(a)

descrie tipul, amploarea și domeniul operațiunilor sale;

(b)

identifică riscurile grave pentru siguranță generate de operațiunile sale feroviare, indiferent dacă acestea sunt desfășurate de organizația însăși sau de contractanți, parteneri sau furnizori aflați sub controlul său;

(c)

identifică părțile interesate (de exemplu, organismele de reglementare, autoritățile, administratorii de infrastructură, contractanții, furnizorii, partenerii), inclusiv părțile din afara sistemului feroviar care sunt relevante pentru sistemul de management al siguranței;

(d)

identifică și menține cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță aplicate de părțile interesate menționate la litera (c);

(e)

se asigură că cerințele menționate la litera (d) sunt luate în considerare la elaborarea, punerea în aplicare și menținerea sistemului de management al siguranței;

(f)

definește domeniul de aplicare a sistemului de management al siguranței, indicând care parte a întreprinderii este inclusă în domeniul respectiv sau nu și luând în considerare cerințele menționate la litera (d).

(a)

asumarea răspunderii și a responsabilității globale pentru siguranță;

(b)

asigurarea faptului că personalul de conducere de la diferitele niveluri din cadrul organizației se angajează să acorde prioritate siguranței prin activitățile sale și în relațiile cu personalul și cu contractanții;

(c)

asigurarea faptului că politica și obiectivele în materie de siguranță sunt stabilite, sunt înțelese și sunt compatibile cu direcția strategică a organizației;

(d)

asigurarea integrării cerințelor sistemului de management al siguranței în procesele operaționale ale organizației;

(e)

asigurarea disponibilității resurselor necesare pentru funcționarea sistemului de management al siguranței;

(f)

asigurarea eficacității sistemului de management al siguranței în ceea ce privește controlul riscurilor pentru siguranță generate de organizație;

(g)

încurajarea personalului să sprijine respectarea cerințelor sistemului de management al siguranței;

(h)

promovarea îmbunătățirii continue a sistemului de management al siguranței;

(i)

asigurarea faptului că siguranța este luată în considerare în momentul identificării și al gestionării riscurilor legate de activitățile organizației, precum și explicarea modului în care va fi recunoscut și soluționat conflictul dintre obiectivele în materie de siguranță și alte obiective legate de activitatea organizației;

(j)

promovarea unei culturi pozitive a siguranței.

(a)

adecvat tipului și amplorii operațiunilor feroviare ale organizației;

(b)

aprobat de directorul executiv al organizației [sau de un reprezentant (reprezentanți) ai conducerii];

(c)

implementat în mod activ, comunicat și pus la dispoziția întregului personal.

(a)

include un angajament privind respectarea tuturor cerințelor juridice și de altă natură referitoare la siguranță;

(b)

furnizează un cadru pentru stabilirea obiectivelor de siguranță și pentru evaluarea performanțelor organizației în materie de siguranță în raport cu obiectivele respective;

(c)

include un angajament privind controlul riscurilor pentru siguranță generate atât de propriile activități, cât și de factori externi;

(d)

include un angajament privind îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței;

(e)

este menținută în conformitate cu strategia operațională a organizației și cu evaluarea performanței în materie de siguranță a acesteia.

(a)

identifică și analizează toate riscurile operaționale, organizaționale și tehnice care sunt relevante pentru tipul, amploarea și domeniul operațiunilor desfășurate de organizație. Printre aceste riscuri se numără cele generate de factori umani și organizaționali, precum volumul de muncă, organizarea muncii, oboseala sau adecvarea procedurilor, și activitățile altor părți interesate (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

evaluează riscurile menționate la litera (a) prin aplicarea unor metode adecvate de evaluare a riscurilor;

(c)

elaborează și pune în aplicare măsuri de siguranță, identificând responsabilitățile conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(d)

dezvoltă un sistem de monitorizare a eficacității măsurilor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(e)

recunoaște necesitatea de a colabora cu alte părți interesate (precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, producători, furnizori de lucrări de întreținere, entități responsabile cu întreținerea, deținători de vehicule feroviare, prestatori de servicii și entități achizitoare), atunci când este necesar, în ceea ce privește riscurile comune și punerea în aplicare a unor măsuri de siguranță adecvate;

(f)

informează personalul și părțile externe implicate cu privire la riscuri (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea).

