19.6.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 156/1

(1)

În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014 referitoare la cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, Consiliul European a aprobat un obiectiv obligatoriu de reducere pe plan intern cu cel puțin 40 %, față de nivelul din 1990, a emisiilor de gaze cu efect de seră la scara întregii economii până în 2030, iar respectivul obiectiv a fost reafirmat în concluziile Consiliului European din 17-18 martie 2016.

(2)

Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 au precizat faptul că obiectivul de reducere a emisiilor cu cel puțin 40 % ar trebui să fie îndeplinit în mod colectiv de către Uniune în cel mai eficient mod posibil din punct de vedere al costurilor, cu reduceri în sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), prevăzut de Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), și în sectoarele care nu fac obiectul ETS care să se ridice la 43 % și, respectiv, 30 % până în 2030 față de anul 2005, eforturile fiind repartizate în funcție de PIB-ul relativ pe cap de locuitor.

(3)

Prezentul regulament reprezintă un element al punerii în aplicare a angajamentelor Uniunii asumate în cadrul Acordului de la Paris (5) adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC). Acordul de la Paris a fost încheiat, în numele Uniunii, la 5 octombrie 2016, prin Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului (6). Angajamentul Uniunii privind reducerea emisiilor la nivelul întregii economii a fost stabilit în contribuția preconizată stabilită la nivel național transmisă secretariatului CCONUSC la 6 martie 2015 de către Uniune și statele sale membre, în vederea Acordului de la Paris. Acordul de la Paris a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Uniunea ar trebui să continue să reducă emisiile sale de gaze cu efect de seră și să consolideze absorbții în conformitate cu Acordul de la Paris.

(4)

Printre altele, Acordul de la Paris stabilește un obiectiv pe termen lung care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de menținere a acestei creșteri la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Pădurile, terenurile agricole și zonele umede vor juca un rol central în atingerea acestui obiectiv. În Acordul de la Paris, părțile recunosc, de asemenea, prioritatea fundamentală a protejării securității alimentare și a stopării foametei, în contextul dezvoltării sustenabile și al eforturilor de eradicare a sărăciei, precum și vulnerabilitățile speciale ale sistemelor de producție alimentară la efectele negative ale schimbărilor climatice, contribuind prin aceasta la stimularea rezilienței la schimbările climatice și a dezvoltării cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, într-un mod care nu pune în pericol producția alimentară. În vederea îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris, părțile ar trebui să își intensifice eforturile colective. Părțile ar trebui să pregătească, să comunice și să mențină contribuții succesive stabilite la nivel național. Acordul de la Paris înlocuiește abordarea adoptată în conformitate cu Protocolul de la Kyoto din 1997, care nu va fi continuat după 2020. Acordul de la Paris solicită totodată stabilirea unui echilibru între emisiile antropice prin surse și absorbțiile prin absorbanți ale gazelor cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol și invită părțile să ia măsuri pentru a conserva și a îmbunătăți, după caz, absorbanții și rezervoarele de gaze cu efect de seră, inclusiv pădurile.

(5)

Sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF) are potențialul de a asigura beneficii climatice pe termen lung și, prin urmare, de a contribui la atingerea obiectivului Uniunii în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și a obiectivelor climatice pe termen lung ale Acordului de la Paris. Sectorul LULUCF furnizează, de asemenea, biomateriale care pot înlocui materialele fosile sau materialele care generează emisii ridicate de carbon și, prin urmare, joacă un rol important în tranziția către o economie cu emisii reduse de gaze cu efect de seră. Deoarece absorbțiile prin LULUCF sunt reversibile, acestea ar trebui să fie tratate ca un pilon separat în cadrul de politici ale Uniunii privind clima.

(6)

În Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 se afirmă necesitatea recunoașterii obiectivelor multiple ale sectorului agricol și exploatării terenurilor, cu potențialul lor de atenuare mai scăzut, precum și necesitatea de a asigura coerența între obiectivele Uniunii legate de securitatea alimentară a UE și cele legate de schimbările climatice. Consiliul European a invitat Comisia să examineze care sunt cele mai bune mijloace de încurajare a intensificării durabile a producției alimentare, optimizând, în același timp, contribuția sectorului la atenuarea și sechestrarea gazelor cu efect de seră, inclusiv prin împădurire, și să stabilească politica privind modalitatea de includere a LULUCF în cadrul de atenuare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030, de îndată ce o vor permite condițiile tehnice și, în orice caz, înainte de 2020.

