20.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 131/1

(1)

Ideile, principiile și valorile integrate în patrimoniul cultural al Europei reprezintă o sursă comună de memorie, de înțelegere, de identitate, de dialog, de coeziune și de creativitate pentru Europa. Patrimoniul cultural joacă un rol în Uniunea Europeană și preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE) menționează că semnatarii acestuia s-au inspirat „din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”.

(2)

Articolul 3 alineatul (3) din TUE prevede că Uniunea respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european.

(3)

Articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) conferă Uniunii sarcina de a contribui la înflorirea culturilor statelor membre, respectând diversitatea națională și regională a acestora și punând în evidență, în același timp, moștenirea culturală comună. Acțiunea Uniunii urmărește să încurajeze cooperarea dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, să sprijine și să completeze acțiunea acestora în domenii precum îmbunătățirea cunoașterii și a diseminării culturii și istoriei popoarelor europene și conservarea și protejarea patrimoniului cultural de importanță europeană.

(4)

După cum a evidențiat Comisia în comunicarea sa din 22 iulie 2014 intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european”, patrimoniul cultural este o resursă comună și un bun al tuturor păstrat pentru generațiile viitoare. Prin urmare, protejarea patrimoniului cultural este o responsabilitate comună a tuturor părților interesate.

(5)

Patrimoniul cultural este deosebit de valoros pentru societatea europeană din punct de vedere cultural, social, economic și al mediului. Prin urmare, gestionarea durabilă a acestuia constituie o opțiune strategică pentru secolul XXI, după cum a subliniat Consiliul în concluziile sale din 21 mai 2014 (3). Contribuția patrimoniului cultural, din perspectiva creării de valoare, a competențelor și a locurilor de muncă, dar și a calității vieții, este subestimată.

(6)

Patrimoniul cultural este fundamental pentru Agenda europeană pentru cultură (4) și contribuie la atingerea obiectivelor acesteia, respectiv promovarea diversității culturale și a dialogului intercultural, promovarea culturii drept catalizator al creativității și ca element vital în relațiile internaționale ale Uniunii. Acesta reprezintă totodată una dintre cele patru priorități ale cooperării europene în domeniul culturii pentru perioada 2015-2018, astfel cum sunt prevăzute în actualul plan de lucru în domeniul culturii, adoptat de Consiliu și de reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, la 25 noiembrie 2014 (5).

(7)

În concluziile sale din 21 mai 2014, Consiliul a precizat că patrimoniul cultural înglobează un spectru amplu de resurse moștenite din trecut, sub toate formele și aspectele – materiale, imateriale și digitale (create sub formă digitală și digitizate), inclusiv monumente, situri, peisaje, competențe, practici, cunoștințe și expresii ale creativității umane, precum și colecții conservate și gestionate de organisme publice și private precum muzeele, bibliotecile și arhivele. Patrimoniul cultural include, de asemenea, patrimoniul cinematografic.

(8)

Patrimoniul cultural s-a constituit în decursul secolelor, prin interacțiunea dintre expresiile culturale ale diferitelor civilizații care au populat Europa. Declararea unui An european al patrimoniului cultural va contribui la încurajarea și la susținerea înțelegerii importanței de a proteja și a promova diversitatea expresiilor culturale. Una dintre modalitățile de realizare a unei astfel de înțelegeri ar fi programe educaționale și de creștere a gradului de sensibilizare a publicului, în concordanță cu obligațiile stabilite în Convenția UNESCO din 2005 pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, la care Uniunea și statele membre sunt parte.

(9)

În conformitate cu articolul 30 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, la care Uniunea și majoritatea statelor membre sunt parte, părțile la convenție recunosc dreptul persoanelor cu handicap de a participa, la viața culturală, în condiții egale cu celelalte persoane și adoptă toate măsurile adecvate pentru a se garanta că persoanele cu handicap, printre altele, beneficiază de acces la spațiile unde se desfășoară activități sau servicii culturale, cum ar fi teatre, muzee, cinematografe, biblioteci și servicii turistice și, pe cât posibil, beneficiază de acces la monumente și situri de importanță culturală națională.

(10)

Premiul „European Access City Award” a demonstrat că este atât fezabil, cât și un exemplu de bună practică prin care să se asigure, pentru persoanele cu handicap, persoanele în vârstă și persoanele cu mobilitate redusă sau cu alte tipuri de handicapuri temporare, accesul la patrimoniul cultural al orașelor, în modalități care le respectă natura și valorile.

