerciții financiare pentru respectarea angajamentelor bugetare propuse în proiectul de buget asumate în exercițiile financiare precedente.

Atunci când parteneriatele public-privat recurg la instrumente financiare, informațiile referitoare la instrumentele respective se includ în documentul de lucru menționat la alineatul (4).

(4)   În cazul în care recurge la instrumente financiare, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare instrument financiar, următoarele:

(a)

o trimitere la instrumentul financiar și la actul său de bază, împreună cu o descriere generală a instrumentului, impactul său asupra bugetului, durata sa și valoarea adăugată a contribuției din partea Uniunii;

(b)

instituțiile financiare implicate în executare, inclusiv aspectele referitoare la aplicarea articolului 155 alineatul (2);

(c)

contribuția instrumentului financiar la realizarea obiectivelor programului vizat, măsurată pe baza indicatorilor stabiliți, inclusiv, după caz, a diversificării geografice;

(d)

operațiunile avute în vedere, inclusiv volumele-țintă în funcție de efectul de levier vizat și de capitalul privat preconizat să fie mobilizat sau, în cazul în care acesta nu este disponibil, efectul de levier rezultat din instrumentele financiare existente;

(e)

liniile bugetare care corespund operațiunilor relevante și totalul plăților și angajamentelor bugetare din buget;

(f)

durata medie dintre angajamentul bugetar față de instrumentele financiare și angajamentele juridice pentru proiectele individuale sub formă de capital propriu sau datorii, atunci când durata menționată depășește trei ani;

(g)

veniturile și rambursările în conformitate cu articolul 209 alineatul (3), prezentate separat, inclusiv o evaluare a utilizării acestora;

(h)

valoarea investițiilor de capital, în ceea ce privește anii precedenți;

(i)

totalul provizioanelor pentru riscuri și datorii, precum și orice informație cu privire la expunerea Uniunii la riscul financiar, inclusiv orice datorie contingentă;

(j)

deprecierea activelor și garanțiile cerute spre executare atât pentru exercițiul financiar precedent, cât și cifrele acumulate aferente;

(k)

performanța instrumentului financiar, inclusiv investițiile realizate, efectul de levier și efectul multiplicator vizate și realizate, precum și volumul capitalului privat mobilizat;

(l)

resursele provizionate în fondul comun de provizionare și, după caz, soldul contului fiduciar.

Documentul de lucru menționat la primul paragraf include, de asemenea, o prezentare generală a cheltuielilor administrative care decurg din plata comisioanelor de gestiune și a altor taxe financiare și de funcționare plătite pentru gestionarea instrumentelor financiare, în total și pentru fiecare parte gestionară și fiecare instrument financiar gestionat.

Comisia explică motivele pentru durata menționată la primul paragraf litera (f) și, după caz, prezintă un plan de acțiune în vederea reducerii duratei în cadrul procedurii anuale de descărcare de gestiune.

Documentul de lucru menționat la primul paragraf rezumă într-un tabel clar și concis informații pentru fiecare instrument financiar.

(5)   Atunci când Uniunea acordă o garanție bugetară, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare garanție bugetară și pentru fondul comun de provizionare:

(a)

o trimitere la garanția bugetară și la actul de bază al acesteia, împreună cu o descriere generală a garanției bugetare, impactul acesteia asupra datoriilor financiare ale bugetului, durata acesteia și valoarea adăugată a sprijinului acordat de Uniune;

(b)

contrapărțile pentru garanția bugetară, inclusiv aspectele referitoare la aplicarea articolului 155 alineatul (2);

(c)

contribuția garanției bugetare la îndeplinirea obiectivelor garanției bugetare, măsurată pe baza indicatorilor stabiliți, inclusiv, după caz, diversificarea geografică și mobilizarea resurselor din sectorul privat;

(d)

informații referitoare la operațiunile acoperite de garanția bugetară la nivel agregat pe sectoare, țări și instrumente, inclusiv, după caz, portofolii și sprijin combinat cu alte acțiuni ale Uniunii;

(e)

cuantumul transferat beneficiarilor și o evaluare a efectului de levier obținut de proiectele sprijinite în temeiul garanției bugetare;

(f)

informații agregate la același nivel cu cel menționat la litera (d) privind cererile de executare a garanției bugetare, pierderile, rentabilitatea, sumele recuperate și orice alte tipuri de plăți încasate;

(g)

informații cu privire la gestiunea financiară, performanța și riscul fondului comun de provizionare la sfârșitul anului calendaristic precedent;

(h)

rata de provizionare efectivă a fondului comun de provizionare și, după caz, operațiunile ulterioare în conformitate cu articolul 213 alineatul (4);

(i)

fluxurile financiare din cadrul fondului comun de provizionare din anul calendaristic precedent, precum și operațiunile semnificative și eventualele informații relevante cu privire la expunerea Uniunii la riscul financiar;

(j)

în conformitate cu articolul 210 alineatul (3), o evaluare a sustenabilității datoriilor contingente suportate de buget care rezultă din garanții bugetare sau asistență financiară.

(6)   În cazul în care recurge la fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acțiuni externe, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru detaliat cu privire la activitățile sprijinite prin intermediul respectivelor fonduri fiduciare, inclusiv:

(a)

cu privire la execuția lor, conținând, printre altele, informații cu privire la modalitățile de monitorizare cu entitățile care execută fondurile fiduciare;

(b)

costurile de gestionare aferente;

(c)

contribuțiile de la alți donatori decât Uniunea;

(d)

o evaluare preliminară a performanței lor pe baza condițiilor prevăzute la articolul 234 alineatul (3);

(e)

o descriere a modului în care activitățile acestora au contribuit la obiectivele stabilite în actul de bază al instrumentului de la care a fost asigurată contribuția Uniunii la fondurile fiduciare.

(7)   Comisia anexează la proiectul de buget o listă care conține deciziile sale prin care se aplică amenzi în domeniul dreptului concurenței și precizează cuantumul fiecărei amenzi aplicate, împreună cu informațiile care arată dacă amenzile au devenit definitive sau dacă fac obiectul sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și, în cazul în care este posibil, informații privind data la care se preconizează că fiecare amendă va deveni definitivă.

(8)   Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru în care indică, pentru fiecare linie bugetară care beneficiază de venituri alocate interne sau externe:

(a)

cuantumul estimat al veniturilor de acest tip care urmează să fie primite;

(b)

cuantumul estimat al veniturilor de acest tip reportate din anii precedenți.

(9)   Comisia anexează, de asemenea, la proiectul de buget orice alt document de lucru pe care îl consideră util pentru Parlamentul European și pentru Consiliu la evaluarea solicitărilor bugetare.

(10)   În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului (38), Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, împreună cu proiectul de buget, un document de lucru care prezintă, în mod exhaustiv:

(a)

toate cheltuielile administrative și operaționale aferente acțiunilor externe ale Uniunii, inclusiv sarcinilor din cadrul PESC și al politicii de securitate și apărare comune, care sunt finanțate de la buget;

(b)

cheltuielile administrative globale ale SEAE pentru exercițiul financiar precedent, defalcate pe cheltuieli pentru fiecare delegație a Uniunii și cheltuieli pentru administrația centrală a SEAE; împreună cu cheltuielile operaționale defalcate pe zone geografice (regiuni, țări), domenii tematice, delegații și misiuni ale Uniunii.

(11)   De asemenea, documentul de lucru menționat la alineatul (10) prezintă:

(a)

numărul de posturi pentru fiecare grad din fiecare categorie și numărul de posturi permanente și temporare, inclusiv numărul de agenți contractuali și locali autorizați în limitele creditelor în fiecare dintre delegațiile Uniunii, precum și în administrația centrală a SEAE;

(b)

eventualele majorări sau reduceri față de exercițiul financiar precedent ale numărului de posturi pe grade și pe categorii în cadrul administrației centrale a SEAE și în cadrul tuturor delegațiilor Uniunii;

(c)

numărul de posturi autorizate pentru exercițiul financiar respectiv și pentru exercițiul financiar precedent, precum și numărul de posturi ocupate de diplomați detașați din statele membre și de funcționari ai Uniunii;

(d)

o imagine detaliată a întregului personal din delegațiile Uniunii la momentul prezentării proiectului de buget, inclusiv o defalcare pe zone geografice, gen, fiecare țară și misiune în parte, făcând distincție între posturile din schema de personal, agenții contractuali, agenții locali și experții naționali detașați, precum și a creditelor solicitate în proiectul de buget pentru astfel de categorii de personal, cu estimările corespunzătoare privind numărul persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă pe baza creditelor solicitate.

Articolul 42

Scrisori rectificative la proiectul de buget

Pe baza oricăror informații noi care nu erau disponibile în momentul întocmirii proiectului de buget, din proprie inițiativă sau la cererea unei alte instituții a Uniunii, fiecare cu privire la propria sa secțiune, Comisia poate prezenta simultan Parlamentului European și Consiliului una sau mai multe scrisori rectificative la proiectul de buget înainte de convocarea Comitetului de conciliere menționat la articolul 314 din TFUE. Astfel de scrisori pot include și o scrisoare rectificativă de actualizare, în special, a estimărilor privind cheltuielile din domeniul agriculturii.

Articolul 43

Obligații care le revin statelor membre în urma adoptării bugetului

(1)   Președintele Parlamentului European constată că bugetul a fost adoptat definitiv în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 314 alineatul (9) din TFUE și la articolul 106a din Tratatul Euratom.

(2)   De îndată ce s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, de la data de 1 ianuarie a exercițiului financiar următor sau de la data la care s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, dacă aceasta din urmă este ulterioară datei de 1 ianuarie, fiecare stat membru este obligat să facă plățile datorate Uniunii în condițiile prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 609/2014.

Articolul 44

Proiectele de bugete rectificative

(1)   Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe venituri în următoarele împrejurări:

(a)

pentru a introduce în buget soldul exercițiului financiar precedent, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18;

(b)

pentru a revizui estimarea resurselor proprii pe baza previziunilor economice actualizate;

(c)

pentru a actualiza estimarea revizuită a resurselor proprii și a altor venituri, precum și pentru a revizui disponibilitatea și necesarul de credite de plată.

În cazul unor circumstanțe inevitabile, excepționale și neprevăzute, în special pentru mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe cheltuieli.

(2)   În aceleași circumstanțe ca la alineatul (1), cererile de bugete rectificative ale altor instituții ale Uniunii decât Comisia se transmit Comisiei.

Înainte de a prezenta un proiect de buget rectificativ, Comisia și celelalte instituții ale Uniunii în cauză examinează posibilitățile de realocare a creditelor relevante, ținând seama în special de o eventuală subutilizare a creditelor.

Bugetelor rectificative li se aplică articolul 43. Bugetele rectificative se justifică prin trimitere la bugetul ale cărui estimări le modifică.

(3)   Cu excepția unor circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător sau în cazul mobilizării Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, pentru care se poate prezenta un proiect de buget rectificativ în orice moment al exercițiului financiar, Comisia prezintă simultan Parlamentului European și Consiliului proiectele de bugete rectificative până la data de 1 septembrie a fiecărui exercițiu financiar. Comisia poate anexa un aviz la cererile de bugete rectificative ale altor instituții ale Uniunii.

(4)   Proiectele de bugete rectificative sunt însoțite de declarații justificative și de informațiile privind execuția bugetară pentru exercițiul financiar precedent și pentru cel curent disponibile la momentul întocmirii lor.

Articolul 45

Transmiterea anticipată a estimărilor și a proiectelor de buget

Comisia, Parlamentul European și Consiliul pot conveni să stabilească anumite date pentru transmiterea estimărilor și pentru adoptarea și transmiterea proiectului de buget. Cu toate acestea, un asemenea acord nu are ca efect reducerea sau prelungirea termenelor de examinare a textelor respective, care sunt prevăzute la articolul 314 din TFUE și la articolul 106a din Tratatul Euratom.

CAPITOLUL 2

Structura și prezentarea bugetului

Articolul 46

Structura bugetului

Bugetul cuprinde următoarele:

(a)

o situație generală a veniturilor și a cheltuielilor;

(b)

secțiuni separate pentru fiecare instituție a Uniunii, cu excepția Consiliului European și a Consiliului, care împart aceeași secțiune, subdivizate în situații ale veniturilor și cheltuielilor.

Articolul 47

Nomenclatorul bugetar

(1)   Parlamentul European și Consiliul clasifică veniturile Comisiei și veniturile și cheltuielile celorlalte instituții ale Uniunii, în funcție de natura sau destinația lor, în titluri, capitole, articole și posturi.

(2)   Situația cheltuielilor din secțiunea din buget aferentă Comisiei se prezintă pe baza unui nomenclator adoptat de Parlamentul European și de Consiliu, care prevede o clasificare în funcție de destinația cheltuielilor.

Fiecare titlu corespunde unui domeniu de politică, iar un capitol corespunde, de regulă, unui program sau unei activități.

Fiecare titlu poate cuprinde credite operaționale și credite administrative. Creditele administrative ale unui titlu se grupează într-un singur capitol.

Nomenclatorul bugetar respectă principiile specificității, bunei gestiuni financiare și transparenței. Acesta asigură claritatea și transparența necesare pentru procesul bugetar, facilitând identificarea principalelor obiective, astfel cum sunt reflectate în temeiurile juridice relevante, făcând posibilă alegerea priorităților politice și permițând o execuție eficientă și eficace.

(3)   Comisia poate cere adăugarea unei mențiuni simbolice pro memoria la o linie fără credite autorizate. O astfel de cerere se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

(4)   Atunci când sunt prezentate în funcție de destinații, creditele administrative pentru fiecare titlu se clasifică după cum urmează:

(a)

cheltuieli cu personalul autorizat în schema de personal, care includ un cuantum de credite și un număr de posturi din schema de personal corespunzător cheltuielilor respective;

(b)

cheltuieli cu personalul extern și alte cheltuieli menționate la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (b) și finanțate în cadrul rubricii „Administrație” din cadrul financiar multianual;

(c)

cheltuieli cu clădirile și alte cheltuieli conexe, inclusiv cheltuieli cu curățenia și întreținerea, închirieri, telecomunicații, apă, gaz și electricitate;

(d)

cheltuieli cu personalul extern și asistența tehnică în directă legătură cu punerea în aplicare a programelor.

Cheltuielile administrative ale Comisiei de același tip pentru mai multe titluri se prezintă într-o situație rezumativă separată, clasificate în funcție de tip.

Articolul 48

Veniturile negative

(1)   Bugetul nu cuprinde venituri negative, cu excepția cazului în care acestea rezultă din remunerarea negativă a depozitelor în total.

(2)   Resursele proprii plătite în temeiul Deciziei 2014/335/UE, Euratom sunt cuantumuri nete și se prezintă ca atare în buget în situația rezumativă a veniturilor.

Articolul 49

Provizioane

(1)   Fiecare secțiune din buget poate să includă un titlu denumit „provizioane”. În titlul respectiv se înscriu credite în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)

nu există niciun act de bază pentru acțiunea respectivă în momentul întocmirii bugetului;

(b)

există motive serioase de incertitudine cu privire la caracterul adecvat al creditelor sau la posibilitatea executării, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, a creditelor înregistrate la liniile bugetare respective.

Creditele de la titlul respectiv pot fi utilizate doar după efectuarea unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din prezentul regulament, atunci când adoptarea actului de bază se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 din TFUE și, în toate celelalte cazuri, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 din prezentul regulament.

(2)   În cazul unor dificultăți serioase de execuție, Comisia poate propune, în cursul exercițiului financiar, transferul unor credite în titlul denumit „provizioane”. Parlamentul European și Consiliul decid cu privire la aceste transferuri în conformitate cu articolul 31.

Articolul 50

Rezerva negativă

Secțiunea din buget aferentă Comisiei poate include o „rezervă negativă” limitată la maximum 200 000 000 EUR. Această rezervă, care se înscrie într-un titlu separat, cuprinde exclusiv credite de plată.

Rezerva negativă se utilizează înainte de sfârșitul exercițiului financiar prin transferuri în conformitate cu procedura stabilită la articolele 30 și 31.

Articolul 51

Rezerva pentru ajutoare de urgență

(1)   Secțiunea din buget aferentă Comisiei include o rezervă pentru ajutoarele de urgență pentru țări terțe.

(2)   Rezerva menționată la alineatul (1) se utilizează înainte de sfârșitul exercițiului financiar prin intermediul unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 30 și 32.

Articolul 52

Prezentarea bugetului

(1)   Bugetul prezintă:

(a)

în situația generală a veniturilor și cheltuielilor:

(i)

veniturile estimate ale Uniunii pentru exercițiul financiar în curs (denumit în continuare „exercițiul n”);

(ii)

veniturile estimate pentru exercițiul financiar precedent și veniturile pentru exercițiul n-2;

(iii)

creditele de angajament și creditele de plată pentru exercițiul n;

(iv)

creditele de angajament și creditele de plată pentru exercițiul financiar precedent;

(v)

cheltuielile angajate și cheltuielile plătite în exercițiul n-2, acestea din urmă fiind exprimate și ca procentaj din bugetul aferent exercițiului n;

(vi)

comentarii adecvate pentru fiecare subdiviziune, astfel cum se prevede la articolul 47 alineatul (1), inclusiv trimiteri la actul de bază, dacă acesta există, precum și toate explicațiile adecvate privind natura și scopul creditelor;

(b)

în fiecare secțiune, veniturile și cheltuielile care urmează aceeași structură ca cea descrisă la litera (a);

(c)

în ceea ce privește personalul:

(i)

pentru fiecare secțiune, o schemă de personal care stabilește numărul de posturi pentru fiecare grad din fiecare categorie și din fiecare departament și numărul de posturi permanente și temporare, autorizate în limitele creditelor;

(ii)

o schemă de personal pentru personalul remunerat din creditele destinate cercetării și dezvoltării tehnologice pentru acțiunile directe și o schemă de personal pentru personalul remunerat din aceleași credite pentru acțiunile indirecte; schemele de personal se clasifică în funcție de categorie și de grad, făcându-se distincție între posturile permanente și cele temporare, autorizate în limitele creditelor;

(iii)

o schemă de personal care stabilește numărul de posturi, pe grade și pe categorii, pentru fiecare organ al Uniunii menționat la articolul 70 care beneficiază de o contribuție de la buget. Lângă numărul de posturi autorizate pentru exercițiul financiar, schemele de personal indică și numărul de posturi autorizate pentru exercițiul financiar precedent. Personalul Agenției de Aprovizionare a Euratom este prezentat separat în cadrul schemei de personal a Comisiei;

(d)

în ceea ce privește asistența financiară și garanțiile bugetare:

(i)

în situația generală a veniturilor, liniile bugetare corespunzătoare operațiunilor în cauză, destinate înregistrării eventualelor rambursări din partea unor destinatari care inițial nu și-au îndeplinit obligațiile de plată. Liniile respective poartă mențiunea simbolică pro memoria și sunt însoțite de comentarii adecvate;

(ii)

în secțiunea din buget aferentă Comisiei:

liniile bugetare care conțin garanțiile bugetare pentru operațiunile în cauză. Liniile respective poartă mențiunea simbolică pro memoria atât timp cât nu apare o cheltuială efectivă care trebuie acoperită din resurse definitive;

comentarii care indică actul de bază și volumul operațiunilor prevăzute, durata și garanția financiară asigurată de Uniune pentru derularea unor astfel de operațiuni;

(iii)

într-un document anexat la secțiunea din buget aferentă Comisiei, cu titlu indicativ, inclusiv pentru riscurile corespunzătoare:

operațiunile de capital în curs și gestiunea datoriilor în curs;

operațiunile de capital și gestiunea datoriilor pentru exercițiul n;

(e)

în ceea ce privește instrumentele financiare care urmează să fie instituite în absența unui act de bază:

(i)

liniile bugetare care corespund operațiunilor relevante;

(ii)

o descriere generală a instrumentelor financiare, inclusiv durata și impactul acestora asupra bugetului;

(iii)

operațiunile avute în vedere, inclusiv volumele-țintă în funcție de efectul de pârghie și efectul multiplicator preconizate;

(f)

în ceea ce privește fondurile executate de persoane sau entități în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c):

(i)

o trimitere la actul de bază al programului relevant;

(ii)

liniile bugetare corespunzătoare;

(iii)

o descriere generală a acțiunii, inclusiv durata și impactul acesteia asupra bugetului;

(g)

cuantumul total al cheltuielilor PESC înscris într-un capitol intitulat „PESC” și format din articole specifice, care acoperă cheltuielile PESC și conțin linii bugetare specifice care identifică cel puțin misiunile unice majore.

(2)   Pe lângă documentele menționate la alineatul (1), Parlamentul European și Consiliul pot anexa la buget orice alt document relevant.

Articolul 53

Norme privind schemele de personal

(1)   Schemele de personal menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (c) constituie o limită absolută pentru fiecare instituție sau organ al Uniunii. Nu se poate face nicio încadrare de personal peste limita stabilită.

Cu toate acestea, cu excepția gradelor AD 14, AD 15 și AD 16, fiecare instituție sau organ al Uniunii își poate modifica schema de personal cu până la 10 % din posturile autorizate, cu următoarele condiții:

(a)

să nu se afecteze volumul creditelor pentru personal corespunzător unui exercițiu financiar complet;

(b)

să nu se depășească limita numărului total de posturi autorizate de schema de personal;

(c)

instituția sau organul Uniunii să fi participat împreună cu alte instituții și organe ale Uniunii la o analiză comparativă inițiată prin exercițiul de evaluare a personalului Comisiei.

Cu trei săptămâni înainte de efectuarea modificărilor menționate la al doilea paragraf, instituțiile Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul despre intențiile lor în acest sens. Dacă există obiecții întemeiate formulate în acest termen de Parlamentul European sau de Consiliu, instituțiile Uniunii se abțin de la efectuarea modificărilor, aplicându-se procedura prevăzută la articolul 44.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, efectele desfășurării de activități cu normă redusă, autorizate de autoritatea împuternicită să facă numiri în conformitate cu Statutul funcționarilor, pot fi compensate prin alte încadrări de personal.

CAPITOLUL 3

Disciplina bugetară

Articolul 54

Respectarea cadrului financiar multianual și a Deciziei 2014/335/UE, Euratom

Bugetul respectă cadrul financiar multianual și Decizia 2014/335/UE, Euratom.

Articolul 55

Conformitatea actelor Uniunii cu bugetul

Atunci când punerea în aplicare a unui act al Uniunii depășește creditele disponibile în buget, actul respectiv nu poate fi pus în aplicare din punct de vedere financiar înainte de rectificarea bugetului în mod corespunzător.

TITLUL IV

EXECUȚIA BUGETARĂ

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 56

Execuția bugetară în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare

(1)   Comisia execută veniturile și cheltuielile bugetului în conformitate cu prezentul regulament, pe propria răspundere și în limitele creditelor autorizate.

(2)   Statele membre cooperează cu Comisia astfel încât creditele să fie utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

Articolul 57

Informații privind transferurile de date cu caracter personal în scopuri de audit

În orice apel lansat în contextul granturilor, al achizițiilor sau al premiilor puse în aplicare în cadrul gestiunii directe, potențialii beneficiari, candidați, ofertanți și participanți sunt informați, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 că, în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, datele lor cu caracter personal pot fi transferate serviciilor de audit intern, Curții de Conturi sau Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum și între ordonatorii de credite ai Comisiei, agențiile executive menționate la articolul 69 din prezentul regulament și organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71 din prezentul regulament.

Articolul 58

Actul de bază și excepții

(1)   Creditele înscrise în buget pentru orice acțiune a Uniunii se pot folosi doar dacă a fost adoptat un act de bază.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) și sub rezerva condițiilor stabilite la alineatele (3), (4) și (5), următoarele credite se pot executa în absența unui act de bază, cu condiția ca acțiunile destinate finanțării să intre sub incidența competențelor Uniunii:

(a)

creditele pentru proiectele-pilot de natură experimentală destinate să testeze fezabilitatea și utilitatea unei acțiuni;

(b)

creditele pentru acțiuni pregătitoare, în domeniul de aplicare al TFUE și al Tratatului Euratom, destinate pregătirii de propuneri în vederea adoptării unor acțiuni viitoare;

(c)

creditele pentru măsuri pregătitoare care intră sub incidența titlului V din Tratatul UE;

(d)

creditele pentru acțiuni punctuale sau pentru acțiuni de durată nedeterminată, întreprinse de Comisie în virtutea sarcinilor care decurg din prerogativele sale la nivel instituțional în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom, altele decât dreptul său de inițiativă legislativă în materie de propuneri astfel cum se menționează la litera (b) de la prezentul alineat, precum și în virtutea competențelor sale specifice care îi sunt atribuite direct de articolele 154, 156, 159 și 160 din TFUE, articolul 168 alineatul (2), articolul 171 alineatul (2), articolul 173 alineatul (2) din TFUE, articolul 175 al doilea paragraf din TFUE, articolul 181 alineatul (2) din TFUE, articolul 190 din TFUE, articolul 210 alineatul (2) și articolul 214 alineatul (6) din TFUE și articolele 70 și 77-85 din Tratatul Euratom;

(e)

creditele destinate funcționării fiecărei instituții a Uniunii conform autonomiei sale administrative.

(3)   În ceea ce privește creditele menționate la alineatul (2) litera (a), creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget numai pentru două exerciții financiare consecutive. Cuantumul total al creditelor pentru proiecte-pilot nu depășește 40 000 000 EUR într-un exercițiu financiar.

(4)   În ceea ce privește creditele menționate la alineatul (2) litera (b), acțiunile pregătitoare urmează o abordare coerentă și pot lua forme diferite. Creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget pentru cel mult trei exerciții financiare consecutive. Procedura de adoptare a actului de bază relevant se încheie înainte de sfârșitul celui de-al treilea exercițiu financiar. În cursul procedurii respective, angajarea creditelor corespunde caracteristicilor specifice ale acțiunii pregătitoare în ceea ce privește activitățile prevăzute, obiectivele urmărite și destinatarii acesteia. În consecință, cuantumul creditelor angajate nu corespunde cuantumului celor prevăzute pentru finanțarea acțiunii definitive propriu-zise.

Cuantumul total al creditelor pentru acțiunile pregătitoare noi menționate la alineatul (2) litera (b) nu depășește 50 000 000 EUR într-un exercițiu financiar, iar cuantumul total al creditelor angajate efectiv pentru acțiuni pregătitoare nu depășește 100 000 000 EUR.

(5)   În ceea ce privește creditele menționate la alineatul (2) litera (c), măsurile pregătitoare se limitează la o perioadă scurtă și sunt destinate stabilirii condițiilor pentru acțiunile Uniunii în îndeplinirea obiectivelor PESC și pentru adoptarea instrumentelor juridice necesare.

În sensul operațiunilor de gestionare a crizelor de către Uniune, măsurile pregătitoare sunt destinate, printre altele, evaluării cerințelor operaționale, asigurării unei prime desfășurări rapide a resurselor sau realizării pe teren a condițiilor de inițiere a operațiunii. Măsurile pregătitoare se aprobă de către Consiliu, la propunerea Înaltului Reprezentant.

Pentru a asigura punerea rapidă în aplicare a măsurilor pregătitoare, Înaltul Reprezentant informează Parlamentul European și Comisia în cel mai scurt timp cu privire la intenția Consiliului de a iniția o măsură pregătitoare, în special în legătură cu resursele estimate necesare în acest scop. Comisia ia toate măsurile necesare pentru a asigura plata rapidă a fondurilor.

Finanțarea măsurilor convenite de Consiliu pentru pregătirea operațiilor Uniunii de gestionare a crizelor în temeiul titlului V din Tratatul UE acoperă costurile marginale care decurg în mod direct din trimiterea pe teren a unei misiuni sau a unei echipe specifice care include, printre altele, personal din instituțiile Uniunii, inclusiv asigurarea pentru un grad ridicat de risc, costurile de călătorie și de cazare și diurnele.

Articolul 59

Execuția bugetară de către alte instituții ale Uniunii decât Comisia

(1)   Comisia conferă celorlalte instituții ale Uniunii competențele necesare executării secțiunii din buget care le este destinată.

