(1)   În sensul prezentului articol:

(2)   Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în ceea ce privește:

(3)   Niciuna dintre părți nu permite extracții miniere primare de mercur care nu existau pe teritoriul său la data intrării în vigoare a convenției în ceea ce privește partea respectivă.

(4)   Fiecare parte permite numai extracțiile miniere primare de mercur care existau pe teritoriul său la data intrării în vigoare a convenției pentru partea respectivă, pentru o perioadă de până la cincisprezece ani după acea dată. În această perioadă, mercurul provenit din astfel de extracții miniere poate fi utilizat numai în procesul de fabricație a produselor cu adaos de mercur în conformitate cu articolul 4, în procesele de fabricație în conformitate cu articolul 5, sau să fie eliminat în conformitate cu articolul 11, prin operațiuni care nu conduc la recuperare, reciclare, regenerare, refolosire directă sau utilizări alternative.

(5)   Fiecare parte:

(6)   Niciuna dintre părți nu permite exportul de mercur, cu excepția:

(7)   O parte exportatoare se poate prevala de o notificare generală adresată secretariatului de către partea importatoare sau de către partea terță, cum ar fi consimțământul scris prevăzut la alineatul (6). O astfel de notificare generală stabilește termenii și condițiile în conformitate cu care partea importatoare sau partea terță își exprimă consimțământul. Notificarea poate fi revocată în orice moment de către partea sau partea terță respectivă. Secretariatul menține un registru public al tuturor acestor notificări.

(8)   Niciuna dintre părți nu permite importul de mercur de la o parte terță căreia îi va acorda consimțământul în scris, decât dacă partea terță a furnizat certificarea faptului că mercurul nu provine din sursele identificate ca nefiind permise în conformitate cu alineatul (3) sau cu alineatul (5) litera (b).

(9)   O parte care depune o notificare generală de aprobare în temeiul alineatului (7) poate decide să nu aplice alineatul (8), cu condiția să mențină restricțiile globale privind exportul de mercur și să fi pus în aplicare măsuri interne care să garanteze că mercurul importat este gestionat într-un mod ecologic rațional. Partea în cauză comunică secretariatului o notificare cu privire la o astfel de decizie, inclusiv informațiile care descriu restricțiile sale la export și măsurile de reglementare interne, precum și informații privind cantitățile și țările de origine ale mercurului importat de la părți terțe. Secretariatul menține un registru public al tuturor acestor notificări. Comitetul pentru punerea în aplicare și controlul conformității revizuiește și evaluează orice astfel de notificări și informații justificative în conformitate cu articolul 15 și poate face recomandări, dacă este cazul, în cadrul Conferinței părților.

(10)   Procedura prevăzută la alineatul (9) este valabilă până la încheierea celei de a doua reuniuni a Conferinței părților. După data respectivă, aceasta încetează să fie disponibilă, cu excepția cazului în care Conferința părților decide altfel prin majoritatea simplă a părților prezente și care votează, fără a aduce atingere unei părți care a prezentat o notificare în temeiul alineatului (9) înainte de sfârșitul celei de a doua reuniuni a Conferinței părților.

(11)   Fiecare parte include în rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 21 informații care arată că cerințele din prezentul articol au fost îndeplinite.

(12)   Conferința părților furnizează, la prima sa reuniune, orientări suplimentare cu privire la prezentul articol, în special în ceea ce privește alineatul (5) litera (a), alineatul (6) și alineatul (8), și elaborează și adoptă conținutul obligatoriu al certificării menționate la alineatul (6) litera (b) și la alineatul (8).

(13)   Conferința părților evaluează măsura în care comerțul cu anumiți compuși ai mercurului compromite obiectivul prezentei convenții și analizează dacă anumiți compuși ai mercurului ar trebui, prin înscrierea lor pe listă într-o anexă suplimentară adoptată în conformitate cu articolul 27, să intre sub incidența alineatelor (6) și (8).

(1)   Fiecare parte nu permite, prin luarea de măsuri adecvate, fabricarea, importul sau exportul produselor cu adaos de mercur enumerate în partea I din anexa A la data încetării specificată pentru produsele respective, cu excepția cazului în care este specificată o excludere în anexa A sau partea a obținut o derogare înregistrată în temeiul articolului 6.

(2)   O parte poate, ca alternativă la alineatul (1), să indice la momentul ratificării sau al intrării în vigoare a unei modificări la anexa A care o vizează că va pune în aplicare diferite măsuri sau strategii pentru a aborda produsele enumerate în partea I anexa A. O parte poate alege această alternativă doar în cazul în care aceasta poate demonstra că a redus deja la un nivel de minimis fabricarea, importul și exportul marii majorități a produselor enumerate în partea I din anexa A și că a pus în aplicare măsuri sau strategii de reducere a utilizării mercurului în produse suplimentare care nu sunt enumerate în partea I din anexa A la data la care notifică secretariatului decizia sa de a utiliza această alternativă. De asemenea, o parte care alege această alternativă:

În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, Conferința părților stabilește, ca parte a procesului de revizuire prevăzut la alineatul (8), să reexamineze progresele și eficacitatea măsurilor luate în temeiul prezentului alineat.

(3)   Fiecare parte ia măsuri pentru produsele cu adaos de mercur enumerate în partea II din anexa A, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în aceasta.

(4)   Secretariatul, pe baza informațiilor furnizate de către părți, colectează și păstrează informații privind produsele cu adaos de mercur și alternativele la acestea și pune aceste informații la dispoziția publicului. Secretariatul pune, de asemenea, la dispoziția publicului orice alte informații relevante furnizate de către părți.

