29.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 343/558


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/2447 AL COMISIEI

din 24 noiembrie 2015

de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 291,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (1), în special articolele 8, 11, 17, 25, 32, 37, 41, 50, 54, 58, 63, 66, 76, 100, 107, 123, 132, 138, 143, 152, 157, 161, 165, 169, 176, 178, 181, 184, 187, 193, 200, 207, 209, 213, 217, 222, 225, 232, 236, 266, 268, 273 și 276,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 („codul”), fiind coerent cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), conferă Comisiei competențe de executare pentru ca aceasta să specifice normele de procedură pentru unele dintre elementele acestui regulament, în interesul clarității, preciziei și previzibilității.

(2)

Utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor, astfel cum este stabilită în Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), este un element fundamental în garantarea facilitării comerțului și, în același timp, a eficacității controalelor vamale, contribuind astfel la reducerea semnificativă a costurilor suportate de întreprinderi și a riscurilor la care este supusă societatea. Prin urmare, pentru schimbul de informații dintre autoritățile vamale, pe de o parte, și dintre operatorii economici și autoritățile vamale, pe de altă parte, precum și pentru stocarea acestor informații cu ajutorul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor este nevoie de norme specifice privind sistemele de informații utilizate. Stocarea și prelucrarea informațiilor vamale și o interfață armonizată cu operatorii economici ar trebui să constituie o componentă a sistemelor ce oferă acces direct și armonizat la nivelul UE la comerț, acolo unde este cazul. Toate stocările și prelucrările de date cu caracter personal în temeiul prezentului regulament sunt în deplină conformitate cu dispozițiile în vigoare la nivelul Uniunii și la nivel național referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

(3)

Toate prelucrările de date cu caracter personal în temeiul prezentului regulament sunt în deplină conformitate cu dispozițiile în vigoare la nivelul Uniunii și la nivel național referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

(4)

În cazurile în care unele autorități sau persoane din țări terțe vor utiliza sisteme electronice, accesul lor va fi restricționat la funcționalitatea necesară și va respecta dispozițiile legale ale Uniunii.

(5)

Cu scopul de a se asigura că există un singur număr de înregistrare și identificare a operatorilor economici (număr EORI) pentru fiecare operator economic, sunt necesare norme clare și transparente care să definească autoritatea vamală competentă să atribuie acest număr.

(6)

Pentru a facilita dezvoltarea și întreținerea adecvată a sistemului electronic referitor la informațiile tarifare obligatorii și utilizarea eficientă a informațiilor încărcate în acesta, ar trebui stabilite norme privind implementarea și operarea sistemului respectiv.

(7)

Ar trebui introdus un sistem electronic de comunicații și informații pentru a se realiza schimbul și stocarea de informații referitoare la dovezi ale statutului vamal de mărfuri unionale, în scopul de a se ajunge la facilitare și de a se asigura o monitorizare eficace.

(8)

Cerința de a transmite în prealabil datele care sunt necesare pentru depunerea declarației CN 23 în format electronic duce la ajustări ale prelucrării declarațiilor vamale referitoare la trimiterile poștale, în special trimiterile care beneficiază de scutirea de taxe vamale.

(9)

Simplificările în materie de tranzit ar trebui aliniate la mediul electronic prevăzut de cod, care este mai bine adaptat la nevoile operatorilor economici, asigurându-se totodată facilitarea comerțului legitim și eficacitatea controalelor vamale.

(10)

În scopul de a se asigura o funcționare mai eficientă și o monitorizare mai bună a regimurilor privitoare la mărfurile aflate în tranzit, care sunt în prezent realizate pe suport de hârtie sau sunt parțial computerizate, este de dorit ca regimurile de tranzit să fie complet computerizate pentru toate modurile de transport, definindu-se, în același timp, excepții pentru călători și pentru cazurile de asigurare a continuității activității.

(11)

Pentru a se putea asigura dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte ca autoritățile vamale să ia o decizie care ar avea consecințe nefavorabile pentru persoana respectivă, este necesar să se specifice normele de procedură pentru exercitarea dreptului respectiv, ținându-se seama, de asemenea, de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și de drepturile fundamentale care sunt parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii, în special dreptul la bună administrare.

(12)

Pentru ca sistemul de cereri de decizii referitoare la legislația vamală să devină funcțional și pentru a se asigura un proces armonios și eficace de luare a deciziilor de către autoritățile vamale, este extrem de important ca statele membre să comunice Comisiei o listă a propriilor autorități vamale competente la care trebuie depuse cereri de decizii.

(13)

Sunt necesare norme comune pentru depunerea și acceptarea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii, precum și pentru luarea acestor decizii, în scopul de a se asigura condiții egale pentru toți operatorii economici.

(14)

Deoarece sistemul electronic referitor la informațiile tarifare obligatorii urmează să fie actualizat, trebuie să se utilizeze formulare pe hârtie pentru cererile și deciziile ITO până când este actualizat sistemul.

(15)

Pentru a se respecta caracterul obligatoriu al deciziilor referitoare la informațiile obligatorii, ar trebui inclusă în declarația vamală o trimitere la decizia pertinentă. În plus, pentru a se sprijini o monitorizare eficace de către autoritățile vamale a respectării obligațiilor ce rezultă dintr-o decizie referitoare la informațiile tarifare obligatorii, este, de asemenea, necesar să se specifice normele de procedură pentru colectarea și utilizarea datelor în materie de supraveghere care sunt relevante pentru monitorizarea utilizării deciziei respective. Este, de asemenea, necesar să se precizeze cum trebuie să se desfășoare monitorizarea respectivă atât timp cât sistemele electronice nu sunt actualizate.

(16)

Pentru a se asigura uniformitatea, transparența și securitatea juridică, sunt necesare norme de procedură pentru utilizarea prelungită a deciziilor referitoare la informațiile obligatorii și pentru notificarea autorităților vamale cu privire la faptul că procesul de luare a deciziilor referitoare la informațiile obligatorii este suspendat pentru mărfurile a căror clasificare tarifară sau determinare a originii într-un mod corect și uniform nu poate fi asigurată.

(17)

Criteriile pentru acordarea statutului de operator economic autorizat (AEO) pentru simplificări vamale și pentru securitate și siguranță, care pot fi și combinate, precum și procedura de depunere a cererilor pentru statutul respectiv ar trebui stabilite într-un mod mai detaliat pentru a se garanta punerea în aplicare uniformă în ceea ce privește diferitele tipuri de autorizații pentru statutul de AEO.

(18)

Întrucât sistemul electronic necesar pentru aplicarea dispozițiilor din cod care reglementează atât cererea pentru statutul de operator economic autorizat (AEO), cât și autorizația pentru acordarea acestui statut urmează să fie modernizat, trebuie să se folosească în continuare mijloacele utilizate în prezent, în format pe hârtie și în format electronic, până la modernizarea sistemului.

(19)

Pentru aplicarea uniformă și eficace a controalelor vamale este nevoie de un schimb armonizat de informații privind riscul și de rezultate ale analizei de risc. Prin urmare, ar trebui utilizat un sistem electronic de comunicații și informații pentru comunicările în materie de riscuri dintre autoritățile vamale și dintre autoritățile în cauză și Comisie, precum și pentru stocarea informațiilor respective.

(20)

În scopul de a se asigura o aplicare corectă și uniformă a contingentelor tarifare, ar trebui stabilite norme referitoare la gestionarea acestora și la responsabilitățile autorităților vamale în privința acestei sarcini. Este, de asemenea, necesar să se instituie norme de procedură pentru funcționarea corespunzătoare a sistemului electronic referitor la gestionarea contingentelor tarifare.

(21)

Sunt necesare norme de procedură prin care să se asigure colectarea de date în materie de supraveghere referitoare la declarațiile de punere în liberă circulație sau la declarațiile de export reprezentative pentru Uniune. Este, de asemenea, necesar să se instituie norme de procedură pentru funcționarea corespunzătoare a sistemului electronic referitor la supravegherea respectivă. Este, de asemenea, necesar să se precizeze normele de procedură pentru colectarea datelor de supraveghere atât timp cât nu sunt actualizate sistemul electronic referitor la supravegherea respectivă și sistemele naționale referitoare la import și export.

(22)

În contextul regulilor de origine nepreferențială, sunt necesare norme de procedură pentru furnizarea și verificarea dovezii de origine în cazul în care legislația Uniunii în domeniul agriculturii sau în alt domeniu prevede această dovadă de origine pentru a se beneficia de regimuri speciale de import.

(23)

În cadrul sistemului generalizat de preferințe (SGP) al Uniunii și al măsurilor tarifare preferențiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite țări sau teritorii, ar trebui stabilite proceduri și formulare în scopul de a se asigura o aplicare comună a regulilor de origine. Ar trebui totodată instituite dispoziții care să vizeze asigurarea conformității cu normele pertinente de către țările beneficiare ale SGP și de către țările și teritoriile în cauză și ar trebui stabilite proceduri pentru o cooperare administrativă eficace cu Uniunea în scopul de a se facilita verificările și de a se preveni sau combate frauda.

(24)

În contextul regulilor de origine preferențială, sunt necesare proceduri pentru facilitarea procesului de eliberare a dovezilor de origine în Uniune, inclusiv dispoziții referitoare la schimbul de informații dintre operatorii economici prin intermediul declarațiilor furnizorului și a funcționării cooperării administrative dintre statele membre, în special prin eliberarea certificatelor de informații INF 4. Aceste proceduri ar trebui să ia în considerare și să reducă lacuna rezultată din faptul că Uniunea a încheiat acorduri de liber schimb care nu includ întotdeauna norme privind înlocuirea dovezilor de origine în scopul de a se expedia produse care nu sunt încă puse în liberă circulație în alt loc de pe teritoriul părților la aceste acorduri. Procedurile respective ar trebui să ia în considerare, de asemenea, faptul că este posibil ca Uniunea să nu includă, în acordurile viitoare de liber schimb, norme cuprinzătoare sau să nu includă niciun fel de norme în ceea ce privește certificarea originii și să se bazeze în totalitate pe legislația internă a părților. Este, prin urmare, necesar să se instituie proceduri generale pentru acordarea de autorizații de „exportatori autorizați” în vederea unor astfel de acorduri. Aplicând același raționament, ar trebui prevăzute și proceduri pentru înregistrarea exportatorilor în afara cadrului SGP.

(25)

În cadrul SGP, sunt necesare proceduri prin care să se faciliteze înlocuirea dovezilor de origine, indiferent dacă sunt certificate de origine tip A, declarații pe factură sau atestate de origine. Astfel de norme ar trebui să faciliteze circulația produselor care nu sunt încă puse în liberă circulație în altă parte în cadrul teritoriului vamal al Uniunii sau, dacă este cazul, către Norvegia, Elveția sau Turcia, odată ce țara respectivă îndeplinește anumite condiții. Ar trebui, de asemenea, prevăzute formulare care să fie utilizate pentru eliberarea certificatelor de origine tip A și a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, precum și formulare utilizate de exportatori pentru a depune o cerere în vederea obținerii statutului de exportatori înregistrați.

(26)

În scopul de a se asigura o aplicare uniformă și armonizată a dispozițiilor privind determinarea valorii în vamă, în conformitate cu normele internaționale, ar trebui adoptate norme de procedură care să specifice modul de determinare a valorii de tranzacție. Din aceleași motive, trebuie adoptate norme de procedură care să specifice cum trebuie aplicate metodele secundare de determinare a valorii în vamă, precum și modul în care se determină valoarea în vamă în cazuri și condiții specifice.

(27)

Având în vedere necesitatea de a se asigura o protecție adecvată a intereselor financiare ale Uniunii și ale statelor membre, precum și de a se garanta existența unor condiții echitabile în rândul operatorilor economici, este necesar să se stabilească norme de procedură referitoare la constituirea unei garanții, la stabilirea cuantumului acesteia și, luând în considerare riscul asociat diferitor regimuri vamale, la monitorizarea garanției de către operatorul economic în cauză și de către autoritățile vamale.

(28)

Pentru a se garanta recuperarea datoriei vamale, ar trebui asigurată acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale în cazurile în care ia naștere o datorie vamală într-un alt stat membru decât statul membru care a acceptat garanția.

(29)

În scopul de a se facilita interpretarea uniformă în întreaga Uniune a normelor privind rambursarea sau remiterea taxelor, este necesar să se stabilească proceduri și cerințe. Rambursarea sau remiterea este condiționată de satisfacerea cerințelor, precum și de îndeplinirea formalităților, care trebuie clarificate la nivelul Uniunii pentru a se facilita aplicarea codului în statele membre și a se evita diferențele de tratament. Trebuie specificate condițiile în care poate avea loc acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale, în scopul rambursării sau al remiterii, în cazuri în care trebuie să se obțină informații suplimentare. Trebuie asigurată, de asemenea, o aplicare uniformă în cazuri de rambursare sau de remitere în care exportul sau distrugerea a avut loc în lipsa supravegherii vamale. Trebuie stabilite condiții, împreună cu dovada necesară pentru a se demonstra că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost exportate sau distruse.

(30)

În anumite cazuri de rambursare sau remitere în care cuantumul implicat are o importanță mai redusă, statele membre ar trebui să țină la dispoziția Comisiei lista acestor cazuri, în scopul de a permite Comisiei să efectueze verificări în cadrul controalelor asupra propriilor resurse și să protejeze interesele financiare ale Uniunii.

(31)

În scopul de a se ține seama de cazurile în care anumite date ale declarației sumare de intrare trebuie prezentate într-un stadiu timpuriu al transportului mărfurilor pentru a se permite o protecție mai bună împotriva amenințărilor grave, precum și de cazurile în care, pe lângă transportator, mai depun date ale declarației sumare de intrare și alte persoane pentru a se crește eficacitatea analizei de risc în scopuri de securitate și siguranță, ar trebui să fie posibil ca declarația sumară de intrare să fie depusă prin mai mult de un set de date. Ar trebui stabilite reguli clare privind înregistrarea corespunzătoare a depunerilor și a modificărilor.

(32)

În scopul de a se evita perturbarea comerțului legitim, ar trebui realizată, de regulă, o analiză de risc în ceea ce privește securitatea și siguranța în termenele-limită prevăzute pentru depunerea declarației sumare de intrare, cu excepția cazurilor în care este identificat un risc sau trebuie efectuată o analiză suplimentară de risc.

(33)

Deoarece sistemul de control al importurilor, necesar pentru aplicarea dispozițiilor din cod care reglementează declarația sumară de intrare, nu este încă complet modernizat, trebuie să se utilizeze în continuare mijloacele utilizate în prezent pentru schimbul și stocarea de informații, altele decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menționate la articolul 6 alineatul (1) din cod, și anume sistemul de control al importurilor în forma actuală.

(34)

În aceeași privință, deoarece în actualul sistem de control al importurilor se poate primi o declarație sumară de intrare numai prin depunerea unui singur set de date, ar trebui să se suspende temporar, până la modernizarea sistemului de control al importurilor, dispozițiile referitoare la furnizarea de date în mai mult de un set de date.

(35)

Este oportun să se stabilească normele de procedură care ar trebui să se aplice atunci când o navă maritimă sau o aeronavă care intră pe teritoriul vamal al Uniunii sosește mai întâi la un birou vamal dintr-un stat membru care nu a fost declarat ca țară de pe itinerar în declarația sumară de intrare.

(36)

Atunci când circulația mărfurilor aflate în depozitare temporară implică spații de depozitare localizate în mai mult de un stat membru, autoritatea vamală competentă ar trebui să consulte autoritățile vamale vizate în scopul de a asigura îndeplinirea condițiilor înainte de autorizarea acestei circulații.

(37)

În scopul de a se ameliora exploatarea eficace a depozitării temporare, este oportun să se stabilească dispoziții în cadrul legislației vamale a Uniunii care reglementează circulația mărfurilor dintr-un spațiu de depozitare temporară în altul în cazul în care fiecare dintre acestea face obiectul aceleiași autorizații sau al unor autorizații diferite, precum și cazurile în care titularii autorizațiilor respective pot fi una și aceeași persoană sau persoane diferite. În scopul de a se asigura o supraveghere vamală eficace, ar trebui prevăzute norme clare de stabilire a responsabilităților autorităților vamale de a căror competență ține locul de sosire a mărfurilor.

(38)

Pentru a se asigura o aplicare uniformă a normelor privind statutul vamal de mărfuri unionale, care va duce la câștiguri în materie de eficiență atât pentru administrațiile vamale, cât și pentru operatorii economici, ar trebuie specificate norme de procedură în ceea ce privește furnizarea și verificarea dovezii statutului vamal de mărfuri unionale, în special norme privind diversele modalități prin care pot fi furnizate dovezile respective, precum și simplificările legate de această furnizare de dovezi.

(39)

În scopul de a se asigura claritatea pentru operatorii economici, este oportun să se specifice care birou vamal este competent să primească și să prelucreze o declarație vamală în funcție de tipul de declarație vamală și de regimul vamal solicitat de operatorul economic. Este, de asemenea, oportun să se specifice condițiile pentru acceptarea unei declarații vamale și situațiile în care o declarație vamală poate fi modificată după acordarea liberului de vamă mărfurilor.

(40)

Pentru depunerea unei declarații vamale standard este nevoie de norme de procedură care să specifice că, atunci când o declarație vamală este depusă cu articole diferite ale mărfurilor, fiecare articol este considerat ca făcând obiectul unei declarații vamale separate.

(41)

Pentru cazurile autorizațiilor acordate pentru o utilizare regulată a declarațiilor simplificate este nevoie de o armonizare a practicilor în ceea ce privește termenele-limită pentru depunerea declarațiilor suplimentare și a documentelor justificative dacă acestea lipsesc în momentul în care este depusă declarația simplificată.

(42)

Pentru a permite o identificare cu ușurință a unei declarații vamale în scopul îndeplinirii unor formalități și al efectuării de controale după acceptarea unei declarații vamale, ar trebui stabilite norme de procedură care să specifice utilizarea unui număr de referință principal (MRN).

(43)

Ar trebui prevăzute măsuri uniforme în scopul de a se stabili subpoziția tarifară care s-ar putea aplica, în momentul depunerii cererii de către declarant, unei trimiteri alcătuite din mărfuri care se încadrează la subpoziții tarifare diferite și în cazul în care tratarea fiecăreia dintre aceste mărfuri în conformitate cu subpoziția sa tarifară ar crea sarcini de lucru și cheltuieli disproporționate față de taxa la import sau la export aplicabilă.

(44)

În scopul de a asigura o administrare corespunzătoare a acordării de autorizații pentru vămuirea centralizată, în cazul în care este implicată mai mult de o autoritate vamală, ar trebui standardizată procedura de consultare. În mod similar, ar trebui instituit un cadru adecvat pentru comunicarea în timp util dintre biroul vamal de supraveghere și biroul vamal de prezentare pentru a se permite statelor membre să acorde la timp liberul de vamă mărfurilor și să respecte totodată legislația privind taxa pe valoarea adăugată, pe cea în materie de accize, prohibițiile și restricțiile naționale, precum și cerințele referitoare la statistici.

(45)

Autoevaluarea a fost introdusă ca o nouă simplificare oferită de cod. Prin urmare, este extrem de important să se definească exact simplificarea legată de formalitățile și controalele vamale care trebuie realizate de titularul autorizației. Normele pertinente ar trebui să asigure o aplicare clară a autoevaluării în statul membru prin controale adecvate și proporționale.

(46)

Pentru distrugerea, vânzarea și abandonul mărfurilor în favoarea statului este nevoie de norme de procedură care să precizeze rolul autorităților vamale în raport cu tipul și cantitatea oricăror resturi sau deșeuri rezultate din distrugerea mărfurilor, precum și procedurile care trebuie urmate în ceea ce privește abandonul și vânzarea mărfurilor.

(47)

Scutirea de taxe la import în legătură cu mărfuri reintroduse ar trebui sprijinită prin informații care să stabilească faptul că au fost îndeplinite condițiile pentru acordarea scutirii respective. Ar trebui să se aplice norme de procedură în materie în ceea ce privește informațiile necesare și schimbul informațiilor respective realizat între operatorii economici și autoritățile vamale și între autoritățile vamale.

(48)

Scutirea de taxe la import în legătură cu pescuitul maritim și produsele obținute din mare ar trebui sprijinită prin furnizarea de dovezi din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de această scutire. Ar trebui să se aplice norme de procedură în materie în ceea ce privește informațiile necesare.

(49)

Dat fiind că, în cazul unei cereri pentru acordarea unei autorizații pentru regimuri speciale, este necesară o examinare a condițiilor economice, dacă există dovezi că interesele esențiale ale producătorilor din Uniune sunt susceptibile de a fi afectate, ar trebui instituite norme clare și simple pentru o examinare corespunzătoare la nivelul Uniunii.

(50)

Este necesar să se stabilească norme de procedură cu privire la descărcarea unui regim special atunci când mărfurile au fost plasate sub un astfel de regim utilizându-se două sau mai multe declarații vamale, astfel încât să reiasă clar etapele în care a avut loc această descărcare.

(51)

Autoritățile vamale competente ar trebui să ia o decizie cu privire la o solicitare de a transfera drepturi și obligații de la titularul regimului către o altă persoană.

(52)

Circulația mărfurilor sub un regim special către biroul vamal de ieșire ar trebui permisă dacă sunt îndeplinite formalitățile aplicabile regimului de export.

(53)

Separarea contabilă ar trebui permisă atunci când sunt folosite mărfuri echivalente. Prin normele de procedură referitoare la schimbarea statutului vamal de mărfuri neunionale și de mărfuri echivalente trebuie să se asigure că un operator economic nu poate obține un avantaj nejustificat în privința taxelor la import.

(54)

În vederea facilitării comerțului legitim și a asigurării eficacității controalelor vamale, evitându-se totodată orice fel de discrepanțe între tratamentul aplicat de administrațiile vamale din diferite state membre, ar trebui stabilite norme de procedură care să reglementeze regimul de tranzit unional, regimul de tranzit în conformitate cu Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (3), inclusiv modificările ulterioare ale acesteia (Convenția TIR), cu Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, inclusiv modificările ulterioare ale acesteia (Convenția ATA), cu Convenția privind admiterea temporară (4), inclusiv modificările ulterioare ale acesteia (Convenția de la Istanbul) și cu regimurile de tranzit sub acoperirea formularului 302 și prin poștă. Respectivele norme de procedură stabilesc elementele principale ale proceselor și includ simplificări, permițând astfel atât administrațiilor vamale, cât și operatorilor economici să beneficieze pe deplin de regimuri armonizate eficiente ca exemplu concret de facilitare a comerțului.

(55)

Având în vedere specificitățile transportului aerian și maritim, este oportun să se prevadă simplificări suplimentare pentru modurile de transport respective care să permită utilizarea datelor disponibile în evidențele transportatorilor aerieni și maritimi ca declarații de tranzit. În plus, ar trebui introduse simplificări suplimentare pentru tehnicile de prelucrare electronică a datelor pentru mărfuri transportate pe calea ferată în scopul de a concilia dispozițiile aplicabile cu schimbările produse de liberalizarea pieței și cu modificările intervenite în normele de procedură din domeniul transportului feroviar.

(56)

Pentru a stabili echilibrul între eficacitatea sarcinilor autorităților vamale și așteptările operatorilor economici, analiza de risc în scopuri de securitate și siguranță realizată asupra unei declarații prealabile la ieșire ar trebui efectuată înainte să se acorde liberul de vamă mărfurilor, într-un termen-limită care să ia în considerare interesul legitim de a elimina barierele din calea comerțului în ceea ce privește transportul mărfurilor.

(57)

Ar trebui stabilite norme detaliate în ceea ce privește prezentarea mărfurilor, formalitățile la biroul de export și cele de la biroul de ieșire, în special cele care asigură confirmarea eficace și eficientă a ieșirii, precum și schimbul de informații dintre biroul de export și cel de ieșire.

(58)

Dată fiind existența unor similarități între export și reexport, este oportun să se extindă aplicarea anumitor norme privind exportul mărfurilor la mărfuri care sunt reexportate.

(59)

În scopul de a se proteja interesele legitime ale operatorilor economici și de a se asigura tranziția fără probleme la noile norme juridice, este necesar să se stabilească dispoziții tranzitorii cu scopul de a se stabili normele ce trebuie aplicate mărfurilor plasate sub anumite regimuri vamale înainte de 1 mai 2016 și cărora urmează să li se acorde liberul de vamă sau care urmează să fie descărcate de un regim vamal după această dată. În mod similar, ar trebui să li se permită operatorilor economici să depună cereri pentru autorizații în temeiul codului înainte de data aplicării sale, pentru ca aceștia să poată folosi autorizațiile acordate începând cu data de 1 mai 2016.

(60)

Normele generale pentru punerea în aplicare a codului sunt strâns legate între ele, iar acestea nu pot fi separate având în vedere interdependența strânsă a obiectului lor, deși conțin norme orizontale care se aplică în cadrul mai multor regimuri vamale. Prin urmare, este oportună gruparea lor într-un singur regulament în vederea garantării coerenței juridice.

(61)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal.

(62)

Dispozițiile prezentului regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 mai 2016, pentru a permite aplicarea integrală a codului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

Domeniul de aplicare al legislației vamale, misiunea vămii și definiții

Articolul 1

Definiții

(1)   În scopul prezentului regulament, se aplică articolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (5).

(2)   În scopul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„bagaj de mână” înseamnă, în cazul călătoriei pe cale aeriană, bagajul pe care persoana fizică îl poartă cu sine atunci când intră în cabina aeronavei și când iese din aceasta;

2.

„birou vamal de prezentare” înseamnă biroul vamal de a cărui competență ține locul în care sunt prezentate mărfurile;

3.

„bagaj de cală”, în cazul călătoriei pe cale aeriană, înseamnă bagajul care a fost înregistrat la aeroportul de plecare și la care persoana fizică nu are acces pe durata zborului și nici, dacă este cazul, pe durata eventualelor escale;

4.

„mărfuri identice” înseamnă, în contextul determinării valorii în vamă, mărfuri produse în aceeași țară și care sunt identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privința caracteristicilor fizice, a calității și a renumelui. Existența unor diferențe minore de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiției;

5.

„aeroport internațional din Uniune” înseamnă orice aeroport din Uniune care, după autorizarea de către autoritatea vamală, este deschis traficului aerian cu teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii;

6.

„zbor în interiorul Uniunii” înseamnă deplasarea unei aeronave între două aeroporturi din Uniune, care nu efectuează nicio escală între aceste două aeroporturi și nu are ca punct de pornire sau punct final un aeroport din afara Uniunii;

7.

„produse transformate principale” înseamnă produsele transformate pentru care a fost acordată autorizația pentru perfecționare activă;

8.

„activități de comercializare” înseamnă, în contextul determinării valorii în vamă, toate activitățile legate de acțiunile de publicitate sau comercializare și de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum și toate activitățile legate de garanțiile aferente;

9.

„produse transformate secundare” înseamnă produsele transformate care sunt un produs secundar necesar al operațiunii de transformare, altele decât produsele transformate principale;

10.

„aeronavă de turism sau de afaceri” înseamnă o aeronavă particulară destinată curselor al căror itinerar este stabilit de către utilizator;

11.

„antrepozit vamal public de tip III” înseamnă un antrepozit vamal exploatat de autoritățile vamale;

12.

„instalație de transport fixă” înseamnă mijloace tehnice utilizate pentru transportul continuu al unor mărfuri precum energia electrică, gazul și petrolul;

13.

„birou vamal de tranzit” înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)

biroul vamal de a cărui competență ține punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Uniunii atunci când mărfurile părăsesc acest teritoriu în cursul unei operațiuni de tranzit printr-o frontieră cu un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii, altul decât o țară de tranzit comun;

(b)

biroul vamal de a cărui competență ține punctul de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii atunci când mărfurile au traversat un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii în cursul unei operațiuni de tranzit;

14.

„mărfuri similare”, în contextul determinării valorii în vamă, înseamnă mărfuri produse în aceeași țară, care, deși nu seamănă în toate privințele, prezintă caracteristici și materiale componente asemănătoare care le permit să îndeplinească aceleași funcții și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial; calitatea mărfurilor, renumele lor și existența unei mărci se numără printre elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu.

CAPITOLUL 2

Drepturile și obligațiile persoanelor în ceea ce privește legislația vamală

Secțiunea 1

Furnizarea de informații

Subsecțiunea 1

Formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date, schimb de date și stocare a datelor

Articolul 2

Formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date

[Articolul 6 alineatul (2) din cod]

(1)   Formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date menționate la articolul 6 alineatul (2) din cod și la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru schimbul și stocarea de informații necesare pentru cereri și decizii sunt prevăzute în anexa A.

(2)   Formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date menționate la articolul 6 alineatul (2) din cod și la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru schimbul și stocarea de informații necesare pentru declarații, notificări și dovada statutului vamal sunt prevăzute în anexa B.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data introducerii primei etape a modernizării sistemului ITO și a sistemului Supraveghere 2, codurile și formatele din anexa A nu se aplică, iar codurile și formatele respective sunt cele prevăzute în anexele 2-5 la Regulamentul delegat (UE) …/… al Comisiei de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale (6).

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data modernizării sistemului AEO, codurile și formatele din anexa A nu se aplică, iar codurile și formatele respective sunt cele prevăzute în anexele 6-7 la Regulamentul delegat (UE) …/… de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale.

Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, până la datele introducerii sau modernizării sistemelor informatice relevante astfel cum sunt prevăzute în anexa 1 la Regulamentul delegat (UE) …/… de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale, formatele și codurile prevăzute în anexa B sunt opționale pentru statele membre.

Până la datele introducerii sau modernizării sistemelor informatice relevante astfel cum sunt prevăzute în anexa 1 la Regulamentul delegat (UE) …/… de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale, formatele și codurile necesare pentru declarații, notificări și dovada statutului vamal fac obiectul cerințelor în materie de date prevăzute în anexa 9 la Regulamentul delegat (UE) …/… de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale.

Până la data introducerii sistemului automatizat de export în cadrul CVU și respectiv până la data modernizării sistemelor naționale pentru import, astfel cum sunt menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE a Consiliului (7), statele membre se asigură că formatele și codurile pentru notificarea prezentării permit prezentarea mărfurilor în conformitate cu articolul 139 din cod.

(4)   Până la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, formatele și codurile prevăzute pentru următoarele cereri și autorizații în anexa A sunt opționale pentru statele membre:

(a)

cererile și autorizațiile legate de simplificare pentru determinarea cuantumurilor care fac parte din valoarea în vamă a mărfurilor;

(b)

cererile și autorizațiile legate de garanțiile globale;

(c)

cererile și autorizațiile pentru amânarea plății;

(d)

cererile și autorizațiile pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară, astfel cum se menționează la articolul 148 din cod;

(e)

cererile și autorizațiile pentru serviciile de transport maritim regulat;

(f)

cererile și autorizațiile pentru statutul de emitent autorizat;

(g)

cererile și autorizațiile pentru utilizarea declarației simplificate;

(h)

cererile și autorizațiile pentru vămuirea centralizată;

(i)

cererile și autorizațiile pentru înscrierea datelor în evidențele declarantului;

(j)

cererile și autorizațiile pentru autoevaluare;

(k)

cererea și autorizația pentru statutul de cântăritor autorizat de banane;

(l)

cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de perfecționare activă;

(m)

cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de perfecționare pasivă;

(n)

cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de destinație finală;

(o)

cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de admitere temporară;

(p)

cererile și autorizațiile pentru exploatarea spațiilor de depozitare în scopul antrepozitării vamale a mărfurilor;

(q)

cererile și autorizațiile pentru acordarea statutului de destinatar agreat pentru operațiunile TIR;

(r)

cererile și autorizațiile pentru statutul de expeditor agreat pentru regimul de tranzit unional;

(s)

cererile și autorizațiile pentru statutul de destinatar agreat pentru regimul de tranzit unional;

(t)

cererile și autorizațiile pentru utilizarea de sigilii speciale;

(u)

cererile și autorizațiile pentru utilizarea unei declarații de tranzit cu set redus de date;

(v)

cererile și autorizațiile pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație vamală.

Atunci când statele membre renunță la anumite coduri și formate în perioada de tranziție, acestea se asigură că au pus în aplicare proceduri eficiente care să le permită să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea autorizației vizate.

Articolul 3

Securitatea sistemelor electronice

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când dezvoltă, întrețin și utilizează sistemele electronice menționate la articolul 16 alineatul (1) din cod, statele membre instituie și mențin modalități adecvate în materie de securitate în vederea unei operări eficace, fiabile și sigure a diverselor sisteme. Acestea se asigură, de asemenea, că sunt instituite măsuri pentru verificarea sursei datelor și pentru protecția datelor împotriva riscului de acces neautorizat, pierdere, modificare sau distrugere.

(2)   Fiecare introducere, modificare și ștergere a datelor se înregistrează împreună cu informațiile referitoare la motivul și ora exactă a acestei prelucrări și identificându-se persoana care a efectuat-o.

(3)   Statele membre se informează reciproc, informează Comisia și, dacă este cazul, informează operatorul economic în cauză cu privire la toate încălcările efective sau suspectate în materie de securitate a sistemelor electronice.

Articolul 4

Stocarea datelor

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

Toate datele validate de sistemul electronic relevant sunt păstrate timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care au fost validate datele respective, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare.

Articolul 5

Disponibilitatea sistemelor electronice

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   Comisia și statele membre încheie acorduri operaționale care stabilesc cerințele practice legate de disponibilitatea și funcționarea sistemelor electronice, precum și de asigurarea continuității activității.

(2)   Acordurile operaționale menționate la alineatul (1) stabilesc, în special, timpul de reacție adecvat pentru schimbul și prelucrarea de informații în sistemele electronice relevante.

(3)   Se asigură disponibilitatea permanentă a sistemelor electronice. Această obligație nu se aplică însă:

(a)

în cazuri specifice legate de utilizarea sistemelor electronice stabilite în acordurile menționate la alineatul (1) sau, în absența acordurilor respective, la nivel național;

(b)

în caz de forță majoră.

Subsecțiunea 2

Înregistrarea persoanelor

Articolul 6

Autoritatea vamală competentă

(Articolul 9 din cod)

Autoritățile vamale responsabile cu înregistrarea sunt cele desemnate de statele membre. Statele membre comunică Comisiei denumirea și adresa autorităților respective. Comisia publică informațiile în cauză pe internet.

Articolul 7

Sistemul electronic referitor la numărul EORI

[Articolul 16 din cod]

(1)   Pentru a face schimb de informații referitoare la EORI și a stoca astfel de informații, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod („sistemul EORI”).

Prin sistemul respectiv, autoritatea vamală competentă pune la dispoziție informații de fiecare dată când se atribuie numere EORI noi sau când apar modificări ale datelor stocate în ceea ce privește înregistrările deja eliberate.

(2)   Fiecărei persoane i se alocă un singur număr EORI.

(3)   Formatul și codurile datelor stocate în sistemul EORI sunt prevăzute în anexa 12-01.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data modernizării sistemului EORI central, formatele și codurile prevăzute în anexa 12-01 nu se aplică.

Până la data modernizării sistemului EORI central, codurile pentru cerințele comune în materie de date pentru înregistrarea operatorilor economici și a altor persoane sunt stabilite în anexa 9 la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 de stabilire a normelor tranzitorii pentru anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale.

(5)   Atunci când statele membre colectează datele enumerate la punctul 4 din anexa 12-01, acestea se asigură că sunt utilizate formatele și codurile prevăzute în anexa 12-01.

Secțiunea 2

Decizii privind aplicarea legislației vamale

Subsecțiunea 1

Decizii luate de autoritățile vamale

Articolul 8

Procedura generală referitoare la dreptul de a fi ascultat

[Articolul 22 alineatul (6) din cod]

(1)   Comunicarea menționată la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf din cod:

(a)

include o trimitere la documentele și informațiile pe care autoritățile vamale intenționează să își bazeze decizia;

(b)

indică termenul în care persoana în cauză trebuie să își exprime punctul de vedere, începând de la data la care această persoană primește sau se consideră că a primit comunicarea menționată;

(c)

include o trimitere la dreptul persoanei în cauză de a avea acces la documentele și informațiile menționate la litera (a), în conformitate cu dispozițiile aplicabile.

(2)   Dacă persoana respectivă își exprimă punctul de vedere înainte de expirarea termenului menționat la alineatul (1) litera (b), autoritățile vamale pot proceda la luarea deciziei, cu excepția cazului în care persoana în cauză își exprimă în același timp intenția de a continua să-și exprime punctul de vedere în termenul prevăzut.

Articolul 9

Procedura specifică referitoare la dreptul de a fi ascultat

[Articolul 22 alineatul (6) din cod]

(1)   Autoritățile vamale pot include comunicarea menționată la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf din cod în procesul de verificare sau de control dacă intenționează să ia o decizie pe baza oricăruia dintre elementele enumerate în continuare:

(a)

rezultatele unei verificări efectuate în urma prezentării mărfurilor;

(b)

rezultatele unei verificări a declarației vamale menționate la articolul 191 din cod;

(c)

rezultatele controlului ulterior acordării liberului de vamă menționat la articolul 48 din cod, în cazul în care mărfurile se află încă sub supraveghere vamală;

(d)

rezultatele unei verificări a dovezii statutului vamal de mărfuri unionale sau, dacă este cazul, rezultatele verificării cererii de înregistrare a acestei dovezi sau de vizare a acestei dovezi;

(e)

eliberarea unei dovezi de origine de către autoritățile vamale;

(f)

rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus o declarație sumară, o declarație de depozitare temporară, o declarație de reexport sau o declarație vamală.

(2)   Dacă se efectuează o comunicare în conformitate cu alineatul (1), persoana în cauză poate:

(a)

să își exprime imediat punctul de vedere prin aceleași mijloace utilizate și pentru comunicarea realizată în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446; sau

(b)

să solicite o comunicare în conformitate cu articolul 8, cu excepția cazurilor menționate la alineatul (1) litera (f).

Persoana în cauză este informată de autoritățile vamale în legătură cu cele două posibilități.

(3)   Dacă iau o decizie cu consecințe nefavorabile asupra persoanei în cauză, autoritățile vamale trebuie să înregistreze dacă persoana respectivă și-a exprimat punctul de vedere în conformitate cu alineatul (2) litera (a).

Subsecțiunea 2

Decizii luate în momentul depunerii unei cereri

Articolul 10

Sistemul electronic referitor la decizii

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la cereri și decizii care pot avea un impact în mai multe state membre, precum și referitoare la orice eveniment ulterior care ar putea avea efecte asupra cererii sau deciziei inițiale, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.

Prin sistemul respectiv, autoritatea vamală competentă pune la dispoziție fără întârziere informații, cel târziu în termen de șapte zile de la data la care autoritatea ia cunoștință de aceste informații.

(2)   O interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE, concepută de Comisie și de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informații cu privire la cereri și decizii care pot avea un impact în mai multe state membre.

(3)   Alineatele (1) și (2) din prezentul articol sunt aplicabile de la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, astfel cum este menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.

Articolul 11

Autoritatea vamală desemnată să primească cereri

[Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod]

Statele membre comunică Comisiei o listă a autorităților vamale menționate la articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod, desemnate să primească cereri. Statele membre comunică, de asemenea, Comisiei orice modificare ulterioară a acestei liste.

Articolul 12

Acceptarea cererii

[Articolul 22 alineatul (2) din cod]

(1)   În cazul în care autoritatea vamală acceptă o cerere în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, data acceptării acestei cereri este data la care au fost primite de autoritatea vamală toate informațiile necesare în conformitate cu articolul 22 al doilea paragraf din cod.

(2)   În cazul în care stabilește că cererea nu conține toate informațiile necesare, autoritatea vamală cere solicitantului să furnizeze informațiile relevante într-un termen-limită rezonabil care nu depășește 30 de zile.

În cazul în care solicitantul nu furnizează informațiile solicitate de autoritățile vamale în termenul stabilit de autorități în acest scop, cererea nu este acceptată, iar solicitantul este informat în consecință.

(3)   Dacă solicitantului nu i se comunică acceptarea sau respingerea cererii, cererea se consideră acceptată. Data acceptării este data depunerii cererii sau, în cazurile în care solicitantul a furnizat informații suplimentare în urma unei solicitări a autorității vamale, astfel cum se menționează la alineatul (2), data la care a fost furnizată ultima informație.

Articolul 13

Stocarea informațiilor referitoare la decizii

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

Autoritatea vamală competentă să ia o decizie păstrează toate datele și informațiile justificative pe care s-a bazat la momentul luării deciziei timp de cel puțin trei ani de la data de încheiere a perioadei de valabilitate a deciziei.

Articolul 14

Consultarea dintre autoritățile vamale

[Articolul 22 din cod]

(1)   În cazul în care o autoritate vamală competentă să ia o decizie trebuie să consulte o autoritate vamală dintr-un alt stat membru în cauză cu privire la îndeplinirea condițiilor și a criteriilor necesare pentru luarea unei decizii favorabile, această consultare are loc în termenul prevăzut pentru decizia respectivă. Autoritatea vamală competentă să ia o decizie fixează un termen-limită pentru consultare, care începe la data comunicării de către autoritatea vamală respectivă a condițiilor și criteriilor care trebuie examinate de autoritatea vamală consultată.

În cazul în care, în urma examinării menționate la primul paragraf, autoritatea vamală consultată stabilește că solicitantul nu îndeplinește una/unul sau mai multe dintre condițiile și criteriile necesare pentru a lua o decizie favorabilă, rezultatele, documentate și justificate corespunzător, se transmit autorității vamale competente să ia decizia.

(2)   Termenul-limită stabilit pentru consultare în conformitate cu alineatul (1) poate fi prelungit de autoritatea vamală competentă să ia decizia în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)

dacă, din cauza naturii examinărilor ce urmează să fie efectuate, autoritatea consultată solicită mai mult timp;

(b)

dacă solicitantul efectuează ajustări pentru a asigura îndeplinirea condițiilor și a criteriilor menționate la alineatul (1) și le comunică autorității vamale competente să ia decizia, care informează în consecință autoritatea vamală consultată.

(3)   În cazul în care autoritatea vamală consultată nu răspunde în termenul-limită stabilit pentru consultare în conformitate cu alineatele (1) și (2), condițiile și criteriile pentru care a avut loc consultarea sunt considerate îndeplinite.

(4)   Procedura de consultare prevăzută la alineatele (1) și (2) se poate aplica și în scopul reevaluării și monitorizării unei decizii.

Articolul 15

Revocarea unei decizii favorabile

[Articolul 28 din cod]

O decizie suspendată în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 este revocată de autoritatea vamală competentă să ia o decizie în cazurile menționate la articolul 16 alineatul (1) literele (b) și (c) din regulamentul menționat în cazul în care titularul deciziei nu ia, în termenul prevăzut, măsurile necesare pentru a îndeplini condițiile stabilite pentru decizie sau pentru a respecta obligațiile impuse prin decizia respectivă.

Subsecțiunea 3

Deciziile referitoare la informațiile obligatorii

Articolul 16

Cererea pentru obținerea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii

[Articolul 22 alineatul (1) din cod]

(1)   Dacă o cerere pentru o decizie referitoare la informațiile obligatorii este depusă în temeiul articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit solicitantul, autoritatea vamală la care a fost depusă cererea notifică acest lucru autorității vamale din statul membru în care este stabilit solicitantul în termen de șapte zile de la acceptarea cererii.

În cazul în care autoritatea vamală care primește notificarea deține orice fel de informații pe care le consideră relevante pentru prelucrarea cererii, aceasta transmite informațiile respective autorității vamale la care a fost depusă cererea cât mai curând posibil și cel târziu în termen de 30 de zile de la data notificării.

(2)   O cerere pentru o decizie referitoare la informațiile tarifare obligatorii („ITO”) se referă doar la mărfuri care au caracteristici similare și între care diferențele sunt nerelevante în scopul clasificării lor tarifare.

(3)   O cerere pentru o decizie referitoare la informațiile de origine obligatorii („IOO”) privește un singur tip de mărfuri și un singur set de circumstanțe pentru determinarea originii.

(4)   În scopul de a se asigura conformitatea cu cerința stabilită la articolul 33 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din cod în legătură cu o cerere pentru o decizie ITO, autoritatea vamală menționată la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 consultă sistemul electronic menționat la articolul 21 din prezentul regulament și ține o evidență a acestor consultări.

Articolul 17

Coerența cu deciziile ITO existente

[Articolul 22 alineatul (3) din cod]

În scopul de a se asigura că o decizie ITO pe care intenționează să o emită este coerentă cu deciziile ITO care au fost deja emise, autoritatea vamală competentă să ia o decizie consultă sistemul electronic menționat la articolul 21 și ține o evidență a acestor consultări.

Articolul 18

Notificarea deciziilor IOO

[Articolul 6 alineatul (3) din cod]

(1)   Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia notifică solicitantului decizia IOO utilizând alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, ea face acest lucru cu ajutorul formularului prevăzut în anexa 12-02.

(2)   Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia notifică solicitantului decizia IOO utilizând tehnici de prelucrare electronică a datelor, decizia respectivă trebuie să poată fi imprimată conform formatului prevăzut în anexa 12-02.

Articolul 19

Schimbul de date cu privire la deciziile IOO

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

(1)   Autoritățile vamale transmit trimestrial Comisiei detaliile relevante privind deciziile IOO.

(2)   Comisia pune la dispoziția autorităților vamale din toate statele membre detaliile obținute în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 20

Monitorizarea deciziilor ITO

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

Dacă sunt îndeplinite formalități vamale de către titularul unei decizii ITO sau în numele său pentru mărfuri care fac obiectul deciziei ITO, acest lucru se indică în declarația vamală prin menționarea numărului de referință al deciziei ITO.

Articolul 21

Sistemul electronic referitor la ITO

[Articolul 16 alineatul (1) și articolul 23 alineatul (5) din cod]

(1)   Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la cereri și decizii legate de ITO sau la orice eveniment ulterior care ar putea avea efecte asupra cererii sau deciziei inițiale, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.

Prin sistemul respectiv, autoritatea vamală competentă pune la dispoziție fără întârziere informații, cel târziu în termen de șapte zile de la data la care autoritatea ia cunoștință de aceste informații.

(2)   În plus față de informațiile menționate la alineatul (1):

(a)

supravegherea menționată la articolul 55 din prezentul regulament include date care sunt utile pentru a se monitoriza utilizarea deciziilor ITO;

(b)

autoritatea vamală care a primit cererea și a luat decizia ITO notifică prin sistemul menționat la alineatul (1) dacă se acordă o perioadă de utilizare prelungită a deciziei ITO, indicând data de încheiere a perioadei de utilizare prelungită și cantitățile de mărfuri acoperite de această perioadă.

(3)   Comisia comunică periodic statelor membre rezultatele monitorizării menționate la alineatul (2) litera (a), în scopul de a sprijini monitorizarea de către autoritățile vamale a respectării obligațiilor ce decurg din ITO.

(4)   O interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE, concepută de Comisie și de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informații cu privire la cereri și decizii legate de ITO.

(5)   Atunci când prelucrează o cerere pentru o decizie ITO, autoritățile vamale indică stadiul în care se află cererea în sistemul menționat la alineatul (1).

(6)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data modernizării sistemului menționat la alineatul respectiv, în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, statele membre utilizează baza de date centrală a Comisiei creată în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (8).

(7)   Până la data introducerii primei etape a modernizării sistemului menționat la alineatul (1) din prezentul articol și a sistemului menționat la articolul 56 din prezentul regulament, autoritățile vamale realizează monitorizarea utilizării deciziilor ITO atunci când desfășoară controale vamale sau controale ulterioare acordării liberului de vamă în conformitate cu articolele 46 și 48 din cod. Prin derogare de la alineatul (3) din prezentul articol, până la data introducerii respective, Comisia nu este obligată să comunice statelor membre rezultatele monitorizării menționate la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol.

Articolul 22

Utilizarea prelungită a deciziilor referitoare la informațiile obligatorii

[Articolul 34 alineatul (9) din cod]

(1)   Dacă decid să acorde o perioadă de utilizare prelungită în conformitate cu articolul 34 alineatul (9) al treilea paragraf din cod, autoritățile vamale menționează data la care expiră perioada de utilizare prelungită a deciziei în cauză.

(2)   Dacă decid să acorde o perioadă de utilizare prelungită a unei decizii ITO în conformitate cu articolul 34 alineatul (9) al treilea paragraf din cod, autoritățile vamale specifică, pe lângă data menționată la alineatul (1), cantitățile de mărfuri care pot fi vămuite în perioada de utilizare prelungită.

Utilizarea unei decizii pentru care s-a acordat o perioadă de utilizare prelungită încetează imediat ce sunt atinse cantitățile respective.

Pe baza supravegherii menționate la articolul 55, Comisia informează statele membre imediat ce au fost atinse cantitățile în cauză.

Articolul 23

Acțiuni pentru a se asigura clasificarea tarifară uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii

[Articolul 34 alineatul (10) din cod]

(1)   Comisia notifică fără întârziere autorităților vamale suspendarea luării deciziilor ITO și IOO în conformitate cu articolul 34 alineatul (10) litera (a) din cod dacă:

(a)

Comisia a identificat decizii incorecte sau neuniforme;

(b)

autoritățile vamale au prezentat Comisiei cazuri în care nu au reușit să soluționeze, într-un interval maxim de 90 de zile, divergențele lor de opinie în ceea ce privește clasificarea uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii.

De la data la care Comisia a notificat autorităților vamale suspendarea și până când se asigură clasificarea uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii nu se emite nicio decizie referitoare la informațiile obligatorii pentru mărfuri care intră sub incidența literei (a) sau (b).

(2)   Clasificarea uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii face obiectul unei consultări la nivelul Uniunii în cel mai scurt timp și cel mai târziu în termen de 120 de zile de la notificarea Comisiei menționată la alineatul (1).

(3)   De îndată ce suspendarea este retrasă, Comisia notifică imediat acest lucru autorităților vamale.

(4)   În scopul aplicării alineatelor (1)-(3), deciziile IOO sunt considerate neuniforme dacă conferă o origine diferită unor mărfuri care:

(a)

se încadrează la aceeași poziție tarifară și a căror origine a fost determinată pe baza acelorași reguli de origine; și

(b)

au fost obținute în condiții identice, folosindu-se același proces de fabricație și materiale echivalente, în special în ceea ce privește caracterul lor originar sau neoriginar.

Secțiunea 3

Operatorul economic autorizat

Articolul 24

Conformitate

[Articolul 39 litera (a) din cod]

(1)   Dacă solicitantul este o persoană fizică, criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod este considerat îndeplinit dacă, în ultimii trei ani, solicitantul și, dacă este cazul, angajatul responsabil cu chestiunile vamale ale solicitantului nu au comis nicio încălcare gravă sau încălcări repetate ale legislației vamale și ale dispozițiilor fiscale și nu au avut cazier conținând infracțiuni grave legate de activitatea lor economică.

Dacă solicitantul nu este o persoană fizică, criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod este considerat îndeplinit dacă, în ultimii trei ani, niciuna dintre următoarele persoane nu a comis nicio încălcare gravă sau încălcări repetate ale legislației vamale și ale dispozițiilor fiscale și nu a avut cazier conținând infracțiuni grave legate de activitatea sa economică:

(a)

solicitantul;

(b)

persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia;

(c)

angajatul responsabil cu chestiunile vamale ale solicitantului.

(2)   Criteriul menționat la articolul 39 litera (a) din cod poate fi însă considerat îndeplinit dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia consideră că o încălcare are importanță minoră, în raport cu numărul sau dimensiunea operațiunilor aferente, iar autoritatea vamală nu are îndoieli cu privire la buna-credință a solicitantului.

(3)   Dacă persoana menționată la alineatul (1) litera (b) este stabilită sau își are reședința într-o țară terță, autoritatea vamală competentă să ia decizia evaluează îndeplinirea criteriului menționat la articolul 39 litera (a) din cod pe baza evidențelor și a informațiilor aflate la dispoziția sa.

(4)   Dacă solicitantul este stabilit de mai puțin de trei ani, autoritatea vamală competentă să ia decizia evaluează îndeplinirea criteriului menționat la articolul 39 litera (a) din cod pe baza evidențelor și a informațiilor aflate la dispoziția sa.

Articolul 25

Sistemul adecvat de gestionare a evidențelor comerciale și de transport

[Articolul 39 litera (b) din cod]

(1)   Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (b) din cod este considerat respectat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

solicitantul menține un sistem contabil care este coerent cu principiile de contabilitate general acceptate aplicate în statul membru în care sunt ținute evidențele contabile, permite controale vamale bazate pe audit și menține un istoric al datelor care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt înscrise în dosar;

(b)

evidențele ținute de solicitant în scopuri vamale sunt integrate în sistemul contabil al solicitantului sau permit verificări încrucișate ale informațiilor cu sistemul contabil;

(c)

solicitantul permite accesul fizic al autorității vamale la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport;

(d)

solicitantul permite accesul electronic al autorității vamale la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport dacă sistemele sau evidențele respective sunt ținute în format electronic;

(e)

solicitantul dispune de un sistem logistic care identifică mărfurile ca mărfuri unionale sau neunionale și indică, acolo unde este cazul, localizarea acestora;

(f)

solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri și dispune de sisteme de control intern care permit prevenirea, detectarea și corectarea greșelilor, precum și prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;

(g)

dacă este cazul, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de gestionare a licențelor și a autorizațiilor acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială sau aferente schimburilor comerciale cu produse agricole;

(h)

solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de arhivare a documentelor și a informațiilor, precum și de protecție împotriva pierderii datelor;

(i)

solicitantul se asigură că angajații vizați au primit instrucțiuni să informeze autoritățile vamale ori de câte ori sunt descoperite dificultăți în îndeplinirea cerințelor și instituie proceduri pentru informarea autorităților vamale cu privire la astfel de dificultăți;

(j)

solicitantul dispune de măsuri adecvate de securitate în scopul protejării sistemului informatic al solicitantului împotriva intruziunilor neautorizate și în scopul securizării documentelor acestuia;

(k)

dacă este cazul, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare pentru gestionarea licențelor de import și de export legate de prohibiții și restricții, inclusiv de măsuri care vizează diferențierea mărfurilor ce fac obiectul unor prohibiții sau restricții de alte mărfuri, precum și de măsuri vizând asigurarea respectării prohibițiilor și restricțiilor respective.

(2)   Dacă solicitantul depune o cerere doar pentru o autorizație ca operator economic autorizat pentru securitate și siguranță menționată la articolul 38 alineatul (2) litera (b) din cod (AEOS), nu se aplică cerința prevăzută la alineatul (1) litera (e).

Articolul 26

Solvabilitate financiară

[Articolul 39 litera (c) din cod]

(1)   Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (c) din cod este considerat îndeplinit dacă solicitantul respectă următoarele condiții:

(a)

solicitantul nu face obiectul unei proceduri de faliment;

(b)

în ultimii trei ani anteriori depunerii cererii, solicitantul și-a îndeplinit obligațiile financiare în ceea ce privește plata taxelor vamale și a oricăror alte taxe, impozite sau impuneri percepute la sau în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;

(c)

solicitantul demonstrează, pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile pentru cei trei ani anteriori depunerii cererii, că are o situație financiară suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile și a-și respecta angajamentele, ținând seama de tipul și volumul activității economice, inclusiv că nu are active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.

(2)   Dacă solicitantul este stabilit de mai puțin de trei ani, solvabilitatea sa financiară menționată la articolul 39 litera (c) din cod trebuie verificată pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile.

Articolul 27

Standardele practice de competență sau calificările profesionale

[Articolul 39 litera (d) din cod]

(1)   Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (d) din cod este considerat respectat dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)

solicitantul sau persoana responsabilă cu chestiunile vamale ale solicitantului respectă unul dintre următoarele standarde practice de competență:

(i)

o experiență practică dovedită de cel puțin trei ani în chestiuni vamale;

(ii)

un standard de calitate în domeniul vamal, adoptat de un organism european de standardizare.

(b)

solicitantul sau persoana responsabilă cu chestiunile vamale ale solicitantului a absolvit un curs de formare pe tema legislației vamale corespunzător implicării sale în activitățile din domeniul vamal și pertinent pentru această implicare, furnizat de oricare dintre următoarele entități:

(i)

o autoritate vamală a unui stat membru;

(ii)

o instituție de învățământ recunoscută pentru a furniza astfel de calificări de către autoritățile vamale sau de către un organism al unui stat membru care este responsabil cu formarea profesională;

(iii)

o asociație profesională sau comercială recunoscută de autoritățile vamale ale unui stat membru sau acreditată în Uniune pentru a furniza o astfel de calificare.

(2)   Dacă persoana responsabilă cu chestiunile vamale ale solicitantului este o persoană care acționează în temeiul unui contract, criteriul prevăzut la articolul 39 litera (d) din cod este considerat respectat dacă persoana care acționează în temeiul unui contract este un operator economic autorizat pentru simplificări vamale menționat la articolul 38 alineatul (2) litera (a) din cod (AEOC).

