15.11.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 330/27


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 1222/2014 AL COMISIEI

din 8 octombrie 2014

de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru precizarea metodologiei pentru identificarea instituțiilor globale de importanță sistemică și pentru definirea de subcategorii ale instituțiilor globale de importanță sistemică

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (1), în special articolul 131 alineatul (18),

întrucât:

(1)

Directiva 2013/36/UE abilitează autoritățile competente sau desemnate ale statelor membre să impună cerințe de fonduri proprii mai ridicate instituțiilor globale de importanță sistemică (G-SII) pentru a compensa riscul mai ridicat pe care îl reprezintă G-SII pentru sistemul financiar și impactul potențial al falimentului acestora asupra contribuabililor. Această directivă stabilește anumite principii de bază ale unei metodologii de identificare a G-SII și de alocare a G-SII în subcategorii, în funcție de relevanța lor sistemică. În conformitate cu alocarea, se va prevedea pentru acestea o cerință suplimentară de fonduri proprii de nivel 1 de bază, amortizorul G-SII. Metodologia de identificare și de alocare a G-SII se bazează pe cinci categorii care măsoară importanța sistemică a unei bănci pentru piața financiară mondială și este detaliată în prezentul regulament.

(2)

Pentru a urma abordarea din Directiva 2013/36/UE, prezentul regulament ar trebui să țină seama de standardele pentru metodologia de evaluare a băncilor globale de importanță sistemică și pentru cerința referitoare la o absorbție mai mare a pierderilor a Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, care au la bază cadrul pentru instituțiile financiare globale de importanță sistemică stabilit de Consiliul pentru Stabilitate Financiară în urma raportului intitulat „Reducing the moral hazard posed by systemically important financial institutions — FSB Recommendations and Time Lines” (Reducerea riscului moral ridicat de instituțiile financiare de importanță sistemică — FSB Recomandări și calendar).

(3)

Directiva 2013/36/UE precizează în mod clar că metodologia de identificare și de alocare este armonizată în toate statele membre prin utilizarea unor parametri uniformi și transparenți pentru determinarea unui scor global al unei entități, care să măsoare importanța sa sistemică. Pentru a se asigura că eșantionul băncilor și grupurilor bancare — atât cele din Uniune, cât și cele autorizate în țările terțe — care servesc drept referință pentru a reflecta sistemul financiar global este uniform în întreaga Uniune, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) ar trebui să stabilească eșantionul respectiv. Excluderile și completările referitoare la acest eșantion pe baza evaluării în vederea supravegherii ar trebui alese strict pentru a asigura funcția sa de termen de referință și nu ar trebui să aibă la bază alte motive.

(4)

Procesul de identificare a G-SII ar trebui să se bazeze pe date comparabile și ar trebui să țină seama de nevoia instituțiilor de a ști în mod clar dacă li se aplică cerința privind amortizorul, precum și valoarea acestuia, prin urmare, în metodologie ar trebui să fie incluse calendarul și procedurile. Cu toate acestea, întrucât identificarea G-SII ar trebui să se bazeze pe date actualizate referitoare la eșantionul unor grupuri bancare globale mari, unele dintre acestea fiind autorizate în țări terțe, datele necesare nu vor fi disponibile mai devreme de a doua jumătate a fiecărui an. Pentru a permite instituțiilor să respecte cerințele care decurg din statutul lor de G-SII, cerința privind amortizorul ar trebui să intre în vigoare la aproximativ un an de la identificarea acestora ca G-SII.

(5)

Directiva 2013/36/UE stabilește cinci categorii de măsurare a importanței sistemice, care constau în indicatori cuantificabili. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a instituțiilor și a autorităților, aceste categorii sunt identice cu cele aplicate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară. Prezentul regulament ar trebui să urmeze aceeași abordare în ceea ce privește definirea mai detaliată a indicatorilor cuantificabili. Indicatorii ar trebui să fie aleși astfel încât să reflecte diferitele aspecte ale efectelor externe negative potențiale ale falimentului unei entități și ale funcțiilor sale esențiale pentru stabilitatea sistemului financiar. Sistemul de referință pentru evaluarea importanței sistemice ar trebui să fie piețele financiare mondiale și economia mondială.

