31.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 373/8

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 1398/2014 AL COMISIEI

din 24 octombrie 2014

de stabilire a standardelor privind voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 375/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a Corpului voluntar european de ajutor umanitar (inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”) (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 375/2014, Comisia ar trebui să stabilească standarde și proceduri referitoare la condițiile, modalitățile și cerințele necesare care să fie aplicate de organizațiile de trimitere și de primire atunci când identifică, selectează, pregătesc, gestionează și mobilizează voluntari candidați și voluntari UE pentru ajutor umanitar în scopul de a sprijini operațiunile de ajutor umanitar în țări terțe. Regulamentul (UE) nr. 375/2014 prevede ca standardele să fie adoptate prin acte delegate, iar procedurile să fie adoptate prin acte de punere în aplicare.

(2)

Toate părțile interesate din cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, inclusiv voluntarii înșiși și organizațiile de trimitere și cele de primire, ar trebui să fie încurajate să aibă un sentiment de apartenență comună la inițiativă.

(3)

Cadrul de competențe care trebuie utilizat pentru inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” trebuie să prevadă o definiție a competențelor transversale necesare în numeroase sectoare ale voluntariatului și ale activității profesionale, stabilind, de asemenea, competențele specifice necesare în cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și în scopul de a lucra în domeniul ajutorului umanitar. Cadrul ar trebui să prevadă și o listă neexhaustivă a competențelor tehnice. Acesta ar trebui să contribuie la asigurarea faptului că selectarea și pregătirea voluntarilor candidați se realizează într-un mod eficace și ținând seama de necesități, pe baza unui cadru comun de competențe.

(4)

În vederea documentării și a evaluării competențelor, a nevoilor de învățare și a rezultatelor voluntarilor UE pentru ajutor umanitar, aceștia ar trebui să urmeze un plan de învățare și dezvoltare ușor de utilizat pe durata participării lor la inițiativă. Elaborarea acestui plan se va baza pe experiența dobândită în cadrul inițiativelor „Youth Pass” (2) și „Europass” (3).

(5)

Participarea la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” poate îmbunătăți capacitatea de inserție profesională a voluntarilor, datorită cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor dobândite. De asemenea, participarea la inițiativă demonstrează solidaritatea acestora cu persoanele aflate în dificultate și angajamentul de a promova în mod vizibil sentimentul cetățeniei europene. Prin urmare, dispozițiile specifice ar trebui să faciliteze, în măsura posibilului, validarea învățării nonformale și informale întreprinse de voluntarii UE pentru ajutor umanitar, în conformitate cu Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării nonformale și informale (4).

(6)

Standardele care reglementează parteneriatele dintre organizațiile de trimitere și de primire sunt importante atât pentru sectorul umanitar, cât și pentru organizațiile de voluntari. Acestea sprijină obiectivul de a crea parteneriate între organizațiile de punere în aplicare, respectând principiul responsabilității reciproce a organizațiilor respective în ceea ce privește atât atingerea obiectivelor inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, cât și persoanele care participă ca voluntari la această inițiativă. Este necesar să se definească principiile pe care se bazează parteneriatul, iar acordul de parteneriat ar trebui să îndeplinească o serie de cerințe minime, astfel încât partenerii să fie în măsură să-și depună candidatura și să gestioneze proiecte care implică mobilizarea voluntarilor UE pentru ajutor umanitar în țări terțe.

(7)

Principiile privind egalitatea de șanse și nediscriminarea sunt consacrate în legislația națională și în cea a Uniunii și ar trebui să fie întotdeauna respectate și promovate de către organizațiile de trimitere și de primire. Cu toate acestea, sunt prevăzute excepții pentru a ține seama de contexte specifice, atunci când acest lucru este necesar, referitoare la definirea rolului și a profilului voluntarilor UE pentru ajutor umanitar.

(8)

Respectarea dreptului intern relevant, a dreptului Uniunii și a dreptului țării de primire este de o importanță capitală. Aceasta este responsabilitatea organizațiilor de trimitere și de primire, care trebuie, de asemenea, să informeze voluntarii UE pentru ajutor umanitar în legătură cu drepturile și obligațiile lor juridice care decurg din această legislație, precum și cu dreptul de a beneficia de o asigurare. Stabilirea unui statut juridic clar al voluntarilor reprezintă o condiție prealabilă pentru mobilizarea lor și, prin urmare, acest statut ar trebui definit în cadrul unui contract de mobilizare între organizațiile de trimitere și voluntarul UE pentru ajutor umanitar. O atenție deosebită ar trebui acordată și protecției datelor cu caracter personal, necesității de a acționa cu integritate, în conformitate cu un cod de conduită, precum și protecției copiilor și a adulților vulnerabili, inclusiv prin instituirea unui principiu de toleranță zero față abuzurile sexuale.