(7)

Practicile de gestionare durabilă din sectorul LULUCF pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice în mai multe moduri, în special prin reducerea emisiilor și menținerea și îmbunătățirea absorbanților și a stocurilor de carbon. Pentru ca măsurile care vizează în special creșterea capacității de sechestrare a carbonului să fie eficace, sunt esențiale stabilitatea și adaptabilitatea pe termen lung a rezervoarelor de carbon. În plus, practicile de gestionare durabilă pot menține productivitatea, capacitatea de regenerare și vitalitatea sectorului LULUCF, și, prin urmare, să promoveze dezvoltarea economică și socială, cu reducerea în paralel a amprentei de carbon și a amprentei ecologice a respectivului sector.

(8)

Dezvoltarea practicilor și a tehnologiilor durabile și inovatoare, inclusiv agroecologia și agrosilvicultura, poate spori rolul sectorului LULUCF în materie de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, consolidând totodată productivitatea și reziliența respectivului sector. Întrucât sectorul LULUCF este caracterizat de intervale de timp îndelungate pentru asigurarea rentabilității, sunt necesare strategii pe termen lung pentru a spori finanțarea cercetării în vederea dezvoltării practicilor și a tehnologiilor inovatoare și investițiile în acestea. Investiția în acțiuni preventive, precum practicile de gestionare durabilă, pot reduce riscurile asociate cu perturbările naturale.

(9)

În concluziile sale din 22-23 iunie 2017, Consiliul European a reafirmat angajamentul Uniunii și al statelor sale membre față de Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, care vizează, între altele, asigurarea faptului că gestionarea pădurilor este durabilă.

(10)

Este importantă acțiunea care vizează reducerea despăduririlor și a degradării pădurilor, precum și promovarea gestionării durabile a pădurilor în țările în curs de dezvoltare. În acest context, în concluziile sale din 21 octombrie 2009 și din 14 octombrie 2010, Consiliul a reamintit obiectivele Uniunii de reducere a despăduririlor tropicale brute cu cel puțin 50 % până în 2020 în comparație cu nivelurile actuale și de a stopa procesul de reducere a suprafețelor împădurite la nivel mondial până în 2030 cel târziu.

(11)

Decizia nr. 529/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) stabilește norme de contabilizare aplicabile emisiilor și absorbțiilor din sectorul LULUCF și, prin aceasta, a contribuit la elaborarea de politici care au dus la includerea sectorului LULUCF în angajamentul Uniunii de reducere a emisiilor. Prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe actualele norme de contabilizare, cu actualizarea și îmbunătățirea acestora pentru perioada 2021-2030. Acesta ar trebui să prevadă obligațiile statelor membre privind punerea în aplicare a respectivelor norme de contabilizare, și ar trebui să impună statelor membre să asigure faptul că sectorul LULUCF în ansamblul său nu generează emisii nete și contribuie la obiectivul îmbunătățirii absorbanților pe termen lung. Acesta nu ar trebui să stabilească obligații de contabilizare sau de raportare pentru părți private, inclusiv fermieri și silvicultori.

(12)

Sectorul LULUCF, incluzând terenurile agricole, are un impact direct și semnificativ asupra biodiversității și serviciilor ecosistemice. Din acest motiv, un obiectiv important al politicilor care afectează acest sector este de a asigura coerența cu obiectivele strategiei Uniunii în domeniul biodiversității. Ar trebui să se întreprindă acțiuni pentru punerea în aplicare și sprijinirea activităților din acest sector referitoare atât la atenuare, cât și la adaptare. Ar trebui asigurată de asemenea coerența dintre politica agricolă comună și prezentul regulament. Toate sectoarele trebuie să își aducă aportul într-o măsură echitabilă în ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

(13)

Zonele umede sunt ecosisteme eficace pentru stocarea carbonului. În consecință, protejarea și refacerea zonelor umede ar putea reduce emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul LULUCF. Ar trebui să se țină seama, în acest context, de perfecționarea de către IPCC a Orientărilor din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră referitoare la zonele umede.