(a)

sunt compatibile cu politica în domeniul siguranței și cu obiectivele strategice ale organizației (dacă este cazul);

(b)

sunt legate de riscurile prioritare care influențează performanța organizației în materie de siguranță;

(c)

sunt măsurabile;

(d)

iau în considerare cerințele juridice și de altă natură aplicabile;

(e)

sunt reexaminate din perspectiva realizărilor și revizuite în consecință;

(f)

sunt comunicate.

(a)

identificarea competențelor (inclusiv a cunoștințelor, a abilităților și a comportamentelor și atitudinilor care nu sunt de natură tehnică) necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță;

(b)

principiile de selecție (nivelul de educație de bază, aptitudinile psihologice și fizice necesare);

(c)

formarea, experiența și calificarea inițiale;

(d)

formarea continuă și actualizarea periodică a competențelor existente;

(e)

evaluarea periodică a competențelor și verificări ale aptitudinilor psihologice și fizice pentru a se asigura menținerea calificărilor și a abilităților de-a lungul timpului;

(f)

formare specifică în sectoarele relevante ale sistemului de management al siguranței, pentru a-și îndeplini sarcinile legate de siguranță.

(a)

programul de formare răspunde cerințelor identificate în materie de competențe și nevoilor individuale ale personalului;

(b)

dacă este cazul, formarea garantează că personalul își poate desfășura activitatea în orice condiții de exploatare (normale, de avarie și de urgență);

(c)

durata formării și frecvența cursurilor de perfecționare sunt adecvate obiectivelor formării;

(d)

se păstrează evidențe pentru toți membrii personalului (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(e)

programul de formare este reexaminat și auditat periodic (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern) și, dacă este necesar, modificat (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

(a)

relevante, complete și inteligibile pentru utilizatorii vizați;

(b)

valabile;

(c)

exacte;

(d)

consecvente;

(e)

controlate (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(f)

comunicate înainte de a intra în vigoare;

(g)

recepționate și înțelese.

(a)

identificarea și descrierea proceselor și a activităților legate de siguranța operațiunilor feroviare, inclusiv a sarcinilor legate de siguranță și a responsabilităților conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(b)

interacțiunea dintre aceste procese;

(c)

procedurile și alte documente care descriu modul de implementare a acestor procese;

(d)

identificarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, cu o descriere a tipului și a amplorii serviciilor furnizate;

(e)

identificarea acordurilor contractuale și a altor acorduri comerciale încheiate între organizație și alte părți, identificate la litera (d), care sunt necesare pentru a controla riscurile pentru siguranță generate de organizație și pe cele legate de utilizarea contractanților;

(f)

trimiteri la documentele informative care sunt obligatorii în temeiul prezentului regulament.

(a)

o sinteză a deciziilor privind gradul de importanță al modificărilor legate de siguranță, inclusiv o prezentare generală a modificărilor importante, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013;

(b)

obiectivele de siguranță ale organizației pentru anul (anii) următor(i) și modul în care riscurile grave pentru siguranță influențează stabilirea acestor obiective de siguranță;

(c)

rezultatele anchetelor interne cu privire la accidente/incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente) și ale altor activități de monitorizare (a se vedea punctele 6.1. Monitorizarea, 6.2. Auditul intern și 6.3. Analiza efectuată de conducere), în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 (2);

(d)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește recomandările organismelor naționale de anchetă care nu au fost încă abordate (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente);

(e)

indicatorii de siguranță stabiliți de organizație pentru a evalua performanța acesteia în materie de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(f)

dacă este cazul, concluziile raportului anual întocmit de consilierul pentru probleme de siguranță, în conformitate cu RID (3), referitor la activitățile organizației legate de transportul mărfurilor periculoase (4).

