20.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 156/1

(1)

Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (2) prevede că anumite categorii de ajutoare sunt compatibile cu piața internă și exceptate de la obligația de a fi notificate Comisiei înainte de a fi acordate. În Regulamentul (UE) nr. 651/2014 s-a anunțat că, după dobândirea unei experiențe suficiente, Comisia intenționa să revizuiască domeniul de aplicare al regulamentului respectiv, în vederea includerii altor categorii de ajutoare, în special ajutoarele pentru infrastructurile portuare și aeroportuare.

(2)

În lumina experienței dobândite de Comisie și cu scopul de a se simplifica și a se clarifica normele în materie de ajutoare de stat, precum și de a se reduce sarcina administrativă legată de notificarea cazurilor simple de măsuri de ajutor de stat și de a se permite Comisiei să se concentreze asupra cazurilor cu cel mai mare potențial de denaturare a concurenței, ajutoarele pentru infrastructurile portuare și aeroportuare ar trebui să fie incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 651/2014.

(3)

Ajutoarele pentru investiții acordate aeroporturilor regionale cu un trafic mediu anual de maximum trei milioane de pasageri pot îmbunătăți atât accesibilitatea anumitor regiuni, cât și dezvoltarea locală, în funcție de specificul fiecărui aeroport. Prin urmare, aceste ajutoare pentru investiții vin în sprijinul priorităților din Strategia Europa 2020, contribuind la promovarea creșterii economice și la atingerea obiectivelor de interes comun pentru Uniune. Din experiența dobândită în cadrul aplicării Orientărilor privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene (3) reiese că, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, ajutoarele pentru investiții acordate aeroporturilor regionale nu provoacă o denaturare excesivă a comerțului și a concurenței. Aceste ajutoare pentru investiții acordate aeroporturilor regionale ar trebui, așadar, să intre în domeniul de aplicare al exceptării pe categorii din Regulamentul (UE) nr. 651/2014, dacă sunt îndeplinite condițiile respective. Nu ar fi indicat să se stabilească un prag de notificare bazat pe valoarea ajutorului, deoarece impactul concurențial al unei măsuri de ajutor depinde în principal de dimensiunea aeroportului, nu de valoarea ajutorului.

(4)

Condițiile pentru exceptarea ajutoarelor pentru investiții de la obligația de notificare ar trebui să fie astfel stabilite încât să se limiteze denaturările concurenței care ar submina condițiile de concurență echitabile în cadrul pieței interne, și, în special, să se asigure proporționalitatea valorii ajutorului. Pentru a fi proporționale, ajutoarele pentru investiții ar trebui să îndeplinească două condiții. Intensitatea ajutoarelor nu ar trebui să depășească intensitatea maximă permisă, care variază în funcție de dimensiunea aeroportului. În plus, valoarea ajutorului nu ar trebui să depășească diferența dintre costurile eligibile și profitul din exploatare aferent investiției. În cazul aeroporturilor foarte mici, cu un trafic de maximum 200 000 de pasageri pe an, ar trebui să se prevadă ca ajutoarele pentru investiții să îndeplinească doar una dintre aceste condiții. Condițiile de compatibilitate ar trebui să asigure accesul liber și nediscriminatoriu la infrastructură. Exceptarea nu ar trebui să se aplice în cazul ajutoarelor pentru investiții acordate aeroporturilor situate în vecinătatea unui aeroport existent de pe care sunt operate servicii aeriene regulate, deoarece ajutoarele pentru astfel de aeroporturi implică un risc mai mare de denaturare a concurenței și, prin urmare, ar trebui să fie notificate Comisiei, cu excepția cazului în care ajutoarele sunt acordate aeroporturilor foarte mici, cu un trafic de maximum 200 000 de pasageri pe an, ceea ce este improbabil să genereze o denaturare semnificativă a concurenței.

