(1)

La 22 noiembrie 2017, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european 2018 pentru coordonarea politicilor economice. Aceasta a ținut cont de Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017. Prioritățile analizei anuale a creșterii au fost aprobate de Consiliul European din 22 martie 2018. La 22 noiembrie 2017, în baza Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Comisia a adoptat și Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Croația ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(2)

Raportul de țară pentru Croația din 2018 a fost publicat la 7 martie 2018. Acesta a evaluat progresele realizate de Croația în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor specifice acestei țări adoptate de Consiliu la 11 iulie 2017 (3), măsurile adoptate pentru a da curs recomandărilor adoptate în anii anteriori, precum și progresele realizate în direcția îndeplinirii obiectivelor naționale din cadrul Strategiei Europa 2020. De asemenea, raportul a inclus un bilanț aprofundat efectuat în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, ale cărui rezultate au fost publicate tot la 7 martie 2018. În urma analizei sale, Comisia a concluzionat că Croația se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice excesive, care sunt însă în scădere. Vulnerabilitățile sunt legate de nivelurile încă ridicate ale datoriei publice, private și externe, toate acestea fiind denominate în mare parte în monedă străină. Nivelul creditelor neperformante rămâne ridicat, în special în cazul societăților nefinanciare. Creșterea potențială a Croației rămâne insuficientă pentru a permite o ajustare durabilă și s-au realizat, în general, puține progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de politică menite să abordeze nivelul redus de utilizare a forței de muncă și creșterea lentă a productivității, care sunt probleme cronice. Competitivitatea și investițiile sunt în continuare îngreunate de un mediu de afaceri restrictiv, iar fragmentarea administrației publice afectează eficiența serviciilor publice.

(3)

La 26 aprilie 2018, Croația și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2018 și Programul de convergență pentru 2018. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(4)

Recomandările relevante specifice fiecărei țări au fost abordate în cadrul programării fondurilor structurale și de investiții europene („fondurile ESI”) aferente perioadei 2014-2020. Astfel cum se prevede la articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), în cazul în care acest lucru este necesar pentru a sprijini punerea în aplicare a recomandărilor relevante ale Consiliului, Comisia poate solicita unui stat membru să își revizuiască acordul de parteneriat și programele relevante și să propună modificări la acestea. Comisia a furnizat detalii suplimentare referitoare la modul în care va utiliza dispoziția menționată anterior în orientările privind aplicarea măsurilor de corelare între eficacitatea fondurilor ESI și buna guvernanță economică.

(5)

În prezent, Croația se încadrează în componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere și face obiectul regulii privind datoria. Pornind de la un excedent bugetar de 0,8 % din PIB în 2017, în Programul de convergență pentru 2018 se preconizează că soldul global va ajunge la un deficit de 0,5 % din PIB în 2018, pentru ca apoi să înregistreze o îmbunătățire treptată și să ajungă la un excedent de 0,5 % din PIB în 2021. Se preconizează că se va depăși în continuare obiectivul bugetar pe termen mediu – un deficit structural de 1,75 % din PIB – pe întreaga perioadă de programare. În conformitate cu Programul de convergență pentru 2018, se estimează că ponderea datoriei publice în PIB va scădea de la 78,0 % din PIB în 2017 la 75,1 % din PIB în 2018 și va continua să scadă, ajungând la 65,9 % în 2021. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare respective este plauzibil. Cu toate acestea, obiectivele bugetare planificate par precaute. Conform previziunilor Comisiei din primăvara anului 2018, se preconizează că soldul bugetului general va fi de 0,7 % din PIB în 2018 și, respectiv, 0,8 % din PIB în 2019.

(6)

La 11 iulie 2017, Consiliul a recomandat Croației să se mențină la nivelul obiectivului său bugetar pe termen mediu în 2018. Pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2018, se preconizează că soldul structural va fi de – 0,3 % din PIB în 2018 și de – 0,6 % din PIB în 2019, rămânând astfel la un nivel peste obiectivul bugetar pe termen mediu. Se preconizează că Croația va respecta regula privind datoria în 2018 și în 2019. În ansamblu, Consiliul estimează că Croația va respecta dispozițiile Pactului de stabilitate și de creștere în 2018 și în 2019.

(7)

S-a întârziat foarte mult adoptarea planificată a legislației-cheie care vizează îmbunătățirea cadrului fiscal-bugetar al Croației. Din cauza deficiențelor de concepție ale regulilor fiscale numerice, aceste reguli sunt ineficace pentru planificarea politicii fiscal-bugetare, iar Comisia pentru politica fiscal-bugetară, în calitate de organism independent, are în continuare un rol slab. Având în vedere nivelul încă ridicat al datoriei publice în Croația și expunerea țării la riscuri valutare, practicile de bună gestionare a datoriei rămân esențiale. În 2017, a fost consolidată funcția de gestionare a datoriei și a fost elaborată o strategie de gestionare a datoriei, care trebuie actualizată periodic. A fost amânată introducerea unui impozit pe clădiri, pentru care legea a fost deja adoptată, fără a se indica dacă și când se va pune în aplicare acest impozit. De aceea, veniturile din impozitarea recurentă a bunurilor imobile reprezintă în continuare o parte redusă din veniturile Croației. Datorită unui impozit recurent pe clădiri, colectarea veniturilor ar fi, în ansamblu, mai favorabilă creșterii. Acesta ar asigura, în același timp, o sursă de venit stabilă și previzibilă pentru unitățile administrației locale.

(8)

Piața forței de muncă din Croația a continuat să se redreseze în 2017. Cu toate acestea, rata ocupării forței de muncă și rata de activitate sunt în continuare mult sub media Uniunii, ceea ce afectează potențialul de creștere. În prezent, vârsta legală de pensionare este de 62 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Convergența și creșterea vârstelor legale de pensionare este lentă, vârsta de pensionare pentru ambele sexe urmând să ajungă la 67 de ani abia în 2038. În plus, lucrătorii în vârstă pot beneficia de numeroase posibilități de pensionare anticipată, iar sistemul de pensii cuprinde o serie de scheme speciale care oferă condiții de pensionare mai avantajoase. Responsabilitățile de îngrijire care revin femeilor contribuie, la rândul lor, la participarea redusă a femeilor pe piața muncii. Ca urmare, durata medie a vieții active a femeilor este redusă, fapt care reduce adecvarea pensiilor actuale și viitoare și generează riscuri de sărăcie la bătrânețe. Nu au fost puse încă în aplicare măsurile anunțate care vizează încurajarea vieții active până la o vârstă mai înaintată.

(9)

Deși în Croația există structura necesară dialogului social, interacțiunea efectivă dintre autorități și părțile interesate în procesul de elaborare a politicilor este redusă și s-a limitat în general la furnizarea de feedback scris cu privire la măsurile propuse de guvern. În plus, fragmentarea sindicatelor limitează capacitatea generală a acestora de a se angaja în dialogul social.

(10)

În ciuda îmbunătățirilor recente, proporția populației expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială rămâne ridicată și există disparități teritoriale pronunțate între județe. Persoanele în vârstă, lucrătorii slab calificați și persoanele cu handicap sunt afectate în mod deosebit. Sistemul de protecție socială prezintă deficiențe care afectează eficacitatea și echitatea acestuia. Prestațiile sociale au o capacitate limitată de reducere a sărăciei. Lipsa de coordonare între instituții și capacitatea bugetară mai redusă a administrațiilor publice locale mai sărace duc la furnizarea inegală a prestațiilor sociale.

(11)

Rezultatele Croației sunt sub media Uniunii în ceea ce privește investițiile în educație, educația și îngrijirea copiilor preșcolari, competențele de bază, rata de absolvire a învățământului terțiar și relevanța pe piața muncii a educației și a formării profesionale. Croația a demarat punerea în aplicare a mai multor reforme prezentate în strategia privind educația, știința și tehnologia. Reforma programelor școlare ar putea avea un impact pozitiv asupra calității educației în Croația dacă este pusă în aplicare pe deplin și în mod coerent cu alte măsuri din cadrul strategiei. Relevanța pe piața muncii a programelor de educație și formare profesională pare a fi limitată, după cum sugerează faptul că peste jumătate din șomerii înregistrați sunt absolvenți ai unor programe de educație și formare profesională. Este nevoie de o mai bună coordonare între autoritățile publice și angajatori pentru identificarea nevoilor în materie de competențe. Sistemul de educație pentru adulți, menit să contribuie la integrarea pe piața muncii, este caracterizat de un număr mare de furnizori răspândiți în mod inegal pe teritoriul țării, iar programele de învățare nu sunt evaluate în mod corespunzător. Participarea la formele de educație pentru adulți și la programele educaționale oferite ca parte a măsurilor de politică active pe piața muncii este extrem de scăzută.

(12)

Fragmentarea teritorială a administrației publice din Croația și nivelul ridicat de repartizare a competențelor între nivelurile de guvernare au un efect negativ asupra eficienței furnizării serviciilor publice și a cheltuielilor publice. Multe unități locale de mici dimensiuni nu dispun de capacitatea financiară și administrativă adecvată pentru a îndeplini funcții descentralizate. Conform indicatorilor care măsoară eficiența administrației publice, performanțele țării sunt sub media Uniunii, ceea ce împiedică elaborarea și punerea în aplicare a politicilor publice și utilizarea mai eficientă a fondurilor structurale și de investiții europene. Reducerea programată a numărului de sucursale locale ale administrației centrale și raționalizarea sistemului agențiilor de stat au fost din nou amânate. Lipsa de coerență a cadrelor de stabilire a salariilor în sectorul administrației publice și al serviciilor publice reprezintă un obstacol în calea asigurării egalității de tratament și a controlării de către guvern a cheltuielilor salariale din sectorul public. Legislația planificată în vederea armonizării acestor cadre a fost amânată din nou până la jumătatea anului 2018. Autoritățile au luat primele măsuri de integrare a anumitor funcții la nivelul mai multor spitale, astfel încât să se îmbunătățească eficiența furnizării serviciilor și accesul la asistența medicală. Cu toate acestea, un model ineficace de finanțare a sistemului de sănătate duce la acumularea de datorii, legate în special de serviciile spitalicești.

(13)

Întreprinderile deținute de stat își mențin o prezență importantă în economie. Măsurile de îmbunătățire a guvernanței acestora au avansat încet, întreprinderile respective continuând să funcționeze la niveluri scăzute de productivitate și de rentabilitate. Au fost adoptate noi acte legislative care reglementează gestionarea și cesionarea activelor de stat.

(14)

În noiembrie 2017 s-a finalizat o evaluare independentă a calității activelor Băncii Croate pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Având în vedere importanța băncii pentru punerea în aplicare a instrumentelor financiare ale Uniunii și a Planului de investiții pentru Europa, precum și activitățile sale din ce în ce mai importante de acordare de împrumuturi directe, constatările desprinse în urma evaluării ar trebui să fie utilizate pentru consolidarea cadrului de supraveghere și de reglementare al băncii, precum și a guvernanței sale.

(15)

Sarcina administrativă și taxele parafiscale continuă să afecteze mediul de afaceri. S-au realizat progrese constante, dar lente în ceea ce privește reducerea sarcinii administrative. Reducerea taxelor parafiscale a fost limitată, iar nivelul de transparență este scăzut, întrucât nu au fost realizate nici actualizările periodice ale registrului, nici evaluări ale impactului reducerilor planificate.

(16)

Planul de acțiune anticorupție pentru perioada 2017-2018 trebuie să fie pe deplin pus în aplicare pentru a se realiza obiectivele strategiei anticorupție aferente perioadei 2015-2020. Sunt necesare în continuare îmbunătățiri în ceea ce privește mai multe elemente esențiale, în special declararea averilor și a conflictelor de interese, sensibilizarea cu privire la canalele de raportare pentru avertizarea în interes public și un control eficace al riscurilor în achizițiile publice, care rămân vulnerabile la corupție din cauza proporției mari a contractelor „in-house” atribuite de entitățile deținute de stat.

(17)

Reglementările restrictive pe piețele de bunuri și servicii, în special numărul mare de profesii excesiv reglementate, afectează concurența. Reducerea reglementării a fost lentă, în contextul rezistenței puternice din partea grupurilor de interese.

(18)

Procedurile judiciare lungi și volumul considerabil de cauze nesoluționate aflate pe rolul instanțelor continuă să afecteze calitatea și eficiența sistemului judiciar și, în consecință, mediul de afaceri. Scăderea observată a volumului de cauze nesoluționate s-a datorat în principal unui număr mai mic de cauze noi, mai degrabă decât soluționării mai rapide a cauzelor. Deși s-au realizat unele îmbunătățiri, comunicarea electronică este în continuare prea puțin utilizată în procedurile judiciare și de insolvență.

(19)

Măsuri specifice de reformare a sistemului național de știință și inovare sunt în curs de elaborare în cadrul strategiei de specializare inteligentă a Croației. Responsabilitățile în materie de politici menite să sprijine știința și inovarea par necoordonate, ceea ce slăbește punerea în aplicare a strategiei de politică. De asemenea, marile universități se confruntă cu un grad ridicat de fragmentare a structurilor de guvernanță și cu norme administrative rigide. Cooperarea dintre instituțiile de cercetare și mediul de afaceri este insuficientă. Nu există o monitorizare și o evaluare sistematică a impactului politicilor de cercetare și inovare existente, ceea ce împiedică stabilirea în mod corespunzător a priorităților. Sistemul de învățământ terțiar ar putea beneficia de stimulente care să încurajeze calitatea și relevanța acestuia pentru piața muncii.

(20)

În contextul semestrului european 2018, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Croației, pe care a publicat-o în raportul de țară pentru 2018. De asemenea, Comisia a evaluat Programul de convergență pentru 2018, Programul național de reformă pentru 2018, precum și măsurile luate ca urmare a recomandărilor adresate Croației în anii precedenți. Având în vedere necesitatea consolidării guvernanței economice globale a Uniunii prin oferirea unei contribuții la nivelul Uniunii la deciziile naționale viitoare, Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestor programe pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Croația, ci și de măsura în care acestea sunt conforme cu normele și orientările Uniunii.

(21)

Consiliul a examinat Programul de convergență pentru 2018 prin prisma acestei evaluări și consideră (5) că este de așteptat ca Croația să respecte dispozițiile Pactului de stabilitate și de creștere.

(22)

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și această evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă pentru 2018 și Programul de convergență pentru 2018. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, se reflectă în recomandările 1-4 de mai jos,

1.

2.

3.

4.