(a)

include elaborarea unei strategii și utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute din domeniul factorilor umani și organizaționali;

(b)

abordează riscurile asociate cu proiectarea și utilizarea echipamentelor, cu sarcinile, cu condițiile de lucru și cu mecanismele organizaționale, ținând seama atât de capacitățile, cât și de limitările umane, precum și de influențele asupra performanței umane.

(a)

sunt aplicate criterii de acceptare a riscurilor și măsuri de siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor);

(b)

se elaborează un plan (planuri) privind atingerea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea);

(c)

sunt colectate informațiile necesare pentru a măsura aplicarea corectă și eficacitatea mecanismelor operaționale (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

(a)

planificarea traseelor existente ale trenurilor și a unor trasee noi, precum și a unor noi servicii feroviare, inclusiv introducerea de noi tipuri de vehicule, necesitatea de a închiria vehicule și/sau de a angaja personal extern și schimbul de informații privind întreținerea, în scopuri operaționale, cu entitățile responsabile cu întreținerea;

(b)

elaborarea și implementarea orarelor trenurilor;

(c)

pregătirea trenurilor sau a vehiculelor înainte de deplasare, inclusiv verificările de dinaintea plecării și compunerea trenurilor;

(d)

circulația trenurilor sau deplasarea vehiculelor în diferite condiții de exploatare (normale, de avarie și de urgență);

(e)

adaptarea exploatării la solicitările privind scoaterea din funcțiune și notificarea repunerii în funcțiune de către entitățile responsabile cu întreținerea;

(f)

autorizațiile privind deplasarea vehiculelor;

(g)

facilitatea utilizării interfețelor din cabinele de conducere ale trenurilor și din regulatoarele de circulație cu echipamentele utilizate de personalul de întreținere.

(a)

respectarea instrucțiunilor de formare și de lucru primite, luând măsuri corective acolo unde este necesar;

(b)

formare specifică în cazul unor modificări anticipate susceptibile de a afecta desfășurarea exploatării sau alocarea sarcinilor care le revin;

(c)

adoptarea de măsuri adecvate ca urmare a unor accidente sau incidente.

(a)

se asigură că activele sunt utilizate în scopul preconizat, menținându-le totodată în starea de funcționare în condiții de siguranță, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, acolo unde este necesar, și la nivelul lor preconizat de performanță;

(b)

gestionează activele în cursul exploatării în condiții normale și de avarie;

(c)

detectează, de îndată ce este posibil în mod rezonabil, cazurile de neconformitate cu cerințele de funcționare înaintea sau în cursul exploatării activului, aplicând inclusiv restricții de utilizare, dacă este cazul, pentru a se asigura că activul este menținut în starea de funcționare în condiții de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

(a)

identificarea necesităților în materie de întreținere pentru a menține un activ în starea de funcționare în condiții de siguranță, în funcție de utilizarea planificată și reală a activului respectiv și de caracteristicile sale de proiectare;

(b)

gestionarea scoaterii activului din funcțiune în scopul efectuării întreținerii, atunci când se identifică defecțiuni sau atunci când starea activului se degradează dincolo de limitele stării de funcționare în condiții de siguranță, astfel cum este menționată la litera (a);

(c)

gestionarea repunerii în funcțiune a activului, cu eventualele restricții de utilizare după efectuarea întreținerii, pentru a se garanta că activul este în starea de funcționare în condiții de siguranță;

(d)

gestionarea echipamentelor de monitorizare și de măsurare, pentru a se asigura faptul că acestea sunt adecvate scopului preconizat.