(5)

Ajutoarele de exploatare acordate aeroporturilor foarte mici, cu un trafic de maximum 200 000 de pasageri pe an, nu provoacă o denaturare excesivă a comerțului și a concurenței, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Condițiile de compatibilitate ar trebui să asigure în special faptul că valoarea ajutoarelor nu depășește pierderile din exploatare și un profit rezonabil și că există un acces liber și nediscriminatoriu la infrastructură. În plus, ajutoarele nu ar trebui acordate cu condiția ca operatorul aeroportuar să încheie acorduri cu una sau mai multe companii aeriene privind tarife de aeroport, plăți de marketing sau alte aspecte financiare legate de operațiunile companiei aeriene la aeroportul respectiv. Acordurile dintre un aeroport care dispune de resurse publice și o companie aeriană pot, în anumite circumstanțe, să constituie ajutoare de stat în favoarea companiei aeriene în cauză (4), iar un astfel de ajutor ar trebui să facă pe deplin obiectul obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(6)

Porturile maritime au o importanță strategică pentru asigurarea bunei funcționări a pieței interne și pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, astfel cum se menționează, printre altele, în Strategia Europa 2020 și în Cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (5). Astfel cum s-a subliniat în Comunicarea „Porturile: un motor al creșterii economice” (6), funcționarea eficace a porturilor din toate regiunile maritime ale Uniunii necesită investiții publice și private eficiente. Investițiile sunt necesare, în special, pentru adaptarea infrastructurii de acces la porturi și a infrastructurii portuare la dimensiunea și complexitatea mărite ale flotei, la utilizarea unei infrastructuri pentru combustibilii alternativi și la cerințele mai stricte în materie de performanță de mediu. Lipsa unei infrastructuri portuare de înaltă calitate duce la congestionare și la costuri suplimentare pentru expeditori, operatori de transport și consumatori.

(7)

Dezvoltarea porturilor interioare și integrarea acestora în transportul multimodal este un obiectiv major al politicii Uniunii în domeniul transporturilor. Normele Uniunii vizează explicit consolidarea intermodalității transporturilor și trecerea la moduri de transport mai ecologice, cum ar fi transportul feroviar și transportul maritim/pe căi navigabile interioare.

(8)

Condițiile pentru exceptarea ajutoarelor pentru porturi de la obligația de notificare ar trebui să fie astfel stabilite încât să se limiteze denaturările concurenței care ar submina condițiile de concurență echitabile în cadrul pieței interne, și, în special, să se asigure proporționalitatea valorii ajutorului. Pentru a fi proporționale, ajutoarele ar trebui să îndeplinească două condiții. Intensitatea ajutoarelor nu ar trebui să depășească intensitatea maximă permisă, care, în cazul porturilor maritime, variază în funcție de amploarea proiectului de investiție. În plus, valoarea ajutorului nu ar trebui să depășească diferența dintre costurile eligibile și profitul din exploatare aferent investiției, cu excepția valorilor foarte mici ale ajutoarelor, în cazul cărora este indicat să se recurgă la o abordare simplificată, în vederea reducerii sarcinii administrative. De asemenea, condițiile de compatibilitate ar trebui să asigure faptul că orice concesiune sau alt tip de contract prin care un terț este însărcinat cu construirea, modernizarea, exploatarea sau închirierea infrastructurii portuare care beneficiază de ajutor se atribuie în mod concurențial, transparent, nediscriminatoriu și necondiționat, fără a se aduce atingere normelor Uniunii privind achizițiile publice și concesiunile, după caz. De asemenea, ar trebui să fie asigurat accesul egal și nediscriminatoriu la infrastructură.

(9)

Investițiile incluse în planurile de lucru ale coridoarelor rețelei centrale, instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7), sunt proiecte de interes comun și de un interes strategic deosebit pentru Uniune. Porturile maritime care fac parte din rețelele respective constituie punctele de intrare și ieșire a mărfurilor transportate în interiorul și în afara Uniunii. Porturile interioare care fac parte din rețelele respective sunt factori esențiali pentru multimodalitatea rețelei. Prin urmare, investițiile menite să îmbunătățească productivitatea acestor porturi ar trebui să beneficieze de un prag de notificare mai ridicat.

(10)

În lumina experienței dobândite în urma punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 și a Regulamentului (UE) nr. 702/2014 al Comisiei (8), este indicat, de asemenea, ca anumite dispoziții ale regulamentelor respective să fie adaptate.

(11)

În ceea ce privește mai ales schemele de ajutoare regionale de exploatare pentru regiunile ultraperiferice, s-a dovedit că aplicarea unor reguli diferite pentru compensarea costurilor suplimentare de transport și a altor costuri suplimentare este dificilă în practică și că ea nu este potrivită pentru tratarea handicapurilor structurale menționate la articolul 349 din tratat – depărtare, insularitate, suprafața redusă, relieful și clima dificile, dependența economică de un număr redus de produse, factori a căror persistență și combinare dăunează grav dezvoltării acestora – și, prin urmare, dispozițiile ar trebui înlocuite cu o metodă aplicabilă tuturor costurilor suplimentare. Punerea în aplicare a măsurilor de ajutor regional pentru investiții și de exploatare în regiunile ultraperiferice care, printre altele, sunt în beneficiul întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul pescuitului ar trebui să fie în conformitate cu obligațiile Uniunii care rezultă din acordurile internaționale la care aceasta este parte contractantă. Prin urmare, nu ar trebui ca navele angajate în pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat să poată beneficia de astfel de măsuri de ajutor regional pentru investiții și de exploatare sau ca aceste măsuri să contribuie la pescuitul excesiv sau la o creștere a capacității de pescuit a navelor.