(5)   Fiecare parte ia măsuri pentru a evita încorporarea în produsele asamblate a produselor cu adaos de mercur pentru care nu sunt permise, în temeiul prezentului articol,fabricarea, importul și exportul

(6)   Fiecare parte descurajează fabricarea și distribuția în comerț a produselor cu adaos de mercur care nu fac obiectul niciunei utilizări cunoscute a produselor cu adaos de mercur înainte de data intrării în vigoare a convenției pentru ea, cu excepția cazului în care o evaluare a riscurilor și beneficiilor produsului demonstrează beneficiile pentru mediu sau pentru sănătatea umană. Partea prezintă secretariatului, după caz, informații cu privire la orice astfel de produs, inclusiv orice informație privind riscurile și beneficiile produsului pentru mediu și pentru sănătatea umană. Secretariatul pune informațiile respective la dispoziția publicului larg.

(7)   Oricare dintre părți poate prezenta secretariatului o propunere de includere a unui produs cu adaos de mercur în lista din anexa A, care conține informații referitoare la disponibilitatea, fezabilitatea tehnică și economică, precum și riscurile și beneficiile pentru mediu și sănătate ale alternativelor la produs care nu conțin mercur, ținând cont de informațiile prevăzute la alineatul (4).

(8)   În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, Conferința părților revizuiește anexa A și poate lua în considerare modificarea anexei în conformitate cu articolul 27.

(9)   La revizuirea anexei A în conformitate cu alineatul (8), Conferința părților ia în considerare cel puțin:

(1)   În sensul prezentului articol și al anexei B, procesele de producție în care se utilizează mercur sau compuși ai mercurului nu includ procesele care utilizează produse cu adaos de mercur, procesele de fabricație a produselor cu adaos de mercur sau procesele care prelucrează deșeuri cu conținut de mercur.

(2)   Niciuna dintre părți nu permite, prin luarea de măsuri adecvate, utilizarea de mercur sau de compuși ai mercurului în procesele de fabricație enumerate în partea I din anexa B după data încetării specificate în anexa respectivă pentru procesele individuale, cu excepția cazului în care partea a obținut o derogare înregistrată în temeiul articolului 6.

(3)   Fiecare parte ia măsuri pentru a restricționa utilizarea mercurului sau a compușilor mercurului în procesele enumerate în partea II din anexa B, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în aceasta.

(4)   Secretariatul, pe baza informațiilor furnizate de către părți, colectează și păstrează informațiile privind procesele care utilizează mercur sau compuși ai mercurului și alternativele la acestea și pun informațiile la dispoziția publicului. Alte informații relevante pot fi prezentate, de asemenea, de către părți și puse la dispoziția publicului de către secretariat.

(5)   Fiecare parte care deține una sau mai multe instalații care utilizează mercur sau compuși ai mercurului în procesele de fabricație enumerate în anexa B:

(6)   Niciuna dintre părți nu permite utilizarea de mercur sau de compuși ai mercurului într-o instalație care nu exista înainte de data intrării în vigoare a convenției pentru aceasta, utilizând procesele de fabricație enumerate în anexa B. Nicio derogare nu se aplică unor astfel de instalații.

(7)   Fiecare parte descurajează dezvoltarea oricărei instalații care utilizează orice alt proces de fabricație în este utilizat în mod intenționat mercur sau compuși ai mercurului care nu existau înainte de data intrării în vigoare a convenției, cu excepția cazului în care partea poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de Conferința părților că procesul de fabricație prevede beneficii semnificative pentru mediu și pentru sănătate și că nu sunt disponibile alternative fără mercur, fezabile din punct de vedere tehnic și economic, care oferă astfel de beneficii.

(8)   Părțile sunt încurajate să facă schimb de informații cu privire la noile evoluții tehnologice relevante, la alternativele fără mercur fezabile din punct de vedere economic și tehnic, precum și cu privire la măsurile și tehnicile posibile pentru a reduce și, dacă este posibil, pentru a elimina utilizarea mercurului și a compușilor mercurului în cadrul proceselor de producție enumerate la anexa B, precum și emisiile și evacuările de mercur și de compuși ai mercurului din procesele respective.

(9)   Oricare dintre părți poate prezenta o propunere de modificare a anexei B pentru a introduce pe listă un proces de fabricație în care se utilizează mercur sau compuși ai mercurului. Propunerea include informații referitoare la disponibilitatea, fezabilitatea tehnică, fezabilitatea economică și riscurile pentru mediu și sănătate și beneficiile alternativelor fără mercur la proces.

(10)   În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, Conferința părților revizuiește anexa B și poate lua în considerare modificarea anexei în conformitate cu articolul 27.

(11)   În cadrul oricărei revizuiri a anexei B în temeiul alineatului (10), Conferința părților ia în considerare cel puțin:

(1)   Orice organizație de integrare economică de stat sau regională se poate înregistra pentru una sau mai multe derogări de la termenele etapelor de eliminare enumerate în anexa A și anexa B, denumită în continuare „derogare”, notificând acest lucru în scris secretariatului:

Orice astfel de înregistrare este însoțită de o declarație care să explice necesitatea acordării unei derogări părții respective.

(2)   O derogare poate fi înregistrată fie pentru o categorie enumerată în anexa A sau în anexa B, fie pentru o subcategorie identificată de către orice organizație de integrare economică de stat sau regională.

(3)   Fiecare parte care a obținut una sau mai multe derogări este înscrisă într-un registru. Secretariatul întocmește și păstrează registrul și îl pune la dispoziția publicului.

