REGULAMENTUL (UE) NR. 806/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 15 iulie 2014

de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament instituie norme uniforme și o procedură uniformă pentru rezoluția entităților menționate la articolul 2 care sunt stabilite în statele membre participante menționate la articolul 4.

Aceste norme uniforme și această procedură uniformă se aplică de către Comitetul unic de rezoluție instituit în conformitate cu articolul 42 (denumit în continuare „comitetul”) împreună cu Consiliul și Comisia și cu autoritățile naționale de rezoluție, în cadrul mecanismului unic de rezoluție (MUR) instituit prin prezentul regulament. MUR este sprijinit de un fond unic de rezoluție (denumit în continuare „fondul”).

Utilizarea fondului este condiționată de intrarea în vigoare a unui acord între statele membre participante (denumit în continuare „acordul”) privind transferul către fond a fondurilor colectate la nivel național, precum și privind fuziunea progresivă a diferitelor fonduri colectate la nivel național pentru a fi alocate compartimentelor naționale ale fondului.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament se aplică entităților enumerate mai jos:

Articolul 3

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

(2)   În cazul în care vreo definiție relevantă lipsește de la alineatul (1) al prezentului articol, se aplică definițiile menționate la articolul 2 din Directiva 2014/59/UE. În cazul în care vreo definiție relevantă lipsește de la alineatul (1) al prezentului articol sau de la articolul 2 din Directiva 2014/59/UE, se aplică definițiile menționate la articolul 3 din Directiva 2013/36/UE.

Articolul 4

Statele membre participante

(1)   Statele membre participante în sensul articolului 2 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 sunt considerate drept state membre participante în sensul prezentului regulament.

(2)   În cazul în care cooperarea strânsă dintre un stat membru și BCE este suspendată sau încheiată în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, entitățile stabilite în statul membru respectiv nu mai fac obiectul prezentului regulament începând cu data aplicării deciziei privind suspendarea sau încheierea cooperării strânse.

(3)   În cazul în care cooperarea strânsă a unui stat membru a cărui monedă nu este euro cu BCE încetează în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul nr. 1024/2013, comitetul decide în termen de trei luni de la adoptarea deciziei de încetare a cooperării strânse, în acord cu statul membru respectiv, asupra modalităților privind recuperarea contribuțiilor pe care statul membru în cauză le-a transferat către fond, precum și asupra oricăror condiții aplicabile.

Recuperările includ partea din compartiment aferentă statului membru în cauză care nu face obiectul mutualizării. În cazul în care, în timpul perioadei de tranziție, conform dispozițiilor acordului, recuperările părții care nu face obiectul mutualizării nu sunt suficiente pentru a permite finanțarea instituirii de către statul membru în cauză a acordului său financiar național în conformitate cu Directiva 2014/59/UE, recuperările includ, de asemenea, întreaga parte a compartimentului aferentă statului membru respectiv care face obiectul mutualizării ori o parte a acesteia, în conformitate cu acordul sau, după încheierea perioadei de tranziție, totalitatea contribuțiilor transferate de către statul membru în cauză în cursul cooperării strânse sau o parte a acestora, într-un cuantum suficient pentru a permite finanțarea respectivului acord financiar național.

Atunci când se evaluează cuantumul mijloacelor financiare care trebuie recuperat din partea care face obiectul mutualizării sau, după încheierea perioadei de tranziție, de la fond, se iau în considerare următoarele criterii suplimentare:

Recuperările sunt distribuite pe o perioadă de timp limitată proporțională cu durata cooperării strânse. Cota aferentă statului membru relevant din mijloacele financiare provenite din fond utilizate în scopul măsurilor de rezoluție în perioada de strânsă cooperare se deduce din recuperările respective.

(4)   Prezentul regulament continuă să se aplice procedurilor de rezoluție în curs la data aplicării deciziei menționate la alineatul (2).

Articolul 5

Relația cu Directiva 2014/59/UE și cu dreptul intern aplicabil

(1)   În cazul în care, în temeiul prezentului regulament, comitetul îndeplinește sarcini sau exercită competențe care, conform Directivei 2014/59/UE, sunt de resortul autorității naționale de rezoluție, comitetul este considerat a fi, în scopul aplicării prezentului regulament și a Directivei 2014/59/UE, autoritatea națională de rezoluție relevantă sau, în caz de rezoluție a unui grup transfrontalier, autoritatea națională de rezoluție la nivel de grup relevantă.