Articolul 28

Standarde de securitate și siguranță

[Articolul 39 litera (e) din cod]

(1)   Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (e) din cod este considerat respectat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

clădirile care urmează să fie folosite în cadrul operațiunilor legate de autorizația AEOS oferă protecție împotriva intruziunii ilegale și sunt construite din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal;

(b)

există măsuri adecvate pentru a împiedica accesul neautorizat la birouri, zone de expediere, cheiuri de încărcare, zone de încărcare și alte locuri relevante;

(c)

au fost luate măsuri pentru manipularea mărfurilor, care includ protecția împotriva introducerii neautorizate, substituirii sau manipulării greșite a mărfurilor, precum și împotriva oricărei intervenții neautorizate asupra unităților de încărcare;

(d)

solicitantul a luat măsuri care permit ca partenerii săi comerciali să fie identificați cu precizie și să se asigure că, prin punerea în aplicare a unor aranjamente contractuale adecvate sau a altor măsuri corespunzătoare în conformitate cu modelul de afaceri al solicitantului, partenerii comerciali respectivi garantează securitatea părții care le corespunde din lanțul de aprovizionare internațional;

(e)

solicitantul efectuează, în măsura în care legislația națională permite acest lucru, o anchetă de securitate privind eventualii viitori angajați care ocupă posturi sensibile sub aspectul securității și procedează la un control al antecedentelor angajaților existenți care ocupă astfel de posturi, în mod periodic și atunci când circumstanțele justifică acest lucru;

(f)

solicitantul dispune de proceduri corespunzătoare în materie de securitate pentru prestatorii externi de servicii contractați;

(g)

solicitantul se asigură că angajații săi cu responsabilități relevante pentru chestiuni de securitate participă în mod regulat la programe care vizează sensibilizarea lor față de aspectele de securitate respective;

(h)

solicitantul a numit o persoană de contact competentă pentru întrebările în materie de securitate și siguranță.

(2)   Dacă solicitantul este titularul unui certificat de securitate și siguranță eliberat în temeiul unei convenții internaționale sau al unui standard internațional al Organizației Internaționale de Standardizare ori al unui standard european al unui organism european de standardizare, aceste certificate sunt luate în considerare atunci când se verifică respectarea criteriilor stabilite la articolul 39 litera (e) din cod.

Criteriile trebuie considerate respectate în măsura în care se stabilește că criteriile pentru eliberarea certificatului respectiv sunt identice sau echivalente cu cele prevăzute la articolul 39 litera (e) din cod.

Criteriile sunt considerate respectate atunci când solicitantul este deținătorul unui certificat de securitate și siguranță eliberat de o țară terță cu care Uniunea a încheiat un acord ce prevede recunoașterea certificatului respectiv.

(3)   În cazul în care solicitantul este un agent abilitat sau un expeditor cunoscut, conform definițiilor de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (9), și îndeplinește cerințele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei (10), criteriile stabilite la alineatul (1) sunt considerate îndeplinite în ceea ce privește amplasamentele și operațiunile pentru care solicitantul a obținut statutul de agent abilitat sau de expeditor cunoscut, în măsura în care criteriile pentru acordarea statutului de agent abilitat sau de expeditor cunoscut sunt identice sau echivalente cu cele prevăzute la articolul 39 litera (e) din cod.

Articolul 29

Examinarea criteriilor

[Articolul 22 din cod]

(1)   În scopul de a examina criteriile prevăzute la articolul 39 literele (b) și (e) din cod, autoritatea vamală competentă să ia decizia se asigură că sunt realizate verificări la fața locului la toate spațiile care sunt relevante pentru activitățile solicitantului care au legătură cu domeniul vamal.

Dacă solicitantul deține un număr mare de spații, iar termenul-limită aplicabil pentru luarea deciziei nu permite examinarea tuturor spațiilor în cauză, autoritatea vamală poate decide să examineze doar o proporție reprezentativă din aceste spații dacă a stabilit că solicitantul aplică aceleași standarde de securitate și siguranță în toate spațiile sale și aplică aceleași standarde și proceduri comune pentru a-și ține evidențele la toate spațiile sale.

(2)   Autoritățile vamale competente să ia o decizie pot lua în considerare rezultatele evaluărilor sau ale auditurilor realizate în conformitate cu legislația Uniunii în măsura în care sunt pertinente pentru examinarea criteriilor menționate la articolul 39 din cod.

(3)   Cu scopul de a examina dacă sunt respectate criteriile prevăzute la articolul 39 literele (b), (c) și (e) din cod, autoritățile vamale pot lua în considerare concluziile unui expert furnizate de solicitant, dacă expertul care a întocmit concluziile nu este afiliat cu solicitantul în sensul articolului 127 din prezentul regulament.

(4)   Autoritățile vamale țin seama în mod corespunzător de caracteristicile specifice ale operatorilor economici, în special ale întreprinderilor mici și mijlocii, atunci când examinează dacă au fost respectate criteriile prevăzute la articolul 39 din cod.

(5)   Examinarea criteriilor prevăzute la articolul 39 din cod, precum și rezultatele acesteia trebuie documentate de autoritatea vamală competentă să ia decizia.

Articolul 30

Sistemul electronic referitor la statutul AEO

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   În vederea schimbului și a stocării informațiilor referitoare la cererile pentru acordarea unei autorizații de operator economic autorizat (AEO), a celor referitoare la autorizațiile AEO acordate, precum și a celor referitoare la oricare alt eveniment sau act care ar putea avea ulterior efecte asupra deciziei inițiale, inclusiv anularea, suspendarea, revocarea sau modificarea ori rezultatele oricărei monitorizări sau reevaluări, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod. Autoritatea vamală competentă pune la dispoziție informații prin intermediul acestui sistem fără întârziere și cel mai târziu în termen de șapte zile.

O interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE, concepută de Comisie și de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informații cu privire la cereri și decizii legate de autorizații AEO.

(2)   Dacă este cazul, în special atunci când statutul AEO constituie baza pentru acordarea aprobării, a unor autorizații sau a unor facilități în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, autoritatea vamală competentă poate acorda acces la sistemul electronic menționat la alineatul (1) autorității naționale corespunzătoare responsabile pentru securitatea aviației civile. Accesul trebuie să fie legat de următoarele informații:

(a)

autorizațiile AEOS, inclusiv numele titularului autorizației și, dacă este cazul, modificarea sau revocarea acestora ori suspendarea statutului de operator economic autorizat, precum și motivele care stau la baza acestor decizii;

(b)

toate reevaluările autorizațiilor AEOS și rezultatele acestora.

Autoritățile naționale responsabile pentru securitatea aviației civile care prelucrează informațiile respective le utilizează exclusiv în scopul programelor relevante pentru agenții abilitați sau expeditorii cunoscuți și pun în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura securitatea acestor informații.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data modernizării sistemului AEO menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, statele membre utilizează acel sistem instituit în temeiul articolului 14x din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

Articolul 31

Procedura de consultare și schimbul de informații dintre autoritățile vamale

[Articolul 22 din cod]

(1)   Autoritatea vamală competentă să ia decizia poate consulta autoritățile vamale ale altor state membre de a căror competență ține locul în care sunt păstrate informațiile necesare sau în care trebuie realizate verificări în scopul examinării unuia sau a mai multora dintre criteriile prevăzute la articolul 39 din cod.

(2)   Consultarea menționată la alineatul (1) este obligatorie atunci când:

(a)

cererea pentru acordarea statutului de AEO este depusă, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la autoritatea vamală din locul unde este ținută sau este accesibilă contabilitatea principală în scopuri vamale a solicitantului;

(b)

cererea pentru acordarea statutului de AEO este depusă, în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la autoritățile vamale ale statului membru în care solicitantul are un sediu permanent și în care sunt păstrate sau sunt accesibile informațiile despre activitățile sale de gestionare generală a serviciilor logistice în Uniune;

(c)

o parte din evidențele și documentele care prezintă importanță în legătură cu cererea pentru acordarea statutului de AEO sunt păstrate în alt stat membru decât cel al autorității vamale competente să ia o decizie;

(d)

solicitantul statutului de AEO dispune de un spațiu de depozitare sau are alte activități legate de domeniul vamal într-un alt stat membru decât cel al autorității vamale competente.

(3)   Prin derogare de la termenul-limită prevăzut la articolul 14 alineatul (1) primul paragraf a doua teză din prezentul regulament, autoritățile vamale finalizează procesul de consultare în termen de 80 de zile de la data la care autoritatea vamală competentă să ia decizia comunică condițiile și criteriile necesare care trebuie examinate de autoritatea vamală consultată.

(4)   Dacă autoritatea vamală a unui alt stat membru deține informații importante în legătură cu acordarea statutului de AEO, aceasta comunică informațiile respective autorității vamale competente să ia o decizie în termen de 30 de zile începând de la data la care este comunicată cererea prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 30 din prezentul regulament.

Articolul 32

Respingerea unei cereri

[Articolul 22 din cod]

Respingerea unei cereri pentru AEO nu afectează deciziile favorabile existente luate în privința solicitantului în conformitate cu legislația vamală, cu excepția cazului în care acordarea deciziilor favorabile menționate se bazează pe respectarea oricăruia dintre criteriile referitoare la AEO care s-a dovedit că nu a fost respectat în timpul examinării cererii AEO.

Articolul 33

Combinarea ambelor tipuri de autorizații

[Articolul 38 alineatul (3) din cod]

Atunci când solicitantul are dreptul să i se acorde atât o autorizație AEOC, cât și o autorizație AEOS, autoritatea vamală competentă să ia decizia eliberează o autorizație combinată.

Articolul 34

Revocarea unei autorizații

[Articolul 28 din cod]

(1)   Revocarea unei autorizații AEO nu afectează nicio decizie favorabilă care a fost luată cu privire la aceeași persoană, cu excepția cazului în care statutul AEO a reprezentat o condiție pentru decizia favorabilă respectivă sau în care decizia în cauză s-a întemeiat pe un criteriu enumerat la articolul 39 din cod care nu mai este respectat.

(2)   Revocarea sau modificarea unei decizii favorabile care a fost luată cu privire la titularul autorizației nu afectează în mod automat autorizația AEO a persoanei respective.

(3)   Dacă aceeași persoană este în același timp AEOC și AEOS, iar articolul 28 din cod sau articolul 15 din prezentul regulament este aplicabil din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 39 litera (d) din cod, autorizația AEOC este revocată, în timp ce autorizația AEOS rămâne valabilă.

Dacă aceeași persoană este în același timp AEOS și AEOC, iar articolul 28 din cod sau articolul 15 din prezentul regulament este aplicabil din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 39 litera (e) din cod, autorizația AEOS este revocată, în timp ce autorizația AEOC rămâne valabilă.

Articolul 35

Monitorizarea

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

(1)   Autoritățile vamale ale statelor membre informează fără întârziere autoritatea vamală competentă cu privire la orice fel de factori ce intervin după acordarea statutului de AEO și care ar putea influența menținerea sau conținutul acestuia.

(2)   Autoritatea vamală competentă pune la dispoziție toate informațiile pertinente de care dispune pentru autoritățile vamale ale celorlalte state membre în care AEO desfășoară activități vamale.

(3)   Dacă o autoritate vamală revocă o decizie favorabilă care a fost luată pe baza statutului de AEO, aceasta notifică faptul menționat autorității vamale care a acordat statutul.

(4)   În cazul în care AEOS este un agent abilitat sau un expeditor cunoscut astfel cum sunt definiți la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și îndeplinește cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 185/2010, autoritatea vamală competentă pune imediat la dispoziția autorității naționale corespunzătoare responsabile pentru securitatea aviației civile următoarele informații minime de care dispune referitoare la statutul AEO:

(a)

autorizația AEOS, inclusiv numele titularului autorizației și, dacă este cazul, modificarea sau revocarea acesteia ori suspendarea statutului de operator economic autorizat, precum și motivele care stau la baza acestor decizii;

(b)

informații privind o eventuală vizită efectuată de autoritățile vamale la amplasamentul specific, data ultimei vizite și precizarea scopului vizitei, și anume dacă aceasta a avut în vedere procesul de autorizare, reevaluarea sau monitorizarea;

(c)

eventualele reevaluări ale autorizației AEOS și rezultatele acestora.

Autoritățile vamale naționale, în acord cu autoritatea națională corespunzătoare responsabilă pentru securitatea aviației civile, stabilește modalități detaliate referitoare la schimbul de orice fel de informații care nu este acoperit de sistemul electronic menționat la articolul 30 din prezentul regulament.

Autoritățile naționale responsabile pentru securitatea aviației civile care prelucrează informațiile respective le utilizează exclusiv în scopul programelor relevante pentru agenții abilitați sau expeditorii cunoscuți și pun în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura securitatea informațiilor.

Secțiunea 4

Controlul mărfurilor

Subsecțiunea 1

Controalele vamale și gestionarea riscurilor

Articolul 36

Sistemul electronic referitor la gestionarea riscurilor și controalele vamale

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   În vederea schimbului și a stocării de informații privind comunicarea dintre autoritățile vamale ale statelor membre și Comisie a oricăror informații privind riscurile, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod („sistem de gestionare a riscurilor în domeniul vamal”).

(2)   Sistemul menționat la alineatul (1) se utilizează și pentru comunicarea dintre autoritățile vamale și dintre autoritățile vamale și Comisie în ceea ce privește punerea în aplicare a criteriilor și a standardelor de risc comune, domeniile de control prioritare comune, gestionarea crizelor vamale, schimbul de informații privind riscurile, de rezultate ale analizei de risc, și de rezultate ale controalelor vamale, astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (5) din cod.

Subsecțiunea 2

Bagajele de mână și bagajele de cală transportate pe cale aeriană

Articolul 37

Zborurile de tranzit

(Articolul 49 din cod)

(1)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mână și celor de cală ale persoanelor care efectuează un zbor cu plecare dintr-un aeroport din afara Uniunii la bordul unei aeronave care, după o escală la un aeroport din Uniune, își continuă zborul către un alt aeroport din Uniune se efectuează la ultimul aeroport internațional din Uniune.

Bagajele de mână și cele de cală sunt supuse regulilor aplicabile bagajelor persoanelor care sosesc dintr-o țară terță, cu excepția cazului în care persoana care transportă bagajele în cauză dovedește statutul mărfurilor pe care le conțin bagajele respective ca fiind mărfuri unionale.

(2)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mână și celor de cală ale persoanelor care efectuează un zbor dintr-un aeroport din Uniune la bordul unei aeronave care efectuează o escală la un alt aeroport din Uniune înainte de a-și continua zborul către un aeroport din afara Uniunii se efectuează la primul aeroport internațional din Uniune.

Bagajele de mână pot fi supuse unui control la ultimul aeroport internațional din Uniune în care aeronava efectuează escala pentru a se stabili statutul lor vamal de mărfuri unionale.

Articolul 38

Zboruri de tranzit în aeronave de turism și de afaceri

(Articolul 49 din cod)

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor persoanelor la bordul aeronavelor de turism sau de afaceri se realizează la următoarele aeroporturi:

(a)

pentru zborurile care sosesc dintr-un aeroport din afara Uniunii și în care aeronava, după o escală la un aeroport din Uniune, își continuă zborul către alt aeroport din Uniune, la primul aeroport internațional din Uniune;

(b)

pentru zborurile care sosesc dintr-un aeroport din Uniune și în care aeronava, după o escală la un aeroport din Uniune, își continuă zborul către un aeroport din afara Uniunii, la ultimul aeroport internațional din Uniune.

Articolul 39

Zboruri de transfer de intrare

(Articolul 49 din cod)

(1)   Dacă bagajele care ajung într-un aeroport din Uniune la bordul unei aeronave care sosește dintr-un aeroport din afara Uniunii sunt transferate, în cadrul acelui aeroport din Uniune, pe o altă aeronavă care efectuează un zbor în interiorul Uniunii, se aplică alineatele (2) și (3).

(2)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală se efectuează la ultimul aeroport internațional din Uniune de sosire a zborului din interiorul Uniunii. Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală care sosesc dintr-un aeroport din afara Uniunii și sunt transferate, în cadrul unui aeroport internațional din Uniune, către o aeronavă care urmează să efectueze un zbor către un alt aeroport internațional din Uniune de pe teritoriul aceluiași stat membru pot fi însă realizate la aeroportul internațional din Uniune unde are loc transferul bagajelor de cală.

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală pot fi efectuate, în cazuri excepționale și în plus față de controalele și formalitățile menționate la primul paragraf, la primul aeroport internațional din Uniune unde acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de mână.

(3)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mână se efectuează la primul aeroport internațional din Uniune.

Se pot efectua controale și formalități vamale suplimentare aplicabile bagajelor de mână la aeroportul de sosire al unui zbor din interiorul Uniunii numai în cazuri excepționale în care acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de cală.

Articolul 40

Zboruri de transfer de ieșire

(Articolul 49 din cod)

(1)   Dacă bagajele sunt încărcate într-un aeroport din Uniune pe o aeronavă care efectuează un zbor în interiorul Uniunii și sunt transferate ulterior, într-un alt aeroport din Uniune, pe o altă aeronavă a cărei destinație este un aeroport din afara Uniunii, se aplică alineatele (2) și (3).

(2)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală se efectuează la primul aeroport internațional de plecare din Uniune. Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală care au fost încărcate pe o aeronavă într-un aeroport internațional din Uniune și sunt transferate ulterior, în cadrul unui alt aeroport internațional din Uniune de pe teritoriul aceluiași stat membru, către o aeronavă care urmează să efectueze un zbor către un aeroport din afara Uniunii pot fi însă realizate la aeroportul internațional din Uniune unde are loc transferul bagajelor de cală.

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală pot fi efectuate, în cazuri excepționale și în plus față de controalele și formalitățile menționate la primul paragraf, la ultimul aeroport internațional din Uniune unde acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de mână.

(3)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mână se efectuează la ultimul aeroport internațional din Uniune.

Se pot efectua controale și formalități vamale suplimentare aplicabile bagajelor de mână la aeroportul de plecare al unui zbor din interiorul Uniunii numai în cazuri excepționale în care acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de cală.

Articolul 41

Transferul către o aeronavă de turism sau de afaceri

(Articolul 49 din cod)

(1)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor care sosesc într-un aeroport din Uniune la bordul unei curse regulate sau al unei curse charter dintr-un aeroport din afara Uniunii și sunt transferate, la aeroportul respectiv din Uniune, către o aeronavă de turism sau de afaceri care efectuează un zbor în interiorul Uniunii se efectuează la aeroportul de sosire a cursei regulate sau a cursei charter.

(2)   Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor încărcate într-un aeroport din Uniune pe o aeronavă de turism sau de afaceri care efectuează un zbor în interiorul Uniunii în vederea transferului, la un alt aeroport din Uniune, pe o cursă regulată sau o cursă charter a cărei destinație este un aeroport din afara Uniunii se efectuează la aeroportul de plecare a cursei regulate sau a cursei charter.

Articolul 42

Transferuri între aeroporturi pe teritoriul aceluiași stat membru

(Articolul 49 din cod)

Autoritățile vamale pot realiza controale, la aeroportul internațional din Uniune unde are loc transferul bagajelor de cală, asupra:

(a)

bagajelor care sosesc dintr-un aeroport din afara Uniunii și sunt transferate în cadrul unui aeroport internațional din Uniune către o aeronavă care efectuează un zbor către un aeroport internațional din Uniune pe același teritoriu național;

(b)

bagajelor care au fost încărcate pe o aeronavă într-un aeroport internațional din Uniune în vederea transferului în cadrul altui aeroport internațional din Uniune pe același teritoriu național către o aeronavă ce efectuează un zbor către un aeroport din afara Uniunii.

Articolul 43

Măsuri de prevenire a transferului ilegal

(Articolul 49 din cod)

Statele membre trebuie să se asigure că:

(a)

la sosirea într-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, este monitorizat orice transfer de mărfuri aflate în bagajele de mână înainte să fie efectuate aceste controale asupra bagajelor respective;

(b)

la plecarea dintr-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, este monitorizat orice transfer de mărfuri aflate în bagajele de mână după ce au fost efectuate aceste controale asupra bagajelor respective;

(c)

la sosirea într-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, au fost luate măsuri corespunzătoare în scopul de a se evita orice transfer de mărfuri din bagajele de cală înainte să fie efectuate aceste controale asupra bagajelor respective;

(d)

la plecarea dintr-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, au fost luate măsurile corespunzătoare în scopul de a se evita orice transfer de mărfuri aflate în bagajele de cală după ce au fost efectuate aceste controale asupra bagajelor de cală.

Articolul 44

Eticheta aplicată pe bagaj

(Articolul 49 din cod)

Bagajele de cală înregistrate la un aeroport din Uniune sunt identificate printr-o etichetă aplicată pe bagaj. Anexa 12-03 include un model și caracteristicile tehnice ale etichetei.

Articolul 45

Lista aeroporturilor internaționale din Uniune

(Articolul 49 din cod)

Fiecare stat membru furnizează Comisiei o listă a aeroporturilor sale internaționale și informează Comisia cu privire la eventualele modificări aduse acestei liste.

Subsecțiunea 3

Bagajele transportate pe cale maritimă

Articolul 46

Ambarcațiunile de agrement

(Articolul 49 din cod)

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor persoanelor aflate la bordul unei ambarcațiuni de agrement se realizează în toate porturile de escală din Uniune, indiferent de originea sau destinația ambarcațiunii. Ambarcațiunea de agrement este o ambarcațiune de agrement astfel cum este definită în Directiva 94/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11).

Articolul 47

Traversări legate de transferuri

(Articolul 49 din cod)

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor persoanelor care utilizează un serviciu maritim furnizat de aceeași navă și care comportă itinerarii succesive cu punctul de plecare, de escală sau de destinație într-un port din afara Uniunii se efectuează în orice port din Uniune în care sunt încărcate sau descărcate bagajele.

CAPITOLUL 3

Conversii monetare

Articolul 48

Dispoziții privind rata de schimb

(Articolul 53 din cod)

(1)   Contravaloarea monedei euro, acolo unde este necesară în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (b) din cod, se stabilește o dată pe lună.

Rata de schimb care trebuie utilizată este rata cea mai recentă stabilită de Banca Centrală Europeană înainte de penultima zi a lunii și se aplică pe toată durata lunii următoare.

Totuși, atunci când rata aplicabilă la începutul lunii diferă cu mai mult de 5 % de rata stabilită de Banca Centrală Europeană înainte de data de 15 a aceleiași luni, această din urmă rată se aplică începând cu data de 15 și până la sfârșitul lunii în cauză.

(2)   Atunci când este necesară conversia monetară din oricare dintre motivele menționate la articolul 53 alineatul (2) din cod, contravaloarea monedei euro în monede naționale care trebuie aplicată este rata stabilită de Banca Centrală Europeană în prima zi lucrătoare a lunii octombrie; această rată se aplică de la data de 1 ianuarie a anului următor.

(3)   Statele membre pot menține neschimbată contravaloarea în moneda națională a cuantumului stabilit în euro dacă, la momentul ajustării anuale, conversia acestui cuantum duce la o modificare cu mai puțin de 5 % a contravalorii exprimate în moneda națională.

Statele membre pot rotunji în sens ascendent sau descendent, până la cea mai apropiată zecimală, suma obținută în urma conversiei.

TITLUL II

FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ȘI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI

CAPITOLUL 1

Tariful vamal comun și clasificarea tarifară a mărfurilor

Secțiunea 1

Gestionarea contingentelor tarifare

Articolul 49

Norme generale privind gestionarea uniformă a contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Contingentele tarifare deschise în conformitate cu legislația Uniunii referitoare la metoda de gestionare de la prezentul articol și de la articolele 50-54 din prezentul regulament sunt gestionate în conformitate cu ordinea cronologică a datelor de acceptare a declarațiilor vamale de punere în liberă circulație.

(2)   Fiecare contingent tarifar este identificat în cadrul legislației Uniunii printr-un număr de ordine care să faciliteze gestionarea acestuia.

(3)   În scopul prezentei secțiuni, declarațiile de punere în liberă circulație acceptate de autoritățile vamale pe data de 1, 2 sau 3 ianuarie se consideră ca fiind acceptate pe data de 3 ianuarie a aceluiași an. Totuși, dacă una din aceste date cade într-o sâmbătă sau într-o duminică, se consideră că acceptarea a avut loc pe data de 4 ianuarie a aceluiași an.

(4)   În scopul prezentei secțiuni, zile lucrătoare înseamnă zile care nu sunt sărbători legale pentru instituțiile Uniunii din Bruxelles.

Articolul 50

Responsabilitățile autorităților vamale ale statelor membre pentru gestionarea uniformă a contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Autoritățile vamale verifică dacă o cerere pentru a beneficia de un contingent tarifar făcută de declarant în declarația vamală de punere în liberă circulație este valabilă în conformitate cu legislația Uniunii privind deschiderea contingentului tarifar.

(2)   În cazul în care se acceptă o declarație vamală de punere în liberă circulație care conține o cerere valabilă din partea declarantului pentru a beneficia de un contingent tarifar și toate documentele justificative necesare pentru acordarea contingentului tarifar au fost puse la dispoziția autorităților vamale, autoritățile vamale transmit Comisiei cererea respectivă fără întârziere, specificând data acceptării declarației vamale și cantitatea exactă care face obiectul cererii.

Articolul 51

Alocarea cantităților în cadrul contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Comisia face alocări în zilele lucrătoare. Totuși, Comisia poate decide să nu aloce cantități într-o anumită zi lucrătoare, cu condiția ca autoritățile competente ale statelor membre să fi fost informate în prealabil.

(2)   Cantitățile din cadrul contingentelor tarifare nu se pot aloca mai devreme de a doua zi lucrătoare de la data acceptării declarației vamale în care declarantul a formulat cererea pentru a beneficia de contingentul tarifar.

Orice alocare de către Comisie ia în considerare toate cererile nesoluționate pentru a beneficia de contingente tarifare pe baza declarațiilor vamale acceptate până și inclusiv în a doua zi lucrătoare anterioară zilei de alocare, pe care autoritățile vamale le-au transmis către sistemul menționat la articolul 54 din prezentul regulament.

(3)   Pentru fiecare contingent tarifar, Comisia alocă cantitățile pe baza cererilor primite pentru a beneficia de respectivul contingent tarifar, în ordinea cronologică a datelor de acceptare a declarațiilor vamale relevante și în măsura în care soldul contingentului tarifar permite.

(4)   Dacă în ziua de alocare suma cantităților din toate cererile pentru a beneficia de un contingent tarifar care sunt incluse în declarațiile acceptate la aceeași dată este mai mare decât soldul contingentului tarifar, Comisia repartizează cantitățile pentru cererile respective proporțional, în funcție de cantitățile solicitate.

(5)   Atunci când se deschide un nou contingent tarifar, Comisia nu alocă cantități în cadrul acestui contingent tarifar înainte de a 11-a zi lucrătoare de la data publicării actului Uniunii prin care se deschide contingentul tarifar respectiv.

Articolul 52

Anularea cererilor și returnarea cantităților alocate neutilizate din cadrul contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Autoritățile vamale returnează de îndată în sistemul electronic menționat la articolul 54 din prezentul regulament orice cantitate care a fost alocată în mod eronat. Totuși, obligația de returnare nu se aplică în cazul în care o alocare eronată reprezentând o datorie vamală mai mică de 10 EUR se descoperă după prima lună de la încheierea perioadei de valabilitate a contingentului tarifar respectiv.

(2)   În cazul în care autoritățile vamale invalidează o declarație vamală pentru mărfuri care fac obiectul unei cereri pentru a beneficia de un contingent tarifar înainte de a fi alocat Comisia cantitatea solicitată, autoritățile vamale anulează întreaga cerere pentru a beneficia de contingentul tarifar.

În cazul în care Comisia a alocat deja cantitatea solicitată pe baza unei declarații vamale invalidate, autoritatea vamală returnează imediat cantitatea atribuită în sistemul electronic menționat la articolul 54 din prezentul regulament.

Articolul 53

Starea critică a contingentelor tarifare

[Articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   În scopul articolului 153 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, un contingent tarifar este considerat critic atunci când s-a utilizat 90 % din volumul total al contingentului tarifar respectiv.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), un contingent tarifar este considerat critic de la data deschiderii sale, în oricare din următoarele cazuri:

(a)

contingentul tarifar este deschis pentru o perioadă de mai puțin de trei luni;

(b)

în cursul celor doi ani precedenți nu s-au deschis contingente tarifare referitoare la aceleași produse, cu aceeași origine și având o durată echivalentă cu a contingentului tarifar respectiv („contingente tarifare echivalente”);

(c)

un contingent tarifar echivalent deschis în cursul celor doi ani precedenți a fost epuizat cel târziu în ultima zi din a treia lună de durată stabilită a contingentului sau a avut un volum inițial mai mare decât contingentul tarifar respectiv.

(3)   Un contingent tarifar al cărui singur scop este aplicarea fie a unei măsuri de salvgardare, fie a unei măsuri care rezultă din suspendarea concesiilor astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 654/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (12) este considerat critic atunci când s-a utilizat 90 % din volumul total, indiferent dacă au fost sau nu deschise contingente tarifare echivalente în cursul celor doi ani precedenți.

Articolul 54

Sistemul electronic pentru gestionarea contingentelor tarifare

[Articolul 16 alineatul (1) și articolul 56 alineatul (4) din cod]

(1)   Pentru gestionarea contingentelor tarifare, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru:

(a)

schimburile de informații între autoritățile vamale și Comisie cu privire la cererile pentru a beneficia de contingente tarifare, returnările în cadrul contingentelor tarifare și statutul contingentelor tarifare și pentru stocarea informațiilor respective;

(b)

gestionarea de către Comisie a cererilor pentru a beneficia de contingente tarifare și a returnărilor în cadrul contingentelor tarifare;

(c)

schimburile de informații între autoritățile vamale și Comisie cu privire la alocarea cantităților în cadrul contingentelor tarifare și stocarea informațiilor respective;

(d)

înregistrarea oricărui eveniment sau act ulterior care ar putea afecta tragerile inițiale sau returnările în cadrul contingentelor tarifare ori alocarea lor.

(2)   Comisia pune la dispoziție informațiile referitoare la rezultatele alocărilor prin sistemul respectiv.

Secțiunea 2

Supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri

Articolul 55

Normele generale privind supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri

[Articolul 56 alineatul (5) din cod]

(1)   În cazul în care Comisia stabilește o cerință conform căreia anumite mărfuri fac obiectul supravegherii la punerea în liberă circulație sau la export, aceasta transmite în timp util autorităților vamale codurile NC ale mărfurilor respective și datele necesare în scopul supravegherii, înainte ca cerința de supraveghere să devină aplicabilă.

Lista datelor care pot fi solicitate de Comisie în scopul supravegherii este stabilită în anexa 21-01.

(2)   În cazul în care mărfurile au fost supuse supravegherii la punerea în liberă circulație sau la export, autoritățile vamale furnizează Comisiei date privind declarațiile vamale pentru procedura relevantă cel puțin o dată pe săptămână.

În cazul în care mărfurilor li se acordă liberul de vamă în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din cod, autoritățile vamale furnizează Comisiei datele fără întârziere.

(3)   Comisia divulgă datele prevăzute la alineatul (1), care au fost furnizate de autoritățile vamale, numai în formă agregată și numai utilizatorilor autorizați în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) din prezentul regulament.

(4)   În cazul în care mărfurile sunt plasate sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate, astfel cum se menționează la articolul 166 din cod, sau prin înscrierea în evidențele declarantului, astfel cum se menționează la articolul 182 din cod, iar datele solicitate de Comisie nu erau disponibile în momentul în care mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din cod, autoritățile vamale furnizează Comisiei informațiile respective fără întârziere după primirea declarației suplimentare depuse în conformitate cu articolul 167 din cod.

(5)   În cazul în care se acordă o derogare de la obligația de a depune o declarație suplimentară în conformitate cu articolul 167 alineatul (3) din cod sau în cazul în care declarația suplimentară este depusă sau pusă la dispoziție în conformitate cu articolul 225 din prezentul regulament, titularul autorizației trimite autorităților vamale cel puțin o dată pe lună datele solicitate de Comisie sau autoritățile vamale colectează aceste date din sistemul declarantului.

Autoritățile vamale introduc fără întârziere datele respective în sistemul electronic menționat la articolul 56 din prezentul regulament.

(6)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data introducerii primei etape a actualizării sistemului menționat la alineatul (1) din articolul 56 și a sistemelor naționale referitoare la import și export menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, lista datelor care pot fi solicitate de Comisie în scopul supravegherii este prevăzută în anexa 21-02.

Articolul 56

Sistemul electronic pentru supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri

[Articolul 16 alineatul (1) și articolul 56 alineatul (5) din cod]

(1)   Pentru supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru transmiterea și stocarea informațiilor următoare:

(a)

datele de supraveghere privind punerea în liberă circulație sau exportul de mărfuri;

(b)

informații care pot actualiza datele de supraveghere introduse și stocate în sistemul electronic privind punerea în liberă circulație sau exportul de mărfuri.

(2)   Comisia poate să autorizeze accesul utilizatorilor la sistemul electronic menționat la alineatul (1) pe baza cererilor statelor membre.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data introducerii primei etape a actualizării sistemului menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, pentru transmiterea și stocarea datelor menționate la literele (a) și (b) de la alineatul respectiv se utilizează sistemul Supraveghere 2 al Comisiei.

CAPITOLUL 2

Originea mărfurilor

Secțiunea 1

Dovada de origine nepreferențială

Articolul 57

Certificatul de origine pentru produsele care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferențiale

[Articolul 61 alineatele (1) și (2) din cod]

(1)   Un certificat de origine referitor la produse care își au originea în țări terțe pentru care se instituie regimuri speciale de import nepreferențiale, dacă regimurile respective se referă la prezentul articol, se eliberează utilizându-se formularul care figurează în anexa 22-14 în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite în anexa respectivă.

(2)   Certificatele de origine se eliberează de către autoritățile competente ale țării terțe în care își au originea produsele cărora li se aplică regimuri speciale de import nepreferențiale sau de către o agenție fiabilă, autorizată în mod corespunzător de autoritățile competente respective în acest scop (autorități emitente), cu condiția ca originea produselor să fi fost determinată în conformitate cu articolul 60 din cod.

Autoritățile emitente păstrează o copie a fiecărui certificat de origine eliberat.

(3)   Certificatele de origine se eliberează înainte ca produsele la care se referă acestea să fie declarate pentru export în țara terță de origine.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), certificatele de origine pot fi eliberate în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, în cazul în care nu au fost eliberate la data exportului ca urmare a unei erori, a unei omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe speciale.

Autoritățile emitente nu pot elibera retroactiv certificatul de origine prevăzut la alineatul (1) decât după ce se asigură că datele de identificare din cererea exportatorului corespund cu cele din dosarul de export corespunzător.

Articolul 58

Furnizarea de informații privind cooperarea administrativă referitoare la regimurile speciale de import nepreferențiale

(Articolul 61 din cod)

(1)   Atunci când regimurile speciale de import nepreferențiale pentru anumite produse prevăd folosirea certificatului de origine menționat la articolul 57 din prezentul regulament, aplicarea regimurilor respective este condiționată de instituirea unei proceduri de cooperare administrativă, fără a aduce atingere unei eventuale derogări prevăzute în regimurile în cauză.

În scopul instituirii procedurii de cooperare administrativă sus-menționate, țările terțe vizate transmit Comisiei:

(a)

denumirile și adresele autorităților emitente, precum și specimenele de ștampile utilizate de autoritățile respective;

(b)

denumirile și adresele autorităților guvernamentale cărora trebuie să li se trimită cererile de verificare ulterioară a certificatelor de origine prevăzute la articolul 59 din prezentul regulament.

Comisia transmite informațiile de mai sus autorităților competente ale statelor membre.

(2)   În cazul în care o țară terță nu transmite Comisiei informațiile specificate la alineatul (1), autoritățile competente din Uniune refuză utilizarea regimului special de import nepreferențial.

Articolul 59

Verificarea ulterioară a certificatelor de origine pentru produsele care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferențiale

(Articolul 61 din cod)

(1)   Verificarea certificatelor de origine menționate la articolul 57 din prezentul regulament se efectuează în conformitate cu prezentul articol după acceptarea declarației vamale (verificare ulterioară).

(2)   Atunci când autoritățile vamale au îndoieli întemeiate în ceea ce privește autenticitatea unui certificat de origine sau exactitatea informațiilor pe care le conține acesta și atunci când efectuează verificări ulterioare prin sondaj, autoritățile vamale solicită autorității menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament să verifice dacă respectivul certificat de origine este autentic sau dacă originea declarată a fost determinată în mod corect și în conformitate cu articolul 60 din cod sau ambele.

În aceste scopuri, autoritățile vamale restituie certificatul de origine sau o copie a acestuia autorității menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament. În cazul în care o factură a însoțit declarația, factura originală sau o copie a acesteia se anexează la certificatul de origine restituit.

Autoritățile vamale specifică, dacă este cazul, motivele verificării ulterioare și furnizează orice informații aflate în posesia lor care sugerează că informațiile înscrise pe certificatul de origine sunt incorecte sau că certificatul de origine nu este autentic.

(3)   Autoritatea menționată la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament comunică autorităților vamale rezultatele verificărilor în cel mai scurt timp posibil.

În cazul în care nu se primește niciun răspuns în termen de șase luni de la trimiterea unei solicitări în conformitate cu alineatul (2), autoritățile vamale refuză utilizarea regimului special de import nepreferențial pentru produsele în cauză.

Secțiunea 2

Originea preferențială

Articolul 60

În scopul prezentei secțiuni, se aplică definițiile stabilite la articolul 37 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Subsecțiunea 1

Proceduri pentru facilitarea eliberării sau întocmirii dovezilor de origine

Articolul 61

Declarațiile furnizorului și utilizările acestora

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care un furnizor oferă exportatorului sau comerciantului informațiile necesare pentru a determina caracterul originar al mărfurilor în scopul dispozițiilor care reglementează schimburile comerciale preferențiale între Uniune și anumite țări sau teritorii (caracterul originar preferențial), furnizorul face acest lucru prin intermediul unei declarații a furnizorului.

Pentru fiecare trimitere de mărfuri se întocmește separat câte o declarație a furnizorului, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 62 din prezentul regulament.

(2)   Furnizorul atașează declarația la factura comercială privind trimiterea respectivă, la un aviz de expediție sau la orice alt document comercial în care descrierea mărfurilor este suficient de detaliată pentru a permite identificarea lor.

(3)   Furnizorul poate întocmi declarația în orice moment, chiar și după livrarea mărfurilor.

Articolul 62

Declarația pe termen lung a furnizorului

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care un furnizor aprovizionează regulat un exportator sau un comerciant cu trimiteri de mărfuri, iar caracterul originar al mărfurilor din toate trimiterile respective ar trebui să fie aceleași, furnizorul poate întocmi o singură declarație care acoperă trimiterile ulterioare de mărfuri de același tip (declarație pe termen lung a furnizorului). O declarație pe termen lung a furnizorului poate fi întocmită pentru o perioadă de valabilitate de până la doi ani de la data eliberării.

(2)   O declarație pe termen lung a furnizorului poate fi întocmită cu efect retroactiv pentru mărfurile livrate înainte de întocmirea declarației. O astfel de declarație pe termen lung a furnizorului poate fi întocmită pentru o perioadă de valabilitate de până la un an înainte de data eliberării. Perioada de valabilitate se încheie la data la care a fost întocmită declarația pe termen lung a furnizorului.

(3)   Furnizorul informează imediat exportatorul sau comerciantul vizat în cazul în care declarația pe termen lung a furnizorului nu este valabilă pentru unele sau pentru toate trimiterile de mărfuri livrate și care urmează a fi livrate.

Articolul 63

Întocmirea declarațiilor furnizorului

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru produsele care au obținut caracterul originar preferențial, declarațiile furnizorului se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-15. Cu toate acestea, declarațiile pe termen lung ale furnizorului pentru produsele respective se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-16.

(2)   Pentru produsele care au fost supuse prelucrării sau transformării în Uniune fără să fi obținut caracterul originar preferențial, declarațiile furnizorului se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-17. Cu toate acestea, pentru declarațiile pe termen lung ale furnizorului, declarațiile furnizorului se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-18.

(3)   Declarația furnizorului poartă o semnătură olografă a furnizorului. Totuși, în cazul în care atât declarația furnizorului, cât și factura se întocmesc prin mijloace electronice, acestea pot fi autentificate electronic sau furnizorul poate să furnizeze exportatorului sau comerciantului o declarație scrisă prin care își asumă integral răspunderea pentru orice declarație eliberată de furnizor care îl identifică, ca și cum ar purta semnătura sa olografă.

Articolul 64

Eliberarea certificatelor de informații INF 4

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Autoritățile vamale pot solicita exportatorului sau comerciantului să obțină de la furnizor un certificat de informații INF 4 care atestă exactitatea și autenticitatea declarației furnizorului.

(2)   La cererea furnizorului, certificatul de informații INF 4 este eliberat de autoritățile vamale ale statului membru în care a fost întocmită declarația furnizorului, utilizând formularul prevăzut în anexa 22-02 în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite în anexa respectivă. Autoritățile pot solicita orice dovadă și pot efectua verificări ale evidențelor contabile ale furnizorului sau alte controale pe care le consideră adecvate.

(3)   Autoritățile vamale îi eliberează furnizorului certificatul de informații INF 4 în termen de 90 de zile de la primirea cererii acestuia, precizând dacă declarația furnizorului este exactă și autentică.

(4)   Autoritatea vamală căreia i se solicită eliberarea unui certificat de informații INF 4 păstrează formularul de cerere timp de cel puțin trei ani sau pentru o perioadă mai lungă dacă acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea dispozițiilor care reglementează schimburile comerciale preferențiale între Uniune și anumite țări sau teritorii.

Articolul 65

Cooperarea administrativă dintre statele membre

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Autoritățile vamale își oferă reciproc asistență pentru a verifica exactitatea informațiilor furnizate în declarațiile furnizorilor.

Articolul 66

Controlul declarațiilor furnizorilor

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care un exportator nu poate să prezinte un certificat de informații INF 4 în termen de 120 de zile de la data solicitării autorităților vamale, autoritățile vamale ale statului membru de export pot solicita autorităților vamale ale statului membru în care a fost întocmită declarația furnizorului să confirme originea produselor vizate în scopul aplicării dispozițiilor care reglementează schimburile comerciale preferențiale între Uniune și anumite țări.

(2)   În scopul alineatului (1), autoritățile vamale ale statului membru de export trimit autorităților vamale ale statului membru în care a fost întocmită declarația furnizorului toate informațiile și documentele de care dispun, specificând motivele care justifică solicitarea.

(3)   În scopul alineatului (1), autoritățile vamale ale statului membru în care a fost întocmită declarația furnizorului pot să solicite furnizorului dovezi sau pot efectua verificările corespunzătoare pentru declarația respectivă.

(4)   Autoritățile vamale care au solicitat verificarea sunt informate în cel mai scurt timp cu privire la rezultate prin intermediul unui certificat de informații INF 4.

(5)   În cazul în care nu se primește niciun răspuns în termen de 150 de zile de la data cererii de verificare sau în cazul în care răspunsul nu conține suficiente informații pentru a determina originea produselor vizate, autoritățile vamale ale țării de export declară nulă dovada de origine stabilită pe baza declarației furnizorului.

Articolul 67

Autorizația de „exportator autorizat”

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care Uniunea dispune de un regim preferențial cu o țară terță care prevede că o dovadă de origine trebuie să ia forma unei declarații pe factură sau a unei declarații de origine întocmite de un exportator autorizat, exportatorii stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii pot să solicite o autorizație de „exportator autorizat” în scopul întocmirii și al înlocuirii declarațiilor respective.

(2)   Articolul 11 alineatul (1) litera (d) și articolele 16, 17 și 18 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 privind condițiile de admisibilitate a cererilor și suspendarea deciziilor și articolele 10 și 15 din prezentul regulament referitoare la utilizarea mijloacelor electronice pentru schimbul și stocarea de informații și la revocarea deciziilor favorabile aplicabile cererilor și deciziilor nu se aplică deciziilor referitoare la autorizațiile de „exportator autorizat”.

(3)   Autorizațiile de „exportator autorizat” se acordă numai persoanelor care îndeplinesc condițiile stabilite în dispozițiile referitoare la originea mărfurilor din cadrul acordurilor încheiate de Uniune cu anumite țări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii sau din cadrul măsurilor adoptate în mod unilateral de Uniune în ceea ce privește respectivele țări sau teritorii.

(4)   Autoritățile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care apare pe dovezile de origine preferențială. Numărul de autorizație vamală este precedat de codul de țară ISO 3166-1-alpha-2 al statului membru care eliberează autorizația.

(5)   Comisia pune la dispoziția țărilor terțe în cauză adresele autorităților vamale responsabile cu controlul dovezilor de origine preferențială întocmite de exportatori autorizați.

(6)   Dacă în regimul preferențial aplicabil nu se precizează formatul în care trebuie prezentate declarațiile pe factură sau declarațiile de origine, aceste declarații se întocmesc în conformitate cu formularul care figurează în anexa 22-09.

(7)   Dacă în regimul preferențial aplicabil nu se precizează valoarea limită până la care un exportator care nu este exportator autorizat poate întocmi o declarație pe factură sau o declarație de origine, atunci valoarea limită este de 6 000 EUR pentru fiecare trimitere.

Articolul 68

Înregistrarea exportatorilor în afara cadrului SGP al Uniunii

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care Uniunea dispune de un regim preferențial cu o țară terță care prevede că un document de origine poate fi întocmit de un exportator în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, un exportator stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii poate solicita să fie înregistrat în acest scop. Subsecțiunile 2-9 din prezenta secțiune se aplică mutatis mutandis.

(2)   În scopul prezentului articol, articolul 11 alineatul (1) litera (d), articolele 16, 17 și 18 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 privind condițiile pentru acceptarea cererilor și suspendarea deciziilor, precum și articolele 10 și 15 din prezentul regulament nu se aplică. Cererile și deciziile referitoare la prezentul articol nu se transmit printr-un sistem electronic de comunicații și informații și nici nu se stochează într-un astfel de sistem, astfel cum se prevede la articolul 10 din prezentul regulament.

(3)   Comisia pune la dispoziția țării terțe cu care Uniunea aplică un regim preferențial adresele autorităților vamale responsabile cu verificarea unui document de origine întocmit de un exportator înregistrat în Uniune în conformitate cu prezentul articol.

(4)   Dacă în regimul preferențial aplicabil nu se precizează valoarea limită până la care un exportator care nu este exportator înregistrat poate întocmi un document de origine, atunci valoarea limită este de 6 000 EUR pentru fiecare trimitere.

(5)   Până la datele introducerii sistemului exportatorilor înregistrați (REX) menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

un exportator stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii poate solicita să fie autorizat în conformitate cu articolul 67 din prezentul regulament în scopul de a acționa ca exportator înregistrat în conformitate cu alineatul (1);

(b)

un exportator care este deja titular al unei autorizații de „exportator autorizat” în Uniune poate solicita ca aceasta să fie extinsă pentru a acționa ca exportator înregistrat în conformitate cu alineatul (1);

numărul autorizației de „exportator autorizat” pe care o deține se utilizează ca număr de exportator înregistrat.

După datele introducerii sistemului exportatorilor înregistrați (REX), un exportator menționat la litera (a) sau la litera (b) de la primul paragraf, care dorește să continue să acționeze ca exportator înregistrat în conformitate cu alineatul (1), se înregistrează în sistemul respectiv.

Articolul 69

Înlocuirea dovezilor de origine preferențială eliberate sau întocmite în afara cadrului SGP al Uniunii

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care produsele originare care fac obiectul unei dovezi de origine preferențială eliberate sau întocmite anterior în scopul unei măsuri tarifare preferențiale astfel cum se menționează la articolul 56 alineatul (2) litera (d) sau litera (e) din cod, alta decât SGP al Uniunii, nu au fost încă puse în liberă circulație și sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Uniune, dovada de origine inițială poate fi înlocuită cu una sau mai multe dovezi înlocuitoare în scopul trimiterii tuturor produselor sau a unora dintre aceste produse în altă parte în cadrul Uniunii.

(2)   În cazul în care dovada de origine necesară pentru scopurile măsurii tarifare preferențiale menționate la alineatul (1) este un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, un alt certificat guvernamental de origine, o declarație de origine sau o declarație pe factură, dovada de origine înlocuitoare se eliberează sau se întocmește sub forma unuia dintre următoarele documente:

(a)

o declarație de origine înlocuitoare sau o declarație pe factură înlocuitoare întocmită de un exportator autorizat care reexpediază mărfurile;

(b)

o declarație de origine înlocuitoare sau o declarație pe factură înlocuitoare întocmită de orice reexpeditor al mărfurilor atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată nu depășește valoarea limită aplicabilă;

(c)

o declarație de origine înlocuitoare sau o declarație pe factură întocmită de orice reexpeditor al mărfurilor atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată depășește valoarea limită aplicabilă, iar reexpeditorul atașează o copie a dovezii de origine inițiale la declarația de origine înlocuitoare sau la declarația pe factură;

(d)

un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberat de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate mărfurile, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(i)

reexpeditorul nu este un exportator autorizat și nu este de acord să se atașeze o copie a dovezii de origine inițiale la dovada înlocuitoare;

(ii)

valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială depășește valoarea limită aplicabilă dincolo de care exportatorul trebuie să fie exportator autorizat pentru a putea întocmi o dovadă înlocuitoare.

(3)   În cazul în care dovada de origine înlocuitoare este eliberată în conformitate cu alineatul (2) litera (d), viza biroului vamal emitent al certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 înlocuitor se aplică în caseta 11 a certificatului. Datele din caseta 4 a certificatului privind țara de origine trebuie să fie identice cu datele respective din dovada de origine inițială. Caseta 12 este semnată de reexpeditor. Un reexpeditor care semnează cu bună-credință caseta 12 nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise pe dovada de origine inițială.

Biroul vamal căruia i se cere să elibereze certificatul înlocuitor notează pe dovada de origine inițială sau pe un document atașat acesteia greutatea, numărul și natura produselor reexpediate și țara de destinație a acestora și indică numărul de serie al certificatului înlocuitor corespunzător sau numerele de serie ale certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează dovada de origine inițială timp de cel puțin trei ani.

(4)   Dacă dovada de origine necesară pentru scopurile măsurii tarifare preferențiale astfel cum se menționează la alineatul (1) este un atestat de origine, dovada de origine înlocuitoare este întocmită de reexpeditor sub forma unui atestat înlocuitor.

Dacă valoarea totală a produselor din trimiterea pentru care s-a întocmit dovada de origine nu depășește valoarea limită aplicabilă, reexpeditorul unor părți din trimiterea respectivă nu trebuie să fie un exportator înregistrat pentru a întocmi atestate de origine înlocuitoare.

Dacă valoarea totală a produselor din trimiterea pentru care s-a întocmit dovada de origine depășește valoarea limită aplicabilă, pentru a întocmi atestate de origine înlocuitoare, reexpeditorul trebuie să îndeplinească una din următoarele condiții:

(a)

să fie un exportator înregistrat în Uniune;

(b)

să atașeze o copie a atestatului de origine inițial la atestatul de origine înlocuitor.

Subsecțiunea 2

Obligațiile țărilor beneficiare în cadrul SGP al Uniunii

Articolul 70

Obligația de a asigura cooperarea administrativă în cadrul sistemului REX

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru a asigura aplicarea adecvată a SGP, țările beneficiare se angajează:

(a)

să creeze și să mențină structurile și sistemele administrative necesare pentru aplicarea și gestionarea, pe teritoriile lor, a normelor și a procedurilor prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 inclusiv, acolo unde este cazul, dispozițiile necesare pentru aplicarea cumulului;

(b)

să asigure cooperarea autorităților lor competente cu Comisia și cu autoritățile vamale ale statelor membre.

(2)   Cooperarea menționată la alineatul (1) litera (b) constă în:

(c)

furnizarea, la cererea Comisiei, a întregului sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a SGP în țara respectivă, inclusiv vizite de control la fața locului efectuate de Comisie sau de autoritățile vamale ale statelor membre;

(d)

fără a aduce atingere articolelor 108 și 109 din prezentul regulament, verificarea caracterului originar al produselor, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, inclusiv vizite la fața locului, la cererea Comisiei sau a autorităților vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.

(3)   Pentru a avea dreptul să aplice sistemul exportatorilor înregistrați, țările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul menționat la alineatul (1) cu cel puțin trei luni înainte de data la care intenționează să înceapă înregistrarea exportatorilor.

(4)   În cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (13), obligația de a asigura cooperarea administrativă prevăzută la articolul 55 alineatul (8) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și la articolele 72, 80 și 108 din prezentul regulament se aplică în continuare pentru acea țară sau acel teritoriu pe o perioadă de trei ani de la data eliminării din anexa respectivă.

Articolul 71

Proceduri și metode de cooperare administrativă aplicabile cu privire la exporturile care utilizează certificate de origine tip A și declarații pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Fiecare țară beneficiară aplică sau se asigură că sunt aplicate:

(a)

regulile de origine pentru produsele exportate, prevăzute în subsecțiunea 2 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;

(b)

normele privind completarea și eliberarea certificatelor de origine tip A;

(c)

dispozițiile cu privire la utilizarea declarațiilor pe factură, care urmează să fie elaborate în conformitate cu cerințele stabilite în anexa 22-09;

(d)

dispozițiile cu privire la obligațiile de notificare menționate la articolul 73 din prezentul regulament;

(e)

dispozițiile cu privire la acordarea derogărilor menționate la articolul 64 alineatul (6) din cod.

(2)   Autoritățile competente ale țărilor beneficiare cooperează cu Comisia sau cu statele membre, în special prin:

(a)

furnizarea, la cererea Comisiei, a întregului sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a SGP în țara respectivă, inclusiv vizite de control la fața locului efectuate de Comisie sau de autoritățile vamale ale statelor membre;

(b)

fără a aduce atingere articolelor 73 și 110 din prezentul regulament, verificarea caracterului originar al produselor, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, inclusiv vizite la fața locului, la cererea Comisiei sau a autorităților vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.

(3)   În cazul în care, într-o țară beneficiară, se desemnează o autoritate competentă care să elibereze certificate de origine tip A, se verifică documente care constituie dovezi de origine și se eliberează certificate de origine tip A în vederea exporturilor către Uniune, se consideră că respectiva țară beneficiară a acceptat condițiile prevăzute la alineatul (1).

(4)   În cazul în care o țară este admisă sau readmisă ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea țară beneficiază de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția să fi fost exportate din țara beneficiară la data menționată la articolul 73 alineatul (2) din prezentul regulament sau după această dată.

(5)   În cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, obligația de a asigura cooperarea administrativă prevăzută la articolul 55 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și la articolele 110 și 111 din prezentul regulament se aplică în continuare pentru acea țară sau acel teritoriu pe o perioadă de trei ani de la data eliminării din anexa respectivă.

(6)   Obligațiile menționate la alineatul (5) se aplică Republicii Singapore timp de trei ani începând de la 1 ianuarie 2014.

Articolul 72

Obligațiile de notificare aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați (REX)

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Țările beneficiare notifică Comisiei denumirile, adresele și datele de contact ale autorităților situate pe teritoriul lor care:

(a)

fac parte din autoritățile guvernamentale ale țării în cauză sau acționează sub autoritatea guvernului și dețin competența de a înregistra exportatorii în sistemul REX, de a modifica și de a actualiza datele privind înregistrarea, precum și de a revoca înregistrările;

(b)

fac parte din autoritățile guvernamentale ale țării în cauză și sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu Comisia și cu autoritățile vamale ale statelor membre, astfel cum se prevede în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   Notificarea se transmite Comisiei cu cel puțin trei luni înainte de data la care țările beneficiare intenționează să înceapă înregistrarea exportatorilor.

(3)   Țările beneficiare informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor notificate în temeiul alineatului (1).

Articolul 73

Obligațiile de notificare aplicabile până la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați (REX)

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Țările beneficiare comunică Comisiei denumirile și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt abilitate să elibereze certificate de origine tip A, specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, precum și denumirile și adresele autorităților guvernamentale responsabile cu controlul certificatelor de origine tip A și al declarațiilor pe factură.

Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre. Atunci când informațiile sunt comunicate în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia va indica data intrării în vigoare a noilor ștampile conform instrucțiunilor date de autoritățile guvernamentale competente ale țărilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; totuși, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale în cauză pot permite importatorului să consulte specimenele ștampilelor.

Țările beneficiare care au furnizat deja informațiile prevăzute la primul paragraf nu au obligația de a le furniza din nou decât dacă între timp au intervenit schimbări.

(2)   În scopul aplicării articolului 71 alineatul (4) din prezentul regulament, Comisia va publica pe site-ul său web data la care o țară admisă sau readmisă ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012 și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la prezentul articol, alineatul (1).

Subsecțiunea 3

Proceduri la export în țările beneficiare și în Uniune aplicabile în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați

Articolul 74

Procedura de eliberare a unui certificat de origine tip A

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Certificatele de origine tip A se eliberează pe baza unei cereri scrise prezentate de exportator sau de reprezentantul acestuia, însoțită de orice alte documente justificative care dovedesc că produsele destinate exportului îndeplinesc condițiile necesare în vederea eliberării unui certificat de origine tip A. Certificatele de origine tip A se eliberează utilizând formularul prevăzut în anexa 22-08.