(9)

Pentru a asigura o punere în aplicare rapidă a inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare urgent, dat fiind că acesta stabilește dispozițiile pe baza cărora organizațiile de punere în aplicare mobilizează voluntarii UE pentru ajutor umanitar în țări terțe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește standarde privind voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar, referitoare la următoarele aspecte enumerate la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014:

(a)

un cadru de competențe folosit pentru identificarea, selectarea și pregătirea voluntarilor ca angajați debutanți sau cu experiență în domeniu;

(b)

dispoziții pentru a asigura egalitatea de șanse și nediscriminarea în procesul de identificare și selectare;

(c)

dispoziții pentru a asigura respectarea de către organizațiile de trimitere și de primire a dreptului intern relevant, a dreptului Uniunii și a dreptului țării de primire;

(d)

standarde care reglementează parteneriatele între organizațiile de trimitere și de primire; și

(e)

prevederi pentru recunoașterea aptitudinilor și competențelor dobândite de către voluntarii UE pentru ajutor umanitar, în conformitate cu inițiativele relevante existente la nivelul Uniunii.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile de la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 375/2014 și definițiile prevăzute în regulamentul de punere în aplicare al Comisiei care urmează să fie adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014. Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

(a)

„competențe” înseamnă, în conformitate cu definiția prevăzută în Cadrul european de referință privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (5), o combinație între cunoștințe, aptitudini și atitudini adecvate contextului, care permite voluntarilor UE pentru ajutor umanitar să contribuie la acordarea unui ajutor umanitar bazat pe necesități;

(b)

„competențe transversale” înseamnă competențe necesare în numeroase sectoare ale voluntariatului și ale activității profesionale care nu sunt specifice ajutorului umanitar;

(c)

„competențe specifice” înseamnă competențele necesare în cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și în ceea ce privește ajutorul umanitar în general;

(d)

„competențe tehnice” înseamnă competențele care rezultă din cunoștințe de specialitate relevante în contextul ajutorului umanitar;

(e)

„rezultatele învățării” înseamnă, în conformitate cu definiția prevăzută în Cadrul european al calificărilor (6), ceea ce cunoaște, înțelege și poate face persoana care învață, la terminarea procesului de învățare. Acestea sunt definite sub formă de cunoștințe, abilități și competențe.

CAPITOLUL 2

CADRUL DE COMPETENȚE

Articolul 3

Cadrul de competențe

(1)   Cadrul de competențe care trebuie utilizat în cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” are trei dimensiuni:

(a)

competențe transversale;

(b)

competențe specifice; și

(c)

competențe tehnice.

(2)   Cadrul de competențe este adaptat pentru:

(a)

profesioniști debutanți, în special absolvenți recenți având mai puțin de cinci ani de experiență profesională și mai puțin de cinci ani de experiență în acțiunea umanitară; și

(b)

profesioniști cu experiență, având cel puțin cinci ani de experiență profesională în posturi de răspundere sau posturi de experți.

(3)   Cadrul de competențe promovează procesul continuu de dezvoltare personală întreprins de voluntarii UE pentru ajutor umanitar în cursul diferitelor etape ale participării lor la inițiativă și evaluează progresele acestora. Nivelul atins pentru fiecare competență se evaluează în conformitate cu abordarea Cadrului european al calificărilor, în funcție de următoarele niveluri:

(a)

nivelul 4: competențe excelente;

(b)

nivelul 3: competențe confirmate;

(c)

nivelul 2: competențe perfectibile;

(d)

nivelul 1: competențe scăzute.

(4)   Definițiile principalelor competențe utilizate sunt prevăzute în anexă.

Articolul 4

Plan de învățare și dezvoltare

(1)   Un plan de învățare și dezvoltare descrie rezultatele învățării pe care trebuie să le obțină voluntarii UE pentru ajutor umanitar și furnizează informații privind competențele, nevoile de învățare și realizările așteptate din partea voluntarilor UE pentru ajutor umanitar în cursul diferitelor etape ale participării acestora la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”.

(2)   Planul de învățare și dezvoltare cuprinde următoarele informații:

(a)

informații de bază despre voluntarul UE pentru ajutor umanitar;

(b)

informații de bază despre stagiul de voluntariat și o descriere a sarcinilor care trebuie efectuate;

(c)

competențele prevăzute în cadrul de competențe și o evaluare a performanțelor voluntarului și a rezultatelor învățării în funcție de competențele respective;

(d)

nevoile de învățare și activitățile de dezvoltare planificate, dacă este relevant;

(e)

cursurile urmate în timpul voluntariatului sau al stagiului; și

(f)

orice alte informații relevante.

(3)   Utilizarea diferitelor elemente ale planului de învățare și dezvoltare depinde de nevoile și de aspirațiile individuale ale voluntarului UE pentru ajutor umanitar și se actualizează periodic, inclusiv în cursul următoarelor etape:

(a)

selectarea;

(b)

formarea, inclusiv stagiile de pregătire, dacă este relevant;

(c)

mobilizarea; și

(d)

sesiunile de informare după mobilizare, dacă este relevant.

CAPITOLUL 3

RECUNOAȘTEREA ABILITĂȚILOR ȘI A COMPETENȚELOR DOBÂNDITE DE VOLUNTARII UE PENTRU AJUTOR UMANITAR

Articolul 5

Procesul de evaluare și documentare

(1)   Evaluarea și documentarea competențelor dobândite de voluntarii UE pentru ajutor umanitar în cursul participării la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” favorizează:

(a)

recunoașterea profesională a competențelor dobândite care ar putea fi utilizate într-un mediu profesional și care ar îmbunătăți șansele de angajare ale unui voluntar; și

(b)

recunoașterea socială a contribuției voluntarilor la exprimarea valorilor Uniunii, precum solidaritatea cu persoanele aflate în dificultate, și la promovarea în mod vizibil a sentimentului cetățeniei europene.