(14)

Pentru a asigura contribuția sectorului LULUCF la atingerea obiectivului Uniunii în materie de reducere a emisiilor cu cel puțin 40 %, precum și a obiectivului pe termen lung al Acordului de la Paris, este necesar un sistem de contabilizare solid. În scopul obținerii unei contabilizări exacte a emisiilor și a absorbțiilor în conformitate cu Orientările din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră („Orientările IPCC”), ar trebui să se utilizeze valorile raportate anual în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) pentru categoriile de exploatare a terenurilor și pentru transformarea destinației între categoriile de exploatare a terenurilor, eficientizându-se astfel metodele utilizate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto. Terenurile a căror destinație este transformată într-o altă categorie de exploatare a terenurilor ar trebui să fie considerate a fi în proces de tranziție spre categoria respectivă pentru 20 de ani, ceea ce reprezintă valoarea implicită prevăzută în Orientările IPCC. Statele membre ar trebui să aibă doar posibilitatea să deroge de la această valoare implicită pentru terenurile împădurite și numai în circumstanțe limitate, justificate în temeiul Orientărilor IPCC. Cerințele de raportare impuse în temeiul prezentului regulament ar trebui să reflecte, după caz, modificările din Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris.

(15)

Orientările IPCC convenite la nivel internațional specifică faptul că emisiilor provenite din arderea biomasei li se aplică un factor de emisie zero în sectorul energetic, cu condiția ca acest tip de emisii să fie luate în considerare în sectorul LULUCF. În Uniune, emisiile provenite din arderea biomasei sunt în prezent contabilizate ca fiind zero în temeiul articolului 38 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (9) și al dispozițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 525/2013 și, prin urmare, consecvența cu Orientările IPCC nu poate fi asigurată decât dacă astfel de emisii sunt reflectate cu acuratețe în prezentul regulament.

(16)

Emisiile și absorbțiile din terenuri forestiere depind de o serie de circumstanțe naturale, de caracteristicile dinamicii de vârstă a pădurii, precum și de practicile de gestionare actuale și trecute, care diferă substanțial de la un stat membru la altul. Utilizarea unui an de referință nu ar putea să reflecte factorii respectivi și impacturile ciclice care rezultă în urma acestora asupra emisiilor și absorbțiilor sau a variațiilor interanuale ale emisiilor și absorbțiilor. Normele de contabilizare relevante ar trebui, în schimb, să prevadă utilizarea unor niveluri de referință pentru a exclude efectele caracteristicilor naturale și specifice fiecărei țări. Nivelurile de referință pentru păduri ar trebui să țină seama de orice dezechilibre privind structura de vârstă a pădurilor și nu ar trebui să limiteze nejustificat gradul de intensitate a gestionării viitoare a pădurilor, astfel încât să se mențină sau să se îmbunătățească absorbanții de carbon pe termen lung. Având în vedere situația istorică specifică a Croației, nivelul acesteia de referință pentru păduri ar putea ține seama, de asemenea, de ocuparea teritoriului și de circumstanțele pe timp de război și cele survenite după război care au influențat gestionarea pădurilor în cursul perioadei de referință. Normele de contabilizare relevante țin seama de principiile referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor astfel cum au fost adoptate în cadrul Conferințelor Ministeriale privind Protecția Pădurilor din Europa („Forest Europe”).

(17)

Statele membre ar trebui să transmită Comisiei planurile de contabilizare a pădurilor la nivel național, inclusiv nivelurile de referință pentru păduri. În lipsa unei examinări la nivel internațional în temeiul CCONUSC sau al Protocolului de la Kyoto, ar trebui să se instituie o procedură de revizuire pentru asigurarea transparenței și îmbunătățirea calității procesului de contabilizare din categoria terenurilor forestiere gestionate.