(2)   Autoritățile competente din țările beneficiare pun certificatul de origine tip A la dispoziția exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului. Cu toate acestea, autoritățile competente din țările beneficiare pot, de asemenea, să elibereze un certificat de origine tip A după exportul produselor care fac obiectul acestuia, dacă:

(a)

certificatul nu a fost eliberat la momentul exportului din cauza unor erori sau omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe speciale; sau

(b)

s-a dovedit autorităților competente că certificatul de origine tip A a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice; sau

(c)

destinația finală a produselor vizate a fost stabilită în timpul transportului sau al depozitării și după o eventuală divizare a trimiterii, în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Autoritățile competente din țările beneficiare pot elibera retroactiv un certificat numai după ce verifică dacă informațiile furnizate în cererea exportatorului pentru un certificat de origine tip A eliberat retroactiv coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare și dacă nu a fost eliberat un certificat de origine tip A în momentul exportului produselor respective, cu excepția situației în care certificatul de origine tip A nu a fost acceptat din motive tehnice. Mențiunea „Issued retrospectively”, „Délivré à posteriori” sau „emitido a posteriori” trebuie să figureze în caseta 4 a certificatului de origine tip A eliberat retroactiv.

(4)   În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorităților competente emitente eliberarea unui duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora. Cuvintele „Duplicate”, „Duplicata” sau „Duplicado”, data eliberării și numărul de serie al certificatului original sunt indicate în caseta 4 a duplicatului certificatului de origine tip A. Duplicatul este valabil de la aceeași dată ca și originalul.

(5)   Pentru a verifica dacă produsul pentru care se solicită un certificat de origine tip A respectă regulile de origine aplicabile, autoritățile guvernamentale competente au dreptul să solicite prezentarea oricăror documente justificative sau să efectueze orice verificări pe care le consideră adecvate.

(6)   Completarea casetelor 2 și 10 din certificatul de origine tip A este opțională. Caseta 12 poartă mențiunea „Uniunea Europeană” sau numele unuia dintre statele membre. Data eliberării certificatului de origine tip A se înscrie în caseta 11. Semnătura înscrisă în caseta respectivă rezervată autorităților guvernamentale competente care eliberează certificatul, precum și semnătura semnatarului autorizat al exportatorului înscrisă în caseta 12 trebuie să fie olografe.

Articolul 75

Condiții pentru întocmirea unei declarații pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Declarația pe factură poate fi întocmită de orice exportator care își desfășoară activitatea într-o țară beneficiară pentru orice trimitere formată din unul sau mai multe colete conținând produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR, cu condiția ca pentru această procedură să se aplice cooperarea administrativă menționată la articolul 67 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2)   Exportatorul care întocmește o declarație pe factură trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale sau a altor autorități guvernamentale competente din țara exportatoare, toate documentele corespunzătoare care fac dovada caracterului originar al produselor vizate.

(3)   O declarație pe factură se întocmește de către exportator în limba franceză, în limba engleză sau în limba spaniolă, prin dactilografierea, ștampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediție sau pe orice alt document comercial, a declarației al cărei text este prezentat în anexa 22-09. Dacă declarația este scrisă de mână, se utilizează cerneală și se scrie cu litere de tipar. Declarațiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului.

(4)   Utilizarea unei declarații pe factură presupune îndeplinirea următoarelor condiții:

(a)

se întocmește o declarație pe factură pentru fiecare trimitere;

(b)

dacă mărfurile din trimitere au fost deja supuse, în țara exportatoare, unei verificări prin raportare la definiția noțiunii de „produse originare”, exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură.

Articolul 76

Condițiile pentru eliberarea unui certificat de origine tip A în caz de cumul

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 53, 54, 55 sau 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară cărora li s-a solicitat eliberarea unui certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora s-au utilizat materiale originare dintr-o parte cu care este permis cumulul se bazează pe următoarele elemente:

(a)

în cazul cumulului bilateral, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și eliberată în conformitate cu dispozițiile de la articolul 77 din prezentul regulament;

(b)

în cazul cumulului cu Norvegia, Elveția sau Turcia, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și eliberată în conformitate cu regulile de origine relevante ale Norvegiei, Elveției sau Turciei, după caz;

(c)

în cazul cumulului regional, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului, și anume un certificat de origine tip A, eliberat pe baza formularului prevăzut în anexa 22-08, sau, după caz, o declarație pe factură, al cărei text este prezentat în anexa 22-09;

(d)

în cazul cumulului extins, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și eliberată în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant dintre Uniune și țara vizată.

În cazurile menționate la literele (a), (b), (c) și (d) de la primul paragraf, caseta 4 din certificatul de origine tip A conține, după caz, indicația:

„EU cumulation”, „Norway cumulation”, „Switzerland cumulation”, „Turkey cumulation”, „Regional cumulation”, „Extended cumulation with country x”; sau

„Cumul UE”, „Cumul Norvège”, „Cumul Suisse”, „Cumul Turquie”, „Cumul régional”, „Cumul étendu avec le pays x”; sau

„Acumulación UE”, „Acumulación Noruega”, „Acumulación Suiza”, „Acumulación Turquía”, „Acumulación regional”, „Acumulación ampliada con el país x”.

Articolul 77

Dovada caracterului originar din Uniune în scopul cumulului bilateral și exportatorul autorizat

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Dovada caracterului originar al produselor unionale se face:

(a)

fie prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat conform formularului prevăzut în anexa 22-10; fie

(b)

prin prezentarea unei declarații pe factură, al cărei text este prevăzut în anexa 22-09 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446. O declarație pe factură poate fi întocmită de orice exportator pentru trimiterile care conțin produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR sau de un exportator autorizat din Uniune.

(2)   Exportatorul sau reprezentantul său introduce în caseta 2 a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 mențiunile „GSP beneficiary countries” și „EU” sau „Pays bénéficiaires du SPG” și „UE”.

(3)   Dispozițiile din prezenta subsecțiune, din subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și din subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 cu privire la eliberarea, utilizarea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică mutatis mutandis certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și, cu excepția dispozițiilor privind eliberarea lor, declarațiilor pe factură.

(4)   Autoritățile vamale ale statelor membre pot autoriza orice exportator stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii, denumit în continuare „exportator autorizat”, care expediază frecvent produse originare din Uniune în cadrul cumulului bilateral, să întocmească declarații pe factură, indiferent de valoarea produselor vizate, dacă respectivul exportator oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare verificării următoarelor aspecte:

(a)

caracterul originar al produselor;

(b)

respectarea celorlalte cerințe aplicabile în statul membru respectiv.

(5)   Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate. Autoritățile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care apare pe declarația pe factură.

(6)   Autoritățile vamale monitorizează utilizarea autorizației de către exportatorul autorizat. Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment.

Autoritățile vamale retrag autorizația în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)

exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (4);

(b)

exportatorul autorizat nu mai îndeplinește condițiile menționate la alineatul (5);

(c)

exportatorul autorizat se folosește în mod abuziv de autorizație.

(7)   Un exportator autorizat nu are obligația să semneze declarațiile pe factură dacă furnizează autorităților vamale o declarație scrisă prin care își asumă integral răspunderea pentru orice declarație pe factură care îl identifică, ca și cum ar purta semnătura sa olografă.

Subsecțiunea 4

Proceduri la export în țările beneficiare și în Uniune aplicabile în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați

Articolul 78

Obligația ca exportatorii să fie înregistrați și derogarea de la această obligație

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   SGP se aplică în următoarele cazuri:

(a)

în cazul mărfurilor care îndeplinesc cerințele din prezenta subsecțiune, din subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și din subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 exportate de un exportator înregistrat;

(b)

în cazul oricărei trimiteri formate din unul sau mai multe colete care conține produse originare exportate de orice exportator, dacă valoarea totală a produselor originare expediate nu depășește 6 000 EUR.

(2)   Valoarea produselor originare dintr-o trimitere este valoarea tuturor produselor originare dintr-o trimitere acoperite de un atestat de origine întocmit în țara de export.

Articolul 79

Procedura de înregistrare în țările beneficiare și procedurile la export aplicabile în perioada de tranziție până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Țările beneficiare încep înregistrarea exportatorilor la 1 ianuarie 2017.

Cu toate acestea, în cazul în care țara beneficiară nu este în măsură să înceapă înregistrarea la acea dată, aceasta notifică Comisiei în scris până la 1 iulie 2016 faptul că înregistrarea exportatorilor este amânată până la 1 ianuarie 2018 sau 1 ianuarie 2019.

(2)   Pentru o perioadă de 12 luni de la data la care țara beneficiară începe înregistrarea exportatorilor, autoritățile competente din țara beneficiară respectivă continuă să elibereze certificate de origine tip A la cererea exportatorilor care nu sunt încă înregistrați la momentul depunerii cererii de eliberare a certificatului.

Fără a aduce atingere articolului 94 alineatul (2) din prezentul regulament, certificatele de origine tip A eliberate în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat pot fi admise în Uniune ca dovadă de origine, dacă sunt eliberate înainte de data înregistrării exportatorului în cauză.

Autoritățile competente ale unei țări beneficiare care întâmpină dificultăți în ceea ce privește încheierea procesului de înregistrare în termenul de 12 luni precizat mai sus, pot cere Comisiei prelungirea acestuia. O astfel de prelungire nu poate depăși șase luni.

(3)   Exportatorii dintr-o țară beneficiară, înregistrați sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depășește 6 000 EUR, începând cu data de la care țara beneficiară intenționează să înceapă înregistrarea exportatorilor.

După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depășește 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.

(4)   Toate țările beneficiare aplică sistemul exportatorilor înregistrați cel târziu de la 30 iunie 2020.

Subsecțiunea 5

Articolul 80

Baza de date a exportatorilor înregistrați: obligațiile autorităților

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Comisia instituie un sistem pentru înregistrarea exportatorilor care sunt autorizați să certifice originea mărfurilor (sistemul REX) și îl pune la dispoziție până la 1 ianuarie 2017.

(2)   Autoritățile competente ale țărilor beneficiare și autoritățile vamale ale statelor membre, după primirea formularului de cerere completat prevăzut în anexa 22-06, atribuie fără întârziere numărul de exportator înregistrat exportatorului sau, după caz, reexpeditorului de mărfuri și introduce în sistemul REX numărul de exportator înregistrat, datele de înregistrare și data de la care este valabilă înregistrarea în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.

Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru informează exportatorul sau, după caz, reexpeditorul mărfurilor cu privire la numărul de exportator înregistrat atribuit respectivului exportator sau reexpeditor de mărfuri și cu privire la data de la care este valabilă înregistrarea.

(3)   În cazul în care autoritățile competente consideră că informațiile furnizate în cerere sunt incomplete, acestea informează exportatorul fără întârziere.

(4)   Autoritățile competente ale țărilor beneficiare și autoritățile vamale ale statelor membre actualizează datele pe care le-au înregistrat. Acestea modifică datele menționate imediat după ce au fost informate de exportatorul înregistrat în conformitate cu articolul 89 din prezentul regulament.

Articolul 81

Data de aplicare a anumitor dispoziții

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Articolele 70, 72, 78-80, 82-93, 99-107, 108, 109 și 112 din prezentul regulament se aplică în ceea ce privește exportul mărfurilor de către exportatori înregistrați în sistemul REX într-o țară beneficiară de la data la care țara beneficiară respectivă începe înregistrarea exportatorilor în sistemul menționat. În ceea ce privește exportatorii din Uniune, articolele sus-menționate se aplică de la 1 ianuarie 2017.

(2)   Articolele 71, 73, 74-77, 94-98 și 110-112 din prezentul regulament se aplică în ceea ce privește exportul de mărfuri de către exportatori care nu sunt înregistrați în sistemul REX într-o țară beneficiară. În ceea ce privește exportatorii din Uniune, articolele sus-menționate se aplică până la 31 decembrie 2017.

Articolul 82

Baza de date a exportatorilor înregistrați: drepturile de acces la baza de date

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Comisia se asigură că accesul la sistemul REX se acordă în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Comisia are acces să consulte toate datele.

(3)   Autoritățile competente ale unei țări beneficiare au acces să consulte datele privind exportatorii înregistrați de către acestea.

(4)   Autoritățile vamale ale statelor membre au acces să consulte datele înregistrate de acestea, de către autoritățile vamale ale altor state membre, de către autoritățile competente ale țărilor beneficiare, precum și de Norvegia, Elveția și Turcia. Accesul la date menționat se acordă în scopul verificării declarațiilor vamale în conformitate cu articolul 188 din cod sau în scopul controlului vamal ulterior acordării liberului de vamă în conformitate cu articolul 48 din cod.

(5)   Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităților competente ale țărilor beneficiare.

(6)   În cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, autoritățile competente respective își păstrează accesul la sistemul REX atât cât este necesar pentru a le permite să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul articolului 70 din prezentul regulament.

(7)   Comisia pune următoarele date la dispoziția publicului, cu acordul dat de exportator prin semnarea casetei 6 din formularul prevăzut în anexa 22-06:

(a)

numele exportatorului înregistrat;

(b)

adresa locului în care este stabilit exportatorul înregistrat;

(c)

detaliile de contact, astfel cum se specifică în caseta 2 din formularul prevăzut în anexa 22-06;

(d)

o descriere cu titlu orientativ a mărfurilor care fac obiectul tratamentului preferențial, inclusiv o listă orientativă a pozițiilor sau a capitolelor din Sistemul armonizat, astfel cum se specifică în caseta 4 din formularul prevăzut în anexa 22-06;

(e)

numărul EORI sau numărul de identificare al comerciantului (TIN) corespunzător exportatorului înregistrat.

Refuzul de a semna caseta 6 nu constituie un motiv pentru refuzarea înregistrării exportatorului.

(8)   Comisia pune întotdeauna următoarele date la dispoziția publicului:

(a)

numărul exportatorului înregistrat;

(b)

data de la care este valabilă înregistrarea;

(c)

data revocării înregistrării, după caz;

(d)

informații care indică dacă înregistrarea este valabilă și pentru exporturile în Norvegia, Elveția sau Turcia;

(e)

data ultimei sincronizări între sistemul REX și site-ul web public.

Articolul 83

Baza de date a exportatorilor înregistrați: protecția datelor

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Datele înregistrate în sistemul REX se prelucrează numai în scopul aplicării SGP astfel cum se prevede în prezenta subsecțiune.

(2)   Exportatorii înregistrați primesc informațiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (14) sau la articolul 10 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15). În plus, aceștia primesc, de asemenea, următoarele informații:

(a)

informații privind temeiul juridic al operațiunilor de prelucrare la care urmează să fie supuse datele;

(b)

perioada de păstrare a datelor.

Exportatorii înregistrați primesc aceste informații prin intermediul unei notificări anexate cererii de obținere a statutului de exportator înregistrat, astfel cum se prevede în anexa 22-06.

(3)   Fiecare autoritate competentă dintr-o țară beneficiară și fiecare autoritate vamală dintr-un stat membru care a introdus date în sistemul REX este considerată ca fiind operatorul responsabil cu prelucrarea acestor date.

Comisia este considerată operator asociat în ceea ce privește prelucrarea tuturor datelor pentru a garanta faptul că exportatorii înregistrați își vor obține drepturile.

(4)   Drepturile exportatorilor înregistrați cu privire la prelucrarea datelor care sunt stocate în sistemul REX enumerate în anexa 22-06 și prelucrate în cadrul sistemelor naționale se exercită în conformitate cu legislația în materie de protecție a datelor care transpune Directiva 95/46/CE din statul membru care stochează datele lor.

(5)   Statele membre care copiază în sistemele lor naționale datele din sistemul REX la care au acces, mențin actualizate datele copiate.

(6)   Drepturile exportatorilor înregistrați cu privire la prelucrarea datelor lor de înregistrare de către Comisia Europeană se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(7)   Orice cerere formulată de un exportator înregistrat pentru exercitarea dreptului de acces, rectificare, ștergere sau blocare a datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se depune la operatorul de date și este prelucrată de acesta.

În cazul în care un exportator înregistrat a depus o astfel de cerere la Comisie fără să fi încercat să își obțină drepturile de la operatorul de date, Comisia transmite această cerere operatorului de date al exportatorului înregistrat.

În cazul în care exportatorul înregistrat nu a reușit să își obțină drepturile de la operatorul de date, exportatorul înregistrat prezintă o astfel de cerere Comisiei, care acționează în calitate de operator. Comisia are dreptul de a rectifica, de a șterge sau de a bloca datele.

(8)   Autoritățile naționale de supraveghere a protecției datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, fiecare acționând în conformitate cu competențele sale, cooperează și asigură o supraveghere coordonată a datelor de înregistrare.

Autoritățile menționate, fiecare acționând în conformitate cu competențele sale, fac schimb de informații relevante, își oferă reciproc asistență la efectuarea auditurilor și a inspecțiilor, examinează dificultățile de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, examinează problemele survenite la aplicarea supravegherii independente sau la exercitarea drepturilor persoanelor vizate, redactează propuneri armonizate pentru soluții comune la orice probleme survenite și promovează cunoașterea drepturilor privind protecția datelor, după caz.

Articolul 84

Obligațiile de notificare aplicabile statelor membre pentru implementarea sistemului exportatorilor înregistrați (REX)

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Statele membre notifică Comisiei denumirile, adresele și datele de contact ale autorităților lor vamale care:

(a)

dețin competența de a înregistra exportatorii și reexpeditorii de mărfuri în sistemul REX, de a modifica și de a actualiza datele de înregistrare, precum și de a revoca înregistrarea;

(b)

sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu autoritățile competente ale țărilor beneficiare, astfel cum se prevede în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 subsecțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Notificarea se transmite Comisiei până la 30 septembrie 2016.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor notificate în temeiul primului paragraf.

Articolul 85

Procedura de înregistrare în statele membre și procedurile la export aplicabile în perioada de tranziție până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   La 1 ianuarie 2017, autoritățile vamale ale statelor membre încep înregistrarea exportatorilor stabiliți pe teritoriile lor.

(2)   Începând cu 1 ianuarie 2018, autoritățile vamale din toate statele membre încetează eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 în scopul cumulului în temeiul articolului 53 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Până la 31 decembrie 2017, autoritățile vamale ale statelor membre eliberează certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 sau certificate de origine tip A înlocuitoare la cererea exportatorilor sau a reexpeditorilor de mărfuri care nu sunt încă înregistrați. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care produsele originare trimise către Uniune sunt însoțite de atestate de origine întocmite de un exportator înregistrat într-o țară beneficiară.

(4)   Exportatorii din Uniune, înregistrați sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depășește 6 000 EUR, începând cu 1 ianuarie 2017.

După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depășește 6 000 EUR, începând cu data la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.

(5)   Reexpeditorii de mărfuri care sunt înregistrați pot întocmi atestate de origine înlocuitoare din data de la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament. Această dispoziție se aplică indiferent dacă mărfurile sunt însoțite de un certificat de origine tip A eliberat în țara beneficiară, de o declarație pe factură sau de un atestat de origine întocmit de către exportator.

Articolul 86

Cererea de obținere a statutului de exportator înregistrat

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator depune o cerere la autoritățile competente din țara beneficiară în care are sediul central sau în care este stabilit permanent.

Cererea se redactează folosind formularul prevăzut în anexa 22-06.

(2)   Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator sau un reexpeditor de mărfuri stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii depune o cerere la autoritățile vamale ale statelor membre respective. Cererea se redactează folosind formularul prevăzut în anexa 22-06.

(3)   În scopul exportării în cadrul SGP și în cadrul sistemelor generalizate de preferințe ale Norvegiei, Elveției sau Turciei exportatorilor li se cere să se înregistreze o singură dată.

Exportatorului i se atribuie un număr de exportator înregistrat de către autoritățile competente ale țării beneficiare în vederea exportului în cadrul SGP-ului Uniunii, al Norvegiei, al Elveției, precum și al Turciei, în măsura în care aceste țări au recunoscut țara în care a avut loc înregistrarea ca țară beneficiară.

(4)   Înregistrarea este valabilă de la data la care autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru primesc o cerere completă de înregistrare, în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(5)   În cazul în care exportatorul este reprezentat în scopul efectuării formalităților de export, iar reprezentantul exportatorului este, de asemenea, un exportator înregistrat, reprezentantul respectiv nu utilizează numărul propriu de exportator înregistrat.

Articolul 87

Baza de date a exportatorilor înregistrați: măsuri de publicitate

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

În scopul articolului 70 alineatul (4) din prezentul regulament, Comisia publică pe site-ul său web datele la care țările beneficiare încep să aplice sistemul exportatorilor înregistrați. Comisia actualizează aceste informații.

Articolul 88

Înregistrarea automată a exportatorilor pentru o țară care devine țară beneficiară a SGP al Uniunii

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

În cazul în care se adaugă o țară la lista țărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, Comisia activează automat pentru SGP-ul său înregistrările tuturor exportatorilor înregistrați în țara respectivă, cu condiția ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în cadrul sistemului REX și să fie valabile cel puțin pentru SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei.

În acest caz, un exportator care este deja înregistrat cel puțin pentru SGP-ul Norvegiei, al Elveției sau al Turciei nu trebuie să depună o cerere la autoritățile sale competente pentru a se înregistra pentru SGP-ul Uniunii.

Articolul 89

Retragerea din registrul exportatorilor înregistrați

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Exportatorii înregistrați informează imediat autoritățile competente ale țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru cu privire la modificarea informațiilor pe care le-au furnizat în scopul înregistrării lor.

(2)   Exportatorii înregistrați care nu mai îndeplinesc condițiile pentru a exporta mărfuri în cadrul SGP sau care nu mai intenționează să exporte mărfuri în cadrul SGP, informează în acest sens autoritățile competente ale țării beneficiare respective sau autoritățile vamale ale statului membru respectiv.

(3)   Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru revocă înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat:

(a)

nu mai există;

(b)

nu mai îndeplinește condițiile pentru a exporta mărfuri în cadrul SGP;

(c)

a informat autoritatea competentă a țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru că nu mai intenționează să exporte mărfuri în cadrul SGP;

(d)

intenționat sau din neglijență, întocmește sau permite întocmirea unui atestat de origine care conține informații incorecte și care duce la obținerea tratamentului tarifar preferențial în mod incorect.

(4)   Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru pot revoca înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat nu își menține actualizate datele de înregistrare.

(5)   Revocarea înregistrării produce efecte numai în viitor, și anume pentru atestatele de origine întocmite după data revocării. Revocarea înregistrării nu are niciun efect asupra valabilității atestatelor de origine întocmite înainte de informarea exportatorului înregistrat cu privire la revocare.

(6)   Autoritatea competentă a unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru informează exportatorul înregistrat cu privire la revocarea înregistrării sale și cu privire la data de la care revocarea produce efecte.

(7)   Exportatorul sau reexpeditorul de mărfuri dispune de căi de atac în cazul revocării înregistrării sale.

(8)   Revocarea unui exportator înregistrat se anulează în cazul unei revocări incorecte. Exportatorul sau reexpeditorul de mărfuri este autorizat să utilizeze numărul de exportator înregistrat care îi este atribuit în momentul înregistrării.

(9)   Exportatorii sau reexpeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată pot depune o nouă cerere pentru a deveni exportator înregistrat în conformitate cu articolul 86 din prezentul regulament. Exportatorii sau reexpeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată în conformitate cu alineatul (3) litera (d) și cu alineatul (4) pot fi înregistrați din nou numai dacă dovedesc autorității competente a țării beneficiare sau autorităților vamale ale statului membru care i-a înregistrat faptul că au remediat situația care a condus la revocarea înregistrării.

(10)   Datele referitoare la o înregistrare revocată se păstrează în sistemul REX de către autoritatea competentă a țării beneficiare sau de către autoritățile vamale ale statului membru care le-a introdus în sistemul respectiv maximum 10 ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După cei 10 ani calendaristici, autoritatea competentă a țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru șterg datele respective.

Articolul 90

Retragerea automată din registrul exportatorilor înregistrați atunci când o țară este eliminată de pe lista țărilor beneficiare

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Comisia revocă toate înregistrările exportatorilor înregistrați într-o țară beneficiară în cazul în care țara beneficiară este eliminată de pe lista țărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 sau dacă preferințele tarifare acordate țării beneficiare au fost retrase temporar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012.

(2)   În cazul în care țara respectivă este reintrodusă pe lista menționată sau retragerea temporară a preferințelor tarifare acordate țării beneficiare ia sfârșit, Comisia reactivează înregistrările tuturor exportatorilor înregistrați în țara respectivă, cu condiția ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în sistem și să fi rămas valabile cel puțin pentru SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei. În caz contrar, exportatorii se înregistrează din nou în conformitate cu articolul 86 din prezentul regulament.

(3)   În cazul revocării înregistrărilor tuturor exportatorilor înregistrați într-o țară beneficiară în conformitate cu alineatul (1), datele privind înregistrările revocate se păstrează în sistemul REX cel puțin 10 ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După perioada de 10 ani și dacă țara beneficiară nu mai este de mai mult de 10 ani țară beneficiară a SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei, Comisia va șterge datele privind înregistrările revocate din sistemul REX.

Articolul 91

Obligațiile exportatorilor

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Exportatorii și exportatorii înregistrați îndeplinesc următoarele obligații:

(a)

țin o contabilitate comercială adecvată privind producția și furnizarea de mărfuri eligibile pentru tratament preferențial;

(b)

pun la dispoziție toate documentele justificative referitoare la materialele utilizate la fabricare;

(c)

păstrează toate documentele vamale referitoare la materialele utilizate la fabricare;

(d)

păstrează, timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislația națională prevede astfel, registre:

(i)

ale atestatelor de origine întocmite;

(ii)

cu evidența materialelor originare și neoriginare utilizate, precum și cu evidența producției și a stocurilor.

Registrele și atestatele de origine menționate pot fi păstrate în format electronic, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate și confirmarea caracterului originar al acestora.

(2)   Obligațiile prevăzute la alineatul (1) se aplică și furnizorilor care întocmesc pentru uzul exportatorilor declarații ale furnizorului care atestă caracterul originar al mărfurilor pe care le furnizează.

(3)   Reexpeditorii de mărfuri, indiferent dacă sunt înregistrați sau nu, care întocmesc atestate de origine înlocuitoare păstrează atestatele de origine inițiale pe care le-au înlocuit timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine înlocuitor sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislația națională prevede acest lucru.

Articolul 92

Dispoziții generale privind atestatul de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Un atestat de origine poate fi întocmit în momentul exportului către Uniune sau în momentul în care exportul în Uniune este asigurat.

În cazul în care produsele vizate sunt considerate originare din țara exportatoare beneficiară sau din altă țară beneficiară în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau în conformitate cu articolul 55 alineatul (6) al doilea paragraf din regulamentul menționat, atestatul de origine este întocmit de exportator în țara exportatoare beneficiară.

În cazul în care produsele vizate sunt exportate fără prelucrare sau transformare ulterioară sau după ce au fost supuse doar operațiunilor descrise la articolul 47 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și, prin urmare, și-au păstrat originea în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) al treilea paragraf și cu articolul 55 alineatul (6) al treilea paragraf din regulamentul menționat, atestatul de origine este întocmit de către exportator în țara beneficiară de origine.

(2)   Se poate întocmi un atestat de origine și după efectuarea exportului produselor vizate („atestat retroactiv”). Un astfel de atestat de origine retroactiv se acceptă în cazul în care este prezentat autorităților vamale din statul membru de depunere a declarației vamale de punere în liberă circulație în termen de maximum doi ani după efectuarea importului.

Dacă divizarea unei trimiteri are loc în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și dacă se respectă termenul de doi ani menționat la primul paragraf, atestatul de origine poate fi întocmit retroactiv de exportatorul din țara exportatoare a produselor. Această dispoziție se aplică mutatis mutandis în cazul în care divizarea unei trimiteri are loc în altă țară beneficiară ori în Norvegia, Elveția sau Turcia.

(3)   Atestatul de origine este furnizat de către exportator clientului său din Uniune și conține informațiile prevăzute în anexa 22-07. Acesta se întocmește în limba engleză, în limba franceză sau în limba spaniolă.

Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului respectiv și a mărfurilor vizate.

(4)   Alineatele (1)-(3) se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine întocmite în Uniune în scopul cumulului bilateral.

Articolul 93

Atestatul de origine în cazul cumulului

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul cumulului bilateral sau regional, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare dintr-o țară cu care este posibil cumulul se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizorul materialelor respective. În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator conține, după caz, mențiunea „EU cumulation”, „Regional cumulation”, „Cumul UE”, „Cumul regional” sau „Acumulación UE”, „Acumulación regional”.

(2)   În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării unui cumul în temeiul articolului 54 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare din Norvegia, Elveția sau Turcia se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiția ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu regulile de origine din cadrul SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei, după caz. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator conține mențiunea „Norway cumulation”, „Switzerland cumulation”, „Turkey cumulation”, „Cumul Norvège”, „Cumul Suisse”, „Cumul Turquie” sau „Acumulación Noruega”, „Acumulación Suiza”, „Acumulación Turquía”.

(3)   În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării cumulului extins în temeiul articolului 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este permis cumulul extins se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiția ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu dispozițiile acordului de liber schimb relevant încheiat între Uniune și partea în cauză.

În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator conține mențiunea „Extended cumulation with country x”, „Cumul étendu avec le pays x” sau „Acumulación ampliada con el país x”.

Subsecțiunea 6

Proceduri la punerea în liberă circulație în Uniune aplicabile în cadrul SGP al Uniunii până la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați

Articolul 94

Depunerea și valabilitatea certificatelor de origine tip A sau a declarațiilor pe factură și prezentarea cu întârziere a acestora

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Certificatele de origine tip A sau declarațiile pe factură sunt prezentate autorităților vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile privind declarația vamală.

(2)   Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data eliberării sale în țara exportatoare și trebuie prezentată în acest interval de timp autorităților vamale ale țării importatoare.

Dovezile de origine prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanțe excepționale.

În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat.

Articolul 95

Înlocuirea certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care produsele originare care nu au fost încă puse în liberă circulație sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui stat membru, biroul vamal respectiv, la cererea scrisă a reexpeditorului, înlocuiește certificatul de origine tip A inițial sau declarația pe factură inițială cu unul sau mai multe certificate de origine tip A (certificat înlocuitor) în scopul trimiterii tuturor produselor sau a unora dintre produse în altă parte în Uniune, în Norvegia sau în Elveția. Reexpeditorul indică în cererea sa dacă poate fi anexată o fotocopie a dovezii de origine inițiale la certificatul înlocuitor.

(2)   Certificatul înlocuitor se întocmește în conformitate cu anexa 22-19.

Biroul vamal verifică dacă certificatul înlocuitor este în conformitate cu dovada de origine inițială.

(3)   Dacă cererea de eliberare a unui certificat înlocuitor este făcută de un reexpeditor care acționează cu bună-credință, acesta nu este responsabil de corectitudinea datelor înscrise pe dovada de origine inițială.

(4)   Biroul vamal căruia i se solicită să elibereze certificatul înlocuitor notează pe dovada de origine inițială sau pe un document atașat acesteia greutatea, numărul și natura produselor reexpediate și țara de destinație a acestora și indică numărul de serie al certificatului înlocuitor corespunzător sau numerele de serie ale certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează dovada de origine inițială timp de cel puțin trei ani.

(5)   În cazul produselor care beneficiază de preferințe tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 64 alineatul (6) din cod, procedura prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele sunt destinate Uniunii.

Articolul 96

Importul eșalonat folosind certificate de origine tip A sau declarații pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se clasifică la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat, sunt importate eșalonat, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranșe.

(2)   La cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei trimiteri atunci când mărfurile:

(a)

sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente și continue cu o valoare comercială semnificativă;

(b)

fac obiectul aceluiași contract de vânzare, iar părțile contractante sunt stabilite în țara exportatoare sau în statul membru (statele membre);

(c)

sunt clasificate la același cod (de opt cifre) din Nomenclatura combinată;

(d)

provin exclusiv de la același exportator, sunt destinate aceluiași importator și fac obiectul formalităților de intrare la același birou vamal din același stat membru.

Această procedură se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale competente.

Articolul 97

Scutiri de la obligația de a furniza un certificat de origine tip A sau o declarație pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare beneficiind de preferințele tarifare ale SGP, fără a fi necesar să se prezinte un certificat de origine tip A sau o declarație pe factură, cu condiția:

(a)

ca respectivele produse:

(i)

să nu constituie importuri cu caracter comercial;

(ii)

să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru a beneficia de SGP;

(b)

să nu existe îndoieli asupra veridicității declarației menționate la litera (a) punctul (ii).

(2)   Importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

(a)

importurile au un caracter ocazional;

(b)

importurile constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor ori al călătorilor sau al familiilor acestora;

(c)

este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.

(3)   Valoarea totală a produselor menționate la alineatul (2) nu depășește 500 EUR, în cazul coletelor mici, sau 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.

Articolul 98

Neconcordanțe și erori formale în certificatele de origine tip A sau în declarațiile pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Constatarea unor mici neconcordanțe între datele declarate în certificatul de origine tip A sau în declarația pe factură și cele din documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la considerarea certificatului sau a declarației ca nul(ă) și neavenit(ă) dacă se stabilește în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.

(2)   Erorile formale evidente dintr-un certificat de origine tip A, dintr-un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau dintr-o declarație pe factură nu conduc la respingerea documentului dacă nu sunt de natură să ridice dubii în privința corectitudinii datelor declarate din respectivul document.

Subsecțiunea 7

Proceduri la punerea în liberă circulație în Uniune aplicabile în cadrul SGP al Uniunii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați

Articolul 99

Valabilitatea atestatului de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru fiecare trimitere se întocmește un atestat de origine.

(2)   Un atestat de origine este valabil timp de 12 luni de la data întocmirii.

(3)   Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe trimiteri dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

sunt prezentate neasamblate sau demontate în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat;

(b)

sunt clasificate la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat; și

(c)

sunt destinate să fie importate în tranșe.

Articolul 100

Admisibilitatea unui atestat de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Pentru ca importatorii să aibă dreptul de a beneficia de SGP la prezentarea unui atestat de origine, mărfurile trebuie să fi fost exportate la sau după data la care țara beneficiară din care se exportă mărfurile a început înregistrarea exportatorilor în conformitate cu articolul 79 din prezentul regulament.

În cazul în care o țară este admisă sau readmisă ca țară beneficiară în ceea ce privește produsele menționate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea țară beneficiază de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția să fi fost exportate din țara beneficiară la sau după data la care țara beneficiară a început să aplice sistemul exportatorilor înregistrați menționat la articolul 70 alineatul (3) din prezentul regulament.

Articolul 101

Înlocuirea atestatelor de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care produsele originare care nu au fost încă puse în liberă circulație sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui stat membru, reexpeditorul poate înlocui atestatul de origine inițial cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare (atestate înlocuitoare) în scopul trimiterii tuturor produselor sau a unora dintre produse în altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, în Norvegia sau în Elveția.

Atestatul înlocuitor se întocmește în conformitate cu cerințele specificate în anexa 22-20.

Atestatele de origine înlocuitoare pot fi întocmite doar dacă atestatul de origine inițial a fost întocmit în conformitate cu articolele 92, 93, 99 și 100 din prezentul regulament și cu anexa 22-07.

(2)   Reexpeditorii trebuie să fie înregistrați în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare pentru produse originare care urmează să fie expediate în altă parte pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată depășește 6 000 EUR.

Cu toate acestea, reexpeditorii care nu sunt înregistrați pot întocmi atestate de origine înlocuitoare când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată depășește 6 000 EUR dacă atașează o copie a atestatului de origine inițial întocmit în țara beneficiară.

(3)   Numai reexpeditorii înregistrați în sistemul REX pot întocmi atestate de origine înlocuitoare în ceea ce privește produsele care urmează să fie trimise în Norvegia sau în Elveția.

(4)   Un atestat de origine înlocuitor este valabil 12 luni de la data întocmirii atestatului de origine inițial.

(5)   Alineatele (1)-(4) se aplică și în cazul atestatelor care înlocuiesc atestate de origine înlocuitoare.

(6)   În cazul produselor care beneficiază de preferințele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 64 alineatul (6) din cod, atestatul înlocuitor prevăzut la prezentul articol poate fi întocmit numai dacă produsele respective sunt destinate Uniunii.

Articolul 102

Principiile generale și măsurile de precauție care trebuie luate de către declarant

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care un declarant solicită tratament preferențial în cadrul SGP, acesta face trimitere la atestatul de origine în declarația vamală de punere în liberă circulație. Trimiterea la atestatul de origine va fi data eliberării sale în format aaaallzz, unde aaaa este anul, ll este luna, iar zz este ziua. În cazul în care valoarea totală a produselor originare expediate depășește 6 000 EUR, declarantul indică și numărul exportatorului înregistrat.

(2)   Dacă declarantul solicită aplicarea SGP în conformitate cu alineatul (1) fără a deține un atestat de origine la momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație, respectiva declarație este considerată incompletă în sensul articolului 166 din cod și tratată ca atare.

(3)   Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulație, declarantul se asigură că mărfurile respectă normele prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, în special verificând:

(a)

pe site-ul web public, dacă exportatorul este înregistrat în sistemul REX, atunci când valoarea totală a produselor originare expediate depășește 6 000 EUR; și

(b)

dacă atestatul de origine este întocmit în conformitate cu anexa 22-07 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Articolul 103

Scutiri de la obligația de a furniza un atestat de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru următoarele produse, întocmirea și prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii:

(a)

produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici a căror valoare totală nu depășește 500 EUR;

(b)

produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor, a căror valoare totală nu depășește 1 200 EUR.

(2)   Produsele prevăzute la alineatul (1) îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

nu constituie importuri cu caracter comercial;

(b)

au fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru a beneficia de SGP;

(c)

nu există îndoieli asupra veridicității declarației menționate la litera (b).

(3)   În scopul aplicării alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

(a)

importurile au un caracter ocazional;

(b)

importurile constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor ori al călătorilor sau al familiilor acestora;

(c)

este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.

Articolul 104

Neconcordanțe și erori formale în atestatele de origine; prezentarea cu întârziere a atestatelor de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Constatarea unor mici neconcordanțe între datele incluse într-un atestat de origine și cele menționate în documentele prezentate autorităților vamale în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu duce ipso facto la considerarea atestatului de origine ca nul și neavenit dacă se stabilește în mod clar că documentul respectiv corespunde produselor vizate.

(2)   Erorile formale evidente, cum ar fi greșelile de dactilografiere dintr-un atestat de origine, nu au drept consecință respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea datelor declarate în documentul respectiv.

(3)   Atestatele de origine care sunt prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menționate la articolul 99 din prezentul regulament pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul-limită stabilit se datorează unor circumstanțe excepționale. În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta atestatele de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat.

Articolul 105

Importul eșalonat folosind atestate de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Procedura menționată la articolul 99 alineatul (3) din prezentul regulament se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale ale statelor membre.

(2)   Autoritățile vamale ale statelor membre importatoare care supraveghează punerile succesive în liberă circulație verifică dacă trimiterile succesive corespund produselor neasamblate sau demontate pentru care s-a întocmit atestatul de origine.

Articolul 106

Suspendarea aplicării preferinței

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când au îndoieli cu privire la caracterul originar al produselor, autoritățile vamale pot solicita declarantului să prezinte, într-un termen rezonabil pe care îl precizează, orice documente justificative de care dispune acesta, prin care să se poată verifica exactitatea indicației de origine de pe declarație sau îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   Autoritățile vamale pot suspenda aplicarea preferinței tarifare pe toată durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 109 din prezentul regulament dacă:

(a)

informațiile furnizate de declarant nu sunt suficiente pentru a confirma caracterul originar al produselor sau îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau la articolul 43 din regulamentul menționat;

(b)

declarantul nu răspunde în termenul acordat pentru furnizarea informațiilor menționate la alineatul (1).

(3)   În așteptarea fie a informațiilor solicitate declarantului, menționate la alineatul (1), fie a rezultatelor procedurii de verificare menționate la alineatul (2), importatorului i se acordă liberul de vamă sub rezerva oricăror măsuri de precauție considerate necesare.

Articolul 107

Refuzul de a acorda o preferință tarifară

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde preferințe tarifare, fără a fi obligate să solicite documente justificative suplimentare sau să trimită țării beneficiare o cerere de verificare, dacă:

(a)

mărfurile nu sunt aceleași cu cele menționate în atestatul de origine;

(b)

declarantul nu prezintă un atestat de origine pentru produsele vizate, în cazul în care se solicită un astfel de atestat;

(c)

fără a aduce atingere articolului 78 alineatul (1) litera (b) și articolului 79 alineatul (3) din prezentul regulament, atestatul de origine deținut de declarant nu a fost întocmit de un exportator înregistrat în țara beneficiară;

(d)

atestatul de origine nu este întocmit în conformitate cu anexa 22-07;

(e)

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   În urma unei cereri de verificare în sensul articolului 109 adresate autorităților competente ale țării beneficiare, autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde preferințe tarifare dacă:

(a)

au primit un răspuns conform căruia exportatorul nu avea dreptul să întocmească atestatul de origine;

(b)

au primit un răspuns conform căruia produsele vizate nu sunt originare dintr-o țară beneficiară sau nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;

(c)

atunci când au formulat cererea de verificare, au avut îndoieli întemeiate în privința valabilității atestatului de origine sau a exactității informațiilor furnizate de declarant cu privire la adevărata origine a produselor vizate și sunt îndeplinite oricare dintre condițiile următoare:

(i)

nu au primit niciun răspuns în termenul stabilit în conformitate cu articolul 109 din prezentul regulament; sau

(ii)

au primit un răspuns care nu oferă explicații satisfăcătoare la întrebările formulate în cerere.

Subsecțiunea 8

Controlul originii în cadrul SGP al Uniunii

Articolul 108

Obligațiile autorităților competente în ceea ce privește controlul originii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autoritățile competente din țara beneficiară procedează la:

(a)

verificări ale caracterului originar al produselor, la cererea autorităților vamale ale statelor membre;

(b)

controale regulate asupra exportatorilor, din proprie inițiativă.

Primul paragraf se aplică mutatis mutandis cererilor adresate autorităților Norvegiei și Elveției pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, cu scopul de a solicita acestor autorități să asigure legătura cu autoritățile competente din țara beneficiară.

Cumulul extins este permis, în temeiul articolului 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, doar dacă o țară cu care Uniunea are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să furnizeze sprijin țării beneficiare în materie de cooperare administrativă în același mod în care ar fi furnizat un astfel de sprijin autorităților vamale ale statelor membre, în conformitate cu dispozițiile relevante din acordul de liber schimb în cauză.

(2)   Controalele menționate la alineatul (1) litera (b) asigură respectarea continuă de către exportatori a obligațiilor care le revin. Controalele se efectuează la intervale stabilite pe baza unor criterii adecvate de analiză a riscurilor. În acest scop, autoritățile competente din țările beneficiare solicită exportatorilor să furnizeze copii ale atestatelor de origine sau o listă cu atestatele de origine pe care le-au întocmit.

(3)   Autoritățile competente ale țărilor beneficiare au dreptul să solicite orice documente justificative, să efectueze orice verificări ale evidențelor contabile ale exportatorului și, dacă este cazul, ale producătorilor care îl aprovizionează, inclusiv ale spațiilor acestora sau să efectueze orice alte verificări pe care le consideră necesare.

Articolul 109

Verificarea ulterioară a atestatelor de origine și a atestatelor de origine înlocuitoare

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Verificarea ulterioară a atestatelor de origine sau a atestatelor de origine înlocuitoare se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privința autenticității lor, a caracterului originar al produselor vizate sau a respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Atunci când solicită cooperarea autorităților competente dintr-o țară beneficiară pentru a verifica valabilitatea unui atestat de origine, caracterul originar al produselor sau ambele, autoritățile vamale ale unui stat membru indică în cererea lor, acolo unde este cazul, motivele pentru care au îndoieli întemeiate în privința valabilității atestatului de origine sau a caracterului originar al produselor.

În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine sau a atestatului de origine înlocuitor și orice alte informații sau documente suplimentare care sugerează că informațiile indicate în atestat sau în atestatul înlocuitor sunt incorecte.

Pentru comunicarea rezultatelor verificării, statul membru solicitant stabilește un termen inițial de șase luni de la data transmiterii cererii de verificare, cu excepția cererilor adresate Norvegiei sau Elveției pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor pe baza unui atestat de origine întocmit într-o țară beneficiară, în cazul cărora termenul se prelungește la opt luni.

(2)   În cazurile în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul menționat la alineatul (1) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a determina originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităților competente. Această comunicare stabilește un termen suplimentar care nu trebuie să depășească șase luni. Dacă, după cea de a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în termen de șase luni de la data trimiterii celei de a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticității documentului respectiv sau determinarea originii reale a produselor, autoritățile solicitante refuză dreptul la preferințe tarifare.

(3)   În cazul în care verificarea prevăzută la alineatul (1) sau orice alte informații disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, țara beneficiară exportatoare, din proprie inițiativă sau la cererea autorităților vamale ale statelor membre sau a Comisiei efectuează de urgență investigațiile necesare sau dispune efectuarea unor investigații pentru identificarea și prevenirea unor asemenea contravenții. În acest scop, Comisia sau autoritățile vamale ale statelor membre pot participa la investigațiile respective.

Articolul 110

Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privința autenticității acestor documente, a caracterului originar al produselor vizate sau a respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   Atunci când solicită o verificare ulterioară, autoritățile vamale ale statelor membre înapoiază autorităților guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare certificatul de origine tip A și factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, și declarația pe factură sau o copie a acestor documente, indicând, după caz, motivele verificării. Toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de verificare.

Dacă autoritățile vamale din statele membre iau hotărârea să suspende acordarea preferințelor tarifare pe perioada cât așteaptă rezultatele verificării, acestea acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauție pe care le consideră necesare.

(3)   Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară, verificarea se efectuează în termen de maximum șase luni, iar rezultatele se comunică autorităților vamale ale statelor membre în același termen sau, în cazul cererilor adresate Norvegiei, Elveției sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, pe baza unui certificat de origine tip A sau a unei declarații pe factură întocmite într-o țară beneficiară, în termen de maximum opt luni de la data trimiterii cererii. Rezultatele trebuie să fie de așa natură încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică produselor exportate efectiv și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din țara beneficiară.

(4)   În cazul certificatelor de origine tip A eliberate în cadrul unui cumul bilateral, răspunsul include o copie a certificatului (copii ale certificatelor) de circulație a mărfurilor EUR.1 sau, dacă este necesar, o copie a declarației (copii ale declarațiilor) pe factură corespunzătoare.

(5)   În cazurile în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul de șase luni menționat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a stabili autenticitatea documentului vizat sau pentru a determina originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităților competente. Dacă, după cea de a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în termen de patru luni de la data trimiterii celei de a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticității documentului respectiv sau determinarea originii reale a produselor, autoritățile solicitante refuză dreptul la preferințe tarifare, cu excepția unor situații excepționale.

(6)   Atunci când procedura de verificare sau orice alte informații disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, țara beneficiară exportatoare, din proprie inițiativă sau la cererea autorităților vamale ale statelor membre, efectuează de urgență investigațiile necesare sau dispune efectuarea unor investigații pentru identificarea și prevenirea unor asemenea contravenții. În acest scop, Comisia sau autoritățile vamale ale statelor membre pot participa la investigații.

(7)   În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A, exportatorii păstrează toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor vizate, iar autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare păstrează copii ale certificatelor și ale tuturor documentelor de export aferente. Documentele se păstrează timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care a fost eliberat certificatul de origine tip A.

Articolul 111

Verificarea ulterioară a dovezilor de origine referitoare la produsele a căror origine a fost dobândită prin cumul

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Articolele 73 și 110 din prezentul regulament se aplică, de asemenea, țărilor din același grup regional în vederea furnizării de informații Comisiei sau autorităților vamale ale statelor membre și în vederea verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A sau a declarațiilor pe factură eliberate în conformitate cu regulile privind cumulul regional de origine.

Subsecțiunea 9

Alte dispoziții aplicabile în cadrul SGP al Uniunii

Articolul 112

Ceuta și Melilla

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Articolele 41-58 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 se aplică pentru a determina dacă produsele pot fi considerate originare dintr-o țară beneficiară când sunt exportate în Ceuta sau Melilla sau dacă pot fi considerate originare din Ceuta și Melilla când sunt exportate într-o țară beneficiară în scopul cumulului bilateral.

(2)   Articolele 74-79 și articolele 84-93 din prezentul regulament se aplică produselor exportate dintr-o țară beneficiară în Ceuta sau Melilla și produselor exportate din Ceuta și Melilla într-o țară beneficiară în scopul cumulului bilateral.

(3)   În scopurile menționate la alineatele (1) și (2), Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

Subsecțiunea 10

Dovezile de origine aplicabile în cadrul regulilor de origine în scopul aplicării măsurilor tarifare preferențiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite țări sau teritorii

Articolul 113

Cerințe generale

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Produsele originare din una dintre țările sau teritoriile beneficiare beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la prezentarea unuia dintre următoarele documente:

(a)

un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat conform formularului prevăzut în anexa 22-10; sau

(b)

în cazurile menționate la articolul 119 alineatul (1), o declarație, al cărei text apare în anexa 22-13, dată de exportator pe o factură, pe un aviz de expediție sau pe orice alt document comercial care descrie produsele vizate îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lor (denumită în continuare „declarație pe factură”).

Caseta 7 din certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 sau declarațiile pe factură conțin mențiunea „Autonomous trade measures” sau „Mesures commerciales autonomes”.

Articolul 114

Procedura de eliberare a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Produsele originare în sensul titlului II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sunt eligibile, la importul în Uniune, pentru a beneficia de preferințele tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, cu condiția să fi fost transportate direct în Uniune în sensul articolului 69 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat fie de autoritățile vamale, fie de alte autorități guvernamentale competente ale unei țări beneficiare sau ale unui teritoriu beneficiar, cu condiția ca țara beneficiară respectivă sau teritoriul beneficiar respectiv:

(a)

să fi comunicat Comisiei informațiile necesare în conformitate cu articolul 124 din prezentul regulament; și

(b)

să acorde sprijin Uniunii permițând autorităților vamale din statele membre să verifice autenticitatea documentului sau exactitatea informațiilor referitoare la adevărata origine a produselor vizate.

(2)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca document justificativ necesar în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează numai la cererea scrisă a exportatorului sau a reprezentantului său. Cererea sus-menționată se depune utilizându-se formularul prevăzut în anexa 22-10 și se completează în conformitate cu dispozițiile prezentului articol și ale articolelor 113, 115, 116, 117, 118, 121 și 123 din prezentul regulament.

Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se păstrează de către autoritățile competente ale țării beneficiare exportatoare, ale teritoriului beneficiar exportator sau ale statului membru exportator timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care a fost eliberat certificatul de circulație a mărfurilor.

(4)   Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea toate documentele justificative necesare care fac dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerințele pentru eliberarea certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităților competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferențial și se angajează să permită controale ale evidențelor sale contabile și verificări de către autoritățile menționate privind împrejurările în care au fost obținute produsele.

(5)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile guvernamentale competente ale țării beneficiare sau ale teritoriului beneficiar ori de către autoritățile vamale ale statului membru exportator, dacă produsele destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul titlului II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(6)   Întrucât certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 constituie documentul justificativ pentru aplicarea regimurilor preferențiale prevăzute la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autorităților guvernamentale competente ale țării beneficiare sau ale teritoriului beneficiar ori autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii produselor și a celorlalte date declarate în certificat.

(7)   Pentru a verifica dacă sunt satisfăcute condițiile prevăzute la alineatul (5), autoritățile guvernamentale competente ale țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru exportator au dreptul să solicite orice documente justificative sau să facă orice verificări pe care le consideră adecvate.

(8)   Autorităților guvernamentale competente din țara beneficiară sau din teritoriul beneficiar ori autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să se asigure că formularele menționate la alineatul (1) sunt completate corespunzător.

(9)   Data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităților vamale.

(10)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile competente ale țării beneficiare sau ale teritoriului beneficiar ori de către autoritățile vamale ale statului membru exportator atunci când sunt exportate produsele care fac obiectul certificatului. Acesta este pus la dispoziția exportatorului imediat ce exportul s-a efectuat sau a fost asigurat.

Articolul 115

Importul eșalonat

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se clasifică la secțiunea XVI sau XVII ori la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat, sunt importate eșalonat, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranșe.

Articolul 116

Prezentarea dovezii de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Dovezile de origine se depun la autoritățile vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 163 din cod. Autoritățile menționate pot solicita traducerea unei dovezi de origine și pot solicita, de asemenea, ca declarația de import să fie însoțită de o declarație prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condițiile necesare pentru aplicarea prezentei subsecțiuni.

Articolul 117

Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Prin derogare de la articolul 114 alineatul (10), un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)

nu a fost eliberat în momentul exportului ca urmare a unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe speciale; sau

(b)

se demonstrează într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente că un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.

(2)   Autoritățile competente pot elibera un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare și dacă nu s-a eliberat un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 în conformitate cu dispozițiile prezentei subsecțiuni în momentul exportului produselor vizate.

(3)   Pe certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să figureze una dintre următoarele mențiuni:

 

BG: „ИЗДАДЕН ВПОСЛЕДСТВИЕ”

 

ES: „EXPEDIDO A POSTERIORI”

 

HR: „IZDANO NAKNADNO”

 

CS: „VYSTAVENO DODATEČNĚ”

 

DA: „UDSTEDT EFTERFØLGENDE”

 

DE: „NACHTRÄGLICH AUSGESTELLT”

 

ET: „VÄLJA ANTUD TAGASIULATUVALT”

 

EL: „ΕΚΔΟΘΕΝ ΕΚ ΤΩΝ ΥΣΤΕΡΩΝ”

 

EN: „ISSUED RETROSPECTIVELY”

 

FR: „DÉLIVRÉ À POSTERIORI”

 

IT: „RILASCIATO A POSTERIORI”

 

LV: „IZSNIEGTS RETROSPEKTĪVI”

 

LT: „RETROSPEKTYVUSIS IŠDAVIMAS”

 

HU: „KIADVA VISSZAMENŐLEGES HATÁLLYAL”

 

MT: „MAĦRUĠ RETROSPETTIVAMENT”

 

NL: „AFGEGEVEN A POSTERIORI”

 

PL: „WYSTAWIONE RETROSPEKTYWNIE”

 

PT: „EMITIDO A POSTERIORI”

 

RO: „ELIBERAT ULTERIOR”

 

SL: „IZDANO NAKNADNO”

 

SK: „VYDANÉ DODATOČNE”

 

FI: „ANNETTU JÄLKIKÄTEEN”

 

SV: „UTFÄRDAT I EFTERHAND”

(4)   Mențiunea prevăzută la alineatul (3) se introduce în caseta „Observații” a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 118

Eliberarea unui duplicat al certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate solicita autorităților competente emitente eliberarea unui duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora.

(2)   Pe duplicatul eliberat astfel trebuie să figureze una dintre următoarele mențiuni:

 

BG: „ДУБЛИКАТ”

 

ES: „DUPLICADO”

 

HR: „DUPLIKAT”

 

CS: „DUPLIKÁT”

 

DA: „DUPLIKÁT”

 

DE: „DUPLIKAT”

 

ET: „DUPLIKAAT”

 

EL: „ΑΝΤΙΓΡΑΦΟ”

 

EN: „DUPLICATE”

 

FR: „DUPLICATA”

 

IT: „DUPLICATO”

 

LV: „DUBLIKĀTS”

 

LT: „DUBLIKATAS”

 

HU: „MÁSODLAT”

 

MT: „DUPLIKAT”

 

NL: „DUPLICAAT”

 

PL: „DUPLIKAT”

 

PT: „SEGUNDA VIA”

 

RO: „DUPLICAT”

 

SL: „DVOJNIK”

 

SK: „DUPLIKÁT”

 

FI: „KAKSOISKAPPALE”

 

SV: „DUPLIKAT”

(3)   Mențiunea prevăzută la alineatul (2) se introduce în caseta „Observații” a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

(4)   Duplicatul, care poartă data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 original, produce efecte de la data respectivă.

Articolul 119

Condiții pentru întocmirea unei declarații pe factură

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Declarația pe factură poate fi întocmită de oricare dintre următorii:

(a)

un exportator autorizat din Uniune în sensul articolului 120 din prezentul regulament;

(b)

orice exportator pentru orice trimitere de mărfuri formată din unul sau mai multe colete care conține produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR și cu condiția ca sprijinul menționat la articolul 114 alineatul (1) din prezentul regulament să se aplice acestei proceduri.

(2)   Se poate întocmi o declarație pe factură dacă produsele vizate pot fi considerate ca originare din Uniune, dintr-o țară beneficiară sau dintr-un teritoriu beneficiar și dacă îndeplinesc celelalte cerințe din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Exportatorul care întocmește o declarație pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităților vamale sau a altor autorități guvernamentale competente ale țării exportatoare sau ale teritoriului exportator toate documentele necesare care dovedesc caracterul originar al produselor vizate și respectarea celorlalte cerințe din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(4)   Declarația pe factură se întocmește de către exportator prin dactilografierea, ștampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediție sau pe orice alt document comercial, a declarației al cărei text figurează în anexa 22-13 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu dispozițiile legislației interne a țării exportatoare. Dacă declarația este scrisă de mână, se utilizează cerneală și se scrie cu litere de tipar.

