14.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 265/23

(1)

Articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede un mecanism ce vizează identificarea unor soluții prin care să se asigure coerența dintre cerințele juridice stabilite de Uniune și cele prevăzute de țările terțe în domeniul de aplicare al regulamentului menționat anterior. Una dintre soluții este împuternicirea Comisiei să adopte decizii prin care să constate că mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale unei țări terțe sunt echivalente cu cerințele prevăzute la articolele 4, 9, 10 și 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, astfel încât contrapărțile care încheie o tranzacție ce face obiectul regulamentului menționat, atunci când cel puțin una dintre contrapărți este stabilită în acea țară terță, să poată fi considerate a fi conforme cerințelor prevăzute în regimul juridic al țării terțe respective. Această declarație de echivalență permite evitarea aplicării unor norme repetitive sau conflictuale și contribuie astfel la realizarea obiectivului general al Regulamentului (UE) nr. 648/2012 de reducere a riscului sistemic și de sporire a transparenței piețelor instrumentelor financiare derivate, prin asigurarea aplicării consecvente la nivel internațional a principiilor convenite cu partenerii internaționali ai Uniunii și prevăzute în regulamentul respectiv.

(2)

Dispozițiile articolului 11 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, astfel cum au fost specificate în standardele tehnice adoptate în temeiul articolului 11 alineatul (14) literele (a) și (b) și al articolului 11 alineatul (15) din regulamentul respectiv, stabilesc cerințele juridice ale Uniunii privind confirmarea la timp, comprimarea și reconcilierea portofoliilor, care se aplică contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC, obligațiile de evaluare și de soluționare a litigiilor aplicabile contractelor respective („tehnici de diminuare a riscurilor operaționale”), precum și obligațiile privind schimbul de garanții („marje”) între contrapărți.

(3)

Pentru ca regimul juridic al unei țări terțe să fie considerat echivalent regimului juridic al Uniunii în ceea ce privește cerințele referitoare la tehnicile de diminuare a riscurilor operaționale și la marje, rezultatul mecanismelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare în vigoare ar trebui să fie echivalent, pe fond, cu cel al cerințelor Uniunii, din perspectiva obiectivelor de reglementare pe care le urmăresc. Prin urmare, scopul acestei evaluări a echivalenței este de a verifica dacă mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale Statelor Unite ale Americii (SUA) garantează că prin contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC și care au fost încheiate de cel puțin o contraparte stabilită în țara terță respectivă piețele financiare din Uniune nu sunt expuse la un nivel de risc mai mare decât cel la care ar putea fi expuse piețele în cauză de către tipul respectiv de contracte derivate încheiate de contrapărți stabilite în Uniune și că, în consecință, nu se generează un nivel inacceptabil al riscului sistemic în Uniune.

(4)

La 1 septembrie 2013, Comisia a primit avizul tehnic al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) referitor la mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale SUA (2) în ceea ce privește, printre altele, tehnicile de diminuare a riscurilor operaționale aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC. În avizul său tehnic, ESMA constata că cerințele obligatorii din punct de vedere juridic ale SUA privind confirmarea la timp, comprimarea portofoliilor și reconcilierea portofoliilor sunt echivalente cerințelor obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012. ESMA considera însă că, la momentul evaluării sale, regimul SUA de soluționare a litigiilor nu era echivalent celui prevăzut la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. ESMA constata, de asemenea, că echivalența dintre regimurile pentru marjele bilaterale nu putea fi evaluată la momentul respectiv deoarece nu fuseseră încă elaborate standardele tehnice de specificare a normelor privind marjele bilaterale în Uniune.

(5)

La efectuarea evaluării sale, Comisia a ținut seama de avizul ESMA și de evoluțiile în materie de reglementare înregistrate după emiterea avizului. Prezenta decizie nu se bazează însă numai pe o analiză comparativă a cerințelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare aplicabile în SUA, ci și pe o evaluare a rezultatului acestor cerințe, precum și pe capacitatea acestora de a diminua riscurile care decurg din contractele respective într-un mod care să fie considerat echivalent rezultatului cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(6)

Mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare aplicabile în SUA pentru contractele derivate extrabursiere sunt prevăzute în titlul VII din Legea DoddFrank pentru reforma Wall Street și protecția consumatorilor („Legea Dodd-Frank”) și în normele de punere în aplicare specifice adoptate de Comisia pentru tranzacții cu contracte futures pe mărfuri (Commodity Futures Trading Commission – CFTC) (denumite în continuare „reglementările CFTC”). Legea DoddFrank, care a intrat în vigoare în iulie 2010, a stabilit un nou cadru de reglementare pentru anumite instrumente financiare derivate extrabursiere definite ca swapuri în secțiunea 1a punctul 47 din Legea privind bursele de mărfuri (Commodity Exchange Act – CEA), care vizează reducerea riscului sistemic, sporirea transparenței și promovarea integrității pieței în cadrul sistemului financiar. CFTC are competențe în ceea ce privește swapurile, iar majoritatea dispozițiilor operative ale titlului VII din Legea Dodd-Frank au devenit aplicabile în 2011.

(7)

Tehnicile de diminuare a riscurilor operaționale pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC, astfel cum au fost adăugate în noua secțiune 4s litera (i) la CEA, prin secțiunea 731 din Legea Dodd-Frank, se aplică dealerilor de swapuri și principalilor participanți pe piața swapurilor, astfel cum sunt definiți în CEA. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să vizeze mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare privind confirmarea la timp, comprimarea și reconcilierea portofoliilor, obligațiile de evaluare și de soluționare a litigiilor, precum și cerințele privind marjele aplicabile dealerilor de swapuri și principalilor participanți pe piața swapurilor stabiliți în SUA care sunt autorizați și supravegheați în conformitate cu reglementările CFTC. Prezenta decizie nu ar trebui însă să vizeze mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale SUA aplicabile persoanelor care sunt înregistrate la Comisia pentru valori mobiliare și burse (Securities and Exchange Commission) ca dealeri de swapuri pe valori mobiliare sau ca principali participanți pe piața swapurilor pe valori mobiliare în temeiul Legii privind bursa de valori (Securities Exchange Act) din 1934 (Codul SUA, titlul 15, secțiunea 78a și următoarele).

(8)

Reglementările CFTC privind tehnicile de diminuare a riscurilor operaționale pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC conțin obligații similare celor prevăzute la articolul 11 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În special, partea 23 subpartea I din reglementările CFTC conține cerințe detaliate specifice privind confirmarea la timp, comprimarea portofoliilor, reconcilierea portofoliilor, evaluarea tranzacțiilor și soluționarea litigiilor aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC. Cerințele prevăzute în reglementările CFTC sunt echivalente cerințelor corespunzătoare ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în toate aspectele următoare: (i) frecvența și pragurile pentru reconcilierea portofoliilor; (ii) termenele pentru confirmarea la timp; (iii) cerințele privind comprimarea portofoliilor pe principiul „conformare sau furnizare de explicații”; (iv) cerințele privind evaluarea zilnică a tranzacțiilor necompensate. Având în vedere impactul limitat al diferenței în ceea ce privește domeniul de aplicare al cerințelor legate de acordurile de soluționare a litigiilor, aceste cerințe ar trebui, de asemenea, considerate a fi echivalente celor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 privind soluționarea litigiilor.

(9)

Pe baza celor de mai sus, referitor la swapurile care sunt de competența CFTC, astfel cum sunt definite în secțiunea 1a punctul 47 din CEA, mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale CFTC aplicabile dealerilor de swapuri și principalilor participanți pe piața swapurilor ar trebui considerate echivalente cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligațiile de confirmare la timp, de comprimare și reconciliere a portofoliilor, de evaluare a tranzacțiilor și de soluționare a litigiilor aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (1) și la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

(10)

În ceea ce privește marjele pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC, cerințele obligatorii din punct de vedere juridic ale CFTC sunt prevăzute în documentul „Cerințe în materie de marje pentru swapurile necompensate aplicabile dealerilor de swapuri și principalilor participanți pe piața swapurilor” (Margin Requirements for Uncleared Swaps for Swap Dealers and Major Swap Participants) („reglementarea finală privind marjele”), publicat în ianuarie 2016, și în documentul „Cerințe în materie de marje pentru swapurile necompensate aplicabile dealerilor de swapuri și principalilor participanți pe piața swapurilor – aplicare transfrontalieră a cerințelor în materie de marje” (Margin Requirements for Uncleared Swaps for Swap Dealers and Major Swap Participants – Cross Border Application of the Margin Requirements) („reglementarea privind marja pentru tranzacțiile transfrontaliere”), publicat în august 2016.

(11)

Dacă reglementările CFTC privind tehnicile de diminuare a riscurilor operaționale pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC se aplică tuturor dealerilor de swapuri și principalilor participanți pe piața swapurilor, reglementările CFTC privind marjele pentru contractele derivate extrabursiere respective se aplică doar dealerilor de swapuri și principalilor participanți pe piața swapurilor care nu sunt supravegheați de o autoritate de reglementare prudențială. Definiția CEA a „autorității de reglementare prudențială” include Consiliul guvernatorilor al Sistemului Federal de Rezerve (Federal Reserve System), Autoritatea de supraveghere a activităților bancare (Office of the Comptroller of the Currency), Corporația federală de asigurare a depozitelor (Federal Deposit Insurance Corporation), Agenția de administrare a creditelor agricole (Farm Credit Administration) și Agenția federală pentru finanțare ipotecară (Federal Housing Finance Agency).

(12)

Reglementările CFTC aplicabile marjelor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC prevăd doar cerința schimbului marjei inițiale cu o „contraparte reglementată”, astfel cum este definită în secțiunea 23.151 din reglementările CFTC. O contraparte reglementată este o contraparte ce este un utilizator final financiar cu o expunere semnificativă la swapuri sau o entitate swap ce încheie un contract swap cu o entitate swap reglementată. În conformitate cu secțiunea 23.150 din reglementările CFTC, expunerea la swapuri este semnificativă atunci când valoarea noțională zilnică medie a instrumentelor financiare derivate extrabursiere necompensate depășește 8 miliarde USD (8 000 de milioane), în timp ce pragul analog prevăzut la articolul 28 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 al Comisiei (3) este de 8 miliarde EUR (8 000 de milioane). În Uniune, cerința de a face schimb de marjă de variație nu este legată de un prag de semnificație și se aplică tuturor contrapărților care fac obiectul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Reglementarea finală privind marjele prevăzută în reglementările CFTC stabilește valoarea minimă de transfer combinată a marjei inițiale și a marjei de variație la 500 000 USD, în timp ce cerința corespunzătoare de la articolul 25 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 este de 500 000 EUR. Având în vedere impactul limitat al diferenței dintre monede, sumele respective ar trebui considerate echivalente.

(13)

Cerințele reglementării finale privind marjele se aplică swapurilor, care includ aproape toate contractele definite ca instrumente financiare derivate extrabursiere în Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu excepția contractelor forward pe cursul de schimb și a swapurilor valutare, în cazul cărora reglementarea finală privind marjele nu prevede nicio cerință. În plus, reglementările CFTC nu prevăd un tratament specific pentru produsele structurate, inclusiv pentru obligațiunile garantate și pentru securitizări. În Uniune, swapurile valutare și contractele forward pe cursul de schimb sunt exceptate de la cerințele privind marjele inițiale, iar instrumentele financiare derivate asociate obligațiunilor garantate în scopuri de acoperire împotriva riscurilor pot fi și ele exceptate de la cerințele privind marja inițială. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să se aplice numai instrumentelor financiare derivate extrabursiere care fac obiectul unor marje atât în temeiul dreptului Uniunii, cât și al reglementărilor CFTC.

(14)

Cerințele din reglementările CFTC privind calcularea marjei inițiale sunt echivalente cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Similar anexei IV la Regulamentul delegat (UE) 2016/2251, reglementările CFTC permit utilizarea unui model standardizat. De asemenea, pentru efectuarea acestui calcul se pot utiliza modelele interne sau ale părților terțe, cu condiția ca modelele respective să conțină anumiți parametri specifici, inclusiv intervalele de încredere minime și perioadele de risc de marjă, precum și anumite date istorice, inclusiv perioadele de criză. Modelele respective trebuie să fie aprobate de CFTC sau de o asociație privind contractele futures înregistrată.

(15)

Cerințele din reglementările CFTC privind garanțiile eligibile și modul în care sunt păstrate și segregate garanțiile respective sunt echivalente celor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2016/2251. Reglementările CFTC conțin o listă echivalentă de garanții eligibile, iar în preambulul la reglementarea finală privind marjele se prevede că dealerii de swapuri și principalii participanți pe piața swapurilor care nu sunt supravegheați de o autoritate de reglementare prudențială ar trebui să aibă în vedere concentrarea garanțiilor. Prin urmare, cerințele CFTC privind marjele pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC ar trebui considerate echivalente cu cele prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(16)

În ceea ce privește nivelul echivalent de protecție a secretului profesional, în SUA informațiile deținute de CFTC, precum și de alte autorități federale de reglementare fac obiectul Legii privind protecția informațiilor cu caracter personal și al Legii privind accesul liber la informații (FOIA). În temeiul FOIA, în multe cazuri o persoană sau o organizație trebuie să efectueze demersuri pentru a asigura tratamentul confidențial al informațiilor transmise. Prin urmare, Legea privind protecția informațiilor cu caracter personal și FOIA oferă garanții cu privire la secretul profesional, inclusiv cu privire la protecția secretelor de afaceri comunicate de autorități părților terțe, care sunt echivalente cu cele prevăzute la titlul VIII din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Cerințele impuse de SUA ar trebui considerate ca oferind un nivel de protecție a secretului profesional echivalent celui garantat de Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(17)

În fine, în ceea ce privește eficacitatea supravegherii și a asigurării respectării mecanismelor juridice în SUA, CFTC are competențe ample de investigare și de supraveghere pentru a determina dacă se respectă obligațiile de confirmare la timp, de comprimare și de reconciliere a portofoliilor, de evaluare și de soluționare a litigiilor aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC. CFTC poate lua o gamă largă de măsuri de supraveghere pentru a pune capăt oricărei încălcări a cerințelor aplicabile. În plus, pentru încălcarea cerințelor aplicabile, cadrul juridic al SUA prevede sancțiuni civile, inclusiv ordine de restricție ori ordine de încetare temporare sau permanente și amenzi, precum și sancțiuni penale. Prin urmare, ar trebui să se considere că măsurile respective prevăd aplicarea eficace a mecanismelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare relevante prevăzute în Legea Dodd-Frank Act, în CEA și în reglementările CFTC într-un mod echitabil și care nu creează denaturări, astfel încât să se asigure eficacitatea supravegherii și a asigurării punerii în aplicare.

(18)

Comisia, în cooperare cu ESMA, ar trebui să continue să monitorizeze periodic evoluția și aplicarea efectivă în SUA a mecanismelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare privind contractele derivate extrabursiere referitor la cerințele în materie de confirmare la timp, de comprimare și de reconciliere a portofoliilor, de evaluare, de soluționare a litigiilor și de marje aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o CPC, pe baza cărora a fost adoptată prezenta decizie. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere posibilității Comisiei de a efectua în orice moment o reexaminare specifică, atunci când evoluțiile relevante impun reevaluarea de către Comisie a echivalenței acordate prin prezenta decizie. O astfel de reevaluare ar putea duce la abrogarea prezentei decizii.

(19)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,