(6)

Pentru a stabili o metodologie precisă pentru identificarea și clasificarea G-SII în conformitate cu normele de bază prevăzute în Directiva 2013/36/UE, este important să se delimiteze în mod clar noțiunile de „entitate relevantă”, „valoare a indicatorului”, „numitor” și „scor-limită” prin definirea lor, în sensul prezentului regulament.

(7)

Importanța sistemică a fiecărui grup bancar, măsurată prin indicatori pe o bază consolidată, ar trebui să fie exprimată ca scor global individual pentru un anumit an care măsoară poziția acestuia în raport cu alte entități din eșantion. Băncile ar trebui să fie identificate drept G-SII și alocate subcategoriilor cărora li se vor aplica cerințe diferite privind amortizorul de capital, pe baza acestui scor global. La calcularea scorului ca medie a scorurilor categoriei, fiecare dintre cele cinci categorii ar trebui să beneficieze de o ponderare de 20 %. Ar trebui aplicat un plafon la categoria de substituire în scopul calculării scorului global, dat fiind faptul că, pe baza unei analize a datelor până la exercițiul 2013 inclusiv, categoria respectivă s-a dovedit a avea un impact disproporționat de mare asupra scorului pentru băncile care au o poziție dominantă în furnizarea de servicii de plată, de subscriere și de custodie a activelor.

(8)

Autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza un proces corect de evaluare în vederea supravegherii pentru a realoca o G-SII dintr-o subcategorie inferioară într-o subcategorie superioară sau de a desemna drept G-SII o entitate cu un scor global inferior scorului-limită al subcategoriei celei mai joase. Deoarece această identificare prin evaluare în vederea supravegherii împărtășește același obiectiv ca procesul obișnuit de stabilire a unui scor, criteriul pe care urmează să se bazeze această evaluare ar trebui să fie, de asemenea, importanța sistemică a băncii pentru piața financiară mondială și economia mondială, în concordanță cu metodologia utilizată de către Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară. Riscul de faliment al băncii nu ar trebui să fie un criteriu, deoarece este deja contabilizat în alte cerințe prudențiale, inter alia, în valoarea totală a expunerii la risc și, după caz, în cerințele de fonduri proprii suplimentare, cum ar fi amortizorul de risc sistemic.

(9)

Prezentul regulament are la bază proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către ABE.

(10)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(11)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2015, întrucât cerința de a menține un amortizor G-SII stabilită la articolul 131 alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE se va aplica și va fi implementată treptat, începând cu 1 ianuarie 2016. Prin urmare, pentru a informa în timp util instituțiile cu privire la amortizorul GSII care le este aplicabil și pentru a le lăsa timp suficient pentru a mobiliza capitalul necesar, instituțiile G-SII ar trebui să fie identificate la începutul anului 2015, cel târziu.

(12)

Cerința privind amortizorul G-SII ar trebui să fie implementată de-a lungul unei perioade de trei ani în conformitate cu articolul 162 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE: prima etapă a cerinței, menționată la articolul 162 alineatul (5) litera (a) din Directiva 2013/36/UE, ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2016 pentru acele GSII care au fost identificate de către autoritățile competente la începutul anului 2015, pe baza datelor disponibile la sfârșit de exercițiu financiar anterioare lunii iulie 2014. A doua etapă menționată la articolul 162 alineatul (5) litera (b) din Directiva 2013/36/UE a cerinței privind amortizorul pentru G-SII ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2017 pentru acele G-SII care au fost identificate de autoritățile competente până la sfârșitul anului 2015 sau, cel mai târziu, la începutul anului 2016, pe baza datelor disponibile la sfârșit de exercițiu financiar anterioare lunii iulie 2015,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament precizează metodologia în conformitate cu care autoritatea menționată la articolul 131 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE (denumită în continuare „autoritate competentă”) a unui stat membru identifică, pe bază consolidată, o entitate relevantă drept instituție globală de importanță sistemică (G-SII), precum și metodologia pentru definirea de subcategorii de G-SII și alocarea G-SII în aceste subcategorii pe baza importanței lor sistemice și, ca parte a metodologiei, calendarul și datele care urmează a fi utilizate pentru identificare.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„entitate relevantă” înseamnă o instituție-mamă din UE, o societate financiară holding-mamă din UE sau o societate financiară holding mixtă-mamă din UE ori o instituție care nu este o filială a unei instituții-mamă din UE, a unei societăți financiare holding-mamă din UE sau a unei societăți financiare holding mixte-mamă din UE;

2.