(5)   Declarațiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 120 din prezentul regulament nu are obligația să semneze declarațiile pe factură dacă furnizează autorităților vamale o declarație scrisă prin care își asumă integral răspunderea pentru orice declarație pe factură care îl identifică, ca și cum ar purta semnătura sa olografă.

(6)   În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură face obiectul următoarelor condiții speciale:

(a)

se întocmește o declarație pe factură pentru fiecare trimitere;

(b)

dacă mărfurile din trimitere au fost deja supuse, în țara exportatoare, unei verificări prin raportare la definiția noțiunii de „produse originare”, exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură.

Dispozițiile de la primul paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a îndeplini orice alte formalități necesare în temeiul regulamentelor vamale sau poștale.

Articolul 120

Exportatorul autorizat

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Autoritățile vamale din Uniune pot autoriza orice exportator stabilit pe teritoriului vamal al Uniunii, denumit în continuare „exportator autorizat”, care expediază frecvent produse originare din Uniune în sensul articolului 59 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și care oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor și respectarea celorlalte cerințe din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, să întocmească declarații pe factură, indiferent de valoarea produselor vizate.

(2)   Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

(3)   Autoritățile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care apare pe declarația pe factură.

(4)   Autoritățile vamale monitorizează utilizarea autorizației de către exportatorul autorizat.

(5)   Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Autoritățile vamale retrag autorizația când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu mai îndeplinește condițiile menționate la alineatul (2) sau se folosește în mod abuziv de autorizație.

Articolul 121

Valabilitatea dovezii de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   O dovadă de origine este valabilă pentru o perioadă de patru luni de la data eliberării în țara exportatoare și se prezintă autorităților vamale ale țării importatoare în perioada respectivă.

(2)   Dovezile de origine care se prezintă autorităților vamale din țara importatoare după termenul limită de prezentare precizat la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, atunci când neprezentarea acestor documente până la termenul limită se datorează unor circumstanțe excepționale.

(3)   În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat.

(4)   La cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei trimiteri atunci când mărfurile îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente și continue cu o valoare comercială semnificativă;

(b)

fac obiectul aceluiași contract de vânzare, ale cărui părți contractante sunt stabilite în țara exportatoare sau în Uniune;

(c)

sunt clasificate la același cod (de opt cifre) din Nomenclatura combinată;

(d)

provin exclusiv de la același exportator, sunt destinate aceluiași importator și fac obiectul formalităților de intrare la același birou vamal din Uniune.

Această procedură se aplică pentru perioada și cantitățile stabilite de autoritățile vamale competente. Această perioadă nu poate depăși în niciun caz trei luni.

(5)   Procedura descrisă la alineatul precedent se aplică și în cazul în care se prezintă autorităților vamale o singură dovadă de origine la importul eșalonat în conformitate cu articolul 115 din prezentul regulament. Totuși, în acest caz, autoritățile vamale competente pot acorda o perioadă de aplicare mai mare de trei luni.

Articolul 122

Scutiri de la obligația prezentării dovezii de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare care beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau a unei declarații pe factură, cu condiția ca aceste produse să nu constituie importuri cu caracter comercial, să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea titlului II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea acestei declarații.

(2)   Importurile cu un caracter ocazional și care constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate importuri lipsite de caracter comercial, dacă este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.

În plus, valoarea totală a produselor nu trebuie să depășească 500 EUR în cazul coletelor mici și 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.

Articolul 123

Neconcordanțe și erori formale

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

Constatarea unor mici neconcordanțe între datele declarate în dovada de origine și cele din documentele prezentate biroului vamal în scopul îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu duce ipso facto la considerarea dovezii de origine ca nulă și neavenită dacă se stabilește în mod clar că documentul respectiv corespunde produselor prezentate.

Erorile formale evidente, cum ar fi greșelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu au drept consecință respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea datelor declarate în documentul respectiv.

Subsecțiunea 11

Metodele de cooperare administrativă în scopul verificării originii în cadrul măsurilor tarifare preferențiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite țări sau teritorii

Articolul 124

Cooperarea administrativă

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Țările sau teritoriile beneficiare comunică Comisiei denumirile și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt abilitate să elibereze certificate de circulație a mărfurilor EUR.1, specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, precum și denumirile și adresele autorităților guvernamentale competente responsabile cu controlul certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și al declarațiilor pe factură. Ștampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre. Atunci când aceste comunicări au loc în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia indică data intrării în vigoare a noilor ștampile în conformitate cu instrucțiunile autorităților guvernamentale competente ale țărilor sau teritoriilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; totuși, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale în cauză pot permite importatorului să consulte specimenele ștampilelor menționate la prezentul alineat.

(2)   Comisia trimite țărilor sau teritoriilor beneficiare specimenele ștampilelor folosite de autoritățile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 125

Verificarea dovezilor de origine

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Verificările ulterioare ale certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau ale declarațiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statului membru importator sau autoritățile guvernamentale competente ale țărilor sau teritoriilor beneficiare au îndoieli justificate legate de autenticitatea documentelor, de caracterul originar al produselor respective în sensul titlului II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau de îndeplinirea celorlalte cerințe din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunea 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   În scopul aplicării dispozițiilor de la alineatul (1), autoritățile competente ale statului membru importator, ale țării beneficiare importatoare sau ale teritoriului beneficiar importator înapoiază certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 și factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, și declarația pe factură sau o copie a acestor documente, autorităților competente din țara beneficiară exportatoare, din teritoriul beneficiar exportator sau din statul membru exportator, indicând, dacă este cazul, motivele verificării. Toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de verificare.

Dacă autoritățile vamale din statul membru importator iau hotărârea să suspende acordarea preferențelor tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pe perioada cât așteaptă rezultatele verificării, se acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauție considerate necesare.

(3)   Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară în conformitate cu alineatul (1), verificarea se efectuează în termen de maximum șase luni, iar rezultatele se comunică în același termen autorităților vamale ale statului membru importator sau autorităților guvernamentale competente ale țării beneficiare importatoare sau ale teritoriului beneficiar importator. Rezultatele trebuie să fie de așa natură încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică produselor exportate efectiv și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din țara beneficiară, din teritoriul beneficiar sau din Uniune.

(4)   În cazurile în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul de șase luni menționat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a stabili autenticitatea documentului vizat sau pentru a determina originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităților competente. Dacă, după cea de a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în termen de patru luni sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticității documentului respectiv sau determinarea originii reale a produselor, autoritățile solicitante refuză dreptul la preferințe tarifare, cu excepția unor situații excepționale.

(5)   Atunci când procedura de verificare sau orice alte informații disponibile par să indice că sunt încălcate dispozițiile din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunile 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, țara beneficiară exportatoare sau teritoriul beneficiar exportator, din proprie inițiativă sau la cererea Uniunii, efectuează de urgență investigațiile necesare sau dispune efectuarea unor investigații pentru identificarea și prevenirea unor asemenea contravenții. În acest scop, Uniunea poate participa la investigații.

(6)   În scopul verificării ulterioare a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, copiile certificatelor, precum și orice documente de export aferente, sunt păstrate de autoritățile guvernamentale competente ale țării beneficiare exportatoare sau ale teritoriului beneficiar exportator ori de autoritățile vamale ale statului membru exportator timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care au fost eliberate certificatele de circulație a mărfurilor.

Subsecțiunea 12

Alte dispoziții aplicabile în cadrul regulilor de origine în scopul aplicării măsurilor tarifare preferențiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite țări sau teritorii

Articolul 126

Ceuta și Melilla

[Articolul 64 alineatul (1) din cod]

(1)   Prezenta subsecțiune se aplică mutatis mutandis pentru a se determina dacă produsele pot fi considerate ca fiind originare din țările sau teritoriile beneficiare exportatoare care beneficiază de preferințe la importul în Ceuta și Melilla sau ca fiind originare din Ceuta și Melilla.

(2)   Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

(3)   Dispozițiile prezentei subsecțiuni privind eliberarea, utilizarea și verificarea ulterioară a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta și Melilla.

(4)   Autoritățile vamale spaniole sunt responsabile pentru aplicarea prezentei subsecțiuni în Ceuta și Melilla.

CAPITOLUL 3

Valoarea în vamă a mărfurilor

Articolul 127

Dispoziții generale

[Articolul 70 alineatul (3) litera (d) din cod]

(1)   În scopul prezentului capitol, două persoane sunt considerate a fi afiliate dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)

una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administrație al întreprinderii celeilalte persoane;

(b)

au calitatea juridică de asociați;

(c)

una este angajatorul celeilalte;

(d)

o terță parte posedă, controlează sau deține direct sau indirect 5 % sau mai mult din acțiunile sau părțile emise cu drept de vot de ambele persoane;

(e)

una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;

(f)

ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o terță persoană;

(g)

împreună, acestea controlează direct sau indirect o terță persoană;

(h)

sunt membre ale aceleiași familii.

(2)   Persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt considerate afiliate numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alineatul (1).

(3)   În scopurile alineatului (1) literele (e), (f) și (g), se consideră că o persoană controlează o altă persoană atunci când aceasta deține, de drept sau de fapt, putere de decizie asupra celei din urmă.

Articolul 128

Valoarea de tranzacție

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

(1)   Valoarea de tranzacție a mărfurilor vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii se determină la momentul acceptării declarației vamale pe baza vânzării care a avut loc imediat înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal respectiv.

(2)   În cazul în care mărfurile sunt vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii nu înainte de a fi introduse pe teritoriul vamal respectiv, ci în timp ce se află în depozitare temporară sau sunt plasate sub un alt regim special decât regimul vamal de tranzit intern, regimul de destinație finală sau regimul de perfecționare pasivă, valoarea de tranzacție se va determina pe baza vânzării respective.

Articolul 129

Prețul efectiv plătit sau de plătit

[Articolul 70 alineatele (1) și (2) din cod]

(1)   Prețul efectiv plătit sau de plătit în sensul articolului 70 alineatele (1) și (2) din cod include toate plățile efectuate sau care trebuie efectuate drept condiție a vânzării mărfurilor importate de către cumpărător către oricare dintre următoarele persoane:

(a)

vânzătorul;

(b)

o terță parte în beneficiul vânzătorului;

(c)

o terță parte afiliată cu vânzătorul;

(d)

o terță parte atunci când plata este efectuată către partea respectivă pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului.

Plățile se pot face cu acreditive sau instrumente negociabile și se pot efectua direct sau indirect.

(2)   Activitățile, inclusiv cele de comercializare, întreprinse de cumpărător sau de o societate afiliată cu cumpărătorul în numele cumpărătorului sau în nume propriu, altele decât cele pentru care este prevăzută o ajustare la articolul 71 din cod, nu se consideră plată indirectă către vânzător.

Articolul 130

Reducerile

[Articolul 70 alineatele (1) și (2) din cod]

(1)   În scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod, reducerile se iau în considerare dacă, la momentul acceptării declarației vamale, în contractul de vânzare se prevede aplicarea reducerilor și cuantumul lor.

(2)   Reducerile pentru plata anticipată se iau în considerare pentru mărfurile al căror preț nu a fost plătit efectiv la momentul acceptării declarației vamale.

(3)   Reducerile care rezultă din modificări ale contractului survenite după momentul acceptării declarației vamale nu se iau în considerare.

Articolul 131

Livrarea parțială

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care mărfurile declarate pentru un regim vamal reprezintă o parte dintr-o cantitate mai mare din aceleași mărfuri cumpărate în contextul unei tranzacții unice, prețul efectiv plătit sau de plătit se calculează, în scopul articolului 70 alineatul (1) din cod, proporțional cu prețul pentru cantitatea totală cumpărată.

(2)   O repartizare proporțională a prețului efectiv plătit sau de plătit se aplică și în cazul pierderii unei părți din trimitere sau în cazul în care mărfurile au fost deteriorate înainte de punerea lor în liberă circulație.

Articolul 132

Ajustările de preț pentru mărfurile cu defecte

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

O ajustare făcută de către vânzător, în favoarea cumpărătorului, a prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri poate fi luată în considerare pentru determinarea valorii în vamă în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

mărfurile erau defecte în momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație;

(b)

vânzătorul a făcut ajustarea pentru a compensa defectele în vederea îndeplinirii:

(i)

fie a unei obligații contractuale asumate înainte de acceptarea declarației vamale;

(ii)

fie a unei obligații legale aplicabile mărfurilor;

(c)

ajustarea se face în termen de un an de la data acceptării declarației vamale.

Articolul 133

Evaluarea condițiilor și a prestațiilor

[Articolul 70 alineatul (3) litera (b) din cod]

În cazul în care vânzarea sau prețul mărfurilor importate face obiectul unei condiții sau al unei prestații a cărei valoare poate fi determinată în raport cu mărfurile care se evaluează, se consideră că această valoare face parte din prețul efectiv plătit sau de plătit, cu excepția cazului în care aceste condiții sau prestații se referă la oricare dintre următoarele:

(a)

o activitate în cazul căreia se aplică articolul 129 alineatul (2) din prezentul regulament;

(b)

un element al valorii în vamă în temeiul articolului 71 din cod.

Articolul 134

Tranzacțiile între persoane afiliate

[Articolul 70 alineatul (3) litera (d) din cod]

(1)   În cazul în care cumpărătorul și vânzătorul sunt afiliați și pentru a stabili dacă această afiliere nu influențează prețul, se examinează circumstanțele vânzării, după cum este necesar, iar declarantului i se oferă posibilitatea de a furniza informații suplimentare detaliate care ar putea fi necesare cu privire la aceste circumstanțe.

(2)   Totuși, mărfurile se evaluează în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod dacă declarantul demonstrează că valoarea de tranzacție declarată este foarte apropiată de una dintre următoarele valori de referință determinate la aceeași dată sau în jurul aceleiași date:

(a)

valoarea de tranzacție în vânzările, între cumpărători și vânzători care nu sunt afiliați în niciun caz special, de mărfuri identice sau similare pentru export către teritoriul vamal al Uniunii;

(b)

valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod;

(c)

valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod.

(3)   La stabilirea valorii mărfurilor identice sau similare menționate la alineatul (2) se iau în considerare următoarele elemente:

(a)

diferențele demonstrate la nivelurile comerciale;

(b)

nivelurile cantitative;

(c)

elementele enumerate la articolul 71 alineatul (1) din cod;

(d)

costurile suportate de vânzător în cadrul vânzărilor în care acesta și cumpărătorul nu sunt afiliați, unde astfel de costuri nu sunt suportate de vânzător în cadrul vânzărilor între persoane afiliate.

(4)   Valorile de referință enumerate la alineatul (2) trebuie utilizate la cererea declarantului. Acestea nu înlocuiesc valoarea de tranzacție declarată.

Articolul 135

Mărfuri și servicii utilizate la fabricarea mărfurilor importate

[Articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod]

(1)   În cazul în care un cumpărător furnizează vânzătorului oricare dintre mărfurile sau serviciile enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod, valoarea mărfurilor și a serviciilor respective se consideră a fi egală cu prețul de achiziție a acestora. Prețul de achiziție include toate plățile pe care cumpărătorul mărfurilor sau serviciilor enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) este obligat să le facă pentru a achiziționa mărfurile sau serviciile respective.

În cazul în care mărfurile sau serviciile au fost produse de cumpărător sau de o persoană afiliată cu acesta, valoarea lor este corespunzătoare costului de producție.

(2)   În cazul în care valoarea mărfurilor și a serviciilor enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod nu poate fi determinată în conformitate cu alineatul (1), aceasta se determină pe baza altor date obiective și cuantificabile.

(3)   În cazul în care mărfurile menționate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod au fost utilizate de cumpărător înainte de a fi furnizate, valoarea acestora se ajustează pentru a ține seama de orice depreciere.

(4)   Valoarea serviciilor menționate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod include costurile activităților de dezvoltare nefinalizate cu succes în măsura în care costurile respective au fost suportate în legătură cu proiectele sau cu comenzile referitoare la mărfurile importate.

(5)   În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, costurile de cercetare și costurile schițelor preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.

(6)   Valoarea mărfurilor și a serviciilor furnizate, astfel cum este stabilită în conformitate cu alineatele (1)-(5), se repartizează proporțional între mărfurile importate.

Articolul 136

Redevențe și drepturi de licență

[Articolul 71 alineatul (1) litera (c) din cod]

(1)   Redevențele și drepturile de licență sunt legate de mărfurile importate dacă, în special, drepturile transferate în temeiul contractului de licență sau al contractului de redevențe sunt încorporate în mărfurile respective. Metoda de calculare a cuantumului redevenței sau dreptului de licență nu constituie factorul decisiv.

(2)   În cazul în care metoda de calculare a cuantumului redevențelor sau drepturilor de licență derivă din prețul mărfurilor importate, se presupune că plata respectivelor redevențe sau drepturi de licență este legată de mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedește altfel.

(3)   Dacă redevențele sau drepturile de licență sunt legate parțial de mărfurile care se evaluează și parțial de alte ingrediente ori părți componente adăugate mărfurilor după import sau de alte activități sau servicii ulterioare importului, se efectuează o ajustare corespunzătoare.

(4)   Redevențele și drepturile de licență sunt considerate a fi plătite ca o condiție a vânzării pentru mărfurile importate dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)

vânzătorul sau o persoană afiliată cu vânzătorul cere cumpărătorului să efectueze această plată;

(b)

cumpărătorul face plata pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului, în conformitate cu obligațiile contractuale;

(c)

mărfurile nu pot fi vândute cumpărătorului sau nu pot fi cumpărate de către cumpărător fără a se efectua plata unei redevențe sau a unui drept de licență către un licențiator.

(5)   Țara în care este stabilit beneficiarul plății redevențelor sau al drepturilor de licență nu se ia în considerare.

Articolul 137

Locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii

[Articolul 71 alineatul (1) litera (e) din cod]

(1)   În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (e) din cod, locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este:

(a)

pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul în care mărfurile sosesc prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii;

(b)

pentru mărfurile transportate pe cale maritimă în unul din departamentele franceze de peste mări care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii și transportate direct către o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, sau viceversa, portul în care mărfurile sosesc prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii, cu condiția ca acestea să fi fost descărcate sau transbordate acolo;

(c)

pentru mărfurile transportate pe cale maritimă și apoi, fără transbordare, pe căi navigabile interioare, primul port unde se poate face descărcarea;

(d)

pentru mărfurile transportate pe calea ferată, pe căi navigabile interioare sau pe căi rutiere, locul unde este situat biroul vamal de intrare;

(e)

pentru mărfurile transportate în alte moduri, locul unde se traversează frontiera teritoriului vamal al Uniunii.

(2)   În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (e) din cod, în cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii și apoi transportate la o destinație dintr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii prin teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii, locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este locul în care mărfurile au fost introduse prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii, cu condiția ca mărfurile să fie transportate direct prin teritoriile respective pe o rută obișnuită la locul de destinație.

(3)   Alineatul (2) se aplică și în cazul în care mărfurile sunt descărcate, transbordate sau imobilizate temporar pe teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii din motive strict legate de transport.

(4)   Dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (b), la alineatul (2) și la alineatul (3), locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este următorul:

(a)

pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul de descărcare;

(b)

pentru mărfurile transportate cu alte mijloace de transport, locul specificat la alineatul (1) literele (c), (d) sau (e) situat în acea parte a teritoriului vamal al Uniunii în care sunt expediate mărfurile.

Articolul 138

Cheltuieli de transport

[Articolul 71 alineatul (1) litera (e) din cod]

(1)   În cazul în care mărfurile se transportă cu același mijloc de transport până la un punct situat dincolo de locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, cheltuielile de transport se evaluează proporțional cu distanța până la locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu articolul 137 din prezentul regulament, dacă nu se prezintă autorităților vamale dovezi care să indice cheltuielile care ar fi fost suportate pe baza unui tarif standard pentru transportul mărfurilor până la locul în care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.

(2)   Cheltuielile de transport aerian, inclusiv cheltuielile de livrare expres pe cale aeriană, care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se determină în conformitate cu anexa 23-01.

(3)   Dacă transportul este gratuit sau este asigurat de cumpărător, cheltuielile de transport care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se calculează în conformitate cu tariful uzual practicat pentru aceleași moduri de transport.

Articolul 139

Taxe percepute pentru trimiterile poștale

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

Taxele poștale achitate până la locul de destinație pentru mărfurile expediate prin poștă se includ în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepția taxelor poștale suplimentare percepute pe teritoriul vamal al Uniunii.

Articolul 140

Neacceptarea valorilor de tranzacție declarate

[Articolul 70 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazul în care autoritățile vamale au îndoieli întemeiate că valoarea de tranzacție declarată reprezintă cuantumul total plătit sau de plătit astfel cum se menționează la articolul 70 alineatul (1) din cod, pot solicita declarantului să furnizeze informații suplimentare.

(2)   În cazul în care îndoielile lor nu sunt eliminate, autoritățile vamale pot decide că valoarea mărfurilor nu se poate determina în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod.

Articolul 141

Valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare

[Articolul 74 alineatul (2) literele (a) și (b) din cod]

(1)   La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (a) sau litera (b) din cod se utilizează valoarea de tranzacție a unor mărfuri identice sau similare, vândute la același nivel comercial și substanțial în aceleași cantități ca și mărfurile care se evaluează.

În cazul în care nu se identifică o astfel de vânzare, valoarea în vamă se determină având în vedere valoarea de tranzacție a mărfurilor identice sau similare vândute la un nivel comercial diferit sau în cantități diferite. Această valoare de tranzacție ar trebui ajustată pentru a ține cont de diferențele care pot fi atribuite nivelului comercial și/sau cantității.

(2)   Se efectuează o ajustare pentru a ține seama de diferențe semnificative la nivelul costurilor și al taxelor dintre mărfurile importate și mărfurile identice sau similare vizate care se datorează diferențelor de distanță și moduri de transport.

(3)   În cazul în care se constată că există mai multe valori de tranzacție pentru mărfuri identice sau similare, se utilizează cea mai mică dintre aceste valori de tranzacție pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor importate.

(4)   Expresiile „mărfuri identice” și „mărfuri similare”, după caz, nu includ mărfuri care încorporează sau reflectă activități de inginerie și de dezvoltare, artă, design, planuri sau schițe pentru care nu s-a făcut nicio ajustare în temeiul articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, deoarece aceste activități au fost executate în Uniune.

(5)   Valoarea de tranzacție a mărfurilor produse de o altă persoană se ia în considerare numai în cazul în care nu se pot găsi valori de tranzacție pentru mărfuri identice sau similare produse de persoana care a produs mărfurile care se evaluează.

Articolul 142

Metoda deductivă

[Articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod]

(1)   Prețul unitar utilizat pentru a determina valoarea în vamă în temeiul articolului 74 alineatul (2) litera (c) din cod este prețul la care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate sunt vândute în Uniune, în starea în care sunt importate, în același moment sau aproximativ în același moment cu importul mărfurilor care se evaluează.

(2)   În absența unui preț unitar astfel cum se menționează la alineatul (1), prețul unitar utilizat este prețul la care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate sunt vândute, în starea în care sunt importate, pe teritoriul vamal al Uniunii, la data cea mai apropiată după importul mărfurilor care se evaluează și, în orice caz, în termen de 90 de zile de la data importului.

(3)   În absența unui preț unitar, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), la cererea declarantului se utilizează prețul unitar la care mărfurile importate sunt vândute pe teritoriul vamal al Uniunii după ce au fost prelucrate sau transformate ulterior, ținând cont în mod corespunzător de valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare.

(4)   Vânzările următoare nu se iau în considerare în scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod:

(a)

vânzările de mărfuri la un alt nivel comercial în afară de primul nivel comercial după import;

(b)

vânzările către persoane afiliate;

(c)

vânzările către persoane care furnizează, în mod direct sau indirect, gratuit sau la un cost redus, mărfurile sau serviciile enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod pentru a fi utilizate la fabricarea și vânzarea la export a mărfurilor importate;

(d)

vânzările în cantități care nu sunt suficiente pentru a permite să se determine prețul unitar.

(5)   La determinarea valorii în vamă, din prețul unitar determinat în conformitate cu alineatele (1)-(4) se deduc următoarele elemente:

(a)

fie comisioanele plătite în mod obișnuit sau convenite a fi plătite, fie elementele adăugate în mod obișnuit pentru profit și cheltuielile generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) în legătură cu vânzarea pe teritoriul vamal al Uniunii a mărfurilor importate din aceeași categorie sau de același tip care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de un anumit sector industrial;

(b)

cheltuieli uzuale de transport și de asigurare, precum și cheltuielile conexe care se suportă pe teritoriul vamal al Uniunii;

(c)

taxele la import și alte taxe de plătit pe teritoriul vamal al Uniunii pentru importul sau vânzarea mărfurilor.

(6)   Valoarea în vamă a anumitor mărfuri perisabile, astfel cum se menționează în anexa 23-02, importate în regim de consignație poate fi determinată direct în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod. În acest scop, prețurile unitare sunt notificate Comisiei de către statele membre, iar Comisia le transmite prin intermediul TARIC în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (16).

Aceste prețuri unitare se pot utiliza la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate pentru perioade de 14 zile. Fiecare perioadă începe într-o zi de vineri.

Prețurile unitare se calculează și se notifică după cum urmează:

(a)

după aplicarea deducerilor prevăzute la alineatul (5), statele membre notifică Comisiei un preț unitar per 100 kg net pentru fiecare categorie de mărfuri. Statele membre pot stabili sume forfetare pentru costurile menționate la alineatul (5) litera (b) care se vor aduce la cunoștința Comisiei;

(b)

perioada de referință pentru determinarea prețurilor unitare este perioada precedentă de 14 zile care se încheie în ziua de joi care precede săptămâna în cursul căreia urmează să fie stabilite noi prețuri unitare;

(c)

statele membre notifică Comisiei prețurile unitare în euro nu mai târziu de ora 12.00 a zilei de luni din săptămâna în cursul căreia noile prețuri unitare sunt transmise de către Comisie. În cazul în care această zi nu este lucrătoare, notificarea se efectuează în ziua lucrătoare imediat precedentă. Prețurile unitare se aplică numai dacă notificarea respectivă este transmisă de către Comisie.

Articolul 143

Metoda valorii calculate

[Articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod]

(1)   La aplicarea articolului 74 alineatul (2) litera (d) din cod, autoritățile vamale nu pot cere sau impune unei persoane care nu este stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii să prezinte spre examinare sau să permită accesul la documente contabile sau alte documente pentru determinarea valorii în vamă.

(2)   Costul sau valoarea materialelor și a fabricării menționate la articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctul (i) din cod include costul elementelor precizate la articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii) din cod. Acesta include, de asemenea, costul repartizat proporțional al oricărui produs sau serviciu precizat la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod care a fost furnizat direct sau indirect de cumpărător pentru a fi utilizat la fabricarea mărfurilor care se evaluează. Valoarea elementelor precizate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod care se execută în Uniune se include numai în măsura în care elementele respective intră în sarcina producătorului.

(3)   Costul de producție include toate cheltuielile suportate în operațiunile de creare de bunuri economice, în cele în care se fac adăugiri bunurilor economice sau în cele care ameliorează în mod substanțial bunurile economice. Acesta include și costurile precizate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctele (ii) și (iii) din cod.

(4)   Cheltuielile generale menționate la articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctul (ii) din cod acoperă costurile directe și indirecte de producție și de vânzare a mărfurilor la export care nu sunt incluse la articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctul (i) din cod.

Articolul 144

Metoda determinării valorii în vamă pe baza datelor disponibile (metoda „fall-back”)

[Articolul 74 alineatul (3) din cod]

(1)   La determinarea valorii în vamă în conformitate cu articolul 74 alineatul (3) din cod, se poate da dovadă de o flexibilitate rezonabilă în aplicarea metodelor prevăzute la articolul 70 și la articolul 74 alineatul (2) din cod. Valoarea determinată astfel se bazează, în cea mai mare măsură posibilă, pe valorile în vamă determinate anterior.

(2)   Dacă nu se poate determina valoarea în vamă în conformitate cu alineatul (1), se utilizează alte metode adecvate. În acest caz valoarea în vamă nu se determină pe baza niciunuia dintre elementele următoare:

(a)

prețul de vânzare pe teritoriul vamal al Uniunii pentru mărfuri produse pe teritoriul vamal al Uniunii;

(b)

un sistem prin care, pentru determinarea valorii în vamă, se utilizează cea mai mare dintre două valori alternative;

(c)

prețul mărfurilor pe piața internă a țării exportatoare;

(d)

costul de producție, altul decât valorile calculate care s-au determinat pentru mărfuri identice sau similare în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod;

(e)

prețurile pentru exportul într-o țară terță;

(f)

valorile în vamă minime;

(g)

valori arbitrare sau fictive.

Articolul 145

Documente justificative referitoare la valoarea în vamă

[Articolul 163 alineatul (1) din cod]

Factura care se referă la valoarea de tranzacție declarată este necesară ca document justificativ.

Articolul 146

Conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă

[Articolul 53 alineatul (1) litera (a) din cod]

(1)   În conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (a) din cod, se utilizează următoarele rate de schimb pentru conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă:

(a)

rata de schimb publicată de Banca Centrală Europeană, pentru statele membre a căror monedă este euro;

(b)

rata de schimb publicată de autoritatea națională competentă sau, atunci când autoritatea națională a desemnat o bancă privată în scopul publicării ratei de schimb, rata publicată de banca privată respectivă, pentru statele membre a căror monedă nu este euro.

(2)   Rata de schimb care se utilizează în conformitate cu alineatul (1) este rata de schimb publicată în penultima zi de miercuri a fiecărei luni.

În cazul în care nu s-a publicat nicio rată de schimb în acea zi, se aplică rata de schimb cea mai recent publicată.

(3)   Rata de schimb se aplică timp de o lună, începând din prima zi a lunii următoare.

(4)   În cazul în care rata de schimb nu a fost publicată, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), rata utilizată pentru aplicarea articolului 53 alineatul (1) litera (a) din cod se determină de către statul membru vizat. Această rată trebuie să reflecte cât se poate de bine valoarea monedei statului membru vizat.

TITLUL III

DATORIE VAMALĂ ȘI GARANȚII

CAPITOLUL 1

Garanția pentru o datorie vamală existentă sau potențială

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 147

Sistemul electronic referitor la garanții

[Articolul 16 din cod]

Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la garanțiile care pot fi utilizate în mai multe state membre, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.

Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data introducerii sistemului de gestionare a garanțiilor în cadrul CVU menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.

Articolul 148

Garanția izolată pentru o datorie vamală potențială

[Articolul 90 alineatul (1) al doilea paragraf din cod]

(1)   În cazul în care constituirea unei garanții este obligatorie, o garanție care acoperă o singură operațiune (garanție izolată) pentru o datorie vamală potențială acoperă cuantumul taxelor la import sau la export corespunzătoare datoriei vamale care ar putea lua naștere, calculat pe baza celor mai ridicate taxe vamale aplicabile mărfurilor de același tip.

(2)   În cazul în care alte taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri trebuie să fie acoperite de garanția izolată, calculul acestora se bazează pe cele mai ridicate rate aplicabile mărfurilor de același tip în statul membru în care mărfurile vizate sunt plasate sub regimul vamal sau sunt în depozitare temporară.

Articolul 149

Garanții facultative

[Articolul 91 din cod]

În cazul în care autoritățile vamale decid să solicite o garanție care este facultativă, se aplică articolele 150-158 din prezentul regulament.

Articolul 150

Garanție sub forma unui depozit în numerar

[Articolul 92 alineatul (1) litera (a) din cod]

În cazul în care se solicită o garanție pentru regimuri speciale sau depozitare temporară și care constă într-o garanție izolată sub forma unui depozit în numerar, această garanție se constituie la autoritățile vamale din statul membru în care mărfurile sunt plasate sub regimul special respectiv sau sunt în depozitare temporară.

În cazul în care un regim special, altul decât regimul de destinație finală, a fost descărcat sau supravegherea mărfurilor sub regim de destinație finală ori depozitarea temporară s-a încheiat corect, garanția se rambursează de către autoritatea vamală din statul membru în care a fost constituită.

Articolul 151

Garanție sub forma unui angajament al unui garant

[Articolul 92 alineatul (1) litera (b) și articolul 94 din cod]

(1)   Angajamentul asumat de un garant se aprobă de biroul vamal unde este constituită garanția (biroul vamal de garanție) care notifică persoanei căreia i se solicită constituirea garanției faptul că angajamentul este aprobat.

(2)   Biroul vamal de garanție poate revoca aprobarea angajamentului unui garant în orice moment. Biroul vamal de garanție notifică garantului și persoanei căreia i se solicită constituirea garanției faptul că aprobarea angajamentului a fost revocată.

(3)   Garantul își poate rezilia angajamentul în orice moment. Garantul notifică biroului vamal de garanție rezilierea angajamentului.

(4)   Rezilierea angajamentului garantului nu afectează mărfurile care, la momentul în care rezilierea produce efecte, au fost deja plasate și se află încă sub un regim vamal sau în depozitare temporară în temeiul angajamentului reziliat.

(5)   O garanție izolată constituită sub forma unui angajament se întocmește folosind formularul prevăzut în anexa 32-01.

(6)   O garanție globală constituită sub forma unui angajament se întocmește folosind formularul prevăzut în anexa 32-03.

(7)   Fără a aduce atingere alineatelor (5) și (6) și articolului 160, fiecare stat membru poate permite, în conformitate cu legislația națională, ca angajamentul asumat de un garant să ia o formă diferită de cele prevăzute în anexele 32-01, 32-02 și 32-03, cu condiția ca acesta să aibă același efect juridic.

Articolul 152

Garanție izolată constituită sub forma unui angajament al unui garant

[Articolul 89 și articolul 92 alineatul (1) litera (b) din cod]

(1)   În cazul în care o garanție izolată este constituită sub formă de angajament al unui garant, dovada respectivului angajament se păstrează de către biroul vamal de garanție pentru perioada de valabilitate a garanției.

(2)   În cazul în care o garanție izolată este constituită sub formă de angajament al unui garant, titularul regimului nu modifică codul de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

Articolul 153

Acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale

[Articolul 92 alineatul (1) litera (c) din cod]

Atunci când ia naștere o datorie vamală într-un alt stat membru decât statul membru care a acceptat o garanție în una dintre formele menționate la articolul 83 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, care poate fi utilizată în mai multe state membre, statul membru care a acceptat garanția transferă către statul membru în care ia naștere datoria vamală, la cererea formulată de acesta din urmă după expirarea termenului-limită de plată, cuantumul taxelor la import sau la export în limitele garanției acceptate și ale taxelor neachitate.

Transferul respectiv se efectuează în termen de o lună de la primirea cererii.

Articolul 154

Numărul de referință al garanției și codul de acces

[Articolul 89 alineatul (2) din cod]

(1)   Atunci când o garanție izolată poate fi utilizată în mai multe state membre, biroul vamal de garanție îi comunică persoanei care a constituit garanția sau, în cazul unei garanții sub formă de titluri, garantului, următoarele informații:

(a)

un număr de referință al garanției;

(b)

un cod de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

(2)   Atunci când o garanție globală poate fi utilizată în mai multe state membre, biroul vamal de garanție îi comunică persoanei care a constituit garanția următoarele informații:

(a)

un număr de referință al garanției pentru fiecare parte din cuantumul de referință care urmează să fie monitorizat în conformitate cu articolul 157 din prezentul regulament;

(b)

un cod de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

La cererea persoanei care a constituit garanția, biroul vamal de garanție atribuie unul sau mai multe coduri de acces suplimentare garanției respective pentru a fi utilizate de persoana respectivă sau de reprezentanții săi.

(3)   O autoritate vamală verifică existența și valabilitatea garanției de fiecare dată când o persoană îi comunică un număr de referință al garanției.

Secțiunea 2

Garanția globală

Articolul 155

Cuantumul de referință

[Articolul 90 din cod]

(1)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 158 din prezentul regulament, cuantumul garanției globale este egal cu un cuantum de referință stabilit de către biroul vamal de garanție în conformitate cu articolul 90 din cod.

(2)   În cazul în care trebuie constituită o garanție globală pentru taxe la import sau la export și alte taxe al căror cuantum poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanția este solicitată, partea din cuantumul de referință care acoperă aceste taxe corespunde cuantumului taxelor la import sau la export și al celorlalte taxe de plătit.

(3)   În cazul în care trebuie constituită o garanție globală pentru taxe la import sau la export și alte taxe al căror cuantum nu poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanția este solicitată sau al căror cuantum variază în timp, partea din cuantumul de referință care acoperă aceste taxe se stabilește după cum urmează:

(a)

pentru partea care trebuie să acopere taxele la import sau la export și alte taxe care au luat naștere, cuantumul de referință corespunde cuantumului taxelor la import sau la export și al celorlalte taxe de plătit;

(b)

pentru partea care trebuie să acopere taxele la import sau la export și alte taxe care pot lua naștere, cuantumul de referință corespunde cuantumului taxelor la import sau la export și al celorlalte taxe care ar putea deveni exigibile în legătură cu fiecare declarație vamală sau declarație de depozitare temporară pentru care este constituită garanția, în cursul perioadei cuprinse între plasarea mărfurilor sub regimul vamal relevant sau în depozitare temporară și momentul în care este descărcat regimul vamal sau momentul în care se încheie supravegherea mărfurilor sub regim de destinație finală sau depozitarea temporară.

În scopurile literei (b), se iau în considerare cele mai ridicate taxe la import sau la export aplicabile mărfurilor de același tip și cele mai ridicate alte taxe datorate în legătură cu importul sau cu exportul de mărfuri de același tip în statul membru unde se află biroul vamal de garanție.

În cazul în care biroul vamal de garanție nu dispune de informațiile necesare pentru a determina partea din cuantumul de referință în temeiul primului paragraf, cuantumul este fixat la 10 000 EUR pentru fiecare declarație.

(4)   Biroul vamal de garanție determină cuantumul de referință în cooperare cu persoana căreia i se solicită constituirea garanției. Atunci când determină partea din cuantumul de referință în conformitate cu alineatul (3), biroul vamal de garanție determină cuantumul respectiv pe baza informațiilor privind mărfurile plasate sub regimurile vamale relevante sau în depozitare temporară în cele 12 luni precedente și pe baza unei estimări a volumului de operațiuni avute în vedere, astfel cum reiese, printre altele, din documentația comercială și din evidențele contabile ale persoanei căreia i se solicită constituirea garanției.

(5)   Biroul vamal de garanție efectuează o verificare a cuantumului de referință, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri adresate de persoana căreia i se solicită constituirea garanției, și îl ajustează pentru a se conforma dispozițiilor de la prezentul articol și de la articolul 90 din cod.

Articolul 156

Monitorizarea cuantumului de referință de către persoana căreia i se solicită constituirea garanției

(Articolul 89 din cod)

Persoana căreia i se solicită constituirea garanției se asigură că cuantumul taxelor la import sau la export și al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul mărfurilor în cazul în care acestea urmează să fie acoperite de garanție, de plătit sau care ar putea deveni exigibil, nu depășește cuantumul de referință.

Persoana respectivă informează biroul vamal de garanție când cuantumul de referință nu se mai situează la un nivel suficient pentru a acoperi operațiunile sale.

Articolul 157

Monitorizarea cuantumului de referință de către autoritățile vamale

[Articolul 89 alineatul (6) din cod]

(1)   Monitorizarea părții din cuantumul de referință care acoperă cuantumul taxelor la import sau la export și al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri, care vor deveni exigibile în ceea ce privește mărfurile plasate sub regimul de punere în liberă circulație, se asigură pentru fiecare declarație vamală la momentul plasării mărfurilor sub regimul respectiv. Atunci când declarațiile vamale de punere în liberă circulație sunt depuse în conformitate cu o autorizație menționată la articolul 166 alineatul (2) sau la articolul 182 din cod, monitorizarea părții relevante din cuantumul de referință se asigură pe baza declarațiilor suplimentare sau, dacă este cazul, pe baza datelor înscrise în evidențe.

(2)   Monitorizarea părții din cuantumul de referință care acoperă cuantumul taxelor la import sau la export și al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri, care pot deveni exigibile în ceea ce privește mărfurile plasate sub regimul de tranzit unional, se asigură, prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament, pentru fiecare declarație vamală la momentul plasării mărfurilor sub regimul respectiv. Această monitorizare nu se aplică mărfurilor plasate sub regimul de tranzit unional care utilizează simplificarea menționată la articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod, în cazul în care declarația vamală nu este prelucrată prin sistemul electronic menționat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament.

(3)   Monitorizarea părții din cuantumul de referință care acoperă cuantumul taxelor la import sau la export și al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul mărfurilor în cazul în care acestea urmează să fie acoperite de garanție, care vor lua naștere sau care pot lua naștere în alte cazuri decât cele menționate la alineatele (1) și (2), se asigură prin audit periodic corespunzător.

Articolul 158

Nivelul garanției globale

[Articolul 95 alineatele (2) și (3) din cod]

(1)   În scopurile articolului 95 alineatul (2) din cod, cuantumul garanției globale se reduce la:

(a)

50 % din partea din cuantumul de referință determinată în conformitate cu articolul 155 alineatul (3) din prezentul regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;

(b)

30 % din partea din cuantumul de referință determinată în conformitate cu articolul 155 alineatul (3) din prezentul regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 84 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446; sau

(c)

0 % din partea din cuantumul de referință determinată în conformitate cu articolul 155 alineatul (3) din prezentul regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 84 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   În scopurile articolului 95 alineatul (3) din cod, cuantumul garanției globale se reduce la 30 % din partea din cuantumul de referință determinată în conformitate cu articolul 155 alineatul (2) din prezentul regulament.

Secțiunea 3

Dispoziții pentru regimul de tranzit unional și regimul în temeiul convențiilor TIR și ATA

Subsecțiunea 1

Tranzitul unional

Articolul 159

Calculul în scopul tranzitului comun

[Articolul 89 alineatul (2) din cod]

În scopul calculului menționat la articolul 148 și la articolul 155 alineatul (3) litera (b) al doilea paragraf din prezentul regulament, mărfurile unionale transportate în conformitate cu Convenția privind un regim de tranzit comun (17) sunt considerate mărfuri neunionale.

Articolul 160

Garanție izolată sub formă de titluri

[Articolul 92 alineatul (1) litera (b) din cod]

(1)   În contextul regimului de tranzit unional, o garanție izolată sub forma unui angajament al unui garant poate fi constituită de garant și prin emiterea de titluri în favoarea persoanelor care intenționează să fie titularii regimului.

Dovada angajamentului respectiv se face utilizând formularul prevăzut în anexa 32-02, iar titlurile se întocmesc utilizând formularul prevăzut în anexa 32-06.

Fiecare titlu acoperă un cuantum de 10 000 EUR pentru care garantul este responsabil.

Perioada de valabilitate a unui titlu este de un an de la data emiterii.

(2)   Garantul furnizează biroului vamal de garanție orice detalii solicitate cu privire la titlurile de garanție izolată pe care le-a emis.

(3)   Pentru fiecare titlu, garantul îi comunică persoanei care intenționează să fie titularul regimului următoarele informații:

(a)

un număr de referință al garanției;

(b)

un cod de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

Persoana care intenționează să fie titularul regimului nu modifică codul de acces.

(4)   Persoana care intenționează să fie titularul regimului depune la biroul vamal de plecare un număr de titluri corespunzător multiplului de 10 000 EUR necesar pentru a acoperi integral suma cuantumurilor menționate la articolul 148 din prezentul regulament.

Articolul 161

Revocarea sau rezilierea unui angajament constituit în cazul unei garanții izolate sub formă de titluri

[Articolul 92 alineatul (1) litera (b) și articolul 94 din cod]

Autoritatea vamală responsabilă de biroul vamal de garanție relevant introduce în sistemul electronic menționat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament informații privind orice revocare sau reziliere a unui angajament constituit în cazul unei garanții izolate sub formă de titluri și data de la care revocarea sau rezilierea produce efecte.

Articolul 162

Garanția globală

[Articolul 89 alineatul (5) și articolul 95 din cod]

(1)   În contextul regimului de tranzit unional, garanția globală poate fi furnizată numai sub forma unui angajament al unui garant.

(2)   Dovada respectivului angajament se păstrează de către biroul vamal de garanție pentru perioada de valabilitate a garanției.

(3)   Titularul regimului nu modifică codul de acces asociat cu numărul de referință al garanției.

Subsecțiunea 2

Proceduri în temeiul convențiilor TIR și ATA

Articolul 163

Responsabilitatea asociațiilor garante pentru operațiunile TIR

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) din cod]

În scopurile articolului 8 alineatul (4) din Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (18), inclusiv modificările ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenția TIR), în cazul în care o operațiune TIR are loc pe teritoriul vamal al Uniunii, orice asociație garantă stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii poate deveni răspunzătoare de plata cuantumului garantat aferent mărfurilor care fac obiectul operațiunii TIR până la limita de 60 000 EUR sau echivalentul său în moneda națională, pentru fiecare carnet TIR.

Articolul 164

Notificarea nedescărcării unui regim către asociațiile garante

[Articolul 226 alineatul (3) literele (b) și (c) din cod]

O notificare valabilă de nedescărcare a unui regim în conformitate cu Convenția TIR, cu Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, inclusiv orice modificări ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenția ATA) sau cu Convenția privind admiterea temporară (19), inclusiv orice modificări ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenția de la Istanbul), efectuată de autoritățile vamale ale unui stat membru către o asociație garantă, constituie o notificare către orice altă asociație garantă din alt stat membru identificată ca răspunzătoare pentru plata oricărui cuantum reprezentând taxe la import sau la export ori alte taxe.

CAPITOLUL 2

Recuperarea, plata, rambursarea și remiterea cuantumului taxelor la import sau la export

Secțiunea 1

Determinarea cuantumului taxelor la import sau la export, notificarea datoriei vamale și înscrierea în evidențele contabile

Subsecțiunea 1

Articolul 165

Acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale

[Articolul 101 alineatul (1) și articolul 102 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când ia naștere o datorie vamală, autoritățile vamale de a căror competență ține recuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale informează celelalte autorități vamale implicate în legătură cu următoarele aspecte:

(a)

faptul că a luat naștere o datorie vamală;

(b)

măsura luată împotriva debitorului în vederea recuperării sumelor în cauză.

(2)   Statele membre își acordă reciproc asistență pentru recuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale.

(3)   Fără a se aduce atingere articolului 87 alineatul (4) din cod, în cazul în care autoritatea vamală a statului membru în care mărfurile au fost plasate sub un regim special altul decât cel de tranzit ori s-au aflat în depozitare temporară obține, înainte de expirarea termenului-limită menționat la articolul 80 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, dovezi conform cărora, în alt stat membru, s-au produs faptele care sunt la originea datoriei vamale sau care se consideră că sunt la originea acesteia, acea autoritate vamală trimite imediat și în orice caz în termenul-limită respectiv toate informațiile disponibile autorității vamale responsabile pentru locul în discuție. Această din urmă autoritate vamală confirmă primirea comunicării și indică dacă este responsabilă pentru recuperare. Dacă nu primește niciun răspuns în termen de 90 de zile, autoritatea vamală care trimite informațiile procedează imediat la recuperare.

(4)   Fără a se aduce atingere articolului 87 alineatul (4) din cod, în cazul în care autoritatea vamală a statului membru în care s-a constatat că a luat naștere datoria vamală în ceea ce privește mărfuri care nu au fost plasate nici sub un regim vamal, nici în depozitare temporară obține, înainte de notificarea datoriei vamale, dovezi conform cărora, în alt stat membru, s-au produs faptele care sunt la originea datoriei vamale sau care se consideră că sunt la originea acesteia, acea autoritate vamală trimite imediat și în orice caz înainte de notificare toate informațiile disponibile autorității vamale responsabile pentru locul în discuție. Această din urmă autoritate vamală confirmă primirea comunicării și indică dacă este responsabilă pentru recuperare. Dacă nu primește niciun răspuns în termen de 90 de zile, autoritatea vamală care trimite informațiile procedează imediat la recuperare.

Articolul 166

Biroul vamal centralizator legat de carnetele ATA sau CPD

[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]

(1)   Autoritățile vamale desemnează un birou vamal centralizator responsabil pentru orice măsură legată de datoriile vamale care iau naștere în urma nerespectării obligațiilor sau condițiilor referitoare la carnetele ATA sau CPD în temeiul articolului 79 din cod.

(2)   Fiecare stat membru comunică Comisiei biroul vamal centralizator, împreună cu numărul de referință al acestuia. Comisia pune la dispoziție aceste informații pe site-ul său.

Articolul 167

Recuperarea altor taxe în cadrul regimului de tranzit unional și de tranzit în conformitate cu Convenția TIR

[Articolul 226 alineatul (3) literele (a) și (b) din cod]

(1)   În cazul în care autoritățile vamale care au notificat datoria vamală și obligația de a plăti alte taxe datorate în legătură cu importul sau exportul de mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional sau sub regimul de tranzit în conformitate cu Convenția TIR obțin dovezi referitoare la locul în care s-au petrecut faptele care sunt la originea datoriei vamale și a intervenit obligația de a plăti alte taxe, autoritățile vamale în cauză suspendă procedura de recuperare și trimit imediat toate documentele necesare, inclusiv o copie autentificată a dovezilor, autorităților responsabile pentru locul respectiv. Autoritățile care trimit documentele solicită simultan confirmarea responsabilității din partea autorităților care le primesc în ceea ce privește recuperarea celorlalte taxe.

(2)   Autoritățile care primesc documentele confirmă primirea comunicării și indică dacă recuperarea celorlalte taxe ține de competența lor. Dacă nu primesc niciun răspuns în termen de 28 de zile, autoritățile care trimit documentele reiau imediat procedurile de recuperare pe care le-au inițiat.

(3)   Toate procedurile în curs pentru recuperarea altor taxe, inițiate de autoritățile care trimit documentele, sunt suspendate imediat ce autoritățile care primesc documentele au confirmat primirea comunicării și au indicat că ține de competența lor să recupereze celelalte taxe.

Imediat ce autoritățile care primesc documentele furnizează dovezi că au recuperat sumele în discuție, autoritățile care trimit documentele rambursează oricare alte taxe deja recuperate sau anulează procedurile de recuperare.

Articolul 168

Notificarea recuperării taxelor și a altor impuneri în cadrul regimului de tranzit unional și de tranzit în conformitate cu Convenția TIR

[Articolul 226 alineatul (3) literele (a) și (b) din cod]

Atunci când ia naștere o datorie vamală în ceea ce privește mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional sau sub regimul de tranzit în conformitate cu Convenția TIR, autoritățile vamale de a căror competență ține recuperarea informează biroul vamal de plecare în legătură cu recuperarea taxelor și a altor impuneri.

Articolul 169

Recuperarea altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub un regim de tranzit în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul

[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]

(1)   În cazul în care autoritățile vamale care au notificat datoria vamală și obligația de a plăti alte taxe aferente unor mărfuri plasate sub un regim de tranzit în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul obțin dovezi referitoare la locul în care s-au petrecut faptele care sunt la originea datoriei vamale și a intervenit obligația de a plăti alte taxe, autoritățile vamale în cauză trimit imediat toate documentele necesare, inclusiv o copie autentificată a dovezilor, autorităților de a căror competență ține locul respectiv. Autoritățile care trimit documentele solicită simultan confirmarea responsabilității din partea autorităților care le primesc în ceea ce privește recuperarea celorlalte taxe.

(2)   Autoritățile care primesc documentele confirmă primirea comunicării și indică dacă recuperarea celorlalte taxe ține de competența lor. În acest scop, autoritățile care primesc documentele utilizează modelul de descărcare prevăzut în anexa 33-05, indicând că au fost inițiate proceduri de recuperare în ceea ce privește asociația garantă în statul membru care primește documentele. Dacă nu primesc niciun răspuns în termen de 90 de zile, autoritățile care trimit documentele reiau imediat procedurile de recuperare pe care le-au inițiat.

(3)   Dacă ține de competența lor, autoritățile care primesc documentele inițiază noi proceduri de recuperare a altor taxe, dacă este cazul după perioada menționată la alineatul (2), și informează imediat autoritățile care trimit documentele.

Dacă este necesar, autoritățile care primesc documentele colectează de la asociația garantă de care sunt legate cuantumul taxelor și al altor impuneri datorate la ratele aplicabile în statul membru unde se află autoritățile respective.

(4)   De îndată ce autoritățile care primesc documentele indică faptul că ține de competența lor să recupereze alte taxe, autoritățile care trimit documentele restituie către asociația garantă de care sunt legate sumele pe care respectiva asociație le-a depus sau le-a plătit provizoriu.

(5)   Procedurile sunt transferate în decursul unei perioade de un an de la data expirării valabilității carnetului, cu excepția cazului în care plata a devenit definitivă în temeiul articolului 7 alineatul (2) sau (3) din Convenția ATA sau al articolului 9 alineatul (1) literele (b) și (c) din anexa A la Convenția de la Istanbul.

Articolul 170

Recuperarea altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul

[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]

În cazul recuperării altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul, articolul 169 se aplică mutatis mutandis.

Subsecțiunea 2

Notificarea datoriei vamale și cererea de plată adresată asociației garante

Articolul 171

Cererea de plată adresată unei asociații garante în cadrul regimului prevăzut de Convenția ATA și de Convenția de la Istanbul

[Articolul 98 din cod]

(1)   Dacă stabilesc că a luat naștere datoria vamală în legătură cu mărfuri acoperite de un carnet ATA, autoritățile vamale formulează fără întârziere o solicitare către asociația garantă. Biroul vamal centralizator care formulează solicitarea menționată la articolul 86 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 trimite, în același timp, biroului vamal centralizator în a cărui jurisdicție este situat biroul vamal de plasare sub regim de admitere temporară o notă de informare privind cererea de plată trimisă asociației garante. Acesta utilizează formularul prevăzut în anexa 33-03.

(2)   Nota de informare este însoțită de o copie a voletului nedescărcat dacă acesta se află în posesia biroului vamal centralizator. Nota de informare poate fi folosită ori de câte ori acest lucru este considerat necesar.

(3)   Formularul de impunere menționat la articolul 86 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 poate fi trimis după ce se formulează solicitarea către asociația garantă, dar la nu mai mult de trei luni de la solicitare și în orice caz la nu mai mult de șase luni de la data la care autoritățile vamale inițiază procedurile de recuperare. Formularul de impunere este prevăzut în anexa 33-04.

Secțiunea 2

Rambursarea și remiterea

Articolul 172

Cererea de rambursare sau remitere

[Articolul 22 alineatul (1) din cod]

Cererile de rambursare sau remitere se depun de către persoana care a achitat sau căreia îi revine obligația de a achita cuantumul taxelor la import sau la export sau de către oricare altă persoană care a preluat drepturile și obligațiile acesteia.

Articolul 173

Prezentarea mărfurilor ca o condiție pentru rambursare sau remitere

[Articolul 116 alineatul (1) din cod]

Rambursarea sau remiterea este condiționată de prezentarea mărfurilor. Dacă mărfurile nu pot fi prezentate autorităților vamale, autoritatea vamală competentă să ia decizia acordă rambursarea sau remiterea numai în cazul în care deține dovezi care arată că mărfurile în cauză sunt mărfuri pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea.

Articolul 174

Restricție privind transferul mărfurilor

[Articolul 116 alineatul (1) din cod]

Fără a aduce atingere articolului 176 alineatul (4) din prezentul regulament și până în momentul luării unei decizii cu privire la o cerere de rambursare sau de remitere, mărfurile pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea nu sunt transferate către un alt amplasament decât cel menționat în cerere cu excepția cazului în care solicitantul notifică în prealabil acest lucru autorității vamale menționate la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, care informează autoritatea vamală competentă să ia decizia.

Articolul 175

Acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale

[Articolul 22 și articolul 116 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când, în scopul rambursării sau al remiterii, trebuie să se obțină informații suplimentare de la autoritatea vamală a unui alt stat membru decât cel în care a fost notificată datoria vamală sau în care trebuie examinate mărfurile de către autoritatea respectivă pentru a se asigura că sunt îndeplinite condițiile pentru rambursare sau remitere, autoritatea vamală competentă să ia decizia solicită asistența autorității vamale a statului membru în care se află mărfurile, precizând natura informațiilor care trebuie obținute sau a verificărilor care trebuie efectuate.

Cererea de informații este însoțită de datele cererii și de toate documentele necesare pentru a se permite autorității vamale a statului membru în care se află mărfurile să obțină informațiile sau să efectueze verificările solicitate.

(2)   Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia trimite cererea menționată la alineatul (1) prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor în conformitate cu articolul 93 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, aceasta trimite autorității vamale a statului membru în care se află mărfurile două copii ale cererii întocmite în scris utilizând formularul prevăzut în anexa 33-06.

(3)   Autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile răspunde prompt cererii menționate la alineatul (1).

Autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile trebuie ca, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii, să obțină informațiile sau să efectueze verificările solicitate de autoritatea vamală competentă să ia decizia. Autoritatea respectivă înregistrează rezultatele obținute în partea corespunzătoare a exemplarului original al cererii menționate la alineatul (1) și returnează documentul respectiv autorității vamale competente să ia decizia, împreună cu toate documentele menționate la alineatul (1) al doilea paragraf.

Dacă autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile nu poate obține informațiile sau nu poate realiza verificările solicitate în perioada prevăzută la al doilea paragraf, aceasta returnează cererea, adnotată corespunzător, în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.

Articolul 176

Îndeplinirea formalităților vamale

[Articolul 116 alineatul (1) din cod]

(1)   Dacă rambursarea sau remiterea este condiționată de îndeplinirea unor formalități vamale, titularul deciziei de rambursare sau de remitere informează biroul vamal de monitorizare că a îndeplinit formalitățile respective. Dacă decizia precizează că mărfurile pot fi exportate sau plasate sub un regim special, iar debitorul folosește această posibilitate, biroul vamal de monitorizare este biroul vamal în care mărfurile sunt plasate sub regimul respectiv.

(2)   Biroul vamal de monitorizare notifică autorității vamale competente să ia decizia faptul că au fost îndeplinite formalitățile vamale care reprezintă o condiție pentru rambursare sau remitere prin intermediul unui răspuns menționat la articolul 95 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, utilizând formularul prevăzut în anexa 33-07 la prezentul regulament.

(3)   Dacă autoritatea vamală competentă să ia decizia a hotărât că rambursarea sau remiterea este justificată, cuantumul taxelor se rambursează sau se remite numai după ce autoritatea vamală în cauză a primit informațiile menționate la alineatul (2).

(4)   Autoritatea vamală competentă să ia decizia poate autoriza, înainte de luarea acesteia, îndeplinirea formalităților vamale a căror îndeplinire poate reprezenta o condiție pentru orice rambursare sau remitere. Această autorizare nu aduce atingere deciziei respective. În aceste cazuri, alineatele (1)-(3) sunt aplicabile mutatis mutandis.

(5)   În sensul prezentului articol, biroul vamal de monitorizare înseamnă biroul vamal care se asigură, dacă este cazul, că sunt îndeplinite formalitățile sau cerințele care reprezintă condiția pentru rambursarea sau remiterea cuantumului taxelor la import și la export.

Articolul 177

Formalitățile legate de decizia privind rambursarea sau remiterea

[Articolul 116 alineatul (2) din cod]

(1)   Atunci când ia o decizie privind rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export cu condiția îndeplinirii în prealabil a anumitor formalități vamale, autoritatea vamală stabilește un termen-limită, care nu depășește 60 de zile de la data notificării deciziei respective, pentru îndeplinirea formalităților vamale menționate.

(2)   Nerespectarea termenului-limită menționat la alineatul (1) are ca rezultat pierderea dreptului la rambursare sau la remitere, cu excepția situației în care persoana respectivă demonstrează că a fost împiedicată să respecte acel termen-limită din cauza unor circumstanțe neprevăzute sau din cauze de forță majoră.

Articolul 178

Părți și componente ale unui singur articol

[Articolul 116 alineatul (1) din cod]

Atunci când rambursarea sau remiterea este condiționată de distrugerea, abandonul în favoarea statului sau plasarea sub un regim special ori sub regimul de export a mărfurilor, însă formalitățile corespunzătoare sunt îndeplinite numai pentru una sau mai multe părți ori componente ale mărfurilor respective, cuantumul care trebuie rambursat sau remis este diferența dintre cuantumul taxelor la import sau la export aferente mărfurilor și cuantumul taxelor la import sau la export care ar fi fost aplicabile restului mărfurilor dacă acestea ar fi fost plasate în aceeași stare sub un regim vamal care implica nașterea unei datorii vamale, la data la care mărfurile au fost plasate astfel.

Articolul 179

Deșeuri și resturi

[Articolul 116 alineatul (1) din cod]

Atunci când în urma distrugerii mărfurilor, autorizată de autoritatea vamală competentă să ia decizia, se produc deșeuri sau resturi, aceste deșeuri sau resturi sunt considerate mărfuri neunionale din momentul luării unei decizii de acordare a rambursării sau remiterii.

Articolul 180

Exportul sau distrugerea fără supraveghere vamală

[Articolul 116 alineatul (1) din cod]

(1)   În cazurile care intră sub incidența articolului 116 alineatul (1) al doilea paragraf, a articolului 118 sau a articolului 120 din cod, atunci când exportul sau distrugerea a avut loc fără supraveghere vamală, rambursarea sau remiterea în temeiul articolului 120 din cod este condiționată de următoarele:

(a)

depunerea de către solicitant la autoritatea vamală competentă să ia decizia a dovezilor necesare pentru a se stabili dacă mărfurile pentru care este solicitată rambursarea sau remiterea îndeplinesc una dintre condițiile enumerate în continuare:

(a)

mărfurile au fost exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii;

(b)

mărfurile au fost distruse sub supravegherea autorităților sau a persoanelor autorizate de autoritățile respective să certifice această distrugere;

(b)

returnarea de către solicitant la autoritatea vamală competentă să ia decizia a oricărui document care certifică sau conține informații ce confirmă statutul vamal de mărfuri unionale al mărfurilor în cauză, sub acoperirea căruia mărfurile menționate ar fi putut părăsi teritoriul vamal al Uniunii, sau prezentarea oricărei dovezi pe care autoritatea respectivă o consideră necesară pentru a se putea asigura că documentul în discuție nu poate fi folosit ulterior în legătură cu mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.

(2)   Dovada care stabilește că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii constă în următoarele documente:

(a)

certificarea ieșirii menționată la articolul 334 din prezentul regulament;

(b)

exemplarul original sau o copie certificată a declarației vamale pentru regimul care implică nașterea datoriei vamale;

(c)

dacă este necesar, documente comerciale sau administrative conținând o descriere completă a mărfurilor care au fost prezentate cu declarația vamală pentru regimul menționat sau cu declarația vamală pentru exportul de pe teritoriul vamal al Uniunii ori cu declarația vamală întocmită pentru mărfuri în țara terță de destinație.

(3)   Dovada care stabilește că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost distruse sub supravegherea autorităților sau a persoanelor autorizate să certifice în mod oficial această distrugere constă în oricare dintre următoarele documente:

(a)

un raport sau o declarație de distrugere întocmită de autoritățile sub a căror supraveghere au fost distruse mărfurile ori o copie certificată a acestuia/acesteia;

(b)

un certificat întocmit de persoana autorizată să certifice distrugerea, însoțit de dovada privind autoritatea pe care o deține aceasta în chestiunea respectivă.

Documentele respective conțin o descriere completă a mărfurilor distruse pentru a se putea stabili, prin comparație cu datele furnizate în declarația vamală pentru un regim vamal care implică nașterea datoriei vamale și cu documentele justificative, că mărfurile distruse sunt cele care fuseseră plasate sub regimul în cauză.

(4)   Dacă dovezile menționate la alineatele (2) și (3) sunt insuficiente pentru ca autoritatea vamală să ia o decizie în privința cazului care îi este prezentat sau dacă anumite dovezi nu sunt disponibile, aceste dovezi pot fi completate sau înlocuite cu oricare alte documente pe care autoritatea respectivă le consideră necesare.

Articolul 181

Informații care trebuie furnizate Comisiei

[Articolul 121 alineatul (4) din cod]

(1)   Fiecare stat membru comunică Comisiei o listă a cazurilor în care rambursarea sau remiterea a fost acordată în temeiul articolului 119 sau al articolului 120 din cod și în care cuantumul rambursat sau remis unui anumit debitor în ceea ce privește una sau mai multe operațiuni de import sau de export, însă ca rezultat al unei singure erori sau situații speciale este mai mare de 50 000 EUR, cu excepția situațiilor menționate la articolul 116 alineatul (3) din cod.

(2)   Comunicarea se realizează în decursul primului și al celui de-al treilea trimestru al fiecărui an pentru toate cazurile în care s-a decis rambursarea sau remiterea taxelor în jumătatea de an precedentă.

(3)   În cazul în care un stat membru nu a luat nicio decizie referitoare la cazurile menționate la alineatul (1) în jumătatea de an precedentă în discuție, acesta trimite Comisiei o comunicare cu mențiunea „Nu se aplică”.

(4)   Fiecare stat membru ține la dispoziția Comisiei o listă a cazurilor în care rambursarea sau remiterea a fost acordată în temeiul articolului 119 sau al articolului 120 din cod și în care cuantumul rambursat sau remis este egal cu 50 000 EUR sau mai mic decât această valoare.

(5)   Pentru fiecare dintre cazurile menționate la prezentul articol, se furnizează următoarele informații:

(a)

numărul de referință al declarației vamale sau al documentului care notifică datoria;

(b)

data declarației vamale sau a documentului care notifică datoria;

(c)

tipul de decizie;

(d)

temeiul juridic al deciziei;

(e)

cuantumul și moneda;

(f)

detaliile cazului (inclusiv o explicație succintă a motivelor pentru care autoritățile vamale consideră că au fost îndeplinite condițiile pentru rambursare/remitere din temeiul juridic aplicabil).

TITLUL IV

MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII

CAPITOLUL 1

Declarația sumară de intrare

Articolul 182

Sistemul electronic referitor la declarațiile sumare de intrare

[Articolul 16 din cod]

Se utilizează un sistem electronic de comunicații și informații implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru depunerea, prelucrarea, stocarea și schimbul de informații referitoare la declarațiile sumare de intrare, precum și pentru schimburile ulterioare de informații prevăzute în prezentul capitol.

Prin derogare de la primul paragraf din prezentul articol, până la data actualizării sistemului menționat la paragraful respectiv, în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, statele membre utilizează sistemul electronic dezvoltat pentru depunerea declarațiilor sumare de intrare și pentru schimbul de informații referitoare la aceste declarații, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

Articolul 183

Depunerea unei declarații sumare de intrare

[Articolul 127 alineatele (5) și (6) din cod]

(1)   Datele declarației sumare de intrare pot fi furnizate prin prezentarea a mai mult de un set de date.

(2)   În scopul depunerii declarației sumare de intrare prin prezentarea a mai mult de un set de date, biroul vamal de primă intrare este biroul vamal care corespunde informațiilor cunoscute de persoana în cauză la momentul depunerii datelor, în special pe baza locului în care sunt expediate mărfurile.

(3)   Până la datele de modernizare a sistemului de control al importurilor menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, alineatele (1) și (2) din prezentul articol nu se aplică.

Articolul 184

Obligațiile de informare cu privire la furnizarea de date ale declarației sumare de intrare de către alte persoane decât transportatorul

[Articolul 127 alineatul (6) din cod]

(1)   În cazurile menționate la articolul 112 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, transportatorul și oricare dintre persoanele care eliberează un conosament furnizează, în setul parțial de date ale declarației sumare de intrare, informații despre identitatea oricărei persoane care a încheiat un contract de transport cu aceștia, a eliberat un conosament aferent acelorași mărfuri și nu pune la dispoziția acestora datele necesare ale declarației sumare de intrare.

În cazul în care destinatarul indicat în conosament, care nu are niciun conosament subiacent, nu pune datele necesare la dispoziția persoanei care eliberează conosamentul, persoana în cauză trebuie să furnizeze informații despre identitatea destinatarului.

(2)   În cazurile menționate la articolul 112 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, persoana care eliberează conosamentul informează persoana care a încheiat un contract de transport cu ea cu privire la eliberarea conosamentului respectiv și eliberează conosamentul către aceasta.

În cazul unui acord de încărcare în comun a mărfurilor, persoana care eliberează conosamentul informează persoana cu care a încheiat acordul respectiv cu privire la eliberarea conosamentului în cauză.

(3)   În cazurile menționate la articolul 113 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, transportatorul și oricare dintre persoanele care eliberează o scrisoare de transport aerian furnizează, în setul parțial de date ale declarației sumare de intrare, informații despre identitatea oricărei persoane care a încheiat un contract de transport cu aceștia, a eliberat o scrisoare de transport aerian aferentă acelorași mărfuri și nu pune la dispoziția acestora datele necesare ale declarației sumare de intrare.

(4)   În cazurile menționate la articolul 113 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, persoana care eliberează o scrisoare de transport aerian informează persoana care a încheiat un contract de transport cu ea cu privire la eliberarea scrisorii de transport aerian respectiv și îi eliberează respectiva scrisoare de transport aerian acestei persoane.

În cazul unui acord de încărcare în comun a mărfurilor, persoana care eliberează scrisoarea de transport aerian informează persoana cu care a încheiat acordul respectiv cu privire la eliberarea scrisorii de transport aerian în cauză.

(5)   În cazurile menționate la articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, transportatorul furnizează, în setul parțial de date ale declarației sumare de intrare, informații cu privire la identitatea operatorului poștal care nu pune la dispoziția sa datele necesare ale declarației sumare de intrare.

(6)   Până la data de introducere a modernizării sistemului de control al importurilor menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, alineatele (1)-(5) nu se aplică.

Articolul 185

Înregistrarea declarației sumare de intrare

[Articolul 127 alineatul (1) din cod]

(1)   Autoritățile vamale înregistrează declarația sumară de intrare în momentul primirii acesteia, îi notifică imediat înregistrarea sa persoanei care a depus-o și îi comunică acestei persoane numărul de referință principal (MRN) al declarației sumare de intrare și data înregistrării.

(2)   Dacă datele declarației sumare de intrare sunt furnizate prin depunerea a mai mult de un set de date, autoritățile vamale înregistrează fiecare dintre depunerile respective de date ale declarației sumare de intrare în momentul primirii, îi notifică imediat persoanei care a efectuat depunerile respective înregistrarea acestora și îi comunică acestei persoane un MRN aferent fiecărei depuneri, precum și data înregistrării pentru fiecare depunere.

(3)   Autoritățile vamale notifică imediat transportatorului înregistrarea, cu condiția ca transportatorul să fi solicitat să îi fie notificat acest lucru și să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 din prezentul regulament în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)

dacă declarația sumară de intrare este depusă de o persoană menționată la articolul 127 alineatul (4) al doilea paragraf din cod;

(b)

dacă datele declarației sumare de intrare sunt furnizate în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod.

(4)   Până la datele de modernizare a sistemului de control al importurilor menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, alineatul (2) și alineatul (3) litera (b) nu se aplică.

Articolul 186

Analiza de risc

[Articolul 127 alineatul (3) și articolul 128 din cod]

(1)   Analiza de risc se realizează înainte de sosirea mărfurilor la biroul vamal de primă intrare cu condiția ca declarația sumară de intrare să fi fost depusă în termenele-limită stabilite la articolele 105-109 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, cu excepția cazului în care este identificat un risc sau este necesară efectuarea unei analize de risc suplimentare.

În cazul mărfurilor containerizate introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă astfel cum se menționează la articolul 105 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autoritățile vamale finalizează analiza de risc în termen de 24 de ore de la primirea declarației sumare de intrare sau, în cazurile menționate la articolul 127 alineatul (6) din cod, a datelor declarației sumare de intrare depuse de transportator.

Pe lângă dispozițiile de la primul paragraf, în cazul mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale aeriană, analiza de risc se realizează la primirea cel puțin a setului minim de date ale declarației sumare de intrare menționat la articolul 106 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   Analiza de risc este finalizată, atunci când este necesar, în urma realizării schimbului de informații privind riscurile și de rezultate ale analizelor de risc, prevăzut la articolul 46 alineatul (5) din cod.

(3)   În cazul în care pentru finalizarea analizei de risc sunt necesare informații suplimentare cu privire la datele declarației sumare de intrare, analiza respectivă este finalizată doar după furnizarea informațiilor în cauză.

În acest scop, autoritățile vamale solicită informațiile respective de la persoana care a depus declarația sumară de intrare sau, dacă este cazul, de la persoana care a depus datele în cauză ale declarației sumare de intrare. Dacă această persoană este diferită de transportator, autoritățile vamale informează transportatorul, cu condiția ca transportatorul să fi solicitat să îi fie notificat acest lucru și să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 din prezentul regulament.

(4)   Dacă, în cazul mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale aeriană, autoritățile vamale au motive temeinice să suspecteze că trimiterea ar putea reprezenta o amenințare gravă la adresa securității aviației, acestea notifică persoanei care a depus declarația sumară de intrare sau, dacă este cazul, persoanei care a depus datele declarației sumare de intrare și, dacă persoana respectivă este diferită de transportator, informează transportatorul, cu condiția ca acesta din urmă să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 din prezentul regulament, că trimiterea trebuie supusă unui control de securitate ca aparținând categoriei Mărfuri și trimiteri poștale cu risc ridicat, în conformitate cu punctul 6.7.3 din anexa la Decizia C(2010) 774 a Comisiei din 13 aprilie 2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune privind securitatea aviației care conțin informațiile menționate la articolul 18 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, înainte de a fi încărcată la bordul unei aeronave având ca destinație teritoriul vamal al Uniunii. În urma notificării, persoana respectivă informează autoritățile vamale dacă trimiterea fusese deja supusă unui control de securitate sau a fost supusă unui control de securitate în conformitate cu cerințele sus-menționate și furnizează toate informațiile pertinente referitoare la controlul de securitate în cauză. Analiza de risc este finalizată numai după furnizarea informațiilor respective.

(5)   Dacă, în cazul mărfurilor containerizate introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă, astfel cum se menționează la articolul 105 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, sau în cazul mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale aeriană, analiza de risc oferă motive temeinice pentru ca autoritățile vamale să considere că intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ar reprezenta o amenințare atât de gravă la adresa securității și siguranței încât să fie necesară întreprinderea de acțiuni imediate, autoritățile vamale îi notifică persoanei care a depus declarația sumară de intrare sau, dacă este cazul, persoanei care a depus datele declarației sumare de intrare și, dacă persoana respectivă este diferită de transportator, îl informează pe transportator, cu condiția ca acesta din urmă să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 din prezentul regulament, că este interzisă încărcarea mărfurilor. Notificarea menționată este efectuată și informațiile în cauză sunt furnizate imediat după detectarea riscului relevant și, în cazul mărfurilor containerizate introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă astfel cum se menționează la articolul 105 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, în termenul-limită stabilit la alineatul (1) al doilea paragraf.

(6)   Dacă o trimitere a fost identificată ca reprezentând o amenințare de asemenea natură încât să fie necesară întreprinderea de acțiuni imediate în momentul sosirii, biroul vamal de primă intrare întreprinde acțiunile respective la sosirea mărfurilor.

(7)   Dacă este identificat un risc care nu reprezintă o amenințare atât de gravă la adresa securității și siguranței încât să fie necesară întreprinderea de acțiuni imediate, biroul vamal de primă intrare transmite rezultatele analizei de risc, inclusiv, atunci când este necesar, informații despre locul cel mai potrivit în care ar trebui desfășurată o acțiune de control și datele declarației sumare de intrare, tuturor birourilor vamale potențial vizate de circulația mărfurilor.

(8)   În cazul în care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii mărfuri pentru care există o derogare de la obligația de a depune o declarație sumară de intrare în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) literele (c)-(k), (m) și (n) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și cu articolul 104 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul respectiv, analiza de risc se efectuează în momentul prezentării mărfurilor, pe baza declarației de depozitare temporară sau a declarației vamale care le acoperă, atunci când acestea sunt disponibile.

(9)   Mărfurile prezentate în vamă pot primi liberul de vamă pentru un regim vamal sau pot fi reexportate imediat ce s-a efectuat analiza de risc și rezultatele analizei de risc, precum și măsurile luate, dacă este necesar, permit acordarea acestui liber de vamă.

(10)   Analiza de risc se realizează și în cazul în care datele declarației sumare de intrare se modifică în conformitate cu articolul 129 din cod. În acest caz, analiza de risc se finalizează imediat după primirea datelor, cu excepția cazului în care este identificat un risc sau trebuie realizată o analiză de risc suplimentară.

Articolul 187

Analiza de risc

[Articolul 126 din cod]

(1)   Până la data introducerii modernizării sistemului de control al importurilor menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, articolul 186 alineatele (1)-(8) nu se aplică.

(2)   Analiza de risc se realizează înainte de sosirea mărfurilor la biroul vamal de primă intrare cu condiția ca declarația sumară de intrare să fi fost depusă în termenele-limită stabilite la articolele 105-109 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, cu excepția cazului în care este identificat un risc.

(3)   În cazul mărfurilor containerizate introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă astfel cum se menționează la articolul 105 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autoritățile vamale finalizează analiza de risc în termen de 24 de ore de la primirea declarației sumare de intrare. Dacă analiza respectivă oferă motive temeinice pentru ca autoritățile vamale să considere că intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ar reprezenta o amenințare atât de gravă la adresa securității și siguranței încât să fie necesară întreprinderea de acțiuni imediate, autoritățile vamale îi notifică persoanei care a depus declarația sumară de intrare și, dacă persoana respectivă este diferită de transportator, îl informează pe transportator, cu condiția ca acesta din urmă să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 din prezentul regulament, că este interzisă încărcarea mărfurilor. Notificarea și informațiile respective se transmit imediat după detectarea riscului relevant și în termen de 24 de ore de la primirea declarației sumare de intrare.

(4)   În cazul în care o navă sau o aeronavă urmează să facă escală în mai mult de un port sau aeroport de pe teritoriul vamal al Uniunii, dacă aceasta se deplasează între respectivele porturi sau aeroporturi fără a face escală în alt port sau aeroport din afara teritoriului vamal al Uniunii, se aplică următoarele:

(a)

pentru toate mărfurile transportate de respectiva navă sau aeronavă, se depune o declarație sumară de intrare în primul port sau aeroport din Uniune. Autoritățile vamale din portul sau aeroportul de intrare respectiv efectuează analiza de risc în scopuri de securitate și siguranță pentru toate mărfurile transportate de nava sau aeronava vizată. Se pot efectua analize de risc suplimentare pentru mărfurile respective în portul sau aeroportul în care sunt descărcate;

(b)

în cazul trimiterilor identificate ca reprezentând o amenințare atât de gravă încât să fie necesară o intervenție imediată, biroul vamal din primul port sau aeroport de intrare în Uniune ia măsuri de interzicere și, în orice caz, transmit rezultatele analizei de risc porturilor sau aeroporturilor următoare; și

(c)

în porturile sau aeroporturile următoare de pe teritoriul vamal al Uniunii se aplică articolul 145 din cod pentru mărfurile prezentate în vamă în acel port sau aeroport.

(5)   În cazul în care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii mărfuri pentru care există o derogare de la obligația de a depune o declarație sumară de intrare în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) literele (c)-(k), (m) și (n), alineatul (2) și alineatul (2a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, analiza de risc se efectuează în momentul prezentării mărfurilor, pe baza declarației de depozitare temporară sau a declarației vamale care le acoperă, atunci când aceasta este disponibilă.

Articolul 188

Modificarea unei declarații sumare de intrare

[Articolul 129 alineatul (1) din cod]

(1)   Dacă datele declarației sumare de intrare sunt depuse de persoane diferite, i se permite fiecărei persoane să modifice numai datele depuse de ea însăși.

(2)   Autoritățile vamale îi notifică imediat persoanei care a depus modificări ale datelor declarației sumare de intrare decizia lor de a înregistra sau de a respinge modificările.

În cazul în care modificările aduse datelor declarației sumare de intrare sunt depuse de o persoană diferită de transportator, autoritățile vamale îi notifică, de asemenea, acest lucru transportatorului, cu condiția ca acesta din urmă să fi solicitat să fie notificat și să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 din prezentul regulament.

(3)   Până la datele de modernizare a sistemului de control al importurilor menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică.

CAPITOLUL 2

Sosirea mărfurilor

Secțiunea 1

Intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii

Articolul 189

Devierea de la rută a unei nave maritime sau a unei aeronave

[Articolul 133 din cod]

(1)   Dacă o navă maritimă sau o aeronavă care intră pe teritoriul vamal al Uniunii este deviată de la rută și se preconizează că va sosi prima dată la un birou vamal situat într-un stat membru care nu a fost indicat ca țară de pe itinerar în declarația sumară de intrare, operatorul mijlocului de transport respectiv informează în legătură cu respectiva deviere de la rută biroul vamal indicat în declarația sumară de intrare ca fiind biroul vamal de primă intrare.

Primul paragraf nu se aplică atunci când mărfurile au fost introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sub un regim de tranzit, în conformitate cu articolul 141 din cod.

(2)   Biroul vamal indicat în declarația sumară de intrare ca fiind biroul vamal de primă intrare notifică devierea de la rută, imediat după ce a fost informat în conformitate cu alineatul (1), biroului vamal care, conform informațiilor în cauză, este biroul vamal de primă intrare. Acesta asigură disponibilitatea datelor pertinente ale declarației sumare de intrare și a rezultatelor analizei de risc pentru biroul vamal de primă intrare.

Secțiunea 2

Prezentarea, descărcarea și verificarea mărfurilor

Articolul 190

Prezentarea mărfurilor în vamă

[Articolul 139 din cod]

Autoritățile vamale pot accepta utilizarea sistemelor portuare sau aeroportuare ori a altor metode disponibile de informare pentru prezentarea mărfurilor în vamă.

Secțiunea 3

Depozitarea temporară a mărfurilor

Articolul 191

Procedura de consultare între autoritățile vamale înainte de autorizarea spațiilor de depozitare temporară

[Articolul 22 din cod]

(1)   Se urmează procedura de consultare menționată la articolul 14 din prezentul regulament în conformitate cu alineatele (2) și (3) din prezentul articol înainte de luarea unei decizii de autorizare a exploatării spațiilor de depozitare temporară care implică mai mult de un stat membru, cu excepția cazului în care autoritatea vamală competentă să ia decizia respectivă consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a unei astfel de autorizații.

Înainte de a elibera o autorizație, autoritatea vamală competentă să ia decizia trebuie să obțină acordul autorităților vamale consultate.

(2)   Autoritatea vamală competentă să ia decizia comunică autorităților vamale consultate cererea și proiectul de autorizație cel mai târziu la 30 de zile de la data acceptării cererii.

(3)   Autoritățile vamale consultate comunică obiecțiile sau acordul lor în termen de 30 de zile de la data la care le-a fost comunicat proiectul de autorizație. Obiecțiile trebuie justificate corespunzător.

Dacă sunt comunicate obiecții în termenul respectiv și nu se ajunge la niciun acord între autoritățile care solicită consultarea și autoritățile care sunt consultate în termen de 60 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizație, autorizația se acordă numai pentru partea din cerere pentru care nu au fost formulate obiecții.

Dacă autoritățile vamale consultate nu comunică nicio obiecție în termenul-limită, se consideră că acestea și-au exprimat acordul.

Articolul 192

Declarația de depozitare temporară

Dacă se depune o declarație vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă, în conformitate cu articolul 171 din cod, autoritățile vamale pot considera declarația respectivă ca fiind o declarație de depozitare temporară.

Articolul 193

Mutarea mărfurilor depozitate temporar

[Articolul 148 alineatul (5) din cod]

(1)   Dacă mutarea are loc între spații de depozitare temporară aflate sub responsabilitatea unor autorități vamale diferite, titularul autorizației pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară din care sunt mutate mărfurile informează:

(a)

autoritatea vamală responsabilă de supravegherea spațiului de depozitare temporară din care sunt mutate mărfurile în legătură cu mutarea preconizată în modul prevăzut în autorizație și, la sosirea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară de destinație, în legătură cu finalizarea mutării în modul prevăzut în autorizație;

(b)

titularul autorizației pentru spațiile în care sunt mutate mărfurile că mărfurile au fost expediate.

(2)   Dacă mutarea are loc între spații de depozitare temporară aflate sub responsabilitatea unor autorități vamale diferite, titularul autorizației pentru spațiile în care sunt mutate mărfurile:

(a)

notifică sosirea mărfurilor autorităților vamale responsabile pentru spațiile respective; și

(b)

la sosirea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară de destinație, îl informează pe titularul autorizației pentru spațiile de depozitare temporară de plecare.

(3)   Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) includ o trimitere la declarația de depozitare temporară relevantă și la data de încheiere a depozitării temporare.

(4)   Atunci când are loc o mutare a unor mărfuri aflate în depozitare temporară, mărfurile rămân sub responsabilitatea titularului autorizației pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară din care sunt mutate mărfurile până ce mărfurile sunt înscrise în evidențele titularului autorizației pentru spațiile de depozitare temporară către care sunt mutate mărfurile, cu excepția cazului în care în autorizație se prevede altfel.

TITLUL V

NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ȘI DISPUNEREA DE MĂRFURI

CAPITOLUL 1

Statutul vamal al mărfurilor

Articolul 194

Sistemul electronic referitor la dovada statutului vamal de mărfuri unionale

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

În scopul de a se face schimb și de a se stoca informații referitoare la dovada statutului vamal de mărfuri unionale, prevăzută la articolul 199 alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament, se utilizează un sistem electronic implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod. O interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE, concepută de Comisie și de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informații referitoare la dovada statutului vamal de mărfuri unionale.

Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.

Secțiunea 1

Servicii de transport maritim regulat

Articolul 195

Consultarea statelor membre care au legătură cu serviciul de transport maritim regulat

[Articolul 22 din cod]

Înainte de a acorda o autorizație menționată la articolul 120 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, după ce a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea autorizației, stabilite la articolul 120 alineatul (2) din regulamentul delegat respectiv, autoritatea vamală competentă să ia decizia respectivă consultă autoritățile vamale ale statelor membre care sunt vizate de serviciul de transport maritim regulat în scopul articolului 119 alineatul (2) litera (b) din regulamentul delegat menționat, precum și autoritățile vamale ale oricăror alte state membre în privința cărora solicitantul declară că are planuri în vederea unor servicii viitoare de transport maritim regulat, cu privire la îndeplinirea condiției prevăzute la articolul 120 alineatul (2) litera (b) din respectivul regulament delegat.

Termenul-limită pentru consultare este de 15 zile de la data la care autoritatea vamală competentă să ia decizia comunică condițiile și criteriile pe care trebuie să le analizeze autoritățile vamale consultate.

Articolul 196

Înregistrarea navelor și a porturilor

(Articolul 22 din cod)

Prin derogare de la termenul-limită stabilit la articolul 10 alineatul (1) din prezentul regulament, o autoritate vamală pune la dispoziție informațiile care i-au fost comunicate în conformitate cu articolul 121 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 prin intermediul sistemului menționat la articolul 10, în termen de o zi lucrătoare de la comunicarea informațiilor respective.

Până la data introducerii sistemului referitor la deciziile vamale în cadrul CVU, menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, informațiile menționate la primul paragraf trebuie puse la dispoziție prin intermediul sistemului electronic de comunicații și informații referitor la serviciile de transport maritim regulat.

Informațiile respective trebuie să fie accesibile pentru autoritățile vamale care au legătură cu serviciul autorizat de transport maritim regulat.

Articolul 197

Circumstanțe neprevăzute pe durata transportului prin intermediul serviciilor de transport maritim regulat

[Articolul 155 alineatul (2) din cod]

Dacă o navă înregistrată pentru un serviciu de transport maritim regulat, ca urmare a unor circumstanțe neprevăzute, transbordează mărfuri pe mare, face escală sau încarcă ori descarcă mărfuri într-un port din afara teritoriului vamal al Uniunii, într-un port care nu face parte din serviciul de transport maritim regulat sau într-o zonă liberă a unui port al Uniunii, societatea de transport maritim informează fără întârziere autoritățile vamale din următoarele porturi de escală din Uniune, inclusiv cele aflate pe ruta programată a navei respective.

Data la care nava își reia funcționarea în cadrul serviciului de transport maritim regulat se comunică în prealabil autorităților vamale respective.

Articolul 198

Verificarea condițiilor pentru serviciile de transport maritim regulat

(Articolul 153 din cod)

(1)   Autoritățile vamale ale statelor membre pot solicita de la societatea de transport maritim dovezi că au fost respectate dispozițiile de la articolul 120 alineatul (2) literele (c) și (d) și alineatul (3) și de la articolul 121 alineatele (1) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și dispozițiile de la articolul 197 din prezentul regulament.

(2)   Dacă o autoritate vamală stabilește că dispozițiile menționate la alineatul (1) nu au fost respectate de societatea de transport maritim, autoritatea informează imediat autoritățile vamale ale celorlalte state membre în care este exploatat serviciul de transport maritim regulat, folosind sistemul menționat la articolul 10 din prezentul regulament. Autoritățile în cauză iau măsurile care se impun.

Până la data introducerii sistemului referitor la deciziile vamale în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, se utilizează sistemul electronic de comunicații și informații referitor la serviciile de transport maritim regulat în locul sistemului menționat la articolul 10 din prezentul regulament.

Secțiunea 2

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 199

Tipuri de dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

(1)   Oricare dintre următoarele tipuri de dovadă, după caz, este folosit pentru a dovedi că mărfurile au statutul vamal de mărfuri unionale:

(a)

datele declarației de tranzit pentru mărfuri plasate sub regimul de tranzit intern. În acest caz, articolul 119 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 nu se aplică;

(b)

datele din documentul T2L sau T2LF menționate la articolul 205 din prezentul regulament;

(c)

manifestul vamal al mărfurilor menționat la articolul 206 din prezentul regulament;

(d)

factura sau documentul de transport menționate la articolul 211 din prezentul regulament;

(e)

jurnalul de pescuit, declarația de debarcare, declarația de transbordare și datele sistemului de monitorizare a navelor, după caz, menționate la articolul 213 din prezentul regulament;

(f)

un tip de dovadă menționat la articolele 207-210 din prezentul regulament;

(g)

declarația privind accizele menționată la articolul 34 din Directiva 2008/118/CE a Consiliului (20);

(h)

eticheta menționată la articolul 290 din prezentul regulament.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, dovada statutului vamal de mărfuri unionale poate fi furnizată sub forma manifestului societății de transport maritim referitor la mărfurile respective.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (d) din prezentul articol, până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, dovada statutului vamal de mărfuri unionale poate fi furnizată sub forma unei facturi sau a unui document de transport referitor la mărfurile a căror valoare depășește 15 000 EUR.

(4)   Dacă tipurile de dovadă menționate la alineatul (1) sunt folosite pentru mărfuri care au statutul vamal de mărfuri unionale și au un ambalaj care nu beneficiază de statutul vamal de mărfuri unionale, tipul de dovadă respectiv trebuie să includă următoarea mențiune:

„Ambalaj N – [cod 98200]”

(5)   Dacă tipurile de dovadă menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) sunt eliberate retroactiv, acestea trebuie să includă următoarea mențiune:

„Eliberat retroactiv – [cod 98201]”

(6)   Tipurile de dovadă menționate la alineatul (1) nu sunt folosite pentru mărfuri pentru care formalitățile de export au fost încheiate sau care au fost plasate sub un regim de perfecționare pasivă.

Articolul 200

Vizarea, înregistrarea și utilizarea anumitor tipuri de dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

(1)   Biroul vamal competent vizează și înregistrează tipurile de dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale menționate la articolul 199 alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament, cu excepția cazurilor menționate la articolul 128 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, și comunică MRN-ul tipurilor de dovadă respective persoanei în cauză.

(2)   La cererea persoanei în cauză, biroul vamal competent pune la dispoziția acesteia un document care confirmă înregistrarea tipurilor de dovadă menționate la alineatul (1). Documentul este furnizat prin intermediul formularului prevăzut în anexa 51-01.

(3)   Tipurile de dovadă menționate la alineatul (1) sunt prezentate biroului vamal competent la care sunt prezentate mărfurile după reintrarea pe teritoriul vamal al Uniunii, prin indicarea MRN-ului lor.

(4)   Biroul vamal competent respectiv monitorizează folosirea tipurilor de dovadă menționate la alineatul (1) cu scopul de a se asigura, în special, că tipurile de dovadă nu sunt utilizate pentru alte mărfuri decât cele pentru care sunt eliberate.

Articolul 201

Vizarea unei facturi

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, atunci când valoarea totală a mărfurilor unionale depășește 15 000 EUR, factura sau documentul de transport menționat la articolul 199 alineatul (3) din prezentul regulament, completată și semnată corespunzător de persoana în cauză, este vizată de biroul vamal competent.

Articolul 202

Vizarea documentelor T2L sau T2LF

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, atunci când statele membre au prevăzut că pot fi utilizate alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, biroul vamal competent vizează documentele T2L sau T2LF și, dacă este necesar, orice formulare complementare sau liste de încărcătură folosite.

Articolul 203

Vizarea manifestului societății de transport maritim

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, la cererea societății de transport maritim, manifestul completat și semnat corespunzător de societatea respectivă este vizat de biroul vamal competent.

Articolul 204

Autorizarea manifestului „ziua următoare”

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritățile vamale pot autoriza ca manifestul menționat la articolul 199 alineatul (2), care servește drept dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale, să fie întocmit cel târziu în ziua următoare zilei de plecare a navei. Totuși, manifestul respectiv trebuie întotdeauna întocmit înainte de sosirea navei în portul de destinație.

Articolul 205

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale sub forma datelor din documentul T2L sau T2LF

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

(1)   Atunci când este indicat MRN pentru a dovedi statutul vamal de mărfuri unionale, datele din documentul T2L sau T2LF care stau la baza MRN pot fi folosite doar pentru prima prezentare a mărfurilor.

Dacă se folosește un document T2L sau T2LF numai pentru o parte din mărfuri la prima prezentare a acestora, se întocmește o nouă dovadă pentru partea rămasă din mărfuri, în conformitate cu articolul 200 din prezentul regulament și cu articolul 123 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(2)   Călătorii, alții decât operatorii economici, își depun cererile pentru vizarea unui document T2L sau T2LF utilizând formularul prevăzut în anexa 51-01.

Articolul 206

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale sub forma unui manifest vamal al mărfurilor

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

(1)   Fiecărui manifest vamal al mărfurilor i se atribuie un singur MRN.

Unui astfel de manifest i se poate atribui un MRN numai dacă acoperă mărfuri cu statut vamal de mărfuri unionale încărcate pe navă într-un port din Uniune.

(2)   Autoritățile vamale pot accepta ca sistemele de informații comerciale, portuare sau de transport să fie utilizate pentru depunerea cererii de vizare și înregistrare a manifestului vamal al mărfurilor și pentru prezentarea lui la biroul vamal competent, cu condiția ca sistemele respective să conțină toate informațiile necesare pentru un astfel de manifest.

Articolul 207

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale în carnetele TIR sau ATA sau în formularele 302

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

(1)   În conformitate cu articolul 127 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, mărfurile unionale sunt identificate în carnetul TIR sau ATA ori în formularul 302 prin codul „T2L” sau „T2LF”. Titularul regimului poate include unul dintre aceste coduri, după caz, însoțit de semnătura sa, în documentele pertinente, în spațiul rezervat descrierii mărfurilor, înainte de prezentarea lor la biroul vamal de plecare în vederea autentificării. Codul corespunzător „T2L” sau „T2LF” se autentifică prin aplicarea ștampilei biroului vamal de plecare, însoțită de semnătura funcționarului competent.

În cazul unui formular electronic 302, titularul regimului poate include unul dintre aceste coduri și în datele formularului 302. În acest caz, autentificarea de către biroul de plecare se face în format electronic.

(2)   În cazul în care carnetul TIR, carnetul ATA sau formularul 302 acoperă atât mărfuri unionale, cât și mărfuri neunionale, acestea sunt enumerate separat, iar codul „T2L” sau „T2LF”, după caz, se introduce în așa fel încât să se refere clar doar la mărfurile unionale.

Articolul 208

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru vehicule rutiere motorizate

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

(1)   În cazul vehiculelor rutiere motorizate înmatriculate într-un stat membru care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat pe acesta, statutul vamal de mărfuri unionale este considerat dovedit dacă acestea sunt însoțite de plăcuțele de înmatriculare și de documentele de înmatriculare proprii, iar datele de înmatriculare indicate pe respectivele plăcuțe și documente indică într-un mod lipsit de ambiguitate înmatricularea în cauză.

(2)   Dacă nu se poate considera dovedit statutul vamal de mărfuri unionale în conformitate cu alineatul (1), dovada statutului vamal de mărfuri unionale trebuie furnizată printr-unul dintre celelalte tipuri de dovadă enumerate la articolul 199 din prezentul regulament.

Articolul 209

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru ambalaje

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

(1)   În cazul ambalajelor, al paleților și al altor echipamente similare, cu excepția containerelor, care aparțin unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii și sunt folosite pentru a transporta mărfuri care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat pe acesta, statutul vamal de mărfuri unionale este considerat dovedit dacă ambalajele, paleții și alte echipamente similare pot fi identificate ca aparținând persoanei respective, sunt declarate ca având statutul vamal de mărfuri unionale și nu există niciun dubiu cu privire la veridicitatea declarației.

(2)   Dacă nu se poate considera dovedit statutul vamal de mărfuri unionale în conformitate cu alineatul (1), dovada statutului vamal de mărfuri unionale trebuie furnizată printr-unul dintre celelalte tipuri de dovadă enumerate la articolul 199 din prezentul regulament.

Articolul 210

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru mărfurile din bagajele transportate de un călător

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

În cazul unor mărfuri din bagaje transportate de un călător care nu sunt destinate utilizării comerciale și care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat pe acesta, statutul vamal de mărfuri unionale este considerat dovedit dacă respectivul călător declară că mărfurile au statutul vamal de mărfuri unionale și nu există niciun dubiu cu privire la veridicitatea declarației.

Articolul 211

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru mărfuri a căror valoare nu depășește 15 000 EUR

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

În cazul mărfurilor care au statutul vamal de mărfuri unionale a căror valoare nu depășește 15 000 EUR, statutul vamal de mărfuri unionale poate fi dovedit prin prezentarea facturii sau a documentului de transport aferent mărfurilor respective, cu condiția ca acesta să privească numai mărfurile care au statutul vamal de mărfuri unionale.

Articolul 212

Verificarea tipurilor de dovadă și asistența administrativă

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

Autoritățile vamale ale statelor membre își acordă reciproc asistență în procesul de verificare a autenticității și a corectitudinii tipurilor de dovadă menționate la articolul 199 din prezentul regulament și de verificare a faptului că informațiile și documentele furnizate în conformitate cu dispozițiile din prezentul titlu și de la articolele 123-133 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sunt corecte și că procedurile folosite pentru a dovedi statutul vamal de mărfuri unionale au fost aplicate corect.

Subsecțiunea 2

Dispoziții specifice privind produsele de pescuit maritim și mărfurile obținute din aceste produse

Articolul 213

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produsele de pescuit maritim și mărfurile obținute din aceste produse

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

În cazul în care se introduc pe teritoriul vamal al Uniunii produsele și mărfurile menționate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) și (e) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, în conformitate cu articolul 129 din regulamentul delegat menționat, statutul vamal de mărfuri unionale este dovedit prin prezentarea unui jurnal de pescuit, a unei declarații de debarcare, a unei declarații de transbordare și a datelor sistemului de monitorizare a navelor, după caz, astfel cum se impune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (21).

Autoritatea vamală responsabilă de portul de descărcare din Uniune către care sunt transportate direct produsele și mărfurile în cauză de către nava de pescuit a Uniunii care a capturat produsele și, dacă este cazul, care le-a prelucrat poate însă considera că este dovedit statutul vamal de mărfuri unionale în oricare dintre cazurile următoare:

(a)

nu există niciun dubiu cu privire la statutul produselor și/sau mărfurilor respective;

(b)

nava de pescuit are o lungime totală mai mică de 10 metri.

Articolul 214

Produse de pescuit maritim și mărfuri obținute din astfel de produse, transbordate și transportate pe teritoriul unei țări sau pe un teritoriu care nu aparține teritoriului vamal al Uniunii

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

(1)   Dacă, înainte de sosirea pe teritoriul vamal al Uniunii, produsele sau mărfurile menționate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) și (e) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 au fost transbordate și transportate pe teritoriul unei țări sau pe un teritoriu care nu aparține teritoriului vamal al Uniunii, autoritatea vamală din țara respectivă trebuie să prezinte, pentru respectivele produse și mărfuri la intrarea lor pe teritoriul vamal al Uniunii, o certificare conform căreia produsele sau mărfurile s-au aflat sub supraveghere vamală pe durata în care s-au aflat în țara în cauză și că nu au fost supuse niciunei manipulări în afară de manipulările necesare pentru conservarea lor.

(2)   Certificarea pentru produsele și mărfurile transbordate și transportate pe teritoriul unei țări terțe se face pe un exemplar tipărit al jurnalului de pescuit, menționat la articolul 133 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, însoțit de o copie tipărită a declarației de transbordare, după caz.

Articolul 215

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produse de pescuit maritim și alte produse obținute sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei țări terțe

[Articolul 153 alineatul (2) din cod]

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produse de pescuit maritim și alte produse obținute sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei țări terțe este furnizată prin intermediul jurnalului de pescuit sau al oricăror alte tipuri de dovadă menționate la articolul 199 din prezentul regulament.

CAPITOLUL 2

Plasarea mărfurilor sub un regim vamal

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 216

Sistemul electronic referitor la plasarea mărfurilor sub un regim vamal

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

Pentru a prelucra și a face schimb de informații referitoare la plasarea mărfurilor sub un regim vamal, se utilizează sistemele electronice implementate în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.

Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data modernizării sistemelor naționale pentru import și respectiv de la data introducerii regimurilor speciale în cadrul CVU și a sistemului automatizat de export în cadrul CVU menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.

Articolul 217

Eliberarea unei chitanțe pentru declarații verbale

[Articolul 158 alineatul (2) din cod]

Atunci când se face o declarație vamală pe cale verbală, în conformitate cu articolul 135 sau 137 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru mărfuri care fac obiectul unor taxe la import sau la export ori al altor impuneri, autoritățile vamale eliberează o chitanță pentru persoana respectivă contra plății cuantumului datorat pentru respectiva taxă sau pentru impunerile în cauză.

Chitanța trebuie să conțină cel puțin informațiile următoare:

(a)

o descriere a mărfurilor care să fie suficient de precisă pentru a permite identificarea lor;

(b)

valoarea facturii sau, dacă aceasta nu este disponibilă, cantitatea mărfurilor;

(c)

cuantumurile taxelor și ale altor impuneri colectate;

(d)

data eliberării;

(e)

numele autorității care a eliberat-o.

Articolul 218

Formalități vamale considerate a fi efectuate printr-un act menționat la articolul 141 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446

[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) și articolul 158 alineatul (2) din cod]

În scopul articolelor 138, 139 și 140 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, următoarele formalități vamale sunt considerate ca fiind efectuate printr-un act menționat la articolul 141 alineatul (1) din regulamentul delegat respectiv:

(a)

transportarea mărfurilor în conformitate cu articolul 135 din cod și prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 139 din cod;

(b)

prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 267 din cod;

(c)

acceptarea declarației vamale de către autoritățile vamale în conformitate cu articolul 172 din cod;

(d)

acordarea liberului de vamă de către autoritățile vamale în conformitate cu articolul 194 din cod.

Articolul 219

Cazuri în care nu se consideră că o declarație vamală a fost depusă printr-un act menționat la articolul 141 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446

[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) și articolul 158 alineatul (2) din cod]

Atunci când în urma unei verificări se constată că un act menționat la articolul 141 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 a fost realizat, însă mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii nu sunt mărfurile menționate la articolele 138, 139 și 140 din regulamentul delegat în cauză, declarația vamală pentru mărfurile respective este considerată a nu fi fost depusă.

Articolul 220

Mărfuri dintr-o trimitere poștală

(Articolele 172 și 188 din cod)

(1)   Se consideră că declarația vamală pentru mărfurile menționate la articolul 141 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 este acceptată și că s-a acordat liberul de vamă în următoarele momente:

(a)

în cazul în care declarația vamală vizează punerea în liberă circulație, momentul în care mărfurile sunt livrate destinatarului;

(b)

în cazul în care declarația vamală vizează exportul și reexportul, momentul în care mărfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii.

(2)   Dacă declarația vamală vizează punerea în liberă circulație și nu a fost posibil să se livreze destinatarului mărfurile menționate la articolul 141 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, se consideră că declarația vamală nu a fost depusă.

Se consideră că mărfurile care nu au fost livrate destinatarului se află în depozitare temporară până la momentul în care sunt distruse, reexportate sau se dispune de ele în alt mod, în conformitate cu articolul 198 din cod.

Articolul 221

Biroul vamal care are competența să plaseze mărfurile sub un regim vamal

(Articolul 159 din cod)

(1)   În scopul derogării de la obligația ca mărfurile să fie prezentate în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod, biroul vamal de supraveghere menționat la articolul 182 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c) din cod este biroul vamal care are competența să plaseze mărfurile sub un regim vamal menționat la articolul 159 alineatul (3) din cod.

(2)   Următoarele birouri vamale au competența să plaseze mărfurile sub regimul de export:

(a)

biroul vamal responsabil pentru locul în care este stabilit exportatorul;

(b)

biroul vamal de a cărui competență ține locul în care sunt ambalate sau sunt încărcate mărfurile pentru expedierea destinată exportului;

(c)

un birou vamal diferit din statul membru în cauză care deține competența, din raționamente administrative, pentru operațiunea respectivă;

Dacă mărfurile nu depășesc valoarea de 3 000 EUR per trimitere și per declarant și nu fac obiectul unor prohibiții sau restricții, biroul vamal de a cărui competență ține locul de ieșire a mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii are, de asemenea, competența să plaseze mărfurile sub regimul de export, pe lângă birourile vamale identificate la primul paragraf.

Atunci când este vorba despre o subcontractare, biroul vamal responsabil pentru locul în care este stabilit subcontractantul are, de asemenea, competența să plaseze mărfurile sub regimul de export, pe lângă birourile vamale identificate la primul și al doilea paragraf.

Dacă este justificat de circumstanțe ce țin de un caz individual, un alt birou vamal mai bine situat pentru a prezenta mărfurile are, de asemenea, competența să plaseze mărfurile sub regimul de export.

(3)   Declarațiile vamale verbale de export și reexport se fac la biroul vamal de a cărui competență ține locul de ieșire a mărfurilor.

Articolul 222

Articole ale mărfurilor

[Articolul 162 din cod]

(1)   Atunci când o declarație vamală acoperă două sau mai multe articole ale mărfurilor, datele înscrise în declarația respectivă referitoare la fiecare articol sunt considerate ca alcătuind o declarație vamală separată.

(2)   Cu excepția cazului în care mărfuri specifice incluse într-o trimitere fac obiectul unor măsuri diferite, mărfurile care intră în componența unei trimiteri sunt considerate ca alcătuind un singur articol în sensul alineatului (1) dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:

(a)

mărfurile se clasifică la o singură subpoziție tarifară;

(b)

mărfurile fac obiectul unei cereri de simplificare în conformitate cu articolul 177 din cod.

Secțiunea 2

Declarațiile vamale simplificate

Articolul 223

Gestionarea contingentelor tarifare în declarațiile vamale simplificate

(Articolul 166 din cod)

(1)   Dacă se depune o declarație simplificată de punere în liberă circulație a unor mărfuri care fac obiectul unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declarațiilor vamale, declarantul poate solicita acordarea contingentului tarifar numai atunci când datele necesare sunt disponibile fie în declarația simplificată, fie într-o declarație suplimentară.

(2)   Dacă cererea de acordare a unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declarațiilor vamale se efectuează într-o declarație suplimentară, cererea nu poate fi prelucrată până ce nu se depune declarația suplimentară.

(3)   În scopul alocării contingentului tarifar, se ia în considerare data acceptării declarației simplificate.

Articolul 224

Documente justificative pentru declarațiile simplificate

(Articolul 166 din cod)

Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate, se furnizează autorităților vamale documentele justificative menționate la articolul 163 alineatul (2) din cod înainte să se acorde liberul de vamă.

Articolul 225

Declarația suplimentară

[Articolul 167 alineatul (4) din cod]

În cazul înscrierii în evidențele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, dacă declarația suplimentară are caracter general, periodic sau recapitulativ, iar operatorul economic este autorizat, în cadrul autoevaluării, să calculeze cuantumul taxelor la import și la export de plătit, fie respectivul titular al autorizației depune declarația suplimentară, fie autoritățile vamale pot permite ca declarațiile suplimentare să fie puse la dispoziție prin acces electronic direct în sistemul titularului autorizației.

Secțiunea 3

Dispoziții aplicabile tuturor declarațiilor vamale

Articolul 226

Numărul de referință principal

(Articolul 172 din cod)

Cu excepția cazurilor în care declarația vamală este depusă pe cale verbală ori printr-un act care se consideră a fi o declarație vamală sau în care declarația vamală ia forma unei înscrieri în evidențele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, autoritățile vamale îi notifică declarantului acceptarea declarației vamale și îi atribuie un MRN pentru declarația respectivă și data acceptării ei.

Prezentul articol nu se aplică până când nu sunt operaționale data de introducere a AES, a NCTS și, respectiv, data de modernizare a sistemelor naționale pentru import menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.

Articolul 227

Declarația vamală depusă înainte de prezentarea mărfurilor

Dacă declarația vamală este depusă în conformitate cu articolul 171 din cod, autoritățile vamale prelucrează datele furnizate înainte de prezentarea mărfurilor, în special în scopul analizei de risc.

Secțiunea 4

Alte simplificări

Subsecțiunea 1

Mărfuri care se încadrează la subpoziții tarifare diferite

Articolul 228

Mărfuri care se încadrează la subpoziții tarifare diferite declarate în cadrul unei singure subpoziții

[Articolul 177 alineatul (1) din cod]

(1)   În scopul articolului 177 din cod, în cazul în care mărfurile dintr-o trimitere se încadrează la subpoziții tarifare care fac obiectul unei taxe vamale specifice exprimate prin referirea la aceeași unitate de măsură, taxa vamală care trebuie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziția tarifară care face obiectul celei mai mari taxe vamale specifice.

(2)   În scopul articolului 177 din cod, atunci când mărfurile dintr-o trimitere se încadrează la subpoziții tarifare care fac obiectul unei taxe specifice exprimate prin referirea la unități de măsură diferite, cea mai mare taxă vamală specifică pentru fiecare unitate de măsură se aplică tuturor mărfurilor din trimitere pentru care taxa vamală specifică este exprimată prin referire la unitatea respectivă și este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip din mărfurile respective.

Taxa care urmează să fie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziția tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem ce rezultă din transformarea efectuată în temeiul primului paragraf.

(3)   În scopul articolului 177 din cod, în cazul în care mărfurile dintr-o trimitere se clasifică la o subpoziție tarifară care face obiectul unei taxe ad valorem și al unei taxe specifice, cea mai mare taxă specifică astfel cum este stabilită în conformitate cu alineatele (1) și (2) este transformată în taxă ad valorem pentru fiecare tip de mărfuri pentru care taxa specifică se exprimă prin referire la aceeași unitate.

Taxa care urmează să fie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziția tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem, inclusiv taxa ad valorem care rezultă din transformarea efectuată în temeiul primului paragraf.

Subsecțiunea 2

Vămuirea centralizată

Articolul 229

Procedura de consultare între autoritățile vamale în cazul autorizațiilor pentru vămuire centralizată

[Articolul 22 din cod]

(1)   Se urmează procedura de consultare menționată la articolul 15 în cazul în care o autoritate vamală primește o cerere de autorizație pentru vămuire centralizată menționată la articolul 179 din cod, care implică mai mult de o autoritate vamală, cu excepția cazului în care autoritatea vamală competentă să ia o decizie consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de acordarea a unei astfel de autorizații.

(2)   La cel târziu 45 de zile de la data acceptării cererii, autoritatea vamală competentă să ia o decizie comunică celorlalte autorități vamale implicate următoarele:

(a)

cererea și proiectul de autorizație, inclusiv termenele-limită menționate la articolul 231 alineatele (5) și (6) din prezentul regulament;

(b)

dacă este cazul, un plan de control în care sunt detaliate controalele specifice pe care trebuie să le efectueze, odată acordată autorizația, diferitele autorități vamale implicate;

(c)

alte informații pertinente pe care autoritățile vamale implicate le consideră necesare.

(3)   În termen de 45 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizație, autoritățile vamale consultate își comunică acordul sau obiecțiile, precum și orice fel de modificări aduse proiectului de autorizație sau planului de control propus. Obiecțiile trebuie justificate corespunzător.

Dacă se comunică obiecții și nu se ajunge la niciun acord în termen de 90 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizație, autorizația nu este acordată pentru părțile pentru care au fost formulate obiecții. Dacă autoritățile vamale consultate nu comunică obiecții în termenul-limită prevăzut, se consideră că acestea și-au exprimat acordul.

(4)   Până la datele respective de introducere a vămuirii centralizate pentru import (CCI) și a AES, menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, prin derogare de la alineatul (2) și de la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol, perioadele menționate la alineatele respective pot fi prelungite cu 15 zile de către autoritatea competentă să ia această decizie.

Prin derogare de la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol, perioada menționată la respectivul paragraf poate fi prelungită cu 30 de zile de către autoritatea vamală competentă să ia această decizie.

(5) Până la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, prin derogare de la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol, planul de control menționat la litera respectivă se comunică întotdeauna.