(18)

Atunci când evaluează planurile de contabilizare a pădurilor la nivel național, inclusiv nivelurile de referință pentru păduri propuse în cadrul acestora, Comisia ar trebui să se bazeze pe bunele practici și experiența care rezultă din evaluările experților în cadrul CCONUSC, inclusiv în ceea ce privește participarea experților din statele membre. Comisia ar trebui să se asigure că experți din statele membre participă la evaluarea tehnică menită să stabilească dacă nivelurile de referință pentru păduri propuse au fost determinate în conformitate cu criteriile și cerințele prevăzute în prezentul regulament. Rezultatele evaluării tehnice ar trebui transmise spre informare Comitetului forestier permanent instituit prin Decizia 89/367/CEE a Consiliului (10). De asemenea, Comisia ar trebui să consulte părțile interesate și societatea civilă. Planurile de contabilizare a pădurilor la nivel național ar trebui făcute publice în conformitate cu legislația relevantă.

(19)

Utilizarea durabilă crescută a produselor lemnoase recoltate poate contribui în mod semnificativ la limitarea emisiilor prin efectul de substituție și la creșterea absorbțiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă. Normele de contabilizare ar trebui să asigure faptul că statele membre înregistrează cu acuratețe și în mod transparent în conturile lor LULUCF variațiile survenite în rezervorul de carbon de produse lemnoase recoltate la momentul în care astfel de variații se produc, pentru a recunoaște utilizarea mai intensă a produselor lemnoase recoltate cu cicluri de viață îndelungate și pentru a furniza stimulente în favoarea acesteia. Comisia ar trebui să ofere îndrumări cu privire la aspecte legate de metodologia contabilizării produselor lemnoase recoltate.

(20)

Perturbările naturale, cum sunt incendiile forestiere, infestările cu insecte și agenți patogeni, condițiile meteorologice extreme și perturbările geologice, care nu pot fi controlate și nu sunt influențate material de un stat membru, pot cauza, în mod temporar, emisii de gaze cu efect de seră în sectorul LULUCF sau pot provoca inversarea absorbțiilor anterioare. Deoarece o astfel de inversare poate fi cauzată și de deciziile administrative, cum ar fi deciziile privind recoltarea sau plantarea de arbori, prezentul regulament ar trebui să garanteze că inversarea absorbțiilor determinată de activitatea umană se reflectă întotdeauna cu acuratețe în conturile LULUCF. În plus, prezentul regulament ar trebui să ofere statelor membre o posibilitate limitată de a exclude din conturile lor LULUCF emisiile generate ca urmare a unor perturbări pe care nu le pot controla. Cu toate acestea, modul în care statele membre aplică dispozițiile respective nu ar trebui să ducă la o contabilizare incompletă nejustificată.

(21)

În funcție de preferințele naționale, statele membre ar trebui să poată alege politici naționale adecvate pentru îndeplinirea angajamentelor lor în sectorul LULUCF, inclusiv să aibă posibilitatea de a compensa emisiile provenite de la o categorie de terenuri cu absorbțiile din altă categorie de terenuri. De asemenea, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a cumula absorbțiile nete din perioada 2021-2030. Transferurile către alte state membre ar trebui să continue să fie disponibile ca opțiune suplimentară, iar statele membre ar trebui să poată utiliza nivelurile anuale de emisii alocate stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (11) pentru a se asigura respectarea prezentului regulament. Utilizarea flexibilităților prevăzute în prezentul regulament nu compromite nivelul general de ambiție al obiectivelor Uniunii în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

(22)

În mod normal, pădurile gestionate într-o manieră durabilă sunt absorbanți, contribuind astfel la atenuarea schimbărilor climatice. Pentru perioada de referință 2000-2009, nivelul mediu raportat al absorbțiilor prin absorbanți generat de terenurile forestiere a fost de 372 de milioane de tone echivalent CO2 pe an la nivelul întregii Uniuni. Statele membre ar trebui să asigure că absorbanții și rezervoarele, inclusiv pădurile, sunt conservate și, după caz, îmbunătățite în vederea atingerii obiectivului Acordului de la Paris și a îndeplinirii obiectivelor ambițioase ale Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050.

(23)

Absorbțiile rezultate din terenurile forestiere gestionate ar trebui contabilizate prin raportarea la un nivel prospectiv de referință pentru păduri. Nivelul viitor preconizat al absorbțiilor prin absorbanți ar trebui bazat pe o extrapolare a practicilor de gestionare a pădurilor și a intensității acesteia în timpul unei perioade de referință. O scădere într-un absorbant față de nivelul de referință ar trebui contabilizată drept emisii. Circumstanțele și practicile specifice la nivel național, cum ar fi o intensitate de recoltare mai scăzută decât de obicei sau îmbătrânirea pădurilor în timpul perioadei de referință, ar trebui luate în considerare.