(a)

schimbul de informații relevante în cadrul organizației sau cu entitățile externe responsabile cu întreținerea (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii), în special în ceea ce privește defecțiunile, accidentele și incidentele legate de siguranță, precum și eventualele restricții privind utilizarea activului în cauză;

(b)

trasabilitatea tuturor informațiilor necesare, inclusiv a celor legate de litera (a) (a se vedea punctele 4.4. Informarea și comunicarea și 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(c)

stabilirea și păstrarea evidențelor, inclusiv gestionarea modificărilor care afectează siguranța activelor (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

(a)

cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

nivelul de competențe necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în contract (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

responsabilitățile pentru sarcinile care trebuie îndeplinite;

(d)

nivelul preconizat de performanță în materie de siguranță care trebuie menținut pe durata contractului;

(e)

obligațiile legate de schimbul de informații privind siguranța (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea);

(f)

trasabilitatea documentelor referitoare la siguranță (a se vedea punctul 4.5. Documentele informative).

(a)

performanța în materie de siguranță a tuturor activităților și operațiunilor desfășurate de contractanți, de parteneri și de furnizori, pentru a se asigura că aceștia respectă cerințele prevăzute în contract;

(b)

gradul de sensibilizare a contractanților, a partenerilor și a furnizorilor cu privire la riscurile pentru siguranță pe care le-ar putea genera în cadrul operațiunilor organizației.

(a)

serviciile de urgență pot fi prompt contactate;

(b)

serviciilor de urgență le sunt furnizate toate informațiile necesare, atât din timp, pentru a-și pregăti intervențiile, cât și în momentul în care survine urgența;

(c)

se acordă primul ajutor la nivel intern.

(a)

alertarea întregului personalul responsabil cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)

informarea tuturor părților (de exemplu, administratorul de infrastructură, contractanții, autoritățile, serviciile de urgență), inclusiv comunicarea instrucțiunilor de urgență pentru călători;

(c)

luarea oricăror decizii necesare în funcție de tipul de situație de urgență.

(a)

pentru a verifica aplicarea corectă și eficacitatea tuturor proceselor și procedurilor din cadrul sistemului de management al siguranței, inclusiv a măsurilor de siguranță operaționale, organizaționale și tehnice;

(b)

pentru a verifica dacă sistemul de management al siguranței este aplicat corect în ansamblu și dacă se obțin rezultatele preconizate;

(c)

pentru a cerceta dacă sistemul de management al siguranței respectă cerințele prezentului regulament;

(d)

pentru a identifica, a implementa și a evalua eficacitatea măsurilor corective (a se vedea punctul 7.2. Îmbunătățirea continuă), după caz, dacă se descoperă eventuale cazuri relevante de neconformitate cu literele (a), (b) și (c).

(a)

un calendar al auditurilor interne planificate, care poate fi revizuit în funcție de rezultatele auditurilor anterioare și ale monitorizării performanței;

(b)

identificarea și selectarea auditorilor competenți (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

analizarea și evaluarea rezultatelor auditurilor;

(d)

identificarea necesității de a lua măsuri corective sau de îmbunătățire;

(e)

verificarea finalizării și a eficacității acestor măsuri;

(f)

documentele aferente realizării și rezultatelor auditurilor;

(g)

informarea conducerii cu privire la rezultatele auditurilor.

(a)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește măsurile rămase neabordate în urma analizelor realizate anterior de conducere;

(b)

modificarea circumstanțelor interne și externe (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(c)

performanța organizației în materie de siguranță, în raport cu:

(d)

recomandări pentru îmbunătățire.

(a)

raportate, înregistrate, investigate și analizate în scopul determinării cauzelor acestora;

(b)

raportate organismelor naționale, dacă este cazul.

(a)

recomandările autorității naționale de siguranță, ale organismului național de anchetă și cele care rezultă din investigațiile interne sau ale sectorului sunt evaluate și implementate dacă sunt adecvate sau obligatorii;

(b)

se ține cont de rapoartele/informațiile relevante transmise de alte părți interesate, precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, entități responsabile cu întreținerea și deținători de vehicule feroviare.

(a)

monitorizarea (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(b)

auditul intern (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern);

(c)

analiza efectuată de conducere (a se vedea punctul 6.3. Analiza efectuată de conducere);

(d)

lecțiile învățate din accidente și incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente).