(11)

Patrimoniul cultural joacă un rol important în asigurarea coeziunii comunității într-o perioadă în care diversitatea culturală este în creștere în societățile europene. Siturile cărora li s-a acordat Marca patrimoniului european au o dimensiune europeană puternică, dat fiind faptul că au fost selectate pentru rolul lor în istoria europeană. Împreună cu Capitalele europene ale culturii, aceste situri consolidează sentimentul de apartenență la un spațiu european comun. Ar trebui, prin urmare, căutate complementarități cu Anul european al patrimoniului cultural. Noile abordări participative și interculturale ale politicilor în materie de patrimoniu și ale inițiativelor educaționale care atribuie o demnitate egală tuturor formelor de patrimoniu cultural pot crește încrederea, recunoașterea reciprocă și coeziunea socială, după cum o demonstrează și cooperarea internațională în cadrul Consiliului Europei.

(12)

Rolul pe care îl joacă patrimoniul cultural este recunoscut și în Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă (denumită în continuare „Agenda 2030”), care recunoaște cetățenia globală, diversitatea culturală și dialogul intercultural ca principii fundamentale ale dezvoltării durabile. Agenda 2030 recunoaște că toate culturile și civilizațiile pot contribui la dezvoltarea durabilă și sunt factori esențiali pentru aceasta. Cultura este menționată în mod explicit în mai multe obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030, cu precădere la obiectivul 11 (Orașe-patrimoniu), precum și la obiectivul 4 (Educația) și, în legătură cu turismul, la obiectivul 8 (Creșterea durabilă) și obiectivul 12 (Modelele de consum).

(13)

Creșterea gradului de recunoaștere la nivel internațional a nevoii de a plasa oamenii și valorile umane în centrul unui concept extins și interdisciplinar al patrimoniului cultural consolidează necesitatea stimulării unui acces mai larg la patrimoniul cultural, printre altele, în lumina efectelor pozitive ale acestuia asupra calității vieții. Un astfel de acces mai larg poate fi realizat prin abordarea unor audiențe diferite și prin creșterea accesibilității locațiilor, clădirilor, produselor și serviciilor, ținând cont de nevoile speciale și de implicațiile schimbărilor demografice.

(14)

Politicile privind întreținerea, restaurarea, conservarea, reutilizarea, accesibilitatea și promovarea patrimoniului cultural și a serviciilor aferente reprezintă în primul rând responsabilități naționale, regionale sau locale. Cu toate acestea, patrimoniul cultural are o dimensiune europeană clară, care este abordată, în plus față de politicile culturale, prin alte politici ale Uniunii cum ar fi educația, agricultura și dezvoltarea rurală, dezvoltarea regională, coeziunea socială, afacerile maritime, mediul înconjurător, turismul, agenda digitală, cercetarea și inovarea și comunicarea.

(15)

Anul 2018 are o importanță simbolică și istorică pentru Europa și pentru patrimoniul cultural al acesteia, deoarece marchează o serie de evenimente semnificative, cum ar fi cea de a 100-a aniversare a încheierii Primului Război Mondial și a independenței mai multor state membre, precum și cea de a 400-a aniversare a începutului Războiului de Treizeci de Ani. Anul european al patrimoniului cultural poate, prin urmare, oferi ocazii de a înțelege mai bine prezentul printr-o înțelegere mai nuanțată și împărtășită a trecutului.

(16)

Pentru a exploata pe deplin potențialul patrimoniului cultural pentru societățile și economiile europene, protecția, îmbunătățirea și gestionarea patrimoniului cultural impun o guvernanță participativă eficace, (adică pe mai multe niveluri și implicând mai multe părți interesate), precum și o cooperare transsectorială consolidată, astfel cum prevede Consiliul în concluziile sale din 25 noiembrie 2014 (6). O astfel de guvernanță și cooperare implică toate părțile interesate, inclusiv autoritățile publice, sectorul patrimoniului cultural, actorii privați și organizațiile societății civile, cum ar fi ONG-urile și organizațiile din sectorul voluntariatului.

(17)

Mai mult, în concluziile sale din 25 noiembrie 2014, Consiliul a invitat Comisia să ia în considerare prezentarea unei propuneri pentru declararea unui An european al patrimoniului cultural.

(18)

În rezoluția sa din 8 septembrie 2015, Parlamentul European a recomandat să se declare, de preferință 2018, An european al patrimoniului cultural.

(19)

În avizul său din 16 aprilie 2015 (7), Comitetul Regiunilor a salutat recomandarea Consiliului de a lua în considerare declararea unui An european al patrimoniului cultural, subliniind contribuția acestuia la atingerea unor obiective comune în context paneuropean.