(2)   Obiectul și procesul evaluării și documentării se adaptează astfel încât să fie adecvate pentru angajații debutanți sau pentru cei cu experiență în domeniu și depind de nevoile și de aspirațiile fiecărui voluntar UE pentru ajutor umanitar.

(3)   Evaluarea și documentarea experiențelor de învățare reflectă procesul continuu de dezvoltare pe care îl parcurg voluntarii UE pentru ajutor umanitar, recunoscând și sprijinind astfel învățarea și dezvoltarea în cursul diferitelor etape ale participării voluntarului la inițiativă. Evaluarea și documentarea se efectuează pe baza planului de învățare și dezvoltare menționat la articolul 4.

(4)   Organizațiile de trimitere și de primire fac dovada unui angajament continuu în ceea ce privește evaluarea și documentarea experiențelor de învățare ale voluntarului UE pentru ajutor umanitar, în scopul de a facilita recunoașterea profesională și socială.

(5)   Comisia și statele membre ale UE furnizează autorităților naționale competente care răspund de validarea învățării nonformale și informale informații relevante privind inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și procesul de evaluare și documentare, în scopul de a facilita procesele de validare formală a experiențelor de învățare ale voluntarilor UE pentru ajutor umanitar în țările lor de origine, după caz.

Articolul 6

Recunoașterea profesională

(1)   Voluntarii UE pentru ajutor umanitar primesc, la cerere, un certificat de participare la inițiativă. Certificatul este emis de Comisie și include cel puțin următoarele informații:

(a)

datele misiunii;

(b)

numele și coordonatele organizațiilor de trimitere și de primire;

(c)

numele și datele de contact ale mentorului și ale superiorului direct al voluntarului;

(d)

numele și datele de contact ale unor persoane din organizațiile de trimitere și de primire dispuse să furnizeze referințe pentru voluntar;

(e)

principalele sarcini și responsabilități ale voluntarului UE pentru ajutor umanitar;

(f)

descrierea principalelor realizări ale voluntarului UE pentru ajutor umanitar în cursul misiunii;

(g)

descrierea rezultatelor învățării obținute de voluntarul UE pentru ajutor umanitar în diferitele etape ale participării la inițiativă, evaluate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din prezentul regulament.

(2)   La cererea voluntarului UE pentru ajutor umanitar, se poate anexa la certificat o copie a planului de învățare și dezvoltare.

Articolul 7

Recunoașterea socială

(1)   Recunoașterea socială este promovată prin activitățile din planul de comunicare prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 375/2014. Voluntarii UE pentru ajutor umanitar au oportunitatea de a participa la activități de comunicare externă având scopul de a informa publicul în legătură cu inițiativa și cu angajamentul voluntarilor.

(2)   După caz, Comisia organizează evenimente la nivel înalt pentru a sensibiliza publicul și a îmbunătăți vizibilitatea inițiativei.

(3)   Organizațiile de trimitere difuzează informațiile privind inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și promovează participarea la rețeaua inițiativei, punând în evidență oportunitățile pe care aceasta le oferă voluntarilor de a continua să se implice în activități legate de ajutorul umanitar și de cetățenia europeană activă, după mobilizarea lor.

(4)   Organizațiile de trimitere și de primire informează voluntarii UE pentru ajutor umanitar în legătură cu posibilitățile de a continua să se implice în activități legate de ajutorul umanitar și de cetățenia europeană activă. În special, acestea încurajează voluntarii UE pentru ajutor umanitar să participe la conferințe și ateliere organizate la nivelul UE și la nivel național, pentru a comunica experiența lor părților interesate relevante.

CAPITOLUL 4

STANDARDE CARE REGLEMENTEAZĂ PARTENERIATELE ÎNTRE ORGANIZAȚIILE DE TRIMITERE ȘI DE PRIMIRE

Articolul 8

Obiectivul și membrii unui parteneriat

(1)   Parteneriatul între organizații de trimitere și de primire stabilește modalitățile de colaborare între parteneri care își depun candidatura și gestionează proiecte implicând mobilizarea de voluntari UE pentru ajutor umanitar în țări terțe, proiecte care pot include și activități legate de consolidarea capacităților și/sau asistența tehnică.

(2)   Membrii parteneriatului sunt organizații de trimitere care respectă dispozițiile de la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014 și organizații de primire care respectă dispozițiile de la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014.

(3)   Atunci când constituie un parteneriat, organizațiile de trimitere și organizațiile de primire pot include, ca parteneri, alte organizații specializate în orice domenii relevante pentru obiectivele sau acțiunile proiectelor menționate la alineatul (1) de mai sus, în scopul de a contribui cu cunoștințele lor specifice.

(4)   Dacă proiectele includ activități în materie de consolidare a capacităților și/sau de asistență tehnică, organizațiile de trimitere și de primire care au făcut deja obiectul unui proces de certificare în conformitate cu regulamentul de punere în aplicare al Comisiei urmând a fi adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014, dar care nu au obținut certificarea, se califică, de asemenea, ca parteneri eligibili, cu condiția să dispună de o strategie bazată pe necesități pentru consolidarea capacităților și/sau asistența tehnică.

(5)   Dacă proiectele au obiectivul de a sprijini operațiunile de răspuns la situații de urgență, parteneriatul poate fi constituit numai din organizații de trimitere.