(24)

Statelor membre ar trebui să li se acorde o anumită flexibilitate pentru ca acestea să poată crește temporar intensitatea recoltărilor aplicând practici de gestionare durabilă a pădurilor care să fie corespunzătoare obiectivului prevăzut în Acordul de la Paris, cu condiția ca, în Uniune, emisiile totale să nu depășească absorbțiile totale în sectorul LULUCF. În temeiul unei asemenea flexibilități, tuturor statelor membre ar trebui să li se aloce un cuantum de bază de compensare calculat pe baza unui factor exprimat ca procent din absorbanții raportați de acestea în perioada 2000-2009, pentru a compensa emisiile de pe terenurile forestiere gestionate pe care le-au contabilizat. Ar trebui să se asigure faptul că statele membre pot primi compensări numai până la nivelul la care pădurile lor nu ar mai fi absorbanți.

(25)

Statele membre cu pondere foarte mare a suprafețelor împădurite în comparația cu media Uniunii, și mai ales statele membre mai mici cu pondere foarte mare a suprafețelor împădurite, depind în măsură mai mare decât alte state membre de terenurile forestiere gestionate pentru a compensa emisiile în alte categorii de contabilizare a terenurilor și, prin urmare, ar fi mai afectate și ar dispune de posibilități mai limitate de a-și mări ponderea suprafețelor împădurite. Prin urmare, factorul de compensare ar trebui sporit în funcție de ponderea suprafețelor împădurite și de suprafața teritorială, astfel încât statelor membre cu o suprafață teritorială foarte mică și cu pondere foarte mare a suprafețelor împădurite în comparație cu media Uniunii să li se acorde cel mai mare factor de compensare pentru perioada de referință.

(26)

În concluziile sale din 9 martie 2012, Consiliul a recunoscut particularitățile țărilor bogat împădurite. Respectivele particularități se referă mai ales la posibilitățile limitate de a compensa emisiile prin absorbții. Având în vedere că este statul membru cel mai împădurit și ținând cont de caracteristicile sale geografice specifice, Finlanda se confruntă cu dificultăți deosebite în acest sens. Prin urmare, Finlandei ar trebui să i se acorde o compensare suplimentară limitată.

(27)

Pentru a monitoriza progresele înregistrate de statele membre în direcția îndeplinirii angajamentelor lor în temeiul prezentului regulament și pentru a asigura transparența, acuratețea, consecvența, integralitatea și caracterul comparabil al informațiilor referitoare la emisii și la absorbții, statele membre ar trebui să transmită Comisiei datele relevante privind inventarele gazelor cu efect de seră în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 525/2013, iar verificările de conformitate în temeiul prezentului regulament ar trebui să țină seama de datele respective. În cazul în care intenționează să aplice flexibilitatea în ceea ce privește terenurile forestiere gestionate prevăzută în prezentul regulament, un stat membru ar trebui să includă în raportul de conformitate cuantumul compensării pe care intenționează să o utilizeze.

(28)

Agenția Europeană de Mediu ar trebui să ofere asistență Comisiei, după caz, în conformitate cu programul anual de lucru al agenției, în legătură cu sistemul de raportare anuală a emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră, evaluarea informațiilor privind politicile, măsurile și prognozele naționale, evaluarea politicilor și măsurilor suplimentare planificate, precum și verificările de conformitate efectuate de către Comisie în temeiul prezentului regulament.

(29)

În vederea asigurării unei contabilizări corespunzătoare a tranzacțiilor realizate în temeiul prezentului regulament, inclusiv a utilizării flexibilităților și a monitorizării de conformitate, precum și pentru a promova intensificarea utilizării produselor forestiere cu cicluri de viață îndelungate, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea tehnică a definițiilor, inclusiv vizând valorile minime pentru definirea pădurilor, listele gazelor cu efect de seră și ale rezervoarelor de carbon, stabilirea valorilor de referință pentru păduri ale statelor membre pentru perioadele 2021-2025 și, respectiv, 2026-2030, adăugarea unor categorii noi de produse lemnoase recoltate, revizuirea metodologiei și a cerințelor în materie de informare privind perturbările naturale pentru a reflecta schimbările intervenite în Orientările IPCC, și în ceea ce privește contabilizarea tranzacțiilor prin intermediul registrului Uniunii. Dispozițiile necesare privind contabilizarea tranzacțiilor ar trebui să fie cuprinse într-un instrument unic care să combine dispozițiile privind contabilizarea conform Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Regulamentului (UE) 2018/842, prezentului regulament și Directivei 2003/87/CE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(30)

În cadrul raportării sale periodice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze rezultatele dialogului de facilitare din 2018 în temeiul CCONUSC (denumit în continuare „dialogul Talanoa”). Prezentul regulament ar trebui să fie revizuit în anul 2024 și, ulterior, o dată la 5 ani, în vederea evaluării modului de funcționare a acestuia în ansamblul său. Procesul de revizuire ar trebui să se bazeze pe rezultatele dialogului Talanoa și ale evaluării la nivel global în temeiul Acordului de la Paris. Cadrul pentru perioada de după 2030 ar trebui să fie în conformitate cu obiectivele pe termen lung și cu angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris.

(31)

În vederea asigurării existenței unei raportări și verificări eficace, transparente și eficiente din punct de vedere al costurilor a emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră și a raportării oricăror altor informații necesare pentru evaluarea conformității cu angajamentele asumate de statele membre, cerințele de raportare ar trebui să fie incluse în Regulamentul (UE) nr. 525/2013.

(32)

Pentru a facilita colectarea datelor și îmbunătățirea metodologiei, exploatarea terenurilor ar trebui inventariată și raportată recurgându-se la localizarea geografică a fiecărui teren, corespunzător sistemelor de colectare a datelor la nivel național și la nivelul Uniunii. Programele și studiile existente ale Uniunii și ale statelor membre, inclusiv Studiul-cadru privind utilizarea/ocuparea terenurilor (LUCAS), Programul european de observare a Pământului Copernicus și sistemul european de radionavigație prin satelit Galileo ar trebui valorificate la maxim pentru colectarea datelor. Gestionarea datelor, inclusiv partajarea datelor în scopul raportării, al reutilizării și al diseminării, ar trebui să respecte cerințele prevăzute în Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13).

(33)

Regulamentul (UE) nr. 525/2013 ar trebui modificat în consecință.

(34)

Pentru perioada de raportare 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2020 ar trebui să se aplice în continuare Decizia nr. 529/2013/UE în ceea ce privește obligațiile de contabilizare și de raportare. Pentru perioadele de raportare de după 1 ianuarie 2021, ar trebui să se aplice prezentul regulament.

(35)

Decizia nr. 529/2013/UE ar trebui modificată în consecință.

(36)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, în special cele care vizează stabilirea angajamentelor statelor membre pentru sectorul LULUCF, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris și la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, nu pot fi realizate în un mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele lor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

(a)

în perioadele 2021-2025 și 2026-2030:

(i)   „terenuri împădurite”: terenuri declarate ca având destinația de terenuri cultivate, pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri, transformate în terenuri forestiere;

(ii)   „terenuri despădurite”: terenuri declarate ca terenuri forestiere transformate în terenuri cultivate, pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri;

(iii)   „terenuri cultivate gestionate”: terenuri declarate ca având destinația de:

(iv)   „pajiști gestionate”: terenuri declarate ca având destinația de:

(v)   „terenuri forestiere gestionate”: terenuri declarate ca terenuri forestiere care au rămas terenuri forestiere;

(b)

începând cu 2026: „zone umede gestionate”: terenuri declarate ca având destinația de:

1.

„absorbant” înseamnă orice proces, activitate sau mecanism care elimină din atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;

2.

„sursă” înseamnă orice proces, activitate sau mecanism care degajă în atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;

3.

„rezervor de carbon” înseamnă un element sau un sistem biogeochimic integral sau parțial de pe teritoriul unui stat membru și în care este stocat carbon, orice precursor al unui gaz cu efect de seră care conține carbon sau orice gaz cu efect de seră care conține carbon;

4.

„stoc de carbon” înseamnă masa de carbon stocată într-un rezervor de carbon;

5.