(2)   Pentru a facilita execuția creditelor lor, instituțiile Uniunii pot încheia acorduri la nivelul serviciilor între ele care prevăd condițiile care reglementează prestarea de servicii, furnizarea de produse, executarea lucrărilor sau a contractelor imobiliare.

Aceste acorduri permit transferul de credite sau recuperarea costurilor care rezultă din executarea acestora.

(3)   Acordurile la nivelul serviciilor menționate la alineatul (2) pot, de asemenea, să fie încheiate între departamente ale instituțiilor Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene, organisme sau persoane cărora li se încredințează punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, precum și cu Biroul secretarului general al Consiliului superior al școlilor europene. Comisia și celelalte instituții ale Uniunii raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la acordurile la nivelul serviciilor pe care le încheie cu alte instituții ale Uniunii.

Articolul 60

Delegarea competențelor de execuție bugetară

(1)   Comisia și fiecare dintre celelalte instituții ale Uniunii își pot delega, în cadrul departamentelor proprii, competențele de execuție bugetară în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul regulament și de normele lor interne, în limitele stabilite în actul de delegare. Cei împuterniciți în acest mod acționează numai în limitele competențelor care le-au fost conferite în mod expres.

(2)   În plus față de alineatul (1), Comisia își poate delega competențele de execuție bugetară pentru creditele operaționale înscrise în propria sa secțiune din buget șefilor delegațiilor Uniunii și, pentru a asigura continuitatea activității în caz de absență, șefilor adjuncți ai delegațiilor Uniunii. O astfel de delegare nu aduce atingere responsabilității șefilor delegațiilor Uniunii pentru execuția bugetară. În cazul în care absența unui șef al delegației Uniunii depășește patru săptămâni, Comisia își revizuiește decizia de delegare a competențelor de execuție bugetară. Atunci când acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați ai Comisiei, șefii delegațiilor Uniunii și, în absența acestora, șefii adjuncți ai delegațiilor aplică normele utilizate de Comisie pentru execuția bugetului și le revin aceleași sarcini, obligații și responsabilități ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al Comisiei.

Comisia poate retrage delegarea de competențe menționată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.

În sensul primului paragraf, Înaltul Reprezentant ia măsurile necesare pentru a facilita cooperarea dintre delegațiile Uniunii și serviciile Comisiei.

(3)   SEAE poate, în mod excepțional, să își delege competențele de execuție bugetară pentru creditele administrative aferente propriei secțiuni din buget personalului Comisiei din delegațiile Uniunii, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura continuitatea în administrarea unor astfel de delegații în absența ordonatorului de credite competent al SEAE din țara în care își are sediul delegația acestuia. În cazurile excepționale în care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați ai SEAE, membrii personalului Comisiei din delegațiile Uniunii aplică normele interne ale SEAE pentru execuția bugetului și le revin aceleași sarcini, obligații și responsabilități ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al SEAE.

SEAE poate retrage delegarea de competențe menționată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme.

Articolul 61

Conflictul de interese

(1)   Actorilor financiari în sensul capitolului 4 de la prezentul titlu și celorlalte persoane, inclusiv autorități naționale la orice nivel, implicate în execuția bugetară în cadrul gestiunii directe, indirecte și partajate a bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum și în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Uniunii. De asemenea, aceștia iau măsurile adecvate pentru a preveni apariția unui conflict de interese în ceea ce privește funcțiile aflate în responsabilitatea lor și pentru a aborda situațiile care pot fi, în mod obiectiv, percepute ca un conflict de interese.

(2)   În cazul în care există un risc de conflict de interese care implică un membru al personalului unei autorități naționale, persoana în cauză sesizează superiorul său ierarhic cu privire la acest aspect. Atunci când un astfel de risc există pentru personalul care intră sub incidența Statutului funcționarilor, persoana în cauză sesizează ordonatorul de credite delegat relevant. Superiorul ierarhic sau ordonatorul de credite delegat relevant confirmă în scris dacă se constată existența unui conflict de interese. Atunci când se constată existența unui conflict de interese, autoritatea împuternicită să facă numiri sau autoritatea națională relevantă se asigură că persoana în cauză încetează toate activitățile în legătură cu respectiva chestiune. Ordonatorul de credite delegat relevant sau autoritatea națională relevantă se asigură că orice măsuri ulterioare adecvate se iau în conformitate cu legislația aplicabilă.

(3)   În sensul alineatului (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viața afectivă, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.

CAPITOLUL 2

Metode de execuție

Articolul 62

Metode de execuție bugetară

(1)   Comisia execută bugetul în unul dintre următoarele moduri:

(a)

direct („gestiune directă”), astfel cum se prevede la articolele 125-153, prin serviciile sale, inclusiv prin personalul din cadrul delegațiilor Uniunii care se află sub supravegherea șefului de delegație respectiv, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sau prin agențiile executive, astfel cum se menționează la articolul 69;

(b)

prin gestiune partajată cu statele membre („gestiune partajată”), astfel cum se prevede la articolul 63 și la articolele 125-129;

(c)

indirect („gestiune indirectă”), astfel cum se prevede la articolele 125-149 și 154-159, atunci când se prevede astfel în actul de bază sau în cazurile menționate la articolul 58 alineatul (2) literele (a)-(d), prin delegarea sarcinilor de execuție bugetară către:

(i)

țări terțe sau organismele pe care le-au desemnat acestea;

(ii)

organizații internaționale sau agențiile acestora, în sensul articolului 156;

(iii)

Banca Europeană de Investiții (BEI) sau Fondul European de Investiții (FEI) sau ambele, acționând ca grup („grupul BEI”);

(iv)

organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71;

(v)

organisme de drept public, inclusiv organizații din statele membre;

(vi)

organisme de drept privat cu misiune de serviciu public, inclusiv organizații din statele membre, cu condiția ca acestea să primească garanții financiare adecvate;

(vii)

organisme de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care primește garanții financiare adecvate;

(viii)

organisme sau persoane cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, identificate în actul de bază relevant.

În ceea ce privește litera (c) punctul (vi) de la primul paragraf, cuantumul garanțiilor financiare solicitate poate fi prevăzut în actul de bază relevant și poate fi limitat la cuantumul maxim al contribuției Uniunii la organismul în cauză. În cazul în care există mai mulți garanți, repartizarea cuantumului datoriei totale care urmează să fie acoperită de garanții se precizează în acordul de contribuție, care poate să prevadă că răspunderea fiecărui garant în parte este proporțională cu cota contribuției sale la organismul în cauză.

(2)   În scopul gestiunii directe, Comisia poate utiliza instrumentele menționate la titlurile VII, VIII, IX, X și XII.

În scopul gestiunii partajate, instrumentele de execuție bugetară sunt cele prevăzute în normele sectoriale.

În scopul gestiunii indirecte, Comisia aplică titlul VI și, în cazul instrumentelor financiare și al garanțiilor bugetare, titlurile VI și X. Entitățile de executare aplică instrumentele de execuție bugetară stabilite în acordul de contribuție în cauză.

(3)   Comisia este răspunzătoare de execuția bugetului în conformitate cu articolul 317 din TFUE și nu poate delega sarcinile respective unor terți în cazul în care aceste sarcini presupun o marjă largă de discreție care implică opțiuni de natură politică.

Comisia nu externalizează, prin intermediul unor contracte în conformitate cu titlul VII din prezentul regulament, sarcini care implică exercitarea unei autorități publice și a unor competențe discreționare de decizie.

Articolul 63

Gestiunea partajată cu statele membre

(1)   În cazul în care Comisia execută bugetul prin gestiune partajată, sarcinile legate de execuția bugetară se deleagă statelor membre. Comisia și statele membre respectă principiile bunei gestiuni financiare, transparenței și nediscriminării și asigură vizibilitatea acțiunilor Uniunii atunci când gestionează fonduri ale Uniunii. În acest scop, Comisia și statele membre își îndeplinesc obligațiile care le revin în materie de control și de audit și își asumă responsabilitățile care rezultă din acestea, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament. În normele sectoriale se stabilesc dispoziții complementare.

(2)   În îndeplinirea sarcinilor legate de execuția bugetului, statele membre adoptă toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare și administrative, pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii, și anume:

(a)

garantează că acțiunile finanțate de la buget sunt executate corect și eficient, în conformitate cu normele sectoriale aplicabile;

(b)

desemnează organismele responsabile de gestiunea și controlul fondurilor Uniunii în conformitate cu alineatul (3) și supraveghează aceste organisme;

(c)

previn, detectează și soluționează neregulile și fraudele;

(d)

cooperează, în conformitate cu prezentul regulament și cu normele sectoriale, cu Comisia, OLAF, Curtea de Conturi și, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului (39), cu Parchetul European (EPPO).

Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, statele membre, respectând, totodată, principiul proporționalității și în conformitate cu prezentul articol și cu normele sectoriale relevante, efectuează controale ex ante și ex post și, dacă este cazul, verificări la fața locului pe eșantioane reprezentative și/sau eșantioane bazate pe riscuri ale operațiunilor. De asemenea, acestea recuperează fondurile plătite în mod necuvenit și inițiază procedurile judiciare necesare în acest scop.

Statele membre impun destinatarilor sancțiuni cu caracter eficace, disuasiv și proporțional, dacă sunt prevăzute în normele sectoriale sau în dispozițiile specifice din dreptul intern.

Ca parte a evaluării riscurilor și în conformitate cu normele sectoriale, Comisia monitorizează sistemele de gestiune și control instituite în statele membre. În acțiunile sale de auditare, Comisia respectă principiul proporționalității și ține seama de nivelul de risc evaluat în conformitate cu normele sectoriale.

(3)   În conformitate cu criteriile și procedurile specificate în normele sectoriale, statele membre desemnează, la nivelul adecvat, organismele responsabile de gestiunea și controlul fondurilor Uniunii. Organismele respective pot îndeplini, de asemenea, sarcini care nu au legătură cu gestiunea fondurilor Uniunii și pot încredința o parte din aceste sarcini altor organisme.

Pentru a lua decizia privind desemnarea organismelor, statele membre pot analiza dacă sistemele de gestiune și control sunt în esență aceleași ca cele deja existente în perioada anterioară și dacă aceste sisteme au funcționat în mod eficace.

În cazul în care rezultatele auditului și ale controalelor arată că organismele desemnate nu mai respectă criteriile stabilite în normele sectoriale, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deficiențele acelor organisme în executarea sarcinilor sunt remediate, inclusiv prin încetarea desemnării în conformitate cu normele sectoriale.

Normele sectoriale definesc rolul Comisiei în procesul stabilit la prezentul alineat.

(4)   Organismele desemnate în temeiul alineatului (3):

(a)

instituie un sistem de control intern eficace și eficient și asigură funcționarea acestuia;

(b)

utilizează un sistem contabil care oferă, în timp util, informații exacte, complete și fiabile;

(c)

furnizează informațiile prevăzute la alineatele (5), (6) și (7);

(d)

asigură, în conformitate cu articolul 38 alineatele (2)-(6), publicarea ex post.

Orice acțiune de prelucrare a datelor cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679.

(5)   Organismele desemnate în conformitate cu alineatul (3) pun la dispoziția Comisiei, până la data de 15 februarie a exercițiului financiar următor:

(a)

conturile privind cheltuielile care au fost efectuate, pe perioada de referință relevantă astfel cum este definită în normele sectoriale, pentru executarea sarcinilor încredințate și care au fost prezentate Comisiei în vederea rambursării;

(b)

un rezumat anual al rapoartelor finale de audit și al controalelor realizate, inclusiv o analiză a naturii și a ocurenței erorilor și a deficiențelor de sistem identificate, precum și acțiunile corective luate sau planificate.

(6)   Conturile menționate la alineatul (5) litera (a) includ prefinanțarea și sumele pentru care sunt în curs sau au fost deja încheiate proceduri de recuperare. Conturile sunt însoțite de o declarație de gestiune prin care se confirmă că, în opinia responsabililor cu gestiunea fondurilor:

(a)

informațiile sunt prezentate în mod adecvat, sunt complete și exacte;

(b)

cheltuielile au fost utilizate în scopul preconizat, astfel cum este definit în normele sectoriale;

(c)

sistemele de control instituite garantează legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente.

(7)   Conturile menționate la alineatul (5) litera (a) și rezumatul menționat la litera (b) de la respectivul alineat sunt însoțite de avizul unui organism independent de audit, emis în conformitate cu standardele de audit acceptate pe plan internațional. Acest aviz stabilește dacă conturile redau o imagine corectă și fidelă, dacă cheltuielile prezentate Comisiei spre rambursare sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare și dacă sistemele de control existente funcționează în mod corespunzător. Avizul menționează, de asemenea, dacă auditul pune sub semnul întrebării afirmațiile din cuprinsul declarației de gestiune menționate la alineatul (6).

Termenul de 15 februarie menționat la alineatul (5) poate fi prelungit în mod excepțional de către Comisie până la data de 1 martie, în urma unei informări din partea statului membru interesat.

Statele membre pot publica, la nivelul adecvat, informațiile menționate la alineatele (5) și (6) și la prezentul alineat.

În plus, statele membre pot prezenta Parlamentului European, Consiliului și Comisiei declarații semnate la nivelul adecvat, pe baza informațiilor menționate la alineatele (5) și (6) și la prezentul alineat.

(8)   Pentru a se asigura că fondurile Uniunii sunt utilizate în conformitate cu normele aplicabile, Comisia:

(a)

aplică procedurile în vederea verificării și acceptării conturilor organismelor desemnate, verificând caracterul exhaustiv, exact și veridic al conturilor;

(b)

exclude din cheltuielile de finanțare ale Uniunii plățile care au fost efectuate cu încălcarea legislației aplicabile;

(c)

întrerupe termenele de plată sau suspendă plățile atunci când se prevede astfel în normele sectoriale.

Comisia ridică în întregime sau parțial întreruperea termenelor de plată sau suspendarea plăților după ce statul membru în cauză își prezintă observațiile și imediat ce acesta a luat măsurile necesare. Raportul anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9) vizează toate obligațiile prevăzute la prezentul alineat.

(9)   Normele sectoriale țin seama de necesitățile programelor de cooperare teritorială europeană în ceea ce privește, în special, conținutul declarației de gestiune, procesul prevăzut la alineatul (3) și funcția de audit.

(10)   Comisia alcătuiește un registru al organismelor responsabile de activitățile de gestiune, de certificare și de audit, în temeiul normelor sectoriale.

(11)   Statele membre pot utiliza resursele care le sunt alocate în cadrul gestiunii partajate în combinație cu operațiuni și instrumente instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1017 în conformitate cu condițiile prevăzute în normele sectoriale relevante.

CAPITOLUL 3

Oficiile europene și organele Uniunii

Secțiunea 1

Oficiile europene

Articolul 64

Sfera de competență a oficiilor europene

(1)   Înainte de instituirea unui nou oficiu european, Comisia efectuează o analiză cost-beneficiu și o evaluare a riscurilor asociate, informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatele acestora și propune introducerea creditelor necesare într-o anexă la secțiunea din buget aferentă Comisiei.

(2)   În cadrul sferei lor de competență, oficiile europene:

(a)

îndeplinesc sarcinile obligatorii prevăzute în actul de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii;

(b)

pot îndeplini, în conformitate cu articolul 66, sarcini neobligatorii autorizate de comitetele lor de conducere după ce acestea au efectuat o analiză cost-beneficiu și au evaluat riscurile asociate pentru părțile implicate.

(3)   Prezenta secțiune se aplică funcționării OLAF, cu excepția alineatului (4) de la prezentul articol, a articolului 66 și a articolului 67 alineatele (1), (2) și (3).

(4)   Auditorul intern al Comisiei își exercită toate responsabilitățile stabilite în capitolul 8 din prezentul titlu.

Articolul 65

Credite referitoare la oficiile europene

(1)   Creditele autorizate pentru execuția sarcinilor obligatorii ale fiecărui oficiu european se înscriu la o linie bugetară specială în cadrul secțiunii din buget aferente Comisiei și se stabilesc în detaliu într-o anexă la secțiunea respectivă.

Anexa menționată la primul paragraf se prezintă sub forma unei situații a veniturilor și cheltuielilor, subdivizată în același fel ca și secțiunile bugetului.

Creditele înscrise în anexa respectivă:

(a)

acoperă toate nevoile financiare ale fiecărui oficiu european pentru a-și îndeplini sarcinile obligatorii prevăzute în actul său de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii;

(b)

pot acoperi nevoile financiare ale unui oficiu european pentru a-și îndeplini sarcinile solicitate de către instituțiile Uniunii, organele Uniunii, alte oficii și agenții europene instituite prin tratate sau în temeiul acestora ori autorizate în conformitate cu actul de instituire a oficiului.

(2)   Pentru creditele înscrise în anexă pentru fiecare oficiu european, Comisia deleagă directorului oficiului european în cauză competențele de ordonator de credite, în conformitate cu articolul 73.

(3)   Schema de personal a fiecărui oficiu european se anexează la cea a Comisiei.

(4)   Directorul fiecărui oficiu european ia deciziile cu privire la transferuri în cadrul anexei menționate la alineatul (1). Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în legătură cu aceste transferuri.

Articolul 66

Sarcini neobligatorii

(1)   Pentru sarcinile neobligatorii menționate la articolul 64 alineatul (2) litera (b), un oficiu european:

(a)

poate obține o delegare pentru directorul său din partea instituțiilor Uniunii, a organelor Uniunii și a altor oficii europene, împreună cu o delegare a competențelor ordonatorului de credite în ceea ce privește creditele înregistrate în secțiunea din buget aferentă instituției Uniunii, organului Uniunii sau altui oficiu european;

(b)

poate încheia acorduri ad-hoc la nivelul serviciilor cu instituții ale Uniunii, organe ale Uniunii, alte oficii europene sau părți terțe.

(2)   În cazurile menționate la alineatul (1) litera (a), instituțiile Uniunii, organele Uniunii și alte oficii europene în cauză stabilesc limitele și condițiile delegării de competențe. O astfel de delegare se stabilește în conformitate cu actul de instituire a oficiului european, în special în ceea ce privește condițiile și modalitățile aferente delegării.

(3)   În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), directorul oficiului european, în conformitate cu actul de instituire a oficiului, adoptă dispozițiile specifice care reglementează îndeplinirea sarcinilor, recuperarea costurilor suportate și ținerea evidenței contabile corespunzătoare. Oficiul european raportează rezultatele acestei evidențe contabile instituțiilor Uniunii, organelor Uniunii sau altor oficii europene în cauză.

Articolul 67

Evidențele contabile ale oficiilor europene

(1)   Fiecare oficiu european ține o evidență contabilă a propriilor cheltuieli, permițând astfel determinarea procentului din serviciile sale prestat fiecărei instituții a Uniunii, fiecărui organ al Uniunii sau fiecărui oficiu european. Directorul oficiului european în cauză, după aprobarea de către comitetul de conducere, adoptă criteriile pe care se bazează evidența contabilă.

(2)   Comentariile referitoare la linia bugetară specifică, la care sunt înscrise creditele totale pentru fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competențe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a), prezintă o estimare a costurilor serviciilor prestate de oficiul în cauză fiecăreia dintre instituțiile Uniunii, organele Uniunii și celelalte oficii europene în cauză. Această estimare se bazează pe evidența contabilă prevăzută la prezentul articol alineatul (1).

(3)   Fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competențe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a) notifică instituțiilor Uniunii, organelor Uniunii și celorlalte oficii europene în cauză rezultatele evidenței contabile prevăzute la prezentul articol alineatul (1).

(4)   Evidențele contabile ale tuturor oficiilor europene fac parte integrantă din conturile Uniunii în conformitate cu articolul 241.

(5)   Contabilul Comisiei, hotărând la propunerea comitetului de conducere al oficiului european în cauză, poate delega unui membru al personalului oficiului european unele dintre sarcinile contabilului de colectare a veniturilor și de plată a cheltuielilor efectuate direct de către oficiul european în cauză.

(6)   Pentru acoperirea necesarului de numerar al oficiului european, Comisia, hotărând pe baza unei propuneri a comitetului de conducere, poate deschide conturi bancare sau conturi curente poștale în numele său. Soldul anual de trezorerie se regularizează și se ajustează între oficiul european în cauză și Comisie la sfârșitul exercițiului financiar.

Secțiunea 2

Agențiile și organele Uniunii

Articolul 68

Aplicabilitatea la nivelul Agenției de Aprovizionare a Euratom

Prezentul regulament se aplică execuției bugetului Agenției de Aprovizionare a Euratom.

Articolul 69

Agenții executive

(1)   Comisia poate delega agențiilor executive competențe pentru a pune în aplicare, parțial sau integral, un program sau un proiect al Uniunii, inclusiv proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare și execuția cheltuielilor administrative, în numele și sub răspunderea sa, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului (40). Agențiile executive sunt instituite printr-o decizie a Comisiei și au personalitate juridică în temeiul dreptului Uniunii. Acestea primesc o contribuție anuală.

(2)   Directorii agențiilor executive acționează în calitate de ordonatori de credite delegați cu privire la execuția creditelor operaționale legate de programele Uniunii pe care le gestionează integral sau parțial.

(3)   Comitetul director al unei agenții executive poate conveni cu Comisia ca funcția de contabil al agenției executive în cauză să fie îndeplinită de contabilul Comisiei. Comitetul director poate, de asemenea, să încredințeze contabilului Comisiei o parte din sarcinile contabilului agenției executive în cauză, ținând cont de raportul cost-beneficiu. În ambele cazuri, se iau măsurile necesare pentru evitarea eventualelor conflicte de interese.

Articolul 70

Organele instituite în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 din prezentul Regulament pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom care au personalitate juridică și beneficiază de contribuții de la buget.

(2)   Respectivul regulament financiar-cadru se bazează pe principiile și normele prevăzute de prezentul regulament, ținând seama de caracteristicile specifice ale organelor menționate la alineatul (1).

(3)   Normele financiare aplicabile organelor menționate la alineatul (1) nu se îndepărtează de regulamentul financiar-cadru decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru și sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.

(4)   Descărcarea de gestiune pentru execuția bugetelor organelor menționate la alineatul (1) este acordată de Parlamentul European la recomandarea Consiliului. Organele menționate la alineatul (1) cooperează pe deplin cu instituțiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune și furnizează, dacă este cazul, informațiile suplimentare necesare, inclusiv prin participarea la reuniuni ale organismelor corespunzătoare.

(5)   Auditorul intern al Comisiei exercită cu privire la organele menționate la alineatul (1) aceleași competențe ca și cele pe care le exercită în privința Comisiei.

(6)   Un auditor extern independent verifică dacă în conturile anuale ale fiecăruia dintre organele menționate la prezentul articol alineatul (1) sunt prezentate în mod corespunzător veniturile, cheltuielile și situația financiară a acestuia, înainte ca acestea să fie consolidate în conturile finale ale Comisiei. În absența unor dispoziții contrare în actul de bază relevant, Curtea de Conturi întocmește un raport anual specific pentru fiecare organ, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 287 alineatul (1) din TFUE. La întocmirea raportului respectiv, Curtea de Conturi ia în considerare activitatea de audit desfășurată de auditorul extern independent, precum și măsurile luate pe baza constatărilor auditorului.

(7)   Toate aspectele legate de auditurile externe independente menționate la alineatul (6), inclusiv constatările consemnate, rămân în responsabilitatea deplină a Curții de Conturi.

Articolul 71

Organismele de parteneriat public-privat

Organismele cu personalitate juridică instituite printr-un act de bază cărora le-a fost încredințată punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat își adoptă propriile norme financiare.

Respectivele norme includ un set de principii necesare pentru asigurarea bunei gestiuni financiare a fondurilor Uniunii.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar tip pentru organismele de parteneriat public-privat care să stabilească principiile necesare pentru a asigura buna gestiune financiară a fondurilor Uniunii, principii care se bazează pe articolul 154.

Normele financiare ale organismelor de parteneriat public-privat nu se pot îndepărta de regulamentul financiar tip decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru și sub rezerva acordului prealabil al Comisiei.

În cazul organismelor de parteneriat public-privat, se aplică articolul 70 alineatele (4)-(7).

CAPITOLUL 4

Actorii financiari

Secțiunea 1

Principiul separării funcțiilor

Articolul 72

Separarea funcțiilor

(1)   Funcțiile ordonatorului de credite și cele ale contabilului sunt separate și incompatibile între ele.

(2)   Fiecare instituție a Uniunii pune la dispoziția fiecărui actor financiar resursele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor care îi revin și o cartă în care sunt descrise în detaliu sarcinile, drepturile și obligațiile sale.

Secțiunea 2

Ordonatorul de credite

Articolul 73

Ordonatorul de credite

(1)   Fiecare instituție a Uniunii exercită funcțiile de ordonator de credite.

(2)   În sensul prezentului titlu, „personal” înseamnă persoanele cărora li se aplică Statutul funcționarilor.

(3)   Fiecare instituție a Uniunii, în conformitate cu regulamentul său de procedură, deleagă funcțiile de ordonator de credite personalului de nivel adecvat. În cadrul normelor sale administrative interne, instituția stabilește personalul căruia îi deleagă respectivele funcții, sfera de aplicare a competențelor delegate și dacă respectivele competențe pot fi subdelegate de către persoanele cărora le-au fost delegate.

(4)   Competențele de ordonator de credite sunt delegate sau subdelegate numai personalului.

(5)   Ordonatorul de credite competent acționează în limitele stabilite prin actul de delegare sau de subdelegare. Ordonatorul de credite competent poate fi asistat de unul sau mai mulți membri ai personalului însărcinați să efectueze, sub responsabilitatea sa, anumite operațiuni necesare pentru execuția bugetului și pentru producerea de informații financiare și de gestiune.

(6)   Fiecare instituție a Uniunii și fiecare organ al Uniunii menționat la articolul 70 informează Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi, și contabilul Comisiei, în termen de două săptămâni, cu privire la numirea și încetarea exercitării funcției ordonatorilor de credite delegați, a auditorilor interni și a contabililor și cu privire la toate normele interne pe care le adoptă în materie de chestiuni financiare.

(7)   Fiecare instituție a Uniunii informează Curtea de Conturi cu privire la deciziile de delegare și cu privire la desemnarea administratorilor conturilor de avans în temeiul articolelor 79 și 88.

Articolul 74

Competențele și funcțiile ordonatorului de credite

(1)   În instituția Uniunii în cauză, ordonatorul de credite răspunde de execuția veniturilor și a cheltuielilor în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, inclusiv prin asigurarea raportării privind performanța, și de asigurarea respectării cerințelor de legalitate și regularitate și de egalitate de tratament al destinatarilor.

(2)   În sensul prezentului articol alineatul (1), în conformitate cu articolul 36 și cu standardele minime adoptate de fiecare instituție a Uniunii și ținând seama în mod corespunzător de riscurile asociate mediului de gestiune și naturii acțiunilor finanțate, ordonatorul de credite delegat stabilește structura organizatorică și sistemele interne de control adecvate pentru îndeplinirea funcțiilor sale. Instituirea acestei structuri și a acestor sisteme se bazează pe o analiză exhaustivă a riscurilor, care ține seama de considerațiile privind raportul cost-eficacitate și performanța acestora.

(3)   Pentru execuția cheltuielilor, ordonatorul de credite competent își asumă angajamente bugetare și juridice, lichidează cheltuieli, ordonanțează plăți și desfășoară activitățile preliminare în vederea execuției creditelor.

(4)   Pentru execuția veniturilor, ordonatorul de credite competent efectuează estimări ale creanțelor, realizează o constatare a creanțelor de recuperat și emite ordine de recuperare. Dacă este cazul, ordonatorul de credite competent renunță la creanțele constatate.

(5)   Pentru a preveni erorile și neregulile înainte ca operațiunile să fie autorizate și pentru a reduce riscurile de neîndeplinire a obiectivelor, fiecare operațiune face obiectul a cel puțin unui control ex ante referitor la aspectele sale operaționale și financiare, pe baza unei strategii de control multianuale care ia în considerare riscurile.