Articolul 9

Principiile parteneriatului

Activitățile inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” promovează parteneriate transnaționale între organizații de trimitere și de primire, bazate pe următoarele principii:

(a)

egalitate;

(b)

valori comune și o viziune comună;

(c)

transparență;

(d)

responsabilitate, responsabilizare și fiabilitate;

(e)

încredere și respect reciproc;

(f)

complementaritate, pe baza diversității care caracterizează comunitatea ajutorului umanitar și a voluntariatului, cu un accent puternic pe consolidarea capacităților locale;

(g)

flexibilitate și adaptabilitate; și

(h)

reciprocitate în alocarea resurselor și stabilirea obiectivelor.

Articolul 10

Acordul de parteneriat și standarde

(1)   Înainte de constituirea unui parteneriat între organizații de trimitere și de primire, acestea din urmă efectuează o evaluare a necesităților, după caz în cooperare cu organizațiile de trimitere, ținând seama de evaluarea necesităților de ajutor umanitar efectuată de Comisie.

(2)   Evaluarea nevoilor include cel puțin:

(a)

o evaluare a vulnerabilității și a riscului din țara de mobilizare, inclusiv evaluarea riscurilor legate de securitate, deplasare și sănătate la care sunt expuși voluntarii UE pentru ajutor umanitar;

(b)

examinarea capacității actuale a organizației de primire de a găzdui un voluntar UE pentru ajutor umanitar;

(c)

o analiză a competențelor și a capacităților care lipsesc la momentul respectiv în cadrul organizației de primire și al comunității locale, identificând necesitățile și examinând modul în care pot fi abordate cel mai bine;

(d)

o analiză a valorii adăugate pe care se preconizează că o vor aduce voluntarul UE pentru ajutor umanitar și, dacă este relevant, sprijinul pentru consolidarea capacităților prevăzut în beneficiul organizației de primire și al comunității locale.

(3)   Acordul de parteneriat este semnat de toți partenerii pentru a garanta respectarea următoarelor standarde minime privind parteneriatul:

(a)

parteneriatele se bazează pe un acord privind valorile comune și o viziune comună, în special în ceea ce privește voluntariatul și ajutorul umanitar;

(b)

valoarea adăugată adusă de fiecare partener și rolurile respective ale acestora sunt clar definite;

(c)

toți partenerii convin asupra obiectivelor comune ale parteneriatului și a modului în care este gestionat parteneriatul, în special:

(i)

procedurile decizionale și practicile de lucru;

(ii)

dispozițiile financiare și gestionarea financiară;

(iii)

canalele de comunicare dintre toate părțile interesate; frecvența reuniunilor și a vizitelor pe teren efectuate de organizațiile de trimitere;

(iv)

planul de lucru și activitățile, inclusiv un calendar;

(v)

alocarea sarcinilor, în conformitate cu planul de comunicare al inițiativei;

(vi)

monitorizarea și evaluarea parteneriatului;

(vii)

contabilitatea și documentarea;

(viii)

perfecționarea și finalizarea evaluării necesităților menționate la alineatul (1);

(ix)

stabilirea în comun a sarcinilor alocate voluntarilor UE pentru ajutor umanitar și evaluarea în comun a acestora;

(x)

rolurile și responsabilitățile în ceea ce privește voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar în diferitele etape ale participării lor la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”;

(xi)

procedurile de tratare a plângerilor (atât cele depuse în cadrul parteneriatului, cât și cele formulate de părți externe referitor la activitatea parteneriatului) și de soluționare a conflictelor între parteneri;

(xii)

politicile și procedurile în cazul ieșirii unui partener;

(xiii)

implicațiile financiare; și

(xiv)

implicațiile contractuale (inclusiv în ceea ce privește voluntarii UE pentru ajutor umanitar și comunitățile vizate);

(d)

dacă este relevant, se elaborează o strategie bazată pe necesități pentru consolidarea capacităților și/sau asistența tehnică între parteneri și se alocă un buget specific pentru strategia în cauză;

(e)

partenerii contribuie la activitățile de învățare și se angajează să desfășoare acțiuni referitoare la comunicare și vizibilitate, în conformitate cu planul de comunicare prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 375/2014.

CAPITOLUL 5

EGALITATE DE ȘANSE ȘI NEDISCRIMINARE

Articolul 11

Principiu general

(1)   Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” este deschisă tuturor candidaților eligibili, indiferent de cetățenie, sex, rasă, origine etnică, vârstă, origine socială, religie sau credință, stare civilă sau orientare sexuală sau de un eventual handicap.

(2)   Organizațiile de trimitere și de primire se angajează să respecte principiile egalității de tratament, egalității de șanse și nediscriminării. Aceste principii sunt integrate pe deplin în procedura de identificare, selectare și recrutare și în pregătirea voluntarilor, precum și în politicile și practicile de gestionare a performanței.

Articolul 12

Egalitate de tratament, egalitate de șanse și nediscriminare

(1)   Organizația de trimitere stabilește o declarație de principii și o politică în scopul de a garanta că practicile de lucru reflectă principiile egalității de tratament, egalității de șanse și nediscriminării și promovează o cultură organizațională favorabilă incluziunii.

(2)   Politica în materie de egalitate de tratament, egalitate de șanse și nediscriminare menționată la alineatul (1), îndeplinește cel puțin următoarele cerințe:

(a)

respectă legislația Uniunii și legislația națională relevantă și încearcă să evite sau să abordeze și să elimine politicile și practicile discriminatorii, inclusiv orice obstacole legate de recrutarea tuturor grupurilor identificate în legislația respectivă și/sau în legătură cu care se cunoaște faptul că riscă să se confrunte cu prejudecăți în căutarea unui loc de muncă și, prin urmare, riscă să fie subreprezentate;

(b)

acoperă, fără a se limita la acestea, toate aspectele legate de experiența voluntarului, inclusiv diferitele standarde de comportament, publicarea ofertei de stagiu, recrutarea și selectarea, formarea și dezvoltarea, gestionarea performanței și condițiile de muncă precum remunerarea sau procedurile de concediere;

(c)

indică în mod clar rolurile și responsabilitățile care revin tuturor angajaților și voluntarilor, personalului de conducere de nivel superior și echipelor de conducere, departamentelor de resurse umane și oricăror alte părți interesate identificate de organizație;

(d)

este monitorizată și reexaminată periodic pentru a se asigura că este în continuare conformă cu legislația relevantă și că este pusă în aplicare corect și eficace.

(3)   Organizația de primire furnizează organizației de trimitere o confirmare scrisă cu privire la principiul și politica egalității de tratament, egalității de șanse și nediscriminării; de asemenea, aceasta informează organizația de trimitere în legătură cu eventualele excepții referitoare la definirea rolului și a profilului voluntarului UE pentru ajutor umanitar, determinate de contextul specific al muncii sale.

(4)   Organizația de trimitere sprijină organizația de primire în vederea punerii în aplicare a politicii în materie de egalitate de tratament, egalitate de șanse și nediscriminare și, ca excepție, sprijină organizațiile de primire în vederea introducerii unor adaptări legate de context ale acestor principii, în cazul în care este necesar.

(5)   În măsura posibilului, organizația de trimitere asigură în mod regulat activități de formare și sesiuni de informare cu privire la această politică și principiile sale, destinate întregului personal, astfel încât toate părțile interesate să înțeleagă, să sprijine și să pună în aplicare politica în cauză.

CAPITOLUL 6

RESPECTAREA DREPTULUI INTERN RELEVANT, A DREPTULUI UNIUNII ȘI A DREPTULUI ȚĂRII DE PRIMIRE

Articolul 13

Dispoziții generale

(1)   Organizațiile de trimitere și de primire asigură conformitatea cu dreptul intern relevant, cu dreptul Uniunii și cu dreptul țării de primire, inclusiv:

(a)

Regulamentul (UE) nr. 375/2014, inclusiv respectarea principiilor generale menționate la articolul 5;

(b)

legislația aplicabilă privind statutul juridic al voluntarilor UE pentru ajutor umanitar;

(c)

legislația aplicabilă privind condițiile de muncă, sănătatea, siguranța și securitatea voluntarilor;

(d)

legislația privind egalitatea de tratament și nediscriminarea; și

(e)

legislația privind protecția datelor cu caracter personal.

(2)   Organizațiile de trimitere și de primire informează voluntarii UE pentru ajutor umanitar în legătură cu drepturile și cu obligațiile lor juridice care decurg din legislația menționată la alineatul (1), precum și cu dreptul lor de a fi asigurați, stabilit în regulamentul de punere în aplicare al Comisiei care urmează a fi adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014.

Articolul 14

Statutul juridic al voluntarului UE pentru ajutor umanitar

(1)   Organizația de trimitere respectă legislația aplicabilă statutului juridic al voluntarului UE pentru ajutor umanitar. În consecință, organizația pregătește un contract de mobilizare, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014, care să fie semnat de organizație și de voluntarul UE pentru ajutor umanitar. Contractul precizează legislația aplicabilă contractului și instanțele competente.

(2)   Organizația de trimitere asigură respectarea contractului de către organizația de primire și răspunde pentru încălcările dispozițiilor contractului de mobilizare de către organizația de primire.

Articolul 15

Obligația de a informa voluntarul UE pentru ajutor umanitar cu privire la reglementările fiscale

(1)   Înainte de mobilizare, organizația de trimitere informează voluntarul UE pentru ajutor umanitar cu privire la orice reglementări fiscale aplicabile diurnelor în țara în care este stabilită organizația de trimitere și, dacă este relevant, în țara de mobilizare.

(2)   În cazul în care un voluntar UE pentru ajutor umanitar nu este rezident al țării în care este stabilită organizația de trimitere, organizația de trimitere aduce la cunoștința voluntarului UE pentru ajutor umanitar obligația sa de a se informa în legătură cu reglementările fiscale din propria țară de reședință aplicabile situației sale specifice.

Articolul 16

Protecția datelor

(1)   Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organizațiile de trimitere și de primire respectă dispozițiile Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) și Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8), după caz.

(2)   Organizațiile de trimitere și de primire se asigură că se împiedică utilizarea abuzivă și utilizarea frauduloasă a datelor cu caracter personal în cursul oricărui tip de prelucrare, inclusiv al colectării, utilizării, divulgării și eliminării tuturor datelor cu caracter personal privind voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar. Aceasta se referă la toate măsurile privind voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar, în special:

(a)

recrutarea și selectarea (inclusiv formularele de candidatură, notele de interviu și chestionarele de autoevaluare); și

(b)

pregătirea și gestionarea voluntarilor UE pentru ajutor umanitar (inclusiv planurile de învățare și dezvoltare, evaluările performanței și evidențele privind mentoratul, controalele medicale sau orice aspecte disciplinare).

(3)   Organizațiile de trimitere și de primire se asigură că sunt prelucrate numai datele relevante și că toate datele cu caracter personal, precum numele, vârsta, adresa și data nașterii, inclusiv datele sensibile, informațiile referitoare la recrutarea, angajarea și performanța acestora sunt:

(a)

colectate în mod legal și corespunzător pentru un scop legitim;

(b)

prelucrate în mod corect și legal;

(c)

corectate și actualizate, dacă este necesar;

(d)

consultate numai de către personalul autorizat;

(e)

puse, la cerere, la dispoziția voluntarului candidat sau a voluntarului UE pentru ajutor umanitar în cauză;

(f)

păstrate în condiții de siguranță; și

(g)

păstrate numai pe perioada necesară.

(4)   Pentru a prelucra datele menționate la alineatul (3), organizațiile de trimitere și de primire solicită consimțământul explicit al voluntarului UE pentru ajutor umanitar.

(5)   Organizațiile de trimitere și de primire informează voluntarul candidat sau voluntarul UE pentru ajutor umanitar în legătură cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul de a depune plângeri și de a utiliza și de a avea acces la propriile date, precum și dreptul de a cunoaște identitatea entităților care vor avea acces la datele lor cu caracter personal și de a ști la ce tip de date va avea acces fiecare entitate.

Articolul 17

Integritate și cod de conduită

(1)   Organizațiile de trimitere și de primire convin asupra unei politici de integritate având scopul de a preveni corupția și mita, precum și asupra unui cod de conduită bazat pe politica de gestionare a organizației de trimitere, care este adaptat voluntarilor UE pentru ajutor umanitar și se aplică tuturor acestora, incluzând îndrumări privind comportamentele preconizate, decența și integritatea de care aceștia trebuie să dea dovadă pe durata participării la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”.

(2)   Codul de conduită este obligatoriu pentru voluntarii UE pentru ajutor umanitar și include cel puțin următoarele cerințe:

(a)

angajamentul de a dezvolta un sentiment de apartenență în rândul participanților la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și de a contribui la obiectivele acesteia;

(b)

respectul față de celelalte persoane și demnitatea acestora și respectarea principiului nediscriminării;

(c)

respectarea principiilor ajutorului umanitar menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014;

(d)

angajamentul de a proteja copiii și adulții vulnerabili, inclusiv prin toleranța zero față de abuzurile sexuale;

(e)

toleranță zero față de consumul de droguri ilegale în țara de mobilizare;

(f)

respectarea legislației locale;

(g)

integritatea, lupta împotriva fraudelor și a corupției;

(h)

menținerea unor standarde ridicate de conduită personală și profesională;

(i)

respectarea securității și a procedurilor în materie de sănătate și siguranță;

(j)

obligația de a raporta încălcările și dispoziții privind denunțarea abuzurilor;

(k)

reguli privind contactele cu mass-media și gestionarea informațiilor; și

(l)

reguli împotriva utilizării abuzive a echipamentelor organizației.

(3)   Orice încălcare a codului de conduită de către un voluntar UE pentru ajutor umanitar este tratată în conformitate cu politica de gestionare a organizației de trimitere.

(4)   În cazul în care încălcarea este considerată a fi o abatere gravă, aceasta va determina întoarcerea anticipată a voluntarului UE pentru ajutor umanitar și, dacă este necesar, comportamentul acestuia va fi comunicat organizațiilor sau autorităților profesionale sau juridice relevante.

Articolul 18

Protecția copiilor și a adulților vulnerabili, inclusiv toleranța zero față de abuzurile sexuale

(1)   Organizațiile de trimitere și de primire se angajează să aplice o politică de toleranță zero față de orice tip de abuz asupra copiilor și/sau a adulților vulnerabili, inclusiv abuzurile sexuale. Acestea sunt în măsură să raporteze abuzurile, să răspundă în mod prompt și adecvat la astfel de incidente, să acorde asistență victimelor, să prevină victimizarea persoanelor care denunță abuzurile și să tragă la răspundere vinovații.

(2)   Organizațiile de trimitere și de primire previn abuzurile prin intermediul procedurilor de selectare a voluntarilor UE pentru ajutor umanitar, de integrare și de formare a acestora, creând o cultură de deschidere și sensibilizare în legătură cu acest subiect și stabilind responsabilități clare de gestionare și supraveghere.

(3)   Organizația de trimitere efectuează toate verificările impuse de lege pentru autorizarea voluntarilor candidați să lucreze cu aceste grupuri-țintă.

(4)   Organizațiile de trimitere și de primire informează voluntarii candidați sau voluntarii UE pentru ajutor umanitar în legătură cu riscurile existente și măsurile de prevenire recomandate, pentru a se asigura că nu vor avea loc abuzuri.

CAPITOLUL 7

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 octombrie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1)  JO L 122, 24.4.2014, p. 1.

(2)  https://www.youthpass.eu/ro/youthpass/

(3)  https://europass.cedefop.europa.eu/editors/ro/esp/compose

(4)  JO C 398, 22.12.2012, p. 1.

(5)  JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(6)  JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(7)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

ANEXĂ

Cadru de competențe

1.   Competențe transversale care sunt necesare în numeroase sectoare ale voluntariatului și ocupării forței de muncă și care nu sunt specifice domeniului ajutorului umanitar

Competență

Descriere

1.   Dezvoltarea și menținerea unor relații de colaborare

Lucru în echipă

—

Recunoaște, respectă și are capacitatea de a se adapta la diferite stiluri de lucru.

—

Înțelege și acceptă rolul său în echipă și contribuie în mod pozitiv și proactiv la atingerea obiectivelor echipei.

—

Transmite informații și cunoștințe utile colegilor și, după caz, la scară mai largă.

—

Ia măsuri constructive pentru a soluționa orice conflict care poate să apară.

Comunicare

—

Comunică eficient cu ceilalți membri ai echipei și cu alte persoane din afara echipei.

—

Ascultă în mod activ perspectivele noi și diferite oferite de alți membri din echipa sa.

—

Folosește o serie de mijloace de comunicare (prin viu grai, prin telefon și email), inclusiv comunicare nonverbală, adaptate la contextul local și la situație.

2.   Mentalitate de voluntariat

 

—

Consideră că munca voluntară oferă satisfacții.

—

Înțelege și are o opinie despre conceptele de voluntariat și cetățenie activă, precum și despre rolul acestora în societate.

—

Este dispus să aducă o contribuție fără a primi în schimb o compensație financiară.

—

Își asumă angajamentul față de sarcinile care îi revin și le îndeplinește cât mai bine cu putință, chiar și în absența unei recompense financiare.

—

Încearcă să contribuie ca voluntar la organizare și să ajute beneficiarii (de exemplu, comunitățile locale).

3.   Stăpânire de sine în condiții de presiune și într-un mediu în schimbare

Conștiință de sine și reziliență

—

Are capacitatea de a face față stresului și de a depăși dificultățile.

—

Identifică sursele de stres și știe să reducă la minimum efectele negative ale acestora.

—

Este dispus să discute despre stres și despre dificultăți și caută sprijin atunci când este necesar.

—

Este capabil să se adapteze la condițiile de viață în care resursele sunt foarte limitate și nivelul de confort este foarte scăzut.

—

Se adaptează cu calm și reacționează în mod constructiv la situații în schimbare și la constrângeri.

—

Este conștient de atuurile și de limitările sale, precum și de modul în care acestea îi pot influența activitatea.

Autonomie

—

Își organizează în mod autonom activitățile la locul de muncă și în timpul liber.

—

Își gestionează ziua de lucru și își stabilește prioritățile în mod corespunzător.

—

Recunoaște limitele responsabilităților care îi revin și se adresează superiorului (superiorilor) ierarhic(i), după caz.

Gestionarea propriilor așteptări

—

Înțelege în mod realist contribuția pe care o aduce la organizare și ajutorul pe care îl poate oferi beneficiarilor.

—

Își adaptează așteptările la situațiile în schimbare.

Sensibilizare interculturală

—

Evită stereotipurile culturale.

—

Este deschis și susține diferențele culturale.

—

Respectă alte culturi și își adaptează comportamentul astfel încât să evite neînțelegerile.

—

Acordă atenție comunicării nonverbale într-un context multicultural.

—

Adoptă o abordare neutră a diferitelor credințe, convenții sociale și valori.

—

Dă dovadă de empatie și sensibilitate.

4.   Demonstrarea rolului de lider

 

—

Motivează alți membri ai echipei (locale și internaționale) pentru îndeplinirea sarcinii.

—

Permite celorlalți să își asume responsabilitatea în limita sferei de competență aferente acțiunilor lor.

—

Îi ascultă în mod activ pe ceilalți.

—

Inspiră încredere în alții.

În cazul în care deține un rol de răspundere:

—

definește în mod clar sarcinile care trebuie efectuate de alte persoane și așteptările pe care le are față de acestea;

—

verifică dacă sarcinile și așteptările respective au fost înțelese;

—

oferă feedback și recunoaște contribuția adusă de alte persoane;

—

ia hotărâri care reflectă nivelul de risc pe care îl presupune o acțiune în raport cu gradul de urgență al acesteia.

5.   Obținerea de rezultate

Obține și comunică rezultatele imediate ale acțiunii și progresele înregistrate în ceea ce privește consolidarea capacităților

—

Adoptă o abordare pozitivă și demonstrează o atitudine proactivă.

—

Identifică îmbunătățirile esențiale necesare pentru a asigura sustenabilitatea rezultatelor.

—

Comunică rezultatele în mod eficient.

—

Identifică persoanele susceptibile de a învăța din contribuția sa și încearcă să le ofere celor care sunt susceptibili să sprijine rezultatele o înțelegere a activității care a fost efectuată.

—

Caută soluții.

—

Ia măsuri pentru a rezolva orice conflict care poate să apară.

În cazul în care are un anumit rol în consolidarea capacităților:

—

cunoaște și aplică diverse metode de a construi capacitatea de organizare în cazurile în care resursele sunt limitate;

—

cunoaște și aplică metode și instrumente de evaluare a nevoilor, pentru a identifica domeniile care trebuie vizate în consolidarea capacităților.

Responsabilitate

—

Se axează pe obținerea de rezultate la timp.

—

Solicită feedback și ia măsuri pe baza feedbackului primit.

—

Raportează persoanei (persoanelor) adecvate.

—

Contestă deciziile și comportamentele care încalcă codul de conduită al organizației și/sau alte standarde umanitare relevante.

2.   Competențe specifice necesare pentru inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și pentru ajutorul umanitar într-un sens mai general

Competență

Descriere

6.   Înțelegerea contextului umanitar al inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și aplicarea principiilor umanitare

 

—

Demonstrează că înțelege sistemul de ajutor umanitar, diferiții actori implicați și legăturile dintre acesta și alte politici externe, în special din perspectiva UE.

—

Înțelege și aplică principiile teoretice și practicile comune care stau la baza acțiunilor umanitare.

—

Demonstrează că înțelege standardele relevante în materie de ajutor umanitar și codurile de conduită, inclusiv în ceea ce privește răspunderea și gestionarea calității, precum și cadrul juridic pentru ajutorul umanitar.

—

Demonstrează că înțelege fazele răspunsului umanitar, incluzând prevenirea și pregătirea, reducerea riscului de dezastre, gestionarea riscurilor de dezastre, răspunsul și redresarea.

—

Demonstrează că înțelege teoria și practica referitoare la ajutor și dezvoltare și abordarea în materie de reziliență.

—

Ia în considerare nevoile, competențele, capacitățile și experiența persoanelor afectate de dezastre sau de crize umanitare.

—

Înțelege obiectivele inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și implicațiile acestor obiective pentru activitatea sa în momentul efectuării acesteia.

—

Înțelege procesul de selecție, de formare și de mobilizare.

—

Înțelege rolul unui voluntar și măsurile care trebuie luate înainte de mobilizare, în timpul și ulterior acesteia.

—

Pune în aplicare punctul său de vedere cu privire la scopul acestei inițiative în contextul mai larg al ajutorului umanitar acordat de UE.

7.   Acționarea în condiții de siguranță și de securitate în orice moment

 

—

Înțelege importanța respectării procedurilor de siguranță ale organizației în momentul mobilizării.

—

Înțelege și aplică principiul de „a nu face rău”.

—

Identifică și previne riscurile în cursul unui proiect.

—

Poate lua măsuri în situațiile în care apare un pericol.

—

Poate să gestioneze stresul legat de incidentele de securitate.

—

Are un nivel de bază al competențelor de acordare de prim ajutor.

8.   Gestionarea de proiecte în contexte umanitare

 

—

Poate să descrie și să analizeze diferitele etape ale ciclului unui proiect din domeniul ajutorului umanitar, inclusiv evaluarea nevoilor, elaborarea propunerii principale și a bugetului, precum și executarea, monitorizarea și evaluarea proiectului.

—

Înțelege și aplică principiile de bază ale întocmirii bugetului și ale redactării propunerilor.

—

Înțelege și aplică principiile de bază ale gestionării financiare a proiectelor.

—

Înțelege și susține transparența proceselor de gestionare a proiectelor.

—

Înțelege și aplică principiile de bază ale gestionării, monitorizării și evaluării performanțelor.

9.   Comunicare și promovare

 

—

Este conștient de planul de comunicare al inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, se implică în mod activ în elaborarea acestui plan și își îndeplinește rolul pentru realizarea acestuia.

—

Apără cu fermitate valorile organizației și a celor ale inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, după caz.

—

Identifică părțile interesate principale, secundare și esențiale în contexte umanitare locale.

—

Înțelege și aplică instrumentele folosite pentru a mobiliza sprijinul părților interesate internaționale și locale în favoarea ajutorului umanitar în domeniul în care lucrează.

—

Formulează argumente clare și bazate pe probe în calitate de susținător al inițiativei și elaborează o strategie de comunicare eficientă.

3.   Competențe tehnice rezultate din cunoștințe de specialitate relevante în contextul ajutorului umanitar

Voluntarii UE pentru ajutor umanitar pot avea competențe în următoarele domenii (listă neexhaustivă):

—

finanțe și contabilitate

—

afaceri juridice

—

gestionarea și administrarea de proiecte

—

monitorizarea și evaluarea de proiecte

—

comunicare (inclusiv vizibilitate, relații publice și promovare)

—

logistică și transporturi

—

gestionarea și formarea resurselor umane

—

dezvoltarea organizației și consolidarea capacităților

—

elaborarea de politici strategice și planificare strategică

—

comunicare în materie de riscuri și tehnologia informației

—

apă și canalizare

—

protecție și adăpost

—

alimentație, nutriție și sănătate

—

refugiați și persoane strămutate în interiorul țării

—

aspecte legate de gen

—

protecția copilului

—

mijloace de trai

—

crearea unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare

—

gestionarea riscului de dezastre

—

dezvoltarea rezilienței

—

date și cunoștințe despre dezastre

—

evaluarea și cartografierea riscurilor și a vulnerabilității și analiza fragilității și a conflictelor

—

adaptarea la schimbările climatice și gestionarea bazată pe ecosisteme

—

sensibilizare și educație

—

reziliență urbană și amenajarea teritoriului

—

dezvoltare pe baza nevoilor comunității

—

protecție socială și plase de siguranță

—

reziliența întreprinderilor și a infrastructurii, inclusiv protecția infrastructurii critice

—

finanțare de risc

—

sisteme de monitorizare și de avertizare timpurie

—

pregătire pentru dezastre și planificare de contingență

—

protecție civilă și intervenție în caz de urgență

—

evaluare și recuperare postdezastru și postconflict

—

servicii medicale și paramedicale

—

inginerie

—

gestionarea activității voluntarilor