„produs lemnos recoltat” înseamnă orice produs rezultat din recoltarea lemnului, care a părăsit un loc în care se recoltează lemnul;

6.

„pădure” înseamnă o suprafață de teren definită prin valorile minime pentru dimensiunea suprafeței, proiecția coroanelor copacilor sau un nivel echivalent al densității și înălțimea potențială a arborilor la maturitate la locul de creștere a arborilor, astfel cum se precizează în anexa II pentru fiecare stat membru. Aceasta include zone cu arbori, inclusiv grupuri de arbori naturali tineri, aflați în creștere, sau plantații care nu au atins încă valorile minime ale proiecției coroanei arborilor sau un nivel echivalent al densității sau înălțimea minimă a arborilor, astfel cum se precizează în anexa II, inclusiv orice suprafață care, în mod normal, face parte din suprafața împădurită, dar care este temporar lipsită de arbori ca urmare a unei intervenții umane, precum recoltarea, sau ca urmare a unor cauze naturale, dar care are toate șansele să redevină pădure;

7.

„nivel de referință pentru păduri” înseamnă o estimare, exprimată în tone de echivalent CO2 pe an, a emisiilor sau absorbțiilor nete medii anuale provenite din terenuri forestiere gestionate pe teritoriul unui stat membru în perioadele 2021-2025 și 2026-2030, pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament;

8.

„valoarea perioadei de înjumătățire” înseamnă numărul de ani necesari pentru reducerea la jumătate din valoarea sa inițială a cantității de carbon stocate într-o categorie de produse lemnoase recoltate;

9.

„perturbări naturale” înseamnă orice evenimente sau circumstanțe neantropice, care generează emisii semnificative în păduri și a căror apariție nu poate fi controlată de statul membru în cauză, și a căror efecte statul membru respectiv să fie în incapacitatea obiectivă de a le limita semnificativ, chiar și după apariția acestora;

10.

„metoda oxidării instantanee” înseamnă o metodă de contabilizare care pornește de la ipoteza că eliberarea în atmosferă a întregii cantități de carbon stocate în produsele lemnoase recoltate se produce în momentul recoltării.

(a)

zone umede care rămân zone umede;

(b)

așezări, sau alte tipuri de terenuri, transformate în zone umede; sau

(c)

zone umede transformate în așezări sau în alte tipuri de terenuri.

(a)

hârtie;

(b)

panouri din lemn;

(c)

cherestea.

(a)

transmite Comisiei informații cu privire la nivelul de fond pentru categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la alineatul (1), precum și la datele și metodologiile utilizate în conformitate cu anexa VI; și

(b)

exclude din contabilizare, până în 2030, toate absorbțiile ulterioare de pe terenul afectat de perturbări naturale.

(a)

flexibilitățile generale prevăzute la articolul 12; și

(b)

pentru a respecta angajamentul de la articolul 4, flexibilitatea privind terenurile forestiere gestionate prevăzută la articolul 13.

(a)

în strategia sa transmisă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, statul membru să fi inclus măsuri specifice, în curs de aplicare sau planificate, pentru a asigura conservarea sau îmbunătățirea, după caz, a absorbanților și a rezervoarelor forestiere; și

(b)

în cadrul Uniunii, emisiile totale să nu depășească absorbțiile totale din categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2 din prezentul regulament pentru perioada în care statul membru intenționează să folosească compensarea. Atunci când evaluează dacă, în cadrul Uniunii, emisiile totale depășesc absorbțiile totale, Comisia se asigură că dubla contabilizare este evitată de către statele membre, în special în exercitarea flexibilităților prevăzute de prezentul regulament și de Regulamentul (UE) 2018/842.

(a)

absorbanții contabilizați ca emisii prin raportarea la nivelul propriu de referință pentru păduri; și

(b)

până la cuantumul maxim al compensării pentru respectivul stat membru, prevăzut în anexa VII pentru perioada 2021-2030.

1.

La articolul 7, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 13 alineatul (1) litera (c), se introduce următorul punct:

3.

La articolul 14 alineatul (1), se introducere următoarea literă:

4.

Se introduce următoarea anexă:

1.

La articolul 3 alineatul (2), se elimină primul paragraf.

2.

La articolul 6, se elimină alineatul (4).