Frecvența și intensitatea controalelor ex ante sunt stabilite de ordonatorul de credite competent, ținând seama atât de rezultatele controalelor anterioare, cât și de considerațiile bazate pe analiza riscurilor și de cele privind raportul cost-eficacitate, pe baza propriei analize a riscurilor a ordonatorului de credite. În cazul în care există îndoieli, ordonatorul de credite competent pentru validarea operațiunilor respective solicită, în cadrul controlului ex ante, informații suplimentare sau efectuează un control la fața locului în vederea obținerii unei asigurări rezonabile.

Pentru o operațiune dată, verificarea se realizează de alți membri ai personalului decât cei care au inițiat operațiunea. Membrii personalului care realizează verificarea nu se află în subordinea membrilor personalului care au inițiat operațiunea.

(6)   Ordonatorul de credite delegat poate efectua controale ex post pentru a detecta și a corecta erorile și neregulile din cadrul operațiunilor după ce acestea au fost autorizate. Aceste controale, care pot fi organizate pe bază de sondaj, în funcție de riscuri, țin seama de rezultatele controalelor anterioare, precum și de considerațiile privind raportul cost-eficacitate și performanța.

Controalele ex post sunt efectuate de alți membri ai personalului decât cei care efectuează controalele ex ante. Membrii personalului însărcinați cu efectuarea controalelor ex post nu se află în subordinea membrilor personalului însărcinați cu efectuarea controalelor ex ante.

Normele și modalitățile, inclusiv calendarele de desfășurare a auditurilor beneficiarilor sunt clare, coerente și transparente și sunt puse la dispoziție beneficiarilor la semnarea acordului de grant.

(7)   Ordonatorii de credite competenți și personalul competent pentru execuția bugetară au competențele profesionale necesare.

În fiecare instituție a Uniunii, ordonatorul de credite delegat se asigură:

(a)

că ordonatorii de credite subdelegați și personalul lor primesc informații relevante actualizate periodic și beneficiază de formare privind standardele de control și metodele și tehnicile disponibile în acest sens;

(b)

că se iau măsuri, dacă este cazul, pentru a asigura funcționarea eficace și eficientă a sistemelor de control în conformitate cu alineatul (2).

(8)   Dacă un membru al personalului implicat în gestiunea financiară și controlul operațiunilor consideră că o decizie pe care trebuie să o aplice sau să o accepte la solicitarea superiorului său implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare ori normelor profesionale pe care trebuie să le respecte, acesta își informează superiorul ierarhic. Dacă informarea se face în scris, superiorul ierarhic răspunde în scris. În cazul în care superiorul ierarhic nu ia măsuri sau confirmă decizia ori instrucțiunea inițială, iar membrul personalului consideră că această confirmare nu constituie un răspuns rezonabil la preocuparea sa, membrul personalului informează în scris ordonatorul de credite delegat. În cazul în care ordonatorul de credite delegat nu răspunde într-un interval rezonabil, date fiind circumstanțele cazului și, în orice caz, în termen de o lună, membrul personalului informează comitetul relevant menționat la articolul 143.

În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele Uniunii, membrul personalului informează autoritățile și organismele desemnate în Statutul funcționarilor și în deciziile instituțiilor Uniunii privind clauzele și condițiile investigațiilor interne referitoare la prevenirea fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale care dăunează intereselor Uniunii. În contractele cu auditorii externi care auditează gestiunea financiară a Uniunii se include obligația auditorului extern de a informa ordonatorul de credite delegat cu privire la orice activitate ilegală, de fraudă sau de corupție suspectată care poate prejudicia interesele Uniunii.

(9)   Ordonatorul de credite delegat prezintă instituției Uniunii de care aparține un raport anual de activitate cu privire la îndeplinirea funcțiilor care îi revin, raport care cuprinde informații financiare și de gestiune, inclusiv rezultatele controalelor, în care declară că, exceptând situațiile în care se specifică altfel în cadrul unor obiecții emise cu privire la anumite domenii de venituri și de cheltuieli, a obținut o asigurare rezonabilă conform căreia:

(a)

informațiile cuprinse în raport oferă o imagine corectă și fidelă;

(b)

resursele alocate activităților descrise în raport au fost utilizate în scopul preconizat și în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; și

(c)

procedurile de control instituite oferă garanțiile necesare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente.

Raportul anual de activitate include informații privind operațiunile desfășurate, în raport cu obiectivele și considerațiile privind performanța stabilite în planurile strategice, riscurile asociate respectivelor operațiuni, utilizarea resurselor furnizate, precum și eficiența și eficacitatea sistemelor de control intern. Raportul include o evaluare globală a costurilor și a beneficiilor controalelor, precum și informații referitoare la măsura în care cheltuielile operaționale autorizate contribuie la realizarea obiectivelor strategice ale Uniunii și generează o valoare adăugată europeană. Comisia pregătește un rezumat al rapoartelor anuale de activitate pentru exercițiul precedent.

Rapoartele anuale de activitate pentru exercițiul financiar ale ordonatorilor de credite și, după caz, ale ordonatorilor de credite delegați ai instituțiilor Uniunii, organelor Uniunii, oficiilor și agențiilor europene se publică până la data de 1 iulie a exercițiului financiar următor pe site-ul instituției Uniunii, organului Uniunii, oficiului sau agenției europene respective, într-o formă ușor accesibilă, cu respectarea considerațiilor de confidențialitate și de securitate justificate în mod corespunzător.

(10)   Ordonatorul de credite delegat înregistrează, pentru fiecare exercițiu financiar, contractele încheiate prin procedurile de negociere în conformitate cu punctul 11.1 literele (a)-(f) și la punctul 39 din anexa I. Dacă proporția procedurilor de negociere în raport cu numărul contractelor atribuite de același ordonator de credite delegat crește considerabil față de exercițiile anterioare sau dacă proporția în cauză este în mod clar mai mare decât media înregistrată pentru instituția Uniunii, ordonatorul de credite competent prezintă instituției Uniunii un raport în care precizează toate măsurile luate pentru inversarea tendinței respective. Fiecare instituție a Uniunii trimite Parlamentului European și Consiliului un raport privind procedurile de negociere. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menționate la prezentul articol alineatul (9).

Articolul 75

Păstrarea documentelor justificative de către ordonatorii de credite

Ordonatorul de credite instituie un sistem pe suport de hârtie sau electronic pentru păstrarea documentelor justificative originale referitoare la execuția bugetului. Astfel de documente se păstrează timp de cel puțin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exercițiului financiar la care se referă documentele.

Fără a aduce atingere primului paragraf, documentele privind operațiunile se păstrează în orice caz până la sfârșitul exercițiului următor celui în care operațiunile respective au fost închise definitiv.

Dacă este posibil, datele cu caracter personal din documentele justificative se șterg atunci când datele respective nu sunt necesare în scopul descărcării de gestiune, al controlului și al auditului. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 76

Competențele și funcțiile șefilor delegațiilor Uniunii

(1)   Atunci când șefii delegațiilor Uniunii acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), aceștia se află în subordinea Comisiei, ca instituție a Uniunii responsabilă de definirea, exercitarea, monitorizarea și evaluarea funcțiilor și a responsabilităților care le revin în calitate de ordonatori de credite subdelegați și cooperează strâns cu Comisia în ceea ce privește execuția adecvată a fondurilor, pentru a asigura, în special, legalitatea și regularitatea operațiunilor financiare, respectarea principiului bunei gestiuni financiare în gestionarea fondurilor și protecția efectivă a intereselor financiare ale Uniunii. Aceștia intră sub incidența normelor interne ale Comisiei și a Cartei Comisiei pentru executarea sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate. Pentru îndeplinirea funcțiilor care le revin, aceștia pot beneficia de asistență din partea personalului Comisiei din delegațiile Uniunii.

În acest sens, șefii delegațiilor Uniunii iau măsurile necesare pentru a preveni orice situație care este probabil să pună în pericol capacitatea Comisiei de a-și îndeplini responsabilitățile în ceea ce privește execuția bugetului care le-a fost subdelegată, precum și orice conflict de priorități care ar putea avea un impact asupra executării sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.

În cazul apariției unei situații sau a unui conflict dintre cele menționate la al doilea paragraf, șefii delegațiilor Uniunii informează fără întârziere directorii generali competenți din cadrul Comisiei și al SEAE cu privire la acest aspect. Directorii generali respectivi iau măsurile necesare pentru remedierea situației.

(2)   În cazul în care se găsesc în situația menționată la articolul 74 alineatul (8), șefii delegațiilor Uniunii fac apel la comitetul menționat la articolul 143. În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele Uniunii, aceștia informează autoritățile și organismele desemnate de legislația aplicabilă.

(3)   Șefii delegațiilor Uniunii care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), prezintă rapoarte ordonatorului lor de credite delegat, astfel încât acesta din urmă să poată integra rapoartele în cauză în raportul său anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9). Rapoartele prezentate de șefii delegațiilor Uniunii cuprind informații privind eficiența și eficacitatea sistemelor de control intern instituite în cadrul delegației lor, precum și informații privind gestiunea operațiunilor care le-au fost subdelegate, și oferă asigurarea prevăzută la articolul 92 alineatul (5) al treilea paragraf. Rapoartele respective se anexează la raportul anual de activitate al ordonatorului de credite delegat și se pun la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului, ținându-se cont, dacă este cazul, de caracterul lor confidențial.

Șefii delegațiilor Uniunii cooperează pe deplin cu instituțiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune și furnizează, după caz, informațiile suplimentare necesare. În acest context, li se poate solicita să participe la reuniuni ale organismelor relevante și să ofere asistență ordonatorului de credite delegat competent.

Șefii delegațiilor Uniunii care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), răspund tuturor solicitărilor adresate de către ordonatorul de credite delegat al Comisiei la cererea Comisiei sau, în contextul descărcării de gestiune, la cererea Parlamentului European.

Comisia se asigură că subdelegarea de competențe către șefii delegațiilor Uniunii nu aduce atingere procedurii de descărcare de gestiune prevăzute la articolul 319 din TFUE.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) se aplică, de asemenea, șefilor adjuncți ai delegațiilor Uniunii atunci când acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați în absența șefilor delegațiilor Uniunii.

Secțiunea 3

Contabilul

Articolul 77

Competențele și funcțiile contabilului

(1)   Fiecare instituție a Uniunii desemnează un contabil care răspunde, în instituția respectivă, de următoarele aspecte:

(a)

execuția corectă a plăților, încasarea corectă a veniturilor și recuperarea corectă a creanțelor constatate;

(b)

pregătirea și prezentarea conturilor în conformitate cu titlul XIII;

(c)

ținerea contabilității în conformitate cu articolele 82 și 84;

(d)

stabilirea normelor și a procedurilor contabile, precum și a planului de conturi în conformitate cu articolele 80-84;

(e)

instituirea și validarea sistemelor contabile și, dacă este cazul, validarea sistemelor instituite de ordonatorul de credite pentru furnizarea sau justificarea informațiilor contabile;

(f)

gestionarea trezoreriei.

În ceea ce privește sarcinile menționate la litera (e) de la primul paragraf, contabilul este împuternicit să verifice în orice moment conformitatea cu criteriile de validare.

(2)   Responsabilitățile contabilului SEAE vizează numai secțiunea din buget aferentă SEAE, astfel cum este executată de acest organism. Contabilul Comisiei rămâne responsabil de întreaga secțiune din buget aferentă Comisiei, inclusiv pentru operațiunile contabile referitoare la credite subdelegate șefilor delegațiilor Uniunii.

De asemenea, contabilul Comisiei acționează în calitate de contabil al SEAE în ceea ce privește execuția secțiunii din buget aferente SEAE.

Articolul 78

Numirea și eliberarea din funcție a contabilului

(1)   Fiecare instituție a Uniunii numește un contabil din rândul funcționarilor cărora li se aplică Statutul funcționarilor.

Contabilul este ales de instituția Uniunii ținând seama de competența sa deosebită dovedită pe baza diplomelor de studii sau a experienței profesionale echivalente.

(2)   Două sau mai multe instituții sau organe ale Uniunii pot numi același contabil.

În acest caz, ele iau măsurile necesare pentru evitarea oricărui conflict de interese.

(3)   În cazul încetării exercitării funcției contabilului se întocmește fără întârziere o balanță de verificare.

(4)   Balanța de verificare însoțită de un raport de predare este transmisă noului contabil de contabilul a cărui funcție încetează sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către un funcționar din departamentul său.

Noul contabil semnează balanța de verificare, în semn de acceptare, în termen de cel mult o lună de la data transmiterii și poate formula obiecții.

Raportul de predare conține rezultatul balanței de verificare și eventualele obiecții formulate.

Articolul 79

Competențe care pot fi delegate de către contabil

În îndeplinirea funcțiilor sale, contabilul poate să delege anumite sarcini personalului subordonat și administratorilor conturilor de avans numiți în conformitate cu articolul 89 alineatul (1).

Actul de delegare stabilește sarcinile respective.

Articolul 80

Normele contabile

(1)   Normele contabile care trebuie aplicate de instituțiile Uniunii, de oficiile europene și de agențiile și de organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2 se bazează pe standardele contabile acceptate la nivel internațional pentru sectorul public. Contabilul Comisiei adoptă aceste norme după consultarea contabililor celorlalte instituții ale Uniunii, ai oficiilor europene și ai organelor Uniunii.

(2)   Contabilul se poate abate de la standardele menționate la alineatul (1) dacă estimează că acest lucru este necesar pentru a reda o imagine corectă a activelor și pasivelor, a cheltuielilor, a veniturilor și a fluxurilor de numerar. Atunci când o normă contabilă se abate semnificativ de la standardele respective, în notele la situațiile financiare se precizează acest fapt și motivele care stau la baza lui.

(3)   Normele contabile menționate la alineatul (1) stabilesc structura și conținutul situațiilor financiare, precum și principiile contabile subiacente conturilor.

(4)   Rapoartele privind execuția bugetară menționate la articolul 241 respectă principiile bugetare stabilite în prezentul regulament. Acestea prezintă o evidență detaliată a execuției bugetare. În aceste rapoarte se înregistrează toate operațiunile de venituri și cheltuieli prevăzute în prezentul titlu și se redă o imagine corectă a operațiunilor respective.

Articolul 81

Organizarea conturilor

(1)   Contabilul fiecărei instituții sau fiecărui organ ale Uniunii întocmește și păstrează la zi o documentație care descrie organizarea conturilor și procedurile contabile din instituția sau organul Uniunii de care aparține.

(2)   Veniturile și cheltuielile se înregistrează în sistemul computerizat, în funcție de natura economică a operațiunii, drept venituri sau cheltuieli curente sau drept capital.

Articolul 82

Ținerea contabilității

(1)   Contabilul Comisiei este responsabil de stabilirea planurilor de conturi armonizate care urmează să fie aplicate de instituțiile Uniunii, de oficiile europene și de agențiile și de organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2.

(2)   Contabilul obține de la ordonatorii de credite toate informațiile necesare pentru întocmirea conturilor care oferă o imagine corectă a situației financiare a instituțiilor Uniunii și a execuției bugetare. Ordonatorii de credite garantează fiabilitatea informațiilor respective.

(3)   Înainte de adoptarea conturilor de către instituția Uniunii sau de către organul Uniunii menționat la articolul 70, contabilul le semnează, certificând astfel că a obținut o asigurare rezonabilă conform căreia acestea redau o imagine corectă a situației financiare a instituției Uniunii sau a organului Uniunii menționat la articolul 70.

În acest scop, contabilul verifică dacă elaborarea conturilor a avut loc în conformitate cu normele contabile menționate la articolul 80 și cu procedurile contabile menționate la articolul 77 alineatul (1) primul paragraf litera (d), și dacă toate veniturile și cheltuielile au fost contabilizate.

(4)   Ordonatorul de credite delegat trimite contabilului, în conformitate cu normele adoptate de către contabil, informațiile financiare și de gestiune necesare pentru îndeplinirea funcțiilor contabilului.

Contabilul este informat de ordonatorul de credite, periodic și cel puțin pentru închiderea conturilor, cu privire la datele financiare relevante ale conturilor bancare fiduciare, astfel încât utilizarea fondurilor Uniunii să se poată reflecta în contabilitatea Uniunii.

Ordonatorii de credite continuă să fie pe deplin răspunzători de utilizarea corectă a fondurilor pe care le gestionează, de legalitatea și regularitatea cheltuielilor aflate sub controlul lor și de exhaustivitatea și exactitatea informațiilor trimise contabilului.

(5)   Ordonatorul de credite competent îl informează pe contabil cu privire la toate evoluțiile sau modificările semnificative ale unui sistem de gestiune financiară, ale unui sistem de inventariere sau ale unui sistem de evaluare a activelor și a pasivelor, dacă sistemul respectiv furnizează date pentru contabilitatea instituției Uniunii sau dacă este utilizat în scopul justificării datelor acesteia, astfel încât contabilul să poată verifica dacă se respectă criteriile de validare.

În orice moment, contabilul poate reexamina un sistem de gestiune financiară deja validat și poate solicita ca ordonatorul de credite competent să stabilească un plan de acțiune pentru a corecta, în timp util, eventualele deficiențe.

Ordonatorul de credite competent asigură exhaustivitatea informațiilor trimise contabilului.

(6)   Contabilul este împuternicit să verifice informațiile primite și să efectueze orice alte verificări pe care le consideră necesare pentru validarea conturilor.

Contabilul formulează obiecții, dacă este necesar, și furnizează explicații cu privire la natura și sfera de aplicare a acestora.

(7)   Sistemul contabil al unei instituții a Uniunii are scopul de a organiza informațiile bugetare și financiare astfel încât cifrele să poată fi introduse, clasate și înregistrate.

(8)   Sistemul contabil este format din contabilitatea generală și din contabilitatea bugetară. Aceste contabilități se țin în euro, pe baza anului calendaristic.

(9)   Ordonatorul de credite delegat poate ține, de asemenea, o contabilitate analitică detaliată.

(10)   Documentele justificative referitoare la sistemul contabil și la întocmirea conturilor prevăzute la articolul 241 se păstrează pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exercițiului financiar la care se referă documentele.

Documentele privind operațiunile care nu au fost închise definitiv se păstrează însă până la sfârșitul exercițiului următor celui în care operațiunile au fost închise. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Fiecare instituție a Uniunii decide în ce departament trebuie păstrate documentele justificative.

Articolul 83

Conținutul și ținerea contabilității bugetare

(1)   Contabilitatea bugetară prezintă, pentru fiecare subdiviziune din buget:

(a)

în cazul cheltuielilor:

(i)

creditele autorizate în buget, inclusiv creditele înregistrate în bugetele rectificative, creditele reportate, creditele disponibile după colectarea veniturilor alocate, transferurile de credite și totalul creditelor disponibile;

(ii)

creditele de angajament și creditele de plată aferente exercițiului financiar;

(b)

în cazul veniturilor:

(i)

estimările din buget, inclusiv estimările din bugetele rectificative, veniturile alocate și cuantumul total al venitului estimat;

(ii)

drepturile constatate și sumele recuperate pentru exercițiul financiar;

(c)

angajamentele neplătite încă și veniturile nerecuperate încă, reportate din exercițiile financiare precedente.

Creditele de angajament și creditele de plată menționate la primul paragraf litera (a) se înregistrează și se prezintă separat.

(2)   Contabilitatea bugetară prezintă separat:

(a)

utilizarea creditelor reportate și a creditelor aferente exercițiului financiar;

(b)

lichidarea angajamentelor restante.

În ceea ce privește veniturile, sumele nerecuperate încă din exercițiile financiare precedente se prezintă separat.

Articolul 84

Contabilitatea generală

(1)   Contabilitatea generală înregistrează, în ordine cronologică, utilizând metoda înregistrării în partidă dublă, toate evenimentele și operațiunile care afectează situația economică și financiară și activele și pasivele instituțiilor Uniunii, ale agențiilor și ale organelor Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2.

(2)   Mișcările și soldurile din contabilitatea generală se înregistrează în registre contabile.

(3)   Toate înregistrările contabile, inclusiv ajustările contabile, se bazează pe documente justificative, la care fac trimitere.

(4)   Sistemul contabil permite urmărirea clară prin audit a tuturor înregistrărilor contabile.

Articolul 85

Conturi bancare

(1)   Pentru gestionarea trezoreriei, contabilul poate să deschidă sau să solicite deschiderea de conturi în numele instituției Uniunii de care aparține la instituții financiare sau la bănci centrale naționale. Contabilului îi revine responsabilitatea de a închide aceste conturi sau de a se asigura că acestea sunt închise.

(2)   Condițiile pentru deschiderea, operarea și utilizarea conturilor bancare prevăd, în funcție de cerințele de control intern, ca cecurile, ordinele de virament bancar sau orice alte operațiuni bancare să fie semnate de unul sau mai mulți membri ai personalului autorizați în mod corespunzător. Instrucțiunile manuale se semnează de cel puțin doi membri ai personalului autorizați în mod corespunzător sau de contabil.

(3)   În contextul punerii în aplicare a unui program sau a unei acțiuni, se pot deschide conturi fiduciare în numele Comisiei pentru a permite gestionarea acestor conturi de către o entitate în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii), (iii), (v) sau (vi).

Aceste conturi se deschid sub responsabilitatea ordonatorului de credite însărcinat cu punerea în aplicare a programului sau a acțiunii, de comun acord cu contabilul Comisiei.

Aceste conturi se gestionează sub responsabilitatea ordonatorului de credite.

(4)   Contabilul Comisiei stabilește norme privind deschiderea, gestionarea și închiderea conturilor fiduciare și utilizarea acestora.

Articolul 86

Gestionarea trezoreriei

(1)   Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, contabilul este singurul împuternicit să gestioneze numerarul și echivalentele de numerar. Contabilul este răspunzător pentru păstrarea în siguranță a acestora.

(2)   Contabilul se asigură că instituția Uniunii de care aparține are la dispoziție fonduri suficiente pentru a acoperi necesarul de numerar rezultat din execuția bugetară în cadrul de reglementare aplicabil și instituie proceduri pentru a se asigura că niciunul dintre conturile deschise în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) și cu articolul 89 alineatul (3) nu are sold debitor.

(3)   Plățile se efectuează prin virament bancar, prin cec sau din conturile de avans sau, în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru, prin carte de debit, prin debitare directă sau prin alte mijloace de plată, în conformitate cu normele stabilite de contabil.

Înainte de a încheia un angajament față de un terț, ordonatorul de credite confirmă identitatea beneficiarului, stabilește entitatea juridică și detaliile de plată ale beneficiarilor și le introduce în dosarul comun pe instituția Uniunii de care este responsabil contabilul, pentru a asigura transparența, răspunderea și execuția corespunzătoare a plăților.

Contabilul poate efectua plăți numai în cazul în care entitatea juridică a beneficiarului plății și detaliile privind plata au fost înregistrate în prealabil într-un dosar comun pe instituția Uniunii de care contabilul este responsabil.

Ordonatorii de credite informează contabilul cu privire la orice modificare privind entitatea juridică și detaliile de plată care le-a fost comunicată de către beneficiarul plății și verifică validitatea respectivelor date înainte să ordonanțeze plata.

Articolul 87

Inventarierea activelor

(1)   Instituțiile și agențiile Uniunii sau organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2 întocmește inventare cantitative și valorice ale tuturor imobilizărilor corporale, necorporale și financiare care le aparțin, în conformitate cu un model instituit de contabilul Comisiei.

De asemenea, acestea verifică dacă înregistrările din inventarele lor corespund situației reale.

Toate bunurile achiziționate care au o perioadă de utilizare mai mare de un an, care nu sunt consumabile și al căror preț de achiziționare sau cost de producție este mai mare decât cel indicat în procedurile contabile menționate la articolul 77 se înregistrează în inventar și în conturile de imobilizări.

(2)   Vânzarea de imobilizări corporale ale Uniunii face obiectul unei publicități adecvate.

(3)   Instituțiile Uniunii și agențiile sau organele Uniunii menționate în prezentul titlu capitolul 3 secțiunea 2 adoptă dispoziții privind protejarea activelor incluse în inventarele lor și stabilesc care sunt departamentele administrative responsabile pentru sistemul de inventariere.

Secțiunea 4

Administratorul contului de avans

Articolul 88

Conturi de avans

(1)   Conturile de avans pot fi constituite pentru plata cheltuielilor în cazul în care, din cauza cuantumurilor limitate implicate, este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operațiuni de plată prin proceduri bugetare. Conturile de avans pot fi constituite, de asemenea, pentru colectarea altor venituri decât resursele proprii.

În delegațiile Uniunii, conturile de avans pot fi, de asemenea, utilizate pentru executarea unor plăți cu valori limitate prin procedurile bugetare, în cazul în care această utilizare este eficientă și eficace în contextul cerințelor locale.

Cuantumul maxim care poate fi plătit de administratorul contului de avans, atunci când este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operațiuni de plată prin proceduri bugetare, se stabilește de către contabil și nu depășește în niciun caz 60 000 EUR pentru fiecare cheltuială.

Cu toate acestea, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar, conturile de avans pot fi utilizate fără stabilirea unor plafoane, cu respectarea nivelului creditelor stabilite de Parlamentul European și de Consiliu la linia bugetară corespunzătoare pentru exercițiul financiar în curs și în conformitate cu normele interne ale Comisiei.

(2)   În delegațiile Uniunii, se constituie conturi de avans pentru plata cheltuielilor din ambele secțiuni din buget aferente Comisiei și SEAE, asigurându-se trasabilitatea completă a cheltuielilor.

Articolul 89

Crearea și administrarea conturilor de avans

(1)   Crearea unui cont de avans și numirea unui administrator al contului de avans fac obiectul unei decizii a contabilului instituției Uniunii, pe baza unei propuneri motivate în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent. Decizia respectivă stabilește responsabilitățile și obligațiile administratorului contului de avans și ale ordonatorului de credite.

Administratorii conturilor de avans sunt aleși din rândul funcționarilor sau, dacă este necesar și doar în cazuri bine întemeiate, din rândul altor membri ai personalului sau în conformitate cu condițiile stabilite în normele interne ale Comisiei, din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar, cu condiția ca contractele de muncă ale acestora să garanteze un nivel echivalent de protecție în ceea ce privește răspunderea aplicabilă personalului în conformitate cu articolul 95. Administratorii conturilor de avans sunt aleși ținând seama de cunoștințele, competențele și calificările speciale ale acestora dovedite pe baza diplomelor de studii sau a experienței profesionale corespunzătoare sau în urma participării la un program adecvat de formare.

(2)   În propunerile de decizii de constituire a unui cont de avans, ordonatorul de credite competent asigură că:

(a)

se acordă prioritate utilizării procedurilor bugetare în cazul în care există acces la sistemul contabil computerizat central;

(b)

conturile de avans sunt utilizate numai în cazuri bine întemeiate.

În deciziile privind crearea unui cont de avans, contabilul precizează condițiile de operare și condițiile de utilizare a acestuia.

Modificarea condițiilor de operare a unui cont de avans face, de asemenea, obiectul unei decizii a contabilului, la propunerea motivată în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent.

(3)   Conturile bancare de avans sunt deschise și monitorizate de contabil, care autorizează, de asemenea, semnăturile delegate pentru acestea, pe baza unei propuneri motivate corespunzător din partea ordonatorului de credite competent.

(4)   Conturile de avans sunt alimentate de contabilul instituției Uniunii și se află în responsabilitatea administratorilor conturilor de avans.

(5)   Plățile efectuate sunt urmate de decizii formale finale de lichidare sau de ordine de plată semnate de ordonatorul de credite competent.

Tranzacțiile de avans sunt regularizate de ordonatorul de credite până la sfârșitul lunii următoare, astfel încât soldul contabil și soldul bancar să poată fi reconciliate.

(6)   Contabilul efectuează verificări sau dispune efectuarea de verificări de către un membru al personalului din propriul său departament sau din departamentul de ordonanțare împuternicit în mod expres în acest scop. De regulă, aceste verificări sunt efectuate la fața locului și, atunci când este necesar, inopinat, pentru a verifica existența fondurilor alocate administratorilor conturilor de avans și a evidențelor contabile și pentru a controla respectarea termenului stabilit în ceea ce privește regularizarea tranzacțiilor de avans. Contabilul comunică rezultatele verificărilor respective ordonatorului de credite competent.

CAPITOLUL 5

Răspunderea actorilor financiari

Secțiunea 1

Norme generale

Articolul 90

Retragerea delegării de competențe și suspendarea funcțiilor actorilor financiari

(1)   Ordonatorilor de credite competenți li se poate retrage în orice moment, temporar sau definitiv, delegarea sau subdelegarea de către autoritatea care i-a desemnat.

(2)   Contabilii sau administratorii conturilor de avans pot fi suspendați din funcție în orice moment, temporar sau definitiv, de către autoritatea care i-a desemnat.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică fără a se aduce atingere eventualelor măsuri disciplinare luate cu privire la actorii financiari menționați la alineatele respective.

Articolul 91

Răspunderea actorilor financiari în cazul activităților ilegale, de fraudă sau de corupție

(1)   Prezentul capitol nu aduce atingere răspunderii penale care poate să revină actorilor financiari menționați la articolul 90, în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu dispozițiile în vigoare privind protecția intereselor financiare ale Uniunii și combaterea corupției care implică funcționari ai Uniunii sau ai statelor membre.

(2)   Fără a se aduce atingere articolelor 92, 94 și 95 din prezentul regulament, fiecare ordonator de credite competent, contabil sau administrator al contului de avans răspunde disciplinar și pecuniar în conformitate cu Statutul funcționarilor sau, pentru membrii personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar astfel cum se menționează la articolul 89 alineatul (1) din prezentul regulament, în conformitate cu contractele lor de muncă. În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele Uniunii, se sesizează autoritățile și organismele desemnate de legislația aplicabilă, în special OLAF.

Secțiunea 2

Norme aplicabile ordonatorilor de credite competenți

Articolul 92

Norme aplicabile ordonatorilor de credite

(1)   Ordonatorul de credite competent răspunde pecuniar în conformitate cu Statutul funcționarilor.

(2)   Răspunderea pecuniară se aplică în special dacă ordonatorul de credite competent, în mod intenționat sau dintr-o neglijență gravă:

(a)

stabilește creanțe de recuperat sau emite ordine de recuperare, angajează cheltuieli sau semnează un ordin de plată fără respectarea prezentului regulament;

(b)

omite să întocmească un document de constatare a unei creanțe, neglijează să emită un ordin de recuperare sau îl emite cu întârziere sau emite cu întârziere un ordin de plată, angajând astfel răspunderea civilă a instituției Uniunii față de terți.

(3)   Un ordonator de credite delegat sau subdelegat care primește o instrucțiune cu forță de constrângere despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, în special din cauză că instrucțiunea nu poate fi pusă în aplicare cu resursele care i-au fost alocate, informează în scris autoritatea de la care a primit delegarea sau subdelegarea cu privire la aceasta. Dacă instrucțiunea este confirmată în scris, iar confirmarea este primită în timp util și este suficient de clară, făcând trimitere explicită la punctele pe care ordonatorul de credite delegat sau subdelegat le-a contestat, ordonatorul de credite delegat sau subdelegat este exonerat de răspundere. Acesta execută instrucțiunea, cu excepția cazului în care aceasta este în mod evident ilegală sau constituie o încălcare a standardelor de siguranță relevante.

Aceeași procedură se aplică în cazurile în care ordonatorul de credite consideră că o decizie care îi revine implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare sau în cazurile în care, în cursul executării unei instrucțiuni cu forță de constrângere, ordonatorul de credite constată că circumstanțele cazului ar putea genera o astfel de situație.

Orice instrucțiune confirmată în circumstanțele menționate la prezentul alineat este înregistrată de ordonatorul de credite delegat competent și menționată în raportul său anual de activitate.

(4)   În cazul subdelegării în cadrul departamentului său, ordonatorul de credite delegat continuă să fie răspunzător de eficiența și eficacitatea sistemelor interne de gestiune și de control instituite și de alegerea ordonatorului de credite subdelegat.

(5)   În cazul subdelegării șefilor delegațiilor Uniunii și adjuncților acestora, ordonatorul de credite delegat este răspunzător de definirea sistemelor interne de gestiune și de control instituite, precum și de asigurarea eficienței și eficacității acestora. Șefii delegațiilor Uniunii sunt responsabili de instituirea și funcționarea în mod adecvat a acestor sisteme, în conformitate cu instrucțiunile ordonatorului de credite delegat, precum și de gestionarea fondurilor și a operațiunilor pe care le desfășoară în cadrul delegației Uniunii din subordinea lor. Înainte de a-și prelua funcția, aceștia participă la cursuri specifice de formare privind sarcinile și responsabilitățile ce le revin ordonatorilor de credite, precum și privind execuția bugetară.

Șefii delegațiilor Uniunii prezintă, în conformitate cu articolul 76 alineatul (3), rapoarte cu privire la responsabilitățile care le revin în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.

În fiecare an, șefii delegațiilor Uniunii oferă ordonatorului de credite delegat al Comisiei o asigurare privind sistemele interne de gestiune și de control instituite în delegațiile lor, precum și cu privire la gestionarea operațiunilor care le sunt subdelegate și la rezultatele acestora, pentru a-i permite ordonatorului de credite să întocmească declarația de asigurare prevăzută la articolul 74 alineatul (9).

Prezentul alineat se aplică, de asemenea, șefilor adjuncți ai delegațiilor Uniunii atunci când acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați în absența șefilor delegațiilor Uniunii.

Articolul 93

Tratarea neregulilor financiare comise de un membru al personalului

(1)   Fără a se aduce atingere competențelor OLAF și autonomiei administrative a instituțiilor Uniunii, a organelor Uniunii, a oficiilor europene sau a organelor sau persoanelor cărora li s-a încredințat punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE în ceea ce privește membrii personalului lor și ținând cont în mod corespunzător de protecția denunțătorilor, comitetul menționat la articolul 143 este sesizat, pentru a emite un aviz cu privire la orice încălcare a dispozițiilor prezentului regulament sau a unei dispoziții privind gestiunea financiară ori verificarea operațiunilor care rezultă dintr-o acțiune sau dintr-o omisiune a unui membru al personalului, de către:

(a)

autoritatea împuternicită să facă numiri responsabilă de chestiuni disciplinare;

(b)

ordonatorul de credite competent, inclusiv șefii delegațiilor Uniunii și, în absența acestora, adjuncții acestora, care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați în conformitate cu articolul 60 alineatul (2).

În cazul în care este informat direct cu privire la o chestiune de către un membru al personalului, comitetul transmite dosarul autorității împuternicite să facă numiri în cadrul instituției Uniunii, organului Uniunii, oficiului european sau organului sau persoanei în cauză și îl informează în acest sens pe membrul personalului. Autoritatea împuternicită să facă numiri poate solicita avizul comitetului cu privire la caz.

(2)   Solicitarea unui aviz din partea comitetului în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf se însoțește de o descriere a faptelor și a acțiunii sau omisiunii în privința cărora comitetul este chemat să se pronunțe, precum și de documente justificative relevante, inclusiv rapoarte cu privire la eventuale anchete care au avut loc. Ori de câte ori este posibil, informațiile se prezintă sub formă anonimizată.

Înainte de a transmite comitetului o cerere sau orice informație suplimentară, autoritatea împuternicită să facă numiri sau ordonatorul de credite, după caz, îi dă membrului personalului în cauză posibilitatea să își prezinte observațiile, după ce i-au fost notificate documentele justificative menționate la primul paragraf, în măsura în care respectiva notificare nu aduce atingere în mod grav desfășurării unor anchete suplimentare.

(3)   În cazurile menționate la prezentul articol alineatul (1), comitetul menționat la articolul 143 este competent să evalueze dacă, pe baza elementelor care i-au fost prezentate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol și a informațiilor suplimentare primite, s-au comis nereguli financiare. Pe baza avizului comitetului, instituția Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză decide cu privire la acțiunile ulterioare corespunzătoare, în conformitate cu Statutul funcționarilor. În cazul în care detectează probleme sistemice, comitetul face o recomandare ordonatorului de credite și ordonatorului de credite delegat, cu condiția ca acesta din urmă să nu fie membrul personalului în cauză, precum și auditorului intern.

(4)   Atunci când emite avizul menționat la prezentul articol alineatul (1), comitetul este alcătuit din membrii menționați la articolul 143 alineatul (2), precum și din următorii trei membri suplimentari, care sunt numiți luându-se în considerare necesitatea evitării conflictelor de interese:

(a)

un reprezentant al autorității împuternicite să facă numiri responsabil de chestiuni disciplinare în cadrul instituției Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză;

(b)

un membru desemnat de Comitetul pentru personal al instituției Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză;

(c)

un membru al serviciului juridic al instituției Uniunii unde lucrează membrul personalului în cauză.

Atunci când emite avizul menționat la alineatul (1), comitetul îl adresează autorității împuternicite să facă numiri în cadrul instituției Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau al organului sau persoanei în cauză.

(5)   Comitetul nu are competențe de investigare. Instituția Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză cooperează cu comitetul pentru a se asigura că acesta dispune de toate informațiile necesare pentru a-și exprima avizul.

(6)   În cazul în care comitetul consideră că respectivul caz este de competența OLAF, acesta, în conformitate cu alineatul (1), transmite fără întârziere dosarul autorității împuternicite să facă numiri relevante și informează de îndată OLAF.

(7)   Statele membre sprijină pe deplin Uniunea la punerea în executare a oricăror măsuri luate în temeiul articolului 22 din Statutul funcționarilor, în consecința răspunderii care le incumbă agenților temporari cărora li se aplică articolul 2 litera (e) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

Secțiunea 3

Norme aplicabile contabililor și administratorilor conturilor de avans

Articolul 94

Norme aplicabile contabililor

Contabilul răspunde disciplinar și pecuniar, în condițiile și în conformitate cu procedurile prevăzute în Statutul funcționarilor. Următoarele fapte, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea:

(a)

pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa;

(b)

modificarea greșită a unor conturi bancare sau a unor conturi curente poștale;

(c)

recuperarea sau plata unor sume care nu sunt conforme cu ordinele de recuperare sau de plată corespunzătoare;

(d)

necolectarea veniturilor exigibile.

Articolul 95

Norme aplicabile administratorilor conturilor de avans

Următoarele fapte ale administratorului contului de avans, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea:

(a)

pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa;

(b)

incapacitatea de a furniza documente justificative adecvate cu privire la plățile pe care le-a efectuat;

(c)

efectuarea de plăți către alți beneficiari decât cei îndreptățiți la astfel de plăți;

(d)

necolectarea veniturilor exigibile.

CAPITOLUL 6

Operațiuni de venituri

Secțiunea 1

Punerea la dispoziție a resurselor proprii

Articolul 96

Resurse proprii

(1)   Estimarea veniturilor alcătuite din resursele proprii prevăzute în Decizia 2014/335/UE, Euratom se înregistrează în buget în euro. Punerea la dispoziție a resurselor proprii aferente se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

(2)   Ordonatorul de credite stabilește un calendar indicativ referitor la punerea la dispoziția Comisiei a resurselor proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom.

Resursele proprii se stabilesc și se recuperează în conformitate cu normele adoptate în temeiul deciziei menționate.

Din punct de vedere contabil, ordonatorul de credite emite un ordin de recuperare a creditelor și debitează contul de resurse proprii menționat în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

Secțiunea 2

Estimarea creanțelor

Articolul 97

Estimarea creanțelor

(1)   Atunci când dispune de suficiente informații cu privire la o măsură sau o situație care este posibil să dea naștere unei creanțe față de Uniune, ordonatorul de credite competent efectuează o estimare a creanței respective.

(2)   Cuantumul estimativ al creanței este ajustat de către ordonatorul de credite competent de îndată ce acesta ia notă de un eveniment care modifică măsura sau situația care a condus la efectuarea estimării.

În momentul emiterii ordinului de recuperare cu privire la o măsură sau o situație care a condus anterior la efectuarea unei estimări a creanțelor, estimarea respectivă este ajustată în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent.

Atunci când ordinul de recuperare este întocmit pentru același cuantum ca și estimarea inițială, valoarea estimativă a creanțelor se reduce la zero.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), resursele proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom, care sunt plătite la intervale fixe de statele membre, nu fac obiectul unei estimări a creanțelor înainte de punerea la dispoziția Comisiei a cuantumurilor în cauză de către statele membre. Ordonatorul de credite competent emite un ordin de recuperare cu privire la sumele respective.

Secțiunea 3

Constatarea creanțelor

Articolul 98

Constatarea creanțelor

(1)   În vederea constatării unei creanțe, ordonatorul de credite competent:

(a)

verifică existența datoriei;

(b)

determină sau verifică realitatea și cuantumul datoriei; și

(c)

verifică îndeplinirea condițiilor de exigibilitate a creanței.

Constatarea unei creanțe constituie recunoașterea dreptului Uniunii asupra unui debitor și stabilirea dreptului de a cere debitorului în cauză plata datoriei.

(2)   O creanță identificată ca fiind certă, lichidă și exigibilă se constată printr-un ordin de recuperare prin care ordonatorul de credite competent îi dă dispoziție contabilului să recupereze cuantumul. Acesta este urmat de o notă de debit trimisă debitorului, cu excepția cazurilor în care se renunță imediat la recuperarea creanței, în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf. Atât ordinul de recuperare, cât și nota de debit sunt întocmite de ordonatorul de credite competent.

Ordonatorul de credite trimite nota de debit imediat după ce se constată creanța și cel mai târziu în termen de cinci ani din momentul în care instituția Uniunii a fost, în mod normal, în măsură să își invoce creanța. Acest termen nu se aplică atunci când ordonatorul de credite competent stabilește că, în ciuda eforturilor pe care le-a depus instituția Uniunii, întârzierea acțiunii este imputabilă conduitei debitorului.

(3)   Pentru constatarea unei creanțe, ordonatorul de credite competent se asigură că:

(a)

creanța este certă, în sensul că nu este condiționată;

(b)

creanța este lichidă, exprimată exact în unități monetare;

(c)

creanța este exigibilă și nu face obiectul niciunui termen de plată;

(d)

informațiile privind debitorul sunt corecte;

(e)

cuantumul este contabilizat la postul bugetar corect;

(f)

documentele justificative sunt conforme; și

(g)

se respectă principiul bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce privește criteriile menționate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b).

(4)   Nota de debit informează debitorul că:

(a)

Uniunea a constatat creanța;

(b)

în cazul plății datoriei înainte de scadența specificată în nota de debit, nu se percepe dobândă penalizatoare;

(c)

în cazul neplății datoriei până la scadența menționată la litera (b) de la prezentul paragraf, datoria este purtătoare de dobândă la rata menționată la articolul 99, fără a se aduce atingere niciunei reglementări specifice aplicabile;

(d)

în cazul neplății datoriei până la scadența menționată la litera (b), instituția Uniunii recuperează creanța fie prin compensare, fie prin executarea garanțiilor depuse în avans;

(e)

în circumstanțe excepționale, contabilul poate recupera creanța prin compensare înainte de scadența menționată la litera (b), în cazul în care este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii atunci când acesta are motive întemeiate să considere că cuantumul datorat Uniunii ar putea fi pierdut, după ce debitorul a fost informat cu privire la motive și la data recuperării prin compensare;

(f)

dacă, după ce a luat toate măsurile prevăzute la prezentul paragraf literele (a)-(e), cuantumul nu a fost recuperat integral, instituția Uniunii efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obținute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acțiune în justiție.

În cazul în care, în urma verificării datelor despre debitor sau pe baza altor informații relevante disponibile la momentul respectiv, este clar că datoria se încadrează în cazurile menționate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b) sau că nota de debit nu a fost trimisă în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite decide, după ce a constatat creanța, să renunțe în mod direct la recuperarea creanței, în conformitate cu articolul 101, fără a mai trimite o notă de debit, cu acordul contabilului.

În toate celelalte cazuri, ordonatorul de credite imprimă nota de debit și o trimite debitorului. Contabilul este informat cu privire la expedierea notei de debit prin sistemul de informare financiară.

(5)   Cuantumurile plătite în mod necuvenit se recuperează.

Articolul 99

Dobânda penalizatoare

(1)   Fără a aduce atingere niciunei dispoziții specifice care derivă din aplicarea reglementărilor specifice, orice creanță neplătită la scadența prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este purtătoare de dobândă în conformitate cu prezentul articol alineatele (2) și (3).

(2)   Cu excepția cazului menționat la prezentul articol alineatul (4), rata dobânzii pentru creanțele neplătite la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care datoria devine scadentă, majorată cu:

(a)

opt puncte procentuale în cazul în care evenimentul generator este un contract de achiziție de produse sau un contract de achiziție de servicii;

(b)

trei puncte procentuale și jumătate în toate celelalte cazuri.

(3)   Dobânda se calculează de la data calendaristică următoare scadenței menționate la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), până la data calendaristică la care creanța este plătită integral.

Ordinul de recuperare corespunzător cuantumului dobânzii penalizatoare se emite atunci când respectiva dobândă este efectiv încasată.

(4)   În cazul amenzilor sau al altor sancțiuni, rata dobânzii pentru creanțele neplătite la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care s-a adoptat decizia de impunere a unei amenzi sau a altor sancțiuni, majorată cu:

(a)

un punct procentual și jumătate dacă debitorul oferă o garanție financiară care este acceptată de contabil în locul plății;

(b)

trei puncte procentuale și jumătate în toate celelalte cazuri.

În cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene, exercitându-și competența prevăzută la articolul 261 din TFUE, majorează cuantumul unei amenzi sau al unei alte sancțiuni, dobânda pentru cuantumul majorării începe să curgă de la data pronunțării hotărârii Curții.

(5)   În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabilește la zero procente.

Secțiunea 4

Ordonanțarea recuperărilor

Articolul 100

Ordonanțarea recuperărilor

(1)   Ordonatorul de credite competent dă dispoziție contabilului, prin emiterea unui ordin de recuperare, să recupereze o creanță pe care a constatat-o respectivul ordonator de credite competent (denumită în continuare „ordonanțarea recuperărilor”).

(2)   O instituție a Uniunii poate constata în mod oficial o creanță imputabilă altor persoane decât statele membre printr-o decizie care constituie titlu executoriu în sensul articolului 299 din TFUE.

În situații excepționale, justificate de protecția eficientă și oportună a intereselor financiare ale Uniunii, celelalte instituții ale Uniunii pot solicita Comisiei să adopte o astfel de decizie executorie în beneficiul lor în legătură cu creanțele generate în relația cu personalul sau în relație cu membri sau foști membri ai unei instituții a Uniunii, cu condiția ca respectivele instituții să fi convenit cu Comisia cu privire la modalitățile practice de aplicare a prezentului articol.

Sunt considerate situații excepționale cazurile în care nu există nicio perspectivă de recuperare a creanței de către instituția Uniunii în cauză prin intermediul unei plăți voluntare sau prin compensare, astfel cum se prevede la articolul 101 alineatul (1), iar condițiile de renunțare la recuperarea creanței în temeiul articolului 101 alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite. În toate cazurile, decizia executorie specifică faptul că sumele revendicate se înregistrează în secțiunea din buget aferente instituției respective a Uniunii, care acționează în calitate de ordonator de credite. Venitul se înscrie ca venit general, cu excepția situației în care constituie venit alocat, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3).

Instituția solicitantă a Uniunii informează Comisia cu privire la orice eveniment care ar putea afecta recuperarea și intervine în sprijinul Comisiei în cazul exercitării unei căi de atac împotriva deciziei executorii.

Secțiunea 5

Recuperarea

Articolul 101

Norme privind recuperările

(1)   Contabilul se ocupă de ordinele de recuperare a creanțelor constatate în mod corespunzător de ordonatorul de credite competent. Contabilul depune toate eforturile pentru a se asigura că Uniunea își încasează veniturile și se asigură că drepturile Uniunii sunt respectate.

Rambursarea parțială de către un debitor care face obiectul mai multor ordine de recuperare se impută în primul rând asupra creanței celei mai vechi, cu excepția cazului în care se specifică altfel de către debitor. Orice plată parțială acoperă mai întâi dobânda.

Contabilul recuperează sumele datorate bugetului prin compensarea lor în conformitate cu articolul 102.

(2)   Ordonatorul de credite competent poate renunța integral sau parțial la o creanță constatată numai în următoarele cazuri:

(a)

atunci când costurile previzibile ale recuperării ar depăși suma care trebuie recuperată, iar renunțarea nu ar dăuna imaginii Uniunii;

(b)

atunci când creanța nu poate fi recuperată din cauza vechimii ei, din cauza depășirii termenului de expediere a notei de debit definit la articolul 98 alineatul (2), din cauza insolvabilității debitorului ori ca urmare a altor proceduri de insolvență;

(c)

atunci când recuperarea nu este conformă cu principiul proporționalității.

Atunci când intenționează să renunțe, total sau parțial, la recuperarea unei creanțe constatate, ordonatorul de credite competent se asigură că renunțarea este corectă și conformă cu principiul bunei gestiuni financiare și cu principiul proporționalității. Decizia de renunțare la recuperarea se motivează. Ordonatorul de credite poate delega competența de a lua respectiva decizie.

(3)   În cazurile menționate la alineatul (2) primul paragraf litera (c), ordonatorul de credite competent acționează în conformitate cu procedurile instituite în prealabil în cadrul instituției Uniunii de care aparține și aplică, în toate circumstanțele, următoarele criterii obligatorii:

(a)

faptele, ținând cont de gravitatea neregulii care generează constatarea creanței (fraudă, recidivă, intenție, diligență, bună-credință, eroare manifestă);

(b)

impactul pe care renunțarea la recuperare l-ar avea asupra funcționării Uniunii și asupra intereselor financiare ale acesteia (suma în cauză, riscul de stabilire a unui precedent, subminarea autorității legii).

(4)   În funcție de circumstanțele cazului, ordonatorul de credite competent ține seama, după caz, de următoarele criterii suplimentare:

(a)

orice denaturare a concurenței care ar fi cauzată de renunțarea la recuperare;

(b)

daunele economice și sociale care ar fi cauzate de recuperarea integrală a creanței.

(5)   Fiecare instituție a Uniunii transmite în fiecare an Parlamentului European și Consiliului un raport privind renunțările acordate de aceasta în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4) de la prezentul articol. Informațiile privind renunțările inferioare cuantumului de 60 000 EUR sunt furnizate sub formă de cuantum total. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menționate la articolul 74 alineatul (9).

(6)   Ordonatorul de credite competent poate anula, integral sau parțial, o creanță constatată. Anularea parțială a unei creanțe constatate nu presupune renunțarea la cealaltă parte a dreptului constatat al Uniunii.

În cazul unei erori, ordonatorul de credite competent anulează total sau parțial creanța constatată și motivează corespunzător această decizie.

Fiecare instituție a Uniunii stabilește în normele sale interne condițiile și procedura de delegare a competenței de anulare a unei creanțe constatate.

(7)   Responsabilitatea principală pentru realizarea controalelor și a auditurilor și pentru recuperarea sumelor cheltuite în mod necuvenit, astfel cum se prevede în normele sectoriale, revine statelor membre. În măsura în care statele membre detectează și corectează nereguli în nume propriu, acestea sunt scutite de aplicarea unor corecții financiare de către Comisie cu privire la respectivele nereguli.

(8)   Comisia aplică corecții financiare statelor membre pentru a exclude din finanțarea din bugetul Uniunii cheltuielile care sunt efectuate cu încălcarea legislației aplicabile. Comisia își bazează corecțiile financiare pe identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit și a implicațiilor financiare asupra bugetului. În cazul în care aceste sume nu pot fi identificate cu exactitate, Comisia poate aplica corecții extrapolate sau forfetare, în conformitate cu normele sectoriale.

Atunci când decide cuantumul unei corecții financiare, Comisia ia în considerare natura și gravitatea încălcării legislației aplicabile și implicațiile financiare asupra bugetului, inclusiv deficiențele identificate la nivelul sistemelor de gestiune și de control.

Criteriile pentru stabilirea corecțiilor financiare și procedura care trebuie urmată pot fi prevăzute în norme sectoriale.

(9)   Metodologia pentru aplicarea corecțiilor extrapolate sau forfetare se stabilește în conformitate cu normele sectoriale, pentru a permite Comisiei să protejeze interesele financiare ale Uniunii.

Articolul 102

Recuperarea prin compensare

(1)   În cazul în care debitorul are asupra Uniunii sau asupra unei agenții executive, atunci când aceasta execută bugetul, o creanță care este certă, în sensul articolului 98 alineatul (3) litera (a), lichidă și exigibilă pentru o sumă stabilită printr-un ordin de plată, contabilul recuperează prin compensare creanța constatată, după ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

În circumstanțe excepționale, atunci când este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii, iar contabilul are motive întemeiate să considere că suma datorată Uniunii ar putea fi pierdută, acesta poate recupera creanțele prin compensare înainte de ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

Contabilul poate, de asemenea, să recupereze creanțele prin compensare înainte de ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) în cazul în care debitorul este de acord.

(2)   Înainte de efectuarea unei recuperări în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, contabilul consultă ordonatorul de credite competent și informează debitorii implicați, inclusiv cu privire la căile de atac, în conformitate cu articolul 133.

Atunci când debitorul este o autoritate națională sau una dintre entitățile administrative ale acesteia, contabilul informează, de asemenea, statul membru respectiv cu privire la intenția sa de a recurge la recuperare prin compensare cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de a acționa. Cu toate acestea, de comun acord cu statul membru sau cu entitatea administrativă în cauză, contabilul poate efectua recuperarea prin compensare înainte de ajungerea la scadență.

(3)   Compensarea menționată la alineatul (1) are același efect ca și o plată, prin aceasta achitându-se Uniunii creanța și, dacă este cazul, dobânda datorată.

Articolul 103

Procedura de recuperare în urma neefectuării plății în mod voluntar

(1)   Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care creanța nu a fost recuperată integral până la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), contabilul informează ordonatorul de credite competent și inițiază fără întârziere procedura de recuperare prin orice mijloace legale, inclusiv, dacă este cazul, prin executarea unor garanții depuse în avans.

(2)   Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care nu se poate utiliza metoda de recuperare menționată la prezentul articol alineatul (1), iar debitorul nu plătește ca răspuns la o scrisoare de punere în întârziere trimisă de contabil, contabilul efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obținute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acțiune juridică.

Articolul 104

Termenul suplimentar pentru efectuarea plății

Contabilul, în colaborare cu ordonatorul de credite competent, poate acorda un termen suplimentar pentru efectuarea plății numai la cererea scrisă și motivată corespunzător a debitorului și sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)

debitorul se angajează să plătească dobândă, la rata specificată la articolul 99, pentru întreaga perioadă suplimentară acordată, începând cu data scadenței prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b);

(b)

pentru protejarea drepturilor Uniunii, debitorul depune o garanție financiară, acceptată de contabilul instituției Uniunii, care acoperă creanța exigibilă, atât în ceea ce privește principalul, cât și dobânda.

Garanția menționată la primul paragraf litera (b) poate fi înlocuită cu o garanție personală și solidară depusă de un terț aprobată de contabilul instituției Uniunii.

În circumstanțe excepționale, în urma unei solicitări din partea debitorului, contabilul poate renunța la cerința de depunere a garanției menționate la primul paragraf litera (b) în cazul în care, pe baza evaluării sale, debitorul este dispus și în măsură să efectueze plata în perioada suplimentară, dar nu poate depune o astfel de garanție și se află într-o situație de dificultăți financiare.

Articolul 105

Termenul de prescripție

(1)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor reglementărilor specifice și aplicării Deciziei 2014/335/UE, Euratom, creanțele Uniunii asupra terților și creanțele terților asupra Uniunii fac obiectul unui termen de prescripție de cinci ani.

(2)   Termenul de prescripție pentru creanțele Uniunii asupra terților începe să curgă la ajungerea la scadența menționată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

Termenul de prescripție pentru creanțele terților asupra Uniunii începe să curgă la data la care este exigibilă plata creanței terțului în cauză, în conformitate cu angajamentul juridic corespunzător.