„valoare a indicatorului” înseamnă, pentru fiecare indicator prevăzut la articolul 6 și pentru fiecare entitate relevantă din eșantion, valoarea individuală a indicatorului, iar pentru fiecare bancă autorizată într-o țară terță, o valoare individuală comparabilă făcută publică în conformitate cu standarde convenite la nivel internațional;

3.

„numitor” înseamnă, pentru fiecare indicator, valoarea totală agregată a valorilor indicatorului entităților relevante și băncilor autorizate în țări terțe din eșantion;

4.

„scor-limită” înseamnă o valoare a scorului care determină limita cea mai joasă și limitele dintre cele cinci subcategorii, astfel cum sunt definite la articolul 131 alineatul (9) din Directiva 2013/36/UE.

Articolul 3

Parametri comuni pentru metodologie

(1)   ABE identifică un eșantion alcătuit din instituțiile sau grupurile ale căror valori ale indicatorului trebuie utilizate ca valori de referință care reprezintă sectorul bancar global, pentru a calcula scorurile, ținând seama de standardele convenite la nivel internațional, în special eșantionul utilizat de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară pentru identificarea băncilor globale de importanță sistemică, și comunică autorităților competente entitățile relevante incluse în eșantion, până la data de 31 iulie a fiecărui an.

Eșantionul este format din entități relevante și bănci autorizate în țările terțe și le include pe cele mai mari dintre acestea, în număr de 75, pe baza expunerii totale, astfel cum este definită la articolul 6 alineatul (1), precum și din entitățile relevante care au fost desemnate drept G-SII și din băncile din țări terțe care au fost desemnate ca fiind bănci globale de importanță sistemică în anul anterior.

ABE exclude sau adaugă entități relevante sau bănci autorizate în țări terțe, dacă este cazul și în măsura în care este necesar pentru a asigura un sistem de referință adecvat pentru evaluarea importanței sistemice care reflectă piețele financiare mondiale și economia mondială, ținând seama de standardele convenite la nivel internațional, inclusiv eșantionul utilizat de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară.

(2)   Autoritatea competentă transmite ABE un raport cuprinzând valorile indicatorului fiecărei entități relevante cu o măsură de expunere de peste 200 de miliarde EUR autorizată în jurisdicția sa, până la data de 31 iulie a fiecărui an, cel târziu. Autoritatea competentă se asigură că valorile indicatorului sunt identice cu cele transmise de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară și cu cele publicate de către respectiva entitate relevantă în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1030/2014 al Comisiei (3). Autoritatea competentă utilizează formularele-tip prevăzute în prezentul regulament.

(3)   ABE calculează numitorii, pe baza valorilor indicatorului comunicate de autoritatea competentă în temeiul alineatului (2), ținând seama de standarde convenite la nivel internațional, în special numitorii publicați de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară pentru anul respectiv, și îi comunică autorităților competente. Numitorul unui indicator este suma totală a valorilor indicatorului pentru toate entitățile relevante și băncile autorizate în țări terțe din eșantion, astfel cum au fost raportate pentru entitățile relevante în conformitate cu alineatul (2) și publicate de către băncile autorizate în țări terțe la data de 31 iulie a anului relevant.

Articolul 4

Procedura de identificare

(1)   Autoritatea competentă calculează scorurile entităților relevante care sunt incluse în eșantionul comunicat de către ABE, care sunt autorizate în jurisdicția sa, la data de 15 decembrie a fiecărui an cel târziu. În cazul în care autoritatea relevantă, în cadrul unui proces corect de evaluare în vederea supravegherii, desemnează o entitate relevantă drept G-SII în conformitate cu articolul 131 alineatul (10) litera (b) din Directiva 2013/36/UE, autoritatea competentă comunică ABE o informare detaliată în scris cu privire la motivele aprecierii sale, la data de 15 decembrie a fiecărui an, cel târziu.

(2)   Identificarea unei entități relevante drept G-SII și alocarea într-o subcategorie intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie a celui de al doilea an care urmează după anul calendaristic în care au fost determinați numitorii în conformitate cu articolul 3.

Articolul 5

Identificarea drept G-SII, determinarea scorurilor și alocarea în subcategorii

(1)   Valorile indicatorului au la bază datele raportate ale entității relevante, disponibile la sfârșitul exercițiului financiar precedent, pe bază consolidată, iar în cazul băncilor autorizate în țări terțe, datele comunicate în conformitate cu standarde convenite la nivel internațional. Autoritățile competente pot utiliza valori ale indicatorului entităților relevante ale căror date de sfârșit de exercițiu financiar sunt emise la 30 iunie, pe baza poziției lor la 31 decembrie.

(2)   Autoritatea competentă determină scorul fiecărei entități relevante a eșantionului ca media simplă a scorurilor categoriei sub rezerva unui scor maxim al categoriei de 500 de puncte de bază pentru categoria care măsoară posibilitatea de substituire. Fiecare scor al unei categorii se calculează ca media simplă a valorilor care rezultă din împărțirea fiecărei valori a indicatorului categoriei respective la numitorul indicatorului comunicat de către ABE. Scorurile se exprimă în puncte de bază și se rotunjesc la cel mai apropiat punct de bază care este număr întreg.

(3)   Cel mai mic scor-limită este de 130 de puncte de bază. Subcategoriile se alocă după cum urmează:

(a)

subcategoria 1 cuprinde scoruri de la 130 la 229 de puncte de bază;

(b)

subcategoria 2 cuprinde scoruri de la 230 la 329 de puncte de bază;

(c)

subcategoria 3 cuprinde scoruri de la 330 la 429 de puncte de bază;

(d)

subcategoria 4 cuprinde scoruri de la 430 la 529 de puncte de bază;

(e)

subcategoria 5 cuprinde scoruri de la 530 la 629 de puncte de bază.

(4)   Autoritatea competentă identifică o entitate relevantă drept G-SII în cazul în care scorul entității respective este egal cu cel mai mic punctaj-limită sau mai mare decât acesta. Decizia de a desemna o entitate relevantă drept G-SII în cadrul unui proces corect de evaluare în vederea supravegherii în conformitate cu articolul 131 alineatul (10) litera (b) din Directiva 2013/36/UE are la bază o evaluare care să stabilească dacă falimentul acesteia ar avea un impact negativ semnificativ asupra pieței financiare mondiale și asupra economiei mondiale.

(5)   Autoritatea competentă alocă o G-SII unei subcategorii în funcție de scorul său. Decizia de a realoca o G-SII dintr-o subcategorie inferioară într-una superioară în cadrul procesului corect de evaluare în vederea supravegherii în conformitate cu articolul 131 alineatul (10) litera (a) din Directiva 2013/36/UE are la bază o evaluare care să stabilească dacă falimentul acesteia ar avea un impact negativ mai puternic asupra pieței financiare mondiale și asupra economiei mondiale.

(6)   Deciziile menționate la alineatele (4) și (5) pot fi susținute de indicatori auxiliari care nu sunt indicatori ai probabilității ca entitatea relevantă să dea faliment. Asemenea decizii includ informații cantitative și calitative bine documentate și verificabile.

Articolul 6

Indicatori

(1)   Categoria care măsoară dimensiunea grupului este compusă dintr-un indicator egal cu expunerea totală a grupului, astfel cum se precizează în continuare în anexă.

(2)   Categoria care măsoară interconectivitatea grupului cu sistemul financiar este compusă din toți indicatorii următori, astfel cum se precizează în continuare în anexă:

(a)

active din cadrul sistemului financiar;

(b)

pasive din cadrul sistemului financiar;

(c)

titluri de valoare în circulație.