(12)

Având în vedere că efectele negative ale ajutoarelor pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului, precum și ale ajutoarelor pentru infrastructurile sportive și pentru infrastructurile de agrement multifuncționale asupra concurenței sunt limitate, pragurile de notificare pentru ajutoarele din domeniile respective ar trebui majorate.

(13)

În vederea simplificării calculării costurilor eligibile în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 651/2014 și Regulamentul (UE) nr. 702/2014 privind operațiunile care sunt cel puțin parțial finanțate prin intermediul unui fond al Uniunii care permite utilizarea unor opțiuni simplificate în materie de costuri, dispozițiile privind costurile eligibile ar trebui adaptate.

(14)

Instrumentul pentru IMM-uri din cadrul Orizont 2020, astfel cum este menționat la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9), prevede că proiectele pot primi o etichetă de calitate „marcă de excelență” din partea Comisiei. Având în vedere că astfel de proiecte beneficiază de valori limitate ale ajutoarelor, de maximum 2,5 milioane EUR per proiect, și faptul că sumele respective sunt destinate exclusiv IMM-urilor, acestea pot fi exceptate de la obligația de notificare în conformitate cu normele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 651/2014.

(15)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 651/2014 și (UE) nr. 702/2014 ar trebui modificate în consecință,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 4, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 5 alineatul (2) se adaugă litera (k) cu următorul text:

5.

La articolul 6, alineatul (5) se modifică după cum urmează:

6.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

7.

La articolul 8 se adaugă următorul alineat (7):

„(7)   Prin derogare de la alineatele (1)-(6), pentru a se stabili dacă sunt respectate plafoanele pentru ajutoarele regionale de exploatare din regiunile ultraperiferice, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (4), se iau în considerare doar ajutoarele regionale de exploatare din regiunile ultraperiferice puse în aplicare în temeiul prezentului regulament.”

8.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

Monitorizare

(1)   În scopul de a permite Comisiei să controleze ajutoarele exceptate de la obligația de notificare prin prezentul regulament, statele membre sau, alternativ, în cazul ajutoarelor acordate pentru proiectele de cooperare teritorială europeană, statul membru în care este situată autoritatea de gestionare, păstrează evidențe detaliate cu informațiile și documentele justificative necesare pentru a demonstra că toate condițiile prevăzute în prezentul regulament sunt îndeplinite. Evidențele respective sunt păstrate timp de 10 ani de la data la care a fost acordat ajutorul ad-hoc sau de la data la care a fost acordat ultimul ajutor în cadrul schemei.

(2)   În cazul schemelor în cadrul cărora ajutorul fiscal se acordă în mod automat, cum ar fi cele pe baza declarațiilor fiscale ale beneficiarilor și atunci când nu există un control ex ante prin care să se verifice dacă fiecare beneficiar îndeplinește toate condițiile de compatibilitate, statul membru verifică periodic, cel puțin ex post și pe baza unui eșantion, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de compatibilitate și trage concluziile care se impun. Statele membre păstrează evidențe detaliate ale verificărilor pentru cel puțin 10 ani de la data efectuării acestora.

(3)   Comisia poate solicita fiecărui stat membru să furnizeze toate informațiile și documentele justificative pe care Comisia le consideră necesare pentru a monitoriza aplicarea prezentului regulament, inclusiv informațiile menționate la alineatele (1) și (2). Statul membru în cauză transmite Comisiei informațiile și documentele justificative solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii sau într-un termen mai îndelungat care poate fi stabilit în cerere.”

9.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Domeniul de aplicare al ajutoarelor regionale

Prezenta secțiune nu se aplică:

10.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Ajutoarele regionale de exploatare

(1)   Schemele de ajutoare regionale de exploatare din regiunile ultraperiferice, din zonele slab populate și din zonele foarte slab populate sunt compatibile cu piața internă în înțelesul articolului 107 alineatul (3) din tratat și sunt exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul articol și în capitolul I.

(2)   În zonele slab populate, schemele de ajutoare regionale de exploatare compensează costurile suplimentare pentru transportul mărfurilor produse în zone eligibile pentru ajutoarele de exploatare, precum și costurile suplimentare pentru transportul mărfurilor care sunt prelucrate ulterior în acele zone, cu respectarea următoarelor condiții:

Intensitatea ajutorului nu depășește 100 % din costurile suplimentare de transport prevăzute la prezentul alineat.

(3)   În zonele foarte slab populate, schemele de ajutoare regionale de exploatare împiedică sau reduc depopularea, cu respectarea următoarelor condiții:

(4)   În regiunile ultraperiferice, schemele de ajutoare de exploatare compensează costurile suplimentare de exploatare suportate în aceste regiuni ca efect direct al unuia sau mai multor handicapuri permanente menționate la articolul 349 din tratat, atunci când beneficiarii își desfășoară activitatea economică într-o regiune ultraperiferică, cu condiția ca valoarea anuală a ajutorului per beneficiar pentru toate schemele de ajutoare de exploatare realizate în temeiul prezentului regulament să nu depășească oricare dintre următoarele procentaje:

12.

La articolul 21, alineatul (16) se modifică după cum urmează:

13.

La articolul 22, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Întreprinderile eligibile sunt orice întreprinderi mici necotate care au fost înregistrate cu maximum cinci ani în urmă și care îndeplinesc următoarele condiții:

În cazul întreprinderilor eligibile care nu fac obiectul unei obligații de înmatriculare se poate considera că perioada de eligibilitate de cinci ani începe din momentul în care întreprinderea respectivă fie își începe activitatea economică, fie devine plătitoare de impozite pentru activitatea sa economică.

Prin derogare de la primul paragraf litera (c), întreprinderile formate prin fuziunea unor întreprinderi eligibile pentru ajutor în temeiul prezentului articol sunt considerate de asemenea întreprinderi eligibile pentru o perioadă de maximum cinci ani de la data înmatriculării celei mai vechi dintre întreprinderile participante la fuziune.”

14.

La articolul 25, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Ajutoarele pentru proiecte de cercetare și dezvoltare, inclusiv proiectele care au primit o etichetă de calitate «marcă de excelență» în baza instrumentului pentru IMM-uri din cadrul Orizont 2020, sunt compatibile cu piața internă în înțelesul articolului 107 alineatul (3) din tratat și sunt exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul articol și în capitolul I.”

15.

La articolul 31 alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

16.

La articolul 52, se introduce alineatul (2a) cu următorul text:

„2a.   În locul stabilirii costurilor eligibile astfel cum se prevede la alineatul (2), valoarea maximă a ajutorului pentru un proiect poate fi stabilită pe baza unei proceduri de selecție concurențiale, astfel cum se prevede la alineatul (4).”

17.

Articolul 53 se modifică după cum urmează:

18.

La articolul 54 alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În ambele cazuri, cheltuielile maxime care fac obiectul obligațiilor de teritorializare a cheltuielilor nu trebuie să depășească în niciun caz 80 % din bugetul total al producției.

Pentru ca proiectele să fie eligibile pentru primirea de ajutoare, statele membre pot impune, de asemenea, existența unui nivel minim de activitate de producție pe teritoriul în cauză, însă nivelul respectiv nu trebuie să depășească 50 % din bugetul total al producției.”

19.

La articolul 55, alineatul (12) se înlocuiește cu următorul text:

„(12)   Pentru ajutoarele care nu depășesc 2 milioane EUR, valoarea maximă a ajutorului poate fi stabilită la 80 % din costurile eligibile, ca alternativă la folosirea metodei menționate la alineatele (10) și (11).”

20.

După articolul 56 se introduc următoarele secțiuni 14 și 15:

„SECȚIUNEA 14

Ajutoarele pentru aeroporturile regionale

Articolul 56a

Ajutoarele pentru aeroporturile regionale

(1)   Ajutoarele pentru investiții acordate unui aeroport sunt compatibile cu piața internă în înțelesul articolului 107 alineatul (3) din tratat și sunt exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (3)-(14) ale prezentului articol și în capitolul I.

(2)   Ajutoarele de exploatare acordate unui aeroport sunt compatibile cu piața internă în înțelesul articolului 107 alineatul (3) din tratat și sunt exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (3), (4), (10) și (15)-(18) ale prezentului articol și în capitolul I.