(4)   Registrul include:

(5)   Cu excepția cazului în care o perioadă mai scurtă este înscrisă în registru de către o parte, toate derogările întemeiate pe alineatul (1) expiră după cinci ani de la data relevantă a încetării, indicată în anexa A sau B.

(6)   La solicitarea uneia dintre părți, Conferința părților poate să decidă prelungirea unei derogări pentru cinci ani, cu excepția cazului în care partea solicită o perioadă mai scurtă. În luarea deciziei sale, Conferința părților ține cont în mod corespunzător de:

O derogare poate fi prelungită doar o singură dată pentru fiecare produs și dată de încetare.

(7)   O parte poate retrage în orice moment o derogare, cu notificarea în scris a secretariatului. Retragerea unei derogări intră în vigoare la data specificată în notificare.

(8)   Fără a aduce atingere alineatului (1), nicio organizație de integrare economică regională sau de stat nu se poate înregistra pentru a beneficia de o derogare după cinci ani de la data încetării pentru produsul sau procesul relevant enumerat în anexa A sau în anexa B, cu excepția cazului în care una sau mai multe părți rămân înregistrate în vederea unei derogări pentru produsul sau procesul respectiv după ce au primit o prelungire în conformitate cu alineatul (6). În acest caz, o organizație de integrare economică regională sau de stat poate, la intervalele de timp prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b), să se înregistreze în vederea acordării unei derogări pentru produsul sau procesul în cauză, care expiră la zece ani după data încetării relevante.

(9)   Nicio parte nu poate beneficia de o derogare în vigoare în niciun moment după 10 ani de la data încetării pentru un produs sau proces enumerat în anexa A sau B.

(1)   Măsurile prevăzute în prezentul articol și în anexa C se aplică mineritului și prelucrării aurifere artizanale și la scară redusă în care este utilizată amalgamarea mercurului pentru extragerea aurului din minereu.

(2)   Fiecare parte care desfășoară pe teritoriul său minerit și prelucrare auriferă artizanală și la scară redusă conform prezentului articol, ia măsuri pentru a reduce și, dacă este posibil, pentru a elimina utilizarea mercurului și a compușilor mercurului în cadrul proceselor de minerit și de prelucrare, precum și emisiile și evacuările de mercur din procesele respective.

(3)   Fiecare parte notifică secretariatul în orice moment în cazul în care partea respectivă stabilește că mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă de pe teritoriul său sunt mai mult decât nesemnificative. În cazul în care stabilește acest lucru, partea:

(4)   Părțile cooperează între ele și cu organizațiile interguvernamentale relevante și cu alte entități, după caz, pentru realizarea obiectivelor prezentului articol. O astfel de cooperare poate include:

(1)   Prezentul articol se referă la controlul și, în cazul în care este posibil, la reducerea emisiilor de mercur și de compuși ai mercurului, adeseori exprimate ca „mercur total”, în atmosferă prin adoptarea de măsuri pentru controlul emisiilor din surse punctuale care intră sub incidența categoriilor de surse enumerate în anexa D.

(2)   În sensul prezentului articol:

(3)   O parte care deține surse relevante ia măsuri pentru a controla emisiile și poate întocmi un plan național care stabilește măsurile care trebuie luate pentru a controla emisiile și propriile ținte, obiective și rezultate preconizate. Orice plan se transmite Conferinței părților în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru partea în cauză. În cazul în care o parte dezvoltă un plan de punere în aplicare în conformitate cu articolul 20, partea poate include în acesta planul elaborat în temeiul prezentului alineat.

(4)   Pentru sursele proprii noi, fiecare parte solicită utilizarea celor mai bune tehnici disponibile și a celor mai bune practici ecologice pentru a controla și, atunci când este fezabil, pentru a reduce emisiile, de îndată ce este posibil, dar nu mai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru partea în cauză. O parte poate să utilizeze valori limită de emisie care sunt compatibile cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.

(5)   Pentru sursele sale existente, fiecare parte include în orice plan național și pune în aplicare una sau mai multe dintre următoarele măsuri, ținând cont de circumstanțele sale naționale, de fezabilitatea economică și tehnică și de accesibilitatea financiară a măsurilor, de îndată ce este posibil, dar în termen de cel mult zece ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru ea:

(6)   Părțile pot să aplice aceleași măsuri pentru toate sursele existente relevante sau pot să adopte măsuri diferite în ceea ce privește diversele categorii de surse. Obiectivul este ca măsurile luate de una dintre părți să atingă un nivel rezonabil de progres în ceea ce privește reducerea emisiilor în timp.

(7)   Fiecare parte stabilește, în cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a convenției în ceea ce o privește, și menține ulterior un inventar al emisiilor din surse relevante.

(8)   Conferința părților, la prima sa reuniune, adoptă orientări privind:

(9)   Conferința părților, de îndată ce este posibil, adoptă orientări privind:

(10)   Conferința părților examinează și actualizează, după caz, orientările elaborate în conformitate cu alineatele (8) și (9). Părțile țin cont de orientările respective în punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale prezentului articol.

(11)   Fiecare parte include informații privind punerea în aplicare a prezentului articol în rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 21, în special informații cu privire la măsurile pe care le-a luat în conformitate cu alineatele (4)- (7), precum și cu privire la eficacitatea măsurilor.

(1)   Prezentul articol se referă la controlul și, în cazul în care este posibil, la reducerea evacuărilor de mercur și de compuși ai mercurului, adeseori exprimate ca „mercur total”, în sol și în apă din sursele punctuale relevante, care nu sunt abordate în alte dispoziții ale prezentei convenții.

