25.2.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/1

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2017/323 AL COMISIEI

din 20 ianuarie 2017

de corectare a Regulamentului delegat (UE) 2016/2251 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare pentru tehnici de minimizare a riscului pentru contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (1), în special articolul 11 alineatul (15),

întrucât:

(1)

Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 al Comisiei (2) a fost adoptat la 4 octombrie 2016 și publicat la 15 decembrie 2016. Acesta conține atât standardele pentru schimbul de garanții prompt, corect și segregat corespunzător în cazul în care contractele derivate nu sunt compensate printr-o contraparte centrală, cât și o serie de cerințe detaliate care trebuie îndeplinite pentru ca un grup să obțină exceptarea de la depunerea marjelor pentru tranzacții intragrup. În plus față de aceste cerințe, în cazul în care una dintre cele două contrapărți din grup își are domiciliul într-o țară terță pentru care încă nu a fost stabilită echivalența în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, grupul trebuie să facă schimb de marje de variație și de marje inițiale segregate corespunzător pentru toate tranzacțiile intragrup cu filialele din țările terțe respective. Pentru a se evita o aplicare disproporționată a cerințelor de marjă și a se ține cont de cerințele similare pentru obligațiile de compensare, regulamentul delegat prevede o aplicare amânată a acestei cerințe specifice astfel încât să se pună la dispoziție suficient timp pentru finalizarea procesului de determinare a echivalenței, fără să se impună o alocare ineficientă a resurselor grupurilor care au filiale cu sediul în țări terțe.

(2)

De la articolul 37 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 lipsește dispoziția privind aplicarea introducerii treptate a cerințelor de marjă de variație în cazul tranzacțiilor intragrup în mod asemănător cu dispoziția de la articolul 36 alineatul (2) (care se referă la cerințele de marjă inițială). La articolul 37, articolul la care este stabilit calendarul de introducere treptată a cerințelor de marjă de variație, ar trebui adăugate, prin urmare, două alineate noi. Respectivele alineate ar trebui să fie asemănătoare cu alineatele (2) și (3) de la articolul 36, astfel încât, în cazul unei tranzacții intragrup între o entitate din Uniune și o entitate dintr-o țară terță, schimbul de marje de variație să nu fie necesar decât după trei ani de la intrarea în vigoare a regulamentului, dacă pentru țara terță respectivă nu există o decizie privind echivalența. Dacă există o decizie privind echivalența, cerințele ar trebui să se aplice la cea mai îndepărtată dintre următoarele date: după patru luni de la intrarea în vigoare a deciziei privind echivalența sau conform calendarului general.

(3)

Proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 și care au fost depuse la Comisie de către autoritățile europene de supraveghere la 8 martie 2016 cuprindeau aceeași perioadă de introducere treptată atât pentru marjele inițiale, cât și pentru marjele de variație. Nevoia de corectare apare în urma unei erori tehnice care s-a produs în procesul de adoptare a Regulamentului delegat (UE) 2016/2251 și care a constat în faptul că în regulament nu au fost incluse cele două alineate referitoare la introducerea treptată a cerințelor de marjă de variație pentru tranzacțiile intragrup.

(4)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 ar trebui corectat în consecință.

(5)

Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 a intrat în vigoare la 4 ianuarie 2017. Pentru a se evita o eventuală întrerupere în aplicarea perioadelor de introducere treptată a marjei inițiale și a marjei de variație, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice retroactiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 37 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 se adaugă următoarele alineate (3) și (4):

„(3)   Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol, atunci articolul 9 alineatul (1) și articolele 10 și 12 se aplică după cum urmează:

(a)

după trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în cazul în care nu a fost adoptată nicio decizie privind echivalența în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul menționat în ceea ce privește țara terță relevantă;

(b)

de la cea mai îndepărtată dintre datele următoare, în cazul în care a fost adoptată o decizie privind echivalența în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul menționat în ceea ce privește țara terță relevantă:

(i)

după patru luni de la data intrării în vigoare a deciziei adoptate în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul menționat în ceea ce privește țara terță relevantă;

(ii)

de la data aplicabilă determinată în temeiul alineatului (1).

(4)   Derogarea menționată la alineatul (3) se aplică numai în cazul în care contrapărțile la un contract derivat extrabursier care nu este compensat la nivel central îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a)

una dintre contrapărți este stabilită într-o țară terță și cealaltă contraparte este stabilită în Uniune;

(b)

contrapartea stabilită într-o țară terță este fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară;

(c)

contrapartea stabilită în Uniune este una dintre următoarele entități:

(i)

o contraparte financiară, o contraparte nefinanciară, un holding financiar, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii auxiliare care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate, iar contrapartea dintr-o țară terță menționată la litera (a) este o contraparte financiară;

(ii)

fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară, iar contrapartea dintr-o țară terță menționată la litera (a) este o contraparte nefinanciară;

(d)

cele două contrapărți sunt incluse integral în aceeași consolidare în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(e)

ambele contrapărți fac obiectul unor proceduri centralizate adecvate de evaluare, măsurare și control al riscurilor;

(f)

sunt îndeplinite cerințele de la capitolul III.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 4 ianuarie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 ianuarie 2017.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1)  JO L 201, 27.7.2012, p. 1.

(2)  Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 al Comisiei din 4 octombrie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare pentru tehnici de minimizare a riscului pentru contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală (JO L 340, 15.12.2016, p. 9).