(a)

descrie caracterul și amploarea operațiunilor sale;

(b)

identifică riscurile grave pentru siguranță generate de operațiunile sale feroviare, indiferent dacă acestea sunt desfășurate de organizația însăși sau de contractanți, parteneri sau furnizori aflați sub controlul său;

(c)

identifică părțile interesate (de exemplu, organismele de reglementare, autoritățile, întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură, contractanții, furnizorii, partenerii), inclusiv părțile din afara sistemului feroviar care sunt relevante pentru sistemul de management al siguranței;

(d)

identifică și menține cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță aplicate de părțile interesate menționate la litera (c);

(e)

se asigură că cerințele menționate la litera (d) sunt luate în considerare la elaborarea, punerea în aplicare și menținerea sistemului de management al siguranței;

(f)

definește domeniul de aplicare al sistemului de management al siguranței, indicând care parte a întreprinderii este inclusă în domeniul respectiv sau nu și luând în considerare cerințele menționate la litera (d).

(a)

„caracter”, în legătură cu operațiunile feroviare desfășurate de administratorii de infrastructură, înseamnă caracterizarea operațiunilor în funcție de domeniul lor de aplicare, inclusiv proiectarea și construirea infrastructurii, întreținerea infrastructurii, planificarea traficului, gestionarea și controlul traficului, precum și în funcție de modul de utilizare a infrastructurii feroviare, inclusiv linii convenționale și/sau de mare viteză, transport de călători și/sau de marfă;

(b)

„amploare”, în legătură cu operațiunile feroviare desfășurate de administratorii de infrastructură, înseamnă amploarea caracterizată în funcție de lungimea căii ferate și de mărimea estimată a administratorului de infrastructură din punctul de vedere al numărului de angajați care lucrează în sectorul feroviar.

(a)

asumarea răspunderii și a responsabilității globale pentru siguranță;

(b)

asigurarea faptului că personalul de conducere de la diferitele niveluri din cadrul organizației se angajează să acorde prioritate siguranței prin activitățile sale și în relațiile cu personalul și cu contractanții;

(c)

asigurarea faptului că politica și obiectivele în materie de siguranță sunt stabilite, sunt înțelese și sunt compatibile cu direcția strategică a organizației;

(d)

asigurarea integrării cerințelor sistemului de management al siguranței în procesele operaționale ale organizației;

(e)

asigurarea disponibilității resurselor necesare pentru funcționarea sistemului de management al siguranței;

(f)

asigurarea eficacității sistemului de management al siguranței în ceea ce privește controlul riscurilor pentru siguranță generate de organizație;

(g)

încurajarea personalului să sprijine respectarea cerințelor sistemului de management al siguranței;

(h)

promovarea îmbunătățirii continue a sistemului de management al siguranței;

(i)

asigurarea faptului că siguranța este luată în considerare în momentul identificării și gestionării riscurilor legate de activitățile organizației, precum și explicarea modului în care va fi recunoscut și soluționat conflictul dintre obiectivele în materie de siguranță și alte obiective legate de activitatea organizației;

(j)

promovarea unei culturi pozitive a siguranței.

(a)

adecvat caracterului organizației și amplorii operațiunilor feroviare realizate de aceasta;

(b)

aprobat de directorul executiv al organizației [sau de un reprezentant (reprezentanți) ai conducerii];

(c)

implementat în mod activ, comunicat și pus la dispoziția întregului personal.

(a)

include un angajament privind respectarea tuturor cerințelor juridice și de altă natură referitoare la siguranță;

(b)

furnizează un cadru pentru stabilirea obiectivelor de siguranță și pentru evaluarea performanțelor organizației în materie de siguranță în raport cu obiectivele respective;

(c)

include un angajament privind controlul riscurilor pentru siguranță generate atât de propriile activități, cât și de factori externi;

(d)

include un angajament privind îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței;

(e)

este menținută în conformitate cu strategia operațională a organizației și cu evaluarea performanței în materie de siguranță a acesteia.

(a)

identifică și analizează toate riscurile operaționale, organizaționale și tehnice care sunt relevante pentru caracterul și amploarea operațiunilor desfășurate de organizație. Printre aceste riscuri se numără cele generate de factori umani și organizaționali, precum volumul de muncă, organizarea muncii, oboseala sau adecvarea procedurilor, și activitățile altor părți interesate (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

evaluează riscurile menționate la litera (a) prin aplicarea unor metode adecvate de evaluare a riscurilor;

(c)

elaborează și pune în aplicare măsuri de siguranță, identificând responsabilitățile conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(d)

dezvoltă un sistem de monitorizare a eficacității măsurilor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(e)

recunoaște necesitatea de a colabora cu alte părți interesate (precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, producători, furnizori de lucrări de întreținere, entități responsabile cu întreținerea, deținători de vehicule feroviare, prestatori de servicii și entități achizitoare), atunci când este necesar, în ceea ce privește riscurile comune și punerea în aplicare a unor măsuri de siguranță adecvate;

(f)

informează personalul și părțile externe implicate cu privire la riscuri (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea);

(a)

sunt compatibile cu politica în domeniul siguranței și cu obiectivele strategice ale organizației (dacă este cazul);

(b)

sunt legate de riscurile prioritare care influențează performanța organizației în materie de siguranță;

(c)

sunt măsurabile;

(d)

iau în considerare cerințele juridice și de altă natură aplicabile;

(e)

sunt reexaminate din perspectiva realizărilor și revizuite în consecință;

(f)

sunt comunicate.

(a)

identificarea competențelor (inclusiv a cunoștințelor, a abilităților și a comportamentelor și atitudinilor care nu sunt de natură tehnică) necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță;

(b)

principiile de selecție (nivelul de educație de bază, aptitudinile psihologice și fizice necesare);

(c)

formarea, experiența și calificarea inițiale;

(d)

formarea continuă și actualizarea periodică a competențelor existente;

(e)

evaluarea periodică a competențelor și verificări ale aptitudinilor psihologice și fizice pentru a se asigura menținerea calificărilor și a abilităților de-a lungul timpului;

(f)

formare specifică în sectoarele relevante ale sistemului de management al siguranței, pentru a-și îndeplini sarcinile legate de siguranță.

(a)

programul de formare răspunde cerințelor identificate în materie de competențe și nevoilor individuale ale personalului;

(b)

dacă este cazul, formarea garantează că personalul își poate desfășura activitatea în orice condiții de exploatare (normale, de avarie și de urgență);

(c)

durata formării și frecvența cursurilor de perfecționare sunt adecvate obiectivelor formării;

(d)

se păstrează evidențe pentru toți membrii personalului (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(e)

programul de formare este reexaminat și auditat periodic (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern) și, dacă este necesar, modificat (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

(a)

relevante, complete și inteligibile pentru utilizatorii vizați;

(b)

valabile;

(c)

exacte;

(d)

consecvente;

(e)

controlate (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(f)

comunicate înainte de a intra în vigoare;

(g)

recepționate și înțelese.

(a)

identificarea și descrierea proceselor și a activităților legate de siguranța operațiunilor feroviare, inclusiv a sarcinilor legate de siguranță și a responsabilităților conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(b)

interacțiunea dintre aceste procese;

(c)

procedurile și alte documente care descriu modul de implementare a acestor procese;

(d)

identificarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, cu o descriere a tipului și a amplorii serviciilor furnizate;

(e)

identificarea acordurilor contractuale și a altor acorduri comerciale încheiate între organizație și alte părți, identificate la litera (d), care sunt necesare pentru a controla riscurile pentru siguranță generate de organizație și pe cele legate de utilizarea contractanților;

(f)

trimiteri la documentele informative care sunt obligatorii în temeiul prezentului regulament.