Articolul 230

Monitorizarea autorizării

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

(1)   Autoritățile vamale ale statelor membre informează fără întârziere autoritatea vamală competentă să ia o decizie cu privire la orice fel de factori care survin în urma acordării autorizației pentru vămuirea centralizată și care ar putea influența continuarea sau conținutul acesteia.

(2)   Autoritatea vamală competentă să ia o decizie pune la dispoziția autorităților vamale ale celorlalte state membre toate informațiile pertinente de care dispune referitoare la activitățile legate de domeniul vamal ale operatorului economic autorizat care beneficiază de vămuirea centralizată.

Articolul 231

Formalități și controale vamale cu privire la vămuirea centralizată

[Articolul 179 alineatul (4) din cod]

(1)   Titularul autorizației pentru vămuire centralizată asigură prezentarea mărfurilor la un birou vamal competent după cum se stabilește în autorizația respectivă prin depunerea oricăruia dintre următoarele documente la biroul vamal de supraveghere:

(a)

o declarație vamală standard menționată la articolul 162 din cod;

(b)

o declarație vamală simplificată menționată la articolul 166 din cod;

(c)

o notificare a prezentării menționată la articolul 234 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament.

(2)   Dacă declarația vamală ia forma unei înscrieri în evidențele declarantului, se aplică articolele 234, 235 și 236 din prezentul regulament.

(3)   Derogarea de la obligația prezentării mărfurilor acordată în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod se aplică vămuirii centralizate, cu condiția ca titularul autorizației de depunere a unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului să își fi îndeplinit obligația prevăzută la articolul 234 alineatul (1) litera (f) din prezentul regulament.

(4)   Dacă a acceptat declarația vamală sau a primit notificarea menționată la alineatul (1) litera (c), biroul vamal de supraveghere:

(a)

efectuează controalele adecvate pentru verificarea declarației vamale sau a notificării prezentării;

(b)

transmite imediat biroului vamal de prezentare declarația vamală sau notificarea și rezultatele analizei de risc aferente;

(c)

informează biroul vamal de prezentare cu privire la oricare dintre următoarele:

(i)

că mărfurilor li se poate acorda liberul de vamă pentru regimul vamal în cauză;

(ii)

că sunt necesare controale vamale în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) litera (c) din cod.

(5)   Dacă biroul vamal de supraveghere informează biroul vamal de prezentare că mărfurilor li se poate acorda liberul de vamă pentru regimul vamal în cauză, biroul vamal de prezentare informează biroul vamal de supraveghere, în termenul-limită stabilit în autorizația pentru vămuire centralizată, dacă propriile controale efectuate asupra mărfurilor respective, inclusiv controalele legate de prohibiții și restricții naționale, afectează sau nu acordarea liberului de vamă respectiv.

(6)   Dacă biroul vamal de supraveghere informează biroul vamal de prezentare că sunt necesare controale vamale în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) litera (c) din cod, biroul vamal de prezentare confirmă, în termenul-limită stabilit în autorizația pentru vămuire centralizată, primirea cererii din partea biroului vamal de supraveghere de a efectua controalele necesare și, dacă este cazul, informează biroul vamal de supraveghere cu privire la propriile controale efectuate asupra mărfurilor, inclusiv controale legate de prohibiții și restricții naționale.

(7)   Biroul vamal de supraveghere informează biroul vamal de prezentare cu privire la acordarea liberului de vamă mărfurilor.

(8)   Atunci când are loc un export, în momentul acordării liberului de vamă, biroul vamal de supraveghere pune la dispoziția biroului vamal de ieșire declarat datele din declarația de export, cu eventualele adaosuri în conformitate cu articolul 330 din prezentul regulament. Biroul vamal de ieșire informează biroul vamal de supraveghere cu privire la ieșirea mărfurilor, în conformitate cu articolul 333 din prezentul regulament. Biroul vamal de supraveghere îi certifică declarantului ieșirea mărfurilor, în conformitate cu articolul 334 din prezentul regulament.

(9)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la datele respective de introducere a CCI și a AES, menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, pentru mărfurile care fac obiectul unei autorizații de vămuire centralizată, titularul autorizației sau declarantul:

(a)

prezintă mărfurile în locurile prevăzute în autorizație și desemnate sau aprobate de autoritățile vamale în conformitate cu articolul 139 din cod, cu excepția cazului în care s-a acordat o derogare de la obligația de prezentare a mărfurilor în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod; și

(b)

depune o declarație vamală sau înscrie mărfurile în evidențele sale la biroul vamal precizat în autorizație.

(10)   Până la datele respective de introducere a CCI și a AES, menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritățile vamale competente aplică planul de control în care se precizează un nivel minim de controale.

(11)   Prin derogare de la alineatele (5) și (6) din prezentul articol, până la datele respective de introducere a CCI și a AES, menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, birourile vamale unde sunt prezentate mărfurile pot efectua controale suplimentare față de cele precizate în planul de control, la cererea biroului vamal de supraveghere sau din proprie inițiativă, iar rezultatele se raportează biroului de supraveghere.

Articolul 232

Vămuirea centralizată ce implică mai mult de o autoritate vamală

[Articolul 179 din cod]

(1)   Biroul vamal de supraveghere transmite biroului vamal de prezentare următoarele:

(a)

orice modificare sau invalidare a declarației vamale standard care a intervenit după acordarea liberului de vamă mărfurilor;

(b)

dacă s-a depus o declarație suplimentară, declarația respectivă, precum și orice modificare sau invalidare a acesteia.

(2)   Dacă declarația suplimentară este accesibilă vămii în sistemul informatic al comerciantului în conformitate cu articolul 225 din prezentul regulament, biroul vamal de supraveghere transmite datele cel târziu în 10 zile de la sfârșitul perioadei acoperite de declarația suplimentară, precum și orice modificare sau invalidare a declarației suplimentare extrase în cauză.

Subsecțiunea 3

Înscrierea în evidențele declarantului

Articolul 233

Planul de control

[Articolul 23 alineatul (5) din cod]

(1)   Autoritățile vamale instituie un plan de control specific pentru operatorul economic atunci când acordă o autorizație de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului, în conformitate cu articolul 182 alineatul (1) din cod, care prevede supravegherea regimurilor vamale aplicate în temeiul autorizației, stabilește frecvența controalelor vamale și asigură, printre altele, că se pot efectua controale vamale eficace în toate etapele procedurii de înscriere în evidențele declarantului.

(2)   Dacă este cazul, planul de control ține seama de termenul de prescripție pentru notificarea datoriei vamale menționat la articolul 103 alineatul (1) din cod..

(3)   Planul de control prevede controlul ce trebuie desfășurat în cazul în care se acordă o derogare de la obligația prezentării mărfurilor în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod.

(4)   În cazul vămuirii centralizate, planul de control, care precizează repartizarea sarcinilor între biroul vamal de supraveghere și biroul vamal de prezentare, trebuie să ia în considerare prohibițiile și restricțiile aplicabile în locul în care este situat biroul vamal de prezentare.

Articolul 234

Obligațiile titularului autorizației de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului

[Articolul 182 alineatul (1) din cod]

(1)   Titularul autorizației de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului:

(a)

prezintă mărfurile în vamă, cu excepția situației în care se aplică articolul 182 alineatul (3) din cod, și înscrie în evidențe data notificării prezentării;

(b)

înscrie în evidențe cel puțin datele unei declarații vamale simplificate și orice fel de documente justificative;

(c)

la cererea biroului vamal de supraveghere, pune la dispoziție datele din declarația vamală înscrise în evidențe și orice document justificativ, cu excepția situației în care autoritățile vamale permit ca declarantul să furnizeze acces direct computerizat la informațiile respective în evidențele sale;

(d)

pune la dispoziția biroului vamal de supraveghere informații referitoare la mărfurile care fac obiectul unor prohibiții și restricții;

(e)

furnizează biroului vamal de supraveghere documente justificative astfel cum se menționează la articolul 163 alineatul (2) din cod înainte ca mărfurilor declarate să li se poată acorda liberul de vamă;

(f)

atunci când se aplică derogarea menționată la articolul 182 alineatul (3) din cod, se asigură că titularul autorizației pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară dispune de informațiile necesare pentru a dovedi încheierea depozitării temporare;

(g)

cu excepția cazului în care, în conformitate cu articolul 167 alineatul (2) din cod, se acordă o derogare de la obligația de a depune o declarație suplimentară, depune declarația suplimentară la biroul vamal de supraveghere în modul și în termenul-limită stabilite în autorizație.

(2)   Autorizația de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului nu se aplică următoarelor declarații:

(a)

declarații vamale care constituie o cerere de autorizare pentru un regim special în conformitate cu articolul 163 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;

(b)

declarații vamale depuse în locul unei declarații sumare de intrare, în conformitate cu articolul 130 alineatul (1) din cod.

Articolul 235

Acordarea liberului de vamă mărfurilor în cazul depunerii unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului

(Articolul 182 din cod)

(1)   Dacă în autorizația de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului se stabilește un termen-limită pentru informarea titularului autorizației respective cu privire la orice fel de controale ce trebuie realizate, se consideră că s-a acordat liberul de vamă mărfurilor la expirarea termenului-limită în cauză, cu excepția cazului în care biroul vamal de supraveghere și-a menționat, în acel termen-limită, intenția de a realiza un control.

(2)   Dacă în autorizație nu se stabilește un termen-limită astfel cum se menționează la alineatul (1), biroul vamal de supraveghere acordă liberul de vamă mărfurilor, în conformitate cu articolul 194 din cod.

Articolul 236

Contingentul tarifar

(Articolul 182 din cod)

(1)   În cazul în care o declarație vamală este depusă sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului pentru punerea în liberă circulație a mărfurilor care fac obiectul unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declarațiilor vamale, titularul autorizației de a depune o declarație vamală sub forma respectivă solicită acordarea contingentului tarifar într-o declarație suplimentară.

(2)   Dacă cererea de acordare a unui contingent tarifar gestionat conform ordinii cronologice a datelor de acceptare a declarațiilor vamale se efectuează într-o declarație suplimentară, cererea poate fi prelucrată numai după depunerea acelei declarații suplimentare. Data la care mărfurile sunt înscrise în evidențele declarantului este însă data luată în considerare în scopul alocării contingentului tarifar.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la datele de modernizare a sistemelor naționale referitoare la declarațiile de import, menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, statele membre pot prevedea ca cererea de a beneficia de un contingent tarifar gestionat în conformitate cu dispozițiile articolelor 49-54 din prezentul regulament să fie depusă sub altă formă decât cea menționată la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiția ca toate datele necesare sa fie disponibile pentru ca statele membre să evalueze validitatea cererii.

Subsecțiunea 4

Autoevaluarea

Articolul 237

Stabilirea cuantumului taxelor la import și la export de plătit

[Articolul 185 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când un operator economic este autorizat să stabilească cuantumul taxelor la import și la export de plătit, în conformitate cu articolul 185 alineatul (1) din cod, operatorul respectiv stabilește, la sfârșitul perioadei fixate în autorizație de autoritățile vamale, cuantumul taxelor la import și la export de plătit pentru perioada respectivă, în conformitate cu normele prevăzute în autorizație.

(2)   În termen de 10 zile de la sfârșitul perioadei fixate de autoritățile vamale în autorizație, titularul autorizației în cauză prezintă biroului vamal de supraveghere detalii referitoare la cuantumul stabilit în conformitate cu alineatul (1). Datoria vamală se consideră notificată în momentul în care se prezintă detaliile respective.

(3)   Titularul autorizației plătește cuantumul menționat la alineatul (2) în perioada prevăzută în autorizație și cel târziu în termenul prevăzut la articolul 108 alineatul (1) din cod.

CAPITOLUL 3

Verificarea și acordarea liberului de vamă mărfurilor

Secțiunea 1

Verificarea

Articolul 238

Locul și ora examinării mărfurilor

(Articolul 189 din cod)

Dacă a hotărât să examineze mărfurile în conformitate cu articolul 188 litera (c) din cod sau să preleve eșantioane în conformitate cu articolul 188 litera (d) din cod, biroul vamal competent trebuie să indice ora și locul de desfășurare a acțiunilor respective și să informeze declarantul în acest sens.

La solicitarea declarantului, biroul vamal competent poate indica un alt loc decât birourile vamale sau o oră din afara programului oficial de lucru al biroului vamal în cauză.

Articolul 239

Examinarea mărfurilor

(Articolele 189 și 190 din cod)

(1)   În cazul în care hotărăște să examineze doar o parte din mărfuri, biroul vamal informează declarantul cu privire la articolele pe care dorește să le examineze.

(2)   Dacă declarantul refuză să fie prezent la examinarea mărfurilor sau nu furnizează asistența necesară solicitată de autoritățile vamale, acestea stabilesc un termen-limită pentru prezența sa ori pentru acordarea asistenței.

Dacă declarantul nu a respectat cerințele autorităților vamale referitoare la expirarea termenului-limită, autoritățile vamale procedează la examinarea mărfurilor, pe riscul și cheltuiala declarantului. Atunci când este necesar, autoritățile vamale pot solicita serviciile unui expert desemnat în conformitate cu dreptul statului membru în cauză dacă în dreptul Uniunii nu există dispoziții în acest sens.

Articolul 240

Prelevarea eșantioanelor

(Articolele 189 și 190 din cod)

(1)   În cazul în care decide să preleve eșantioane din mărfuri, biroul vamal informează declarantul despre acest lucru.

(2)   Dacă declarantul refuză să fie prezent la prelevarea eșantioanelor sau nu furnizează asistența necesară solicitată de autoritățile vamale, acestea stabilesc un termen-limită pentru prezența sa ori pentru acordarea asistenței.

Dacă declarantul nu a respectat cerințele autorităților vamale referitoare la expirarea termenului-limită, autoritățile vamale procedează la prelevarea eșantioanelor, pe riscul și cheltuiala declarantului.

(3)   Prelevările se efectuează de către autoritățile vamale înseși. Este însă posibil ca acestea să solicite ca prelevarea eșantioanelor să fie făcută de declarant sau să solicite un expert care să facă acest lucru, sub supravegherea lor. Expertul este desemnat în conformitate cu dreptul statului membru în cauză dacă în dreptul Uniunii nu există dispoziții în acest sens.

(4)   Cantitățile prelevate ca eșantioane nu trebuie să depășească necesarul pentru analize sau pentru o examinare mai amănunțită, inclusiv pentru o eventuală analiză ulterioară.

(5)   Cantitățile prelevate ca eșantioane nu se deduc din cantitatea declarată.

(6)   Atunci când este vorba despre o declarație de export sau de perfecționare pasivă, declarantul poate înlocui cantitățile de mărfuri prelevate ca eșantioane cu mărfuri identice, pentru a completa trimiterea.

Articolul 241

Examinarea eșantioanelor

(Articolele 189 și 190 din cod)

(1)   Dacă examinarea eșantioanelor din aceleași mărfuri duce la rezultate diferite ce impun un tratament vamal diferit, se prelevă eșantioane suplimentare, dacă este posibil.

(2)   Dacă rezultatele examinării eșantioanelor suplimentare confirmă rezultatele diferite, se consideră că mărfurile constau în mărfuri diferite în cantități corespunzătoare rezultatelor examinării. Se aplică același raționament și în cazul în care nu se pot preleva eșantioane suplimentare.

Articolul 242

Returnarea sau dispunerea de eșantioanele prelevate

(Articolele 189 și 190 din cod)

(1)   Eșantioanele prelevate îi sunt returnate declarantului la cererea sa, cu excepția următoarelor cazuri:

(a)

dacă eșantioanele au fost distruse prin analiză sau examinare;

(b)

dacă eșantioanele trebuie păstrate de autoritățile vamale în oricare dintre scopurile următoare:

(i)

o examinare suplimentară;

(ii)

o cale de atac sau o acțiune în justiție.

(2)   Dacă declarantul nu formulează o cerere pentru returnarea eșantioanelor, autoritățile vamale îi pot solicita declarantului să ridice toate eșantioanele rămase sau să dispună de ele în conformitate cu articolul 198 alineatul (1) litera (c) din cod.

Articolul 243

Rezultatele verificării declarației vamale și ale examinării mărfurilor

[Articolul 191 din cod]

(1)   Atunci când verifică corectitudinea datelor cuprinse într-o declarație vamală, autoritățile vamale înregistrează faptul că a fost realizată o verificare, precum și rezultatele acesteia.

Dacă a fost examinată doar o parte din mărfuri, sunt înregistrate mărfurile examinate.

În cazul în care declarantul a fost absent, se înregistrează absența sa.

(2)   Autoritățile vamale îl informează pe declarant în legătură cu rezultatele verificării.

(3)   Atunci când rezultatele verificării declarației vamale nu corespund datelor furnizate în declarație, autoritățile vamale stabilesc și înregistrează ce date trebuie luate în considerare în următoarele scopuri:

(a)

calcularea cuantumului taxelor la import sau la export și al altor impuneri aplicabile mărfurilor;

(b)

calcularea oricăror restituiri sau a altor cuantumuri ori avantaje financiare prevăzute pentru export în cadrul politicii agricole comune;

(c)

aplicarea oricăror alte dispoziții ce reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.

(4)   Dacă se constată că originea nepreferențială declarată este incorectă, originea care trebuie luată în considerare în sensul alineatului (3) litera (a) se stabilește pe baza dovezilor prezentate de declarant sau, dacă acestea nu sunt suficiente ori satisfăcătoare, pe baza oricăror informații disponibile.

Articolul 244

Furnizarea unei garanții

[Articolul 191 din cod]

Atunci când autoritățile vamale consideră că verificarea declarației vamale poate duce la un cuantum mai ridicat al taxelor la import sau la export ori al altor impuneri care urmează să devină exigibile decât cuantumul care rezultă din datele declarației vamale, acordarea liberului de vamă mărfurilor este condiționată de furnizarea unei garanții suficiente pentru acoperi diferența dintre cuantumul care corespunde datelor declarației vamale și cuantumul care ar putea să fie exigibil în final.

Declarantul poate însă solicita notificarea imediată a datoriei vamale căreia îi pot fi supuse în cele din urmă mărfurile în loc să depună această garanție.

Articolul 245

Acordarea liberului de vamă mărfurilor în urma verificării

[Articolul 191 și articolul 194 alineatul (1) din cod]

(1)   Atunci când, pe baza verificării declarației vamale, autoritățile vamale stabilesc un cuantum al taxelor la import sau la export diferit de cuantumul care rezultă din datele declarației, se aplică articolul 195 alineatul (1) din cod în ceea ce privește cuantumul astfel estimat.

(2)   Atunci când autoritățile vamale au îndoieli cu privire la aplicarea sau neaplicarea unei interdicții sau a unei restricții, iar situația nu poate fi soluționată până când nu sunt disponibile rezultatele verificărilor efectuate de autoritățile vamale, mărfurilor în cauză nu li se acordă liberul de vamă.

Secțiunea 2

Acordarea liberului de vamă

Articolul 246

Înregistrarea și notificarea acordării liberului de vamă mărfurilor

[Articolul 22 alineatul (3) din cod]

Autoritățile vamale îi notifică declarantului acordarea liberului de vamă mărfurilor și înregistrează acordarea liberului de vamă mărfurilor pentru regimul vamal respectiv indicând cel puțin referința declarației vamale sau a notificării și data acordării liberului de vamă mărfurilor.

Articolul 247

Mărfuri cărora nu li se acordă liberul de vamă

[Articolul 22 alineatul (3) din cod]

(1)   Atunci când, din oricare dintre motivele enumerate la articolul 198 alineatul (1) litera (b) din cod, mărfurilor nu li se poate acorda liberul de vamă sau atunci când, după acordarea liberului de vamă, se constată că mărfurile nu au îndeplinit condițiile pentru acordarea liberului de vamă respectiv, autoritățile vamale îi acordă declarantului un termen-limită rezonabil pentru a remedia situația mărfurilor.

(2)   Autoritățile vamale pot să transfere mărfurile menționate la alineatul (1), pe riscul și cheltuiala declarantului, în spații speciale sub supravegherea autorităților vamale.

CAPITOLUL 4

Dispunerea de mărfuri

Articolul 248

Distrugerea mărfurilor

[Articolul 197 din cod]

Autoritățile vamale stabilesc tipul și cantitatea tuturor resturilor sau deșeurilor rezultate în urma distrugerii mărfurilor în scopul de a determina orice fel de taxă vamală și alte impuneri aplicabile resturilor sau deșeurilor respective atunci când sunt plasate sub un regim vamal sau sunt reexportate.

Articolul 249

Abandonul mărfurilor

[Articolul 199 din cod]

(1)   Autoritățile vamale pot refuza o solicitare de acordare a permisiunii de a abandona mărfuri în favoarea statului în conformitate cu articolul 199 din cod atunci când este întrunită oricare dintre condițiile următoare:

(a)

mărfurile nu pot fi vândute pe teritoriul vamal al Uniunii sau costul acestei vânzări ar fi disproporționat față de valoarea mărfurilor;

(b)

mărfurile trebuie distruse.

(2)   Se consideră că s-a formulat o solicitare de abandon în favoarea statului în conformitate cu articolul 199 din cod dacă autoritățile vamale au făcut apel public la proprietarul mărfurilor să se prezinte și au trecut 90 de zile fără ca proprietarul să facă acest lucru.

Articolul 250

Vânzarea mărfurilor și alte măsuri luate de autoritățile vamale

[Articolul 198 alineatul (1) din cod]

(1)   Autoritățile vamale pot vinde mărfuri abandonate în favoarea statului sau confiscate doar cu condiția ca cumpărătorul să efectueze imediat formalitățile pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal sau pentru reexportul lor.

(2)   Dacă mărfurile sunt vândute la un preț care include cuantumul taxelor la import sau al altor impuneri, se consideră că mărfurile au fost puse în liberă circulație. Autoritățile vamale calculează cuantumul taxelor și îl înscrie în evidențele contabile. Vânzarea respectivă se desfășoară în conformitate cu procedurile aplicabile în statul membru în cauză.

TITLUL VI

PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE ȘI SCUTIREA DE TAXE LA IMPORT

CAPITOLUL 1

Punerea în liberă circulație

Articolul 251

Certificate de cântărire a bananelor

[Articolul 163 alineatul (1) din cod]

(1)   Operatorul economic autorizat să întocmească certificate în conformitate cu articolul 155 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 (certificate de cântărire a bananelor) transmite autorităților vamale o notificare prealabilă cu privire la cântărirea unui lot de banane proaspete în scopul întocmirii unui certificat, furnizând detalii despre tipul ambalajului, origine, ora și locul cântăririi.

(2)   Certificatul de cântărire a bananelor este în posesia declarantului și se află la dispoziția autorităților vamale la momentul depunerii unei declarații de punere în liberă circulație a bananelor proaspete care se încadrează la codul NC 0803 90 10 care fac obiectul unei taxe la import.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), la solicitarea unei autorizații de către declarant astfel cum se prevede la articolul 166 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, autoritățile vamale pot decide să pună în liberă circulație loturi de banane proaspete pe baza unei declarații de greutate provizorii cu condițiile următoare:

(a)

Autorizația obligă importatorul să transporte bananele în aceeași stare și din aceeași expediere la echipamentele de cântărire autorizate desemnate menționate în declarația simplificată, unde vor fi stabilite greutatea și valoarea corecte;

(b)

Declarantul este responsabil pentru depunerea certificatului de cântărire la biroul vamal de punere în liberă circulație în termen de 10 zile calendaristice de la acceptarea declarației simplificate;

(c)

Declarantul trebuie să depună o garanție conform dispozițiilor de la articolul 195 alineatul (1) din cod.

Greutatea provizorie poate fi preluată dintr-un certificat anterior de cântărire pentru banane de același tip și aceeași origine.

(4)   Certificatul de cântărire a bananelor se întocmește utilizându-se formularul prevăzut în anexa 61-02.

Articolul 252

Controlul cântăririi bananelor proaspete

(Articolul 188 din cod)

Birourile vamale controlează minimum 5 % din numărul total de certificate de cântărire a bananelor prezentate în fiecare an fie fiind prezente la cântărirea eșantioanelor reprezentative de banane de către operatorul economic autorizat să întocmească certificate de cântărire a bananelor, fie cântărind ele înseși eșantioanele respective, în conformitate cu procedura stabilită la punctele 1, 2 și 3 din anexa 61-03.

CAPITOLUL 2

Scutirea de taxe la import

Secțiunea 1

Mărfuri reintroduse

Articolul 253

Informații necesare

[Articolul 203 alineatul (6) din cod]

(1)   Declarantul pune la dispoziția biroului vamal unde se depune declarația vamală de punere în liberă circulație a mărfurilor informațiile din care rezultă că au fost îndeplinite condițiile pentru scutirea de taxe la import.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) pot fi furnizate prin oricare dintre mijloacele următoare:

(a)

accesul la datele pertinente ale declarației vamale sau de reexport pe baza căreia mărfurile reintroduse au fost exportate inițial sau au fost reexportate de pe teritoriul vamal al Uniunii;

(b)

un exemplar tipărit, autentificat de biroul vamal competent, al declarației vamale sau de reexport pe baza căreia mărfurile reintroduse au fost exportate inițial sau au fost reexportate de pe teritoriul vamal al Uniunii;

(c)

un document eliberat de biroul vamal competent, cuprinzând datele pertinente ale declarației vamale sau ale declarației de reexport respective;

(d)

un document eliberat de autoritățile vamale care certifică îndeplinirea condițiilor pentru scutirea de taxe la import (fișa de informații INF3).

(3)   Dacă din informațiile aflate la dispoziția autorităților vamale competente se stabilește că mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulație au fost exportate inițial de pe teritoriul vamal al Uniunii și au îndeplinit, la momentul respectiv, condițiile pentru a li se acorda scutirea de taxe la import ca mărfuri reintroduse, informațiile menționate la alineatul (2) nu sunt necesare.

(4)   Alineatul (2) nu se aplică în situația în care mărfurile pot fi declarate pentru punerea în liberă circulație pe cale verbală sau prin orice alt act. Alineatul respectiv nu se aplică nici circulației internaționale a ambalajelor, mijloacelor de transport sau anumitor mărfuri admise în cadrul unor regimuri vamale specifice, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare.

Articolul 254

Mărfuri care au beneficiat, la export, de măsurile stabilite în cadrul politicii agricole comune

[Articolul 203 alineatul (6) din cod]

În sprijinul unei declarații de punere în liberă circulație referitoare la mărfuri reintroduse al căror export este posibil să fi ocazionat îndeplinirea de formalități vamale în vederea obținerii de restituiri sau de alte cuantumuri prevăzute în cadrul politicii agricole comune, trebuie să se prezinte documentele menționate la articolul 253 din prezentul regulament și un certificat eliberat de autoritățile responsabile de acordarea unor asemenea restituiri sau cuantumuri în statul membru de export.

Atunci când autoritățile vamale de la biroul vamal la care mărfurile sunt declarate pentru punere în liberă circulație dispun de informații din care rezultă că nu s-a acordat și nici nu se va putea acorda ulterior vreo restituire sau vreun alt cuantum prevăzut la export în cadrul politicii agricole comune, certificatul nu este necesar.

Articolul 255

Eliberarea fișei de informații INF 3

[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) și articolul 203 alineatul (6) din cod]

(1)   Exportatorul poate solicita o fișă de informații INF 3 de la biroul vamal de export.

(2)   Dacă exportatorul solicită fișa de informații INF 3 în momentul exportului, fișa de informații INF 3 este eliberată de biroul vamal de export în momentul îndeplinirii formalităților de export pentru mărfuri.

Dacă este posibil ca mărfurile exportate să fie reintroduse pe teritoriul vamal al Uniunii prin mai multe birouri vamale, exportatorul poate solicita mai multe fișe de informații INF 3, fiecare vizând o parte din cantitatea totală de mărfuri exportate.

(3)   Dacă exportatorul solicită o fișă de informații INF 3 după îndeplinirea formalităților de export pentru mărfuri, fișa de informații INF 3 poate fi eliberată de biroul vamal de export dacă informațiile despre mărfuri declarate în cererea exportatorului corespund informațiilor despre mărfurile exportate aflate la dispoziția biroului vamal de export și nu a fost acordată și nici nu se va putea acorda ulterior vreo restituire sau vreun alt cuantum prevăzut la export în cadrul politicii agricole comune, în legătură cu mărfurile.

(4)   Dacă a fost eliberată o fișă de informații INF 3, exportatorul poate solicita ca biroul vamal de export să o înlocuiască cu mai multe fișe de informații INF 3, fiecare vizând o parte din cantitatea totală de mărfuri inclusă în fișa de informații INF 3 eliberată inițial.

(5)   Exportatorul poate solicita eliberarea unei fișe de informații INF 3 doar pentru o parte a mărfurilor exportate.

(6)   Dacă o fișă de informații INF 3 este eliberată pe suport de hârtie, biroul vamal de export care a eliberat-o păstrează o copie a acesteia.

(7)   Dacă fișa originală de informații INF 3 a fost eliberată pe suport de hârtie și a fost furată, pierdută sau distrusă, biroul vamal de export care a eliberat-o poate elibera un duplicat, la cererea unui exportator.

Biroul vamal de export menționează pe copia fișei de informații INF 3 aflată în posesia sa faptul că s-a eliberat un duplicat.

(8)   Dacă o fișă de informații INF 3 este eliberată pe suport de hârtie, aceasta se întocmește utilizându-se formularul prevăzut în anexa 62-02.

Articolul 256

Comunicarea dintre autorități

[Articolul 203 alineatul (6) din cod]

La cererea biroului vamal unde mărfurile reintroduse sunt declarate pentru punere în liberă circulație, biroul vamal de export comunică orice fel de informații de care dispune din care rezultă că au fost îndeplinite condițiile pentru scutirea de taxe la import în legătură cu mărfurile în cauză.

Secțiunea 2

Produse de pescuit maritim și alte produse obținute din mare

Articolul 257

Scutirea de taxe la import

[Articolul 208 alineatul (2) din cod]

În conformitate cu dispozițiile articolelor 213, 214 și 215 din prezentul regulament și cu articolele 130, 131, 132 și 133 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, după caz, se pot furniza dovezi conform cărora sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 208 alineatul (1) din cod.

TITLUL VII

REGIMURI SPECIALE

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Secțiunea 1

Cerere pentru obținerea unei autorizații

Articolul 258

Documentele justificative pentru o declarație vamală verbală de admitere temporară

[Articolul 22 alineatul (2) din cod]

Dacă o cerere pentru obținerea unei autorizații de admitere temporară se bazează pe o declarație vamală verbală, declarantul prezintă documentul justificativ menționat la articolul 165 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 în dublu exemplar, iar un exemplar este vizat de autoritățile vamale și înmânat titularului autorizației.

Secțiunea 2

Luarea unei decizii cu privire la cerere

Articolul 259

Verificarea condițiilor economice

[Articolul 28 alineatul (1) litera (a) și articolul 211 alineatul (6) din cod]

(1)   În cazul în care, în urma unei cereri pentru o autorizație menționată la articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod, este necesară o verificare a condițiilor economice în conformitate cu articolul 211 alineatul (6) din cod, administrația vamală a autorității vamale competente să ia o decizie cu privire la cerere transmite dosarul fără întârziere Comisiei, solicitând această verificare.

(2)   În cazul în care, după eliberarea unei autorizații pentru utilizarea unui regim de perfecționare, administrația vamală a unui stat membru ia cunoștință de dovezi conform cărora interesele esențiale ale producătorilor din Uniune riscă să fie afectate de folosirea autorizației respective, administrația vamală în cauză transmite dosarul Comisiei, solicitând o verificare a condițiilor economice.

(3)   Poate avea loc o verificare a condițiilor economice la nivelul Uniunii și la inițiativa Comisiei dacă aceasta deține dovezi potrivit cărora interesele esențiale ale producătorilor din Uniune riscă să fie afectate de utilizarea unei autorizații.

(4)   Comisia înființează un grup de experți, compus din reprezentanții statelor membre, care oferă consultanță Comisiei cu privire la îndeplinea sau neîndeplinirea condițiilor economice.

(5)   Concluzia la care s-a ajuns referitoare la condițiile economice trebuie să fie luată în considerare de autoritatea vamală respectivă și de orice altă autoritate vamală care tratează cereri sau autorizații similare.

În concluziile la care se ajunge în ceea ce privește condițiile economice se poate specifica faptul că situația supusă examinării este unică și nu poate servi, prin urmare, ca precedent pentru alte cereri sau autorizații.

(6)   Dacă s-a ajuns la concluzia că nu mai sunt îndeplinite condițiile economice, autoritatea vamală competentă revocă autorizația respectivă. Revocarea produce efect la cel mult un an de la ziua care urmează datei la care titularul autorizației primește decizia privind revocarea.

Articolul 260

Procedura de consultare între autoritățile vamale

(Articolul 22 din cod)

(1)   Dacă s-a depus o cerere pentru obținerea unei autorizații menționate la articolul 211 alineatul (1) din cod care implică mai mult de un stat membru, se aplică articolele 10 și 14 din prezentul regulament, precum și alineatele (2)-(5) din prezentul articol, cu excepția situației în care autoritatea vamală competentă să ia decizia consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea unei astfel de autorizații.

(2)   Autoritatea vamală competentă să ia decizia comunică celorlalte autorități vamale implicate cererea și proiectul de autorizație cel mai târziu la 30 de zile de la data acceptării cererii.

(3)   Nu se eliberează nicio autorizație care să implice mai mult de un stat membru fără acordul prealabil al autorităților vamale care au legătură cu proiectul de autorizație.

(4)   Celelalte autorități vamale implicate își comunică eventualele obiecții sau acordul în termen de 30 de zile de la data la care le-a fost comunicat proiectul de autorizație. Obiecțiile trebuie justificate corespunzător.

Dacă se comunică obiecții în termenul-limită menționat și nu se ajunge la niciun acord în termen de 60 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizație, autorizația nu se acordă pentru aspectele asupra cărora au fost formulate obiecții.

(5)   Dacă celelalte autorități vamale implicate nu au comunicat obiecții în termen de 30 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizație, se consideră că acestea și-au exprimat acordul.

Articolul 261

Cazuri în care nu este necesară procedura de consultare

(Articolul 22 din cod)

(1)   Autoritatea vamală competentă ia o decizie cu privire la o cerere fără a consulta celelalte autorități vamale implicate, astfel cum se prevede la articolul 260 din prezentul regulament, în oricare dintre cazurile următoare:

(a)

o autorizație care implică mai mult de un stat membru:

(i)

este reînnoită;

(ii)

face obiectul unor modificări minore;

(iii)

este anulată;

(iv)

este suspendată;

(v)

este revocată;

(b)

două sau mai multe dintre statele membre implicate au fost de acord cu acest lucru;

(c)

singura activitate care implică state membre diferite este o operațiune în cazul căreia biroul vamal de plasare și biroul vamal de încheiere a regimului vamal sunt diferite;

(d)

o cerere pentru acordarea unei autorizații de admitere temporară care implică mai mult de un stat membru se întocmește pe baza unei declarații vamale conform formularului standard.

În astfel de cazuri, autoritatea vamală care a luat decizia pune datele autorizației la dispoziția celorlalte autorități vamale implicate.

(2)   Autoritatea vamală competentă ia o decizie cu privire la o cerere fără a consulta celelalte autorități vamale implicate astfel cum se prevede la articolul 260 din prezentul regulament și fără a pune datele autorizației la dispoziția celorlalte autorități vamale implicate în conformitate cu alineatul (1), în oricare dintre cazurile următoare:

(a)

atunci când se folosesc carnete ATA sau CPD;

(b)

atunci când se acordă o autorizație pentru admitere temporară prin acordarea liberului de vamă pentru regimul vamal în cauză, în conformitate cu articolul 262 din prezentul regulament;

(c)

atunci când două sau mai multe dintre statele membre implicate au fost de acord cu acest lucru;

(d)

atunci când singura activitate care implică state membre diferite constă în mutarea mărfurilor.

Articolul 262

Autorizația sub forma acordării liberului de vamă mărfurilor

[Articolul 22 alineatul (1) din cod]

Dacă o cerere pentru acordarea unei autorizații a fost făcută pe baza unei declarații vamale în conformitate cu articolul 163 alineatul (1) sau alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autorizația se acordă prin acordarea liberului de vamă pentru regimul vamal respectiv.

Secțiunea 3

Alte norme de procedură

Articolul 263

Declarația vamală depusă la alt birou vamal

[Articolul 159 alineatul (3) din cod]

Autoritatea vamală competentă poate permite, în cazuri excepționale, ca declarația vamală să fie depusă la un birou vamal nemenționat în autorizație. În acest caz, autoritatea vamală competentă informează fără întârziere biroul vamal de supraveghere.

Articolul 264

Descărcarea unui regim special

[Articolul 215 din cod]

(1)   Atunci când mărfurile au fost plasate sub un regim special prin intermediul a două sau mai multe declarații vamale în temeiul unei singure autorizații, plasarea acestor mărfuri sau a produselor obținute din ele sub un regim vamal ulterior ori alocarea lor pentru destinația finală prevăzută este considerată ca descărcând regimul pentru mărfurile în cauză plasate în temeiul primei declarații vamale în ordine cronologică.

(2)   Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim special prin intermediul a două sau mai multe declarații vamale în temeiul unei singure autorizații, iar regimul special este descărcat prin scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii sau prin distrugerea mărfurilor în urma căreia nu rămân niciun fel de deșeuri, scoaterea mărfurilor sau distrugerea mărfurilor în urma căreia nu rămân niciun fel de deșeuri este considerată ca descărcând regimul pentru mărfurile în cauză plasate în temeiul primei declarații vamale în ordine cronologică.

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), titularul autorizației sau titularul regimului poate solicita să aibă loc descărcarea în legătură cu mărfuri specifice plasate sub regim.

(4)   Aplicarea alineatelor (1) și (2) nu trebuie să conducă la avantaje nejustificate în privința taxelor la import.

(5)   Atunci când mărfurile plasate sub regimul special sunt plasate împreună cu alte mărfuri și se înregistrează distrugerea totală sau o pierdere iremediabilă, autoritățile vamale pot accepta dovezi aduse de titularul regimului care să indice cantitatea reală a mărfurilor plasate sub regim care a fost distrusă sau pierdută.

Atunci când titularul regimului nu poate prezenta dovezi acceptabile pentru autoritățile vamale, cantitatea de mărfuri distruse sau pierdute se stabilește prin referire la proporția mărfurilor de același tip aflate sub regim la momentul în care a intervenit pierderea sau distrugerea.

Articolul 265

Decont de încheiere

[Articolul 215 din cod]

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 46 și 48 din cod, biroul vamal de supraveghere verifică fără întârziere decontul de încheiere menționat la articolul 175 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Biroul vamal de supraveghere poate accepta cuantumul taxelor la import de plătit astfel cum este stabilit de titularul autorizației.

(2)   Cuantumul taxelor la import de plătit se înscrie în evidențele contabile, conform dispozițiilor articolului 104 din cod, în termen de 14 zile de la data la care decontul de încheiere a fost comunicat biroului vamal de supraveghere.

Articolul 266

Transferul drepturilor și al obligațiilor

[Articolul 218 din cod]

Autoritatea vamală competentă decide dacă poate avea loc sau nu un transfer al drepturilor și al obligațiilor menționat la articolul 218 din cod. Dacă poate avea loc un astfel de transfer, autoritatea vamală competentă stabilește condițiile în care este permis transferul.

Articolul 267

Circulația mărfurilor aflate sub un regim special

[Articolul 219 din cod]

(1)   Circulația mărfurilor către biroul vamal de ieșire în vederea descărcării unui regim special altul decât destinația finală și perfecționarea pasivă prin scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii se efectuează sub acoperirea declarației de reexport.

(2)   Dacă mărfurile circulă sub regimul de perfecționare pasivă de la biroul vamal de plasare către biroul vamal de ieșire, mărfurile intră sub incidența dispozițiilor care ar fi fost aplicabile dacă mărfurile ar fi fost plasate sub regimul de export.

(3)   Dacă mărfurile circulă sub regimul de destinație finală către biroul vamal de ieșire, mărfurile intră sub incidența dispozițiilor care ar fi fost aplicabile dacă mărfurile ar fi fost plasate sub regimul de export.

(4)   Pentru orice circulație care nu intră sub incidența alineatelor (1)-(3) nu sunt necesare alte formalități vamale decât ținerea de evidențe menționată la articolul 214 din cod.

(5)   Dacă circulația mărfurilor are loc în conformitate cu alineatul (1) sau (3), mărfurile rămân sub regimul special până la scoaterea lor de pe teritoriul vamal al Uniunii.

Articolul 268

Formalitățile pentru folosirea mărfurilor echivalente

[Articolul 223 din cod]

(1)   Utilizarea mărfurilor echivalente nu face obiectul formalităților pentru plasarea mărfurilor sub un regim special.

(2)   Mărfurile echivalente pot fi depozitate împreună cu alte mărfuri unionale sau neunionale. În astfel de cazuri, autoritățile vamale pot institui metode specifice de identificare a mărfurilor echivalente, în scopul de a le deosebi de celelalte mărfuri unionale sau neunionale.

Dacă este imposibil sau ar fi posibil doar la un cost disproporționat să se identifice în orice moment fiecare tip de mărfuri, se realizează separarea contabilă cu privire la fiecare tip de mărfuri, statut vamal și, dacă este cazul, origine a mărfurilor.

(3)   În cazul destinației finale, mărfurile care sunt înlocuite cu mărfuri echivalente nu se mai află sub supraveghere vamală în niciunul dintre cazurile următoare:

(a)

mărfurile echivalente au fost utilizate în scopurile prevăzute pentru aplicarea scutirii de taxe sau a unui nivel redus al taxelor;

(b)

mărfurile echivalente sunt exportate, distruse sau abandonate în favoarea statului;

(c)

mărfurile echivalente au fost utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea scutirii de taxe sau a unui nivel redus al taxelor, iar taxele la import aplicabile au fost plătite.

Articolul 269

Statutul de mărfuri echivalente

[Articolul 223 din cod]

(1)   În cazul antrepozitului vamal și al admiterii temporare, mărfurile echivalente devin mărfuri neunionale, iar mărfurile pe care le înlocuiesc devin mărfuri unionale în momentul acordării liberului de vamă pentru următorul regim vamal care descarcă regimul sau în momentul în care mărfurile echivalente au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

(2)   În cazul perfecționării active, mărfurile echivalente și produsele transformate obținute din acestea devin mărfuri neunionale, iar mărfurile pe care le înlocuiesc devin mărfuri unionale în momentul acordării liberului de vamă pentru următorul regim vamal care descarcă regimul sau în momentul în care produsele transformate au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

Cu toate acestea, atunci când mărfurile plasate sub regimul de perfecționare activă sunt introduse pe piață înainte de descărcarea regimului, statutul lor se modifică în momentul introducerii pe piață. În cazuri excepționale, dacă este de așteptat ca mărfurile echivalente să nu fie disponibile în momentul introducerii mărfurilor pe piață, autoritățile vamale pot permite ca, la cererea titularului regimului, mărfurile echivalente să fie disponibile la un moment ulterior, într-o perioadă rezonabilă care trebuie stabilită de acestea.

(3)   În cazul unui export anticipat al produselor transformate aflate sub regim de perfecționare activă, mărfurile echivalente și produsele transformate obținute din acestea devin mărfuri neunionale cu efect retroactiv în momentul în care li se acordă liberul de vamă pentru regimul de export dacă mărfurile care urmează să fie importate sunt plasate sub regimul respectiv.

Dacă mărfurile care urmează să fie importate sunt plasate sub regim de perfecționare activă, acestea devin în același timp mărfuri unionale.

Articolul 270

Sistemul electronic referitor la carnetele ATA în format electronic (eATA)

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

Pentru prelucrarea și stocarea informațiilor referitoare la carnetele eATA eliberate în temeiul articolului 21a din Convenția de la Istanbul, precum și pentru a se face schimb de aceste informații se folosește un sistem electronic de comunicații și informații (sistemul referitor la carnetele eATA), implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod. Autoritățile vamale competente pun la dispoziție fără întârziere informații prin intermediul acestui sistem.

Articolul 271

Sistemul electronic referitor la schimbul standardizat de informații

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   Se utilizează un sistem electronic de comunicații și informații implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru schimbul standardizat de informații (INF) cu privire la oricare dintre regimurile următoare:

(a)

perfecționare activă EX/IM sau perfecționare pasivă EX/IM;

(b)

perfecționare activă IM/EX sau perfecționare pasivă IM/EX, în care este implicat mai mult de un stat membru;

(c)

perfecționare activă IM/EX atunci când este implicat un stat membru, iar autoritatea vamală responsabilă menționată la articolul 101 alineatul (1) din cod a solicitat un INF.

Acest sistem este folosit și pentru prelucrarea și stocarea informațiilor pertinente. Dacă se solicită un INF, biroul vamal de supraveghere pune la dispoziție fără întârziere informațiile prin intermediul acestui sistem. Dacă o declarație vamală, o declarație de reexport sau o notificare de reexport se referă la un INF, autoritățile vamale competente actualizează fără întârziere INF.

În plus, sistemul electronic de comunicații și informații este utilizat pentru schimbul standardizat de informații cu privire la măsurile de politică comercială.

(2)   Alineatul (1) din prezentul articol este aplicabil de la data introducerii fișelor de informații (INF) pentru regimuri speciale în cadrul CVU menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.

CAPITOLUL 2

Tranzitul

Secțiunea 1

Regimul de tranzit extern și intern

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 272

Controalele și formalitățile pentru mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al Uniunii și reintră pe acesta

[Articolul 226 alineatul (3) literele (b), (c), (e) și (f) și articolul 227 alineatul (2) literele (b), (c), (e) și (f) din cod]

Dacă, în timpul circulației mărfurilor de la un punct la altul în interiorul teritoriului vamal al Uniunii, mărfurile părăsesc teritoriul vamal al Uniunii și reintră pe acesta, controalele și formalitățile vamale aplicabile în conformitate cu Convenția TIR, cu Convenția ATA, cu Convenția de la Istanbul, cu Acordul între statele părți la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forțelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, sau în conformitate cu actele Uniunii Poștale Universale se realizează la punctele în care mărfurile părăsesc temporar teritoriul vamal al Uniunii și în care acestea reintră pe teritoriul respectiv.

Articolul 273

Sistemul electronic referitor la tranzit

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

(1)   Pentru a realiza schimbul de date din carnetele TIR pentru operațiunile TIR și pentru îndeplinirea formalităților vamale aferente regimurilor de tranzit unional, se utilizează un sistem electronic implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod (sistemul electronic de tranzit).

(2)   În cazul unor discrepanțe între datele din carnetul TIR și datele din sistemul electronic de tranzit, carnetul TIR prevalează.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data modernizării sistemului menționat la alineatul respectiv, în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, statele membre utilizează noul sistem de tranzit informatizat instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1192/2008 al Comisiei (22).

Subsecțiunea 2

Circulația mărfurilor în cadrul operațiunilor TIR

Articolul 274

Operațiunea TIR în situații speciale

[Articolul 6 alineatul (3) litera (b), articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]

Autoritatea vamală acceptă un carnet TIR fără un schimb de date din carnetul TIR pentru operațiunea TIR în cazul unei avarii temporare a:

(a)

sistemului electronic de tranzit;

(b)

sistemului computerizat folosit de titularii carnetului TIR pentru depunerea datelor din carnetul TIR prin intermediul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor;

(c)

conexiunii electronice dintre sistemul computerizat folosit de titularii carnetului TIR pentru depunerea datelor din carnetul TIR prin intermediul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor și sistemul electronic de tranzit.

Acceptarea carnetelor TIR fără un schimb de date din carnetul TIR în cazul unei avarii temporare menționate la litera (b) sau (c) face obiectul aprobării din partea autorităților vamale.

Articolul 275

Itinerarul pentru circulația mărfurilor în cadrul unei operațiuni TIR

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]

(1)   Mărfurile care circulă în cadrul unei operațiuni TIR sunt transportate către biroul vamal de destinație sau de ieșire de-a lungul unui itinerar justificat din punct de vedere economic.

(2)   Dacă consideră necesar, biroul vamal de plecare sau de intrare impune un itinerar pentru operațiunea TIR, luând în considerare eventualele informații pertinente comunicate de titularul carnetului TIR.

Atunci când impune un itinerar, biroul vamal înregistrează în sistemul electronic de tranzit și pe carnetul TIR cel puțin mențiunea privind statele membre prin care urmează să se desfășoare operațiunea TIR.

Articolul 276

Formalitățile care trebuie îndeplinite la biroul vamal de plecare sau de intrare pentru circulația mărfurilor în cadrul unei operațiuni TIR

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]

(1)   Titularul carnetului TIR depune datele din carnetul TIR aferente operațiunii TIR la biroul vamal de plecare sau de intrare.

(2)   Biroul vamal unde au fost depuse datele din carnetul TIR stabilește un termen-limită în care mărfurile trebuie prezentate la biroul vamal de destinație sau de ieșire, ținând seama de următoarele elemente:

(a)

itinerarul;

(b)

mijlocul de transport;

(c)

legislația în domeniul transporturilor sau alt tip de legislație care ar putea avea un impact asupra fixării unui termen-limită;

(d)

orice fel de informații pertinente comunicate de titularul carnetului TIR.

(3)   Atunci când este stabilit de biroul vamal de plecare sau de intrare, termenul-limită este obligatoriu pentru autoritățile vamale ale statelor membre pe al căror teritoriu intră mărfurile în cursul operațiunii TIR, iar termenul-limită respectiv nu trebuie modificat de autoritățile în cauză.

(4)   Dacă mărfurilor li se acordă liberul de vamă pentru operațiunea TIR, biroul vamal de plecare sau de intrare înregistrează MRN-ul operațiunii TIR în carnetul TIR. Biroul vamal care acordă liberul de vamă pentru mărfurile în cauză notifică titularului carnetului TIR acordarea liberului de vamă pentru mărfuri în ceea ce privește operațiunea TIR.

La solicitarea titularului carnetului TIR, biroul vamal de plecare sau de intrare îi furnizează titularului carnetului TIR un document de însoțire a tranzitului sau, dacă este cazul, un document de însoțire tranzit/securitate.

Documentul de însoțire a tranzitului este furnizat cu ajutorul formularului prevăzut în anexa B-02 la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și, dacă este necesar, este completat prin lista articolelor întocmită în baza formularului prevăzut în anexa B-03 la același regulament delegat. Documentul de însoțire tranzit/securitate este furnizat cu ajutorul formularului prevăzut în anexa B-04 la același regulament delegat și este completat prin lista articolelor tranzit/securitate în forma prevăzută în anexa B-05 la același regulament delegat.

(5)   Biroul vamal de plecare sau de intrare transmite datele operațiunii TIR biroului vamal declarat de destinație sau de ieșire.

Articolul 277

Incidente produse în cursul circulației mărfurilor în cadrul unei operațiuni TIR

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]

(1)   Transportatorul prezintă mărfurile, fără întârzieri nejustificate după producerea incidentului, împreună cu vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul, carnetul TIR și MRN-ul operațiunii TIR celei mai apropiate autorități vamale a statului membru pe al cărui teritoriu se află mijlocul de transport dacă:

(a)

transportatorul este obligat să devieze de la itinerarul prevăzut în conformitate cu articolul 268 din cauze independente de voința sa;

(b)

s-a produs un incident sau un accident în sensul articolului 25 din Convenția TIR.

(2)   Dacă autoritatea vamală pe teritoriul căreia se află mijlocul de transport consideră că operațiunea TIR respectivă poate continua, aceasta ia toate măsurile pe care le consideră necesare.

Autoritatea vamală în cauză înregistrează informațiile pertinente referitoare la incidentele menționate la alineatul (1) în sistemul electronic de tranzit.

(3)   Până la datele introducerii modernizării noului sistem computerizat de tranzit (NCTS) menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, informațiile relevante privind incidentele menționate la alineatul (1) se înregistrează în sistemul electronic de tranzit de către biroul vamal de destinație sau de ieșire.

(4)   Până la datele introducerii modernizării NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol nu se aplică.

Articolul 278

Prezentarea mărfurilor care circulă în cadrul unei operațiuni TIR la biroul vamal de destinație sau de ieșire

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]

(1)   Atunci când mărfurile care circulă în cadrul unei operațiuni TIR sosesc la biroul vamal de destinație sau de ieșire, la biroul vamal respectiv sunt prezentate următoarele:

(a)

mărfurile împreună cu vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul;

(b)

carnetul TIR;

(c)

MRN-ul operațiunii TIR;

(d)

orice fel de informații solicitate de biroul vamal de destinație sau de ieșire.

Prezentarea are loc în timpul programului oficial de lucru. Biroul vamal de destinație sau de ieșire poate însă, la cererea persoanei în cauză, să permită prezentarea în afara programului oficial de lucru sau într-un alt loc.

(2)   Dacă prezentarea a avut loc la biroul vamal de destinație sau de ieșire după expirarea termenului-limită stabilit de biroul vamal de plecare sau de intrare în conformitate cu articolul 276 alineatul (2) din prezentul regulament, se consideră că titularul carnetului TIR a respectat termenul-limită dacă acesta sau transportatorul dovedește, într-un mod considerat satisfăcător de biroul vamal de destinație sau de ieșire, că întârzierea nu i se datorează.

(3)   O operațiune TIR se poate finaliza la un alt birou vamal decât cel declarat în declarația de tranzit. În acest caz, biroul vamal respectiv este considerat biroul vamal de destinație sau de ieșire.

Articolul 279

Formalitățile de la biroul vamal de destinație sau de ieșire pentru mărfurile care circulă în cadrul unei operațiuni TIR

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]

(1)   Biroul vamal de destinație sau de ieșire notifică biroului vamal de plecare sau de intrare sosirea mărfurilor în ziua în care mărfurile, împreună cu vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul, carnetul TIR și MRN-ul operațiunii TIR, sunt prezentate în conformitate cu articolul 278 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2)   Dacă operațiunea TIR se încheie la un alt birou vamal decât cel declarat în declarația de tranzit, biroul vamal considerat a fi biroul vamal de destinație sau de ieșire în conformitate cu articolul 278 alineatul (3) din prezentul regulament notifică sosirea biroului vamal de plecare sau de intrare în ziua în care sunt prezentate mărfurile în conformitate cu articolul 278 alineatul (1) din prezentul regulament.

Biroul vamal de plecare sau de intrare notifică sosirea biroului vamal de destinație sau de ieșire declarat în declarația de tranzit.

(3)   Biroul vamal de destinație sau de ieșire notifică rezultatele controlului biroului vamal de plecare sau de intrare cel mai târziu în a treia zi de la data la care sunt prezentate mărfurile la biroul vamal de destinație sau de ieșire ori în alt loc în conformitate cu articolul 278 alineatul (1) din prezentul regulament. În cazuri excepționale, termenul-limită în cauză poate fi prelungit până la șase zile.

Cu toate acestea, atunci când mărfurile sunt primite de un destinatar agreat menționat la articolul 230 din cod, acest lucru este notificat biroului vamal de plecare sau de intrare cel mai târziu în a șasea zi de la data la care mărfurile i-au fost livrate destinatarului agreat.

(4)   Biroul vamal de destinație sau de ieșire încheie operațiunea TIR în conformitate cu articolul 1 litera (d) și cu articolul 28 alineatul (1) din Convenția TIR. Acesta completează cotorul nr. 2 al carnetului TIR și reține voletul nr. 2 al carnetului TIR. Carnetul TIR trebuie returnat titularului carnetului TIR sau persoanei care acționează în numele său.

(5)   În cazul în care se aplică articolul 274 din prezentul regulament, autoritățile vamale din statul membru de destinație sau de ieșire returnează fără întârziere partea corespunzătoare din voletul nr. 2 al carnetului TIR biroului vamal de plecare sau de intrare, în termen de cel mult opt zile de la data la care s-a încheiat operațiunea TIR.

Articolul 280

Procedura de cercetare pentru circulația mărfurilor în cadrul unei operațiuni TIR

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]

(1)   Dacă biroul vamal de plecare sau de intrare nu a primit rezultatele controlului în termen de șase zile de la primirea notificării cu privire la sosirea mărfurilor, biroul vamal respectiv solicită imediat rezultatele controlului de la biroul vamal de destinație sau de ieșire care a trimis notificarea referitoare la sosirea mărfurilor.

Biroul vamal de destinație sau de ieșire trimite rezultatele controlului imediat după primirea cererii din partea biroului vamal de plecare sau de intrare.

(2)   Dacă autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare nu a primit încă informații care să permită descărcarea operațiunii TIR sau recuperarea datoriei vamale, aceasta solicită informațiile pertinente de la titularul carnetului TIR sau, dacă sunt disponibile date suficiente la locul de destinație sau de ieșire, de la biroul vamal de destinație sau de ieșire, în cazurile următoare:

(a)

biroul vamal de plecare sau de intrare nu a primit notificarea referitoare la sosirea mărfurilor până la expirarea termenului-limită pentru prezentarea mărfurilor, stabilit în conformitate cu articolul 276 alineatul (2) din prezentul regulament;

(b)

biroul vamal de plecare sau de intrare nu a primit rezultatele controlului solicitate în conformitate cu alineatul (1);

(c)

biroul vamal de plecare sau de intrare constată că notificarea privind sosirea mărfurilor sau rezultatele controlului au fost trimise din greșeală.

