15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

LI 340/1

(1)

La 23 martie 2006, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 553/2006 (2) de instituire a unor măsuri antidumping provizorii la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele (denumite în continuare „încălțăminte”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China”) și Vietnam (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 (3), Consiliul a instituit taxe antidumping definitive cuprinse între 9,7 % și 16,5 % la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și din RPC timp de doi ani [denumit în continuare „Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 al Consiliului” sau „regulamentul în litigiu”].

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 388/2008 (4), Consiliul a extins măsurile antidumping definitive asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din RPC la importurile expediate din Regiunea Administrativă Specială („RAS”) Macao, indiferent dacă au fost declarate sau nu ca originare din RAS Macao.

(4)

Ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, inițiată la 3 octombrie 2008 (5), Consiliul a extins măsurile antidumping pentru o perioadă de 15 luni prin Regulamentul (UE) nr. 1294/2009 (6), și anume până la 31 martie 2011, dată la care măsurile au expirat [denumit în continuare „Regulamentul (UE) nr. 1294/2009”].

(5)

Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd și Risen Footwear (HK) Co Ltd, precum și Zhejiang Aokang Shoes Co. Ltd (denumiți în continuare „solicitanții”) au contestat regulamentul în litigiu la Tribunalul de Primă Instanță (în prezent: Tribunalul). Prin hotărârile din 4 martie 2010 în cauza T-401/06 Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliu [2010] Culegere II-671 și din 4 martie 2010 în cauzele conexate T-407/06 și T-408/06 Zhejiang Aokang Shoes și Wenzhou Taima Shoes/Consiliu [2010] Culegere II-747, Tribunalul a respins contestațiile respective.

(6)

Solicitanții au introdus recurs împotriva hotărârilor respective. Prin hotărârile sale din 2 februarie 2012 în cauza C-249/10 P Brosmann et al. și din 15 noiembrie 2012 în cauza C-247/10P Zhejiang Aokang Shoes Co. Ltd (denumite în continuare „hotărârile Brosmann și Aokang”), Curtea de Justiție a casat hotărârile respective. Aceasta a considerat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care acesta a considerat că Comisia nu era obligată să examineze cererile de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „TEP”), depuse în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază de comercianți neincluși în eșantion (punctul 36 din hotărârea pronunțată în cauza C-249/10 P și punctele 29 și 32 din hotărârea pronunțată în cauza C-247/10 P).

(7)

În continuare, Curtea de Justiție s-a pronunțat ea însăși asupra litigiului. Aceasta a statuat: „[…] Comisia ar fi trebuit să examineze cererile documentate pe care recurentele i le prezentaseră în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază pentru a beneficia de SEP în cadrul procedurii antidumping prevăzute de regulamentul în litigiu. Ulterior, trebuie să se constate că nu se exclude că o astfel de examinare ar fi condus la impunerea, în privința acestora, a unei taxe antidumping definitive diferite de taxa de 16,5 % care le este aplicabilă în temeiul articolului 1 alineatul (3) din regulamentul în litigiu. Astfel, din aceeași dispoziție reiese că în privința singurului operator chinez inclus în eșantion care a obținut SEP a fost impusă o taxă antidumping definitivă de 9,7 %. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 38 din prezenta hotărâre, dacă Comisia ar fi constatat că condițiile unei economii de piață prevalau de asemenea în privința recurentelor, acestea din urmă, atunci când calcularea unei marje de dumping individuale nu era posibilă, ar fi trebuit de asemenea să beneficieze de acest din urmă procent.” (punctul 42 din hotărârea în cauza C-249/10 P și punctul 36 din hotărârea în cauza C-247/10 P).

(8)

În consecință, Curtea a anulat regulamentul în litigiu în ceea ce privește solicitanții în cauză.

(9)

În octombrie 2013, Comisia, prin intermediul unui aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (7), a anunțat că a decis să reia procedura antidumping din punctul în care a apărut ilegalitatea și să examineze dacă în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005 au prevalat condițiile economiei de piață pentru solicitanți și a invitat părțile interesate să se facă cunoscute.

(10)

În martie 2014, Consiliul a respins, prin Decizia de punere în aplicare 2014/149/UE a Consiliului (8), o propunere a Comisiei de a adopta un regulament de punere în aplicare al Consiliului de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite cu privire la anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd, Risen Footwear (HK) Co Ltd și Zhejiang Aokang Shoes Co. Ltd și a încheiat procedurile cu privire la acești producători. Consiliul a fost de părere că importatorii care au cumpărat încălțăminte de la producătorii-exportatori respectivi, cărora le fuseseră rambursate taxele vamale corespunzătoare de către autoritățile naționale competente în baza articolului 236 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului (9) (denumit în continuare „Codul vamal comunitar”), au dobândit încredere legitimă în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul în litigiu, care instituise, în cazul colectării taxelor, aplicabilitatea dispozițiilor din Codul vamal comunitar, în special articolul 221 din acesta.

(11)

Trei importatori ai produsului în cauză, C&J Clark International Ltd. („Clark”), Puma SE („Puma”) și Timberland Europe B.V. („Timberland”) (denumiți în continuare „importatorii în cauză”) au contestat măsurile antidumping instituite la importurile de anumite tipuri de încălțăminte din China și din Vietnam, invocând jurisprudența menționată în considerentele 5-7 în fața instanțelor lor naționale, care au transmis cauzele Curții de Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare.

(12)

La 4 februarie 2016, în cauzele conexate C-659/13 C&J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE, Curtea de Justiție a declarat nule Regulamentele (CE) nr. 1472/2006 și (UE) nr. 1294/2009 ale Consiliului, întrucât Comisia Europeană nu a examinat cererile de acordare a TEP și a tratamentului individual („TI”) depuse de către producătorii-exportatori din RPC și din Vietnam care nu au fost incluși în eșantion (denumite în continuare „hotărârile”), contrar cerințelor prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (b) și la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului (10).

(13)

În ceea ce privește a treia cauză, C-571/14 Timberland Europe B.V./Inspecteur van de Belastingdienst, kantoor Rotterdam Rijnmond, Curtea de Justiție a decis, la 11 aprilie 2016, să elimine cauza din registru la cererea instanței naționale de trimitere.

(14)

Articolul 266 din TFUE prevede că instituțiile Uniunii trebuie să ia măsurile impuse de executarea hotărârilor Curții. În caz de anulare a unui act adoptat de instituții în cadrul unei proceduri administrative, cum ar fi procedura antidumping, executarea hotărârii Curții constă în înlocuirea actului anulat cu un nou act, în care este eliminată ilegalitatea identificată de către Curte (11).

(15)

În conformitate cu jurisprudența Curții, procedura de înlocuire a actului anulat poate fi reluată chiar de la punctul în care a intervenit ilegalitatea (12). Aceasta implică, în special, faptul că, într-o situație în care este anulat un act care încheie o procedură administrativă, anularea respectivă nu afectează în mod necesar actele pregătitoare, cum ar fi deschiderea procedurii antidumping. Într-o situație în care este anulat un regulament care instituie măsuri antidumping definitive, aceasta înseamnă că, în urma anulării, procedura antidumping este încă deschisă, întrucât actul de încheiere a procedurii antidumping a dispărut din ordinea juridică a Uniunii (13), cu excepția cazului în care ilegalitatea a avut loc în etapa de deschidere.

(16)

În afară de faptul că instituțiile Uniunii nu au examinat cererile de acordare a TEP și TI depuse de producătorii-exportatori din RPC și din Vietnam care nu au fost incluși în eșantion, toate celelalte constatări menționate în Regulamentele (CE) nr. 1472/2006 și (UE) nr. 1294/2009 rămân valabile.

(17)

În cazul de față, ilegalitatea a avut loc după deschidere. Prin urmare, Comisia a decis să reia prezenta procedură antidumping, care rămânea deschisă în urma hotărârilor, de la punctul în care a intervenit ilegalitatea și să examineze dacă, pentru producătorii-exportatori în cauză, au prevalat condițiile economiei de piață în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005, care a fost perioada de anchetă (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Comisia a examinat, de asemenea, după caz, dacă producătorii-exportatori în cauză îndeplinesc condițiile de acordare a tratamentului individual în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (14) (denumit în continuare „regulamentul de bază înainte de a fi modificat”) (15).

(18)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1395 (16), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor efectuate de Clark și Puma de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din RPC și produse de treisprezece producători-exportatori chinezi care depuseseră cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(19)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1647 (17), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor efectuate de Clark, Puma și Timberland de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și produse de anumiți producători-exportatori vietnamezi care au depus cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(20)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1731 (18), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor efectuate de Puma și Timberland de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de General Footwear Ltd., precum și de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și produse de Diamond Vietnam Co Ltd și de Ty Hung Footgearmex/Footwear Co. Ltd („Ty Hung Co Ltd.”) care au depus cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(21)

În vederea punerii în aplicare a hotărârii pronunțate în cauzele conexate C-659/13 C & J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE menționate în considerentul 12, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2016/223 (19). La articolul 1 din regulamentul menționat, Comisia a însărcinat autoritățile vamale naționale să transmită toate cererile de rambursare a taxelor antidumping definitive plătite pentru importurile de încălțăminte originare din China și din Vietnam, depuse de importatori în temeiul articolului 236 din Codul vamal comunitar și care se bazează pe faptul că un producător-exportator neinclus în eșantion a solicitat acordarea TEP sau a TI în ancheta inițială. Comisia evaluează cererea relevantă de acordare a TEP sau TI și reinstituie rata corespunzătoare a taxei. Pe această bază, autoritățile vamale naționale ar trebui să decidă ulterior cu privire la cererea de rambursare și de remitere a taxelor antidumping.

(22)

Valabilitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/223 face obiectul unei cereri de decizie preliminară formulate de Finanzgericht Düsseldorf la 9 mai 2016 (Deichmann SE/Hauptzollamt Duisburg; cauza C-256/16). Cererea de decizie preliminară sus-menționată a fost formulată în contextul unui litigiu între Deichmann SE, un importator german de încălțăminte, și autoritatea vamală națională relevantă, Hauptzollamt Duisburg. Litigiul avea drept obiect rambursarea taxelor antidumping plătite de Deichmann SE pentru importurile de încălțăminte de la furnizorul său chinez Chengdu Sunshine Shoes Co. Ltd. care a depus o cerere de acordare a TEP și a TI și care nu a fost inclus în eșantion.

(23)

La 20 aprilie 2016, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, autoritățile vamale franceze au notificat Comisiei cereri de rambursare depuse de importatori din Uniune și au furnizat documente justificative. Notificarea din partea autorităților vamale franceze enumera 46 de societăți ca furnizori de încălțăminte din China și din Vietnam.

(24)

În cazul a numeroase dintre aceste societăți (36 de societăți, enumerate în anexa III la prezentul regulamentul), Comisia nu are nicio dovadă că acestea au depus un formular de cerere de acordare a TEP sau a TI în ancheta inițială. Printre aceste societăți se numărau, de asemenea, societăți care nu erau vizate de anchetă, deoarece, de exemplu, nu erau situate în China sau în Vietnam sau societăți comerciale care nu aveau dreptul, în niciun caz, la o marjă de dumping individuală. Cererile de rambursare relevante ale importatorilor din Uniune ar trebui, prin urmare, să nu fie aprobate, întrucât regulamentul în litigiu nu a fost anulat în ceea ce privește aspectele care îi vizează.

(25)

Din restul de 10 societăți, patru au fost deja evaluate în mod individual sau ca parte a unui grup de societăți incluse în eșantionul de producători-exportatori în cadrul anchetei inițiale (enumerate în anexa IV la prezentul regulament). Întrucât niciuna dintre aceste societăți nu a beneficiat de un nivel individual al taxei, taxa pentru China, de 16,5 %, s-a aplicat importurilor de încălțăminte provenite de la Feng Tay Chine, iar nivelul taxei reziduale pentru Vietnam, de 10 %, s-a aplicat importurilor provenite de la Pou Yuen Vietnam Enterprise, de la Pou Yuen Vietnam Company Ltd și de la Sky High Trading Limited. Aceste niveluri nu au fost afectate de hotărârea menționată în considerentul 12. Cererile de rambursare relevante ale importatorilor din Uniune ar trebui, prin urmare, să nu fie aprobate, întrucât regulamentul în litigiu nu a fost anulat în ceea ce privește aspectele care îi vizează.

(26)

Trei dintre cele șase societăți rămase (enumerate în anexa V la prezentul regulament) au fost deja evaluate individual sau ca parte a unui grup de societăți în contextul punerii în aplicare a hotărârii menționate în considerentul 12, și anume în Regulamentul (UE) nr. 2016/1647 menționat în considerentul 19. Cererile de rambursare relevante ale importatorilor din Uniune ar trebui, prin urmare, să nu fie aprobate, întrucât taxa a fost reinstituită în cazul acestora.

(27)

Dintre celelalte trei societăți rămase, Fujian Sunshine Footwear Co Ltd și Foshan Nanhai Shyang Yuu Footwear Ltd (denumită Shyang Yuu Footwear în notificarea autorităților vamale franceze) au fost producători-exportatori chinezi care nu au fost incluși în eșantion și care au depus o cerere de acordare a TEP/TI. Prin urmare, Comisia a examinat cererile de acordare a TEP și TI depuse de aceste societăți.

(28)

Ultima societate, „Capital Concord Enterprises Ltd” era afiliată uneia dintre societățile menționate în considerentul 27, însă nu producea și nu comercializa încălțăminte. Prin urmare, nu are dreptul la un nivel individual al taxei.

(29)

Pe scurt, în prezentul regulament, Comisia a evaluat cererile de acordare a TEP/TI depuse de trei producători-exportatori chinezi, și anume Chengdu Sunshine Shoes Co. Ltd., Fujian Sunshine Footwear Co Ltd și Foshan Nanhai Shyang Yuu Footwear Ltd, care au depus astfel de cereri și nu au fost incluse în eșantion.

(30)

Comisia are posibilitatea de a remedia aspectele regulamentului în litigiu care au dus la anularea acestuia, lăsând în același timp neschimbate părțile evaluării care nu sunt afectate de hotărâre (20).

(31)

Prezentul regulament vizează să corecteze acele aspecte ale regulamentului în litigiu care s-au dovedit a fi incompatibile cu regulamentul de bază și care au dus astfel la declararea anulării în ceea ce privește producătorii-exportatori menționați în considerentul 29.

(32)

Toate celelalte constatări din regulamentul în litigiu și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 care nu au fost declarate nule de către Curtea de Justiție, rămân valabile și sunt încorporate în prezentul regulament.

(33)

Prin urmare, considerentele de mai jos se limitează la noua evaluare necesară pentru executarea hotărârilor.

(34)

Comisia a examinat dacă prevalau TEP sau TI pentru producătorii-exportatori menționați în considerentul 29 („producătorii-exportatori în cauză”) care au depus cereri de acordare a TEP/TI în cursul perioadei de anchetă. Scopul acestei analize este de a evalua măsura în care importatorii în cauză sunt îndreptățiți să beneficieze de o rambursare a taxei antidumping plătite în legătură cu taxele antidumping plătite pentru exporturile acestor furnizori.

(35)

În cazul în care analiza arată că trebuia să li se fi acordat TEP producătorilor-exportatori în cauză, ale căror exporturi au făcut obiectul taxei antidumping plătite de importatorii respectivi, producătorului-exportator în cauză ar trebui să i se atribuie un nivel individual al taxei vamale, iar rambursarea taxei ar fi limitată la o sumă care corespunde diferenței dintre taxa plătită, și anume 16,5 %, și taxa instituită asupra unicei societăți exportatoare din eșantion care a obținut TEP, și anume Golden Step, respectiv 9,7 %.

(36)

În cazul în care analiza indică faptul că trebuia să i se fi acordat TI producătorului-exportator chinez căruia i s-a refuzat acordarea TEP, producătorului-exportator în cauză ar trebui să i se atribuie un nivel individual al taxei vamale, iar rambursarea taxei ar fi limitată la o sumă corespunzătoare diferenței dintre taxa plătită, și anume 16,5 %, și nivelul individual al taxei calculat pentru producătorul-exportator în cauză, dacă este cazul.

(37)

Pe de altă parte, dacă în urma analizei acestor cereri de acordare a TEP și a IT rezultă că atât cererea de acordare a TEP, cât și cea de acordare a TI ar trebui să fie respinse, nu se poate acorda rambursarea taxelor antidumping.

(38)

După cum se explică în considerentul 12, Curtea de Justiție a anulat regulamentul în litigiu și Regulamentul (UE) nr. 1294/2009 cu privire la exporturile anumitor tipuri de încălțăminte de la anumiți producători-exportatori chinezi și vietnamezi, întrucât Comisia nu a examinat cererile de acordare a TEP și a TI depuse de producătorii-exportatorii în cauză.

(39)

Prin urmare, Comisia a examinat cererile de acordare a TEP și TI ale producătorilor-exportatori în cauză în vederea stabilirii nivelului taxei aplicabile exporturilor acestora. Evaluarea a arătat că informațiile furnizate nu au demonstrat că producătorii-exportatori în cauză își desfășurau activitatea în condițiile unei economii de piață sau că aceștia se calificau pentru acordarea tratamentului individual (pentru o explicație detaliată, a se vedea mai jos considerentul 40 și următoarele).

(40)

Trebuie subliniat că sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de TEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. În acest scop, articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf prevede că cererea depusă de un astfel de producător trebuie să conțină dovezi suficiente, astfel cum se specifică în respectiva dispoziție, din care să reiasă că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, nu revine instituțiilor Uniunii sarcina de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat. Dimpotrivă, rolul instituțiilor Uniunii este de a aprecia dacă dovezile furnizate de producătorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf din regulamentul de bază pentru a i se acorda TEP, iar instanța Uniunii are obligația de a verifica dacă aprecierea nu este viciată de o eroare vădită (punctul 32 din hotărârea pronunțată în cauza C-249/10 P și punctul 24 din hotărârea pronunțată în cauza C-247/10 P).

(41)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, toate cele cinci criterii enumerate la respectivul articol trebuie îndeplinite pentru ca producătorului-exportator să i se poată acorda TEP. Prin urmare, Comisia a considerat că neîndeplinirea a cel puțin unui criteriu este suficientă pentru a respinge cererea de acordare a TEP.

(42)

Doi dintre producătorii-exportatori în cauză (societatea 4 și societatea 6) (21) nu au putut demonstra că îndeplinesc criteriul 1 (Decizii economice). Mai exact, informațiile furnizate de societatea 4 au indicat existența unor limitări ale cantităților vândute pe piața internă și la export. Societatea nu a demonstrat că, în pofida acestor limitări, deciziile economice au fost luate ca răspuns la semnalele pieței care reflectă cererea și oferta, fără o intervenție semnificativă din partea statului. În ceea ce privește societatea 6, aceasta nu a prezentat modul în care se iau deciziile în cadrul său și, prin urmare, nu a demonstrat că aceste decizii se iau într-adevăr în conformitate cu semnalele pieței, fără o intervenție semnificativă a statului.

(43)

Niciuna dintre cele trei societăți nu a putut demonstra că îndeplinește criteriul 2 (Contabilitate). Conturile tuturor acestor societăți prezentau deficiențe și nu erau în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate. De exemplu, în cazul societății 4, atât soldul de active fixe, cât și metoda de amortizare și tipurile de active fixe ale societății respective lipseau. De asemenea, nu a fost înregistrat niciun impozit pe venit, în pofida faptului că societatea a înregistrat profituri, iar subvențiile primite nu se reflectau în bilanț. În cazul companiei 6, există neconcordanțe între sumele raportate în bilanțurile contabile pentru ani consecutivi. În fine, au existat o serie de deficiențe în situațiile financiare ale societății 5, mai exact în ceea ce privește cuantumul surplusului de capital. Astfel, societatea 5 nu a prezentat informații cu privire la originea surplusului de capital sau la modul în care acesta a fost evaluat.

(44)

În ceea ce privește criteriul 3 (Active și „reportare”), niciunul dintre cei trei producători-exportatori în cauză nu a putut demonstra că nu se reportează denaturări din vechiul sistem de economie planificată. Niciuna dintre societăți nu a oferit informații concludente din care să rezulte că drepturile relevante de folosință a terenurilor au fost transferate și/sau care sunt termenii și valoarea drepturilor de folosință a terenurilor.

(45)

Din motivele menționate în considerentul 40, în cazul niciunuia dintre producătorii-exportatori în cauză nu au fost evaluate criteriul 4 (Legislația privind falimentul și proprietatea) și criteriul 5 (Operațiunile de schimb valutar).

(46)

În baza celor sus-menționate, Comisia a concluzionat că niciunuia dintre cei trei producători-exportatori în cauză nu ar trebui să i se acorde TEP și a informat în acest sens producătorii-exportatori în cauză, care au fost invitați să prezinte observații. De la niciunul dintre cei trei producători-exportatori în cauză nu s-au primit observații.

(47)

Prin urmare, niciunul dintre cei trei producători-exportatori în cauză nu a îndeplinit toate condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și, prin urmare, se refuză acordarea TEP pentru toți producătorii-exportatori respectivi.

(48)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat, în cazul în care se aplică articolul 2 alineatul (7) litera (a) din același regulament, se poate stabili cu toate acestea o taxă individuală pentru exportatorii care pot demonstra că îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat.

(49)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 40, trebuie subliniat că sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de TI în temeiul articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat. În acest sens, articolul 9 alineatul (5) primul paragraf prevede că cererea depusă trebuie să fie motivată în mod corespunzător. Prin urmare, instituțiilor Uniunii nu le revine sarcina de a dovedi că exportatorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat. Dimpotrivă, instituțiile Uniunii trebuie să evalueze dacă probele furnizate de exportatorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra că sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat pentru a-i acorda TI.

(50)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat, exportatorii trebuie să demonstreze cu o cerere motivată corespunzător că toate cele cinci criterii enumerate la acest articol sunt îndeplinite, astfel încât să li se poată acorda TI.

(51)

Prin urmare, Comisia a considerat că neîndeplinirea a cel puțin unuia dintre criterii este suficientă pentru a respinge cererea de acordare a TI.

(52)

Cele cinci criterii sunt următoarele:

(53)

Toți cei trei producători-exportatori în cauză care au solicitat TEP au solicitat, de asemenea, și TI în eventualitatea în care nu le-ar fi fost acordat TEP.

(54)

Unul dintre cei trei producători-exportatori în cauză (societatea 4) nu a putut demonstra că îndeplinește criteriul 2 (Vânzări la export și prețuri liber stabilite). Mai exact, statutul producătorului-exportator respectiv stabilește o limitare a cantităților vândute pe anumite piețe. Prin urmare, acesta nu au reușit să demonstreze că deciziile economice, precum cantitățile exportate, sunt luate în mod liber și ca răspuns la semnalele pieței, reflectând cererea și oferta.

(55)

Mai mult, niciunul dintre cei trei producători-exportatori nu a putut demonstra că îndeplinește criteriul 3 (Societatea – principalele cadre de conducere și acțiunile – este suficient de independentă de intervenția statului). Niciuna dintre societăți nu a putut demonstra că i-au fost transferate drepturile relevante de folosință a terenurilor sau termenii și condițiile transferurilor respective. În plus, societatea 6 nu a furnizat nicio informație referitoare la componența consiliului de administrație, nici la modul în care se iau deciziile în cadrul societății. Pe această bază, niciunul dintre cei trei producători-exportatori în cauză nu a arătat că este suficient de independent de intervenția statului.

(56)

Prin urmare, niciunul dintre cei trei producători-exportatori în cauză nu a îndeplinit condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat, iar Comisia a informat producătorii-exportatori în cauză și i-a invitat să furnizeze observații. Nu s-au primit observații de la niciunul dintre cei trei producători-exportatori în cauză; în consecință, TI le-a fost refuzat tuturor.

(57)

Prin urmare, taxa antidumping reziduală aplicabilă pentru China ar trebui să fie impusă și exporturilor celor trei producători-exportatori în cauză pentru perioada de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1472/2006. Perioada de aplicare a regulamentului menționat a fost inițial cuprinsă între 7 octombrie 2006 și 7 octombrie 2008. În urma deschiderii unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, la 30 decembrie 2009, perioada a fost prelungită până la 31 martie 2011. Ilegalitatea identificată de hotărâri constă în faptul că instituțiile Uniunii nu au stabilit dacă produsele fabricate de către producătorii-exportatori în cauză ar trebui să facă obiectul taxei reziduale sau al unei taxe individuale. În baza ilegalității identificate de Curte, nu există niciun temei legal pentru scutirea integrală a produselor fabricate de producătorii-exportatori în cauză de la plata oricărei taxe antidumping. Prin urmare, un act nou care să remedieze ilegalitatea identificată de Curte trebuie să reevalueze doar nivelul taxei antidumping aplicabile, nu măsurile ca atare.

(58)

Întrucât s-a ajuns la concluzia că taxa reziduală ar trebui să fie reinstituită în ceea ce privește producătorii-exportatori în cauză la același nivel ca cel instituit inițial prin regulamentul în litigiu și prin Regulamentul (UE) nr. 1294/2009, nu este necesară modificarea Regulamentului (CE) nr. 388/2008 al Consiliului. Regulamentul respectiv rămâne valabil.

(59)

Ținând cont de observațiile prezentate și de analiza acestora, s-a ajuns la concluzia că trebuie să se reinstituie taxa antidumping reziduală aplicabilă Chinei, și anume de 16,5 %, pentru perioada de aplicare a regulamentului în litigiu.

(60)

Producătorii-exportatori în cauză și toate părțile care s-au prezentat au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale în baza cărora s-a intenționat recomandarea reinstituirii taxei antidumping definitive asupra exporturilor celor trei producători-exportatori în cauză. Acestora li s-a acordat un termen pentru a le permite să își prezinte observațiile referitoare la informațiile comunicate.

(61)

În urma comunicării constatărilor, Comisia a primit observații în numele: (i) Federation of the European Sporting Goods (denumită în continuare „FESI”) și al Footwear Coalition; (ii) al grupului de societăți Deichmann (denumit în continuare „Deichmann”); și (iii) al Skechers SARL (denumită în continuare „Skechers”), ambele importatoare de încălțăminte în Uniune.

(62)

În observațiile transmise cu privire la constatările comunicate, FESI și Footwear Coalition au menționat, în primul rând, că punerea în aplicare actuală are la bază același temei juridic și aceleași motivații ca și regulamentele adoptate anterior de Comisie legate de aceeași procedură de punere în aplicare, și anume Regulamentul (UE) 2016/1395, Regulamentul (UE) 2016/1647 și Regulamentul (UE) nr. 2016/1731. Prin urmare, în răspunsul lor la constatările comunicate, nu au făcut decât să menționeze și să includă ca referință observațiile pe care le transmiseseră anterior în legătură cu regulamentele sus-menționate, și anume observațiile din 16 decembrie 2015, 6 iunie 2016, 16 iunie 2016 și, respectiv, 11 august 2016, însă fără a detalia aceste observații și afirmații.

(63)

FESI și Footwear Coalition au reiterat, în principal, faptul că redeschiderea procedurilor și reinstituirea retroactivă a taxei antidumping: (i) nu ar avea temei juridic, iar Comisia nu are competența de a adopta măsuri suplimentare pentru a-și respecta o așa-zisă obligație în temeiul articolului 266 din TFUE; (ii) ar încălca principiul securității juridice, principiul protecției încrederii legitime și principiul neretroactivității; (iii) ar fi disproporționate și ar încălca articolul 5 alineatul (4) din TUE, precum și articolul 266 din TFUE; și (iv) ar încălca principiul nediscriminării.

(64)

Ca răspuns la aceste observații, Comisia face referire la Regulamentul (UE) 2016/1395, la Regulamentul (UE) 2016/1647 și la Regulamentul (UE) 2016/1731 care răspund integral observațiilor formulate de FESI și Footwear Coalition în contextul actualei puneri în aplicare. Deoarece FESI și Footwear Coalition nu și-au detaliat argumentele, Comisia consideră că acestea au fost tratate integral în regulamentele menționate mai sus, iar concluziile formulate în acest sens în regulamentele respective sunt confirmate prin prezentul regulament.

(65)

În plus, FESI și Footwear Coalition au susținut că, în interesul securității juridice, Comisia nu ar trebui să adopte și să publice acte juridice suplimentare în ceea ce privește punerea în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14, până când Curtea de Justiție nu adoptă o hotărâre în cadrul unei proceduri preliminare în curs formulate de Finanzgericht Düsseldorf (în cauza C-256/16), menționată în considerentul 22, în ceea ce privește valabilitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/223.

(66)

În conformitate cu articolul 278 din TFUE, acțiunea în justiție împotriva actelor juridice adoptate de instituții nu are efect suspensiv. Mai mult, potrivit jurisprudenței, o instanță națională poate doar suspenda aplicarea unui act juridic în cazul în care sunt îndeplinite criteriile stabilite în hotărârea Zuckerfabrik Süderdithmarschen/Altana. Instanța de trimitere în cauza C-256/16 nu a suspendat punerea în aplicare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/223. Prin urmare, nu există niciun temei juridic în baza căruia Comisia să poată să nu aplice regulamentul respectiv. În orice caz, perioada de valabilitate a prezentului regulament este independentă de valabilitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/223.

(67)

În fine, FESI și Footwear Coalition au susținut că, încălcând principiul bunei administrări, Comisia a făcut o evaluare superficială a statutului societăților menționate în anexa III la prezentul regulament, fără a reexamina informațiile confidențiale de care dispune în evidențele sale și a clasificat greșit societățile din anexa respectivă, deși acestea au depus în mod corect cererile de acordare a TEP/TI în cadrul procedurii din 2005 privind încălțămintea.

(68)

Comisia confirmă prin prezentul regulament că nu dispune, pentru niciuna dintre societățile enumerate în anexa III, de nicio dovadă că ar fi primit o cerere de acordare a TEP sau TI în cursul anchetei inițiale. FESI și Footwear Coalition nu au furnizat nicio dovadă cu privire la existența unor astfel de cereri. Conform celor menționate în considerentul 24, printre societățile enumerate în anexa III se numărau, de asemenea, societăți care nu erau vizate de anchetă, deoarece, de exemplu, nu erau situate în China sau în Vietnam sau erau societăți comerciale care nu aveau dreptul, în niciun caz, la o marjă de dumping individuală. Prin urmare, Comisia a respins afirmația de mai sus.

(69)

În ceea ce privește Deichmann, acesta a susținut, în primul rând, că Comisia nu dispune de niciun temei juridic pentru a examina cererile privind TEP/TI depuse de producătorii-exportatori în cadrul anchetei inițiale. Deichmann a susținut că procedura, care a fost închisă prin expirarea măsurilor la 31 martie 2011, nu a fost invalidată de hotărârea Curții în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14, și că, prin urmare, aceasta nu poate fi repusă în discuție.

(70)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia măsurile în cauză au expirat la 31 martie 2011, Comisia nu înțelege de ce expirarea măsurii ar avea vreo relevanță în ceea ce privește posibilitatea adoptării de către Comisie a unui nou act care să înlocuiască actul anulat. Hotărârea de anulare a actului inițial redeschide, potrivit jurisprudenței, procedura administrativă, care poate fi reluată de la momentul în care a avut loc ilegalitatea.

(71)

Ca urmare a anulării actului de încheiere a procedurii, procedura antidumping este, prin urmare, încă deschisă. Comisia are obligația de a închide procedura deoarece regulamentul de bază prevede că o anchetă trebuie să fie închisă printr-un act al Comisiei.

(72)

În al doilea rând, Deichmann a susținut că prezenta procedură încalcă principiul neretroactivității și principiul securității juridice, precum și articolul 10 din regulamentul de bază.

(73)

În ceea ce privește argumentul privind retroactivitatea întemeiat pe articolul 10 din regulamentul de bază și pe articolul 10 din Acordul antidumping al OMC (denumit în continuare „OMC ADA”), articolul 10 alineatul (1) din regulamentul de bază, care preia textul articolului 10 alineatul (1) din OMC ADA prevede că măsurile provizorii și taxele antidumping definitive se aplică doar produselor puse în liberă circulație după data la care intră în vigoare decizia luată în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) sau cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, după caz. În cazul de față, taxele antidumping în cauză se aplică numai produselor puse în liberă circulație după ce au intrat în vigoare regulamentul provizoriu și regulamentul în litigiu (definitiv), adoptate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și, respectiv, cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, retroactivitatea, în sensul articolului 10 alineatul (1) din regulamentul de bază, se referă doar la situația în care mărfurile au fost puse în liberă circulație înainte de introducerea măsurilor, după cum se poate observa din însuși textul dispoziției respective, precum și din excepția pe care o prevede articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(74)

Comisia constată, de asemenea, că în cazul de față nu este vorba nici despre retroactivitate, nici despre încălcarea securității juridice și a încrederii legitime.

(75)

În ceea ce privește retroactivitatea, jurisprudența Curții face distincție, atunci când evaluează dacă o măsură este retroactivă, între aplicarea unei norme noi unei situații care a devenit definitivă (cunoscută și ca o situație juridică existentă sau definitivă) (22) și unei situații care a început înainte de intrarea în vigoare a noii norme, dar care nu este încă definitivă (cunoscută, de asemenea, ca o situație temporară) (23).

(76)

În cazul de față, situația importurilor de produse în cauză care au avut loc în timpul perioadei de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1472/2006 nu a devenit încă definitivă, întrucât, ca urmare a anulării regulamentului în litigiu, taxa antidumping aplicabilă produselor nu a fost încă stabilită în mod definitiv. În același timp, prin publicarea avizului de deschidere (24) și a regulamentului provizoriu, importatorii de încălțăminte au fost avertizați că ar putea fi instituită o astfel de taxă. Conform jurisprudenței consacrate a instanțelor Uniunii, operatorii nu pot avea încredere legitimă până când instituțiile nu au adoptat un act de închidere a procedurii administrative cu caracter definitiv (25).

(77)

Prezentul regulament constituie o aplicare imediată la efectele viitoare ale unei situații care este în curs de desfășurare: Taxele pe încălțăminte au fost percepute de autoritățile vamale naționale. Ca urmare a cererilor de rambursare, cu privire la care nu s-a luat o hotărâre definitivă, ele constituie o situație în curs de desfășurare. Prezentul regulament stabilește nivelul taxei vamale aplicabile respectivelor importuri și, prin urmare, reglementează efectele viitoare ale unei situații aflate în curs de desfășurare.

(78)

În orice caz, chiar dacă ar fi existat o aplicare retroactivă în sensul legislației Uniunii, quod non, această retroactivitate ar fi, oricum, justificată, din următorul motiv:

(79)

Normele de fond ale dreptului Uniunii se pot aplica pentru situațiile existente înainte de intrarea lor în vigoare, în măsura în care din termenii, din obiectivele sau din concepția lor generală rezultă în mod clar că trebuie să li se acorde un astfel de efect (26). În particular, în cauza C-337/88 Società agricola fattoria alimantare (SAFA) (27) s-a hotărât că: chiar dacă, drept regulă generală, principiul securității juridice se opune posibilității ca punctul de pornire al aplicării în timp a unui act comunitar să fie stabilit la o dată anterioară publicării acestuia, cu titlu excepțional, situația poate fi diferită dacă obiectivul care trebuie atins impune acest lucru și dacă încrederea legitimă a persoanelor interesate este respectată în mod corespunzător.

(80)

În cazul de față, scopul este de a respecta obligația Comisiei în temeiul articolului 266 din TFUE. Întrucât în hotărârile menționate în considerentul 12 de mai sus Curtea a constatat doar o ilegalitate în ceea ce privește stabilirea nivelului taxei aplicabile și nu cu privire la instituirea măsurilor în sine (și anume, în ceea ce privește constatarea dumpingului, a prejudiciului și a interesului Uniunii), producătorii-exportatori în cauză nu s-ar fi putut aștepta în mod legitim să nu fie impuse măsuri antidumping definitive. Prin urmare, impunerea respectivă, chiar dacă a fost retroactivă, quod non, nu poate fi interpretată ca o încălcare a încrederii legitime.

(81)

În al treilea rând, Deichmann a susținut că afirmația Comisiei din considerentul 38 este incorectă, și anume că Curtea de Justiție a anulat regulamentul în litigiu și Regulamentul (UE) 1294/2009 în ceea ce privește exporturile de anumite tipuri de încălțăminte de la anumiți producători-exportatori chinezi și vietnamezi, în măsura în care hotărârea în cauzele C-659/13 și C-34/14 nu a anulat Regulamentele (CE) nr. 1472/2006 și (UE) nr. 1294/2009 în ceea ce privește cei trei producători-exportatori în cauză, ci a anulat aceste regulamente cu efect erga omnes. Potrivit opiniei Deichmann, în cazul în care Comisia ar reinstitui o taxă antidumping numai asupra importurilor provenite de la cei trei producători-exportatori în cauză, dar nu și asupra importurilor provenite de la alți producători-exportatori afectați în egală măsură de hotărârea Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 C & J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE, aceasta ar constitui o discriminare nejustificată în raport cu importurile acestor alți producători-exportatori, și ar încălca, de asemenea, articolul 266 din TFUE.

(82)

În ceea ce privește afirmația referitoare la tratamentul discriminatoriu față de importurile provenite de la alți producători-exportatori afectați de hotărârea Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 C & J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE, Comisia constată că producătorii-exportatori și anumiți importatori vizați de prezentul regulament beneficiază de protecția judiciară în fața instanțelor Uniunii împotriva prezentului regulament. Alți importatori beneficiază de o astfel de protecție prin intermediul instanțelor și tribunalelor naționale, care acționează ca instanțe în cazuri care intră sub incidența dreptului obișnuit al Uniunii.

(83)

Afirmația privind discriminarea este, de asemenea, neîntemeiată. Așa cum se menționează în considerentul 21, în vederea punerii în aplicare a hotărârii pronunțate în cauzele conexate C-659/13 C & J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223 de stabilire a unei proceduri pentru evaluarea anumitor cereri de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și a tratamentului individual depuse de către producători-exportatori din China și din Vietnam și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14. La articolul 1 din regulamentul menționat, Comisia a însărcinat autoritățile vamale naționale să transmită toate cererile de rambursare a taxelor antidumping definitive plătite pentru importurile de încălțăminte originare din China și din Vietnam, depuse de importatori în temeiul articolului 236 din Codul vamal comunitar și care se bazează pe faptul că un producător-exportator neinclus în eșantion a solicitat acordarea TEP sau a TI în ancheta inițială. Comisia evaluează cererea relevantă de acordare a TEP sau TI și reinstituie rata corespunzătoare a taxei. Pe această bază, autoritățile vamale naționale ar trebui să decidă ulterior cu privire la cererea de rambursare și de remitere a taxelor antidumping.

(84)

Prin urmare, pentru toate importurile de încălțăminte care îndeplinesc criteriile de mai sus, Comisia va examina cererile de acordare a TEP și TI, iar taxele antidumping vor fi reinstituite pe baza criteriilor obiective prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (b) și la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat. Prin urmare, toți ceilalți producători-exportatori din RPC și din Vietnam care nu au fost incluși în eșantion, precum și importatorii acestora, vor fi tratați în același mod, într-o etapă ulterioară, în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223. Doar în cazurile în care nu există proceduri naționale nefinalizate nu se va efectua o evaluare a cererilor de acordare a TEP și TI, deoarece ar fi lipsită de orice utilitate practică.

(85)

În al patrulea rând, Deichmann a susținut că ar fi discriminatoriu să se reinstituie o taxă antidumping asupra celor trei producători-exportatori în cauză, dat fiind că nu s-a reinstituit nicio taxă antidumping ca urmare a hotărârilor Brosmann și Aokang.

(86)

Afirmația este neîntemeiată. Importatorii care au importat de la Brosman și de la ceilalți patru producători-exportatori vizați de hotărârea în cauzele C-247/10P și C-249/10P se găsesc într-o situație de fapt și de drept diferită, pentru că producătorii-exportatori de la care au importat aceștia au decis să conteste regulamentul în litigiu și deoarece le-au fost rambursate taxele, astfel încât sunt protejați de articolul 221 alineatul (3) din Codul vamal comunitar. Pentru ceilalți nu s-a produs o astfel de situație și nu s-a efectuat o astfel de rambursare.

(87)

În al cincilea rând, Deichmann a afirmat că au existat mai multe nereguli procedurale rezultate din această anchetă. În primul rând, Deichmann a susținut că este posibil ca producătorii-exportatori în cauză să nu mai fie în măsură să furnizeze observații pertinente sau să prezinte dovezi suplimentare pentru a-și susține cererile de acordare a TEP/TI pe care le-au depus cu mai mulți ani în urmă. De exemplu, s-ar putea ca societățile să nu mai existe sau documentele relevante să nu mai fie disponibile.

(88)

În plus, Deichmann a susținut că, spre deosebire de ancheta inițială, măsurile luate de Comisie ar afecta, de facto și de jure, numai importatorii, întrucât aceștia nu dispun de niciun mijloc pentru a furniza informații relevante și nu pot impune furnizorilor lor să coopereze cu Comisia.

(89)

Comisia subliniază că nicio dispoziție din regulamentul de bază nu obligă Comisia să acorde societăților exportatoare care solicită acordarea TEP/TI posibilitatea de a completa informațiile faptice lipsă. Comisia reamintește faptul că, în conformitate cu jurisprudența, sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de TEP/TI în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. În acest scop, articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf prevede că cererea depusă de un astfel de producător trebuie să conțină dovezi suficiente, astfel cum se specifică în respectiva dispoziție, din care să reiasă că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, astfel cum a stabilit Curtea în hotărârile din cauzele Brosmann și Aokang, instituțiile nu au nicio obligație de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru recunoașterea unui astfel de statut. Dimpotrivă, rolul Comisiei este de a aprecia dacă probele furnizate de producătorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra că sunt îndeplinite criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf din regulamentul de bază în scopul de a-i acorda TEP/TI (a se vedea considerentul 40 de mai sus). Dreptul de a fi ascultat privește evaluarea acestor fapte, dar nu include dreptul de a rectifica informațiile deficitare. Altfel, producătorul-exportator ar putea prelungi evaluarea pe termen nedeterminat, transmițând informații în mod fragmentat.

(90)

În această privință, se reamintește faptul că nu există nicio obligație, pentru Comisie, să solicite producătorului-exportator să completeze cererea de TEP/TI. Astfel cum s-a menționat în considerentul anterior, Comisia își poate baza evaluarea pe informațiile prezentate de către producătorul-exportator. În orice caz, producătorii-exportatori în cauză nu au contestat evaluarea cererilor de a li se acorda TEP/TI de către Comisie și nu au precizat documentele sau persoanele pe care nu au mai fost în măsură să se bazeze. Prin urmare, afirmația este atât de abstractă încât instituțiile nu pot lua în considerare astfel de dificultăți atunci când efectuează evaluarea cererilor de TEP/TI. Întrucât argumentul respectiv se bazează pe speculații și nu este susținut de indicații precise cu privire la documentele și persoanele care nu mai sunt disponibile și cu privire la relevanța documentelor și a persoanelor respective pentru evaluarea oportunității acordării TEP/TI, argumentul se respinge.

(91)

În ceea ce privește afirmația conform căreia importatorul nu ar avea nicio posibilitate de a furniza informații relevante, Comisia constată următoarele: în primul rând, importatorii nu beneficiază de dreptul la apărare, deoarece măsura antidumping nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva producătorilor-exportatori. În al doilea rând, importatorii au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la acest aspect încă din cursul procedurii administrative care a precedat adoptarea regulamentului în litigiu. În al treilea rând, în cazul în care importatorii considerau că exista o neregulă în acest sens, ar fi trebuit să ia măsurile contractuale necesare cu furnizorii lor pentru a se asigura că dispun de documentația necesară. Prin urmare, argumentul trebuie respins.

(92)

În al șaselea rând, Deichmann a afirmat că Comisia nu a examinat dacă instituirea taxelor antidumping ar fi în interesul Uniunii și a susținut că măsurile ar fi contrare interesului Uniunii deoarece: (i) măsurile au avut deja efectul preconizat atunci când au fost instituite pentru prima dată; (ii) măsurile nu ar aduce un beneficiu suplimentar pentru industria din Uniune; (iii) măsurile nu ar afecta producătorii-exportatori; și (iv) măsurile ar impune un cost important pentru importatorii în Uniune.

(93)

Prezentul caz privește doar cererile de TEP/TI, deoarece acesta este singurul aspect în care instanțele Uniunii au identificat o eroare de drept. În interesul Uniunii, evaluarea din Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 rămâne în totalitate valabilă. În plus, prezenta măsură este justificată pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii.

(94)

În fine, Deichmann a susținut că taxa antidumping, dacă este reinstituită, nu va mai putea fi colectată dat fiind că au expirat termenele de prescripție prevăzute la articolul 103 din Codul vamal comunitar. Potrivit Deichmann, această situație ar constitui un abuz de putere din partea Comisiei.

(95)

Comisia reamintește că, în temeiul articolului 103 din Codul vamal comunitar, termenele de prescripție nu se aplică în cazul în care se sesizează o instanță judecătorească cu calea de atac prevăzută la articolul 44 din Codul vamal comunitar, ca în toate cazurile de față, în care sunt vizate căile de atac în temeiul articolului 236 din Codul vamal comunitar.

(96)

Skechers, în schimb, a confirmat că niciunul dintre producătorii-exportatori vizați de punerea în aplicare actuală nu a fost furnizorul său și, prin urmare, a considerat că respectivele concluzii nu erau relevante pentru situația sa. Această parte a susținut că concluziile cu privire la punerea în aplicare actuală nu pot, așadar, să constituie baza unui refuz al cererilor sale de rambursare depuse la autoritățile vamale naționale. Importatorul a solicitat ca cererile privind TEP/TI depuse de furnizorii săi să fie examinate pe baza documentelor furnizate Comisiei de autoritățile vamale belgiene competente.

(97)

În ceea ce privește afirmația de mai sus, Comisia face trimitere la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223 de stabilire a unei proceduri pentru evaluarea anumitor cereri de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și a tratamentului individual depuse de către producători-exportatori din China și din Vietnam și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14, care stabilește procedura care trebuie urmată în acest caz. În special, în conformitate cu articolele 1 și 2 din respectivul regulament, Comisia va examina cererile de TEP/TI relevante de îndată ce primește documentele relevante de la autoritățile vamale. Trebuie remarcat faptul că autoritățile vamale belgiene au furnizat între timp Comisiei o listă a producătorilor-exportatori din China și din Vietnam care nu au fost incluși în eșantion, despre care s-a susținut că au solicitat TEP sau TI în cursul anchetei inițiale și care sunt furnizori pentru importatorii care au solicitat rambursarea taxelor. În prezent, Comisia desfășoară o evaluare a acestor cereri, după caz. Această anchetă este în curs de desfășurare.

(98)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

—

„încălțăminte sport” înseamnă încălțăminte în sensul notei de subpoziție 1 la capitolul 64 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 al Comisiei (30);

—

„încălțăminte de tehnologie specială” înseamnă încălțămintea cu un preț CIF per pereche egal sau mai mare de 7,5 EUR, pentru activități sportive, prevăzută cu talpă turnată în unul sau mai multe straturi, neinjectată, fabricată cu materiale sintetice special concepute pentru a amortiza șocurile cauzate de mișcări verticale sau laterale și care au caracteristici tehnice, cum ar fi pernițe ermetice care conțin gaze sau lichide, componente mecanice care absorb sau neutralizează șocurile sau materiale cum sunt polimerii cu densitate scăzută, încadrată la codurile NC ex 6403 91 11, ex 6403 91 13, ex 6403 91 16, ex 6403 91 18, ex 6403 91 91, ex 6403 91 93, ex 6403 91 96, ex 6403 91 98, ex 6403 99 91, ex 6403 99 93, ex 6403 99 96, ex 6403 99 98;

—

„încălțăminte cu bombeu de protecție” înseamnă încălțămintea prevăzută cu un bombeu de protecție cu o rezistență la impact de cel puțin 100 jouli (31) și încadrată la codurile NC: ex 6403 30 00 (32), ex 6403 51 11, ex 6403 51 15, ex 6403 51 19, ex 6403 51 91, ex 6403 51 95, ex 6403 51 99, ex 6403 59 11, ex 6403 59 31, ex 6403 59 35, ex 6403 59 39, ex 6403 59 91, ex 6403 59 95, ex 6403 59 99, ex 6403 91 11, ex 6403 91 13, ex 6403 91 16, ex 6403 91 18, ex 6403 91 91, ex 6403 91 93, ex 6403 91 96, ex 6403 91 98, ex 6403 99 11, ex 6403 99 31, ex 6403 99 33, ex 6403 99 36, ex 6403 99 38, ex 6403 99 91, ex 6403 99 93, ex 6403 99 96, ex 6403 99 98 și ex 6405 10 00;

—

„papuci de casă și altă încălțăminte de interior” înseamnă încălțămintea încadrată la codul NC ex 6405 10 00.