(a)

o sinteză a deciziilor privind gradul de importanță al modificărilor legate de siguranță, inclusiv o prezentare generală a modificărilor importante, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013;

(b)

obiectivele de siguranță ale organizației pentru anul (anii) următor(i) și modul în care riscurile grave pentru siguranță influențează stabilirea acestor obiective de siguranță;

(c)

rezultatele anchetelor interne cu privire la accidente/incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente) și ale altor activități de monitorizare (a se vedea punctele 6.1. Monitorizarea, 6.2. Auditul intern și 6.3. Analiza efectuată de conducere), în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012;

(d)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește recomandările organismelor naționale de anchetă care nu au fost încă abordate (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente);

(e)

indicatorii de siguranță stabiliți de organizație pentru a evalua performanța acesteia în materie de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(f)

dacă este cazul, concluziile raportului anual întocmit de consilierul pentru probleme de siguranță, în conformitate cu RID (1), referitor la activitățile organizației legate de transportul mărfurilor periculoase (2).

(a)

include elaborarea unei strategii și utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute din domeniul factorilor umani și organizaționali;

(b)

abordează riscurile asociate cu proiectarea și utilizarea echipamentelor, cu sarcinile, cu condițiile de lucru și cu mecanismele organizaționale, ținând seama atât de capacitățile, cât și de limitările umane, precum și de influențele asupra performanței umane.

(a)

sunt aplicate criterii de acceptare a riscurilor și măsuri de siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor);

(b)

se elaborează un plan (planuri) privind atingerea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea);

(c)

sunt colectate informațiile necesare pentru a măsura aplicarea corectă și eficacitatea mecanismelor operaționale (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

(a)

identificarea limitelor sigure de transport pentru planificarea și controlul traficului pe baza caracteristicilor de proiectare ale infrastructurii;

(b)

planificarea traficului, inclusiv orarele și alocarea traselor de tren;

(c)

gestionarea traficului în timp real, în condiții normale și de avarie, cu aplicarea restricțiilor de utilizare privind traficul și gestionarea perturbărilor de trafic;

(d)

stabilirea condițiilor privind circulația transporturilor excepționale.

(a)

respectarea instrucțiunilor de formare și de lucru primite, luând măsuri corective acolo unde este necesar;

(b)

formare specifică în cazul unor modificări anticipate susceptibile de a afecta desfășurarea exploatării sau alocarea sarcinilor care le revin;

(c)

adoptarea de măsuri adecvate ca urmare a unor accidente sau incidente.

(a)

se asigură că activele sunt utilizate în scopul preconizat, menținându-le totodată în starea de funcționare în condiții de siguranță și la nivelul lor preconizat de performanță;

(b)

gestionează activele în cursul exploatării în condiții normale și de avarie;

(c)

detectează, de îndată ce este posibil în mod rezonabil, cazurile de neconformitate cu cerințele de funcționare înaintea sau în cursul exploatării activului, aplicând inclusiv restricții de utilizare, dacă este cazul, pentru a se asigura că activul este menținut în starea de funcționare în condiții de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

(a)

identificarea necesităților în materie de întreținere pentru a menține infrastructura în starea de funcționare în condiții de siguranță, în funcție de utilizarea planificată și reală a infrastructurii și de caracteristicile sale de proiectare;

(b)

gestionarea scoaterii activului din funcțiune în scopul efectuării întreținerii, atunci când se identifică defecțiuni sau atunci când starea activului se degradează dincolo de limitele stării de funcționare în condiții de siguranță, astfel cum este menționată la litera (a);

(c)

gestionarea repunerii în funcțiune a activului, cu eventualele restricții de utilizare după efectuarea întreținerii, pentru a se garanta că activul este în starea de funcționare în condiții de siguranță;

(d)

gestionarea echipamentelor de monitorizare și de măsurare, pentru a se asigura faptul că acestea sunt adecvate scopului preconizat.