(3)   Categoria care măsoară posibilitatea de substituire a serviciilor sau a infrastructurii financiare furnizate de grup este compusă din toți indicatorii ce urmează, astfel cum se precizează în continuare în anexă:

(a)

active în custodie;

(b)

activitate de plăți;

(c)

tranzacții subscrise pe piețele titlurilor de datorie și de capital.

(4)   Categoria care măsoară complexitatea grupului este compusă din toți indicatorii ce urmează, astfel cum se precizează în continuare în anexă:

(a)

valoarea noțională a instrumentelor financiare derivate extrabursiere;

(b)

active incluse la nivelul 3 al valorii juste măsurate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1255/2012 al Comisiei (4);

(c)

titlurile de valoare pentru tranzacționare și disponibile pentru vânzare.

(5)   Categoria care măsoară activitatea transfrontalieră a grupului este compusă din indicatorii următori, astfel cum se precizează în continuare în anexă:

(a)

creanțe interjurisdicționale;

(b)

pasive interjurisdicționale.

(6)   Pentru datele raportate în alte monede decât euro, autoritatea competentă utilizează o rată de schimb adecvată, ținând seama de rata de schimb de referință publicată de Banca Centrală Europeană și aplicabilă la data de 31 decembrie, precum și de standardele internaționale. În ceea ce privește indicatorul pentru activitatea de plăți menționat la alineatul (3) litera (b), autoritatea competentă utilizează ratele de schimb medii pentru anul în cauză.

Articolul 7

Dispoziții tranzitorii

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf, ABE stabilește, până la data de 14 ianuarie 2015, eșantionul pentru identificarea unei entități relevante drept G-SII pentru anul 2014. Autoritățile competente raportează către ABE valorile indicatorului privind entitățile relevante din acest eșantion pe baza datelor disponibile la sfârșit de exercițiu financiar anterioare lunii iulie 2014, până la 21 ianuarie 2015. Pe baza acestor valori ale indicatorului, ABE calculează numitorii pentru anul 2014, până la 30 ianuarie 2015. Autoritățile competente stabilesc, pe baza acestor numitori, scorurile pentru entitățile relevante pentru anul 2014. De asemenea, acestea identifică G-SII și le alocă subcategoriilor. În același timp, autoritatea competentă comunică G-SII identificate Comisiei, CERS și ABE și publică numele acestora împreună cu scorurile lor pentru anul 2014 până la 28 februarie 2015.

Prin derogare de la articolul 4 alineatul (2), datele de identificare drept G-SII ale unei entități relevante și subcategoria în care aceasta este alocată, pe baza scorurilor pentru anul 2014, se aplică de la 1 ianuarie 2016.

Articolul 8

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 octombrie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 176, 27.6.2013, p. 338.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1030/2014 al Comisiei din 29 septembrie 2014 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la modelele și datele uniforme pentru publicarea valorilor utilizate în vederea identificării instituțiilor globale de importanță sistemică în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 30.9.2014, p. 14).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1255/2012 al Comisiei din 11 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Contabilitate 12, Standardele Internaționale de Raportare Financiară 1 și 13 și Interpretarea 20 a Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (JO L 360, 29.12.2012, p. 78).


ANEXĂ

În sensul articolului 6, indicatorii se determină după cum se prezintă în continuare.

1.   Expunere totală

Expunerea totală este valoarea agregată a totalului elementelor din bilanț și a totalului instrumentelor financiare derivate și a elementelor extrabilanțiere, pe bază consolidată, inclusiv entități consolidate în scopuri contabile, dar nu în scopuri de reglementare în funcție de risc, minus ajustările de reglementare.

Expunerea totală urmează măsura contabilă a expunerii (cu toate acestea, utilizând sfera mai largă a consolidării), cu condiția respectării următoarelor principii:

expunerile bilanțiere legate de instrumentele nederivate sunt incluse în valoarea expunerii, fără provizioanele specifice și ajustările evaluărilor (de exemplu ajustările evaluărilor creditului);

nu este permisă compensarea creditelor și a depozitelor;

garanțiile reale corporale sau financiare, garanțiile sau instrumentele de diminuare a riscului de credit achiziționate nu reduc expunerile bilanțiere.

Elementele bilanțiere reprezintă valoarea agregată a următoarelor:

(a)

expunerea față de contraparte a contractelor de instrumente financiare derivate;

(b)

valoarea brută a tranzacțiilor de finanțare cu titluri de valoare;

(c)

expunerea față de contraparte a tranzacțiilor de finanțare cu titluri de valoare;

(d)

valoarea maximă a (i) altor active minus titlurile de valoare primite în cadrul tranzacțiilor de finanțare cu titluri de valoare care sunt recunoscute ca active; și (ii) zero.

Elementele extrabilanțiere reprezintă valoarea agregată a următoarelor elemente:

(a)

expunerea viitoare potențială a contractelor cu instrumente financiare derivate;

(b)

valoarea noțională a elementelor extrabilanțiere cu un factor de conversie a creditului (CCF) de 0 %, minus 100 % din angajamentele revocabile necondiționat aferente cardurilor de credit, minus 100 % din alte angajamente revocabile necondiționat;

(c)

10 % din angajamentele revocabile necondiționat aferente cardurilor de credit;

(d)

10 % din alte angajamente revocabile necondiționat;

(e)

valoarea noțională a elementelor extrabilanțiere cu un nivel de 20 % al CCF;

(f)

valoarea noțională a elementelor extrabilanțiere cu un nivel de 50 % al CCF;

(g)

valoarea noțională a elementelor extrabilanțiere cu un nivel de 100 % al CCF.

Pentru entitățile consolidate în scopuri contabile, dar nu în scopuri de reglementare în funcție de risc, valoarea indicatorului se majorează cu valoarea agregată a următoarelor elemente:

(a)

active bilanțiere;

(b)

expunerea viitoare potențială a contractelor cu instrumente financiare derivate;

(c)

10 % din angajamentele revocabile necondiționat;

(d)

alte angajamente extrabilanțiere;

(e)

minus valoarea investițiilor în entitățile consolidate.

2.   Interconectivitate

În raport cu indicatorii de interconectivitate, instituțiile financiare se definesc ca incluzând băncile și alte instituții care acceptă depozite, societățile holding bancar, dealerii de titluri de valoare, societățile de asigurare, fondurile mutuale, fondurile cu capital de risc, fondurile de pensii, băncile de investiții și contrapărțile centrale (CPC). Sunt excluse băncile centrale și alte organisme din sectorul public (de exemplu, băncile multilaterale de dezvoltare), dar sunt incluse băncile comerciale deținute de stat.

2.1.   Activele din cadrul sistemului financiar

Activele din cadrul sistemului financiar reprezintă valoarea agregată a fondurilor depozitate sau împrumutate altor instituții financiare și a liniilor de credit angajate neutilizate extinse la alte instituții financiare, a deținerilor de titluri de valoare emise de alte instituții financiare, a expunerii curente pozitive nete a tranzacțiilor de finanțare cu titluri de valoare și a instrumentelor financiare derivate extrabursiere cu alte instituții financiare care au o valoare justă netă pozitivă.

(a)   Fondurile depuse sau împrumutate altor instituții financiare și liniile de credit angajate neutilizate

Fondurile depuse la alte instituții financiare sau împrumutate acestora și liniile de credit angajate neutilizate reprezintă valoarea agregată a următoarelor elemente:

1.

fondurile depuse la alte instituții financiare sau împrumutate acestora, printre care certificatele de depozit;

2.

liniile de credit angajate neutilizate extinse la alte instituții financiare.

(b)   Deținerile de titluri de valoare emise de alte instituții financiare

Acest element reflectă toate deținerile de titluri de valoare emise de alte instituții financiare. Deținerile totale sunt contabilizate la valoarea justă pentru titlurile de valoare clasificate ca fiind deținute în vederea tranzacționării și disponibile pentru vânzare; titlurile de valoare păstrate până la scadență sunt contabilizate la costul amortizat.

Deținerile de titluri de valoare emise de alte instituții financiare reprezintă valoarea agregată a următoarelor elemente:

1.

titluri de datorie garantate;

2.

titluri de datorie cu rang prioritar negarantate;

3.

titluri de datorie subordonate;

4.

titluri pe termen scurt;

5.

valoarea maximă a acțiunilor, printre care acțiuni comune și preferențiale la valoare nominală și în surplus, minus pozițiile scurte compensatorii legate de deținerile de acțiuni specifice, și zero.

(c)   Tranzacțiile de finanțare cu titluri de valoare

Tranzacțiile de finanțare cu titluri de valoare reprezintă valoarea agregată a expunerilor nete pozitive curente din tranzacțiile de finanțare cu titluri de valoare realizate cu alte instituții financiare.

Valoarea raportată nu este menită să reflecte cuantumurile înscrise în bilanț. Aceasta reprezintă cuantumul unic datorat legal pentru fiecare set de compensare. Compensarea se utilizează numai în cazul în care tranzacțiile sunt reglementate de un acord de compensare executoriu din punct de vedere juridic. În cazul în care aceste criterii nu sunt îndeplinite, se ia în considerare cuantumul brut din bilanț. Nu se includ tranzacțiile de dare cu împrumut prin intermediere.

(d)   Instrumentele financiare derivate extrabursiere cu alte instituții financiare cu o valoare justă netă pozitivă

Instrumentele financiare derivate extrabursiere cu alte instituții financiare cu o valoare justă netă pozitivă reprezintă valoarea agregată a următoarelor elemente:

1.

valoarea justă netă pozitivă, inclusiv garanțiile reale deținute în cadrul acordului-cadru de compensare;

2.

expunerea potențială viitoare.

2.2.   Pasivele din cadrul sistemului financiar

Pasivele totale din cadrul sistemului financiar reprezintă valoarea agregată a depozitelor instituțiilor financiare, a tranzacțiilor de finanțare cu titluri de valoare și a instrumentelor financiare derivate extrabursiere cu alte instituții financiare care au o valoare justă netă negativă.

(a)   Depozite ale instituțiilor financiare

Depozitele instituțiilor financiare reprezintă valoarea agregată a următoarelor elemente:

1.

depozitele datorate unor instituții depozitare;

2.

depozitele datorate unor instituții financiare nedepozitare;

3.

liniile de credit angajate neutilizate obținute de la alte instituții financiare.

(b)   Tranzacțiile de finanțare cu titluri de valoare

Tranzacțiile de finanțare cu titluri de valoare reprezintă valoarea agregată a expunerilor curente nete negative ale tranzacțiilor de finanțare cu titluri de valoare cu alte instituții financiare.

(c)   Instrumente financiare derivate extrabursiere cu alte instituții financiare, cu o valoare justă netă negativă

Instrumentele financiare derivate extrabursiere cu alte instituții financiare cu o valoare justă netă negativă reprezintă valoarea agregată a următoarelor elemente:

1.

valoarea justă netă negativă, inclusiv garanțiile reale deținute în cadrul acordului-cadru de compensare;

2.

expunerea potențială viitoare.

2.3.   Titluri de valoare în circulație

Indicatorul reflectă valoarea contabilă a titlurilor de valoare în circulație emise de entitatea relevantă. Nu se face distincție între activitățile din cadrul sistemului financiar și cele de alt tip.

Titlurile de valoare în circulație reprezintă valoarea agregată a următoarelor elemente:

(a)

titluri de datorie garantate;

(b)

titluri de datorie cu rang prioritar negarantate;

(c)

titluri de datorie subordonate;

(d)

titluri pe termen scurt;

(e)

certificate de depozit;

(f)

fonduri proprii comune;

(g)

acțiuni preferențiale și orice alte forme de finanțare subordonată care nu sunt menționate la litera (c).

3.   Posibilitatea de substituire a serviciilor sau a infrastructurii financiare furnizate de grup

3.1.   Activitatea de plăți

Activitatea totală de plăți reprezintă plățile efectuate în anul de raportare, cu excepția plăților din cadrul grupului.

Valoarea relevantă a plății este valoarea totală brută a tuturor plăților în numerar trimise de grupul cu obligații de raportare prin sisteme de transfer de fonduri de valoare mare, împreună cu valoarea brută a tuturor plăților în numerar trimise prin intermediul unei bănci corespondente (de exemplu, folosind un corespondent sau un cont nostro). Se includ plățile în numerar efectuate în numele entității relevante, precum și cele efectuate în numele clienților, printre care instituții financiare și alți clienți comerciali. Nu se includ plățile efectuate prin intermediul unor sisteme de plăți de mică valoare. Se includ doar plățile inițiate. Valoarea se calculează în euro.

3.2.   Active în custodie

Valoarea activelor în custodie este valoarea tuturor activelor, inclusiv a activelor transfrontaliere, pe care grupul cu obligații de raportare le deține ca un custode în numele clienților, inclusiv instituții financiare, altele decât grupul cu obligații de raportare. Nu se includ niciun fel de active gestionate sau active aflate în administrare care nu sunt clasificate, de asemenea, drept active în custodie.

3.3.   Tranzacții subscrise pe piețele titlurilor de datorie și de capital

Totalul tranzacțiilor subscrise pe piețele titlurilor de datorie și de capital reprezintă suma activității de subscriere de capital și a activității de subscriere de titluri de datorie.

Se includ toate subscrierile în care banca este obligată să achiziționeze titluri de valoare nevândute. În cazul în care subscrierea este pe o bază benevolă (ceea ce înseamnă că banca nu este obligată să achiziționeze stocurile restante), se includ doar titlurile de valoare care au fost vândute efectiv.

4.   Complexitatea grupului

4.1.   Valoarea noțională a instrumentelor financiare derivate extrabursiere

Acest indicator măsoară domeniul de aplicare al angajamentului grupului cu obligații de raportare în ceea ce privește tranzacțiile cu instrumente derivate extrabursiere și include toate tipurile de categorii de risc și de instrumente. La raportarea valorilor noționale ale instrumentelor financiare derivate nu se deduc garanțiile reale.

Valoarea noțională totală a instrumentelor financiare derivate extrabursiere este valoarea agregată a instrumentelor financiare derivate extrabursiere compensate printr-o contraparte centrală și a instrumentelor financiare derivate extrabursiere care fac obiectul unui acord bilateral.

4.2.   Active de nivelul 3

Valoarea activelor de nivelul 3 este valoarea tuturor activelor care sunt evaluate în mod recurent utilizându-se date de măsură de nivelul 3.

4.3.   Titlurile de valoare pentru tranzacționare și disponibile pentru vânzare

Titlurile de valoare pentru tranzacționare și disponibile pentru vânzare reprezintă valoarea totală a titlurilor de valoare din categoriile contabile deținute pentru tranzacționare și disponibile pentru vânzare minus subsetul de titluri de valoare deținute în acele categorii care sunt eligibile pentru clasificare ca active lichide de înaltă calitate.

5.   Activitatea transfrontalieră a grupului

5.1.   Creanțe interjurisdicționale

Valoarea creanțelor interjurisdicționale este valoarea tuturor creanțelor din toate sectoarele care, în funcție de riscul final, sunt creanțe transfrontaliere, creanțe locale în monedă străină ale filialelor străine sau creanțe locale în moneda locală ale filialelor străine, cu excepția activității implicând instrumente financiare derivate. Creanțele transfrontaliere se extind de la un birou dintr-o țară la un debitor dintr-o altă țară. Creanțele locale în monedă străină și locală ale filialelor străine se extind de la biroul local al băncii la debitorii din locul respectiv.

5.2.   Pasive interjurisdicționale

Pasivele interjurisdicționale totale reprezintă valoarea agregată a următoarelor elemente, minus orice pasiv extern către birourile de legătură menționate la litera (b):

(a)

pasive locale în moneda locală;

(b)

pasive externe (cu excepția pasivelor locale în moneda locală).