(3)   Aeroportul trebuie să fie deschis tuturor potențialilor utilizatori. În cazul unor limite fizice de capacitate, ajutorul se alocă pe baza unor criterii pertinente, obiective, transparente și nediscriminatorii.

(4)   Ajutoarele nu se acordă pentru relocarea aeroporturilor existente sau pentru crearea unui nou aeroport de pasageri, inclusiv transformarea unui aerodrom existent într-un aeroport de pasageri.

(5)   Investiția în cauză nu depășește ceea ce este necesar pentru a se face față traficului preconizat pe termen mediu pe baza unor prognoze rezonabile ale traficului.

(6)   Ajutoarele pentru investiții nu se acordă aeroporturilor situate la o distanță de până la 100 de kilometri sau 60 de minute de mers cu mașina, cu autobuzul, cu trenul sau cu trenul de mare viteză de un aeroport existent de pe care sunt operate servicii aeriene regulate în înțelesul articolului 2 alineatul (16) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008.

(7)   Alineatele (5) și (6) nu se aplică în cazul aeroporturilor care înregistrează un trafic mediu anual de pasageri de maximum 200 000 de pasageri în cursul ultimelor două exerciții financiare dinaintea celui în care sunt acordate efectiv ajutoarele, dacă se preconizează că ajutoarele pentru investiții nu vor conduce la creșterea traficului mediu anual de pasageri pe aeroport la peste 200 000 de pasageri în cursul următoarelor două exerciții financiare după acordarea ajutoarelor. Ajutoarele pentru investiții acordate unor astfel de aeroporturi trebuie să respecte fie alineatul (11), fie alineatele (13) și (14).

(8)   Alineatul (6) nu se aplică în cazul în care ajutoarele pentru investiții se acordă unui aeroport situat la o distanță de până la 100 de kilometri de aeroporturi existente de pe care sunt operate servicii aeriene regulate în înțelesul articolului 2 alineatul (16) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008, cu condiția ca traseul dintre fiecare alt aeroport existent și aeroportul care beneficiază de ajutor să presupună în mod necesar fie o durată totală a călătoriei prin intermediul transportului maritim de cel puțin 90 de minute, fie transport aerian.

(9)   Ajutoarele pentru investiții nu se acordă aeroporturilor cu un trafic mediu anual de pasageri de peste trei milioane de pasageri pe parcursul celor două exerciții financiare anterioare celui în care ajutoarele sunt acordate efectiv. Ajutoarele pentru investiții nu trebuie să conducă la creșterea traficului mediu anual de pasageri pe aeroport la peste trei milioane de pasageri în cursul următoarelor două exerciții financiare după acordarea ajutoarelor.

(10)   Ajutoarele nu se acordă aeroporturilor care înregistrează un trafic mediu anual de mărfuri de peste 200 000 de tone în cursul ultimelor două exerciții financiare dinaintea celui în care sunt acordate efectiv ajutoarele. Ajutoarele nu trebuie să conducă la creșterea traficului mediu anual de mărfuri pe aeroport la mai mult de 200 000 de tone în cursul următoarelor două exerciții financiare după acordarea ajutoarelor.

(11)   Valoarea ajutorului pentru investiții nu depășește diferența dintre costurile eligibile și profitul din exploatare aferent investiției. Profitul din exploatare se deduce din costurile eligibile ex ante, pe baza unor estimări rezonabile, sau prin intermediul unui mecanism de recuperare.

(12)   Costurile eligibile sunt costurile aferente investițiilor în infrastructura aeroportului, inclusiv costurile de planificare.

(13)   Valoarea ajutorului nu depășește:

(14)   Intensitățile maxime ale ajutoarelor prevăzute la alineatul (13) pot fi majorate cu 20 de puncte procentuale în cazul aeroporturilor amplasate în regiuni îndepărtate.

(15)   Ajutoarele de exploatare nu se acordă aeroporturilor care înregistrează un trafic mediu anual de pasageri de peste 200 000 de pasageri în cursul ultimelor două exerciții financiare dinaintea celui în care sunt acordate efectiv ajutoarele.

(16)   Valoarea ajutorului de exploatare nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru acoperirea pierderilor din exploatare și a unui profit rezonabil pe durata perioadei relevante. Ajutorul se acordă fie sub formă de tranșe periodice stabilite ex ante, care nu sunt majorate în cursul perioadei pentru care se acordă ajutorul, fie sub formă de sume stabilite ex post pe baza pierderilor din exploatare constatate.