(3)   Autoritatea vamală din statul membru de plecare sau de intrare trimite cereri de informații în conformitate cu alineatul (2) litera (a) într-o perioadă de șapte zile de la expirarea termenului-limită menționat la alineatul și litera respective și cereri de informații în conformitate cu alineatul (2) litera (b) într-o perioadă de șapte zile de la expirarea termenului-limită aplicabil menționat la alineatul (1).

Dacă însă înainte ca aceste termene-limită să expire, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare primește informații conform cărora operațiunea TIR nu a fost încheiată corect sau dacă suspectează acest lucru, autoritatea respectivă transmite cererea fără întârziere.

(4)   Răspunsurile la cererile formulate în conformitate cu alineatul (2) se trimit în termen de 28 de zile de la data la care a fost trimisă cererea.

(5)   Atunci când, în urma unei cereri formulate în conformitate cu alineatul (2), biroul vamal de destinație sau de ieșire nu a furnizat suficiente informații pentru ca operațiunea TIR să fie descărcată, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare solicită titularului carnetului TIR să furnizeze informațiile respective, la maximum 35 de zile de la inițierea procedurii de cercetare.

Totuși, până la datele introducerii modernizării NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritatea vamală respectivă solicită titularului carnetului TIR să furnizeze informațiile respective, cel târziu în 28 de zile de la inițierea procedurii de cercetare.

Titularul carnetului TIR răspunde cererii respective în termen de 28 de zile de la data la care a fost trimisă. La solicitarea titularului carnetului TIR, această perioadă poate fi prelungită cu încă 28 de zile.

(6)   Dacă un carnet TIR a fost acceptat fără modificări ale datelor carnetului TIR pentru operațiunea TIR în conformitate cu articolul 267, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare inițiază o procedură de cercetare pentru a obține informațiile necesare pentru a descărca operațiunea TIR dacă, la două luni de la data la care este acceptat carnetul TIR, biroul în cauză nu a primit o dovadă conform căreia operațiunea TIR a fost încheiată. Această autoritate trimite cererea de informații pertinente autorității vamale a statului membru de destinație sau de ieșire. Respectiva autoritate vamală răspunde cererii în termen de 28 de zile de la data la care a fost trimisă.

Dacă însă înainte ca această perioadă să expire, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare primește informații conform cărora operațiunea TIR nu a fost încheiată corect sau dacă suspectează acest lucru, autoritatea respectivă inițiază fără întârziere procedura de cercetare.

Procedura de cercetare este inițiată de autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare și în cazul în care devin disponibile informații cu privire la existența unor dovezi conform cărora încheierea operațiunii TIR a fost falsificată, iar procedura de cercetare este necesară pentru realizarea obiectivelor de la alineatul (9).

(7)   Autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare informează asociația garantă în cauză că nu a fost posibil să se descarce operațiunea TIR și o invită să îi furnizeze dovezi că operațiunea TIR a fost încheiată. Aceste informații nu sunt considerate o notificare în sensul articolului 11 alineatul (1) din Convenția TIR.

(8)   Atunci când, pe parcursul etapelor unei proceduri de cercetare prevăzute la alineatele (1)-(7), se stabilește că operațiunea TIR a fost încheiată corect, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare descarcă operațiunea TIR și informează imediat asociația garantă și pe titularul carnetului TIR, precum și, dacă este cazul, orice autoritate vamală care ar fi putut iniția o procedură de recuperare.

(9)   Atunci când, pe parcursul etapelor unei proceduri de cercetare prevăzute la alineatele (1)-(7), se stabilește că operațiunea TIR nu poate fi descărcată, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare stabilește dacă a luat naștere o datorie vamală.

Dacă a luat naștere o datorie vamală, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare ia următoarele măsuri:

(a)

identifică debitorul;

(b)

stabilește autoritatea vamală responsabilă de notificarea datoriei vamale în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din cod.

Articolul 281

Proba alternativă de încheiere a unei operațiuni TIR

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]

(1)   Operațiunea TIR este considerată a fi fost încheiată corect în termenul-limită stabilit în conformitate cu articolul 276 alineatul (2) din prezentul regulament atunci când titularul carnetului TIR sau asociația garantă prezintă, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea vamală a unui stat membru de plecare sau de intrare, unul dintre documentele următoare de identificare a mărfurilor:

(a)

un document certificat de autoritatea vamală a statului membru de destinație sau de ieșire care identifică mărfurile și stabilește că mărfurile au fost prezentate la biroul vamal de destinație sau de ieșire ori au fost livrate unui destinatar agreat menționat la articolul 230 din cod;

(b)

un document sau o evidență vamală, certificat(ă) de autoritatea vamală a unui stat membru, care stabilește că mărfurile au părăsit fizic teritoriul vamal al Uniunii;

(c)

un document vamal eliberat într-o țară terță, prin care mărfurile sunt plasate sub un regim vamal;

(d)

un document eliberat într-o țară terță, ștampilat sau certificat în alt mod de autoritatea vamală din acea țară, care stabilește faptul că mărfurile sunt considerate a se afla în liberă circulație în țara respectivă.

(2)   În locul documentelor menționate la alineatul (1), pot fi furnizate ca dovezi copii ale acestora, certificate ca fiind conforme cu originalul de organismul care a certificat documentele originale, de autoritatea din țara terță în cauză sau de o autoritate a unui stat membru.

(3)   Notificarea privind sosirea mărfurilor menționată la articolul 279 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament nu este considerată a fi o dovadă că operațiunea TIR a fost încheiată corect.

Articolul 282

Formalitățile aferente mărfurilor care circulă în cadrul operațiunii TIR, primite de un destinatar agreat

[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]

(1)   Dacă mărfurile sosesc într-un loc indicat în autorizația menționată la articolul 230 din cod, destinatarul agreat:

(a)

notifică imediat biroului vamal de destinație sosirea mărfurilor și îl informează cu privire la eventualele nereguli ori incidente care au intervenit în cursul transportului;

(b)

descarcă mărfurile numai după ce a obținut permisiunea din partea biroului vamal de destinație;

(c)

după descărcare, înscrie fără întârziere rezultatele inspecției și orice alte informații pertinente referitoare la descărcarea mărfurilor în evidențele sale;

(d)

notifică biroului vamal de destinație rezultatele inspecției mărfurilor și îl informează cu privire la eventualele nereguli cel târziu în a treia zi de la data la care a primit permisiunea să descarce mărfurile.

(2)   Dacă a primit notificarea privind sosirea mărfurilor în spațiile destinatarului agreat, biroul vamal de destinație notifică sosirea mărfurilor biroului vamal de plecare sau de intrare.

(3)   Dacă a primit rezultatele inspecției mărfurilor menționate la alineatul (1) litera (d), biroul vamal de destinație transmite rezultatele controlului către biroul vamal de plecare sau de intrare cel târziu în a șasea zi de la data la care mărfurile au fost livrate destinatarului agreat.

(4)   La solicitarea titularului carnetului TIR, destinatarul agreat eliberează o recipisă care certifică sosirea mărfurilor la un loc indicat în autorizația menționată la articolul 230 din cod și conține o trimitere la MRN-ul operațiunii TIR și la carnetul TIR. Recipisa nu este considerată a fi o dovadă conform căreia operațiunea TIR a fost încheiată în sensul articolului 279 alineatul (4) din prezentul regulament.

(5)   Destinatarul agreat se asigură că atât carnetul TIR, cât și MRN-ul operațiunii TIR sunt prezentate împreună în termenul-limită stabilit în autorizație, la biroul vamal de destinație, în scopul încheierii operațiunii TIR în conformitate cu articolul 279 alineatul (4) din prezentul regulament.

(6)   Se consideră că titularul carnetului TIR și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 1 litera (o) din Convenția TIR atunci când carnetul TIR, împreună cu vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul și mărfurile au fost prezentate intacte destinatarului agreat într-un loc menționat în autorizație.

Subsecțiunea 3

Circulația mărfurilor în conformitate cu Convenția ATA și cu Convenția de la Istanbul

Articolul 283

Notificarea infracțiunilor și a neregulilor

[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) și articolul 227 alineatul (2) litera (c) din cod]

Biroul vamal centralizator, menționat la articolul 166, din statul membru în care a fost comisă o infracțiune sau o neregulă în cursul unui tranzit ATA sau în legătură cu acesta notifică titularului carnetului ATA și asociației garante infracțiunea sau neregula în cauză, în termen de un an de la data la care expiră valabilitatea carnetului.

Articolul 284

Proba alternativă de încheiere a unei operațiuni ATA de tranzit

[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) și articolul 227 alineatul (2) litera (c) din cod]

(1)   Operațiunea ATA de tranzit se consideră a fi fost încheiată corect atunci când titularul carnetului ATA prezintă, în termenele-limită prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) din Convenția ATA în cazul în care carnetul este eliberat în temeiul Convenției ATA sau la articolul 9 alineatul (1) literele (a) și (b) din anexa A la Convenția de la Istanbul în cazul în care carnetul este eliberat în temeiul Convenției de la Istanbul și într-o măsură considerată satisfăcătoare de autoritățile vamale, unul dintre următoarele documente de identificare a mărfurilor:

(a)

documentele menționate la articolul 8 din Convenția ATA în cazul în care carnetul este eliberat în temeiul Convenției ATA sau la articolul 10 din anexa A la Convenția de la Istanbul în cazul în care carnetul este eliberat în temeiul Convenției de la Istanbul;

(b)

un document certificat de autoritatea vamală care stabilește că mărfurile au fost prezentate la biroul vamal de destinație sau de ieșire;

(c)

un document eliberat de autoritățile vamale într-o țară terță în care mărfurile sunt plasate sub un regim vamal.

(2)   În locul documentelor menționate la alineatul (1), pot fi furnizate ca dovezi copii ale acestora, certificate ca fiind conforme cu originalul de organismul care a certificat documentele originale.

Subsecțiunea 4

Circulația mărfurilor sub acoperirea formularului 302

Articolul 285

Birourile vamale desemnate

[Articolul 226 alineatul (3) litera (e), articolul 227 alineatul (2) litera (e) și articolul 159 alineatul (3) din cod]

Autoritatea vamală din fiecare stat membru în care sunt staționate forțe ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (forțe NATO) eligibile să utilizeze formularul 302 desemnează biroul (birourile) vamal(e) responsabil(e) pentru formalitățile și controalele vamale referitoare la circulația mărfurilor realizată de forțele respective sau în numele lor.

Articolul 286

Furnizarea formularelor 302 către forțele NATO

[Articolul 226 alineatul (3) litera (e) și articolul 227 alineatul (2) litera (e) din cod]

Biroul vamal desemnat din statul membru de plecare furnizează forțelor NATO staționate în zona sa formulare 302 care:

(a)

sunt preautentificate cu ștampila și semnătura unui lucrător vamal din biroul respectiv;

(b)

sunt numerotate în serie;

(c)

conțin adresa completă a biroului vamal desemnat respectiv pentru returnarea copiei formularului 302.

Articolul 287

Norme de procedură care se aplică utilizării formularului 302

[Articolul 226 alineatul (3) litera (e) și articolul 227 alineatul (2) litera (e) din cod]

(1)   În momentul expedierii mărfurilor, forțele NATO întreprind una dintre următoarele acțiuni:

(a)

depun datele formularului 302 pe cale electronică la biroul vamal de plecare sau de intrare;

(b)

completează formularul 302 cu o declarație conform căreia mărfurile circulă sub controlul lor și autentifică această declarație cu semnătura lor, ștampila și data.

(2)   Dacă forțele NATO depun datele formularului 302 pe cale electronică în conformitate cu alineatul (1) litera (a), articolele 294, 296, 304, 306, 314, 315 și 316 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.

(3)   Dacă forțele NATO acționează în conformitate cu alineatul (1) litera (b), se transmite o copie a formularului 302, fără întârziere, biroului vamal desemnat care este responsabil cu formalitățile și controalele vamale legate de forțele NATO care expediază mărfurile sau în numele cărora sunt expediate mărfurile.

Celelalte copii ale formularului 302 însoțesc trimiterea la forțele NATO de destinație, unde formularele sunt ștampilate și semnate de forțele NATO respective.

În momentul sosirii mărfurilor, două copii ale formularului sunt transmise biroului vamal desemnat care este responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele NATO de destinație.

Biroul vamal desemnat în cauză reține o copie și returnează a doua copie biroului vamal responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele NATO care expediază mărfurile sau în numele cărora sunt expediate mărfurile.

Subsecțiunea 5

Tranzitul mărfurilor transportate prin poștă

Articolul 288

Circulația mărfurilor neunionale în trimiteri poștale sub regimul de tranzit unional extern

[Articolul 226 alineatul (3) litera (f) din cod]

Atunci când mărfurile neunionale circulă sub regimul de tranzit unional extern în conformitate cu articolul 226 alineatul (3) litera (f) din cod, trimiterii poștale și tuturor documentelor de însoțire li se aplică eticheta prevăzută în anexa 72-01.

Articolul 289

Circulația trimiterilor poștale ce conțin atât mărfuri unionale, cât și mărfuri neunionale

[Articolul 226 alineatul (3) litera (f) și articolul 227 alineatul (2) litera (f) din cod]

(1)   Dacă o trimitere poștală conține atât mărfuri unionale, cât și mărfuri neunionale, trimiterii respective și documentelor de însoțire li se aplică eticheta prevăzută în anexa 72-01.

(2)   Pentru mărfurile unionale incluse într-o trimitere poștală menționată la alineatul (1), se trimite separat operatorului poștal de destinație sau se include în trimitere dovada statutului vamal de mărfuri unionale sau o trimitere la MRN-ul tipului de dovadă respectiv.

Dacă dovada statutului vamal de mărfuri unionale se trimite separat operatorului poștal de destinație, operatorul poștal respectiv prezintă dovada statutului vamal de mărfuri unionale biroului vamal de destinație, împreună cu trimiterea.

Dacă dovada statutului vamal de mărfuri unionale sau MRN-ul său este inclus(ă) în trimitere, acest lucru se menționează clar pe exteriorul ambalajului.

Articolul 290

Circulația trimiterilor poștale sub regimul de tranzit intern în situații speciale

[Articolul 227 alineatul (2) litera (f) din cod]

(1)   Atunci când mărfurile unionale circulă către, de la sau între teritorii fiscale speciale sub regimul de tranzit intern în conformitate cu articolul 227 alineatul (2) litera (f) din cod, trimiterii poștale și tuturor documentelor de însoțire li se aplică o etichetă prevăzută în anexa 72-02.

(2)   Dacă mărfurile unionale circulă sub regimul de tranzit intern în conformitate cu articolul 227 alineatul (2) litera (f) din cod de pe teritoriul vamal al Uniunii către o țară de tranzit comun în vederea transmiterii mai departe către teritoriul vamal al Uniunii, mărfurile respective sunt însoțite de dovada statutului de mărfuri unionale întocmită sub forma unuia dintre tipurile enumerate la articolul 199 din prezentul regulament.

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale se prezintă la biroul vamal de reintrare pe teritoriul vamal al Uniunii.

Secțiunea 2

Regimul de tranzit unional extern și intern

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 291

Operațiunea de tranzit în circumstanțe speciale

[Articolul 6 alineatul (3) litera (b) din cod]

(1)   Autoritatea vamală acceptă o declarație de tranzit pe suport de hârtie în cazul unei avarii temporare a:

(a)

sistemului electronic de tranzit;

(b)

sistemului computerizat folosit de titularii regimului pentru depunerea declarației de tranzit unional prin intermediul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor;

(c)

conexiunii electronice dintre sistemul computerizat folosit de titularii regimului pentru depunerea declarației de tranzit unional prin intermediul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor și sistemul electronic de tranzit.

Regulile privind folosirea unei declarații de tranzit pe suport de hârtie se stabilesc în anexa 72-04.

(2)   Acceptarea unei declarații de tranzit pe suport de hârtie în cazul unei avarii temporare menționate la litera (b) sau (c) face obiectul aprobării din partea autorităților vamale.

Articolul 292

Verificare și asistență administrativă

(Articolul 48 din cod)

(1)   Autoritatea vamală competentă poate desfășura controale ulterioare acordării liberului de vamă ale informațiilor furnizate și ale oricăror documente, formulare, autorizații sau date legate de operațiunea de tranzit, în scopul de a verifica dacă înscrierile, informațiile care au făcut obiectul unui schimb și ștampilele sunt autentice. Se efectuează astfel de controale atunci când se ivesc suspiciuni cu privire la corectitudinea și autenticitatea informațiilor furnizate sau atunci când există suspiciuni de fraudă. Controalele pot fi efectuate, de asemenea, pe baza unei analize de risc sau prin selecție aleatorie.

(2)   O autoritatea competentă care primește o cerere de control ulterior acordării liberului de vamă furnizează fără întârziere un răspuns.

(3)   Dacă autoritatea competentă a statului membru de plecare formulează o cerere către autoritatea vamală competentă pentru un control ulterior acordării liberului de vamă al informațiilor legate de operațiunea de tranzit unional, se consideră că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 215 alineatul (2) din cod pentru descărcarea regimului de tranzit până când nu se confirmă autenticitatea și corectitudinea datelor.

Articolul 293

Convenția privind regimul de tranzit comun

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Atunci când titularul mărfurilor folosește regimul de tranzit comun, se aplică alineatul (2) din prezentul articol și articolul 189 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446. Se consideră însă că mărfurile care circulă în interiorul teritoriului vamal al Uniunii sunt plasate sub regimul de tranzit unional în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Convenția privind regimul de tranzit comun (23).

(2)   Atunci când se aplică prevederile Convenției privind regimul de tranzit comun, iar mărfurile unionale trec printr-una sau prin mai multe țări de tranzit comun, mărfurile sunt plasate sub regimul de tranzit unional intern menționat la articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod, cu excepția mărfurilor unionale care sunt transportate în totalitate pe cale maritimă sau aeriană.

Articolul 294

Trimiteri mixte

[Articolul 233 alineatul (1) litera (b) din cod]

O trimitere poate include atât mărfuri care trebuie plasate sub regimul de tranzit unional extern în conformitate cu articolul 226 din cod, cât și mărfuri care trebuie plasate sub regimul de tranzit unional intern în conformitate cu articolul 227 din cod, cu condiția ca fiecare articol al mărfurilor să fie marcat corespunzător în declarația de tranzit.

Articolul 295

Domeniul de aplicare

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

Regimul de tranzit unional este obligatoriu în cazurile următoare:

(a)

dacă mărfurile neunionale transportate pe cale aeriană sunt încărcate sau reîncărcate la un aeroport din Uniune;

(b)

dacă mărfurile neunionale transportate pe cale maritimă sunt transportate printr-un serviciu de transport maritim regulat autorizat în conformitate cu articolul 120 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Subsecțiunea 2

Formalitățile la biroul vamal de plecare

Articolul 296

Declarația de tranzit și mijloacele de transport

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Fiecare declarație de tranzit trebuie să includă numai mărfurile plasate sub regimul de tranzit unional care circulă sau urmează să circule de la un singur birou vamal de plecare către un singur birou vamal de destinație pe un mijloc de transport unic, într-un container sau într-un colet.

Cu toate acestea, pot fi incluse într-o singură declarație de tranzit mărfuri care circulă sau urmează să circule de la un singur birou vamal de plecare către un singur birou vamal de destinație în mai mult de un container sau în mai mult de un colet atunci când containerele sau coletele sunt încărcate pe un mijloc de transport unic.

(2)   În sensul prezentului articol, se consideră că constituie un mijloc de transport unic, cu condiția ca mărfurile transportate să fie expediate împreună:

(a)

un vehicul rutier însoțit de remorcă (remorci) sau de semiremorcă (semiremorci);

(b)

o ramă de vagoane de cale ferată pentru călători sau mărfuri;

(c)

navele care formează un singur convoi.

(3)   În cazul în care, în sensul regimului de tranzit unional, se folosește un mijloc de transport unic pentru încărcarea mărfurilor la mai mult de un birou vamal de plecare și pentru descărcarea lor la mai mult de un birou vamal de destinație, se depun declarații separate de tranzit pentru fiecare dintre trimiteri.

Articolul 297

Termenul-limită pentru prezentarea mărfurilor

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Biroul vamal de plecare stabilește un termen-limită în care mărfurile trebuie prezentate la biroul vamal de destinație, ținând seama de următoarele elemente:

(a)

itinerarul;

(b)

mijlocul de transport;

(c)

legislația în domeniul transporturilor sau alt tip de legislație care ar putea avea un impact asupra fixării unui termen-limită;

(d)

orice fel de informații pertinente comunicate de titularul regimului.

(2)   Atunci când termenul-limită este stabilit de biroul vamal de plecare, acest termen-limită este obligatoriu pentru autoritățile vamale ale statelor membre pe al căror teritoriu intră mărfurile în cursul unei operațiuni de tranzit unional, iar termenul-limită respectiv nu trebuie modificat de autoritățile în cauză.

Articolul 298

Itinerarul pentru circulația mărfurilor în cadrul regimului de tranzit unional

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Mărfurile plasate sub un regim de tranzit unional circulă către biroul vamal de destinație de-a lungul unui itinerar justificat din punct de vedere economic.

(2)   Dacă biroul vamal de plecare sau titularul regimului consideră necesar, biroul vamal respectiv impune un itinerar pentru circulația mărfurilor în cadrul regimului de tranzit unional, luând în considerare toate informațiile pertinente comunicate de titularul regimului.

Atunci când impune un itinerar, biroul vamal înregistrează în sistemul electronic de tranzit cel puțin mențiunea privind statele membre prin care urmează să aibă loc tranzitul.

Articolul 299

Sigilarea ca măsură de identificare

[Articolul 192, articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Dacă mărfurile urmează să fie plasate sub regimul de tranzit unional, biroul vamal de plecare sigilează:

(a)

spațiul în care se află mărfurile, în cazul în care mijlocul de transport sau containerul a fost recunoscut de biroul vamal de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;

(b)

fiecare colet, în alte cazuri.

(2)   Biroul vamal de plecare înregistrează numărul sigiliilor și identificatorii individuali de sigiliu în sistemul electronic de tranzit.

Articolul 300

Adecvarea pentru sigilare

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Biroul vamal de plecare trebuie să considere mijloacele de transport sau containerele ca fiind adecvate pentru sigilare în următoarele condiții:

(a)

sigiliile să poată fi aplicate simplu și eficace pe mijlocul de transport sau pe container;

(b)

mijlocul de transport sau containerul este construit în așa fel încât atunci când mărfurile sunt scoase sau introduse, scoaterea sau introducerea lasă urme vizibile, sigiliile sunt rupte sau conțin semne de manipulare frauduloasă ori un sistem de monitorizare electronică înregistrează scoaterea sau introducerea;

(c)

mijlocul de transport sau containerul nu conține spații secrete unde ar putea fi ascunse mărfuri;

(d)

spațiile rezervate pentru mărfuri sunt ușor accesibile pentru inspecție de către autoritatea vamală.

(2)   Vehiculele rutiere, remorcile, semiremorcile și containerele agreate pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal în conformitate cu un acord internațional la care Uniunea este parte contractantă sunt considerate, de asemenea, ca fiind adecvate pentru sigilare.

Articolul 301

Caracteristicile sigiliilor vamale

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Sigiliile vamale au cel puțin următoarele caracteristici esențiale și respectă următoarele specificații tehnice:

(a)

caracteristici esențiale ale sigiliilor:

(i)

să rămână intacte și fixate sigur în condiții normale de utilizare;

(ii)

să fie ușor de verificat și recunoscut;

(iii)

să fie fabricate astfel încât orice rupere, manipulare frauduloasă sau îndepărtare să lase urme vizibile cu ochiul liber;

(iv)

să fie concepute pentru unică folosință sau, dacă sunt destinate să fie utilizate de mai multe ori, să fie concepute astfel încât să li se poată atribui o marcă de identificare clar, individual de fiecare dată când sunt refolosite;

(v)

să poarte identificatori individuali de sigiliu care sunt permanenți, ușor de citit și numerotați cu un număr unic;

(b)

specificații tehnice:

(i)

forma și dimensiunile sigiliilor pot varia în funcție de metoda de sigilare utilizată, însă dimensiunile trebuie să permită citirea ușoară a mărcilor de identificare;

(ii)

mărcile de identificare a sigiliilor trebuie să fie imposibil de falsificat și greu de reprodus;

(iii)

materialul utilizat trebuie să fie rezistent la rupere accidentală și de așa natură încât să împiedice falsificarea sau reutilizarea nedetectabilă.

(2)   Dacă sigiliile au fost certificate de un organism competent în conformitate cu standardul internațional ISO nr. 17712:2013 „Containere pentru mărfuri – Sigilii mecanice”, sigiliile respective sunt considerate ca îndeplinind cerințele prevăzute la alineatul (1).

Pentru transporturile containerizate, se utilizează, în cea mai mare măsură posibilă, sigilii cu elemente de securitate ridicată.

(3)   Sigiliul vamal poartă următoarele indicații:

(a)

cuvântul „Vamă” într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii sau o abreviere corespunzătoare;

(b)

un cod de țară, având forma codului de țară ISO-alpha-2 și identificând statul membru în care este aplicat sigiliul;

(c)

statul membru poate adăuga simbolul steagului european.

Statele membre pot decide, de comun acord, să folosească elemente de securitate și tehnologii comune.

(4)   Fiecare stat membru notifică Comisiei tipurile de sigilii vamale aflate în uz. Comisia pune aceste informații la dispoziția tuturor statelor membre.

(5)   De fiecare dată când un sigiliu trebuie înlăturat pentru a fi posibilă inspecția vamală, autoritatea vamală depune toate eforturile pentru a resigila după cum este necesar, cu un sigiliu vamal cu elemente de securitate cel puțin echivalente și înscrie informațiile referitoare la acțiune, inclusiv noul număr de sigiliu, în documentația privind încărcătura.

Articolul 302

Măsuri de identificare alternative față de sigilare

[Articolul 192, articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Prin derogare de la articolul 299 din prezentul regulament, biroul vamal de plecare poate hotărî să nu sigileze mărfurile plasate sub regimul de tranzit unional și să se bazeze, în schimb, pe descrierea mărfurilor în declarația de tranzit sau în documentele suplimentare, cu condiția ca descrierea să fie suficient de exactă pentru a permite identificarea cu ușurință a mărfurilor și să includă cantitatea și natura acestora, precum și orice fel de elemente speciale precum numerele de serie ale mărfurilor.

(2)   Prin derogare de la articolul 299 din prezentul regulament, cu excepția cazului în care biroul vamal de plecare decide altfel, nici mijloacele de transport, nici ambalajele individuale conținând mărfurile nu sunt sigilate atunci când:

(a)

mărfurile sunt transportate pe cale aeriană și fie sunt aplicate pe fiecare trimitere etichete cu numărul scrisorii de transport aerian care o însoțește, fie trimiterea constituie o unitate de încărcare pe care este indicat numărul scrisorii de transport aerian care o însoțește;

(b)

mărfurile sunt transportate pe calea ferată, iar societățile de transport feroviar aplică măsuri de identificare.

Articolul 303

Acordarea liberului de vamă mărfurilor pentru regimul de tranzit unional

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Numai mărfurilor care au fost sigilate în conformitate cu articolul 299 din prezentul regulament sau în privința cărora au fost luate măsuri de identificare alternative în conformitate cu articolul 302 din prezentul regulament li se acordă liberul de vamă pentru regimul de tranzit unional.

(2)   La acordarea liberului de vamă mărfurilor, biroul vamal de plecare transmite datele operațiunii de tranzit unional:

(a)

biroului vamal de destinație declarat;

(b)

fiecărui birou vamal de tranzit declarat.

Datele respective se bazează pe date furnizate în declarația de tranzit, astfel cum sunt modificate dacă este cazul.

(3)   Biroul vamal de plecare notifică titularului regimului acordarea liberului de vamă mărfurilor pentru regimul de tranzit unional.

(4)   La solicitarea titularului regimului, biroul vamal de plecare îi furnizează titularului regimului un document de însoțire a tranzitului sau, dacă este cazul, un document de însoțire tranzit/securitate.

Documentul de însoțire a tranzitului este furnizat cu ajutorul formularului prevăzut în anexa B-02 la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și, dacă este necesar, este completat prin lista articolelor întocmită în baza formularului prevăzut în anexa B-03 la același regulament delegat. Documentul de însoțire tranzit/securitate este furnizat cu ajutorul formularului prevăzut în anexa B-04 la același regulament delegat și este completat prin lista articolelor tranzit/securitate în forma prevăzută în anexa B-05 la același regulament delegat.

Subsecțiunea 3

Formalitățile pe parcursul regimului de tranzit unional

Articolul 304

Prezentarea mărfurilor care circulă sub regimul de tranzit unional la biroul vamal de tranzit

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Mărfurile, împreună cu MRN-ul declarației de tranzit, sunt prezentate la fiecare birou vamal de tranzit.

(2)   În ceea ce privește prezentarea MRN-ului declarației de tranzit la fiecare birou vamal de tranzit, se aplică articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Biroul vamal de tranzit înregistrează trecerea frontierei de către mărfuri pe baza datelor aferente operațiunii de tranzit unional primite de la biroul vamal de plecare. Trecerea este notificată de birourile vamale de tranzit biroului vamal de plecare.

(4)   Dacă mărfurile sunt transportate cu trecere printr-un alt birou vamal de tranzit decât cel declarat, biroul vamal de tranzit real solicită datele aferente operațiunii de tranzit unional de la biroul vamal de plecare și notifică trecerea frontierei de către mărfuri biroului vamal de plecare.

(5)   Birourile vamale de tranzit pot inspecta mărfurile. Orice inspecție a mărfurilor se realizează în principal pe baza datelor aferente operațiunii de tranzit unional primite de la biroul vamal de plecare.

(6)   Alineatele (1)-(4) nu se aplică transportului mărfurilor pe calea ferată cu condiția ca biroul vamal de tranzit să poată verifica prin alte mijloace trecerea frontierei de către mărfuri. Această verificare are loc doar atunci când este necesar. Verificarea se poate face retroactiv.

Articolul 305

Incidente produse în cursul circulației mărfurilor în cadrul unei operațiuni de tranzit unional

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Transportatorul prezintă mărfurile, fără întârzieri nejustificate după producerea incidentului, împreună cu MRN-ul declarației de tranzit celei mai apropiate autorități vamale a statului membru pe al cărui teritoriu se află mijlocul de transport dacă:

(a)

transportatorul este obligat să devieze de la itinerarul prevăzut în conformitate cu articolul 298 din prezentul regulament din cauze independente de voința sa;

(b)

sigiliile sunt rupte sau au fost supuse unei manipulări frauduloase în cursul operațiunii de transport din motive independente de voința transportatorului;

(c)

sub supravegherea autorității vamale, mărfurile sunt transferate dintr-un mijloc de transport în alt mijloc de transport;

(d)

pericolele iminente necesită descărcarea parțială sau totală imediată din mijlocul de transport sigilat;

(e)

survine un incident care poate afecta capacitatea titularului regimului sau a transportatorului de a-și îndeplini obligațiile;

(f)

oricare dintre elementele care constituie un mijloc de transport unic, menționate la articolul 296 alineatul (2) din prezentul regulament, este schimbat.

(2)   Dacă autoritatea vamală pe teritoriul căreia se află mijlocul de transport consideră că operațiunea de tranzit unional respectivă poate continua, aceasta ia toate măsurile pe care le consideră necesare.

Autoritatea vamală în cauză înregistrează informațiile pertinente referitoare la incidentele menționate la alineatul (1) în sistemul de tranzit electronic.

(3)   În cazul unui incident menționat la alineatul (1) litera (c), autoritățile vamale nu solicită prezentarea mărfurilor împreună cu MRN-ul declarației de tranzit dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

mărfurile sunt transferate dintr-un mijloc de transport nesigilat;

(b)

titularul regimului sau transportatorul, în numele titularului regimului, furnizează informații pertinente cu privire la transfer autorității vamale a statului membru pe al cărui teritoriu se află mijlocul de transport;

(c)

informațiile pertinente sunt înregistrate în sistemul electronic de tranzit de către autoritatea respectivă.

(4)   În cazul unui incident menționat la alineatul (1) litera (f), transportatorul poate continua operațiunea de tranzit unional atunci când unul sau mai multe vagoane pentru călători sau mărfuri sunt retrase dintr-o ramă de vagoane de cale ferată pentru călători sau mărfuri din cauza unor probleme tehnice.

(5)   În cazul unui incident menționat la alineatul (1) litera (f), atunci când unitatea de tractare a unui vehicul rutier este schimbată fără ca remorcile sau semiremorcile sale să fie schimbate, autoritatea vamală nu solicită prezentarea mărfurilor împreună cu MRN-ul declarației de tranzit dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

titularul regimului sau transportatorul, în numele titularului regimului, furnizează informații pertinente cu privire la alcătuirea vehiculului rutier autorității vamale a statului membru pe al cărui teritoriu se află vehiculul rutier;

(b)

informațiile pertinente sunt înregistrate în sistemul electronic de tranzit de către autoritatea respectivă.

(6)   Până la datele introducerii modernizării NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, în cazurile menționate la alineatul (1), transportatorul înscrie informațiile necesare în documentul de însoțire a tranzitului sau în documentul de însoțire tranzit/securitate și prezintă fără întârzieri nejustificate după incident mărfurile împreună cu documentul de însoțire a tranzitului sau cu documentul de însoțire tranzit/securitate celei mai apropiate autorități vamale a statului membru pe teritoriul căruia se află mijlocul de transport.

În cazurile menționate la alineatul (3) literele (a) și (b), la alineatul (4) și la alineatul (5) litera (a), transportatorul beneficiază de derogare de la prezentarea mărfurilor și a MRN-ului declarației de tranzit la această autoritate vamală.

Informațiile relevante privind incidentele din cursul operațiunii de tranzit se înregistrează în sistemul electronic de tranzit de către biroul vamal de tranzit sau de către biroul vamal de destinație.

(7)   Până la datele introducerii modernizării NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol nu se aplică.

Subsecțiunea 4

Formalitățile la biroul vamal de destinație

Articolul 306

Prezentarea mărfurilor plasate sub regimul de tranzit unional la biroul vamal de destinație

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Atunci când mărfurile plasate sub un regim de tranzit unional sosesc la biroul vamal de destinație, la biroul vamal respectiv sunt prezentate următoarele:

(a)

mărfurile;

(b)

MRN-ul declarației de tranzit;

(c)

orice fel de informații solicitate de biroul vamal de destinație.

Prezentarea are loc în timpul programului oficial de lucru. Biroul vamal de destinație poate însă, la cererea persoanei în cauză, să permită prezentarea în afara programului oficial de lucru sau în oricare alt loc.

(2)   În ceea ce privește prezentarea MRN-ului declarației de tranzit la fiecare birou vamal de tranzit, se aplică articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(3)   Dacă prezentarea a avut loc după expirarea termenului-limită stabilit de biroul vamal de plecare în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din prezentul regulament, se consideră că titularul regimului a respectat termenul-limită dacă acesta sau transportatorul dovedește, într-un mod considerat satisfăcător de biroul vamal de destinație, că întârzierea nu i se datorează.

(4)   Un regim de tranzit unional poate fi încheiat la un alt birou vamal decât cel declarat în declarația de tranzit. În acest caz, biroul vamal respectiv este considerat biroul vamal de destinație.

(5)   La solicitarea persoanei care prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație, biroul vamal în cauză vizează o recipisă care certifică prezentarea mărfurilor la biroul vamal respectiv și conține o trimitere la MRN-ul declarației de tranzit.

Recipisa este furnizată prin intermediul formularului prevăzut în anexa 72-03 și este completată în avans de persoana în cauză.

Recipisa nu se folosește ca probă alternativă a regimului de tranzit unional care s-a încheiat în sensul articolului 312 din prezentul regulament.

Articolul 307

Notificarea sosirii mărfurilor sub regimul de tranzit unional

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Biroul vamal de destinație notifică biroului vamal de plecare sosirea mărfurilor în ziua în care mărfurile și MRN-ul declarației de tranzit sunt prezentate în conformitate cu articolul 306 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2)   Dacă regimul de tranzit unional este încheiat la un alt birou vamal decât cel declarat în declarația de tranzit, biroul vamal considerat a fi biroul vamal de destinație în conformitate cu articolul 306 alineatul (4) din prezentul regulament notifică biroului vamal de plecare sosirea în ziua în care sunt prezentate mărfurile și MRN-ul declarației de tranzit în conformitate cu articolul 306 alineatul (1) din prezentul regulament.

Biroul vamal de plecare notifică sosirea biroului vamal de destinație declarat în declarația de tranzit.

Articolul 308

Controalele și eliberarea probei alternative

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Dacă regimul de tranzit unional este încheiat, biroul vamal de destinație efectuează controale vamale pe baza datelor operațiunii de tranzit unional primite de la biroul vamal de plecare.

(2)   Dacă regimul de tranzit unional este încheiat, nu a fost identificată nicio neregulă de către biroul vamal de destinație, iar titularul regimului prezintă documentul de însoțire a tranzitului sau documentul de însoțire tranzit/securitate, biroul vamal respectiv vizează documentul menționat la cererea titularului regimului, pentru a se furniza o probă alternativă în conformitate cu articolul 305. Vizarea constă în ștampila biroului vamal respectiv, semnătura lucrătorului vamal, data și mențiunea următoare:

„Probă alternativă – 99202”.

Articolul 309

Trimiterea rezultatelor controlului

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Biroul vamal de destinație notifică rezultatele controlului biroului vamal de plecare cel mai târziu în a treia zi de la data la care sunt prezentate mărfurile la biroul vamal de destinație ori în alt loc în conformitate cu articolul 306 alineatul (1) din prezentul regulament. În cazuri excepționale, termenul-limită respectiv poate fi prelungit până la șase zile.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), atunci când mărfurile sunt primite de un destinatar agreat menționat la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod, acest lucru este notificat biroului vamal de plecare cel mai târziu în a șasea zi de la data la care mărfurile i-au fost livrate destinatarului agreat.

Dacă mărfurile sunt transportate pe calea ferată și unul sau mai multe vagoane pentru călători sau mărfuri sunt retrase dintr-o ramă de vagoane de cale ferată pentru călători sau mărfuri din cauza unor probleme tehnice, conform dispozițiilor de la articolul 305 alineatul (4) din prezentul regulament, se notifică acest lucru biroului vamal de plecare cel târziu în a 12-a zi de la data la care a fost prezentată prima parte a mărfurilor.

(3)   Până la datele introducerii modernizării NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol nu se aplică.

Subsecțiunea 5

Procedura de cercetare și recuperarea datoriei vamale

Articolul 310

Procedura de cercetare pentru mărfuri care circulă sub regimul de tranzit unional

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Dacă biroul vamal de plecare nu a primit rezultatele controlului în șase zile în conformitate cu articolul 309 alineatul (1) din prezentul regulament sau cu articolul 309 alineatul (2) primul paragraf din prezentul regulament ori în 12 zile în conformitate cu articolul 309 alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul regulament după ce a primit notificarea sosirii mărfurilor, respectivul birou vamal solicită imediat rezultatele controlului de la biroul vamal de destinație care a trimis notificarea referitoare la sosirea mărfurilor.

Biroul vamal de destinație trimite rezultatele controlului imediat după primirea cererii din partea biroului vamal de plecare.

(2)   Dacă autoritatea vamală a statului membru de plecare nu a primit încă informații care să permită descărcarea operațiunii de tranzit unional sau recuperarea datoriei vamale, aceasta solicită informațiile pertinente de la titularul regimului sau, dacă sunt disponibile date suficiente la locul de destinație, de la biroul vamal de destinație, în cazurile următoare:

(a)

biroul vamal de plecare nu a primit notificarea referitoare la sosirea mărfurilor până la expirarea termenului-limită pentru prezentarea mărfurilor, stabilit în conformitate cu articolul 297 din prezentul regulament;

(b)

biroul vamal de plecare nu a primit rezultatele controlului solicitate în conformitate cu alineatul (1);

(c)

biroul vamal de plecare constată că notificarea privind sosirea mărfurilor sau rezultatele controlului au fost trimise din greșeală.

(3)   Autoritatea vamală din statul membru de plecare trimite cereri de informații în conformitate cu alineatul (2) litera (a) într-o perioadă de șapte zile de la expirarea termenului-limită menționat la alineatul și litera respective și cereri de informații în conformitate cu alineatul (2) litera (b) într-o perioadă de șapte zile de la expirarea termenului-limită aplicabil menționat la alineatul (1).

Dacă însă, înainte ca aceste termene-limită să expire, autoritatea vamală a statului membru de plecare primește informații conform cărora regimul de tranzit unional nu a fost încheiat corect sau dacă suspectează acest lucru, autoritatea respectivă transmite cererea fără întârziere.

(4)   Răspunsurile la cererile formulate în conformitate cu alineatul (2) se trimit în termen de 28 de zile de la data la care a fost trimisă cererea.

(5)   Atunci când, în urma unei cereri formulate în conformitate cu alineatul (2), biroul vamal de destinație nu a furnizat suficiente informații pentru ca regimul de tranzit unional să fie descărcat, autoritatea vamală a statului membru de plecare solicită titularului regimului să furnizeze informațiile respective, cel târziu în 35 de zile de la inițierea procedurii de cercetare.

Totuși, până la datele introducerii modernizării NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritatea vamală respectivă îi solicită titularului regimului să furnizeze informațiile în cauză cel târziu la 28 de zile de la inițierea procedurii de cercetare.

Titularul regimului răspunde cererii respective în termen de 28 de zile de la data la care a fost trimisă.

(6)   În cazul în care informațiile furnizate într-un răspuns din partea titularului regimului în conformitate cu alineatul (5) nu sunt suficiente pentru a se descărca regimul de tranzit unional, însă autoritatea vamală a statului membru de plecare le consideră suficiente pentru continuarea procedurii de cercetare, autoritatea respectivă trimite imediat o cerere de informații suplimentare biroului vamal implicat.

Respectivul birou vamal răspunde cererii în termen de 40 de zile de la data la care a fost trimisă.

(7)   Atunci când, pe parcursul etapelor unei proceduri de cercetare prevăzute la alineatele (1)-(6), se stabilește că regimul de tranzit unional a fost încheiat corect, autoritatea vamală a statului membru de plecare descarcă regimul de tranzit unional și îl informează imediat pe titularul regimului, precum și, dacă este cazul, orice autoritate vamală care ar fi putut iniția o procedură de recuperare.

(8)   Atunci când, pe parcursul etapelor unei proceduri de cercetare prevăzute la alineatele (1)-(6), se stabilește că regimul de tranzit unional nu poate fi descărcat, autoritatea vamală a statului membru de plecare stabilește dacă a luat naștere o datorie vamală.

Dacă a luat naștere o datorie vamală, autoritatea vamală a statului membru de plecare ia următoarele măsuri:

(a)

identifică debitorul;

(b)

stabilește autoritatea vamală responsabilă de notificarea datoriei vamale în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din cod.

Articolul 311

Cererea de transfer al recuperării datoriei vamale

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Dacă, în timpul procedurii de cercetare și înainte să expire termenul-limită menționat la articolul 77 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autoritatea vamală a statului membru de plecare obține dovezi conform cărora locul unde s-au produs faptele care sunt la originea datoriei vamale se află în alt stat membru, acea autoritate trimite imediat și în orice caz în termenul-limită respectiv toate informațiile disponibile autorității vamale de a cărei competență ține locul în cauză.

(2)   Autoritatea vamală de a cărei competență ține locul respectiv confirmă primirea informațiilor și informează autoritatea vamală a statului membru de plecare dacă este responsabilă de recuperare. În cazul în care autoritatea vamală a statului membru de plecare nu a primit informațiile respective în termen de 28 de zile, aceasta continuă imediat procedura de cercetare sau începe recuperarea.

Articolul 312

Probă alternativă privind încheierea regimului de tranzit unional

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Regimul de tranzit unional este considerat a fi fost încheiat corect atunci când titularul regimului prezintă, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea vamală a statului membru de plecare, unul dintre documentele următoare de identificare a mărfurilor:

(a)

un document certificat de autoritatea vamală a statului membru de destinație care identifică mărfurile și stabilește că mărfurile au fost prezentate la biroul vamal de destinație ori au fost livrate unui destinatar agreat menționat la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod;

(b)

un document sau o evidență vamală, certificat(ă) de autoritatea vamală a unui stat membru, care stabilește că mărfurile au părăsit fizic teritoriul vamal al Uniunii;

(c)

un document vamal eliberat într-o țară terță, prin care mărfurile sunt plasate sub un regim vamal;

(d)

un document eliberat într-o țară terță, ștampilat sau certificat în alt mod de autoritatea vamală din acea țară, care stabilește faptul că mărfurile sunt considerate a se afla în liberă circulație în țara respectivă.

(2)   În locul documentelor menționate la alineatul (1), pot fi furnizate ca dovezi copii ale acestora, certificate ca fiind conforme cu originalul de organismul care a certificat documentele originale, de autoritatea din țara terță respectivă sau de o autoritate a unui stat membru.

(3)   Notificarea privind sosirea mărfurilor menționată la articolul 300 nu este considerată a fi o dovadă că regimul de tranzit unional a fost încheiat corect.

Subsecțiunea 6

Simplificări folosite pentru regimul de tranzit unional

Articolul 313

Domeniul de aplicare teritorial al simplificărilor

[Articolul 233 alineatul (4) din cod]

(1)   Simplificările menționate la articolul 233 alineatul (4) literele (a) și (c) din cod se aplică numai operațiunilor de tranzit unional care încep în statul membru în care este acordată autorizația pentru simplificări.

(2)   Simplificările menționate la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod se aplică numai operațiunilor de tranzit unional care se încheie în statul membru în care este acordată autorizația pentru simplificare.

(3)   Simplificarea menționată la articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod se aplică în statul membru menționat în autorizația pentru simplificare.

Articolul 314

Plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional de către un expeditor agreat

[Articolul 233 alineatul (4) litera (a) din cod]

(1)   Dacă intenționează să plaseze mărfurile sub regimul de tranzit unional, un expeditor agreat depune o declarație de tranzit la biroul vamal de plecare. Expeditorul agreat nu poate iniția regimul de tranzit unional până la expirarea termenului-limită indicat în autorizația menționată la articolul 233 alineatul (4) litera (a) din cod.

(2)   Expeditorul agreat înregistrează următoarele informații în sistemul electronic de tranzit:

(a)

itinerarul, dacă a fost prevăzut un itinerar în conformitate cu articolul 291;

(b)

termenul-limită stabilit în conformitate cu articolul 297 din prezentul regulament în care mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul vamal de destinație;

(c)

numărul și identificatorii individuali de sigiliu ai sigiliilor, dacă este cazul.

(3)   Expeditorul agreat poate imprima un document de însoțire a tranzitului sau un document de însoțire tranzit/securitate numai după primirea notificării privind acordarea liberului de vamă mărfurilor pentru regimul de tranzit unional din partea biroului vamal de plecare. Totuși, până la datele introducerii modernizării NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, expeditorul agreat imprimă documentele menționate.

Articolul 315

Formalități aferente mărfurilor care circulă sub regimul de tranzit unional, primite de un destinatar agreat

[Articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod]

(1)   Dacă mărfurile sosesc într-un loc indicat în autorizația menționată la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod, destinatarul agreat:

(a)

notifică imediat biroului vamal de destinație sosirea mărfurilor și îl informează cu privire la eventualele nereguli ori incidente care au intervenit în cursul transportului;

(b)

descarcă mărfurile numai după ce a obținut permisiunea din partea biroului vamal de destinație;

(c)

după descărcare, înscrie fără întârziere rezultatele inspecției și orice alte informații pertinente referitoare la descărcarea mărfurilor în evidențele sale;

(d)

notifică biroului vamal de destinație rezultatele inspecției mărfurilor și îl informează cu privire la eventualele nereguli cel târziu în a treia zi de la data la care a primit permisiunea să descarce mărfurile.

(2)   Dacă a primit notificarea privind sosirea mărfurilor în spațiile destinatarului agreat, biroul vamal de destinație notifică sosirea mărfurilor biroului vamal de plecare.

(3)   Dacă a primit rezultatele inspecției mărfurilor menționate la alineatul (1) litera (d), biroul vamal de destinație transmite rezultatele controlului către biroul vamal de plecare cel târziu în a șasea zi de la data la care mărfurile au fost livrate destinatarului agreat.

Articolul 316

Încheierea regimului de tranzit unional pentru mărfuri primite de un destinatar agreat

[Articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod]

(1)   Se consideră că titularul regimului și-a îndeplinit obligațiile și că regimul de tranzit se încheie în conformitate cu articolul 233 alineatul (2) din cod atunci când mărfurile au fost prezentate intacte destinatarului agreat astfel cum se prevede la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod în locul specificat în autorizație în termenul-limită stabilit în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2)   La solicitarea transportatorului, destinatarul agreat eliberează recipisa care certifică sosirea mărfurilor la un loc indicat în autorizația menționată la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod și conține o trimitere la MRN-ul operațiunii de tranzit unional. Recipisa este furnizată prin intermediul formularului prevăzut în anexa 72-03.

Articolul 317

Formalitățile pentru utilizarea sigiliilor speciale

[Articolul 233 alineatul (4) litera (c) din cod]

(1)   Sigiliile speciale respectă cerințele prevăzute la articolul 301 alineatul (1) din prezentul regulament.

Dacă sigiliile au fost certificate de un organism competent în conformitate cu standardul internațional ISO nr. 17712:2013 „Containere pentru mărfuri – Sigilii mecanice”, sigiliile respective sunt considerate ca îndeplinind cerințele în cauză.

Pentru transporturile containerizate, se utilizează, în cea mai mare măsură posibilă, sigilii cu elemente de securitate ridicată.

(2)   Sigiliul special poartă oricare dintre indicațiile următoare:

(a)

numele persoanei autorizate să îl folosească, în conformitate cu articolul 233 alineatul (4) litera (c) din cod;

(b)

o abreviere sau un cod corespunzător pe baza căreia/căruia autoritatea vamală a statului membru de plecare să poată identifica persoana în cauză.

(3)   Titularul regimului înregistrează numărul și identificatorii individuali de sigiliu ai sigiliilor speciale în declarația de tranzit și aplică sigilii nu mai târziu de momentul în care se acordă liberul de vamă mărfurilor pentru regimul de tranzit unional.

Articolul 318

Supravegherea vamală pentru utilizarea sigiliilor speciale

[Articolul 233 alineatul (4) litera (c) din cod]

Autoritatea vamală trebuie:

(a)

să notifice Comisiei și autorităților vamale ale celorlalte state membre sigiliile speciale aflate în uz și sigiliile speciale pe care a decis să nu le autorizeze din motive de nereguli sau de deficiențe tehnice;

(b)

să reexamineze sigiliile speciale pe care le-a autorizat și sunt în uz atunci când primește informații că o altă autoritate a decis să nu autorizeze un anumit sigiliu special;

(c)

să desfășoare o consultare reciprocă în scopul de a se ajunge la o evaluare comună;

(d)

să monitorizeze utilizarea sigiliilor speciale de către persoane autorizate în conformitate cu articolul 197 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Atunci când este necesar, Comisia și statele membre pot, de comun acord, să instituie un sistem de numerotare comun și să definească utilizarea de dispozitive și tehnologii de securitate comune.

Articolul 319

Consultarea anterioară acordării autorizațiilor pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație de tranzit pentru transportul aerian sau maritim

(Articolul 22 din cod)

După ce a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a autorizațiilor prevăzute la articolul 191 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și condițiile prevăzute la articolul 199 din regulamentul delegat menționat referitoare la transportul aerian sau, respectiv, la articolul 200 din regulamentul delegat menționat referitoare la transportul maritim, autoritatea vamală competentă să ia o decizie consultă autoritatea vamală din aeroporturile de plecare și de destinație în cazul unui transport aerian sau autoritatea vamală din porturile de plecare și de destinație în cazul transportului maritim.

Termenul-limită pentru consultare este fixat la 45 de zile de la data la care are loc comunicarea menționată la articolul 15 din partea autorității vamale competente să ia o decizie a condițiilor și criteriilor pe care trebuie să le examineze autoritățile vamale consultate.

Articolul 320

Formalitățile pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație de tranzit pentru transportul aerian sau maritim

[Articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod]

(1)   Mărfurilor li se acordă liberul de vamă pentru regimul de tranzit unional atunci când datele documentului electronic de transport au fost puse la dispoziția biroului vamal de plecare la aeroport în cazul transportului aerian sau a biroului vamal de plecare din port în cazul transportului maritim conform mijloacelor definite în autorizație.

(2)   Dacă mărfurile urmează să fie plasate sub regimul de tranzit unional, titularul regimului înscrie codurile corespunzătoare lângă toate articolele în documentul electronic de transport.

(3)   Regimul de tranzit unional se încheie atunci când mărfurile sunt prezentate la biroul vamal de destinație la aeroport în cazul transportului aerian sau la biroul vamal de destinație din port în cazul transportului maritim, iar datele documentului electronic de transport au fost puse la dispoziția biroului vamal respectiv conform mijloacelor definite în autorizație.

(4)   Titularul regimului notifică imediat birourilor vamale de plecare și de destinație toate infracțiunile și neregulile.

(5)   Regimul de tranzit unional se consideră descărcat cu excepția cazului în care autoritățile vamale au primit informații sau au stabilit că regimul respectiv nu s-a încheiat corect.

Subsecțiunea 7

Transportul mărfurilor printr-o instalație de transport fixă

Articolul 321

Transportul printr-o instalație de transport fixă și operarea regimului de tranzit unional

[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]

(1)   Atunci când mărfurile transportate printr-o instalație de transport fixă intră pe teritoriul vamal al Uniunii prin instalația respectivă, mărfurile în cauză se consideră plasate sub regimul de tranzit unional în momentul în care intră pe acest teritoriu.

(2)   Atunci când mărfurile se află deja pe teritoriul vamal al Uniunii și sunt transportate printr-o instalație de transport fixă, aceste mărfuri se consideră plasate sub regimul de tranzit unional în momentul în care sunt plasate în instalația de transport fixă.

(3)   În scopul regimului de tranzit unional în cazul în care mărfurile sunt transportate prin instalații de transport fixe, titularul regimului este operatorul instalației de transport fixe stabilit în statul membru prin teritoriul căruia mărfurile intră pe teritoriul vamal al Uniunii în cazul menționat la alineatul (1) sau operatorul instalației de transport fixe stabilit în statul membru în care începe circulația în cazul menționat la alineatul (2).

Titularul regimului și autoritatea vamală convin asupra metodelor de supraveghere vamală a mărfurilor transportate.

(4)   În scopul articolului 233 alineatul (3) din cod, operatorul unei instalații de transport fixe stabilit într-un stat membru prin teritoriul căruia mărfurile sunt transportate printr-o instalație de transport fixă este considerat ca fiind transportatorul.

(5)   Se consideră că regimul de tranzit unional s-a încheiat atunci când în evidențele comerciale ale destinatarului sau ale operatorului instalației de transport fixe este efectuată înscrierea adecvată certificând că mărfurile transportate prin instalația de transport fixă:

(a)

au sosit la instalația destinatarului;

(b)

sunt acceptate în rețeaua de distribuție a destinatarului sau

(c)

au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

CAPITOLUL 4

Utilizare specifică

Secțiunea 1

Admiterea temporară

Articolul 322

Descărcarea regimului de admitere temporară în cazurile referitoare la mijloace de transport feroviar, paleți și containere

[Articolul 215 din cod]

(1)   Pentru mijloace de transport feroviar folosite în comun în baza unui acord între transportatori din Uniune și transportatori din afara Uniunii care prestează servicii de transport pe calea ferată, regimul de admitere temporară poate fi descărcat atunci când mijloace de transport feroviar de același tip sau având aceeași valoare ca și cele care au fost puse la dispoziția unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii sunt exportate sau reexportate.

(2)   Pentru paleți, regimul de admitere temporară poate fi descărcat atunci când paleți de același tip sau având aceeași valoare ca și cei care au fost plasați sub regim sunt exportați sau reexportați.

(3)   Pentru containere, în conformitate cu Convenția privind regimul vamal al containerelor utilizate în transportul internațional în cadrul unui pool (Convenție privind pool-urile de containere) (24), regimul de admitere temporară este descărcat atunci când containere de același timp sau având aceeași valoare ca și cele care au fost plasate sub regim sunt exportate sau reexportate.

Articolul 323

Descărcarea specială pentru mărfuri pentru evenimente sau pentru vânzare

(Articolul 215 din cod)

În scopul descărcării regimului de admitere temporară în ceea ce privește mărfurile menționate la articolul 234 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, cu excepția mărfurilor menționate la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/118/CE, consumul, distrugerea sau distribuirea gratuită a acestora către public în cadrul evenimentului este considerat(ă) reexport numai în cazul în care cantitatea lor corespunde naturii evenimentului, numărului vizitatorilor și măsurii în care titularul regimului participă la evenimentul respectiv.

CAPITOLUL 5

Prelucrarea

Perfecționarea activă

Articolul 324

Cazuri speciale de descărcare a regimului de perfecționare activă IM/EX

(Articolul 215 din cod)

(1)   În scopul descărcării regimului de perfecționare activă IM/EX, următoarele acțiuni se consideră a fi reexport:

(a)

produsele transformate sunt livrate unor persoane eligibile pentru scutirea de taxe la import în temeiul Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice din 18 aprilie 1961, al Convenției de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963 sau al Convenției de la New York din 16 decembrie 1969 privind misiunile speciale, astfel cum sunt menționate la articolul 128 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului (25);

(b)

produsele transformate sunt livrate forțelor armate ale altor țări care sunt staționate pe teritoriul unui stat membru, dacă statul membru respectiv acordă scutiri speciale de la taxele la import în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;

(c)

livrarea de aeronave;

(d)

livrarea de nave spațiale și echipamente aferente;

(e)

livrarea de produse transformate principale pentru care rata taxei la import erga omnes este „scutit” sau pentru care a fost eliberat un certificat de navigabilitate menționat la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1147/2002 al Consiliului (26);

(f)

dispunerea, în conformitate cu dispozițiile aplicabile, de produse transformate secundare a căror distrugere sub supraveghere vamală este interzisă din motive de protecție a mediului.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică:

(a)

atunci când mărfurile neunionale plasate sub regimul de perfecționare activă IM/EX ar face obiectul unei măsuri de politică agricolă sau comercială, al unei taxe antidumping provizorii sau definitive, al unei taxe compensatorii, al unei măsuri de salvgardare sau al unei taxe suplimentare rezultând dintr-o suspendare a concesiilor dacă acestea ar fi declarate pentru punerea în liberă circulație;

(b)

atunci când ar lua naștere o datorie vamală în conformitate cu articolul 78 alineatul (1) din cod pentru mărfuri neoriginare plasate sub regimul de perfecționare activă IM/EX dacă titularul autorizației intenționează să reexporte produsele transformate.

(3)   În cazul menționat la alineatul (1) litera (c), biroul vamal de supraveghere permite descărcarea regimului de perfecționare activă IM/EX de îndată ce mărfurile plasate sub regim au fost utilizate pentru prima oară pentru fabricarea, repararea, inclusiv întreținerea, modificarea sau transformarea aeronavelor sau a unor părți ale acestora, cu condiția ca evidențele titularului regimului să fie de așa natură încât să fie posibil să se verifice că regimul este aplicat și operat corect.

(4)   În cazul menționat la alineatul (1) litera (d), biroul vamal de supraveghere permite descărcarea regimului de perfecționare activă IM/EX de îndată ce mărfurile plasate sub regim au fost utilizate pentru prima oară pentru fabricarea, repararea, inclusiv întreținerea, modificarea sau transformarea sateliților, a lansatoarelor de vehicule spațiale ale acestora și a echipamentelor pentru stațiile terestre și a părților acestora care fac parte integrantă din sisteme, cu condiția ca evidențele titularului regimului să fie de așa natură încât să fie posibil să se verifice că regimul este aplicat și operat corect.

(5)   În cazul menționat la alineatul (1) litera (e), biroul vamal de supraveghere permite descărcarea regimului de perfecționare activă IM/EX de îndată ce mărfurile plasate sub regim au fost utilizate pentru prima oară în cadrul operațiunilor de transformare legate de produsele transformate livrate sau de părți ale acestora, cu condiția ca evidențele titularului regimului să fie de așa natură încât să fie posibil să se verifice că regimul este aplicat și operat corect.

(6)   În cazul menționat la alineatul (1) litera (f), titularul regimului de perfecționare activă trebuie să dovedească faptul că descărcarea regimului de perfecționare activă IM/EX în conformitate cu regulile obișnuite este imposibilă sau nerentabilă.

Articolul 325

Produse transformate sau mărfuri considerate a fi fost puse în liberă circulație

(Articolul 215 din cod)

(1)   În cazul în care în autorizația pentru perfecționare activă IM/EX s-a menționat că produsele transformate sau mărfurile plasate sub regim sunt considerate a fi fost puse în liberă circulație dacă nu au fost plasate sub un regim vamal ulterior sau reexportate la expirarea perioadei pentru descărcare, declarația vamală de punere în liberă circulație este considerată a fi fost depusă și acceptată, iar liberul de vamă acordat la data expirării perioadei pentru descărcare.

(2)   În cazurile menționate la alineatul (1), produsele sau mărfurile plasate sub regimul de perfecționare activă IM/EX devin mărfuri unionale atunci când sunt introduse pe piață.

TITLUL VIII

MĂRFURI SCOASE DE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII

CAPITOLUL 1

Formalități prealabile ieșirii mărfurilor

Articolul 326

Sistemul electronic referitor la ieșire

[Articolul 16 alineatul (1) din cod]

Pentru a prelucra și a face schimb de informații referitoare la ieșirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.

Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la datele introducerii AES în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.

Articolul 327

Mărfuri neacoperite de o declarație prealabilă la ieșire

(Articolul 267 din cod)

Atunci când se constată că unele mărfuri care se intenționează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii nu sunt acoperite de o declarație prealabilă la ieșire și cu excepția cazului în care există o derogare de la obligația de a depune o astfel de declarație, ieșirea mărfurilor face obiectul depunerii unei astfel de declarații.

Articolul 328

Analiza de risc

(Articolul 264 din cod)

(1)   Analiza de risc se efectuează înainte de acordarea liberului de vamă mărfurilor într-un termen-limită ce corespunde perioadei dintre sfârșitul termenului-limită pentru depunerea declarației prealabile la ieșire prevăzut la articolul 244 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și încărcarea sau plecarea mărfurilor, după caz.

(2)   Dacă se aplică o derogare de la obligația de a depune o declarație prealabilă la ieșire în temeiul articolului 245 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, analiza de risc se efectuează în momentul prezentării mărfurilor pe baza declarației vamale sau a declarației de reexport care acoperă mărfurile respective ori, dacă aceasta nu este disponibilă, pe baza oricăror alte informații disponibile referitoare la mărfuri.

CAPITOLUL 2

Formalitățile la ieșirea mărfurilor

Articolul 329

Stabilirea biroului vamal de ieșire

[Articolul 159 alineatul (3) din cod]

(1)   Cu excepția cazului în care se aplică alineatele (2)-(7), biroul vamal de ieșire este biroul vamal de a cărui competență ține locul din care mărfurile părăsesc teritoriul vamal al Uniunii pentru o destinație din afara acestui teritoriu.

(2)   În cazul mărfurilor care părăsesc teritoriul vamal al Uniunii printr-o instalație de transport fixă, biroul vamal de ieșire este biroul vamal de export.

(3)   Dacă mărfurile sunt încărcate pe o navă sau pe o aeronavă în vederea transportării spre o destinație din afara teritoriului vamal al Uniunii, biroul vamal de ieșire este biroul vamal de a cărui competență ține locul în care mărfurile sunt încărcate pe nava sau aeronava respectivă.

(4)   În cazul în care mărfurile sunt încărcate pe o navă care nu este atribuită unui serviciu de transport maritim regulat menționat la articolul 120 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, biroul vamal de ieșire este biroul vamal de a cărui competență ține locul în care mărfurile sunt încărcate pe o astfel de navă.

(5)   Dacă, după ce li s-a acordat liberul de vamă pentru export, mărfurile sunt plasate sub un regim de tranzit extern, biroul vamal de ieșire este biroul vamal de plecare al operațiunii de tranzit.

(6)   Dacă, după ce li s-a acordat liberul de vamă pentru export, mărfurile sunt plasate sub un regim de tranzit altul decât regimul de tranzit extern, biroul vamal de ieșire este biroul vamal de plecare al operațiunii de tranzit cu condiția să fie îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:

(a)

biroul vamal de destinație al operațiunii de tranzit este situat într-o țară de tranzit comun;

(b)

biroul vamal de destinație al operațiunii de tranzit este situat la frontiera teritoriului vamal al Uniunii, iar mărfurile sunt scoase de pe acest teritoriu, după ce au trecut printr-o țară sau printr-un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii.

(7)   La cerere, biroul vamal de ieșire este biroul vamal de a cărui competență ține locul în care mărfurile sunt preluate în baza unui contract unic de transport pentru transportarea mărfurilor în afara teritoriului vamal al Uniunii de către societățile de transport feroviar, operatorii poștali, companiile aeriene sau societățile de transport maritim, dacă mărfurile urmează să părăsească teritoriul vamal al Uniunii pe calea ferată, pe cale aeriană sau maritimă ori prin poștă.

(8)   Alineatele (4), (5) și (6) nu se aplică în cazul mărfurilor accizabile care beneficiază de suspendarea accizelor sau al mărfurilor care fac obiectul unor formalități de export în vederea acordării unor restituiri la export în cadrul politicii agricole comune.

(9)   Atunci când se depune o notificare de reexport în conformitate cu articolul 274 alineatul (1) din cod, biroul vamal de ieșire este biroul vamal de a cărui competență ține locul în care mărfurile se află în zonă liberă sau în depozitare temporară.

Articolul 330

Comunicarea dintre birourile vamale de export și ieșire

[Articolul 267 alineatul (1) din cod]

Cu excepția cazului în care declarația vamală ia forma unei înscrieri în evidențele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, la acordarea liberului de vamă mărfurilor, biroul vamal de export transmite datele din declarația de export biroului vamal de ieșire declarat. Datele respective se bazează pe datele furnizate în declarația de export, modificate acolo unde este necesar.

Articolul 331

Prezentarea mărfurilor la biroul vamal de ieșire

(Articolul 267 din cod)

(1)   În momentul prezentării mărfurilor la biroul vamal de ieșire, persoana care prezintă mărfurile la ieșire:

(a)

indică MRN-ul declarației de export sau de reexport;

(b)

indică orice fel de discrepanțe între mărfurile declarate cărora li s-a acordat liberul de vamă pentru export și cele prezentate, inclusiv cazurile în care mărfurile au fost reambalate sau containerizate înainte de prezentarea lor la biroul vamal de ieșire;

(c)

atunci când este prezentată numai o parte din mărfurile acoperite de o declarație de export sau de reexport, persoana care prezintă mărfurile indică, de asemenea, cantitatea de mărfuri prezentată efectiv.

Când însă mărfurile respective sunt prezentate în colete sau containerizate, aceasta notifică numărul de colete și, dacă sunt containerizate, numerele de identificare ale containerelor.

(3)   Mărfurile declarate pentru export sau reexport pot fi prezentate la un alt birou vamal de ieșire decât cel declarat în declarația de export sau de reexport. Atunci când biroul vamal de ieșire real este situat într-un alt stat membru decât cel declarat inițial, biroul vamal respectiv solicită datele declarației de export sau de reexport de la biroul vamal de export.

Articolul 332

Formalitățile la ieșirea mărfurilor

[Articolul 267 din cod]

(1)   Dacă mărfurile care urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sunt supuse controalelor vamale, biroul vamal de ieșire examinează mărfurile pe baza informațiilor primite de la biroul vamal de export.

(2)   Dacă persoana care prezintă mărfurile indică sau biroul vamal de ieșire descoperă că unele dintre mărfurile declarate pentru export, reexport sau perfecționare pasivă lipsesc atunci când sunt prezentate biroului vamal de ieșire, acel birou vamal informează biroul vamal de export cu privire la mărfurile care lipsesc.

(3)   Dacă persoana care prezintă mărfurile indică sau biroul vamal de ieșire descoperă că unele dintre mărfurile prezentate biroului vamal de ieșire sunt în plus față de mărfurile declarate pentru export, reexport sau perfecționare pasivă, biroul vamal respectiv refuză ieșirea mărfurilor care sunt în plus până la depunerea unei declarații de export sau de reexport pentru mărfurile în cauză. Declarația de export sau de reexport respectivă poate fi depusă la biroul vamal de ieșire.

(4)   Dacă persoana care prezintă mărfurile indică sau biroul vamal de ieșire descoperă că există o discrepanță în ceea ce privește natura mărfurilor declarate pentru export, reexport sau perfecționare pasivă față de cele prezentate biroului vamal de ieșire, biroul vamal de ieșire refuză ieșirea mărfurilor respective până la depunerea unei declarații de export sau de reexport pentru acestea și informează biroul vamal de export. Declarația de export sau de reexport respectivă poate fi depusă la biroul vamal de ieșire.

(5)   Transportatorul notifică ieșirea mărfurilor biroului vamal de ieșire, furnizând toate informațiile următoare:

(a)

numărul de referință unic al trimiterii sau numărul de referință al documentului de transport;

(b)

dacă mărfurile sunt prezentate în colete sau containerizate, numărul de colete sau, dacă sunt containerizate, numerele de identificare ale containerelor;

(c)

MRN-ul declarației de export sau de reexport, dacă este cazul.

Această obligație nu se aplică în măsura în care informațiile respective sunt disponibile pentru autoritățile vamale prin intermediul sistemelor de informații comerciale, portuare sau de transport existente.

(6)   În scopul alineatului (5), persoana care îi predă mărfurile transportatorului îi furnizează acestuia datele menționate la alineatul respectiv.

Transportatorul poate încărca mărfurile în vederea transportului în afara teritoriului vamal al Uniunii dacă informațiile menționate la alineatul (5) sunt la dispoziția sa.

Articolul 333

Supravegherea mărfurilor cărora li s-a acordat liberul de vamă pentru ieșire și schimbul de informații dintre birourile vamale

(Articolul 267 din cod)

(1)   De îndată ce s-a acordat liberul de vamă pentru ieșire mărfurilor, biroul vamal de ieșire le supraveghează până când acestea sunt scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii.

(2)   Dacă birourile vamale de ieșire și de export sunt diferite, biroul vamal de ieșire informează biroul vamal de export cu privire la ieșirea mărfurilor cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

În cazurile menționate la alineatele (3)-(7) de la articolul 329 din prezentul regulament, termenul-limită în care biroul vamal de ieșire trebuie să informeze biroul vamal de export cu privire la ieșirea mărfurilor este însă următorul:

(a)

în situațiile menționate la articolul 329 alineatele (3) și (4), cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care nava sau aeronava în care au fost încărcate mărfurile a părăsit portul sau aeroportul de încărcare;

(b)

în situațiile menționate la articolul 329 alineatul (5), cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care mărfurile au fost plasate sub regimul de tranzit extern;

(c)

în situațiile menționate la articolul 329 alineatul (6), cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care a fost descărcat regimul de tranzit;

(d)

în situațiile menționate la articolul 329 alineatul (7), cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care mărfurile au fost preluate în baza unui contract unic de transport.

(3)   Dacă birourile vamale de ieșire și de export sunt diferite, iar ieșirea mărfurilor este refuzată, biroul vamal de ieșire informează biroul vamal de export cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care a fost refuzată ieșirea mărfurilor.

(4)   În circumstanțe neprevăzute, atunci când mărfurile acoperite de o declarație de export sau de reexport circulă către un birou vamal de ieșire și urmează să părăsească ulterior teritoriul vamal al Uniunii prin mai mult de un birou vamal de ieșire, fiecare birou vamal de ieșire la care au fost prezentate mărfurile supraveghează ieșirea mărfurilor care urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii. Birourile vamale de ieșire informează biroul vamal de export cu privire la ieșirea mărfurilor aflate sub supravegherea lor.

(5)   Dacă mărfurile acoperite de o declarație de export sau de reexport circulă către un birou vamal de ieșire și părăsesc ulterior teritoriul vamal al Uniunii sub forma a mai mult de o trimitere din cauza unor circumstanțe neprevăzute, biroul vamal de ieșire informează biroul vamal de export cu privire la ieșirea fiecărei trimiteri.

(6)   Dacă mărfurile urmează să părăsească teritoriul vamal al Uniunii în situația menționată la articolul 329 alineatul (7) din prezentul regulament, transportatorul, la cererea autorităților vamale competente de la punctul de ieșire, furnizează informații despre mărfurile respective. Aceste informații constau în unul dintre următoarele:

(a)

MRN-ul declarației de export;

(b)

o copie a contractului unic de transport pentru mărfurile în cauză;

(c)

numărul de referință unic al trimiterii sau numărul de referință al documentului de transport și, dacă mărfurile sunt prezentate în colete sau sunt containerizate, numărul coletelor și, dacă sunt containerizate, numărul de identificare al containerului.

(7)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c) din prezentul articol, până la datele introducerii sistemului automatizat de export menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, în situațiile menționate la articolul 329 alineatul (6) din prezentul regulament, termenul-limită în care biroul vamal de ieșire trebuie să informeze biroul vamal de export cu privire la ieșirea mărfurilor este prima zi lucrătoare următoare zilei în care mărfurile sunt plasate sub regimul de tranzit respectiv ori în care mărfurile părăsesc teritoriul vamal al Uniunii sau în care regimul de tranzit este descărcat.

(8)   Prin derogare de la alineatul (4) din prezentul articol, până la datele introducerii sistemului automatizat de export menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, biroul vamal de ieșire unde a fost prezentată prima dată trimiterea colectează rezultatele ieșirii de la alte birouri vamale de ieșire și informează biroul vamal de export cu privire la ieșirea mărfurilor. Se poate face acest lucru numai atunci când toate mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

(9)   Prin derogare de la alineatul (5) din prezentul articol, până la datele introducerii sistemului automatizat de export menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, în cazul în care mărfurile acoperite de o declarație de export sau reexport circulă către un birou vamal de ieșire și părăsesc ulterior teritoriul vamal al Uniunii sub forma a mai mult de o trimitere din cauza unor circumstanțe neprevăzute, biroul vamal de ieșire informează biroul vamal de export cu privire la ieșirea mărfurilor numai când toate mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

Articolul 334

Certificarea ieșirii mărfurilor

(Articolul 267 din cod)

(1)   Biroul vamal de export certifică declarantului sau exportatorului ieșirea mărfurilor în cazurile următoare:

(a)

atunci când biroul respectiv a fost informat cu privire la ieșirea mărfurilor de către biroul vamal de ieșire;

(b)

atunci când biroul respectiv este același cu biroul vamal de ieșire, iar mărfurile au ieșit;

(c)

atunci când biroul respectiv consideră că sunt suficiente dovezile furnizate în conformitate cu articolul 335 alineatul (4) din prezentul regulament.

(2)   Dacă a certificat ieșirea mărfurilor în conformitate cu alineatul (1) litera (c), biroul vamal de export informează biroul vamal de ieșire în acest sens.

Articolul 335

Procedura de cercetare

(Articolul 267 din cod)

(1)   Dacă, după 90 de zile de la acordarea liberului de vamă mărfurilor pentru export, biroul vamal de export nu a fost informat în legătură cu ieșirea mărfurilor, acesta poate solicita declarantului să îl informeze în legătură cu data la care mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii și în legătură cu biroul vamal de ieșire de la care mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

(2)   Declarantul poate, din proprie inițiativă, să informeze biroul vamal de export în legătură cu datele la care mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii și în legătură cu biroul vamal de ieșire de la care mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

(3)   Dacă furnizează informații biroului vamal de export în conformitate cu alineatul (1) sau (2), declarantul poate solicita biroului vamal de export să certifice ieșirea. În acest scop, biroul vamal de export solicită informații cu privire la ieșirea mărfurilor de la biroul vamal de ieșire, care trebuie să răspundă în termen de 10 zile.

În cazul în care biroul vamal de ieșire nu răspunde în termenul-limită menționat, biroul vamal de export îl informează pe declarant în acest sens.

(4)   Dacă biroul vamal de export îl informează pe declarant că biroul vamal de ieșire nu a răspuns în termenul-limită menționat la alineatul (3), declarantul poate furniza biroului vamal de export dovezi conform cărora mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

Aceste dovezi pot fi furnizate, în special, printr-unul dintre următoarele mijloace sau printr-o combinație a acestora:

(a)

o copie a avizului de expediție semnată sau autentificată de destinatarul din afara teritoriului vamal al Uniunii;

(b)

dovada plății;

(c)

factura;

(d)

avizul de expediție;

(e)

un document semnat sau autentificat de operatorul economic care a scos mărfurile de pe teritoriul vamal al Uniunii;

(f)

un document prelucrat de autoritatea vamală a unui stat membru sau a unei țări terțe în conformitate cu normele și procedurile aplicabile în acel stat sau în acea țară;

(g)

evidențele operatorului economic cu mărfurile furnizate către nave, aeronave sau instalații offshore.

CAPITOLUL 3

Export și reexport

Articolul 336

Declarația de export sau reexport pentru mărfuri incluse în mai multe trimiteri

(Articolul 162 din cod)

În cazul unor mărfuri destinate a fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sub forma a mai mult de o trimitere, fiecare trimitere individuală este acoperită de o declarație de export sau de reexport separată.

Articolul 337

Depunerea retroactivă a unei declarații de export sau de reexport

(Articolele 162 și 267 din cod)

(1)   Dacă a fost necesară o declarație de export sau de reexport, însă mărfurile au fost scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii în lipsa unei astfel de declarații, exportatorul depune o declarație de export sau de reexport retroactivă. Această declarație se depune la biroul vamal de a cărui competență ține locul în care este stabilit exportatorul. Biroul vamal respectiv certifică exportatorului ieșirea mărfurilor cu condiția ca liberul de vamă să fi fost acordat dacă declarația fusese depusă înainte de ieșirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii și ca acesta să aibă la dispoziție dovezile conform cărora mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

(2)   Dacă unele mărfuri unionale care fuseseră destinate reimportului au părăsit teritoriul vamal al Uniunii, însă nu mai sunt destinate reimportului și ar fi fost folosit un alt tip de declarație vamală dacă nu ar fi existat nicio intenție de a efectua reimportul, exportatorul poate depune o declarație de export retroactivă, înlocuind declarația inițială, la biroul vamal de export. Biroul vamal în cauză îi certifică exportatorului ieșirea mărfurilor.

Dacă însă unele mărfuri unionale au părăsit teritoriul vamal al Uniunii sub acoperirea unui carnet ATA și CPD, biroul vamal de export îi certifică exportatorului ieșirea mărfurilor cu condiția ca voletul de reimport și cotorul carnetului ATA și CPD să fie invalidate.

Articolul 338

Depunerea unei declarații de reexport pentru mărfuri acoperite de un carnet ATA și CPD

[Articolul 159 alineatul (3) din cod]

Biroul vamal de a cărui competență ține reexportul mărfurilor acoperite de un carnet ATA și CPD este, pe lângă birourile vamale menționate la articolul 221 alineatul (2) din prezentul regulament, biroul vamal de ieșire.

Articolul 339

Folosirea unui carnet ATA și CPD ca declarație de export

(Articolul 162 din cod)

(1)   Un carnet ATA și CPD este considerat declarație de export dacă acest carnet a fost eliberat într-un stat membru care este parte contractantă la Convenția ATA sau la Convenția de la Istanbul și este vizat și garantat de o asociație stabilită în Uniune care face parte dintr-un lanț de garanție astfel cum este definit la articolul 1 litera (d) din anexa A la Convenția de la Istanbul.

(2)   Carnetul ATA și CPD nu se utilizează ca declarație de export în legătură cu mărfuri unionale dacă:

(a)

aceste mărfuri fac obiectul unor formalități de export în vederea acordării unor restituiri la export în cadrul politicii agricole comune;

(b)

mărfurile care au făcut parte din stocuri de intervenție fac obiectul unor măsuri de control în ceea ce privește utilizarea sau destinația și au fost supuse unor formalități vamale la exportul înspre teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii în cadrul politicii agricole comune;

(c)

mărfurile respective sunt eligibile pentru rambursarea sau remiterea taxelor la import cu condiția să fie exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii;

(d)

mărfurile în cauză circulă în regim suspensiv de accize în cadrul teritoriului Uniunii în temeiul Directivei 2008/118/CE, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile de la articolul 30 din directiva respectivă.

(3)   Atunci când se utilizează un carnet ATA ca declarație de export, biroul vamal de export îndeplinește următoarele formalități:

(a)

verifică informațiile furnizate în casetele A-G din voletul de export în raport cu mărfurile acoperite de carnet;

(b)

completează, atunci când este cazul, caseta de pe coperta carnetului, intitulată „Certificare de către autoritățile vamale”;

(c)

completează cotorul și caseta H din voletul de export;

(d)

indică biroul vamal de export în caseta H litera (b) din voletul de reimport;

(e)

reține voletul de export.

(4)   Atunci când biroul vamal de export nu este biroul vamal de ieșire, biroul vamal de export îndeplinește formalitățile menționate la alineatul (3), însă nu completează caseta 7 de pe cotor, care se completează de către biroul vamal de ieșire.

(5)   Termenele-limită pentru reimportul mărfurilor, indicate de biroul vamal de export în caseta H litera (b) de pe voletul de export, nu pot să depășească termenul de valabilitate al carnetului.

Articolul 340

Mărfuri cărora li s-a acordat liberul de vamă pentru export sau reexport și care nu părăsesc teritoriul vamal al Uniunii

[Articolul 267 din cod]

(1)   Dacă nu se mai intenționează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii mărfuri cărora li s-a acordat liberul de vamă pentru export sau reexport, declarantul informează imediat biroul vamal de export.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), dacă mărfurile au fost deja prezentate la biroul vamal de ieșire, persoana care preia mărfurile de la biroul vamal de ieșire în vederea transportului într-un loc de pe teritoriul vamal al Uniunii informează biroul vamal de ieșire că mărfurile nu vor fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii și indică MRN-ul declarației de export sau de reexport.

(3)   Dacă, în cazurile menționate la articolul 329 alineatele (5), (6) și (7) din prezentul regulament, efectul unei modificări a contractului de transport este acela că încheie, în interiorul teritoriului vamal al Uniunii, o operațiune de transport care ar fi trebuit să se încheie în afara acestuia, societățile sau autoritățile în cauză pot executa contractul modificat doar cu acordul prealabil al biroului vamal de ieșire.

(4)   În cazul unei invalidări a declarației de export sau de reexport în conformitate cu articolul 248 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, biroul vamal de export informează declarantul și biroul vamal de ieșire declarat cu privire la invalidarea respectivă.

CAPITOLUL 4

Declarația sumară de ieșire

Articolul 341

Măsuri care trebuie luate la primirea unei declarații sumare de ieșire

[Articolul 271 din cod]

Biroul vamal unde se depune declarația sumară de ieșire în conformitate cu articolul 271 alineatul (1) din cod trebuie:

(a)

să înregistreze declarația sumară de ieșire imediat după primirea sa;

(b)

să furnizeze un MRN declarantului;

(c)

dacă este cazul, să acorde liberul de vamă mărfurilor pentru ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii.

Articolul 342

Mărfuri pentru care a fost depusă o declarație sumară de ieșire și care nu părăsesc teritoriul vamal al Uniunii

(Articolul 174 din cod)

În cazul în care nu se mai intenționează scoaterea de pe teritoriul vamal al Uniunii a unor mărfuri pentru care a fost depusă o declarație sumară de ieșire, persoana care preia mărfurile de la biroul vamal de ieșire în vederea transportului într-un loc de pe teritoriul respectiv informează biroul vamal de ieșire că mărfurile nu vor fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii și indică MRN-ul declarației sumare de ieșire.

CAPITOLUL 5

Notificarea de reexport

Articolul 343

Măsurile care trebuie luate la primirea unei notificări de reexport

(Articolul 274 din cod)

Biroul vamal de ieșire trebuie:

(a)

să înregistreze notificarea de reexport imediat după primirea sa;

(b)

să furnizeze un MRN declarantului;

(c)

dacă este cazul, să acorde liberul de vamă mărfurilor pentru ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii.

Articolul 344

Mărfuri pentru care a fost depusă o notificare de reexport și care nu părăsesc teritoriul vamal al Uniunii

(Articolul 174 din cod)

În cazul în care nu se mai intenționează scoaterea de pe teritoriul vamal al Uniunii a unor mărfuri pentru care a fost depusă o notificare de reexport, persoana care preia mărfurile de la biroul vamal de ieșire în vederea transportului către un loc de pe teritoriul respectiv informează biroul vamal de ieșire că mărfurile nu vor fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii și indică MRN-ul notificării de reexport.

TITLUL IX

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 345

Norme de procedură pentru reevaluarea autorizațiilor deja în vigoare la 1 mai 2016

(1)   Deciziile în urma unei reevaluări a unei autorizații în conformitate cu articolul 250 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 se iau înainte de 1 mai 2019.

Aceste decizii revocă autorizațiile reevaluate și, dacă este cazul, acordă autorizații noi. Deciziile se notifică fără întârziere titularilor autorizației.

(2)   În cazurile menționate la articolul 253 litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, dacă se acordă o nouă autorizație pentru folosirea unei garanții globale ca urmare a reevaluării unei autorizații de utilizare a unei garanții globale în legătură cu o decizie de acordare a unei amânări a plății prin intermediul uneia dintre procedurile menționate la articolul 226 litera (b) sau (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, se eliberează în mod automat în același timp o autorizație nouă pentru amânarea plății, în conformitate cu articolul 110 din cod.

(3)   Atunci când autorizațiile menționate la articolul 251 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 conțin trimiteri la Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului (27) sau la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, trimiterile respective se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa 90 la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(4)   Prin derogare de la primul alineat din prezentul articol, autorizațiile unice pentru proceduri simplificate (AUPS) care sunt deja în vigoare la 1 mai 2016 rămân valabile până la data de introducere a CCI și, respectiv, a AES menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE a Comisiei.

Articolul 346

Dispoziții tranzitorii privind cererile de autorizații depuse înainte de 1 mai 2016

Autoritățile vamale pot accepta cereri pentru acordarea de autorizații în conformitate cu codul și cu prezentul regulament depuse înainte de 1 mai 2016. Autoritatea vamală competentă să ia decizia poate acorda autorizații în conformitate cu codul și cu prezentul regulament înainte de 1 mai 2016. Aceste autorizații nu sunt însă valabile înainte de 1 mai 2016.

Articolul 347

Dispoziție tranzitorie privind valoarea de tranzacție

(1)   Valoarea de tranzacție a mărfurilor poate fi stabilită pe baza unei vânzări care are loc înainte de vânzarea menționată la articolul 128 alineatul (1) din prezentul regulament dacă persoana în numele căreia se depune declarația are obligații în temeiul unui contract încheiat înainte de 18 ianuarie 2016.

(2)   Prezentul articol se aplică până la 31 decembrie 2017.

Articolul 348

Dispoziții tranzitorii referitoare la acordarea liberului de vamă mărfurilor

Dacă mărfurile au fost declarate pentru punere în liberă circulație, pentru regimul de antrepozitare vamală, perfecționare activă, transformare sub control vamal, admitere temporară, destinație finală, tranzit, export sau perfecționare pasivă în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 înainte de 1 mai 2016 și nu li s-a acordat liberul de vamă până la acea dată, acestor mărfuri li se acordă liberul de vamă pentru regimul înscris în declarație în conformitate cu dispozițiile aplicabile din cod, din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și din prezentul regulament.

Articolul 349

Dispoziții tranzitorii privind mărfurile plasate sub anumite regimuri vamale care nu au fost descărcate înainte de 1 mai 2016

(1)   Dacă mărfurile au fost plasate sub următoarele regimuri vamale înainte de 1 mai 2016, iar regimul nu a fost descărcat înaintea datei respective, regimul este descărcat în conformitate cu dispozițiile aplicabile din cod, din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și din prezentul regulament:

(a)

punerea mărfurilor în liberă circulație cu un tratament tarifar favorabil ori la o rată redusă sau zero a taxelor datorită destinației lor finale;

(b)

antrepozitarea vamală de tipurile A, B, C, E și F;

(c)

perfecționarea activă sub forma sistemului de suspendare;

(d)

transformarea sub control vamal.

(2)   Dacă mărfurile au fost plasate sub următoarele regimuri vamale înainte de 1 mai 2016, iar regimul nu a fost descărcat înaintea datei respective, regimul este descărcat în conformitate cu dispozițiile aplicabile din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93:

(a)

antrepozitarea vamală de tip D;

(b)

admiterea temporară;

(c)

perfecționarea activă sub forma sistemului cu rambursare;

(d)

perfecționarea pasivă.

Cu toate acestea, începând cu 1 ianuarie 2019, regimul pentru antrepozitarea vamală de tip D este descărcat în conformitate cu dispozițiile aplicabile din cod, din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și din prezentul regulament.

(3)   Mărfurile plasate într-o zonă liberă de control tip II astfel cum se menționează la articolul 799 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 sau într-un antrepozit liber care nu au primit o destinație vamală în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 sunt considerate, începând cu 1 mai 2016, ca fiind plasate sub un regim de antrepozitare vamală în conformitate cu dispozițiile aplicabile din cod, din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și din prezentul regulament.

(4)   Dacă mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă pentru o operațiune de tranzit înainte de 1 mai 2016, iar operațiunea respectivă nu a fost descărcată până la acea dată, aceasta este descărcată în conformitate cu dispozițiile aplicabile din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

Articolul 350

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 mai 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 noiembrie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 269, 10.10.2013, p. 1.

(2)  Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (JO L 23, 26.1.2008, p. 21).

(3)  JO L 252, 14.9.1978, p. 2.

(4)  JO L 130, 27.5.1993, p. 1.

(5)  Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate de specificare a anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(6)  Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

(7)  Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE a Consiliului din 29 aprilie 2014 de stabilire a programului de lucru pentru Codul vamal al Uniunii (JO L 134, 7.5.2014, p. 46).

(8)  Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 (JO L 97, 9.4.2008, p. 72).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei din 4 martie 2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației (JO L 55, 5.3.2010, p. 1).

(11)  Directiva 94/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la ambarcațiunile de agrement (JO L 164, 30.6.1994, p. 15).

(12)  Regulamentul (UE) nr. 654/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind exercitarea drepturilor Uniunii pentru aplicarea și respectarea normelor comerțului internațional și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3286/94 al Consiliului (JO L 189, 27.6.2014, p. 50).

(13)  Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferinț tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(15)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(16)  Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 378, 31.12.1987, p. 120).

(17)  JO L 226, 13.8.1987, p. 2.

(18)  JO L 252, 14.9.1978, p. 2.

(19)  JO L 130, 27.5.1993, p. 1.

(20)  Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO L 9, 14.1.2009, p. 12).

(21)  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

(22)  Regulamentul (CE) nr. 1192/2008 al Comisiei din 17 noiembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 329, 6.12.2008, p. 1).

(23)  JO L 226, 13.8.1987, p. 2.

(24)  JO L 91, 22.4.1995, p. 46.

(25)  Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (JO L 324, 10.12.2009, p. 23).

(26)  Regulamentul (CE) nr. 1147/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 de suspendare temporară a drepturilor autonome din Tariful vamal comun pentru anumite mărfuri importate pe baza unor certificate de navigabilitate (JO L 170, 29.6.2002, p. 8).

(27)  Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, 19.10.1992, p. 1).


CUPRINS

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

ANEXA A:

Formatele și codurile cerințelor comune în materie de date pentru cereri și decizii 710

ANEXA B:

Formatele și codurile cerințelor comune în materie de date pentru declarații, notificări și dovada statutului vamal de mărfuri unionale 741

ANEXA 12-01:

Formatele și codurile cerințelor comune în materie de date pentru înregistrarea operatorilor economici și a altor persoane 804

ANEXA 12-02:

Decizii referitoare la informațiile obligatorii privind originea 807

TITLUL II

FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ȘI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI

ANEXA 21-01:

Lista elementelor de date necesare în scopul supravegherii menționată la articolul 55 alineatul (1) 810

ANEXA 21-02:

Lista elementelor de date necesare în scopul supravegherii menționată la articolul 55 alineatul (6) și corespondența cu caseta din declarație și/sau cu formatul 812

ANEXA 22-02:

Certificatul de informații INF 4 și cererea de certificat de informații INF 4 813

ANEXA 22-06:

Cerere de obținere a statutului de exportator înregistrat în scopul sistemelor generalizate de preferințe tarifare ale Uniunii Europene, Norvegiei, Elveției și Turciei 818

ANEXA 22-07:

Dovada de origine 821

ANEXA 22-08:

CERTIFICAT DE ORIGINE TIP A 822

ANEXA 22-09:

Declarația pe factură 827

ANEXA 22-10:

Certificatul de circulație a mărfurilor eur. 1 și cererile aferente 828

ANEXA 22-13:

Declarația pe factură 833

ANEXA 22-14:

Certificat de origine pentru anumite produse care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferențiale 836

ANEXA 22-15:

Declarația furnizorului în cazul produselor cu caracter originar preferențial 838

ANEXA 22-16:

Declarație pe termen lung a furnizorului în cazul produselor care au caracter originar preferențial 839

ANEXA 22-17:

Declarația furnizorului în cazul produselor care nu au caracter originar preferențial 840

ANEXA 22-18:

Declarație pe termen lung a furnizorului în cazul produselor care nu au caracter originar preferențial 841

ANEXA 22-19:

Cerințe pentru întocmirea certificatelor de origine tip A înlocuitoare 843

ANEXA 22-20:

Cerințe pentru întocmirea dovezilor de origine înlocuitoare 844

ANEXA 23-01:

Costuri de transport aerian care trebuie incluse în valoarea în vamă 845

ANEXA 23-02:

Lista mărfurilor menționate la articolul 142 alineatul (6) 848

TITLUL III

DATORIE VAMALĂ ȘI GARANȚII

ANEXA 32-01:

Angajamentul garantului – garanție izolată 851

ANEXA 32-02:

Angajamentul garantului – garanție izolată sub formă de titluri 853

ANEXA 32-03:

Angajamentul garantului – garanție globală 855

ANEXA 32-06:

Titlu de garanție izolată 858

ANEXA 33-03:

Model de notă de informare privind solicitarea de plată a datoriei în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA, adresată asociației garante 859

ANEXA 33-04:

Formular de impunere pentru calcularea taxelor vamale Și a taxelor rezultate din solicitarea de plată a datoriei în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA, adresată asociației garante 860

ANEXA 33-05:

Model de descărcare a regimului în care se precizează că a fost inițiată o procedură de recuperare în ceea ce privește asociația garantă, în statul membru în care datoria vamală a luat naștere în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA 862

ANEXA 33-06:

Cerere de informații suplimentare în cazul în care mărfurile se află în alt stat membru 863

ANEXA 33-07:

Uniunea Europeană rambursarea sau remiterea taxei vamale 867

TITLUL IV

MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII

Nicio anexă

TITLUL V

NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ȘI DISPUNEREA DE MĂRFURI

ANEXA 51-01:

Document privind înregistrarea statutului 869

TITLUL VI

PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE ȘI SCUTIREA DE TAXE LA IMPORT

ANEXA 61-02:

Certificate de cântărire a bananelor – model 870

ANEXA 61-03:

Certificat de cântărire a bananelor – procedură 871

ANEXA 62-02:

INF 3 – Fișa de informații privind mărfurile reintroduse 872

TITLUL VII

REGIMURI SPECIALE

ANEXA 72-01:

Etichetă galbenă 877

ANEXA 72-02:

Eticheta galbenă 878

ANEXA 72-03:

TC 11 – recipisă 879

ANEXA 72-04:

Planul de asigurare a continuității activității pentru tranzitul unional 880

TITLUL VIII

MĂRFURI SCOASE DE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII

Nicio anexă


ANEXA A

FORMATELE ȘI CODURILE CERINȚELOR COMUNE ÎN MATERIE DE DATE PENTRU CERERI ȘI DECIZII

DISPOZIȚII GENERALE

1.

Dispozițiile incluse în prezentele note sunt aplicabile tuturor titlurilor din prezenta anexă.

2.

Formatele, codurile și, dacă este cazul, structura cerințelor în materie de date incluse în prezenta anexă sunt aplicabile în ceea ce privește cerințele în materie de date pentru cereri și decizii prevăzute în anexa A la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

3.

Formatele și codurile definite în prezenta anexă se aplică cererilor și deciziilor întocmite prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, precum și cererilor și deciziilor pe suport de hârtie.

4.

Titlul I cuprinde formatele elementelor de date.

5.

Ori de câte ori informațiile dintr-o cerere sau o decizie vizată de anexa A la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sunt sub formă de coduri, se aplică lista codurilor prevăzută în titlul II.

6.

Dimensiunea unui element de date nu trebuie să îl împiedice pe solicitant să furnizeze informații suficiente. În cazul în care detaliile necesare nu se pot încadra într-un anumit format al elementului de date trebuie să se utilizeze atașări.

7.

Termenul „tip/lungime” din explicația unui atribut indică cerințele referitoare la tipul și lungimea datei. Codurile referitoare la tipul de date sunt următoarele:

a

alfabetic

n

numeric

an

alfanumeric

Numărul care urmează după cod indică lungimea admisibilă a datei. Se aplică următoarele convenții:

Cele două puncte opționale care preced indicatorul de lungime semnifică faptul că data nu are lungime fixă, dar că poate cuprinde până la numărul de caractere indicat. O virgulă în lungimea datelor indică faptul că atributul poate conține zecimale, cifra care precede virgula indică lungimea totală a atributului, iar cifra care urmează după virgulă indică numărul maxim de zecimale.

Exemple de lungimi și formate ale câmpurilor:

a1

1 caracter alfabetic, cu lungime fixă

n2

2 caractere numerice, cu lungime fixă

an3

3 caractere alfanumerice, cu lungime fixă

a..4

până la 4 caractere alfabetice

n..5

până la 5 caractere numerice

an..6

până la 6 caractere alfanumerice

n..7,2

până la 7 caractere numerice, inclusiv maximum 2 zecimale, permițându-se un delimitator flotant.

8.

Abrevierile și acronimele utilizate în anexă se interpretează după cum urmează:

Abrevieri/acronime

Sens

E.D.

Element de date

n.a.

Nu se aplică

9.

Cardinalitatea se referă la numărul maxim posibil de recurențe ale unui anumit element de date în cadrul cererii sau al deciziei respective.

TITLUL I

Formatele cerințelor comune în materie de date pentru cereri și decizii

Trimitere la titlul din anexa A la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446

Număr de ordine E.D.

Denumire E.D.

Format E.D.

(Tip/lungime)

Cardinalitate

Lista codurilor din titlul II (D/N)

Note

Titlul I

1/1

Tip de cod cerere/decizie

an..4

1x

D

 

Titlul I

1/2

Semnătură/Autentificare

an..256

1x

N

 

Titlul I

1/3

Tipul cererii

Cod: n1 + (dacă este cazul)

Număr de referință al deciziei:

cod țară: a2 +

tip de cod decizie: an..4 +

număr de referință: an..29

1x

D

 

Titlul I

1/4

Valabilitate geografică – Uniune

Cod: n1 + (dacă este cazul)

Cod țară: a2

Cod de valabilitate: 1x

Cod țară: 99x

D

În ceea ce privește codul de țară, se utilizează codul definit în Regulamentul (UE) nr. 1106/2012 al Comisiei (1).

Titlul I

1/5

Valabilitate geografică – țări de tranzit comun

Cod țară: a2

99x

N

În ceea ce privește codul de țară, se utilizează codurile ISO 3166 alfa-2.

Titlul I

1/6

Număr de referință al deciziei

Cod țară: a2 +

Tip de cod decizie: an..4 +

Număr de referință: an..29

1x

D

Structura este definită în titlul II.

Titlul I

1/7

Autoritate vamală responsabilă cu luarea deciziei

Codificat: an8

Sau

Nume: an..70 +

Strada și numărul: an..70 +

Țara: a2 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35

1x

N

Structura codurilor este definită în titlul II.

Titlul I

2/1

Alte cereri și decizii referitoare la informațiile obligatorii deținute

Căsuță de bifat: n1 +

Țara de depunere a cererii: a2 +

Locul de depunere a cererii: an..35 +

Data de depunere a cererii: n8 (aaaallzz) +

Număr de referință al deciziei: a2 (cod țară) + an..4 (tip de cod decizie) + an..29 (număr de referință) +

Data de începere a deciziei: n8 (aaaallzz) +

Codul mărfurilor: an..22

Căsuță de bifat: 1x

Altfel: 99x

N

 

Titlul I

2/2

Decizii referitoare la informațiile obligatorii emise altor titulari

Căsuță de bifat: n1 +

Număr de referință al deciziei: a2 (cod țară) + an..4 (tip de cod decizie) + an..29 (număr de referință) +

Data de începere a deciziei: n8 (aaaallzz) +

Codul mărfurilor: an..22

Căsuță de bifat: 1x

Altfel: 99x

N

 

Titlul I

2/3

Proceduri judiciare sau administrative în curs sau în cazul cărora s-au pronunțat hotărâri

Cod țară: a2 +

Numele instanței judecătorești: an..70 +

Adresa instanței:

Strada și numărul: an..70 +

Țara: a2 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35 +

Trimitere la procedurile judiciare și/sau administrative: an..512

99x

N

 

Titlul I

2/4

Documente atașate

Număr de documente: n..3 +

Tip de document: an..70 +

Identificatorul documentului: an..35 +

Data documentului: n8 (aaaallzz)

99x

 

 

Titlul I

2/5

Numărul de identificare al spațiului de depozitare

an..35

999x

N

 

Titlul I

3/1

Solicitant/Titular al autorizației sau al deciziei

Nume: an..70 +

Strada și numărul: an..70 +

Țară: a2 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35

1x

N

 

Titlul I

3/2

Identificarea solicitantului/titularului autorizației sau al deciziei

an..17

1x

N

 

Titlul I

3/3

Reprezentant

Nume: an..70 +

Strada și numărul: an..70 +

Țară: a2 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35

1x

N

 

Titlul I

3/4

Identificarea reprezentantului

an..17

1x

N

 

Titlul I

3/5

Numele și datele de contact ale persoanei responsabile cu problemele vamale

Nume: an..70 +

Număr de telefon: an..50 +

Număr de fax: an..50 +

Adresă de e-mail: an..50

1x

N

 

Titlul I

3/6

Persoana de contact responsabilă cu cererea

Nume: an..70 +

Număr de telefon: an..50 +

Număr de fax: an..50 +

Adresă de e-mail: an..50

1x

N

 

Titlul I

3/7

Persoana responsabilă de societatea solicitantă sau care exercită controlul asupra managementului acesteia

Nume: an..70 +

Strada și numărul: an..70 +

Țară: a2 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35 +

Număr național de identificare: an..35 +

Data nașterii: n8 (aaaallzz)

99x

N

 

Titlul I

3/8

Proprietarul mărfurilor

Nume: an..70 +

Strada și numărul: an..70 +

Țară: a2 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35

99x

N

 

Titlul I

4/1

Locul

n.a.

 

N

Element de date utilizat exclusiv pentru cererile și deciziile pe suport de hârtie.

Titlul I

4/2

Data

n8 (aaaallzz)

1x

N

 

Titlul I

4/3

Locul în care este ținută sau este accesibilă contabilitatea principală în scopuri vamale

Strada și numărul: an..70 +

Țară: a2 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35

SAU

UN/LOCODE: an..17

1x

N

Dacă se folosește UN/LOCODE pentru a defini locul în cauză, structura trebuie să respecte descrierea prevăzută în Recomandarea nr. 16 a CEE-ONU privind UN/LOCODE – Codul porturilor și al altor locuri.

Titlul I

4/4

Locul în care se păstrează evidențele

Strada și numărul: an..70 +

Țară: a2 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35

SAU

UN/LOCODE: an..17

99x

N

Dacă se folosește UN/LOCODE pentru a defini locul în cauză, structura trebuie să respecte descrierea prevăzută în Recomandarea nr. 16 a CEE-ONU privind UN/LOCODE – Codul porturilor și al altor locuri.

Titlul I

4/5

Primul loc de perfecționare, de transformare sau de utilizare

Țară: a2 +

Tip de cod de localizare: a1 +

Calificativul identificării: a1 +

Codificat:

Identificarea locului: an..35 +

Identificator suplimentar: n..3

SAU

Descriere liberă:

Strada și numărul: an..70 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35

1x

N

Pentru indicarea locului se utilizează structura și codurile definite în anexa B pentru E.D. 5/23 Localizarea mărfurilor.

Titlul I

4/6

Data [solicitată] de începere a deciziei

n8 (aaaallzz)

SAU

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

4/7

Data de expirare a deciziei

n8 (aaaallzz)

1x

N

 

Titlul I

4/8

Localizarea mărfurilor

Țară: a2 +

Tip de cod de localizare: a1 +

Calificativul identificării: a1 +

Codificat:

Identificarea locului: an..35 +

Identificator suplimentar: n..3

SAU

Descriere liberă:

Nume: an..70 +

Strada și numărul: an..70 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35

9999x

N

Pentru indicarea locului se utilizează structura și codurile definite în anexa B pentru E.D. 5/23 Localizarea mărfurilor.

Titlul I

4/9

Locul (locurile) de perfecționare, de transformare sau de utilizare

Țară: a2 +

Tip de cod de localizare: a1 +

Calificativul identificării: a1 +

Codificat:

Identificarea locului: an..35 +

Identificator suplimentar: n..3

SAU

Descriere liberă:

Nume: an..70 +

Strada și numărul: an..70 +

Cod poștal: an..9 +

Oraș: an..35

999x

N

Pentru indicarea locului se utilizează structura și codurile definite în anexa B pentru E.D. 5/23 Localizarea mărfurilor.

Titlul I

4/10

Biroul (birourile) vamal(e) de plasare

an8

999x

N

Structura codurilor este definită în titlul II pentru E.D. 1/7 Autoritate vamală responsabilă cu luarea deciziei.

Titlul I

4/11

Biroul (birourile) vamal(e) de încheiere

an8

999x

N

Structura codurilor este definită în titlul II pentru E.D. 1/7 Autoritate vamală responsabilă cu luarea deciziei.

Titlul I

4/12

Biroul vamal de garanție

an8

1x

N

Structura codurilor este definită în titlul II pentru E.D. 1/7 Autoritate vamală responsabilă cu luarea deciziei.

Titlul I

4/13

Birou vamal de supraveghere

an8

1x

N

Structura codurilor este definită în titlul II pentru E.D. 1/7 Autoritate vamală responsabilă cu luarea deciziei.

Titlul I

4/14

Biroul (birourile) vamal(e) de destinație

an8

999x

N

Structura codurilor este definită în titlul II pentru E.D. 1/7 Autoritate vamală responsabilă cu luarea deciziei.

Titlul I

4/15

Biroul (birourile) vamal(e) de plecare

an8

999x

N

Structura codurilor este definită în titlul II pentru E.D. 1/7 Autoritate vamală responsabilă cu luarea deciziei.

Titlul I

4/16

Termenul-limită

n..4

1x

N

 

Titlul I

4/17

Perioadă pentru descărcare

Perioada: n..2 +

Căsuță de bifat: n1 +

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

4/18

Decont de încheiere

Căsuță de bifat: n1 +

Termen-limită: n2 +

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

5/1

Codul mărfurilor

prima subdiviziune (codul din Nomenclatura combinată) an..8 +

a doua subdiviziune (subpoziția TARIC): an2 +

a treia subdiviziune [codul (codurile) adițional(e) TARIC]: an4 +

a patra subdiviziune [codul (codurile) adițional(e) naționale]: an..4

999x

În ceea ce privește deciziile referitoare la informațiile obligatorii:

1x

N

 

Titlul I

5/2

Descrierea mărfurilor

Text liber: an..512

În ceea ce privește depunerea unei cereri și decizia referitoare la informațiile tarifare obligatorii, formatul trebuie să fie an..2560

999x

În ceea ce privește deciziile referitoare la informațiile obligatorii:

1x

N

 

Titlul I

5/3

Cantitatea de mărfuri

Unitate de măsură: an..4 +

Cantitate: n..16,6

999x

N

 

Titlul I

5/4

Valoarea mărfurilor

Monedă: a3 +

Cuantum: n..16,2

999x

N

Pentru monedă se utilizează codurile ISO-alfa-3 ale monedelor (ISO 4217).

Titlul I

5/5

Rata de randament

Text liber: an..512

999x

N

 

Titlul I

5/6

Mărfuri echivalente

Codul mărfurilor: an8 +

Căsuță de bifat: n1 +

Cod: n1 +

Calitatea comercială și caracteristicile tehnice ale mărfurilor: an..512

999x

N

Se pot utiliza codurile prevăzute pentru E.D. 5/8 Identificarea mărfurilor în titlul II.

Titlul I

5/7

Produse transformate

Codul mărfurilor: an8 +

Descrierea mărfurilor: an..512

999x

N

 

Titlul I

5/8

Identificarea mărfurilor

Cod: n1 +

Text liber: an..512

999x

D

 

Titlul I

5/9

Categoriile sau transporturile de mărfuri excluse

an6

999x

N

 

Titlul I

6/1

Prohibiții și restricții

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

6/2

Condiții economice

n..2 +

Text liber: an..512

999x

D

 

Titlul I

6/3

Observații generale

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

7/1

Tip de tranzacție

Căsuță de bifat: n1 +

Tip de regim special: a..70

99x

N

 

Titlul I

7/2

Tip de regim vamal

Cod regim: an2 +

Număr de referință al deciziei (cod țară: a2 + tip de cod decizie: an..4 + număr de referință: an..29)

99x

N

Pentru indicarea tipului de regim vamal se utilizează codurile prevăzute în anexa B pentru E.D. 1/10 Regim. În cazurile în care se dorește utilizarea autorizației în contextul regimului de tranzit, se folosește codul „80”.

În cazurile în care se dorește utilizarea autorizației pentru exploatarea unui spațiu de depozitare temporară, se folosește codul „XX”.

Titlul I

7/3

Tip de declarație

Tip de declarație: n1 +

Număr de referință al deciziei (cod țară: a2 + tip de cod decizie: an..4 + număr de referință: an..29)

9x

D

 

Titlul I

7/4

Număr de operațiuni

n..7

1x

N

 

Titlul I

7/5

Detaliile activităților planificate

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

8/1

Tip de contabilitate principală în scopuri vamale

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

8/2

Tipul de evidențe

Text liber: an..512

99x

N

 

Titlul I

8/3

Accesul la date

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

8/4

Eșantioane etc.

Căsuță de bifat: n1

1x

N

 

Titlul I

8/5

Mențiuni speciale

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

8/6

Garanție

Căsuță de bifat: n1 +

NRG: an..24

1x

D

 

Titlul I

8/7

Cuantumul garanției

Monedă: a3 +

Cuantum: n..16,2

1x

N

Pentru monedă se utilizează codurile ISO-alfa-3 ale monedelor (ISO 4217).

Titlul I

8/8

Transferul drepturilor și al obligațiilor

Căsuță de bifat: n1 +

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

8/9

Cuvinte-cheie

Text liber: an..70

99x

N

 

Titlul I

8/10

Detalii despre spațiile de depozitare

Text liber: an..512

999x

N

 

Titlul I

8/11

Depozitarea mărfurilor unionale

Căsuță de bifat: n1 +

Text liber: an..512

1x

N

 

Titlul I

8/12

Consimțământul pentru publicarea în lista titularilor de autorizații

Căsuță de bifat: n1

1x

N

 

Titlul I

8/13

Calculul cuantumului taxei la import în conformitate cu articolul 86 alineatul (3) din cod

Căsuță de bifat: n1

1x

N

 

Titlul II

II/1

Reemiterea unei decizii ITO

Căsuță de bifat: n1 +

Număr de referință al deciziei ITO: a2 (cod țară) + an..4 (tip de cod decizie) + an..29 (număr de referință) +

Valabilitate decizie ITO: n8 (aaaallzz) +

Codul mărfurilor: an..22

1x

N

 

Titlul II

II/2

Nomenclatură vamală

Căsuță de bifat: n1 +

an..70

1x

N

 

Titlul II

II/3

Denumirea comercială și mențiuni speciale

Text liber: an..2560

1x

N

 

Titlul II

II/4

Justificarea clasificării mărfurilor

Text liber: an..2560

1x

N

 

Titlul II

II/5

Materiale furnizate de solicitant pe baza cărora a fost emisă decizia ITO

Căsuță de bifat: n1

99x

N

 

Titlul II

II/6

Imagini

Căsuță de bifat: n1

1x

N

 

Titlul II

II/7

Data de depunere a cererii

n8 (aaaallzz)

1x

N

 

Titlul II

II/8

Data de încheiere a utilizării prelungite

n8 (aaaallzz)

1x

N

 

Titlul II

II/9

Motivul invalidării

n2

1x

D

 

Titlul II

II/10

Numărul de înregistrare al cererii

Cod țară: a2 +

Tip de cod decizie: an..4 +

Număr de referință: an..29

 

N

Se utilizează structura definită în titlul II pentru E.D. 1/6 Număr de referință al deciziei.

Titlul III

III/1

Temei juridic

n.a.

 

N

 

Titlul III

III/2

Compoziția mărfurilor

n.a.

 

N

 

Titlul III

III/3

Informații care permit determinarea originii

n.a.

 

N

 

Titlul III

III/4

Indicați ce date trebuie tratate drept confidențiale

n.a.

 

N

 

Titlul III

III/5

Țara de origine și cadrul juridic

n.a.

 

N

 

Titlul III

III/6

Justificarea evaluării originii

n.a.

 

N

 

Titlul III

III/7

Preț franco fabrică

n.a.

 

N

 

Titlul III

III/8

Materiale utilizate, țară de origine, cod din Nomenclatura combinată și valoare

n.a.

 

N

 

Titlul III

III/9

Descriere a transformărilor necesare pentru a obține originea

n.a.

 

N

 

Titlul III

III/10

Limba

a2

 

N

Pentru limbă se utilizează codurile ISO alfa-2 definite în standardul ISO – 639-1 din 2002.

Titlul IV

IV/1

Statutul juridic al solicitantului

an.. 50

1x

N