(20)

Declararea unui An european al patrimoniului cultural reprezintă o modalitate eficace de a spori gradul de sensibilizare a publicului, de a disemina informații privind bunele practici, de a promova dezbaterile în materie de politici, cercetarea și inovarea și de a îmbunătăți colectarea și analiza de probe calitative și de date cantitative, inclusiv statistici, referitoare la impactul economic și social al patrimoniului cultural. Constituind un mediu pentru promovarea simultană a acestor obiective la nivelul Uniunii, dar și la nivel național, regional și local, pot fi sporite sinergia și utilizarea mai eficientă a resurselor. În acest sens, Comisia ar trebui să furnizeze în timp util informații și să coopereze îndeaproape cu Parlamentul European, cu Consiliul și statele membre, cu Comitetul Regiunilor și cu organismele și asociațiile active în domeniul patrimoniului cultural la nivelul Uniunii. Pentru a asigura faptul că activitățile desfășurate în cadrul Anului european al patrimoniului cultural au o dimensiune europeană, statele membre sunt, de asemenea, încurajate să colaboreze între ele.

(21)

Patrimoniul cultural reprezintă, de asemenea, un domeniu de intervenție în mai multe programe din domeniul relațiilor externe, în special, dar nu exclusiv, în Orientul Mijlociu. Promovarea valorii patrimoniului cultural reprezintă și o reacție la distrugerea deliberată a tezaurelor culturale în zonele de conflict, astfel cum subliniază Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisia în comunicarea lor comună din 8 iunie 2016 intitulată „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale”. Este important să se asigure complementaritatea între Anul european al patrimoniului cultural și toate inițiativele de relații externe dezvoltate în cadre corespunzătoare. Acțiunile de protejare și promovare a patrimoniului cultural în contextul instrumentelor relevante pentru relațiile externe ar trebui să reflecte, printre altele, interesul reciproc asociat schimbului de experiențe și de valori cu țările terțe. Anul european al patrimoniului cultural ar trebui să promoveze cunoașterea reciprocă, respectul și înțelegerea culturilor implicate.

(22)

Țările candidate și potențial candidate la aderare ar trebui să fie asociate îndeaproape cu acțiuni derulate în cadrul Anului european al patrimoniului cultural. De asemenea, ar trebui avută în vedere și implicarea țărilor care fac obiectul politicii europene de vecinătate și a altor țări partenere, după caz. O asemenea implicare poate fi urmărită în cadrele relevante pentru cooperare și dialog, în special în contextul dialogului din cadrul societății civile între Uniune și țările respective.

(23)

Protejarea, conservarea și consolidarea patrimoniului cultural al Europei se încadrează în obiectivele programelor existente ale Uniunii. Prin urmare, un An european al patrimoniului cultural poate fi pus în aplicare folosind aceste programe în conformitate cu dispozițiile existente, și stabilind priorități de finanțare pe bază anuală sau multianuală. Programele și politicile în domenii precum cultura, educația, agricultura și dezvoltarea rurală, dezvoltarea regională, coeziunea socială, afacerile maritime, mediul înconjurător, turismul, Strategia privind piața unică digitală, cercetarea și inovarea și comunicarea contribuie în mod direct și indirect la protecția, îmbunătățirea, reutilizarea inovatoare și promovarea patrimoniului cultural al Europei și pot sprijini Anul european al patrimoniului cultural în acord cu cadrele juridice corespunzătoare. Pot fi avute în vedere contribuții naționale complementare cofinanțării la nivelul Uniunii, inclusiv prin mecanisme de finanțare flexibile cum ar fi parteneriatele public-private sau finanțarea participativă, pentru a sprijini obiectivele Anului european al patrimoniului cultural.

(24)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin sancțiuni administrative și financiare.

(25)

Prezenta decizie stabilește un pachet financiar pentru toată durata Anului european al patrimoniului cultural, pachet financiar care reprezintă, pentru Parlamentul European și pentru Consiliu, principala valoare de referință în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (8), pe durata procedurii bugetare anuale.

(26)

Întrucât obiectivele prezentei decizii, și anume încurajarea împărtășirii și prețuirii patrimoniului cultural al Europei, sensibilizarea opiniei publice cu privire la istoria și la valorile comune, precum și consolidarea sentimentului de apartenență la un spațiu european comun, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar având în vedere necesitatea schimbului transnațional de informații și a diseminării de bune practici la nivelul Uniunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor menționate,

(a)

contribuie la promovarea rolului patrimoniului cultural al Europei drept componentă fundamentală a diversității culturale și a dialogului intercultural. Respectând pe deplin competențele statelor membre, acesta evidențiază cele mai bune mijloace de a asigura conservarea și protejarea patrimoniului cultural al Europei, precum și promovarea acestuia în rândul unui public mai larg și mai diversificat, inclusiv prin măsuri de creștere a audienței și de educație în domeniul patrimoniului, promovând astfel incluziunea socială și integrarea;

(b)

consolidează contribuția patrimoniului cultural al Europei la societate și economie prin potențialul său economic direct și indirect, care include capacitatea de a susține sectoarele culturale și creative, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, și de a inspira creația și inovarea, de a promova dezvoltarea durabilă și turismul, de a îmbunătăți coeziunea socială și de a genera locuri de muncă pe termen lung;

(c)

contribuie la promovarea patrimoniului cultural ca element important al relațiilor dintre Uniune și țările terțe, fructificând interesul și nevoile țărilor partenere, precum și cunoștințele specializate ale Europei privind patrimoniul cultural.

(a)

încurajarea unor abordări privind patrimoniul cultural care să fie axate pe cetățeni, favorabile incluziunii, orientate spre viitor, mai integrate, sustenabile și transsectoriale;

(b)

promovarea unor modele inovatoare de guvernanță participativă și de gestionare a patrimoniului cultural, care să implice toate părțile interesate, inclusiv autoritățile publice, sectorul patrimoniului cultural, actorii privați și organizațiile societății civile;

(c)

promovarea dezbaterilor, a activităților de cercetare și a schimbului de bune practici în ceea ce privește calitatea conservării, protejarea, reutilizarea inovatoare și consolidarea patrimoniului cultural, precum și în ceea ce privește intervențiile contemporane asupra mediului istoric;

(d)

promovarea unor soluții care să facă patrimoniul cultural accesibil tuturor, inclusiv prin intermediul mijloacelor digitale, prin înlăturarea obstacolelor sociale, culturale și fizice, ținând seama de persoanele cu nevoi speciale;

(e)

scoaterea în evidență și consolidarea contribuției pozitive a patrimoniului cultural pentru societate și pentru economie prin cercetare și inovare, inclusiv prin consolidarea bazei de date concrete pentru o astfel de contribuție la nivelul Uniunii;

(f)

încurajarea sinergiilor dintre politicile privind patrimoniul cultural și cele de mediu prin integrarea patrimoniului cultural în politicile de mediu, arhitectonice și de urbanism, precum și prin promovarea eficienței energetice;

(g)

încurajarea strategiilor de dezvoltare regională și locală care valorifică potențialul patrimoniului cultural, inclusiv prin promovarea turismului durabil;

(h)

sprijinirea dezvoltării competențelor specializate și îmbunătățirea gestionării cunoștințelor și a transferului de cunoștințe în sectorul patrimoniului cultural, ținând cont de implicațiile trecerii la era digitală;

(i)

promovarea patrimoniului cultural ca sursă de inspirație pentru creația și inovarea contemporană și evidențierea potențialului de stimulare reciprocă și de interacțiune mai puternică între sectorul patrimoniului cultural și alte sectoare culturale și creative;

(j)

sensibilizarea cu privire la importanța patrimoniului cultural al Europei prin educație și învățare pe tot parcursul vieții, cu accent în special pe copii, tineret și persoanele în vârstă, comunitățile locale și grupurile greu accesibile;

(k)

evidențierea potențialului cooperării în aspecte legate de patrimoniul cultural, pentru dezvoltarea unor legături mai puternice în cadrul Uniunii și cu țările din afara Uniunii și pentru încurajarea dialogului intercultural, a reconcilierii postconflict și a prevenirii conflictelor;

(l)

promovarea cercetării și inovării privind patrimoniul cultural, facilitarea însușirii și a exploatării rezultatelor cercetării de către toate părțile interesate, în special de către autoritățile publice și sectorul privat și facilitarea diseminării rezultatelor cercetării către un public mai larg;

(m)

încurajarea sinergiilor între Uniune și statele membre, inclusiv prin consolidarea inițiativelor pentru prevenirea traficului ilicit de bunuri culturale; precum și

(n)

evidențierea, în cursul anului 2018, a evenimentelor semnificative care au o importanță simbolică pentru istoria Europei și pentru patrimoniul său cultural.

(a)

inițiative și evenimente menite să promoveze dezbaterile și sensibilizarea cu privire la importanța și valoarea patrimoniului cultural și să faciliteze implicarea cetățenilor și a părților interesate;

(b)

campanii de informare, de educare și de sensibilizare și expoziții menite să promoveze valori precum diversitatea și dialogul intercultural, folosind date concrete din bogatul patrimoniu cultural al Europei și să stimuleze contribuția publicului larg la protecția și gestionarea patrimoniului cultural și, mai general, la atingerea obiectivelor Anului european;

(c)

schimbul de experiențe și de bune practici între administrațiile naționale, regionale și locale și alte organizații și diseminarea de informații privind patrimoniul cultural, inclusiv prin intermediul bibliotecii digitale Europeana;

(d)

derularea unor studii și activități de cercetare și inovare, precum și diseminarea rezultatelor acestora la nivel european sau național; precum și

(e)

promovarea proiectelor și rețelelor care au legătură cu Anul european, inclusiv prin intermediul mass-mediei și al rețelelor sociale.