(a)

schimbul de informații relevante în cadrul organizației sau cu entitățile externe responsabile cu întreținerea (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii), în special în ceea ce privește defecțiunile, accidentele și incidentele legate de siguranță, precum și eventualele restricții privind utilizarea activului în cauză;

(b)

trasabilitatea tuturor informațiilor necesare, inclusiv a celor legate de litera (a) (a se vedea punctele 4.4. Informarea și comunicarea și 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(c)

stabilirea și păstrarea evidențelor, inclusiv gestionarea modificărilor care afectează siguranța activelor (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

(a)

cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

nivelul de competențe necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în contract (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

responsabilitățile pentru sarcinile care trebuie îndeplinite;

(d)

nivelul preconizat de performanță în materie de siguranță care trebuie menținut pe durata contractului;

(e)

obligațiile legate de schimbul de informații privind siguranța (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea);

(f)

trasabilitatea documentelor referitoare la siguranță (a se vedea punctul 4.5. Documentele informative).

(a)

performanța în materie de siguranță a tuturor activităților și operațiunilor desfășurate de contractanți, de parteneri și de furnizori, pentru a se asigura că aceștia respectă cerințele prevăzute în contract;

(b)

gradul de sensibilizare a contractanților, a partenerilor și a furnizorilor cu privire la riscurile pentru siguranță pe care le-ar putea genera în cadrul operațiunilor organizației.

(a)

serviciile de urgență pot fi prompt contactate;

(b)

serviciilor de urgență le sunt furnizate toate informațiile necesare, atât din timp, pentru a-și pregăti intervențiile, cât și în momentul în care survine urgența;

(c)

se acordă primul ajutor la nivel intern.

(a)

alertarea întregului personalul responsabil cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)

informarea tuturor părților (de exemplu, întreprinderile feroviare, contractanții, autoritățile, serviciile de urgență), inclusiv comunicarea instrucțiunilor de urgență pentru călători;

(c)

luarea oricăror decizii necesare în funcție de tipul de situație de urgență.

(a)

pentru a verifica aplicarea corectă și eficacitatea tuturor proceselor și procedurilor din cadrul sistemului de management al siguranței, inclusiv a măsurilor de siguranță operaționale, organizaționale și tehnice;

(b)

pentru a verifica dacă sistemul de management al siguranței este aplicat corect în ansamblu și dacă se obțin rezultatele preconizate;

(c)

pentru a cerceta dacă sistemul de management al siguranței respectă cerințele prezentului regulament;

(d)

pentru a identifica, a implementa și a evalua eficacitatea măsurilor corective (a se vedea punctul 7.2. Îmbunătățirea continuă), după caz, dacă se descoperă eventuale cazuri relevante de neconformitate cu literele (a), (b) și (c).

(a)

un calendar al auditurilor interne planificate, care poate fi revizuit în funcție de rezultatele auditurilor anterioare și ale monitorizării performanței;

(b)

identificarea și selectarea auditorilor competenți (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

analizarea și evaluarea rezultatelor auditurilor;

(d)

identificarea necesității de a lua măsuri corective sau de îmbunătățire;

(e)

verificarea finalizării și a eficacității acestor măsuri;

(f)

documentele aferente realizării și rezultatelor auditurilor;

(g)

informarea conducerii cu privire la rezultatele auditurilor.

(a)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește măsurile rămase neabordate în urma analizelor realizate anterior de conducere;

(b)

modificarea circumstanțelor interne și externe (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(c)

performanța organizației în materie de siguranță, în raport cu:

(d)

recomandări pentru îmbunătățire.

(a)

raportate, înregistrate, investigate și analizate în scopul determinării cauzelor acestora;

(b)

raportate organismelor naționale, dacă este cazul.

(a)

recomandările autorității naționale de siguranță, ale organismului național de anchetă și cele care rezultă din investigațiile interne sau ale sectorului sunt evaluate și implementate dacă sunt adecvate sau obligatorii;

(b)

se ține cont de rapoartele/informațiile relevante transmise de alte părți interesate, precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, entități responsabile cu întreținerea și deținători de vehicule feroviare.

(a)

monitorizarea (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(b)

auditul intern (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern);

(c)

analiza efectuată de conducere (a se vedea punctul 6.3. Analiza efectuată de conducere);

(d)

lecțiile învățate din accidente și incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente).