1.10.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 268/82

(1)

În temeiul articolului 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul a adoptat două decizii de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei. În temeiul Deciziei (UE) 2015/1523 a Consiliului (2), 40 000 de solicitanți de protecție internațională urmează să fie transferați din Italia și Grecia către celelalte state membre. În temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului (3), 120 000 de solicitanți de protecție internațională urmează să fie transferați din Italia și Grecia către alte state membre.

(2)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Decizia (UE) 2015/1601, din 26 septembrie 2016, 54 000 de solicitanți urmează să fie transferați din Italia și Grecia pe teritoriul altor state membre, cu excepția cazului în care, în temeiul articolului 4 alineatul (3) din decizia respectivă, până la acea dată Comisia prezintă o propunere de a-i repartiza într-un anumit stat membru beneficiar care se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de persoane.

(3)

În conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Decizia (UE) 2015/1601, Comisia ține în permanență sub supraveghere situația afluxurilor masive de resortisanți ai țărilor terțe în statele membre. Comisia urmează să prezinte, după caz, propuneri de modificare a deciziei respective, pentru a ține seama de evoluția situației de pe teren și de impactul acesteia asupra mecanismului de transfer, precum și de evoluția presiunii exercitate asupra statelor membre, în special asupra statelor membre din prima linie.

(4)

Cu scopul de a pune capăt migrației ilegale din Turcia către UE, la 18 martie 2016 (4), UE și Turcia au convenit cu privire la o serie de acțiuni, inclusiv relocarea, pentru fiecare sirian readmis de Turcia din insulele grecești, a unui alt sirian din Turcia către statele membre, în cadrul angajamentelor existente. Relocarea în cadrul acestui mecanism va avea loc, într-o primă etapă, prin îndeplinirea angajamentelor asumate de statele membre în concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 20 iulie 2015. Orice nevoie suplimentară de relocare urmează să fie abordată prin intermediul unui acord voluntar similar, în limita a 54 000 de persoane suplimentare, dând posibilitatea ca orice angajamente de relocare asumate în cadrul acordului respectiv să fie compensate din locurile nealocate în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601.

(5)

Se preconizează ca prin relocarea, admisia umanitară sau alte forme de admisie legală din Turcia prin sistemele naționale și multilaterale să se reducă presiunea exercitată de migrație asupra statelor membre care sunt beneficiare ale transferului în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 prin oferirea unei căi legale și sigure pentru a intra în Uniune și prin descurajarea intrărilor neregulamentare. Prin urmare, eforturile de solidaritate ale statelor membre, care constau în admisia în mod voluntar pe teritoriul lor a resortisanților sirieni din Turcia care au în mod clar nevoie de protecție internațională, ar trebui să fie luate în considerare în raport cu cele 54 000 de persoane menționate mai sus care au solicitat protecție internațională. Numărul de persoane admise în acest mod din Turcia de către un stat membru ar trebui scăzut din numărul de persoane ce urmează să fie transferate în statul membru respectiv în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 în raport cu cei 54 000 de solicitanți.

(6)

Printre mecanismele de admisie se pot număra relocarea, admisia umanitară sau alte căi legale de admisie a resortisanților sirieni din Turcia care au în mod clar nevoie de protecție internațională, cum ar fi programele de vize umanitare, transferul umanitar, programele de reîntregire a familiei, proiectele de sponsorizare privată, programele de burse, programele de mobilitate a forței de muncă și altele.

(7)

Angajamentele pe care statele membre și le-au asumat ca parte a mecanismului de relocare convenit în Concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 20 iulie 2015, nu ar trebui să fie afectate de prezenta decizie și nu ar trebui luate în considerare în vederea îndeplinirii obligațiilor în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601. Prin urmare, un stat membru care alege să își îndeplinească obligațiile în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 prin admiterea de sirieni prezenți în Turcia prin relocare nu ar trebui să poată echivala acest efort ca fiind parte a angajamentului asumat în temeiul mecanismului de relocare din 20 iulie 2015.

(8)

Pentru a asigura o monitorizare adecvată a situației, un stat membru, odată ce alege să facă uz de această opțiune, ar trebui să raporteze lunar Comisiei numărul de sirieni prezenți în Turcia care sunt admiși pe teritoriul său, în conformitate cu opțiunea prevăzută în prezenta modificare, specificând sistemul național sau multilateral prin care persoana respectivă a fost admisă și forma de admisie legală.

(9)

Întrucât obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(10)

Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(11)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(12)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolelor 4 și 4a din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(13)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul UE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(14)

Având în vedere caracterul urgent al situației, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,