(2)   În sensul prezentului articol:

(3)   Fiecare parte identifică, în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru ea și, ulterior, cu regularitate, categoriile de surse punctuale relevante.

(4)   O parte care dispune de surse relevante ia măsuri pentru controlarea evacuărilor și poate pregăti un plan național care stabilește măsurile care trebuie luate pentru a controla evacuările și propriile ținte, obiective și rezultate preconizate. Orice plan se transmite Conferinței părților în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru partea în cauză. În cazul în care o parte dezvoltă un plan de punere în aplicare în conformitate cu articolul 20, partea poate include în acesta planul elaborat în temeiul prezentului alineat.

(5)   Măsurile includ unul sau mai multe dintre următoarele elemente, după caz:

(6)   Fiecare parte stabilește, în cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru ea, și menține ulterior un inventar al evacuărilor din surse relevante.

(7)   Conferința părților, de îndată ce este posibil, adoptă orientări privind:

(8)   Fiecare parte include informații privind punerea în aplicare a prezentului articol în rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 21, în special informații cu privire la măsurile pe care le-a luat în conformitate cu alineatele (3)- (6), precum și cu privire la eficacitatea măsurilor.

(1)   Prezentul articol se aplică depozitării intermediare a mercurului și a compușilor mercurului, astfel cum sunt definiți la articolul 3, care nu se încadrează în definiția deșeurilor de mercur prevăzută la articolul 11.

(2)   Fiecare parte ia măsuri pentru a se asigura că depozitarea intermediară a mercurului și a compușilor mercurului destinați a fi utilizați, în baza unei autorizări, de către o parte în temeiul prezentei convenții se desfășoară în mod ecologic rațional ținând seama, după caz, de toate orientările și în conformitate cu toate cerințele adoptate în temeiul alineatului (3).

(3)   Conferința părților adoptă orientări privind depozitarea intermediară ecologică rațională a mercurului și a compușilor mercurului, ținând cont de toate orientările relevante, elaborate în temeiul Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, precum și de alte orientări în domeniu. În temeiul articolului 27, Conferința părților poate adopta, într-o anexă suplimentară la prezenta convenție, cerințe cu privire la depozitarea intermediară.

(4)   Părțile cooperează, după caz, atât între ele, cât și cu organizațiile interguvernamentale relevante și cu alte entități, cu scopul de a îmbunătăți consolidarea capacităților pentru depozitarea intermediară ecologică rațională a mercurului și a compușilor mercurului.

(1)   Definițiile relevante din Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora se aplică deșeurilor care fac obiectul prezentei convenții pentru părțile la Convenția de la Basel. Părțile la prezenta convenție care nu sunt părți la Convenția de la Basel utilizează respectivele definiții ca orientări aplicate deșeurilor care fac obiectul prezentei convenții.

(2)   În sensul prezentei convenții, deșeuri de mercur înseamnă substanțe sau obiecte:

într-o cantitate care depășește pragurile relevante stabilite de Conferința părților, în colaborare cu organismele relevante ale Convenției de la Basel în mod armonizat, care sunt eliminate sau sunt destinate să fie eliminate sau trebuie să fie eliminate în conformitate cu dispozițiile legislației naționale sau ale prezentei convenții. Definiția exclude pământul extras, deșeurile de steril și reziduurile din minerit, cu excepția celor provenite din extracția primară a mercurului, numai dacă acestea nu conțin mercur sau compuși ai mercurului peste pragurile stabilite de Conferința părților.

(3)   Fiecare parte ia măsuri adecvate astfel încât deșeurile de mercur:

(4)   Conferința părților urmărește să coopereze îndeaproape cu organismele relevante ale Convenției de la Basel în ceea ce privește revizuirea și actualizarea, după caz, a orientărilor menționate la alineatul (3) litera (a).

(5)   Părțile sunt încurajate să coopereze între ele și cu organizațiile interguvernamentale relevante și cu alte entități, după caz, pentru a dezvolta și a menține capacitățile mondiale, regionale și naționale de gestionare a deșeurilor de mercur într-un mod ecologic rațional.

(1)   Fiecare parte depune eforturi pentru a concepe strategii adecvate pentru identificarea și evaluarea siturilor contaminate cu mercur sau cu compuși ai mercurului.

(2)   Orice acțiuni de reducere a riscurilor prezentate de astfel de situri se efectuează într-un mod ecologic rațional care include, după caz, o evaluare a riscurilor pentru sănătatea umană și pentru mediu cauzate de mercur sau de compuși ai mercurului conținuți de situri.

(3)   Conferința părților adoptă orientări privind gestionarea siturilor contaminate, care ar putea include metode și abordări în ceea ce privește:

(4)   Părțile sunt încurajate să coopereze în ceea ce privește dezvoltarea strategiilor și punerea în aplicare a activităților de identificare, evaluare, stabilire a priorităților, gestionare și, după caz, depoluare a siturilor contaminate.

(1)   Fiecare parte se angajează să furnizeze, în limitele propriilor capacități, resurse pentru activitățile naționale care sunt destinate să pună în aplicare prezenta convenție, în conformitate cu propriile politici, priorități, planuri și programe naționale. Aceste resurse pot include fonduri interne prin intermediul politicilor relevante, al strategiilor de dezvoltare și al bugetelor naționale, finanțare bilaterală și multilaterală, precum și implicarea sectorului privat.

(2)   Eficacitatea globală a punerii în aplicare a prezentei convenții de către părțile care sunt țări în curs de dezvoltare va fi legată de punerea în aplicare eficace a prezentului articol.

(3)   Sursele multilaterale, regionale și bilaterale în domeniul asistenței tehnice și financiare, precum și al consolidării capacităților și transferului de tehnologie sunt încurajate, urgent, să își consolideze și să își intensifice activitățile privind mercurul care sprijină părțile care sunt țări în curs de dezvoltare, în punerea în aplicare a prezentei convenții în ceea ce privește resursele financiare, asistența tehnică și transferul de tehnologii.

(4)   Părțile, în cadrul acțiunilor lor legate de finanțare, țin seama pe deplin de nevoile specifice și de circumstanțele speciale ale părților care sunt state insulare mici în curs de dezvoltare și țări cel mai puțin dezvoltate.

(5)   Se instituie un mecanism pentru furnizarea de resurse financiare adecvate, previzibile și în timp util. Mecanismul are rolul de a sprijini părțile care sunt țări în curs de dezvoltare și părțile cu economii în tranziție în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei convenții.

(6)   Mecanismul include:

(7)   Fondul fiduciar al Fondului global pentru mediu furnizează resurse financiare noi, previzibile, adecvate și în timp util pentru a acoperi costurile de sprijinire a punerii în aplicare a prezentei convenții, astfel cum a fost convenit de către Conferința părților. În scopul prezentei convenții, Fondul fiduciar al Fondului global pentru mediu este gestionat sub îndrumarea Conferinței părților și răspunde în fața acesteia. Conferința părților oferă orientări cu privire la strategiile globale, politicile, prioritățile programului și eligibilitatea pentru accesul la resursele financiare și pentru utilizarea lor. De asemenea, Conferința părților oferă orientări privind o listă orientativă a categoriilor de activități care ar putea beneficia de sprijin din partea Fondului fiduciar al Fondului global pentru mediu. Fondul fiduciar al Fondului global pentru mediu furnizează resurse pentru acoperirea costurilor suplimentare convenite ale beneficiilor globale de mediu și totalitatea costurilor convenite ale unor activități de susținere.

(8)   În furnizarea de resurse pentru o activitate, Fondul fiduciar al Fondului global pentru mediu ar trebui să țină cont de reducerea potențială a cantității de mercur într-o activitate propusă în raport cu costurile sale.

(9)   În sensul prezentei convenții, programul menționat la alineatul (6) litera (b) se va derula sub îndrumarea Conferinței părților, iar instituția responsabilă răspunde în fața acesteia. Conferința părților, la prima sa reuniune, decide cu privire la instituția-gazdă a programului, care este o entitate existentă, și oferă îndrumări acesteia, inclusiv privind durata programului. Toate părțile și alte părți interesate relevante sunt invitate să aloce resurse financiare programului, din proprie inițiativă.

(10)   Conferința părților și entitățile care constituie mecanismul convin, în cadrul primei reuniuni a Conferinței părților, demersurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatelor de mai sus.

(11)   Conferința părților examinează, cel mai târziu în cadrul celei de a treia reuniuni și ulterior cu regularitate, nivelul de finanțare, orientările oferite de Conferința părților acelor entități cărora le-a fost încredințată operaționalizarea mecanismului instituit în temeiul prezentului articol și eficacitatea lor, precum și capacitatea acestora de a face față nevoilor în schimbare ale părților care sunt țări în curs de dezvoltare și ale părților cu economii în tranziție. Pe baza examinării, Conferința părților ia măsuri adecvate pentru îmbunătățirea eficacității mecanismului.

(12)   Toate părțile, în limitele capacităților, sunt invitate să contribuie la mecanism. Mecanismul încurajează furnizarea de resurse provenite din alte surse, inclusiv din sectorul privat, și urmărește să mobilizeze astfel de resurse în vederea desfășurării activităților pe care le sprijină.

(1)   Părțile cooperează pentru a oferi, în limitele capacităților proprii, o consolidare promptă și corespunzătoare a capacităților, precum și asistență tehnică pentru părțile care sunt țări în curs de dezvoltare, în special părțile care sunt țări cel mai puțin dezvoltate sau țări insulare mici în curs de dezvoltare, precum și părți cu economii în tranziție, pentru a le sprijini în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei convenții.

(2)   Consolidarea capacităților și asistența tehnică în conformitate cu alineatul (1) și cu articolul 13 pot fi furnizate prin intermediul mecanismelor regionale, subregionale și naționale, inclusiv al centrelor regionale și subregionale existente, prin alte mijloace multilaterale și bilaterale și prin intermediul parteneriatelor, inclusiv al parteneriatelor care implică sectorul privat. Se recomandă cooperarea și coordonarea cu alte acorduri multilaterale de mediu în domeniul substanțelor chimice și al deșeurilor, pentru a spori eficacitatea asistenței tehnice și punerea sa în aplicare.

(3)   Părțile care sunt țări dezvoltate și celelalte părți, promovează și facilitează, în limitele capacităților lor și cu sprijinul sectorului privat și al altor părți interesate relevante, după caz, dezvoltarea, transferul și difuzarea, precum și accesul la tehnologiile alternative actualizate ecologic raționale în țările în curs de dezvoltare care sunt părți, în special țările cel mai puțin dezvoltate, statele insulare mici în curs de dezvoltare și părțile cu o economie în tranziție, pentru a-și consolida capacitatea de punere în aplicare cu eficacitate a prezentei convenții.

(4)   Conferința părților, în cadrul celei de a doua reuniuni și ulterior cu regularitate, luând în considerare observațiile și rapoartele părților, inclusiv cele prevăzute la articolul 21, precum și informațiile furnizate de către alte părți interesate:

(5)   Conferința părților formulează recomandări cu privire la modul în care consolidarea capacităților, asistența tehnică și transferul de tehnologie ar putea fi îmbunătățite în continuare în temeiul prezentului articol.

(1)   Se instituie un mecanism, inclusiv un comitet, ca organism subsidiar al Conferinței părților, pentru a promova punerea în aplicare și revizuirea conformității cu toate dispozițiile prezentei convenții. Mecanismul, inclusiv comitetul, are rol de facilitare și acordă o atenție deosebită circumstanțelor și capacităților naționale respective ale părților.

(2)   Comisia promovează punerea în aplicare și revizuiește conformitatea cu toate dispozițiile prezentei convenții. Comitetul examinează problemele individuale și sistemice privind punerea în aplicare și conformitatea și prezintă recomandări, după caz, Conferinței părților.

(3)   Comitetul este alcătuit din 15 membri, desemnați de către părți și aleși de Conferința părților, luând în considerare reprezentarea geografică echitabilă, bazată pe cele cinci regiuni ale Organizației Națiunilor Unite; primele state membre sunt alese în cadrul primei reuniuni a Conferinței părților și, ulterior, în conformitate cu regulamentul de procedură aprobat de Conferința părților în conformitate cu alineatul (5); membrii comitetului au competențe într-un domeniu relevant pentru prezenta convenție și reflectă un echilibru corespunzător în ceea ce privește expertiza.

(4)   Comitetul poate examina problemele pe baza:

(5)   Comitetul elaborează propriul regulament de procedură, care este supus spre aprobare celei de a doua reuniuni a Conferinței părților; Conferința părților poate adopta un nou mandat pentru comitet.

(6)   Comitetul depune toate eforturile necesare pentru a-și adopta recomandările prin consens. În cazul în care toate eforturile în vederea realizării consensului au fost epuizate și nu se ajunge la un consens, recomandările se adoptă în ultimă instanță cu o majoritate de trei pătrimi din voturile membrilor prezenți și care votează, pe baza unui cvorum de două treimi din membri.

(1)   Părțile sunt încurajate:

(2)   Conferința părților, luând în considerare aspectele sau activitățile legate de sănătate, ar trebui:

(1)   Fiecare parte facilitează schimbul de:

(2)   Părțile pot face schimb de informațiile menționate la alineatul (1) prin intermediul secretariatului, în mod direct sau în cooperare cu alte organizații relevante, inclusiv cu secretariatele convențiilor privind substanțele chimice și deșeurile, după caz.

(3)   Secretariatul facilitează cooperarea în cadrul schimbului de informații menționat la prezentul articol, precum și cu organizațiile internaționale din domeniu, inclusiv cu secretariatele acordurilor multilaterale privind mediul și ale altor inițiative internaționale. În plus față de informațiile furnizate de părți, schimbul de informații include informații provenind de la organizații interguvernamentale și neguvernamentale cu experiență în domeniul mercurului, precum și de la instituțiile naționale și internaționale cu astfel de competențe.

(4)   Fiecare parte desemnează un corespondent național pentru schimbul de informații în cadrul prezentei convenții, inclusiv în ceea ce privește consimțământul părților importatoare, în conformitate cu articolul 3.

(5)   În sensul prezentei convenții, informațiile privind sănătatea și siguranța persoanelor și a mediului nu sunt considerate confidențiale. Părțile care fac schimb de alte informații în conformitate cu prezenta convenție păstrează caracterul confidențial al informației, astfel cum au convenit reciproc.

(1)   Fiecare parte, în limita capacităților sale, promovează și facilitează:

(2)   Fiecare parte utilizează mecanismele existente sau ia în considerare dezvoltarea de mecanisme, cum ar fi registrele emisiilor și transferului de poluanți, dacă este cazul, pentru colectarea și difuzarea de informații cu privire la estimările sale anuale privind cantitățile de mercur și de compuși ai mercurului care sunt emise, evacuate sau eliminate ca urmare a activităților umane.

(1)   Părțile se angajează să coopereze pentru a dezvolta și a îmbunătăți, ținând cont de circumstanțele și de capacitățile proprii:

(2)   Părțile ar trebui, după caz, să se bazeze pe rețelele de monitorizare și programele de cercetare existente în desfășurarea activităților identificate la alineatul (1).

(1)   Fiecare parte poate, în urma unei evaluări inițiale, să dezvolte și să execute un plan de punere în aplicare, ținând cont de circumstanțele naționale, pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezenta convenție. Orice astfel de plan ar trebui transmis secretariatului imediat ce a fost elaborat.

(2)   Fiecare parte poate să revizuiască și să actualizeze planul de punere în aplicare, ținând cont de circumstanțele naționale și de îndrumările din partea Conferinței părților, precum și de alte orientări relevante.

(3)   Părțile ar trebui, în desfășurarea activităților prevăzute la alineatele (1) și (2), să consulte părțile interesate la nivel național pentru a facilita elaborarea, punerea în aplicare, revizuirea și actualizarea planurilor de punere în aplicare.

(4)   Părțile pot asigura, de asemenea, coordonarea pe baza planurilor regionale pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei convenții.

(1)   Fiecare parte prezintă Conferinței părților, prin intermediul secretariatului, un raport cu privire la măsurile pe care le-a întreprins pentru a pune în aplicare dispozițiile prezentei convenții și la eficacitatea măsurilor respective, precum și cu privire la eventualele provocări în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor convenției.

(2)   Fiecare parte include în rapoartele sale informațiile prevăzute la articolele 3, 5, 7, 8 și 9 din prezenta convenție.

(3)   Conferința părților, la prima sa reuniune, ia decizii cu privire la calendarul și formatul rapoartelor, care trebuie respectate de către părți, ținând cont de necesitatea coordonării raportării cu alte convenții relevante privind substanțele chimice și deșeurile.

(1)   Conferința părților evaluează eficacitatea prezentei convenții, cu începere de la cel mult șase ani de la data intrării în vigoare a convenției și ulterior periodic, la intervale care urmează să fie stabilite de aceasta.

(2)   Pentru a facilita evaluarea, Conferința părților, la prima sa reuniune, inițiază instituirea unor acorduri pentru a obține date comparabile de monitorizare privind prezența și circulația mercurului și a compușilor mercurului în mediu, precum și tendințele nivelurilor de mercur și de compuși ai mercurului observate la mediile biotice și la populațiile vulnerabile.

(3)   Evaluarea se realizează pe baza informațiilor științifice, de mediu, tehnice, financiare și economice disponibile, inclusiv:

(1)   Se instituie prin prezenta Conferința părților.

(2)   Prima reuniune a Conferinței părților se convoacă de către directorul executiv al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenții. Ulterior, reuniunile ordinare ale Conferinței părților se organizează la intervale periodice, care urmează a fi stabilite de către aceasta.

(3)   Reuniunile extraordinare ale Conferinței părților se convoacă ori de câte ori conferința consideră necesar sau la cererea scrisă a oricărei părți, cu condiția ca, în termen de șase luni de la data comunicării cererii către părți de către secretariat, să fie susținute de cel puțin o treime din părți.

(4)   Conferința părților hotărăște și adoptă prin consens, la prima sa reuniune, regulamentul de procedură și regulamentul financiar propriu și pentru organismele sale subsidiare, precum și dispozițiile financiare care reglementează funcționarea secretariatului.

(5)   Conferința părților urmărește și evaluează în permanență punerea în aplicare a prezentei convenții. Aceasta îndeplinește responsabilitățile care i-au fost atribuite prin prezenta convenție și, în acest scop, procedează după cum urmează:

(6)   Organizația Națiunilor Unite, agențiile sale specializate și Agenția Internațională pentru Energie Atomică, precum și orice stat care nu este parte la prezenta convenție pot fi reprezentate la reuniunile Conferinței părților ca observatori. Orice organism sau agenție, națională sau internațională, guvernamentală sau neguvernamentală, care este calificată în aspectele reglementate de prezenta convenție și care a informat secretariatul în legătură cu dorința sa de a fi reprezentată la o reuniune a Conferinței părților ca observator poate fi admisă, în afara cazului în care cel puțin o treime dintre părțile prezente se opun. Admiterea și participarea observatorilor se desfășoară în conformitate cu regulamentul de procedură adoptat de Conferința părților.

(1)   Se instituie prin prezenta un secretariat.

(2)   Responsabilitățile secretariatului sunt următoarele:

(3)   Responsabilitățile secretariatului convenției se îndeplinesc de către directorul executiv al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, cu excepția cazurilor în care Conferința părților decide, cu o majoritate de trei pătrimi din părțile prezente și care votează, să încredințeze responsabilitățile secretariatului uneia sau mai multor organizații internaționale.

(4)   Conferința părților, prin consultare cu organismele internaționale competente, poate să prevadă o cooperare și o coordonare îmbunătățite între secretariat și secretariatele altor convenții privind substanțele chimice și deșeurile. Conferința părților, prin consultare cu organismele internaționale competente, poate furniza orientări suplimentare în această privință.

(1)   Părțile fac tot posibilul să soluționeze orice litigiu dintre ele cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, prin negociere sau prin alte mijloace amiabile, la propria lor alegere.

(2)   Atunci când ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezenta convenție sau, ulterior, în orice alt moment, o parte care nu este o organizație regională de integrare economică poate declara într-un instrument scris prezentat depozitarului că, în ceea ce privește orice litigiu referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, recunoaște unul sau ambele dintre următoarele mijloace de soluționare a litigiului ca fiind obligatorii în raport cu orice parte care acceptă aceeași obligație:

(3)   O parte care este o organizație regională de integrare economică poate face o declarație cu efect similar în legătură cu arbitrajul, în conformitate cu alineatul (2).

(4)   O declarație făcută în conformitate cu alineatul (2) sau cu alineatul (3) rămâne în vigoare până la expirarea acesteia în conformitate cu proprii săi termeni sau până la expirarea unui termen de trei luni după ce notificarea scrisă a revocării declarației a fost depusă la depozitar.

(5)   Expirarea unei declarații, a unei notificări de revocare sau a unei declarații noi nu afectează în niciun fel procedurile pendinte în fața unui tribunal de arbitraj sau a Curții Internaționale de Justiție, cu excepția cazului în care părțile în litigiu convin altfel.

(6)   În cazul în care părțile aflate în litigiu nu au acceptat aceleași mijloace de soluționare a litigiului în temeiul alineatului (2) sau (3) și dacă nu au reușit să soluționeze litigiul prin mijloacele menționate la alineatul (1) în termen de douăsprezece luni de la notificarea comunicată de una dintre părți altei părți cu privire la existența unui litigiu între ele, litigiul este adus în fața unei comisii de conciliere, la cererea oricăreia dintre părțile în litigiu. Procedura prevăzută în partea II din anexa E se aplică în cazul concilierii realizate în temeiul prezentului articol.

(1)   Oricare dintre părți poate propune modificări ale convenției.

(2)   Modificările prezentei convenții se adoptă în cadrul unei reuniuni a Conferinței părților. Textul oricărei propuneri de modificare se comunică părților de către secretariat cu cel puțin șase luni înainte de reuniunea la care modificarea urmează a fi prezentată pentru adoptare. Secretariatul comunică, de asemenea, propunerea de modificare semnatarilor convenției și, cu titlu informativ, depozitarului.

(3)   Părțile depun toate eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens cu privire la orice propunere de modificare a prezentei convenții. În cazul în care au fost epuizate toate eforturile în vederea unui consens fără a se ajunge însă la nici un acord, modificarea se adoptă în ultimă instanță printr-un vot cu o majoritate de trei pătrimi din părțile prezente și care își exprimă votul la reuniune.

(4)   O modificare adoptată se comunică de către depozitar tuturor părților în scopul ratificării, acceptării sau aprobării.

(5)   Ratificarea, acceptarea sau aprobarea unei modificări se notifică în scris depozitarului. O modificare adoptată în conformitate cu alineatul (3) intră în vigoare pentru părțile care au consimțit să își asume obligații în temeiul acesteia, în a nouăzecea zi de la data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare de către cel puțin trei pătrimi din părțile participante la convenție la data la care a fost adoptată modificarea. Ulterior, modificarea intră în vigoare pentru orice altă parte în a nouăzecea zi de la data la care partea în cauză depune propriul instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a modificării.

(1)   Anexele la prezenta convenție constituie parte integrantă din aceasta și, dacă nu se prevede în mod explicit altfel, orice trimitere la prezenta convenție constituie în același timp o trimitere la oricare dintre anexele la aceasta.

(2)   Orice anexe suplimentare adoptate după intrarea în vigoare a prezentei convenții se limitează la chestiuni procedurale, științifice, tehnice sau administrative.

(3)   Propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a unor anexe suplimentare la prezenta convenție se supun următoarei proceduri:

(4)   Propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a modificărilor aduse anexelor la prezenta convenție fac obiectul acelorași proceduri ca propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta convenție, cu excepția cazului în care o modificare adusă unei anexe nu intră în vigoare pentru oricare dintre părți care a făcut o declarație privind modificarea anexelor în conformitate cu articolul 30 alineatul (5), caz în care o astfel de modificare intră în vigoare pentru partea respectivă în a nouăzecea zi de la data la care a depus la depozitar propriul instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare a modificării respective.

(5)   În cazul în care o anexă adițională sau o modificare la o anexă este legată de o modificare a prezentei convenții, anexa adițională sau modificarea respectivă nu intră în vigoare decât la data la care intră în vigoare modificarea convenției.

(1)   Fiecare parte la prezenta convenție dispune de un vot, sub rezerva dispozițiilor alineatului (2).

(2)   Organizațiile regionale de integrare economică dispun, pentru a-și exercita dreptul de vot asupra unor chestiuni aflate în sfera lor de competență, de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre ale organizației respective care sunt parte la prezenta convenție. O astfel de organizație nu își exercită dreptul de vot dacă unul dintre statele sale membre își exercită dreptul de vot și invers.

(1)   Prezenta convenție se supune ratificării, acceptării sau aprobării de către state și de către organizațiile regionale de integrare economică. Aceasta este deschisă aderării statelor și organizațiilor regionale de integrare economică începând cu ziua care urmează datei la care convenția este închisă pentru semnare. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la depozitar.

(2)   Orice organizație regională de integrare economică care devine parte la prezenta convenție fără ca vreunul dintre statele sale membre să fie parte se supune tuturor obligațiilor prevăzute în prezenta convenție. În cazul unor organizații din care unul sau mai multe state membre sunt părți la prezenta convenție, organizația și statele sale membre convin asupra responsabilităților pe care le au fiecare în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul convenției. În astfel de cazuri, organizația și statele sale membre nu își pot exercita concomitent drepturile care le revin în baza convenției.

(3)   În instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, organizațiile regionale de integrare economică specifică sfera lor de competență cu privire la chestiunile care fac obiectul prezentei convenții. Orice astfel de organizație informează, de asemenea, depozitarul, care la rândul său informează părțile, cu privire la orice modificare a sferei sale de competență.

(4)   Se încurajează fiecare stat sau organizație regională de integrare economică să transmită secretariatului, la momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la convenție, informații privind măsurile de punere în aplicare a convenției.

(5)   În instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice parte poate declara că, în ceea ce o privește, orice modificare a unei anexe intră în vigoare numai după depunerea instrumentului propriu de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cu privire la modificarea respectivă.

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2)   Pentru fiecare stat sau organizație regională de integrare economică ce ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenție sau aderă la aceasta după depunerea celui de al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii de către respectivul stat sau respectiva organizație regională de integrare economică a instrumentului propriu de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2), orice instrument depus de o organizație regională de integrare economică nu este considerat ca suplimentar față de cele depuse de statele membre ale organizației respective.

(1)   La expirarea termenului de trei ani de la data la care prezenta convenție a intrat în vigoare pentru una din părți, aceasta poate în orice moment să se retragă din convenție printr-o notificare scrisă transmisă depozitarului.

(2)   Orice retragere intră în vigoare la expirarea termenului de un an de la data primirii de către depozitar a notificării cu privire la retragere sau la orice altă dată ulterioară care este specificată în notificarea retragerii.