(17)   Ajutorul de exploatare nu este plătit în ceea ce privește orice an calendaristic în timpul căruia traficul anual de pasageri al aeroportului depășește 200 000 de pasageri.

(18)   Acordarea ajutorului de exploatare nu este condiționată de încheierea unor acorduri cu anumite companii aeriene cu privire la tarifele de aeroport, plățile de marketing sau alte aspecte financiare legate de operațiunile companiilor aeriene la aeroportul în cauză.

SECȚIUNEA 15

Ajutoarele pentru porturi

Articolul 56b

Ajutoarele destinate porturilor maritime

(1)   Ajutoarele destinate porturilor maritime sunt compatibile cu piața internă în înțelesul articolului 107 alineatul (3) din tratat și sunt exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul articol și în capitolul I.

(2)   Costurile eligibile sunt costurile de investiție, inclusiv costurile de planificare:

(3)   Nu sunt eligibile costurile referitoare la activități care nu sunt legate de transporturi, inclusiv instalații de producție industrială care funcționează în port, birouri sau magazine, și nici costurile pentru suprastructurile din port.

(4)   Valoarea ajutorului nu depășește diferența dintre costurile eligibile și profitul din exploatare aferent investiției sau dragajului. Profitul din exploatare se deduce din costurile eligibile ex ante, pe baza unor estimări rezonabile, sau prin intermediul unui mecanism de recuperare.

(5)   Intensitatea ajutorului pentru fiecare investiție menționată la alineatul (2) litera (a) nu depășește:

Intensitatea ajutorului nu depășește 100 % din costurile eligibile stabilite la alineatul (2) literele (b) și (c) și nu depășește suma prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (ee).

(6)   Intensitățile ajutoarelor prevăzute la alineatul (5) primul paragraf literele (b) și (c) pot fi majorate cu 10 puncte procentuale în cazul investițiilor situate în zone asistate care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din tratat și cu 5 puncte procentuale în cazul investițiilor situate în zone asistate care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(7)   Orice contract de concesiune sau de alt tip de încredințare către o parte terță pentru construirea, modernizarea, exploatarea sau închirierea infrastructurii portuare care beneficiază de ajutor se atribuie în mod concurențial, transparent, nediscriminatoriu și necondiționat.

(8)   Infrastructura portuară care beneficiază de ajutor trebuie să fie pusă la dispoziția utilizatorilor interesați în mod egal și nediscriminatoriu, în condițiile pieței.

(9)   Pentru ajutoarele care nu depășesc 5 milioane EUR, valoarea maximă a ajutorului poate fi stabilită la 80 % din costurile eligibile, ca alternativă la folosirea metodei menționate la alineatele (4), (5) și (6).

Articolul 56c

Ajutoarele destinate porturilor interioare

(1)   Ajutoarele destinate porturilor interioare sunt compatibile cu piața internă în înțelesul articolului 107 alineatul (3) din tratat și sunt exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul articol și în capitolul I.

(2)   Costurile eligibile sunt costurile de investiție, inclusiv costurile de planificare:

(3)   Nu sunt eligibile costurile referitoare la activități care nu sunt legate de transporturi, inclusiv instalații de producție industrială care funcționează în port, birouri sau magazine, și nici costurile pentru suprastructurile din port.

(4)   Valoarea ajutorului nu depășește diferența dintre costurile eligibile și profitul din exploatare aferent investiției sau dragajului. Profitul din exploatare se deduce din costurile eligibile ex ante, pe baza unor estimări rezonabile, sau prin intermediul unui mecanism de recuperare.

(5)   Intensitatea maximă a ajutorului nu depășește 100 % din costurile eligibile și nu depășește suma prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (ff).

(6)   Orice contract de concesiune sau de alt tip de încredințare către o parte terță pentru construirea, modernizarea, exploatarea sau închirierea infrastructurii portuare care beneficiază de ajutor se atribuie în mod concurențial, transparent, nediscriminatoriu și necondiționat.

(7)   Infrastructura portuară care beneficiază de ajutor trebuie să fie pusă la dispoziția utilizatorilor interesați în mod egal și nediscriminatoriu, în condițiile pieței.

(8)   Pentru ajutoarele care nu depășesc 2 milioane EUR, valoarea maximă a ajutorului poate fi stabilită la 80 % din costurile eligibile, ca alternativă la folosirea metodei menționate la alineatele (4) și (5).”

21.

Articolul 58 se modifică după cum urmează:

22.

În Anexa II, partea II se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

23.

Anexa III se modifică după cum urmează: