9.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 291/72


REGULAMENTUL (UE) 2017/1988 AL COMISIEI

din 3 noiembrie 2017

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară 4

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 12 septembrie 2016, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat unele amendamente la Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 4, intitulate „Aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare împreună cu IFRS 4 Contracte de asigurare” (denumite în continuare „amendamente la IFRS 4”). Amendamentele la IFRS 4 au scopul de a remedia consecințele contabile temporare produse de intrarea în vigoare la date diferite a IFRS 9 și a noului standard pentru contracte de asigurare care înlocuiește IFRS 4 (IFRS 17).

(3)

Obiectivul IFRS 9 este de a îmbunătăți raportarea financiară a instrumentelor financiare, răspunzând preocupărilor apărute în acest domeniu în cursul crizei financiare. IFRS 9 răspunde în special apelului G20 de a trece la un model cu caracter prospectiv mai pronunțat pentru recunoașterea pierderilor așteptate în legătură cu activele financiare.

(4)

Amendamentele la IFRS 4 oferă entităților care desfășoară în principal activități de asigurare posibilitatea de a amâna până la 1 ianuarie 2021 data de intrare în vigoare a IFRS 9. Consecința acestei amânări este că entitățile respective pot continua să raporteze în conformitate cu standardul existent, și anume Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 39, Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare. Amendamentele la IFRS 4 permit, de asemenea, entităților care emit contracte de asigurare să elimine din profit sau pierdere o parte din neconcordanțele contabile suplimentare și din volatilitatea temporară care ar putea apărea atunci când IFRS 9 se aplică înaintea IFRS 17.

(5)

După consultările cu Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară, concluzia Comisiei este că amendamentele la IFRS 4 îndeplinesc criteriile de adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(6)

Cu toate acestea, Comisia consideră că domeniul de aplicare al amendamentelor la IFRS 4 nu este suficient de larg pentru a răspunde nevoilor tuturor entităților de asigurare semnificative din Uniune. În special, sectorul de asigurări al unui conglomerat financiar nu ar fi eligibil pentru amânarea aplicării IFRS 9, fapt care ar putea constitui un dezavantaj concurențial. Prin urmare, ar trebui să i se permită sectorului de asigurări al unui conglomerat financiar care intră sub incidența Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) să amâne până la 1 ianuarie 2021 aplicarea IFRS 9.

(7)

Amânarea aplicării IFRS 9 de către sectorul de asigurări al unui conglomerat ar însemna aplicarea de către același conglomerat financiar a două standarde contabile diferite, fapt care ar putea conduce la posibilitatea de arbitraj contabil și la eventuale dificultăți ale investitorilor de a înțelege situațiile financiare consolidate. Prin urmare, o astfel de amânare ar trebui să fie supusă anumitor condiții. Pentru a împiedica grupul să transfere instrumente financiare de la un sector la altul cu scopul de a beneficia de un tratament contabil mai favorabil, ar trebui să seaplice o interdicție temporară a transferului de instrumente financiare, altele decât instrumentele financiare evaluate la valoarea justă, cu modificări ale valorii juste în urma profitului sau pierderii. Ar trebui să fie interzise numai transferurile de instrumente financiare eligibile pentru scoatere din conturile entității care le transferă. Instrumentele financiare emise de o entitate din grup nu ar trebui să fie supuse acestei interdicții, întrucât deținerile intragrup de instrumente financiare sunt eliminate în conturile consolidate ale conglomeratului.

(8)

Amânarea aplicării IFRS 9 este compatibilă în abordarea sa cu IFRS 4, care permite grupurilor de asigurare să își consolideze filialele fără să aducă în conformitate evaluarea datoriilor de asigurare ale filialelor, efectuată conform politicilor contabile locale general acceptate, cu politicile contabile utilizate de restul grupului. Deși utilizarea unor politici contabile neuniforme poate afecta inteligibilitatea situațiilor financiare, utilizatorii acestora sunt deja familiarizați cu raportarea financiară conform IAS 39, iar amânarea se aplică numai pentru o perioadă limitată de timp. Condițiile de recurgere la amânare ar trebui, de asemenea, să atenueze orice astfel de preocupări.

(9)

Amânarea aplicării IFRS 9 de către sectorul de asigurări al unui conglomerat financiar ar trebui să fie posibilă pentru o perioadă de timp limitată, deoarece este important ca îmbunătățirile aduse de IFRS 9 să intre în vigoare cât mai curând posibil și deoarece IFRS 17 va intra în vigoare la 1 ianuarie 2021.

(10)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în consecință.

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 4 Contracte de asigurare din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Un conglomerat financiar în sensul definiției de la articolul 2 punctul 14 din Directiva 2002/87/CE poate decide ca niciuna dintre entitățile sale care își desfășoară activitatea în sectorul asigurărilor, în sensul articolului 2 punctul 8 litera (b) din directiva respectivă, să nu aplice IFRS 9 în situațiile financiare consolidate pentru exercițiile financiare care încep înainte de 1 ianuarie 2021, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)

nu se transferă instrumente financiare de la sectorul de asigurări la orice alt sector al conglomeratului financiar după 29 noiembrie 2017, în afara instrumentelor financiare evaluate la valoarea justă, ale căror modificări ale valorii juste sunt recunoscute prin contul de profit sau pierdere de către ambele sectoare implicate în transfer;

(b)

conglomeratul financiar indică în situațiile financiare consolidate entitățile de asigurare din grup care aplică IAS 39;

(c)

informațiile solicitate de IFRS 7 sunt furnizate pentru sectorul de asigurări care aplică IAS 39 separat de restul grupului care aplică IFRS 9.

Articolul 3

(1)   Societățile aplică amendamentele menționate la articolul 1 de la data începerii primului lor exercițiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2018 sau după această dată.

(2)   Cu toate acestea, un conglomerat financiar poate decide să aplice amendamentele menționate la articolul 1, sub rezerva condițiilor stabilite la articolul 2, de la data începerii primului său exercițiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2018 sau după această dată.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 3 noiembrie 2017.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1).

(3)  Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).


ANEXĂ

Aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare împreună cu IFRS 4 Contracte de asigurare

(Amendamente la IFRS 4)

Amendamente la

IFRS 4 Contracte de asigurare

Se modifică punctul 3.

DOMENIU DE APLICARE

3.

Prezentul IFRS nu abordează alte aspecte ale contabilității ținute de asigurători, cum ar fi contabilizarea activelor financiare deținute de asigurători și a datoriilor financiare emise de asigurători (a se vedea IAS 32 Instrumente financiare: prezentare, IFRS 7 și IFRS 9 Instrumente financiare), cu excepția:

(a)

punctului 20A care permite asigurătorilor ce îndeplinesc anumite criterii să aplice o scutire temporară de la aplicarea IFRS 9;

(b)

punctului 35B care permite asigurătorilor să aplice pentru activele financiare desemnate abordarea stratificată; și

(c)

punctului 45 care permite asigurătorilor să reclasifice în anumite circumstanțe unele sau toate activele financiare pe care le dețin, astfel încât activele să fie evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere.

Se modifică punctul 5.

5.

Pentru facilitarea trimiterilor, prezentul IFRS descrie orice entitate care emite un contract de asigurare drept un asigurător, indiferent dacă emitentul este privit sau nu ca un asigurător din punct de vedere legal sau din perspectiva supervizării. Toate trimiterile de la punctul 3 literele (a) și (b) și de la punctele 20A-20Q, 35B-35N, 39B-39M și 46-49 la un asigurător se interpretează și ca trimiteri la un emitent al unui instrument financiar care are o caracteristică de participare discreționară.

Se adaugă noi titluri sub punctele 20, 20K și 20N. Se adaugă noile puncte 20A-20Q.

RECUNOAȘTERE ȘI EVALUARE

Scutirea temporară de la aplicarea IFRS 9

20A

IFRS 9 se referă la contabilitatea instrumentelor financiare și se aplică pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2018 sau după această dată. Cu toate acestea, pentru un asigurător care îndeplinește criteriile de la punctul 20B, prezentul IFRS prevede o scutire temporară care permite, dar nu impune, asigurătorului să aplice IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaștere și evaluare în locul IFRS 9 pentru perioadele anuale care încep înainte de 1 ianuarie 2021. Un asigurător care aplică scutirea temporară de la IFRS 9:

(a)

utilizează dispozițiile IFRS 9 care sunt necesare pentru prezentarea informațiilor solicitate la punctele 39B-39J ale prezentului IFRS; și

(b)

aplică toate celelalte IFRS-uri aplicabile instrumentelor sale financiare, cu excepția cazurilor descrise la punctele 20A-20Q, 39B-39J și 46-47 din prezentul IFRS.

20 B

Un asigurător poate aplica scutirea temporară de la IFRS 9, dacă și numai dacă:

(a)

nu a aplicat anterior nicio versiune a IFRS 9  (1) , în afara dispozițiilor pentru prezentarea câștigurilor și pierderilor aferente datoriilor financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere, prevăzute la punctul 5.7.1 litera (c) și la punctele 5.7.7-5.7.9, 7.2.14 și B5.7.5–B5.7.20 din IFRS 9; și

(b)

activitățile sale sunt predominant legate de asigurări, astfel cum se precizează la punctul 20D, la data raportării sale anuale imediat precedentă datei de 1 aprilie 2016 sau la o dată ulterioară de raportare anuală, astfel cum se specifică la punctul 20G.

20C

Un asigurător care aplică scutirea temporară de la IFRS 9 este autorizat să ia decizia de a aplica numai dispozițiile pentru prezentarea câștigurilor și pierderilor aferente datoriilor financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere, prevăzute la punctul 5.7.1 litera (c) și la punctele 5.7.7-5.7.9, 7.2.14 și B5.7.5–B5.7.20 din IFRS 9. Dacă decide să aplice aceste dispoziții, asigurătorul aplică dispozițiile tranzitorii relevante ale IFRS 9, comunică faptul că a aplicat dispozițiile respective și prezintă permanent informațiile aferente, prevăzute la punctele 10-11 din IFRS 7 [astfel cum a fost modificat prin IFRS 9 (2010)].

20D

Activitățile unui asigurător sunt predominat legate de asigurări, dacă și numai dacă:

(a)

valoarea contabilă a datoriilor sale ce decurg din contracte care intră sub incidența prezentului IFRS, care include orice componente de depozit sau instrumente financiare derivate încorporate, separate de contractele de asigurare prin aplicarea punctelor 7-12 din prezentul IFRS, este semnificativă în comparație cu valoarea contabilă totală a tuturor datoriilor sale; și

(b)

procentul reprezentat de raportul dintre valoarea contabilă totală a datoriilor sale legate de asigurări (a se vedea punctul 20E) și valoarea contabilă totală a tuturor datoriilor sale este:

(i)

mai mare de 90 la sută; sau

(ii)

mai mic sau egal cu 90 la sută, dar mai mare de 80 la sută, iar asigurătorul nu desfășoară o activitate semnificativă care nu are legătură cu asigurările (a se vedea punctul 20F).

20E

În scopul aplicării punctului 20D litera (b), datoriile legate de asigurări cuprind:

(a)

datoriile ce decurg din contracte care intră sub incidența prezentului IFRS, astfel cum se precizează la punctul 20D litera (a);

(b)

datoriile ce decurg din contractele de investiții în instrumente nederivate, evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere prin aplicarea IAS 39 {inclusiv cele desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere, cărora asigurătorul le-a aplicat cerințele prevăzute în IFRS 9 pentru prezentarea câștigurilor și pierderilor [a se vedea punctul 20B litera (a) și punctul 20C]}; și

(c)

datoriile ce decurg din faptul că asigurătorul emite sau îndeplinește obligații care decurg din contractele prevăzute la literele (a) și (b). Exemplele de astfel de datorii includ instrumentele derivate utilizate pentru a diminua riscurile care decurg din contractele respective și din activele care acoperă aceste contracte, obligațiile fiscale relevante, cum ar fi datoriile privind impozitul amânat pentru diferențe temporare impozabile privind datoriile care decurg din aceste contracte, precum și instrumentele de datorie emise și care sunt incluse în capitalul reglementat al asigurătorului.

20F

Atunci când, în scopul aplicării punctului 20D litera (b) punctul (ii), asigurătorul evaluează dacă desfășoară o activitate semnificativă care nu are legătură cu asigurările, acesta ia în considerare:

(a)

numai activitățile din care poate obține venituri și în urma cărora poate suporta cheltuieli; și

(b)

factori cantitativi sau calitativi (sau ambii), inclusiv informațiile disponibile public, cum ar fi clasificarea activităților din sector, pe care utilizatorii situațiilor financiare o aplică asigurătorului.

20G

Punctul 20B litera (b) impune unei entități să evalueze dacă îndeplinește condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9 la data raportării sale anuale imediat precedentă datei de 1 aprilie 2016. După această dată:

(a)

o entitate care îndeplinea anterior condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9 reevaluează dacă activitățile sale sunt predominant legate de asigurări la o dată ulterioară de raportare anuală, dacă și numai dacă în cursul perioadei anuale care se încheie la data respectivă a avut loc o modificare în activitățile sale, astfel cum se precizează la punctele 20H și 20I.

(b)

o entitate care nu îndeplinea anterior condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9 este autorizată să reevalueze dacă activitățile sale sunt predominant legate de asigurări la o dată ulterioară de raportare anuală, precedentă datei de 31 decembrie 2018, dacă și numai dacă în cursul perioadei anuale care se încheie la data respectivă a avut loc o modificare în activitățile sale, astfel cum se precizează la punctele 20H și 20I.

20H

În scopul aplicării punctului 20G, o modificare în activitățile unei entități este o modificare:

(a)

determinată de conducerea superioară a entității ca rezultat al unor modificări externe sau interne;

(b)

semnificativă pentru operațiunile entității; și

(c)

demonstrabilă părților externe.

În consecință, o astfel de modificare are loc numai atunci când entitatea începe sau încetează să efectueze o activitate care este semnificativă pentru operațiunile sale sau care modifică în mod semnificativ amploarea uneia dintre activitățile sale; de exemplu, atunci când entitatea a dobândit, a cedat sau a închis o linie de activitate.

20I

Este de așteptat ca modificarea în activitățile entității descrisă la punctul 20H să aibă loc foarte rar. Următoarele nu sunt modificări în activitățile unei entități, în sensul aplicării punctului 20G:

(a)

o schimbare în structura de finanțare a entității, care, în sine, nu afectează activitățile din care entitatea obține venituri și în urma cărora suportă cheltuieli.

(b)

planul unei entități de a vinde o linie de activitate, chiar dacă activele și datoriile sunt clasificate ca fiind deținute în vederea vânzării, prin aplicarea IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte. Planul de a vinde o linie de activitate ar putea modifica activitățile entității și ar putea conduce la o reevaluare în viitor numai dacă afectează datoriile recunoscute în situația poziției financiare a acesteia.

20J

Dacă, în urma unei reevaluări [a se vedea punctul 20G litera (a)], o entitate nu mai îndeplinește condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9, aceasta este autorizată să aplice în continuare scutirea temporară de la IFRS 9 numai până la sfârșitul perioadei anuale care a început imediat după reevaluarea respectivă. Cu toate acestea, entitatea trebuie să aplice IFRS 9 pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2021 sau după această dată. De exemplu, dacă o entitate stabilește că nu mai îndeplinește condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9, prin aplicarea punctului 20G litera (a) la 31 decembrie 2018 (sfârșitul perioadei sale anuale), aceasta este autorizată să aplice în continuare scutirea temporară de la IFRS 9 numai până la 31 decembrie 2019.

20 K

Un asigurător care a decis anterior să aplice scutirea temporară de la IFRS 9 poate decide irevocabil, la începutul oricărei perioade anuale ulterioare, să aplice IFRS 9.

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile

20L

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile, astfel cum este definită în IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, poate aplica scutirea temporară de la IFRS 9 descrisă la punctul 20A dacă și numai dacă îndeplinește criteriile descrise la punctul 20B. Pentru aplicarea punctului 20B litera (b), entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile utilizează valorile contabile determinate prin aplicarea IFRS-urilor la data menționată la punctul respectiv.

20M

IFRS 1 prevede cerințe și scutiri aplicabile unei entități care adoptă pentru prima dată IFRS-urile. Aceste cerințe și scutiri (de exemplu, punctele D16 și D17 din IFRS 1) nu prevalează asupra cerințelor de la punctele 20A–20Q și 39B–39J din prezentul IFRS. De exemplu, cerințele și scutirile prevăzute de IFRS 1 nu prevalează asupra cerinței ca o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile să îndeplinească criteriile specificate la punctul 20L pentru a putea aplica scutirea temporară de la IFRS 9.

20 N

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile și prezintă informațiile solicitate la punctele 39B-39J utilizează cerințele și scutirile prevăzute de IFRS 1, care sunt relevante pentru efectuarea evaluărilor necesare pentru prezentarea informațiilor respective.

Scutire temporară de la îndeplinirea anumitor cerințe prevăzute de IAS 28

20O

Punctele 35-36 din IAS 28 Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație impun unei entități să aplice politici contabile uniforme atunci când utilizează metoda punerii în echivalență. Cu toate acestea, pentru perioadele anuale care încep înainte de 1 ianuarie 2021, unei entități i se permite, dar nu i se impune, să mențină politicile contabile relevante aplicate de entitatea asociată sau de asocierea în participație, după cum urmează:

(a)

entitatea aplică IFRS 9, dar entitatea asociată sau asocierea în participație aplică scutirea temporară de la IFRS 9; sau

(b)

entitatea aplică scutirea temporară de la IFRS 9, dar entitatea asociată sau asocierea în participație aplică IFRS 9.

20P

Atunci când o entitate utilizează metoda punerii în echivalență pentru a contabiliza investiția sa într-o entitate asociată sau într-o asociere în participație:

(a)

dacă IFRS 9 a fost aplicat anterior la situațiile financiare utilizate pentru a aplica entității asociate sau asocierii în participație respective metoda punerii în echivalență (după reflectarea tuturor ajustărilor efectuate de entitate), IFRS 9 va fi aplicat în continuare.

(b)

dacă scutirea temporară de la IFRS 9 a fost aplicată anterior la situațiile financiare utilizate pentru a aplica entității asociate sau asocierii în participație respective metoda punerii în echivalență (după reflectarea tuturor ajustărilor efectuate de entitate), IFRS 9 poate fi aplicat ulterior.

20Q

O entitate poate aplica punctul 20O și punctul 20P litera (b) separat, pentru fiecare entitate asociată sau asociere în participație.

Se adaugă noile puncte 35A-35N, 39B-39M și 46-49. Se adaugă noi titluri sub punctele 35A, 35K, 35M, 39A, 39J, 45 și 47.

Caracteristici de participare discreționară în instrumentele financiare

35 A

Scutirile temporare prevăzute la punctele 20A, 20L și 20O și abordarea stratificată prevăzută la punctul 35B sunt, de asemenea, disponibile unui emitent al unui instrument financiar care are o caracteristică de participare discreționară. În consecință, toate trimiterile de la punctul 3 literele (a) și (b) și de la punctele 20A-20Q, 35B-35N, 39B-39M și 46-49 la un asigurător se interpretează și ca trimiteri la un emitent al unui instrument financiar care are o caracteristică de participare discreționară.

PREZENTARE

Abordarea stratificată

35B

Unui asigurător i se permite, dar nu i se impune, să aplice abordarea stratificată pentru activele financiare desemnate. Un asigurător care aplică abordarea stratificată:

(a)

reclasifică de la profit sau pierdere la alte elemente ale rezultatului global o sumă care rezultă ca profit sau pierdere la sfârșitul perioadei de raportare pentru activele financiare desemnate și care este egală cu suma care ar fi rezultat ca profit sau pierdere dacă asigurătorul ar fi aplicat IAS 39 pentru activele financiare desemnate. În consecință, suma reclasificată este egală cu diferența dintre:

(i)

suma raportată ca profit sau pierdere pentru activele financiare desemnate, aplicând IFRS 9; și

(ii)

suma care ar fi fost raportată ca profit sau pierdere pentru activele financiare desemnate, dacă asigurătorul ar fi aplicat IAS 39.

(b)

aplică toate celelalte IFRS-uri aplicabile instrumentelor sale financiare, cu excepția cazurilor descrise la punctele 35B-35N, 39K-39M și 48-49 din prezentul IFRS.

35C

Un asigurător poate decide să aplice abordarea stratificată descrisă la alineatul (35B numai atunci când aplică pentru prima dată IFRS 9, inclusiv atunci când aplică pentru prima dată IFRS 9 după ce a aplicat anterior:

(a)

scutirea temporară de la IFRS 9 descrisă la punctul 20A; sau

(b)

numai dispozițiile pentru prezentarea câștigurilor și pierderilor aferente datoriilor financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere, prevăzute la punctul 5.7.1 litera (c) și la punctele 5.7.7-5.7.9, 7.2.14 și B5.7.5–B5.7.20 din IFRS 9.

35D

Un asigurător prezintă suma reclasificată de la profit sau pierdere la alte elemente ale rezultatului global prin aplicarea abordării stratificate:

(a)

la profit sau pierdere, ca element-rând separat; și

(b)

la alte elemente ale rezultatului global, ca o componentă separată a altor elemente ale rezultatului global.

35E

Un activ financiar este eligibil pentru desemnare pentru abordarea stratificată, dacă și numai dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

(a)

activul este evaluat la valoarea justă prin profit sau pierdere, aplicând IFRS 9, dar nu ar fi fost evaluat la valoarea justă prin profit sau pierdere în totalitatea sa, aplicând IAS 39; și

(b)

activul nu este deținut pentru exercitarea unei activități ce nu are legătură cu contractele care intră sub incidența prezentului IFRS. Exemple de active financiare care nu ar fi eligibile pentru abordarea stratificată sunt activele deținute pentru activități bancare sau activele financiare deținute în fonduri destinate contractelor de investiții care nu intră sub incidența prezentului IFRS.

35F

Un asigurător poate desemna pentru abordarea stratificată un activ financiar eligibil, atunci când decide să aplice abordarea stratificată (a se vedea punctul 35C). Ulterior, acesta poate desemna pentru abordarea stratificată un activ financiar eligibil, atunci și numai atunci când:

(a)

activul respectiv este recunoscut inițial; sau

(b)

activul respectiv îndeplinește de curând criteriul de la punctul 35E litera (b), dar anterior nu îndeplinea acest criteriu.

35G

Unui asigurător i se permite să desemneze pentru abordarea stratificată active financiare eligibile, aplicând punctul 35F pentru fiecare instrument.

35H

Dacă este cazul, în vederea aplicării abordării stratificate pentru un activ financiar nou desemnat, aplicând punctul 35F litera (b):

(a)

valoarea justă a acestuia la data desemnării este noua sa valoare contabilă la cost amortizat; și

(b)

rata efectivă a dobânzii se determină pe baza valorii sale juste la data desemnării.

35I

O entitate continuă să aplice abordarea stratificată pentru un activ financiar desemnat, până când activul financiar respectiv este derecunoscut. Cu toate acestea, o entitate:

(a)

redesemnează un activ financiar atunci când acesta nu mai îndeplinește criteriul de la punctul 35E litera (b). De exemplu, un activ financiar nu va mai îndeplini acest criteriu atunci când entitatea transferă activul respectiv, astfel încât acesta este deținut pentru activitățile sale bancare, sau atunci când entitatea încetează să mai fie un asigurător.

(b)

poate, la începutul oricărei perioade anuale, să înceteze aplicarea abordării stratificate pentru toate activele financiare desemnate. O entitate care decide să înceteze aplicarea abordării stratificate trebuie să aplice IAS 8 pentru a ține seama de modificarea politicii contabile.

35J

Atunci când o entitate redesemnează un activ financiar aplicând punctul 35I litera (a), aceasta trebuie să reclasifice orice sold referitor la activul financiar respectiv de la alte elemente ale rezultatului global acumulate la profit sau pierdere, ca ajustare din reclasificare (a se vedea IAS 1).

35K

Dacă o entitate încetează să utilizeze abordarea stratificată în baza deciziei prevăzute la punctul 35I litera (b) sau din cauză că nu mai este un asigurător, aceasta nu va mai aplica ulterior abordarea stratificată. Un asigurător care a decis să aplice abordarea stratificată (a se vedea punctul 35C), dar nu are active financiare eligibile (a se vedea punctul 35E) poate aplica ulterior abordarea stratificată, atunci când va avea active financiare eligibile.

Interacțiunea cu alte cerințe

35L

Punctul 30 din prezentul IFRS permite o practică descrisă uneori drept „contabilitate colaterală”. Dacă un asigurător aplică abordarea stratificată, contabilitatea colaterală poate fi aplicată.

35M

Reclasificarea unei sume de la profit sau pierdere la alte elemente ale rezultatului global, aplicând punctul 35B, poate avea efecte asupra includerii altor sume, cum ar fi impozitul pe profit, în alte elemente ale rezultatului global. Un asigurător trebuie să aplice IFRS-ul relevant, cum ar fi IAS 12 Impozitul pe profit, pentru a determina orice astfel de efecte.

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile

35 N

Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile decide să aplice abordarea stratificată, aceasta retratează informațiile comparative pentru a reflecta abordarea stratificată, dacă și numai dacă retratează informațiile comparative pentru a se conforma IFRS 9 (a se vedea punctele E1 și E2 din IFRS 1).

PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

Prezentarea informațiilor cu privire la scutirea temporară de la IFRS 9

39B

Un asigurător care decide să aplice scutirea temporară de la IFRS 9 prezintă informații care permit utilizatorilor situațiilor financiare:

(a)

să înțeleagă modul în care asigurătorul a îndeplinit condițiile pentru aplicarea scutirii temporare; și

(b)

să compare asigurătorii care aplică scutirea temporară cu entitățile care aplică IFRS 9.

39C

Pentru a se conforma punctului 39B litera (a), un asigurător trebuie să precizeze faptul că aplică scutirea temporară de la IFRS 9 și modul în care a concluzionat la data menționată la punctul 20B litera (b) că îndeplinește condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9, precum și:

(a)

dacă valoarea contabilă a datoriilor sale ce decurg din contracte care intră sub incidența prezentului IFRS [și anume, datoriile descrise la punctul 20E litera (a)] a fost mai mică sau egală cu 90 la sută din valoarea contabilă totală a tuturor datoriilor sale, natura și valorile contabile ale datoriilor legate de asigurări, care nu sunt datorii ce decurg din contracte care intră sub incidența prezentului IFRS [și anume, datoriile descrise la punctele 20E litera (b) și 20E litera (c)];

(b)

dacă procentul reprezentat de raportul dintre valoarea contabilă totală a datoriilor sale legate de asigurări și valoarea contabilă totală a tuturor datoriilor sale a fost mai mic sau egal cu 90 la sută, dar mai mare de 80 la sută, modul în care a stabilit că nu a desfășurat o activitate semnificativă care nu are legătură cu asigurările, inclusiv informațiile pe care le-a luat în considerare; și

(c)

dacă a îndeplinit condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9 în urma unei reevaluări efectuate în conformitate cu punctul 20G litera (b):

(i)

motivul pentru care a efectuat reevaluarea;

(ii)

data la care a avut loc modificarea relevantă în activitățile sale; și

(iii)

o explicație detaliată a modificării survenite în activitățile sale și o descriere calitativă a efectului acestei modificări asupra situațiilor sale financiare.

39D

Dacă, aplicând punctul 20G litera (a), o entitate concluzionează că activitățile sale nu mai sunt predominant legate de asigurări, aceasta trebuie să prezinte următoarele informații în fiecare perioadă de raportare, înainte de a începe să aplice IFRS 9:

(a)

faptul că nu mai îndeplinește condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9;

(b)

data la care a avut loc modificarea relevantă în activitățile sale; și

(c)

o explicație detaliată a modificării survenite în activitățile sale și o descriere calitativă a efectului acestei modificări asupra situațiilor sale financiare.

39E

Pentru a se conforma punctului 39B litera (b), un asigurător trebuie să prezinte valoarea justă la sfârșitul perioadei de raportare și cuantumul modificării valorii juste în cursul perioadei respective, pentru următoarele două categorii de active financiare, în mod separat:

(a)

activele financiare cu clauze contractuale care dau naștere la anumite date unor fluxuri de trezorerie care sunt exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente valorii principalului datorat [și anume, active financiare care îndeplinesc condiția de la punctul 4.1.2 litera (b) și de la punctul 4.1.2A litera (b) din IFRS 9], cu excepția activelor financiare care corespund definiției din IFRS 9 a activelor deținute în vederea tranzacționării sau care sunt gestionate și ale căror performanțe sunt evaluate pe baza valorii juste (a se vedea punctul B4.1.6 din IFRS 9).

(b)

toate activele financiare, altele decât cele menționate la punctul 39E litera (a), și anume, toate activele financiare:

(i)

cu clauze contractuale care nu dau naștere la anumite date unor fluxuri de trezorerie care sunt exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente valorii principalului datorat;

(ii)

care corespund definiției din IFRS 9 a activelor deținute în vederea tranzacționării; sau

(iii)

care sunt gestionate și ale căror performanțe sunt evaluate pe baza valorii juste.

39F

Atunci când prezintă informațiile de la punctul 39E, asigurătorul:

(a)

poate considera valoarea contabilă a activului financiar evaluată aplicând IAS 39 ca fiind o aproximare rezonabilă a valorii sale juste, dacă, în conformitate cu punctul 29 litera (a) din IFRS 7, nu i se cere să prezinte valoarea justă (de exemplu, creanțele comerciale pe termen scurt); și

(b)

ține seama de nivelul de detaliu necesar pentru a permite utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă caracteristicile activelor financiare.

39G

Pentru a se conforma punctului 39B litera (b), un asigurător trebuie să prezinte informații privind expunerea la riscul de credit, inclusiv privind concentrările semnificative ale riscului de credit, inerentă activelor financiare descrise la punctul 39E litera (a). Un asigurător trebuie să prezinte cel puțin următoarele informații despre aceste active financiare la sfârșitul perioadei de raportare:

(a)

pe clasele de rating de risc de credit definite în IFRS 7, valorile contabile obținute aplicând IAS 39 (în cazul activelor financiare evaluate la costul amortizat, înainte de ajustarea pentru orice depreciere).

(b)

pentru activele financiare descrise la punctul 39E litera (a) care nu prezintă un risc de credit scăzut la sfârșitul perioadei de raportare, valoarea justă și valoarea contabilă obținute aplicând IAS 39 (în cazul activelor financiare evaluate la costul amortizat, înainte de ajustarea pentru orice depreciere). În vederea acestei prezentări de informații, punctul B5.5.22 din IFRS 9 prevede cerințele relevante necesare pentru a evalua dacă riscul de credit al unui instrument financiar poate fi considerat scăzut.

39H

Pentru a se conforma punctului 39B litera (b), un asigurător trebuie să precizeze de unde poate obține utilizatorul situațiilor financiare informațiile disponibile public prevăzute de IFRS 9 despre o entitate din cadrul grupului, care nu sunt prezentate în situațiile financiare consolidate ale grupului pentru perioada relevantă de raportare. De exemplu, astfel de informații prevăzute de IFRS 9 ar putea fi obținute din situațiile financiare individuale sau separate, disponibile public, ale unei entități din cadrul grupului care a aplicat IFRS 9.

39I

Dacă o entitate a decis să aplice scutirea prevăzută la punctul 20O de la anumite cerințe specifice ale IAS 28, entitatea trebuie să precizeze acest fapt.

39 J

Dacă o entitate a aplicat scutirea temporară de la IFRS 9 atunci când a contabilizat investiția sa într-o entitate asociată sau într-o asociere în participație utilizând metoda punerii în echivalență [de exemplu, a se vedea punctul 20O litera (a)], entitatea trebuie să prezinte următoarele elemente, în plus față de informațiile solicitate de IFRS 12 Prezentarea intereselor deținute în alte entități:

(a)

informațiile descrise la punctele 39B–39H pentru fiecare entitate asociată sau asociere în participație, care este semnificativă pentru entitate. Sumele prezentate trebuie să fie cele cuprinse în situațiile financiare întocmite în conformitate cu IFRS ale entității asociate sau ale asocierii în participație, după reflectarea ajustărilor pe care entitatea le-a efectuat pentru a utiliza metoda punerii în echivalență [a se vedea punctul B14 litera (a) din IFRS 12], și nu partea care îi revine entității din aceste sume.

(b)

informațiile cantitative descrise la punctele 39B-39H, în mod agregat pentru toate entitățile asociate sau asocierile în participație, care sunt nesemnificative la nivel individual. Sumele agregate:

(i)

indicate trebuie să fie partea care îi revine entității din sumele respective; și

(ii)

pentru entitățile asociate se indică separat de sumele agregate pentru asocierile în participație.

Prezentarea informațiilor cu privire la abordarea stratificată

39 K

Un asigurător care aplică abordarea stratificată prezintă informații care permit utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă:

(a)

modul de calcul al sumei totale reclasificate de la profit sau pierdere la alte elemente ale rezultatului global în perioada de raportare; și

(b)

efectul acestei reclasificări asupra situațiilor financiare.

39L

Pentru a se conforma punctului 39K, un asigurător trebuie să prezinte:

(a)

faptul că aplică abordarea stratificată;

(b)

valoarea contabilă la sfârșitul perioadei de raportare a activelor financiare pentru care aplică abordarea stratificată, pe clase de active financiare;

(c)

baza de desemnare a activelor financiare pentru abordarea stratificată, inclusiv explicații pentru toate activele financiare desemnate și deținute în afara entității juridice emitente a contractelor care intră sub incidența prezentului IFRS;

(d)

o explicație a sumei totale reclasificate de la profit sau pierdere la alte elemente ale rezultatului global în perioada de raportare, într-un mod care să permită utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă cum s-a ajuns la această sumă, inclusiv:

(i)

suma raportată ca profit sau pierdere pentru activele financiare desemnate, aplicând IFRS 9; și

(ii)

suma care ar fi fost raportată ca profit sau pierdere pentru activele financiare desemnate, dacă asigurătorul ar fi aplicat IAS 39.

(e)

efectul reclasificării descrise la punctele 35B și 35M pentru fiecare element-rând afectat al profitului sau pierderii; și

(f)

dacă pe parcursul perioadei de raportare asigurătorul a schimbat desemnarea activelor financiare:

(i)

suma reclasificată de la profit sau pierdere la alte elemente ale rezultatului global în perioada de raportare, aferentă activelor financiare nou desemnate, aplicând abordarea stratificată [a se vedea punctul 35F litera (b)];

(ii)

suma care ar fi fost reclasificată de la profit sau pierdere la alte elemente ale rezultatului global în perioada de raportare dacă activele financiare nu ar fi fost redesemnate [a se vedea punctul 35I litera (a)]; și

(iii)

suma reclasificată în perioada de raportare la profit sau pierdere de la alte elemente ale rezultatului global acumulate pentru activele financiare care au fost redesemnate (a se vedea punctul 35J).

39M

Dacă o entitate a aplicat abordarea stratificată atunci când a contabilizat investiția sa într-o entitate asociată sau într-o asociere în participație utilizând metoda punerii în echivalență, entitatea trebuie să prezinte următoarele elemente, în plus față de informațiile solicitate de IFRS 12:

(a)

informațiile descrise la punctele 39K–39L pentru fiecare entitate asociată sau asociere în participație, care este semnificativă pentru entitate. Sumele prezentate trebuie să fie cele cuprinse în situațiile financiare întocmite în conformitate cu IFRS ale entității asociate sau ale asocierii în participație, după reflectarea ajustărilor pe care entitatea le-a efectuat pentru a utiliza metoda punerii în echivalență [a se vedea punctul B14 litera (a) din IFRS 12], și nu partea care îi revine entității din aceste sume.

(b)

informațiile cantitative descrise la punctul 39K, la punctul 39L literele (a)–(d) și la punctul 39L litera (f), precum și efectul reclasificării descrise la punctul 35B asupra profitului sau pierderii și asupra altor elemente ale rezultatului global, în mod agregat pentru toate entitățile asociate sau asocierile în participație, care sunt nesemnificative la nivel individual. Sumele agregate:

(i)

indicate trebuie să fie partea care îi revine entității din sumele respective; și

(ii)

pentru entitățile asociate se indică separat de sumele agregate pentru asocierile în participație.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

Aplicarea IFRS 4 împreună cu IFRS 9

Scutirea temporară de la aplicarea IFRS 9

46.

Aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare împreună cu IFRS 4 Contracte de asigurare (Amendamente la IFRS 4), publicat în septembrie 2016, a modificat punctele 3 și 5 și a adăugat punctele 20A-20Q, 35A și 39B-39J, precum și titluri după punctele 20, 20K, 20N și 39A. Entitățile trebuie să aplice aceste amendamente ce permit asigurătorilor care îndeplinesc criteriile specificate să aplice o scutire temporară de la IFRS 9, pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2018 sau după această dată.

47.

O entitate care prezintă informațiile solicitate la punctele 39B-39J utilizează dispozițiile tranzitorii ale IFRS 9, relevante pentru efectuarea evaluărilor necesare pentru prezentarea informațiilor respective. În acest sens, data aplicării inițiale este considerată a fi debutul primei perioade anuale care începe la 1 ianuarie 2018 sau după această dată.

Abordarea stratificată

48.

Aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare împreună cu IFRS 4 Contracte de asigurare (Amendamente la IFRS 4), publicat în septembrie 2016, a modificat punctele 3 și 5 și a adăugat punctele 35A–35N și 39K-39M, precum și titluri după punctele 35A, 35K, 35M și 39J. Entitățile trebuie să aplice aceste amendamente ce permit asigurătorilor să aplice abordarea stratificată pentru activele financiare desemnate, atunci când aplică pentru prima dată IFRS 9 (a se vedea punctul 35C).

49.

O entitate care decide să aplice abordarea stratificată:

(a)

aplică această abordare retroactiv pentru activele financiare desemnate, cu ocazia trecerii la IFRS 9. În consecință, de exemplu, entitatea recunoaște, ca ajustare a soldului de deschidere al altor elemente ale rezultatului global acumulate, o sumă egală cu diferența dintre valoarea justă a activelor financiare desemnate, determinată aplicând IFRS 9, și valoarea contabilă a acestora, determinată aplicând IAS 39.

(b)

retratează informațiile comparative pentru a reflecta abordarea stratificată, dacă și numai dacă retratează informațiile comparative aplicând IFRS 9.


(1)  Comitetul a emis versiuni succesive ale IFRS 9 în 2009, 2010, 2013 și 2014.