(3)   Termenul de prescripție pentru creanțele Uniunii asupra terților este întrerupt prin orice act al unei instituții a Uniunii sau al unui stat membru care acționează la solicitarea unei instituții a Uniunii, notificat terțului și vizând recuperarea creanței.

Termenul de prescripție pentru creanțele terților față de Uniune este întrerupt prin orice act notificat Uniunii de către creditorii acesteia, sau în numele acestora, care vizează recuperarea creanței.

(4)   Un nou termen de prescripție de cinci ani începe să curgă în ziua următoare întreruperilor menționate la alineatul (3).

(5)   Orice acțiune în justiție referitoare la o creanță, astfel cum este menționată la alineatul (2), inclusiv acțiunile introduse în fața unei instanțe care declară ulterior că nu are competență în materie, întrerupe termenul de prescripție. Un nou termen de prescripție de cinci ani începe să curgă numai de la data pronunțării unei hotărâri cu forță de res judicata sau de la data la care se ajunge la o soluționare extrajudiciară a aceleiași acțiuni între aceleași părți.

(6)   Atunci când contabilul acordă debitorului un termen de plată suplimentar, în conformitate cu articolul 104, aceasta se consideră a fi o întrerupere a termenului de prescripție. Un nou termen de prescripție de cinci ani începe să curgă în ziua următoare expirării termenului de plată prelungit.

(7)   Creanțele Uniunii nu se recuperează după expirarea termenului de prescripție, astfel cum este prevăzut la alineatele (2)-(6).

Articolul 106

Tratamentul național al creanțelor deținute de Uniune

În cazul unor proceduri de insolvență, creanțele deținute de Uniune beneficiază de același tratament preferențial ca și creanțele de aceeași natură deținute de organisme publice din statele membre în care se desfășoară procedurile de recuperare.

Articolul 107

Amenzi, alte sancțiuni și dobânzi acumulate impuse de instituțiile Uniunii

(1)   Sumele provenite din amenzi, alte sancțiuni, precum și eventualele dobânzi acumulate sau alte venituri generate de acestea nu se înregistrează în buget atât timp cât deciziile care le-au impus fac sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(2)   Sumele menționate la alineatul (1) se înregistrează în buget cât mai curând posibil după epuizarea tuturor căilor de atac. În circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător sau în cazul în care epuizarea tuturor căilor de atac are loc după data de 1 septembrie a exercițiului financiar în curs, sumele se pot înregistra în buget în exercițiul financiar următor.

Sumele care, în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, urmează să fie rambursate entității care le-a plătit nu se înregistrează în buget.

(3)   Alineatul (1) nu se aplică deciziilor referitoare la închiderea conturilor sau la corecțiile financiare.

Articolul 108

Recuperarea amenzilor și a altor sancțiuni impuse de instituțiile Uniunii

(1)   În cazul în care se introduce o acțiune în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene împotriva unei decizii prin care o instituție a Uniunii impune o amendă sau o altă sancțiune în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom și până la epuizarea tuturor căilor de atac, debitorul fie plătește cu titlu provizoriu sumele respective în contul bancar desemnat de contabilul Comisiei, fie depun o garanție financiară acceptată de contabilul Comisiei. Garanția este independentă de obligația plății amenzii sau a altei sancțiuni și se execută la cerere. Aceasta acoperă principalul creanței și dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4).

(2)   Comisia asigură cuantumurile primite cu titlu provizoriu prin investirea acestora în active financiare, garantând astfel securitatea și lichiditatea fondurilor și vizând, în același timp, generarea unui randament pozitiv.

(3)   După epuizarea tuturor căilor de atac și în cazul în care amenda sau altă sancțiune a fost confirmată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene sau în cazul în care decizia de a impune o astfel de amendă sau o altă sancțiune nu mai poate face obiectul unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, se ia una dintre următoarele măsuri:

(a)

cuantumurile încasate cu titlu provizoriu și alte sume generate de acestea se înregistrează în buget în conformitate cu articolul 107 alineatul (2);

(b)

în cazul în care s-a depus o garanție financiară, aceasta se execută, iar sumele corespunzătoare se înregistrează în buget.

În cazul în care cuantumul amenzii sau al altei sancțiuni a fost majorat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prezentul alineat primul paragraf literele (a) și (b) se aplică în limita cuantumurilor prevăzute în decizia inițială a instituției Uniunii sau, dacă este cazul, în limita cuantumului prevăzut într-o hotărâre anterioară pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cadrul aceleiași proceduri. Contabilul Comisiei colectează suma corespunzătoare majorării și dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4), care se înregistrează în buget.

(4)   După epuizarea tuturor căilor de atac și în cazul în care amenda sau o altă sancțiune a fost anulată sau cuantumul ei a fost redus, se ia una dintre următoarele măsuri:

(a)

cuantumurile încasate cu titlu provizoriu sau, în cazul unei reduceri, partea relevantă din acestea, inclusiv randamentul lor eventual, se rambursează terțului în cauză;

(b)

în cazul în care s-a depus o garanție financiară, aceasta se eliberează în consecință.

În cazurile menționate la primul paragraf litera (a), dacă randamentul global al cuantumului primit cu titlu provizoriu este negativ, pierderea se deduce din cuantumul care trebuie rambursat.

Articolul 109

Dobânzi compensatorii

Fără a se aduce atingere articolului 99 alineatul (2) și articolului 116 alineatul (5) și pentru alte cazuri decât amenzile și alte sancțiuni astfel cum sunt menționate la articolele 107 și 108, în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene sau ca urmare a unei soluționări pe cale amiabilă, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni. Rata dobânzii nu poate fi negativă. Dobânda se calculează de la data plății cuantumului care trebuie rambursat până la data la care este prevăzută rambursarea.

În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabilește la zero la sută.

CAPITOLUL 7

Operațiuni de cheltuieli

Articolul 110

Deciziile de finanțare

(1)   Un angajament bugetar este precedat de o decizie de finanțare adoptată de către instituția Uniunii sau de autoritatea delegată de către aceasta. Deciziile de finanțare sunt anuale sau multianuale.

Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică în cazul creditelor destinate funcționării fiecărei instituții a Uniunii conform autonomiei sale administrative care pot fi executate în absența unui act de bază în conformitate cu articolul 58 alineatul (2) litera (e), în cazul cheltuielilor aferente sprijinului administrativ și al contribuțiilor acordate organelor Uniunii menționate la articolele 70 și 71.

(2)   Decizia de finanțare constituie, în același timp, programul de lucru anual sau multianual și se adoptă, după caz, cât mai curând posibil după adoptarea proiectului de buget și, în principiu, cel târziu la data de 31 martie a exercițiului de execuție. În cazul în care actul de bază relevant prevede modalități specifice pentru adoptarea unei decizii de finanțare sau a unui program de lucru sau a ambelor, modalitățile respective se aplică părții din decizia de finanțare care constituie programul de lucru, în conformitate cu cerințele actului de bază respectiv. Partea care constituie programul de lucru se publică pe site-ul instituției în cauză a Uniunii imediat după ce este adoptat și înainte de a fi pus în aplicare. Decizia de finanțare precizează cuantumul total vizat și conține o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate. În aceasta se precizează:

(a)

actul de bază și linia bugetară;

(b)

obiectivele urmărite și rezultatele preconizate;

(c)

metodele de execuție;

(d)

orice informație suplimentară prevăzută în actul de bază în ceea ce privește programul de lucru.

(3)   În plus față de elementele menționate la alineatul (2), decizia de finanțare stabilește următoarele:

(a)

în cazul granturilor: tipul de solicitanți vizat de cererea de propuneri sau de procedura de atribuire directă și pachetul bugetar global rezervat granturilor;

(b)

în cazul achizițiilor: pachetul bugetar global rezervat achizițiilor;

(c)

pentru contribuțiile la fondurile fiduciare ale Uniunii menționate la articolul 234: creditele rezervate fondului fiduciar pentru exercițiul respectiv, împreună cu sumele planificate pe durata sa de la buget, precum și de la alți donatori;

(d)

în cazul premiilor: tipul de participanți vizat de concurs, pachetul bugetar global rezervat concursului și o trimitere specifică la premiile cu o valoare unitară de cel puțin 1 000 000 EUR;

(e)

în cazul instrumentelor financiare: suma alocată instrumentului financiar;

(f)

în cazul gestiunii indirecte: persoana sau entitatea care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau criteriile care trebuie folosite pentru selectarea persoanei sau a entității;

(g)

în cazul contribuțiilor la mecanismele sau platformele de finanțare mixtă: suma alocată mecanismului sau platformei de finanțare mixtă și lista entităților participante la mecanismul sau platforma de finanțare mixtă;

(h)

în cazul garanțiilor bugetare: cuantumul provizionării anuale și, atunci când este cazul, cuantumul garanției bugetare care urmează să fie eliberat.

(4)   Ordonatorul de credite delegat poate adăuga informații suplimentare considerate adecvate fie în respectiva decizie de finanțare care constituie programul de lucru, fie în orice alt document publicat pe site-ul instituției Uniunii.

O decizie de finanțare multianuală trebuie să fie în concordanță cu programarea financiară menționată la articolul 41 alineatul (2) și să precizeze faptul că punerea în aplicare a deciziei este condiționată de disponibilitatea creditelor bugetare pentru exercițiile financiare respective, după adoptarea bugetului sau după cum se prevede în sistemul doisprezecimilor provizorii.

(5)   Fără a se aduce atingere niciunei dispoziții specifice a unui act de bază, orice modificare semnificativă a unei decizii de finanțare deja adoptate urmează aceeași procedură ca și decizia inițială.

Articolul 111

Operațiuni de cheltuieli

(1)   Fiecare cheltuială se angajează, se lichidează, se ordonanțează și se plătește.

La expirarea termenelor prevăzute la articolul 114, soldul neutilizat al angajamentelor bugetare este dezangajat.

Atunci când execută operațiuni, ordonatorul de credite competent se asigură că cheltuiala este conformă cu dispozițiile tratatelor, ale bugetului, ale prezentului regulament și ale altor acte legislative adoptate în temeiul tratatelor, precum și cu principiul bunei gestiuni financiare.

(2)   Angajamentele bugetare se constituie și angajamentele juridice se asumă de același ordonator de credite, cu excepția cazurilor justificate. În special, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar, angajamentele juridice pot fi asumate de șefii delegațiilor Uniunii sau, în absența acestora, de adjuncții acestora, pe baza instrucțiunilor primite de la ordonatorul de credite competent al Comisiei, care rămâne, cu toate acestea, pe deplin răspunzător pentru operațiunea subiacentă. Personalul angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor și al operațiunilor de ajutor umanitar poate semna angajamente juridice privind plățile executate din conturile de avans cu o valoare de maximum 2 500 EUR.

Ordonatorul de credite competent constituie la un angajament bugetar înainte de a-și asuma un angajament juridic față de terți sau de a transfera fonduri într-un fond fiduciar al Uniunii menționat la articolul 234.

Al doilea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică:

(a)

angajamentelor juridice încheiate în urma unei declarații cu privire la o criză în cadrul planului de continuitate a activității, în conformitate cu procedurile adoptate de Comisie sau de orice altă instituție a Uniunii în temeiul autonomiei sale administrative;

(b)

în cazul operațiunilor de ajutor umanitar, al operațiunilor de protecție civilă și al ajutorului pentru gestionarea crizelor, atunci când pentru desfășurarea eficientă a intervenției Uniunii este necesară asumarea imediată de către Uniune a unui angajament juridic cu terți și dacă nu este posibilă constituirea în prealabil a unui angajament bugetar individual.

În cazurile menționate la litera (b) de la al treilea paragraf, angajamentul bugetar se constituie fără întârziere după încheierea unui angajament juridic cu terții.

(3)   Ordonatorul de credite competent lichidează cheltuielile prin acceptarea faptului că o cheltuială este înregistrată în buget, după ce verifică documentele justificative care atestă dreptul creditorului, în conformitate cu condițiile stabilite în angajamentul juridic, atunci când există un angajament juridic. În acest scop, ordonatorul de credite competent:

(a)

verifică existența dreptului creditorului;

(b)

determină sau verifică realitatea și cuantumul creanței acordând mențiunea „conform cu realitatea”;

(c)

verifică îndeplinirea condițiilor de exigibilitate a creanței.

În pofida primului paragraf, lichidarea cheltuielilor se aplică, de asemenea, rapoartelor intermediare sau finale care nu sunt asociate unei cereri de plată, caz în care impactul asupra sistemului contabil este limitat la contabilitatea generală.

(4)   Decizia de lichidare este exprimată prin semnătură electronică securizată, în conformitate cu articolul 146, de către ordonatorul de credite sau de către un angajat competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător printr-o decizie oficială a ordonatorului de credite sau, în mod excepțional, pentru circuitul pe hârtie, ia forma unei ștampile care cuprinde și semnătura respectivă.

Prin mențiunea „conform cu realitatea”, ordonatorul de credite competent sau angajatul competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent, certifică faptul că:

(a)

pentru prefinanțări: sunt îndeplinite condițiile impuse în angajamentul juridic pentru plata prefinanțărilor;

(b)

pentru plățile intermediare și plata soldului în cazul contractelor: serviciile prevăzute în contract au fost prestate în mod corespunzător, bunurile au fost livrate în mod corespunzător sau lucrările au fost realizate în mod corespunzător;

(c)

pentru plățile intermediare și plata soldului în cazul granturilor: acțiunea sau programul de lucru desfășurat de către beneficiar respectă din toate punctele de vedere acordul de grant, iar, atunci când este cazul, costurile declarate de beneficiar sunt eligibile.

În cazurile menționate la litera (c) de la al doilea paragraf, estimările de costuri nu se consideră că respectă condițiile de eligibilitate prevăzute la articolul 186 alineatul (3). Același principiu se aplică și pentru rapoartele intermediare și finale care nu sunt asociate unei cereri de plată.

(5)   Pentru a ordonanța cheltuielile, ordonatorul de credite competent, după ce verifică disponibilitatea creditelor, emite un ordin de plată pentru a da dispoziție contabilului să plătească cuantumul unei cheltuieli care a fost lichidată anterior.

Atunci când se efectuează plăți periodice pentru serviciile prestate, inclusiv pentru serviciile de închiriere sau pentru livrarea de bunuri, ordonatorul de credite poate decide, în funcție de analiza riscurilor pe care o efectuează, aplicarea unui sistem de debitare directă dintr-un cont de avans. Aplicarea unui astfel de sistem poate fi, de asemenea, decisă în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru în temeiul articolului 86 alineatul (3).

Articolul 112

Tipuri de angajamente bugetare

(1)   Angajamentele bugetare se încadrează în una dintre următoarele categorii:

(a)

individuale: atunci când destinatarul și cuantumul cheltuielii sunt cunoscute;

(b)

globale: atunci când cel puțin unul dintre elementele necesare identificării angajamentului individual este în continuare necunoscut;

(c)

provizorii: pentru a acoperi cheltuielile de gestionare curente pentru FEGA astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (2) și cheltuielile administrative curente, în cazul în care nu se cunoaște definitiv care este cuantumul sau cine sunt beneficiarii finali.

În pofida literei (c) de la primul paragraf, cheltuielile administrative curente referitoare la delegațiile Uniunii și la reprezentanțele Uniunii pot fi acoperite prin angajamente bugetare provizorii și atunci când se cunoaște care este cuantumul sau cine este beneficiarul final.

(2)   Angajamentele bugetare pentru acțiuni a căror realizare depășește un singur exercițiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciții în tranșe anuale doar în cazurile prevăzute în actul de bază sau în cazul în care privesc cheltuieli administrative.

(3)   Un angajament bugetar global se constituie în temeiul unei decizii de finanțare.

Angajamentul bugetar global se constituie cel târziu înainte de luarea deciziei privind destinatarii și sumele și, în cazul în care execuția creditelor în cauză implică adoptarea unui program de lucru, cel mai devreme după adoptarea programului în cauză.

(4)   Un angajament bugetar global se execută fie prin încheierea unui acord de finanțare, care permite la rândul său asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice ulterioare, fie prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice.

Acordurile de finanțare din domeniul asistenței financiare directe acordate țărilor terțe – în care se încadrează și sprijinul bugetar – care constituie angajamente juridice, pot conduce la plăți fără asumarea altor angajamente juridice.

Dacă angajamentul bugetar global se execută prin încheierea unui acord de finanțare, al doilea paragraf de la alineatul (3) nu se aplică.

(5)   Fiecare angajament juridic individual asumat în urma unui angajament bugetar global este înregistrat în contabilitatea bugetară centrală de către ordonatorul de credite competent înainte de a fi semnat și se contabilizează la angajamentul bugetar global.

(6)   Angajamentele bugetare provizorii se execută prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice care dau naștere unui drept la plăți ulterioare. Cu toate acestea, în cazul cheltuielilor aferente gestionării personalului, cheltuielilor aferente membrilor sau foștilor membri ai unei instituții a Uniunii sau al cheltuielilor de comunicare angajate de instituții ale Uniunii pentru acoperirea evenimentelor Uniunii sau în cazurile prevăzute la punctul 14.5 din anexa I, acestea pot fi executate direct prin plăți fără asumarea unor angajamente juridice anterioare.

Articolul 113

Angajamente pentru creditele FEGA

(1)   Pentru fiecare exercițiu financiar, creditele FEGA cuprind credite nediferențiate pentru cheltuielile legate de măsurile menționate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Cheltuielile aferente măsurilor menționate la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 6 din regulamentul menționat, cu excepția măsurilor finanțate în cadrul asistenței tehnice neoperaționale și a contribuțiilor la agențiile executive, sunt acoperite din credite diferențiate.

(2)   Deciziile Comisiei prin care se stabilește valoarea rambursărilor cheltuielilor legate de FEGA efectuate de statele membre reprezintă angajamente bugetare provizorii globale, care nu depășesc creditele totale înregistrate în buget pentru FEGA.

(3)   Angajamentele bugetare provizorii globale pentru FEGA efectuate pentru un anumit exercițiu financiar care nu au dat naștere unor angajamente la linii bugetare specifice până la data de 1 februarie a exercițiului financiar următor se dezangajează pentru exercițiul financiar în cauză.

(4)   În termen de două luni de la primirea declarațiilor transmise de statele membre, cheltuielile efectuate de autoritățile și organismele menționate în normele referitoare la FEGA fac obiectul unui angajament pe capitole, articole și posturi. Astfel de angajamente se pot face după expirarea termenului de două luni, atunci când este necesară o procedură de transfer al creditelor aferente liniilor bugetare corespunzătoare. Cu excepția cazurilor în care statele membre nu au efectuat încă plata sau în care eligibilitatea este incertă, sumele se impută ca plăți în același termen de două luni.

Angajamentele menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se deduc din angajamentul bugetar provizoriu global menționat la alineatul (1).

(5)   Alineatele (2) și (3) se aplică sub rezerva verificării și acceptării conturilor.

Articolul 114

Termenele pentru angajamente

(1)   Fără a aduce atingere articolului 111 alineatul (2) și a articolului 264 alineatul (3), angajamentele juridice referitoare la angajamente bugetare individuale sau provizorii sunt asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului n, exercițiul n fiind cel în care s-a constituit angajamentul bugetar.

(2)   Angajamentele bugetare globale acoperă costul total al angajamentelor juridice corespunzătoare asumate până la data de 31 decembrie a exercițiului n+1.

În cazul în care angajamentul bugetar global conduce la acordarea unui premiu menționat în titlul IX, angajamentul juridic menționat la articolul 207 alineatul (4) este asumat până la data de 31 decembrie a exercițiului n+3.

În ceea ce privește acțiunile externe, atunci când angajamentul bugetar global conduce la încheierea unui acord de finanțare cu o țară terță, acordurile de finanțare se încheie până la data de 31 decembrie a exercițiului n+1. În acest caz, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice de punere în aplicare a acordului de finanțare asumate în decursul unei perioade de trei ani de la data încheierii acordului de finanțare.

Cu toate acestea, în următoarele cazuri, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate până la sfârșitul perioadei de punere în aplicare a acordului de finanțare:

(a)

acțiuni cu donatori multipli;

(b)

operațiuni de finanțare mixtă;

(c)

angajamente juridice referitoare la audit și evaluare;

(d)

următoarele circumstanțe excepționale:

(i)

modificări aduse angajamentelor juridice care au fost deja asumate;

(ii)

angajamente juridice care urmează să fie asumate după rezilierea anticipată a unui angajament juridic existent;

(iii)

schimbări ale entității de punere în aplicare.

(3)   Al treilea și al patrulea paragraf de la alineatul (2) nu se aplică următoarelor programe multianuale care sunt puse în aplicare prin angajamente fracționate:

(a)

Instrumentul de asistență pentru preaderare instituit prin Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (41);

(b)

Instrumentul european de vecinătate instituit prin Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (42).

În cazurile menționate la primul paragraf, creditele sunt dezangajate automat de către Comisie în conformitate cu normele sectoriale.

(4)   Pentru angajamentele bugetare individuale și provizorii pentru acțiuni desfășurate pe parcursul mai multor exerciții financiare, cu excepția cheltuielilor cu personalul, se stabilește o dată finală de execuție, în conformitate cu condițiile din angajamentele juridice la care se referă și cu principiul bunei gestiuni financiare.

(5)   Părțile din angajamentele bugetare care nu au fost executate prin plăți în termen de șase luni de la data finală de execuție se dezangajează.

(6)   Cuantumul unui angajament bugetar care nu a antrenat nicio plată în sensul articolului 115 într-o perioadă de doi ani de la asumarea angajamentului juridic se dezangajează, cu excepția cazului în care cuantumul respectiv face obiectul unei acțiuni judiciare aflate pe rolul unei instanțe de judecată sau al unui organism arbitral, a cazului în care angajamentul juridic ia forma unui acord de finanțare cu o țară terță sau a cazului în care există dispoziții speciale în cadrul normelor sectoriale.

Articolul 115

Tipuri de plăți

(1)   Plata cheltuielilor este efectuată de contabil în limita fondurilor disponibile.

(2)   Plata se efectuează după ce a fost demonstrat faptul că acțiunea relevantă este conformă cu contractul, cu acordul sau cu actul de bază și acoperă una sau mai multe din următoarele operațiuni:

(a)

plata întregii sume datorate;

(b)

plata sumei datorate în unul dintre următoarele moduri:

(i)

prefinanțare prin furnizarea unui fond de trezorerie, care poate fi defalcată în mai multe plăți, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; prefinanțarea respectivă se plătește fie pe baza contractului, a acordului sau a actului de bază, fie pe baza documentelor justificative care permit verificarea respectării termenilor contractului sau a acordului în cauză;

(ii)

una sau mai multe plăți intermediare cu titlu de echivalent al executării parțiale a acțiunii, a contractului sau a acordului, care poate lichida prefinanțarea integral sau parțial, fără să aducă atingere actului de bază;

(iii)

plata soldului cuantumurilor datorate atunci când acțiunea, contractul sau acordul a fost executat în întregime;

(c)

plata unui provizion în fondul comun de provizionare creat în conformitate cu articolul 212.

Plata soldului lichidează toate cheltuielile precedente. Pentru cuantumurile neutilizate se emite un ordin de recuperare.

(3)   În contabilitatea bugetară se face o distincție între diferitele tipuri de plăți menționate la alineatul (2) în momentul efectuării fiecărei plăți.

(4)   Normele contabile menționate la articolul 80 includ normele privind lichidarea prefinanțării în contabilitate și cele privind recunoașterea eligibilității costurilor.

(5)   Plățile de prefinanțare sunt lichidate la intervale regulate de ordonatorul de credite competent, în funcție de natura economică a proiectului, și cel mai târziu la încheierea proiectului în cauză. Lichidarea se efectuează pe baza informațiilor privind costurile suportate sau pe baza confirmării îndeplinirii condițiilor de plată în conformitate cu articolul 125, validată de ordonatorul de credite în conformitate cu articolul 111 alineatul (3).

Pentru acordurile de grant, contractele sau acordurile de contribuție de peste 5 000 000 EUR, ordonatorul de credite obține la încheierea fiecărui exercițiu cel puțin informațiile necesare pentru a calcula o estimare rezonabilă a costurilor. Informațiile respective nu pot fi utilizate pentru lichidarea prefinanțării, dar pot fi utilizate de ordonatorul de credite și de contabil pentru a respecta articolul 82 alineatul (2).

În scopul celui de al doilea paragraf, în angajamentele juridice asumate se introduc dispoziții adecvate.

Articolul 116

Termenele pentru plăți

(1)   Plățile se efectuează în termen de:

(a)

90 de zile calendaristice pentru acordurile de contribuție, contractele și acordurile de grant care implică servicii tehnice sau acțiuni a căror evaluare este deosebit de complexă și în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat;

(b)

60 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuție, contracte și acorduri de grant în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat;

(c)

30 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuție, contracte și acorduri de grant.

(2)   Se consideră că termenul permis pentru efectuarea plăților include lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor.

Acesta începe să curgă de la data la care se primește o cerere de plată.

(3)   Cererea de plată se înregistrează de către departamentul autorizat al ordonatorului de credite competent cât mai curând posibil și se consideră ca fiind primită la data la care este înregistrată.

Data plății se consideră a fi data la care se debitează contul instituției Uniunii.

Cererea de plată include următoarele elemente esențiale:

(a)

datele de identificare ale creditorului;

(b)

suma;

(c)

moneda;

(d)

data.

În cazul în care lipsește cel puțin un element esențial, cererea de plată se respinge.

Creditorul este informat în scris cu privire la o respingere și la motivele acesteia cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care s-a primit cererea de plată.

(4)   Ordonatorul de credite competent poate suspenda termenul de plată atunci când:

(a)

cuantumul vizat de cererea de plată nu este scadent; sau

(b)

nu s-au prezentat documente justificative adecvate.

Dacă ordonatorul de credite competent intră în posesia unor informații care pun la îndoială eligibilitatea cheltuielii care face obiectul unei cereri de plată, acesta poate suspenda termenul de plată pentru a verifica, inclusiv prin intermediul unor controale la fața locului, dacă respectiva cheltuială este eligibilă. Perioada rămasă pentru efectuarea plății începe să curgă de la data la care se primesc informațiile solicitate sau documentele revizuite sau de la data la care se efectuează verificările suplimentare necesare, inclusiv controale la fața locului.

Creditorii vizați sunt informați în scris în legătură cu motivele unei suspendări.

(5)   Mai puțin în cazul statelor membre, a BEI și a FEI, la expirarea termenelor prevăzute la alineatul (1), creditorul are dreptul la plata unei dobânzi, în următoarele condiții:

(a)

ratele dobânzii sunt cele menționate la articolul 99 alineatul (2);

(b)

dobânda se plătește pentru perioada cuprinsă între ziua calendaristică care urmează expirării termenului de plată prevăzut la alineatul (1) și ziua efectuării plății.

Cu toate acestea, în cazul în care dobânda calculată în conformitate cu primul paragraf este mai mică sau egală cu 200 EUR, aceasta se plătește creditorului numai la cererea acestuia, prezentată în termen de două luni de la primirea plății efectuate cu întârziere.

(6)   Fiecare instituție a Uniunii transmite Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la respectarea și la suspendarea termenelor prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol. Raportul Comisiei se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menționate la articolul 74 alineatul (9).

CAPITOLUL 8

Auditorul intern

Articolul 117

Numirea auditorului intern

(1)   Fiecare instituție a Uniunii instituie o funcție de audit intern care trebuie îndeplinită cu respectarea standardelor internaționale relevante. Auditorul intern numit de instituția Uniunii în cauză răspunde în fața acesteia de verificarea bunei funcționări a sistemelor și procedurilor de execuție bugetară. Auditorul intern nu poate fi nici ordonatorul de credite, nici contabilul.

(2)   În scopul realizării auditului intern al SEAE, șefii delegațiilor Uniunii, acționând în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sunt supuși competențelor de verificare ale auditorului intern al Comisiei pentru activitățile de gestiune financiară care le-au fost subdelegate.

Auditorul intern al Comisiei acționează și în calitate de auditor intern al SEAE în ceea ce privește execuția secțiunii din buget consacrate SEAE.

(3)   Fiecare instituție a Uniunii numește un auditor intern în conformitate cu modalitățile adaptate caracteristicilor și cerințelor sale proprii. Fiecare instituție a Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la numirea auditorului său intern.

(4)   Fiecare instituție a Uniunii determină, în conformitate cu caracteristicile și cerințele sale proprii, sfera misiunii auditorului său intern și stabilește obiectivele și procedurile detaliate pentru exercitarea funcției de auditor intern cu respectarea standardelor internaționale pentru auditul intern.

(5)   Fiecare instituție a Uniunii poate numi ca auditor intern, grație competențelor sale speciale, un funcționar sau un alt angajat care intră sub incidența Statutului funcționarilor, selectat din rândul resortisanților statelor membre.

(6)   Dacă două sau mai multe instituții ale Uniunii numesc același auditor intern, acestea iau măsurile necesare pentru ca auditorul intern să fie declarat răspunzător pentru acțiunile sale în conformitate cu articolul 121.

(7)   În momentul în care funcțiile auditorului său intern încetează, fiecare instituție a Uniunii informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la acest lucru.

Articolul 118

Competențele și funcțiile auditorului intern

(1)   Auditorul intern oferă consiliere instituției Uniunii din care face parte în ceea ce privește gestionarea riscurilor, prin emiterea unor avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune și de control și a unor recomandări pentru îmbunătățirea condițiilor de aplicare a operațiunilor și pentru promovarea bunei gestiuni financiare.

Auditorul intern este responsabil în special de:

(a)

evaluarea caracterului adecvat și a eficacității sistemelor interne de gestiune și a rezultatelor departamentelor în punerea în aplicare a politicilor, a programelor și a acțiunilor în raport cu riscurile asociate acestora;

(b)

evaluarea eficienței și eficacității sistemelor interne de control și audit aplicabile oricărei operațiuni de execuție bugetară.

(2)   Auditorul intern își îndeplinește funcțiile în legătură cu toate activitățile și departamentele instituției Uniunii în cauză. Acesta beneficiază de acces complet și nelimitat la toate informațiile de care are nevoie pentru a îndeplini funcțiile care îi revin, dacă este cazul de asemenea la fața locului, inclusiv în statele membre și în țări terțe.

Auditorul intern ia notă de raportul anual al ordonatorilor de credite și de orice alte informații identificate.

(3)   Auditorul intern raportează instituției Uniunii în cauză constatările și recomandările sale. Instituția Uniunii în cauză asigură luarea de măsuri conform recomandărilor rezultate din audituri.

Fiecare instituție a Uniunii analizează dacă recomandările făcute în rapoartele auditorului său intern sunt adecvate pentru un schimb de bune practici cu celelalte instituții ale Uniunii.

(4)   Auditorul intern prezintă instituției Uniunii în cauză un raport anual de audit intern care indică numărul și tipul de audituri interne realizate, principalele recomandări formulate și măsurile luate ca urmare a acestor recomandări.

Raportul anual de audit intern menționează problemele sistemice detectate de comitetul constituit în temeiul articolului 143 atunci când comitetul emite avizul menționat la articolul 93.

(5)   Atunci când întocmește raportul, auditorul intern se concentrează în special asupra respectării generale a principiilor bunei gestiuni financiare și performanței și se asigură că s-au luat măsurile corespunzătoare în vederea îmbunătățirii constante și a consolidării aplicării acestora.

(6)   În contextul procedurii de descărcare de gestiune și în conformitate cu articolul 319 din TFUE, Comisia transmite în fiecare an, la cerere, raportul său anual de audit intern, acordând atenția cuvenită cerințelor de confidențialitate.

(7)   Fiecare instituție a Uniunii pune datele de contact ale auditorului său intern la dispoziția oricărei persoane fizice sau juridice implicate în operațiunile de cheltuieli, astfel încât această persoană să îl poată contacta pe auditorul intern în mod confidențial.

(8)   În fiecare an, fiecare instituție a Uniunii elaborează un raport care conține un rezumat privind numărul și tipul de audituri interne efectuate, o sinteză a recomandărilor formulate și măsurile luate ca urmare a acestor recomandări și îl transmite Parlamentului European și Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 247.

(9)   Rapoartele și constatările auditorului intern, precum și raportul instituției Uniunii în cauză se pun la dispoziția publicului numai după ce auditorul intern validează măsurile luate pentru punerea lor în aplicare.

(10)   Fiecare instituție a Uniunii pune la dispoziția auditorului său intern resursele necesare desfășurării corespunzătoare a activității de audit intern și o fișă a misiunii, care prezintă în detaliu sarcinile, drepturile și obligațiile care revin auditorului său intern.

Articolul 119

Programul de lucru al auditorului intern

(1)   Auditorul intern întocmește programul de lucru și îl prezintă instituției Uniunii în cauză.

(2)   Fiecare instituție a Uniunii îi poate cere auditorului său intern să efectueze audituri care nu sunt incluse în programul de lucru prevăzut la alineatul (1).

Articolul 120

Independența auditorului intern

(1)   Auditorul intern se bucură de independență deplină în efectuarea auditurilor. Normele speciale aplicabile auditorului intern sunt stabilite de instituția Uniunii în cauză, acestea fiind de natură să garanteze independența totală a auditorului intern în îndeplinirea funcțiilor care îi revin și să stabilească responsabilitatea auditorului intern.

(2)   Auditorului intern nu i se poate da nicio instrucțiune și nu i se poate impune nicio limită în ceea ce privește exercitarea funcțiilor care îi revin, în temeiul numirii sale, conform prezentului regulament.

(3)   În cazul în care auditorul intern are calitatea de membru al personalului, acesta își exercită funcțiile exclusive de audit în condiții de independență deplină și își asumă responsabilitatea în condițiile prevăzute în Statutul funcționarilor.

Articolul 121

Răspunderea auditorului intern

Fiecare instituție a Uniunii este singura care, acționând în conformitate cu prezentul articol, poate cere ca auditorul său intern, în calitate de membru al personalului, să fie declarat răspunzător pentru acțiunile sale.

Fiecare instituție a Uniunii ia o decizie motivată pentru a deschide o investigație. Decizia respectivă se comunică părții interesate. Instituția Uniunii în cauză poate încredința investigația, sub directa sa responsabilitate, unuia sau mai multor funcționari având un grad cel puțin egal cu al angajatului implicat. În cursul investigației, partea interesată își exprimă punctele de vedere.

Raportul investigației se comunică părții interesate, care este apoi audiată de instituția Uniunii în cauză cu privire la raportul respectiv.

Pe baza raportului și a audierii, instituția Uniunii în cauză adoptă fie o decizie motivată de încheiere a procedurii, fie o decizie motivată în conformitate cu articolele 22 și 86 și cu anexa IX din Statutul funcționarilor. Deciziile care impun măsuri disciplinare sau sancțiuni financiare se notifică părții interesate și se comunică, spre informare, celorlalte instituții ale Uniunii și Curții de Conturi.

Partea interesată poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la aceste decizii, în conformitate cu Statutul funcționarilor.

Articolul 122

Sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene

Fără a se aduce atingere căilor de atac prevăzute de Statutul funcționarilor, auditorul intern poate sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu orice act referitor la exercitarea funcțiilor sale de auditor intern. Acesta introduce o astfel de acțiune în termen de trei luni începând cu ziua calendaristică în care a avut cunoștință de notificarea actului în cauză.

Aceste sesizări se cercetează și se judecă în conformitate cu articolul 91 alineatul (5) din Statutul funcționarilor.

Articolul 123

Comitetele de monitorizare a auditurilor interne

(1)   Fiecare instituție a Uniunii înființează un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenței auditorului intern, monitorizarea calității activității de audit intern și asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern și extern și le dau curs.

(2)   Componența comitetului de monitorizare a auditurilor interne este stabilită de fiecare instituție a Uniunii în parte, ținând seama de autonomia sa organizațională și de importanța consilierii din partea experților independenți.

TITLUL V

NORME COMUNE

CAPITOLUL 1

Norme aplicabile gestiunii directe, indirecte și partajate

Articolul 124

Domeniul de aplicare

Cu excepția articolului 138, trimiterile din prezentul titlu la angajamente juridice se înțeleg ca trimiteri la angajamente juridice, contracte-cadru și acorduri-cadru de parteneriat financiar.

Articolul 125

Formele contribuției Uniunii

(1)   Contribuțiile Uniunii cu gestiune directă, partajată și indirectă ajută la realizarea unui obiectiv de politică al Uniunii și a unor rezultate specificate și pot avea oricare dintre următoarele forme:

(a)

finanțări care nu sunt legate de costurile operațiunilor relevante, bazate pe:

(i)

îndeplinirea unor condiții prevăzute în normele sectoriale specifice sau în decizii ale Comisiei; sau

(ii)

obținerea unor rezultate măsurate prin raportare la obiectivele de etapă stabilite anterior sau prin indicatori de performanță;

(b)

rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv;

(c)

costuri unitare, care includ toate categoriile specifice de costuri eligibile sau anumite categorii de acest tip care sunt clar identificate în prealabil printr-o trimitere la o sumă pe unitate;

(d)

sume forfetare, care includ, în mod global, toate categoriile specifice de costuri eligibile sau anumite categorii de acest tip care sunt clar identificate în prealabil;

(e)

finanțări forfetare, care includ categorii specifice de costuri eligibile, identificate clar în prealabil prin aplicarea unui procentaj;

(f)

o combinație între formele menționate la literele (a)-(e).

Contribuțiile Uniunii prevăzute la litera (a) de la primul paragraf al prezentului alineat se stabilesc, în cadrul gestiunii directe și indirecte, în conformitate cu articolul 181, cu normele sectoriale sau cu o decizie a Comisiei și, în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu normele sectoriale. Contribuțiile Uniunii prevăzute la literele (c), (d) și (e) de la primul paragraf al prezentului alineat se stabilesc, în cadrul gestiunii directe și indirecte, în conformitate cu articolul 181 sau cu legislația sectorială și, în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu normele sectoriale.

(2)   Pentru a stabili forma adecvată de contribuție, se ține cont în cea mai mare măsură posibilă de interesele și de metodele contabile ale destinatarilor potențiali.

(3)   Ordonatorul de credite competent raportează cu privire la finanțările care nu sunt legate de costuri în temeiul alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (f) de la prezentul articol în raportul anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9).

Articolul 126

Valabilitatea transversală a evaluărilor

Comisia se poate baza, integral sau parțial, pe evaluările proprii sau pe cele efectuate de alte entități, inclusiv de donatori, în măsura în care astfel de evaluări s-au efectuat privind respectarea unor condiții echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament pentru metoda de execuție aplicabilă. În acest scop, Comisia promovează recunoașterea standardelor acceptate la nivel internațional sau a bunelor practici internaționale.

Articolul 127

Valabilitatea transversală a auditurilor

Fără a aduce atingere posibilităților existente de efectuare a unor audituri suplimentare, dacă un auditor independent a efectuat un audit referitor la situațiile financiare și rapoartele care prezintă utilizarea unei contribuții a Uniunii, bazat pe standarde de audit acceptate la nivel internațional care oferă o asigurare rezonabilă, auditul respectiv stă la baza asigurării generale, astfel cum se specifică mai detaliat, dacă este cazul, în normele sectoriale, cu condiția să existe dovezi suficiente ale independenței și competenței auditorului. În acest scop, raportul auditorului independent și documentația de audit aferentă sunt puse, la cerere, la dispoziția Parlamentului European, a Comisiei, a Curții de Conturi și a autorităților de audit din statele membre.

Articolul 128

Utilizarea informațiilor deja disponibile

Pentru a evita situațiile în care persoanelor și entităților care primesc fonduri din partea Uniunii li se solicită să furnizeze aceeași informație de mai multe ori, se folosesc, în măsura posibilului, informațiile care se află deja la dispoziția instituțiilor Uniunii, a autorităților de management sau a altor organisme și entități care execută bugetul.

Articolul 129

Cooperarea în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii cooperează pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii și, drept condiție pentru primirea fondurilor, acordă accesul și drepturile necesare pentru ordonatorul de credite responsabil pentru EPPO față de statele membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, pentru OLAF, pentru Curtea de Conturi și, după caz, pentru autoritățile naționale relevante să își exercite în mod exhaustiv competențele care le revin. În cazul OLAF, astfel de drepturi includ dreptul de a efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (43).

(2)   Orice persoană sau entitate care primește din partea Uniunii fonduri în cadrul gestiunii directe și indirecte se angajează în scris să acorde drepturile necesare menționate la alineatul (1) și se asigură că eventualii terți implicați în execuția fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.

CAPITOLUL 2

Norme aplicabile gestiunii directe și indirecte

Secțiunea 1

Norme privind procedurile și gestiunea

Articolul 130

Parteneriatele-cadru financiare

(1)   Comisia poate încheia acorduri-cadru de parteneriat financiar pentru o cooperare pe termen lung cu persoanele și entitățile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Fără a aduce atingere alineatului (4) litera (c) de la prezentul articol, acordurile-cadru de parteneriat financiar se revizuiesc cel puțin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual. În temeiul unor astfel de acorduri se pot semna acorduri de contribuție sau acorduri de grant.

(2)   Obiectivul unui acord-cadru de parteneriat financiar este de a facilita realizarea obiectivelor politicilor Uniunii prin stabilizarea termenilor contractuali ai cooperării. Acordul-cadru de parteneriat financiar precizează formele cooperării financiare și include obligația de a stabili, în acordurile specifice semnate în temeiul acordului-cadru de parteneriat financiar, modalitățile de monitorizare a realizării obiectivelor specifice. Respectivele acorduri indică, de asemenea, pe baza rezultatelor unei evaluări ex ante, măsura în care Comisia se poate baza pe sistemele și procedurile, inclusiv procedurile de audit, ale persoanelor sau entităților care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau ale beneficiarilor.

(3)   Pentru a optimiza costurile și beneficiile auditurilor și pentru a facilita coordonarea, se pot încheia acorduri de audit sau de verificare cu persoanele și entitățile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Aceste acorduri nu aduc atingere dispozițiilor articolelor 127 și 129.

(4)   În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin granturi specifice:

(a)

în plus față de alineatul (2), în acordul-cadru de parteneriat financiar se precizează:

(i)

natura acțiunilor sau a programelor de lucru preconizate;

(ii)

procedura de acordare a granturilor specifice, în conformitate cu principiile și normele procedurale din titlul VIII;

(b)

acordul-cadru de parteneriat financiar și acordul de grant specific în ansamblul lor respectă cerințele de la articolul 201;

(c)

durata parteneriatului-cadru financiar nu poate depăși patru ani, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător, care se precizează clar în raportul anual de activitate menționat la articolul 74 alineatul (9);

(d)

parteneriatul-cadru financiar se pune în aplicare în conformitate cu principiile transparenței și egalității de tratament al solicitanților;

(e)

parteneriatul-cadru financiar se tratează ca un grant în ceea ce privește programarea, publicarea ex ante și atribuirea;

(f)

granturile specifice bazate pe un astfel de parteneriat-cadru financiar intră sub incidența procedurilor de publicare ex post prevăzute la articolul 38.

(5)   Un acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice poate prevedea recurgerea la sistemele și procedurile beneficiarului în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol în cazul în care sistemele și procedurile au fost evaluate în conformitate cu articolul 154 alineatele (2), (3) și (4). Într-un astfel de caz, articolul 196 alineatul (1) litera (d) nu se aplică. În cazul în care procedurile beneficiarului de acordare de finanțări terților, menționate la articolul 154 alineatul (4) primul paragraf litera (d), au obținut o evaluare pozitivă din partea Comisiei, articolele 204 și 205 nu se aplică.

(6)   În cazul unui acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice, verificarea capacității financiare și operaționale menționate la articolul 198 se efectuează înainte de semnarea acordului-cadru de parteneriat financiar. Comisia poate recurge la o verificare echivalentă a capacității financiare și operaționale, efectuată de alți donatori.

(7)   În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin acorduri de contribuție, acordul-cadru de parteneriat financiar și acordul de contribuție în ansamblul lor respectă articolul 129 și articolul 155 alineatul (6).

Articolul 131

Suspendare, reziliere și reducere

(1)   Dacă o procedură de atribuire a fost viciată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent suspendă procedura și poate lua orice măsuri necesare, inclusiv anularea procedurii. Ordonatorul de credite competent informează imediat OLAF cu privire la cazurile de fraudă suspectate.

(2)   În cazul în care, după atribuire, procedura de atribuire se dovedește a fi fost afectată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent:

(a)

poate refuza să își asume angajamentul juridic sau poate anula acordarea unui premiu;

(b)

poate suspenda plățile;

(c)

poate suspenda punerea în aplicare a angajamentului juridic;

(d)

dacă este cazul, poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privința unuia sau a mai multor destinatari.

(3)   Ordonatorul de credite competent poate suspenda plățile sau punerea în aplicare a angajamentului juridic în cazul în care:

(a)

punerea în aplicare a angajamentului juridic se dovedește a fi fost afectată de nereguli, fraude sau încălcări ale obligațiilor;

(b)

este necesar să se verifice dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligațiilor au avut loc efectiv;

(c)

neregulile, fraudele sau încălcările obligațiilor pun sub semnul întrebării fiabilitatea sau eficacitatea sistemelor de control intern ale unei persoane sau entități care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente.

Dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligațiilor menționate la primul paragraf litera (b) nu se confirmă, punerea în aplicare sau plățile se reiau cât mai curând posibil.

Ordonatorul de credite competent poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privința unuia sau mai multor destinatari în cazurile menționate la primul paragraf literele (a) și (c).

(4)   În plus față de măsurile menționate la alineatul (2) sau (3), ordonatorul de credite competent poate reduce grantul, premiul, contribuția prevăzută în acordul de contribuție sau prețul datorat prevăzut într-un contract proporțional cu gravitatea neregulilor, a fraudelor sau a încălcărilor obligațiilor, inclusiv în cazul în care activitățile în cauză nu au fost efectuate sau au fost efectuate necorespunzător, parțial sau cu întârziere.

În cazul finanțării menționate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a), ordonatorul de credite competent poate reduce contribuția în mod proporțional în cazul în care rezultatele sunt necorespunzătoare, parțiale sau obținute cu întârziere ori în cazul în care condițiile nu au fost îndeplinite.

(5)   Literele (b), (c) și (d) de la alineatul (2) și alineatul (3) nu se aplică în cazul candidaților din cadrul unui concurs cu premii.

Articolul 132

Păstrarea evidențelor

(1)   Destinatarii păstrează evidențele și documentele justificative, inclusiv datele statistice și alte înregistrări referitoare la finanțare, precum și evidențele și documentele în format electronic, timp de cinci ani de la data plății soldului sau, în absența unei astfel de plăți, de la data efectuării operațiunii. Această perioadă este de trei ani în cazul în care valoarea finanțării este mai mică sau egală cu 60 000 EUR.

(2)   Evidențele și documentele referitoare la audituri, căi de atac, litigii sau reclamații referitoare la angajamente juridice sau referitoare la investigații ale OLAF se păstrează până în momentul încheierii acestor audituri, căi de atac, litigii, reclamații sau investigații. În cazul evidențelor și al documentelor referitoare la investigațiile OLAF, obligația de păstrare se aplică de îndată ce respectivele investigații au fost notificate destinatarului.

(3)   Evidențele și documentele se păstrează fie sub formă de originale sau copii legalizate conforme cu originalele, fie pe suporturi de date acceptate în mod uzual, inclusiv versiuni electronice ale documentelor originale sau documente existente numai în versiune electronică. Acolo unde există versiuni electronice, dacă astfel de documente îndeplinesc cerințele juridice aplicabile pentru a fi considerate echivalente cu originalele și pentru a fi utilizate în cadrul unui audit, originalele nu sunt necesare.

Articolul 133

Procedura contradictorie și căi de atac

(1)   Înainte de a adopta orice măsură care prejudiciază drepturile unui participant sau ale unui destinatar, ordonatorul de credite competent se asigură că participantului sau destinatarului i s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații.

(2)   În cazul în care o măsură adoptată de un ordonator de credite prejudiciază drepturile unui participant sau ale unui destinatar, actul în care este stabilită măsura precizează căile de atac administrative și/sau judiciare care pot fi utilizate pentru a o contesta.

Articolul 134

Subvențiile pentru dobândă și subvențiile pentru comisioanele de garantare

(1)   Subvențiile pentru dobândă și subvențiile pentru comisioanele de garantare se furnizează în conformitate cu titlul X atunci când sunt combinate cu instrumente financiare în cadrul unei măsuri unice.

(2)   În cazul în care nu sunt combinate cu instrumente financiare în cadrul unei măsuri unice, subvențiile pentru dobândă și subvențiile pentru comisioanele de garantare se pot furniza în conformitate cu titlul VI sau VIII.

Secțiunea 2

Sistemul de detectare timpurie și de excludere

Articolul 135

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin detectarea riscurilor, excluderea și impunerea de sancțiuni financiare

(1)   Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia instituie și aplică un sistem de detectare timpurie și de excludere.

Scopul unui astfel de sistem este de a facilita:

(a)

detectarea timpurie a persoanelor sau a entităților menționate la alineatul (2) care prezintă un risc pentru interesele financiare ale Uniunii;

(b)

excluderea persoanelor sau a entităților menționate la alineatul (2) care se află în una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1);

(c)

impunerea unei sancțiuni financiare unui destinatar în temeiul articolului 138.

(2)   Sistemul de detectare timpurie și de excludere se aplică:

(a)

participanților și destinatarilor;

(b)

entităților pe a căror capacitate intenționează să se bazeze candidatul sau ofertantul ori subcontractanților unui contractant;

(c)

oricărei persoane sau entități care primește fonduri ale Uniunii, în cazul în care bugetul se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) și al articolului 154 alineatul (4), pe baza informațiilor notificate în conformitate cu articolul 155 alineatul (6);

(d)

oricărei persoane sau entități care primește fonduri ale Uniunii în cadrul instrumentelor financiare puse în aplicare în mod excepțional în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(e)

participanților sau destinatarilor cu privire la care entitățile care execută bugetul în conformitate cu articolul 63 au furnizat informații, astfel cum sunt transmise de statele membre în conformitate cu normele sectoriale, în conformitate cu articolul 142 alineatul (2) litera (d);

(f)

sponsorilor menționați la articolul 26.

(3)   Decizia de înregistrare a informațiilor privind detectarea timpurie a riscurilor, astfel cum este menționată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) de la prezentul articol, de excludere a persoanelor sau entităților menționate la alineatul (2) și/sau de impunere a unei sancțiuni financiare împotriva unui destinatar este luată de către ordonatorul de credite competent. Informațiile referitoare la astfel de decizii se înregistrează în baza de date menționată la articolul 142 alineatul (1). În cazul în care astfel de decizii sunt adoptate în temeiul articolului 136 alineatul (4), informațiile înregistrate în baza de date includ informațiile privind persoanele menționate la alineatul menționat.

(4)   Decizia de excludere a persoanelor sau entităților menționate la alineatul (2) de la prezentul articol sau de impunere a unor sancțiuni financiare împotriva unui destinatar se întemeiază pe o hotărâre definitivă sau, în situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1), pe o decizie administrativă definitivă sau pe o încadrare juridică preliminară a comitetului menționat la articolul 143 în situațiile menționate la articolul 136 alineatul (2), pentru a asigura o evaluare centralizată a situațiilor respective. În cazurile menționate la articolul 141 alineatul (1), ordonatorul de credite competent respinge participantul de la o anumită procedură de atribuire.

Fără a aduce atingere articolului 136 alineatul (5), ordonatorul de credite competent poate lua o decizie de a exclude un participant sau destinatar și/sau de a impune o sancțiune financiară împotriva unui destinatar și o decizie de publicare a informațiilor aferente, pe baza unei încadrări preliminare astfel cum este menționată la articolul 136 alineatul (2), doar după ce a obținut recomandarea comitetului menționat la articolul 143.

Articolul 136

Criterii de excludere și decizii privind excluderea

(1)   Ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menționată la articolul 135 alineatul (2) de la participarea la procedurile de atribuire reglementate de prezentul regulament sau de la selectarea pentru execuția de fonduri ale Uniunii atunci când persoana sau entitatea respectivă se află în una sau mai multe din următoarele situații de excludere:

(a)

persoana sau entitatea este în stare de faliment, în situație de insolvență sau de lichidare, activele sale sunt administrate de un lichidator sau de o instanță, se află în stare de concordat preventiv, de suspendare a activității sau în orice altă situație similară care rezultă în urma unei proceduri similare prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern;

(b)

printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea și-a încălcat obligațiile privind plata impozitelor sau a contribuțiilor la asigurările sociale prevăzute în legislația aplicabilă;

(c)

printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea se face vinovată de abatere profesională gravă deoarece a încălcat actele cu putere de lege și normele administrative sau standardele etice aplicabile sectorului profesional din care face parte persoana sau entitatea ori deoarece se face vinovată de o conduită abuzivă care îi afectează credibilitatea profesională, atunci când o astfel de conduită trădează o intenție frauduloasă sau o neglijență gravă, inclusiv, în special, oricare dintre următoarele:

(i)

falsificarea cu intenția de a frauda sau din neglijență a informațiilor necesare pentru verificarea absenței motivelor de excludere sau a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate ori de selecție sau în executarea unui angajament juridic;

(ii)

încheierea unui acord cu alte persoane sau entități în vederea denaturării concurenței;

(iii)

încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;

(iv)

tentativa de a influența procesul decizional al ordonatorului de credite competent în cursul procedurii de atribuire;

(v)

tentativa de a obține informații confidențiale care i-ar putea conferi avantaje necuvenite în cadrul procedurii de atribuire;

(d)

printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea se face vinovată de oricare dintre următoarele:

(i)

fraudă, în sensul articolului 3 din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (44) și al articolului 1 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, redactată în baza Actului Consiliului din 26 iulie 1995 (45);

(ii)

corupție, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1371, sau corupție activă, în sensul articolului 3 din Convenția privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene, elaborată în temeiul Actului Consiliului din 26 mai 1997 (46), sau acte menționate la articolul 2 alineatul (1) din Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului (47), sau corupție, astfel cum este definită în alte legi aplicabile;

(iii)

comportament legat de o organizație criminală, astfel cum este menționat la articolul 2 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (48);

(iv)

spălare de bani sau finanțarea terorismului în sensul articolului 1 alineatele (3), (4) și (5) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (49);

(v)

infracțiuni teroriste sau infracțiuni în legătură cu activitățile teroriste, astfel cum sunt definite la articolele 1 și 3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului (50), sau de instigare, complicitate sau tentativă de a săvârși astfel de infracțiuni, în sensul articolului 4 din respectiva decizie;

(vi)

exploatarea prin muncă a copiilor sau alte infracțiuni privind traficul de persoane, astfel cum sunt menționate la articolul 2 din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (51);

(e)

s-au constatat deficiențe semnificative în ceea ce privește respectarea de către persoana sau entitatea în cauză a principalelor obligații de executare a unui angajament juridic finanțat din buget, fapt care:

(i)

a dus la rezilierea anticipată a unui angajament juridic;

(ii)

a dus la aplicarea de clauze penale sau alte sancțiuni contractuale; sau

(iii)

a fost descoperit de un ordonator de credite, de OLAF sau de Curtea de Conturi în urma unor verificări, audituri sau investigații;

(f)

printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea a comis o abatere în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (52);

(g)

printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea a creat o entitate într-o altă jurisdicție cu intenția de a se sustrage obligațiilor fiscale, sociale sau oricăror alte obligații legale în jurisdicția în care aceasta își are sediul social, sediul central sau locul principal de desfășurare a activității;

(h)

printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că a fost creată o entitate cu intenția menționată la litera (g).

(2)   În absența unei hotărâri judecătorești definitive sau, după caz, a unei decizii administrative definitive în cazurile menționate la alineatul (1) literele (c), (d), (f), (g) și (h) de la prezentul articol ori în cazul menționat la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menționată la articolul 135 alineatul (2) pe baza unei încadrări juridice preliminare a unei conduite astfel cum este menționată la literele respective, ținând cont de faptele stabilite sau de alte constatări incluse în recomandarea comitetului menționat la articolul 143.

Încadrarea preliminară menționată la primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere evaluării conduitei respectivei persoane sau entități menționate la articolul 135 alineatul (2) de către autoritățile competente ale statelor membre în temeiul dreptului intern. Ordonatorul de credite competent își revizuiește fără întârziere decizia de a exclude persoana sau entitatea menționată la articolul 135 alineatul (2) și/sau de a impune o sancțiune financiară unui destinatar în urma notificării unei hotărâri judecătorești definitive sau a unei decizii administrative definitive. În cazurile în care hotărârea judecătorească definitivă sau decizia administrativă definitivă nu stabilește durata excluderii, ordonatorul de credite competent stabilește durata respectivă pe baza faptelor stabilite și a constatărilor și ținând cont de recomandarea comitetului menționat la articolul 143.

În cazul în care, printr-o astfel de hotărâre judecătorească definitivă sau decizie administrativă definitivă, se stabilește că persoana sau entitatea menționată la articolul 135 alineatul (2) nu este vinovată de conduita care face obiectul încadrării juridice preliminare pe baza căreia respectiva persoană sau entitate a fost exclusă, ordonatorul de credite competent pune capăt fără întârziere excluderii respective și/sau rambursează, după caz, cuantumul aferent oricărei sancțiuni financiare impuse.

Printre faptele și constatările menționate la primul paragraf se numără mai ales:

(a)

faptele stabilite în cadrul auditurilor sau al investigațiilor efectuate de EPPO, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, de Curtea de Conturi, de OLAF sau de un auditor intern sau al oricăror alte verificări, audituri sau controale efectuate sub responsabilitatea ordonatorului de credite;

(b)

deciziile administrative care nu sunt definitive și care pot include măsuri disciplinare luate de organismul de supraveghere competent responsabil de verificarea aplicării standardelor de etică profesională;

(c)

faptele menționate în deciziile luate de persoanele și entitățile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c);

(d)

informațiile transmise în conformitate cu articolul 142 alineatul (2) litera (d) de entități care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (b);

(e)

deciziile Comisiei privind încălcarea dreptului Uniunii în materie de concurență sau ale unei autorități naționale competente privind încălcarea dreptului Uniunii sau a celui intern în materie de concurență.

(3)   Deciziile ordonatorului de credite competent luate în temeiul articolelor 135-142 sau, după caz, recomandările comitetului menționat la articolul 143 se adoptă cu respectarea principiului proporționalității, luând în considerare în special:

(a)

gravitatea situației, inclusiv impactul asupra intereselor financiare și a imaginii Uniunii;

(b)

intervalul de timp scurs de la conduita relevantă;

(c)

durata conduitei și caracterul său repetitiv;

(d)

dacă conduita fost premeditată sau gradul de neglijență arătat;

(e)

în cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), dacă este vizat un cuantum limitat;

(f)

orice alte circumstanțe atenuante, precum:

(i)

măsura în care persoana sau entitatea menționată la articolul 135 alineatul (2) colaborează cu autoritatea competentă relevantă și contribuția persoanei sau entității respective la investigație recunoscută de ordonatorul de credite competent; sau

(ii)

informarea cu privire la situația de excludere prin intermediul unei declarații astfel cum se menționează la articolul 137 alineatul (1).

(4)   Ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menționată la articolul 135 alineatul (2) în cazul în care:

(a)

o persoană fizică sau juridică care este membră a organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al persoanei sau entității menționate la articolul 135 alineatul (2) ori care are putere de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce privește respectiva persoană sau entitate se află într-una sau în mai multe dintre situațiile menționate la alineatul (1) literele (c)-(h) de la prezentul articol;

(b)

o persoană fizică sau juridică care își asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile persoanei sau ale entității menționate la articolul 135 alineatul (2) se află într-una sau în mai multe dintre situațiile menționate la alineatul (1) litera (a) sau (b) de la prezentul articol;

(c)

o persoană fizică care este esențială pentru atribuire sau pentru executarea angajamentului juridic se află într-una sau în mai multe dintre situațiile menționate la alineatul (1) literele (c)-(h).

(5)   În cazurile menționate la prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite competent poate exclude provizoriu o persoană sau o entitate menționată la articolul 135 alineatul (2), fără recomandarea prealabilă a comitetului menționat la articolul 143, atunci când participarea persoanei sau entității în cauză la o procedură de atribuire sau selectarea sa pentru execuția unor fonduri ale Uniunii ar constitui o amenințare gravă și iminentă la adresa intereselor financiare ale Uniunii. În aceste cazuri, ordonatorul de credite competent sesizează imediat comitetul menționat la articolul 143 și ia o decizie definitivă în termen de 14 zile de la primirea recomandării comitetului.

(6)   Ordonatorul de credite competent, ținând cont, după caz, de recomandarea comitetului menționat la articolul 143, nu exclude o persoană sau o entitate menționată la articolul 135 alineatul (2) de la participarea la o procedură de atribuire sau de la selectarea pentru execuția unor fonduri ale Uniunii în cazul în care:

(a)

persoana sau entitatea a luat măsurile de remediere astfel cum se menționează la alineatul (7) de la prezentul articol într-o măsură suficientă pentru a-i demonstra fiabilitatea. Prezenta dispoziție nu se aplică în cazul menționat la prezentul articol alineatul (1) litera (d);

(b)

este indispensabil să se asigure continuitatea serviciului, pe o perioadă limitată, până în momentul luării măsurilor de remediere specificate la alineatul (7) de la prezentul articol;

(c)

o astfel de excludere ar fi disproporționată având în vedere criteriile menționate la prezentul articol alineatul (3).

În plus, alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol nu se aplică în cazul achiziției de produse în condiții deosebit de avantajoase fie de la un furnizor care și-a încetat definitiv activitatea comercială, fie de la lichidatori în cadrul unei proceduri de insolvență, al unui concordat preventiv sau al unei proceduri similare prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern.

În cazurile de neexcludere menționate la prezentul alineat primul și al doilea paragraf, ordonatorul de credite competent precizează motivele pentru care nu a exclus persoana sau entitatea menționată la articolul 135 alineatul (2) și comunică aceste motive comitetului menționat la articolul 143.

(7)   Măsurile de remediere menționate la alineatul (6) primul paragraf litera (a) includ în special:

(a)

măsuri care urmăresc identificarea originii situațiilor care au dus la excludere și măsuri concrete tehnice, organizatorice și de personal din domeniul de activitate relevant al persoanei sau al entității menționate la articolul 135 alineatul (2), adecvate pentru corectarea conduitei și pentru prevenirea repetării acesteia;

(b)

dovada că persoana sau entitatea menționată la articolul 135 alineatul (2) a luat măsuri de compensare sau de despăgubire pentru prejudiciul adus intereselor financiare ale Uniunii prin faptele care au dus la situația de excludere;

(c)

dovada că persoana sau entitatea menționată la articolul 135 alineatul (2) a plătit sau a asigurat plata oricărei amenzi impuse de autoritatea competentă sau a oricăror taxe ori contribuții la asigurările sociale menționate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol.

(8)   Ordonatorul de credite competent, ținând cont, după caz, de recomandarea revizuită a comitetului menționat la articolul 143, își revizuiește fără întârziere decizia de a exclude o persoană sau o entitate menționată la articolul 135 alineatul (2) din oficiu sau la cererea persoanei ori a entității respective, dacă aceasta din urmă a luat măsuri de remediere suficiente pentru a-și demonstra fiabilitatea sau dacă a furnizat elemente noi care demonstrează că situația de excludere menționată la alineatul (1) de la prezentul articol nu mai există.

(9)   În cazul menționat la articolul 135 alineatul (2) litera (b), ordonatorul de credite competent solicită ca acel candidat sau ofertant să înlocuiască o entitate sau un subcontractant pe ale cărui capacități intenționează să se bazeze și care se află într-o situație de excludere menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 137

Declarația și dovada privind inexistența unei situații de excludere

(1)   Participanții declară dacă se află într-una dintre situațiile menționate la articolul 136 alineatul (1) și la articolul 141 alineatul (1) și, după caz, dacă au luat măsurile de remediere menționate la articolul 136 alineatul (6) primul paragraf litera (a).

Participanții declară, de asemenea, dacă următoarele persoane sau entități se află într-una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(h):

(a)

persoanele fizice sau juridice care sunt membre ale organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al participantului sau care dețin competențe de reprezentare, de decizie ori de control în ceea ce privește participantul respectiv;

(b)

beneficiarii reali ai participantului, astfel cum sunt definiți la articolul 3 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/849.

Participantul sau destinatarul informează fără întârziere ordonatorul de credite competent cu privire la orice schimbări în privința situațiilor declarate.

După caz, candidatul sau ofertantul furnizează aceleași declarații care sunt menționate la primul și al doilea paragraf semnate de subcontractant sau de orice altă entitate pe a cărei capacitate intenționează să se bazeze, după caz.

Ordonatorul de credite competent nu solicită declarațiile menționate la primul și al doilea paragraf dacă astfel de declarații au fost deja prezentate în scopul unei alte proceduri de atribuire, cu condiția ca situația să nu se fi schimbat și să nu fi trecut mai mult de un an de la data emiterii declarațiilor.

Ordonatorul de credite competent poate renunța la cerințele prevăzute la primul și al doilea paragraf în cazul contractelor cu valoare foarte mică, valoare care nu o depășește pe cea menționată la punctul 14.4 din anexa I.

(2)   Ori de câte ori se solicită de către ordonatorul de credite competent și în cazul în care acest lucru este necesar pentru a se asigura desfășurarea corespunzătoare a procedurii, participantul, subcontractantul sau entitatea pe a cărei capacitate intenționează să se bazeze candidatul sau ofertantul furnizează:

(a)

dovezi adecvate că nu se află într-una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1);

(b)

informații privind persoanele fizice sau juridice care sunt membre ale organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al participantului sau care dețin competențe de reprezentare, de decizie ori de control în ceea ce privește participantul respectiv, inclusiv privind persoanele și entitățile care fac parte din structura de proprietate sau de control și beneficiarii reali, și dovezi adecvate că niciuna dintre persoanele respective nu se află într-una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(f);

(c)

dovezi adecvate că persoanele fizice sau juridice care își asumă răspunderea nelimitată pentru datoriile participantului respectiv nu se află într-o situație de excludere menționată la articolul 136 alineatul (1) litera (a) sau (b).

(3)   Dacă este cazul și în conformitate cu dreptul intern, ordonatorul de credite competent poate accepta, ca dovadă adecvată a faptului că un participant sau o entitate menționată la alineatul (2) nu se află în niciuna dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (f), (g) și (h), un extras recent din cazierul judiciar sau, în absența acestuia, un document echivalent eliberat recent de către o autoritate judiciară sau administrativă din țara în care își are sediul principal, din care să rezulte îndeplinirea cerințelor în cauză.

Ordonatorul de credite competent poate accepta, ca dovadă adecvată a faptului că un participant sau o entitate menționată la alineatul (2) nu se află în una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) și (b), un certificat emis recent de autoritatea competentă din țara în care își are sediul principal. În cazul în care în țara în care își are sediul principal nu se eliberează asemenea tipuri de certificate, participantul poate furniza o declarație sub jurământ făcută în fața unei autorități judiciare sau a unui notar ori, în lipsa acesteia, o declarație solemnă făcută în fața unei autorități administrative sau a unui organism profesional calificat din țara în care își are sediul principal.

(4)   Ordonatorul de credite competent renunță la obligația ca un participant sau o entitate menționată la alineatul (2) să prezinte documentele justificative menționate la alineatele (2) și (3):

(a)

dacă poate accesa aceste dovezi gratuit într-o bază de date națională;

(b)

dacă aceste dovezi i-au fost deja prezentate în scopul unei alte proceduri, cu condiția ca documentele prezentate să fie încă valabile și să nu fi trecut mai mult de un an de la data eliberării lor;

(c)

dacă recunoaște că există o imposibilitate materială de a furniza astfel de dovezi.

(5)   Alineatele (1)-(4) de la prezentul articol nu se aplică persoanelor și entităților care execută fonduri ale Uniunii în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) și nici organelor Uniunii menționate la articolele 70 și 71.

În cazul instrumentelor financiare și în absența unor norme și proceduri pe deplin echivalente cu cele menționate la articolul 154 alineatul (4) primul paragraf litera (d), destinatarii finali și intermediarii furnizează persoanei sau entității care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) o declarație semnată pe propria răspundere prin care confirmă că nu se află în niciuna dintre situațiile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-(d), (g) și (h) sau la articolul 141 alineatul (1) primul paragraf literele (b) și (c) ori într-o situație considerată echivalentă în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 154 alineatul (4).

În cazul în care, în mod excepțional, instrumentele financiare se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a), destinatarii finali furnizează intermediarilor financiari o declarație pe proprie răspundere semnată prin care confirmă că nu se află în niciuna dintre situațiile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-(d), (g) și (h) sau la articolul 141 alineatul (1) primul paragraf literele (b) și (c).

Articolul 138

Sancțiuni financiare

(1)   Pentru a asigura un efect disuasiv, ținând cont, după caz, de recomandarea comitetului menționat la articolul 143, ordonatorul de credite competent poate impune o sancțiune financiară unui destinatar care și-a asumat un angajament juridic și care se află într-o situație de excludere menționată la articolul 136 alineatul (1) litera (c), (d), (e) sau (f).

În ceea ce privește situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(f), sancțiunea financiară poate fi impusă ca alternativă la o decizie de excludere a unui destinatar, atunci când această excludere ar fi disproporționată pe baza criteriilor menționate la articolul 136 alineatul (3).

În ceea ce privește situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (c), (d) și (e), sancțiunea financiară poate fi impusă în plus față de o excludere, atunci când acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, din cauza conduitei sistematice și recurente adoptate de destinatar cu intenția de a obține în mod necuvenit fonduri ale Uniunii.

În pofida primului, celui de al doilea și celui de al treilea paragraf de la prezentul alineat, nu se impun sancțiuni financiare beneficiarilor care, în conformitate cu articolul 137, divulgă faptul că se află într-o situație de excludere.

(2)   Cuantumul sancțiunii financiare nu depășește 10 % din valoarea totală a angajamentului juridic. În cazul unui acord de grant semnat cu mai mulți beneficiari, sancțiunea financiară nu depășește 10 % din cuantumul grantului la care are dreptul beneficiarul în cauză în conformitate cu acordul de grant.

Articolul 139

Durata excluderii și termenul de prescripție

(1)   Durata excluderii nu depășește:

(a)

durata, dacă există, stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă sau prin decizia administrativă definitivă a unui stat membru;

(b)

în absența unei hotărâri definitive sau a unei decizii administrative definitive:

(i)

cinci ani, pentru cazurile menționate la articolul 136 alineatul (1) litera (d);

(ii)

trei ani, pentru cazurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (c) și (e)-(h).

O persoană sau o entitate menționată la articolul 135 alineatul (2) este exclusă atât timp cât se află într-una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) și (b).

(2)   Termenul de prescripție pentru excluderea și/sau impunerea de sancțiuni financiare unei persoane sau entități menționate la articolul 135 alineatul (2) este de cinci ani, calculat începând cu oricare dintre următoarele date:

(a)

data conduitei care a dus la excludere sau, în cazul actelor continue sau repetate, data la care conduita ia sfârșit, în cazurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (b)-(e), (g) și (h);

(b)

data la care se pronunță hotărârea judecătorească definitivă a unei instanțe naționale sau decizia administrativă definitivă în cazurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (b), (c), (d), (g) și (h).

Termenul de prescripție este întrerupt de un act al unei autorități naționale, al Comisiei, al OLAF, al EPPO în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, al comitetului menționat la articolul 143 din prezentul regulament sau al oricărei entități implicate în execuția bugetară, dacă acest act este notificat persoanei sau entității menționate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament și se referă la investigații sau proceduri judiciare. Un nou termen de prescripție începe să curgă din ziua următoare întreruperii.

În sensul articolului 136 alineatul (1) litera (f) din prezentul regulament, pentru excluderea unei persoane sau entități menționate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament și/sau impunerea de sancțiuni financiare unui destinatar, se aplică termenul de prescripție prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.

În cazul în care conduita unei persoane sau entități menționate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament în cauză corespunde mai multor motive enumerate la articolul 136 alineatul (1) din prezentul regulament, se aplică termenul de prescripție aplicabil motivului celui mai grav.

Articolul 140

Publicarea de informații referitoare la excludere și la sancțiunile financiare

(1)   Pentru a spori, atunci când este necesar, efectul disuasiv al excluderii și/sau al sancțiunii financiare, sub rezerva unei decizii a ordonatorului de credite competent, Comisia publică pe site-ul său următoarele informații referitoare la excludere și, după caz, la sancțiunea financiară în cazurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(h):

(a)

numele persoanei sau al entității în cauză, menționate la articolul 135 alineatul (2);

(b)

situația de excludere;

(c)

durata excluderii și/sau cuantumul sancțiunii financiare.

Dacă decizia privind excluderea și/sau sancțiunea financiară a fost luată pe baza încadrării preliminare menționate la articolul 136 alineatul (2), se precizează că nu există nicio hotărâre judecătorească definitivă sau, după caz, nicio decizie administrativă definitivă în acest sens. În astfel de cazuri, se publică fără întârziere informații privind eventualele căi de atac, stadiul și rezultatul acestora, precum și privind orice decizie revizuită a ordonatorului de credite competent. În cazul în care s-a impus o sancțiune financiară, se precizează, de asemenea, dacă aceasta a fost plătită.

Decizia de publicare a informațiilor se ia de către ordonatorul de credite competent în urma fie a hotărârii judecătorești definitive relevante, fie, dacă este cazul, a deciziei administrative definitive sau în urma recomandării comitetului menționat la articolul 143, după caz. Decizia respectivă produce efecte la trei luni după ce a fost notificată persoanei sau entității în cauză menționate la articolul 135 alineatul (2).

Informațiile publicate se șterg imediat ce excluderea a încetat. În cazul unei sancțiuni financiare, informațiile se șterg după șase luni de la plata sumei respective.

În cazul datelor cu caracter personal, ordonatorul de credite competent informează, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, persoana sau entitatea în cauză menționată la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament cu privire la drepturile care îi revin în temeiul normelor aplicabile privind protecția datelor și cu privire la procedurile disponibile pentru exercitarea acestor drepturi.

(2)   Informațiile menționate la prezentul articol alineatul (1) nu se publică în niciuna dintre următoarele situații:

(a)

în cazul în care este necesar să se păstreze confidențialitatea unei investigații sau a unei proceduri judiciare naționale;

(b)

în cazul în care publicarea ar aduce prejudicii disproporționate persoanei sau entității în cauză menționate la articolul 135 alineatul (2) sau ar fi disproporționată în alt mod, având în vedere criteriile de proporționalitate stabilite la articolul 136 alineatul (3) și ținând cont de cuantumul sancțiunii financiare;

(c)

în cazul în care persoana în cauză este o persoană fizică, cu excepția cazului în care publicarea datelor cu caracter personal este justificată de circumstanțe excepționale, printre altele, de gravitatea conduitei sau de impactul acesteia asupra intereselor financiare ale Uniunii. În astfel de cazuri, decizia de publicare a informațiilor ține cont în mod corespunzător de dreptul la viață privată și de alte drepturi prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 141

Respingerea de la o procedură de atribuire

(1)   Ordonatorul de credite competent respinge de la o procedură de atribuire un participant care:

(a)

se află într-o situație de excludere stabilită în conformitate cu articolul 136;

(b)

a falsificat informațiile solicitate drept condiție pentru participarea la procedură sau nu a furnizat respectivele informații;

(c)

a fost implicat anterior în pregătirea documentelor utilizate în cadrul procedurii de atribuire, în cazul în care acest lucru presupune o încălcare a principiului egalității de tratament, inclusiv o denaturare a concurenței, care nu poate fi remediată în alt mod.

Ordonatorul de credite competent comunică celorlalți participanți la procedura de atribuire informațiile relevante care au fost transmise în contextul participării persoanei în cauză la pregătirea procedurii de atribuire sau care au rezultat în urma implicării sale în acest proces, astfel cum se menționează la litera (c) de la primul paragraf. Înainte de orice astfel de respingere, participantului i se oferă posibilitatea de a demonstra că implicarea sa în pregătirea procedurii de atribuire nu încalcă principiul egalității de tratament.

(2)   Se aplică articolul 133 alineatul (1), cu excepția cazului în care respingerea este justificată în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) de la prezentul articol printr-o decizie privind excluderea luată cu privire la participant, după examinarea observațiilor sale.

Articolul 142

Sistemul de detectare timpurie și de excludere

(1)   Informațiile transmise în cadrul sistemului de detectare timpurie și de excludere menționat la articolul 135 se centralizează într-o bază de date instituită de Comisie (denumită în continuare „baza de date”) și se gestionează în conformitate cu dreptul la viață privată și cu alte drepturi prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Informațiile privind cazurile de detectare timpurie, excludere și/sau sancțiuni financiare se introduc în baza de date de către ordonatorul de credite competent, după notificarea persoanei sau a entității în cauză menționate la articolul 135 alineatul (2). O astfel de notificare poate fi amânată în circumstanțe excepționale în cazul în care există motive legitime convingătoare pentru care ar trebui păstrată confidențialitatea unei investigații sau a unor proceduri judiciare naționale, până în momentul în care respectivele motive legitime de păstrare a confidențialității încetează să existe.

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, Comisia informează, la cerere, persoana sau entitatea care intră sub incidența sistemului de detectare timpurie și de excludere menționată la articolul 135 alineatul (2) cu privire la datele stocate în baza de date care privesc respectiva persoană sau entitate.

Informațiile incluse în baza de date se actualizează, după caz, în urma unei rectificări, eliminări sau a oricărei modificări a datelor. Informațiile se publică numai în conformitate cu articolul 140.

(2)   Sistemul de detectare timpurie și de excludere se bazează pe fapte și constatări, astfel cum sunt menționate la articolul 136 alineatul (2) al patrulea paragraf și pe transmiterea informațiilor către Comisie, în special de către:

(a)

EPPO, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, sau de către OLAF, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, în cazul în care o investigație în curs sau finalizată a Oficiului, arată că ar putea fi oportun să se întreprindă măsuri sau acțiuni asigurătorii pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, ținând cont în mod corespunzător de respectarea drepturilor procedurale și fundamentale și de protecția denunțătorilor;

(b)

un ordonator de credite al Comisiei, al unui oficiu european instituit de Comisie sau al unei agenții executive;

(c)

o instituție a Uniunii, un oficiu european, o agenție, altele decât cele menționate la prezentul alineat litera (b), sau un organism sau o persoană căreia i s-a încredințat punerea în aplicare a unor acțiuni PESC;

(d)

entități care execută bugetul în conformitate cu articolul 63, în cazurile în care se detectează fraude și/sau nereguli și se iau măsuri subsecvente, atunci când normele sectoriale impun transmiterea informațiilor;

(e)

persoane sau entități care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c), în cazurile în care se detectează fraude și/sau nereguli și se iau măsuri subsecvente.

(3)   Cu excepția cazurilor în care informațiile urmează să fie transmise în conformitate cu normele sectoriale, informațiile care urmează să fie transmise în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol includ:

(a)

identificarea entității sau a persoanei în cauză;

(b)

o sinteză a riscurilor detectate sau a faptelor în cauză;

(c)

informații care ar putea fi de ajutor ordonatorului de credite în contextul verificării menționate la alineatul (4) de la prezentul articol sau al luării unei decizii de excludere menționate la articolul 136 alineatul (1) sau (2) ori a unei decizii de impunere a unei sancțiuni financiare menționate la articolul 138;

(d)

după caz, informații privind orice măsură specială necesară pentru asigurarea confidențialității informațiilor transmise, inclusiv măsuri de salvgardare a dovezilor pentru protejarea investigației sau a procedurilor judiciare naționale.

(4)   Comisia transmite fără întârziere informațiile menționate la alineatul (3) ordonatorilor proprii de credite și celor ai agențiilor sale executive, tuturor celorlalte instituții ale Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene și agenții, prin intermediul bazei de date menționate la alineatul (1), pentru a le permite să efectueze verificarea necesară cu privire la procedurile lor de atribuire în curs și la angajamentele lor juridice existente.

La efectuarea respectivei verificări, ordonatorul de credite competent își exercită competențele prevăzute la articolul 74 și nu încalcă clauzele și condițiile prevăzute în procedura de atribuire și în angajamentele juridice.

Perioada de păstrare a informațiilor legate de detectarea timpurie care au fost transmise în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol nu depășește un an. Dacă, în perioada menționată, ordonatorul de credite competent solicită comitetului să emită o recomandare într-un caz de excludere sau de impunere a unor sancțiuni financiare, perioada de păstrare se poate prelungi până în momentul în care ordonatorul de credite competent ia o decizie.

(5)   Comisia acordă tuturor persoanelor și entităților care implicate în execuția bugetară în conformitate cu articolul 62 acces la informațiile privind deciziile de excludere în temeiul articolului 136 pentru a le permite să verifice dacă există o excludere în sistem, cu scopul de a ține cont de aceste informații, după caz și pe propria răspundere, atunci când atribuie contracte în cadrul execuției bugetare.

(6)   În cadrul raportului anual al Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu în temeiul articolului 325 alineatul (5) din TFUE, Comisia furnizează informații agregate cu privire la deciziile luate de ordonatorii de credite în temeiul articolelor 135-142 din prezentul regulament. Raportul respectiv furnizează, de asemenea, informații suplimentare referitoare la orice decizie luată de ordonatorii de credite în temeiul articolului 136 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament și al articolului 140 alineatul (2) din prezentul regulament și la orice decizie luată de ordonatorii de credite de a se abate de la recomandarea comitetului în temeiul articolului 143 alineatul (6) al treilea paragraf din prezentul regulament.

Informațiile menționate la prezentul alineat primul paragraf se furnizează acordând atenția cuvenită cerințelor de confidențialitate și, în special, nu permit identificarea persoanei sau a entității în cauză, astfel cum este menționat la articolul 135 alineatul (2).

Articolul 143

Comitetul

(1)   La solicitarea unui ordonator de credite al oricărei instituții a Uniunii, organ al Uniunii, oficiu european sau organ sau persoană căreia i se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, se convoacă un comitet.

(2)   Comitetul este compus din:

(a)

un președinte permanent independent la nivel înalt, desemnat de Comisie;

(b)

doi reprezentanți permanenți ai Comisiei ca proprietar al sistemului de detectare timpurie și de excludere, care exprimă o poziție comună; și

(c)

un reprezentant al ordonatorului de credite solicitant.

Componența comitetului se stabilește astfel încât membrii acestuia să aibă un nivel adecvat de cunoștințe de specialitate în domeniul juridic și tehnic. Comitetul este asistat de un secretariat permanent asigurat de Comisie, care asigură administrarea continuă a comitetului.

(3)   Președintele este ales din rândul foștilor membri ai Curții de Justiție a Uniunii Europene, ai Curții de Conturi sau din rândul foștilor funcționari care au avut cel puțin rangul de director general în cadrul unei instituții a Uniunii, alta decât Comisia. Președintele este selectat pe baza calităților sale personale și profesionale, a unei vaste experiențe în domeniul juridic și financiar și a competenței, independenței și integrității de care a dat dovadă. Mandatul este de cinci ani și nu se poate reînnoi. Președintele este numit în funcția de consilier special în sensul articolului 5 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Președintele prezidează toate reuniunile comitetului. Președintele este independent în exercitarea atribuțiilor sale. Președintele nu se află într-un conflict de interese între atribuțiile sale în calitate de președinte și orice alte atribuții oficiale.

(4)   Regulamentul de procedură al comitetului se adoptă de către Comisie.

(5)   Comitetul garantează, înainte de a adopta recomandări, dreptul persoanei sau al entității în cauză menționate la articolul 135 alineatul (2) de a prezenta observații cu privire la faptele sau constatările menționate la articolul 136 alineatul (2) și la încadrarea juridică preliminară. Exercitarea dreptului de a prezenta observații poate fi amânată în circumstanțe excepționale în cazul în care există motive legitime convingătoare pentru care ar trebui păstrată confidențialitatea unei investigații sau a unor proceduri judiciare naționale, până în momentul în care respectivele motive legitime încetează să existe.

(6)   Recomandarea comitetului de a exclude și/sau de a impune o sancțiune financiară conține, după caz, următoarele elemente:

(a)

faptele sau constatările menționate la articolul 136 alineatul (2) și încadrarea lor juridică preliminară;

(b)

o evaluare a necesității de a impune o sancțiune financiară și a cuantumului acesteia;

(c)

o evaluare a necesității de a exclude persoana sau entitatea menționată la articolul 135 alineatul (2) și, în cazul respectiv, durata propusă pentru o astfel de excludere;

(d)

o evaluare a necesității de publicare a informațiilor legate de persoana sau entitatea menționată la articolul 135 alineatul (2) care este exclusă și/sau căreia i s-a impus o sancțiune financiară;

(e)

o evaluare a eventualelor măsuri de remediere luate de persoana sau entitatea menționată la articolul 135 alineatul (2).

Dacă intenționează să ia o decizie mai severă decât cea recomandată de comitet, ordonatorul de credite competent se asigură că decizia este luată cu respectarea dreptului de a fi audiat și a normelor privind protecția datelor cu caracter personal.

Dacă decide să se abată de la recomandarea comitetului, ordonatorul de credite competent justifică această decizie în fața comitetului.

(7)   La cererea ordonatorului de credite competent, comitetul își revizuiește recomandarea pe parcursul perioadei de excludere în cazurile menționate la articolul 136 alineatul (8) sau în urma notificării unei hotărâri judecătorești definitive sau a unei decizii administrative definitive prin care se stabilesc motivele excluderii în situațiile în care o astfel de hotărâre sau o astfel de decizie nu stabilește durata excluderii, astfel cum se menționează la articolul 136 alineatul (2) al doilea paragraf.

(8)   Comitetul notifică fără întârziere recomandarea sa revizuită ordonatorului de credite solicitant, iar acesta își revizuiește decizia în consecință.

(9)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența nelimitată de a exercita controlul judiciar al deciziilor prin care ordonatorul de credite exclude o persoană sau o entitate menționată la articolul 135 alineatul (2) și/sau impune o sancțiune financiară unui destinatar, inclusiv competența de a anula excluderea, de a reduce sau a extinde durata acesteia și/sau de a anula, a reduce sau a majora sancțiunea financiară impusă. Articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 nu se aplică atunci când decizia ordonatorului de credite de a exclude sau de a impune o sancțiune financiară este luată pe baza unei recomandări a comitetului.

Articolul 144

Funcționarea bazei de date pentru sistemul de detectare timpurie și de excludere

(1)   Informațiile solicitate entităților menționate la articolul 142 alineatul (2) litera (d) se transmit numai prin intermediul sistemului automatizat de informații instituit de Comisie și utilizat în mod curent pentru raportarea fraudelor și neregulilor (denumit în continuare „sistemul de gestionare a neregulilor”), în conformitate cu norme sectoriale.

(2)   Utilizarea datelor primite prin sistemul de gestionare a neregulilor ia în considerare stadiul în care se află procedura națională existentă la data la care au fost transmise informațiile. O astfel de utilizare este precedată de o consultare a statului membru care a transmis datele relevante prin sistemul de gestionare a neregulilor.

Articolul 145

Excepția aplicabilă Centrului Comun de Cercetare

Articolele 135-144 nu se aplică în cazul JRC.

Secțiunea 3

Sisteme informatice și e-guvernare

Articolul 146

Gestionarea electronică a operațiunilor

(1)   În cazul în care operațiunile de venituri și cheltuieli sau schimburile de documente sunt gestionate prin intermediul unor sisteme computerizate, documentele pot fi semnate printr-o procedură computerizată sau electronică care să ofere o autentificare a semnatarului. Astfel de sisteme informatice includ o descriere completă și actualizată a sistemului, care definește conținutul tuturor câmpurilor de date, descrie modul în care este tratată fiecare operațiune și explică în detaliu modul în care sistemul informatic garantează existența unei piste de audit complete pentru fiecare operațiune.

(2)   Cu condiția existenței unui acord prealabil între instituțiile Uniunii și statele membre implicate, orice transmitere de documente între acestea poate fi efectuată prin mijloace electronice.

Articolul 147

E-guvernarea

(1)   Instituțiile Uniunii, agențiile executive și organele Uniunii menționate la articolele 70 și 71 stabilesc și aplică standarde uniforme pentru schimbul electronic de informații cu participanții. În special, acestea elaborează și aplică, în măsura posibilului, soluții pentru transmiterea, stocarea și prelucrarea datelor prezentate în cadrul procedurilor de atribuire și, în acest scop, creează un „spațiu unic pentru schimburi de date electronice” destinat participanților. Comisia raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în această privință.

(2)   În cazul gestiunii partajate, toate schimburile oficiale de informații dintre statele membre și Comisie se efectuează prin mijloacele indicate în norme sectoriale. Normele respective asigură interoperabilitatea datelor colectate sau primite și transmise în procesul de gestiune bugetară.

Articolul 148

Sisteme electronice de schimb de informații

(1)   Toate schimburile de informații cu destinatarii, inclusiv asumarea de angajamente juridice și orice modificare a acestora, pot fi efectuate prin intermediul unor sisteme electronice de schimb de informații.

(2)   Sistemele electronice de schimb de informații îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

numai persoanele autorizate pot avea acces la sistem și la documentele transmise prin intermediul său;

(b)

numai persoanele autorizate pot semna sau transmite electronic un document prin intermediul sistemului;

(c)

persoanele autorizate sunt identificate în cadrul sistemului prin mijloacele convenite;

(d)

ora și data operațiunii electronice sunt stabilite cu exactitate;

(e)

este păstrată integritatea documentelor;

(f)

este păstrată disponibilitatea documentelor;

(g)

după caz, este păstrat caracterul confidențial al documentelor;

(h)

este asigurată protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(3)   Datele transmise sau primite prin intermediul unui astfel de sistem se bucură de prezumția legală a integrității datelor și a exactității datei și a orei de transmitere sau de primire a datelor indicate de sistem.

Un document transmis sau notificat prin intermediul unui astfel de sistem este considerat ca fiind echivalent cu un document pe suport de hârtie, este admisibil ca probă în procedurile judiciare, se consideră original și se bucură de prezumția legală a autenticității și integrității sale, cu condiția ca documentul să nu conțină niciun element dinamic în măsură să permită modificarea sa automată.

Semnăturile electronice menționate la alineatul (2) litera (b) au un efect juridic echivalent semnăturilor olografe.

Articolul 149

Transmiterea documentelor aferente cererii

(1)   Modalitățile de transmitere a documentelor aferente cererii se stabilesc de către ordonatorul de credite competent, care poate alege o modalitate exclusivă de transmitere.

Mijloacele de comunicare alese sunt de așa natură încât să asigure o concurență autentică și îndeplinirea următoarelor condiții:

(a)

fiecare document transmis cuprinde toate informațiile necesare evaluării sale;

(b)

se păstrează integritatea datelor;

(c)

se păstrează confidențialitatea documentelor aferente cererii;

(d)

protecția datelor cu caracter personal se asigură în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(2)   Comisia se asigură, prin mijloace corespunzătoare și în conformitate cu articolul 147 alineatul (1), că participanții pot prezenta documentele aferente cererii și orice documente justificative în format electronic. Sistemele electronice de comunicații utilizate pentru schimburile de comunicări și informații sunt nediscriminatorii, general disponibile și interoperabile cu produsele din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor utilizate în general și nu restricționează accesul participanților la procedura de atribuire.

Comisia raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în aplicarea prezentului alineat.

(3)   Dispozitivele de primire în format electronic a documentelor aferente cererii garantează, prin mijloace tehnice și proceduri adecvate, că:

(a)

participantul poate fi identificat cu certitudine;

(b)

data și ora exactă a primirii documentelor aferente cererii pot fi stabilite cu precizie;

(c)

numai persoanele autorizate au acces la datele transmise și pot stabili sau modifica datele de accesare a documentelor aferente cererii;

(d)

în timpul diferitelor etape ale procedurii de atribuire, numai persoanele autorizate au acces la toate datele transmise și pot acorda acces la date dacă acest lucru este necesar pentru procedură;

(e)

se asigură în mod rezonabil că se poate detecta orice încercare de a încălca vreuna dintre condițiile prevăzute la literele (a)-(d).

Primul paragraf nu se aplică în cazul contractelor cu o valoare mai mică decât pragurile menționate la articolul 175 alineatul (1).

(4)   În cazul în care ordonatorul de credite competent autorizează transmiterea documentelor aferente cererii prin mijloace electronice, documentele electronice transmise prin intermediul unor astfel de sisteme sunt considerate a fi originale.

(5)   În cazul în care transmiterea se face prin scrisoare, participanții pot opta să transmită documentele aferente cererii:

(a)

prin poștă sau printr-un serviciu de curierat, caz în care dovada transmiterii o constituie ștampila poștei sau data avizului de trimitere;

(b)

prin livrare directă la sediul ordonatorului de credite competent de către participant în persoană sau de către un agent, caz în care dovada o constituie confirmarea de primire.

(6)   Prin transmiterea documentelor aferente cererii, participanții acceptă să fie informați cu privire la rezultatul procedurii prin mijloace electronice.

(7)   Alineatele (1)-(6) de la prezentul articol nu se aplică selectării persoanelor sau entităților care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c).

CAPITOLUL 3

Norme aplicabile gestiunii directe

Articolul 150

Comitetul de evaluare

(1)   Documentele aferente cererii sunt evaluate de către un comitet de evaluare.

(2)   Comitetul de evaluare este desemnat de către ordonatorul de credite competent.

Comitetul de evaluare este alcătuit din cel puțin trei persoane.

(3)   Membrii comitetului de evaluare care evaluează cererile de grant sau ofertele reprezintă cel puțin două entități organizaționale ale instituțiilor Uniunii sau ale organelor Uniunii menționate la articolele 68, 70 și 71, fără nicio legătură ierarhică între ele, din care cel puțin una nu este subordonată ordonatorului de credite competent. În cazul în care reprezentanțele și unitățile locale din afara Uniunii, cum ar fi o delegație, un birou sau o antenă a Uniunii dintr-o țară terță, și organele Uniunii menționate la articolele 68, 70 și 71 nu au entități separate, cerința privind entitățile organizaționale fără nicio legătură ierarhică între ele nu se aplică.

În temeiul unei decizii a ordonatorului de credite competent, comitetul de evaluare poate fi asistat de experți externi.

Membrii comitetului de evaluare pot fi experți externi în cazul în care această posibilitate este prevăzută în actul de bază.

(4)   Membrii comitetului de evaluare care evaluează candidaturile din cadrul unui concurs cu premii pot fi persoanele menționate la alineatul (3) primul paragraf sau experți externi.

(5)   Membrii comitetului de evaluare și experții externi respectă articolul 61.

Articolul 151

Clarificarea și corectarea documentelor aferente cererii

Ordonatorul de credite competent poate corecta erorile materiale evidente din documentele aferente cererii după confirmarea de către participant a corecției preconizate.

În cazul în care un participant nu prezintă documentele justificative sau nu face declarațiile necesare, comitetul de evaluare sau, după caz, ordonatorul de credite competent îi solicită acestuia, cu excepția unor cazuri justificate corespunzător, să furnizeze informațiile lipsă sau să clarifice documentele justificative.

Aceste informații, clarificări sau confirmări nu aduc modificări de fond documentelor aferente cererii.

Articolul 152

Garanții

(1)   Cu excepția contractelor și a granturilor a căror valoare nu depășește 60 000 EUR, ordonatorul de credite competent poate solicita, dacă acest lucru este proporțional și în urma unei analize a riscurilor pe care ordonatorul de credite a efectuat-o, depunerea unei garanții de către:

(a)

contractanți sau beneficiari, pentru a limita riscurile financiare legate de plata prefinanțării („garanție de prefinanțare”);

(b)

contractanți, pentru a asigura respectarea obligațiilor contractuale substanțiale în cazul unor lucrări, produse sau servicii complexe („garanție de bună execuție”);

(c)

contractanți, pentru a asigura executarea integrală a contractului pe perioada de răspundere contractuală („garanție sub forma reținerii unei sume de bani”).

JRC este scutit de obligația de a depune garanții.

Ca alternativă la solicitarea unei garanții de prefinanțare, în cazul granturilor, ordonatorul de credite competent poate decide să împartă plata în mai multe tranșe.

(2)   Ordonatorul de credite competent decide dacă garanția se exprimă în euro sau în moneda contractului ori a acordului de grant.

(3)   Garanția este emisă de către o bancă sau o instituție financiară autorizată acceptată de ordonatorul de credite competent.

La cererea contractantului sau a beneficiarului și cu condiția acceptării de către ordonatorul de credite competent:

(a)

garanțiile menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (c) pot fi înlocuite cu o garanție personală și solidară oferită de contractant sau de beneficiar și de un terț;

(b)

garanția menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) poate fi înlocuită cu o garanție solidară irevocabilă și necondiționată a beneficiarilor care sunt părți la același acord de grant.

(4)   Prin această garanție, banca, instituția financiară sau terțul asigură o garanție colaterală irevocabilă sau devine garant la prima solicitare pentru obligațiile contractantului ori ale beneficiarului.

(5)   În cazul în care, în cursul punerii în aplicare a contractului sau a acordului de grant, ordonatorul de credite competent descoperă că un garant nu este sau nu mai este autorizat să emită garanții în conformitate cu dreptul intern aplicabil, acesta îi solicită contractantului sau beneficiarului să înlocuiască garanția emisă de un astfel de garant.

Articolul 153

Garanția de prefinanțare

(1)   O garanție de prefinanțare vizează un cuantum care nu depășește cuantumul prefinanțării și este valabilă pentru o perioadă suficient de lungă pentru a permite activarea acesteia.

(2)   Garanția de prefinanțare se eliberează pe parcurs în momentul deducerii prefinanțării din plățile intermediare sau din plățile de solduri efectuate în beneficiul contractantului ori ale beneficiarului, în conformitate cu clauzele contractuale sau cu condițiile acordului de grant.

TITLUL VI

GESTIUNEA INDIRECTĂ

Articolul 154

Gestiunea indirectă

(1)   Selectarea persoanelor și a entităților cărora li se încredințează executarea fondurilor sau a garanțiilor bugetare ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) este transparentă, justificată de natura acțiunii și nu generează niciun conflict de interese. În cazul entităților menționate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii), (v), (vi) și (vii), pentru selectare se ține seama și de capacitatea lor financiară și operațională.

În cazul în care persoana sau entitatea este identificată într-un act de bază, declarația financiară prevăzută la articolul 35 cuprinde o justificare pentru alegerea respectivei persoane sau entități.

În cazul execuției de către o rețea, care necesită desemnarea a cel puțin unui organism sau a unei entități pe stat membru sau pe țară vizată, organismul sau entitatea este desemnată de statul membru sau de țara vizată în conformitate cu actul de bază. În toate celelalte cazuri, Comisia desemnează astfel de organisme sau entități de comun acord cu statele membre sau țările în cauză.

(2)   Persoanele și entitățile cărora li se încredințează execuția fondurilor sau garanțiilor bugetare ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) respectă principiile bunei gestiuni financiare, transparenței, nediscriminării și vizibilității acțiunilor Uniunii. În cazul în care Comisia încheie acorduri-cadru de parteneriat financiar în conformitate cu articolul 130, principiile respective se descriu în detaliu în acorduri.

(3)   Înainte de semnarea acordurilor de contribuție, a acordurilor de finanțare sau a acordurilor de garantare, Comisia asigură un nivel de protecție a intereselor financiare ale Uniunii echivalent cu cel prevăzut atunci când Comisia execută bugetul în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a). Comisia asigură acest lucru prin efectuarea unei evaluări a sistemelor, a normelor și a procedurilor persoanelor sau entităților care execută fondurile Uniunii dacă intenționează să se bazeze pe aceste sisteme, norme și proceduri pentru punerea în aplicare a acțiunii sau prin luarea unor măsuri de supraveghere adecvate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol.

(4)   În conformitate cu principiul proporționalității și ținând seama în mod corespunzător de natura acțiunii și de riscurile financiare implicate, Comisia evaluează dacă persoanele și entitățile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c):

(a)

instituie și asigură funcționarea unui sistem de control intern eficace și eficient, care este bazat pe bune practici internaționale și care permite în special prevenirea, detectarea și corectarea neregulilor și a fraudelor;

(b)

utilizează un sistem contabil care oferă, în timp util, informații exacte, complete și fiabile;

(c)

fac obiectul unui audit extern independent, efectuat în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internațional de către un serviciu de audit independent din punct de vedere funcțional de persoana sau de entitatea în cauză;

(d)

aplică norme și proceduri adecvate pentru acordarea finanțărilor către terți, inclusiv proceduri de control transparente, nediscriminatorii, eficiente și eficace, norme pentru recuperarea fondurilor plătite în mod necuvenit și norme privind excluderea de la accesul la finanțare;

(e)

pun la dispoziția publicului informații adecvate referitoare la destinatarii lor, echivalente celor prevăzute la articolul 38;

(f)

asigură o protecție a datelor cu caracter personal echivalentă cu cea menționată la articolul 5.

În plus, de comun acord cu persoanele sau entitățile respective, Comisia poate evalua alte norme și proceduri, cum ar fi practicile de contabilitate analitică a costurilor de administrare a persoanelor sau entităților. Pe baza rezultatelor respectivei evaluări, Comisia poate decide să se bazeze pe normele și procedurile respective.

Persoanele sau entitățile care au fost evaluate în conformitate cu primul și al doilea paragraf informează Comisia fără întârzieri nejustificate dacă se aduc modificări de fond sistemelor, normelor sau procedurilor lor care pot afecta fiabilitatea evaluării Comisiei.

(5)   În cazul în care persoanele sau entitățile în cauză îndeplinesc doar parțial alineatul (4), Comisia ia măsuri de supraveghere adecvate care să asigure protecția intereselor financiare ale Uniunii. Respectivele măsuri se precizează în acordurile relevante. Informații despre orice astfel de măsuri se pun la dispoziția Parlamentului European și Consiliului la solicitarea acestora.

(6)   Comisia poate decide să nu solicite o evaluare ex ante astfel cum se menționează la alineatele (3) și (4):

(a)

în cazul organelor Uniunii menționate la articolele 70 și 71 și în cazul organismelor sau persoanelor menționate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (viii) care au adoptat norme financiare cu acordul prealabil al Comisiei;

(b)

în cazul țărilor terțe sau al organismelor pe care le desemnează acestea, în măsura în care Comisia reține responsabilități de gestiune financiară care garantează o protecție suficientă a intereselor financiare ale Uniunii; sau

(c)

în cazul procedurilor impuse în mod specific de către Comisie, inclusiv al procedurilor sale proprii și al celor precizate în actele de bază.

(7)   În cazul în care sistemele, normele sau procedurile persoanelor sau ale entităților menționate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sunt evaluate ca fiind adecvate, contribuțiile Uniunii acordate acestor persoane sau entități pot fi executate în conformitate cu prezentul titlu. În cazul în care astfel de persoane sau entități participă la o cerere de propuneri, ele respectă normele aferente cererilor de propuneri din titlul VIII. În acest caz, ordonatorul de credite poate decide să semneze un acord de contribuție sau un acord de finanțare în locul unui acord de grant.

Articolul 155

Execuția fondurilor și garanțiile bugetare ale Uniunii

(1)   Persoanele și entitățile care execută fonduri sau garanții bugetare ale Uniunii transmit Comisiei:

(a)

un raport privind execuția fondurilor sau a garanțiilor bugetare ale Uniunii, inclusiv îndeplinirea condițiilor sau obținerea rezultatelor menționate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(b)

în cazul în care contribuția rambursează cheltuielile, contabilitatea cheltuielilor suportate;

(c)

o declarație de gestiune care cuprinde informațiile menționate la litera (a) și, după caz, la litera (b) care atestă că:

(i)

informațiile sunt prezentate în mod adecvat, sunt complete și exacte;

(ii)

fondurile Uniunii au fost utilizate în scopul preconizat pentru acestea, astfel cum este definit în acordurile de contribuție, în acordurile de finanțare sau în acordurile de garantare sau, după caz, în normele sectoriale relevante;

(iii)

sistemele de control instituite oferă garanțiile necesare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente;

(d)

un rezumat al rapoartelor finale de audit și al controalelor realizate, care să includă o analiză a naturii și a amplorii erorilor și deficiențelor identificate în cadrul sistemelor, precum și măsurile de remediere luate sau planificate.

Atunci când se recunoaște valabilitatea transversală a auditurilor, astfel cum se menționează la articolul 127, rezumatul menționat la primul paragraf litera (d) de la prezentul alineat include toate documentele relevante de audit care trebuie să servească drept bază.

În cazul acțiunilor care se încheie înainte de sfârșitul exercițiului financiar respectiv, raportul final poate înlocui declarația de gestiune menționată la primul paragraf litera (c), cu condiția ca acesta să fie depus înainte de data de 15 februarie a exercițiului financiar următor.

Documentele menționate la primul paragraf sunt însoțite de un aviz al unui organism independent de audit, elaborat în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internațional. În aviz se stabilește dacă sistemele de control instituite funcționează în mod corespunzător și sunt eficace din punctul de vedere al costurilor și dacă operațiunile subiacente sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare. În aviz se precizează și dacă auditul formulează rezerve cu privire la afirmațiile din declarația de gestiune menționată la primul paragraf litera (c). În lipsa unui astfel de aviz, ordonatorul de credite poate încerca să obțină un nivel de asigurare echivalent prin alte mijloace independente.

Documentele menționate la primul paragraf se pun la dispoziția Comisiei până la data de 15 februarie a exercițiului financiar următor. Avizul menționat la al treilea paragraf se transmite Comisiei până la data de 15 martie a respectivului exercițiu.

Obligațiile prevăzute la prezentul alineat nu aduc atingere acordurilor încheiate cu BEI, cu FEI, cu organizații din statele membre, cu organizații internaționale și cu țări terțe. În ceea ce privește declarația de gestiune, aceste acorduri includ cel puțin obligația entităților respective de a pune la dispoziția Comisiei, în fiecare an, o declarație din care să rezulte că, în cursul exercițiului financiar în cauză, fondurile Uniunii au fost utilizate și înregistrate în contabilitate în conformitate cu articolul 154 alineatele (3) și (4) și cu obligațiile stabilite în acordurile respective. O astfel de declarație poate fi inclusă în raportul final dacă acțiunea pusă în aplicare se limitează la 18 luni.

(2)   Atunci când execută fonduri ale Uniunii, persoanele și entitățile:

(a)

respectă dreptul aplicabil al Uniunii și standardele Uniunii și cele convenite la nivel internațional și, prin urmare, nu sprijină acțiuni care contribuie la spălarea banilor, finanțarea terorismului, evitarea obligațiilor fiscale, frauda fiscală sau evaziunea fiscală;

(b)

atunci când execută instrumente financiare și garanții bugetare în conformitate cu titlul X, nu desfășoară operațiuni noi sau reînnoite cu entități înregistrate sau stabilite în jurisdicțiile enumerate în cadrul politicii Uniunii relevante privind jurisdicțiile necooperante, ori care sunt identificate ca țări terțe cu grad înalt de risc în sensul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849, ori care nu respectă în mod efectiv standardele fiscale ale Uniunii sau cele convenite la nivel internațional referitoare la transparență și la schimbul de informații.

Entitățile pot deroga de la primul paragraf litera (b) numai în cazul în care acțiunea este pusă în aplicare efectiv într-una dintre aceste jurisdicții și nu prezintă niciun indiciu că operațiunea în cauză se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la primul paragraf litera (a).

Atunci când încheie acorduri cu intermediari financiari, entitățile care execută instrumente financiare și garanții bugetare în conformitate cu titlul X transpun cerințele menționate la prezentul alineat în acordurile relevante și solicită intermediarilor financiari să raporteze cu privire la respectarea lor.

(3)   Atunci când execută instrumente financiare și garanții bugetare în conformitate cu titlul X, persoanele și entitățile aplică principiile și standardele prevăzute de dreptul Uniunii cu privire la prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului, în special cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului (53) și în Directiva (UE) 2015/849. Acestea condiționează finanțarea acordată în temeiul prezentului regulament de publicarea informațiilor privind beneficiarii reali în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 și publică datele de raportare pentru fiecare țară în parte în sensul articolului 89 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (54).

(4)   Comisia verifică dacă fondurile sau garanțiile bugetare ale Uniunii au fost utilizate în conformitate cu condițiile prevăzute în acordurile relevante. În cazul în care costurile persoanei sau ale entității sunt rambursate pe baza unei opțiuni simplificate în materie de costuri în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) și (e), articolul 181 alineatele (1)-(5) și articolele 182-185 se aplică mutatis mutandis. În cazul în care fondurile sau garanțiile bugetare ale Uniunii au fost utilizate cu încălcarea obligațiilor prevăzute în acordurile relevante, se aplică articolul 131.

(5)   În cazul acțiunilor cu donatori multipli, atunci când contribuția Uniunii rambursează cheltuielile, procedura prevăzută la alineatul (4) constă în a verifica dacă o sumă care corespunde celei plătite de Comisie pentru acțiunea în cauză a fost utilizată de persoană sau entitate în conformitate cu condițiile stabilite în acordul de grant, de contribuție sau de finanțare relevant.

(6)   În acordurile de contribuție, acordurile de finanțare și acordurile de garantare se stabilesc clar responsabilitățile și obligațiile persoanei sau entității care execută fondurile Uniunii, inclusiv obligațiile prevăzute la articolul 129 și condițiile de plată a contribuției. Aceste acorduri stabilesc de asemenea, dacă este cazul, remunerația convenită de comun acord, care este proporțională cu condițiile în temeiul cărora acțiunile sunt executate, ținând cont în mod corespunzător de crizele și de fragilitate și care, în situații adecvate, se bazează pe performanță. Acordurile respective includ, de asemenea, norme privind raportarea către Comisie a modului de îndeplinire a sarcinilor, rezultatele preconizate, inclusiv indicatori pentru măsurarea performanței, și obligația ca persoanele sau entitățile care execută fonduri ale Uniunii să informeze fără întârziere Comisia cu privire la cazurile de fraudă și nereguli detectate și măsurile subsecvente acestora.

(7)   La cerere, toate acordurile de contribuție, acordurile de finanțare și acordurile de garantare se pun la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului.

(8)   Prezentul articol nu se aplică în cazul contribuției Uniunii destinate organelor Uniunii care fac obiectul unei proceduri separate de descărcare de gestiune în temeiul articolelor 70 și 71, cu excepția unor eventuale acorduri de contribuție ad-hoc.

Articolul 156

Gestiunea indirectă cu organizații internaționale

(1)   În conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii), Comisia poate executa bugetul indirect cu organizații internaționale din sectorul public constituite prin acorduri internaționale („organizații internaționale”) și cu agenții specializate înființate de astfel de organizații. Acordurile respective se transmit Comisiei în cadrul evaluării efectuate de Comisie, în conformitate cu articolul 154 alineatul (3).

(2)   Sunt asimilate organizațiilor internaționale următoarele organizații:

(a)

Comitetul Internațional al Crucii Roșii;

(b)

Federația Internațională a Societăților Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

(3)   Comisia poate adopta o decizie justificată în mod corespunzător prin care asimilează o organizație non-profit unei organizații internaționale, cu condiția ca aceasta să îndeplinească următoarele condiții:

(a)

să aibă personalitate juridică și organe autonome de administrare;