(2)   Comitetul, Consiliul și Comisia și, atunci când este relevant, autoritățile naționale de rezoluție, iau decizii sub rezerva dreptului relevant al Uniunii și în conformitate cu acesta și, în special, cu orice act legislativ și fără caracter legislativ, inclusiv cele menționate la articolele 290 și 291 din TFUE.

Comitetul, Consiliul și Comisia sunt obligați să respecte standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare elaborate de ABE și adoptate de către Comisie în conformitate cu articolele 10-15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, precum și orice orientări și recomandări adoptate de ABE în conformitate cu articolul 16 din regulamentul menționat. Aceștia depun toate eforturile pentru a respecta orientările și recomandările emise de ABE cu privire la sarcinile care sunt de resortul organismelor respective. În cazul în care aceștia nu respectă sau nu intenționează să respecte orientările sau recomandările respective, ABE este informată în acest sens în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din respectivul regulament. Comitetul, Consiliul și Comisia cooperează cu ABE în aplicarea articolelor 25 și 30 din respectivul regulament. Comitetul respectă orice decizie a ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 în cazul în care Directiva 2014/59/UE prevede astfel de decizii.

Articolul 6

Principii generale

(1)   Nicio acțiune, propunere sau politică a comitetului, a Consiliului, a Comisiei sau a unei autorități naționale de rezoluție nu discriminează entitățile, titularii de depozite, investitorii sau alți creditori stabiliți în Uniune pe motivul naționalității sau al locului de desfășurare a activității.

(2)   Fiecare acțiune, propunere sau politică a comitetului, a Consiliului, a Comisiei sau a unei autorități naționale de rezoluție în cadrul MUR este întreprinsă ținând seama pe deplin și în mod corespunzător de unitatea și de integritatea pieței interne.

(3)   Atunci când se iau decizii sau măsuri care pot avea un impact în mai mult de un stat membru, în special atunci când se iau decizii privind grupurile stabilite în două sau mai multe state membre, se acordă atenția cuvenită obiectivelor rezoluției menționate la articolul 14 și tuturor elementelor enumerate mai jos:

(4)   Atunci când se adoptă decizii sau se iau măsuri, în special cu privire la entitățile sau grupurile stabilite atât într-un stat membru participant, cât și într-unul neparticipant, se iau în considerare posibilele efecte negative asupra statelor membre neparticipante, inclusiv asupra entităților stabilite în respectivele state membre.

(5)   Comitetul, Consiliul și Comisia găsesc un echilibru între elementele menționate la alineatul (3) și obiectivele rezoluției menționate la articolul 14 în funcție de natura și de circumstanțele proprii fiecărui caz și respectă deciziile luate de Comisie în temeiul articolului 107 din TFUE și al articolului 19 din prezentul regulament.

(6)   Deciziile sau acțiunile comitetului, Consiliului sau ale Comisiei nu impun statelor membre să ofere sprijin financiar public extraordinar și nici nu afectează suveranitatea bugetară și responsabilitățile fiscale ale statelor membre.

(7)   În cazul în care comitetul ia o decizie care se adresează unei autorități naționale de rezoluție, autoritatea națională de rezoluție are dreptul de a preciza în detaliu măsurile care trebuie luate. Aceste precizări sunt conforme cu decizia în cauză a comitetului.

Articolul 7

Repartizarea sarcinilor în cadrul MUR

(1)   Comitetul este responsabil de funcționarea eficace și consecventă a MUR.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor menționate la articolul 31 alineatul (1), comitetul este responsabil de elaborarea planurilor de rezoluție și de adoptarea tuturor deciziilor privind rezoluția pentru:

(3)   În ceea ce privește entitățile și grupurile, altele decât cele menționate la alineatul (2), fără a aduce atingere responsabilităților comitetului cu privire la sarcinile care îi sunt conferite de prezentul regulament, autoritățile naționale de rezoluție îndeplinesc și sunt responsabile de următoarele sarcini:

În cazul în care măsura de rezoluție necesită utilizarea fondului, comitetul adoptă schema de rezoluție.

Atunci când adoptă o decizie de rezoluție, autoritățile naționale de rezoluție iau în considerare și urmează planul de rezoluție menționat la articolul 9, cu excepția cazului în care acestea consideră, având în vedere circumstanțele cazului, că obiectivele rezoluției vor fi îndeplinite mai eficient prin adoptarea de măsuri care nu sunt prevăzute în planul de rezoluție.

Atunci când îndeplinesc sarcinile menționate la prezentul alineat, autoritățile naționale de rezoluție aplică dispozițiile relevante ale prezentului regulament. Orice trimiteri la comitet din articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (5), articolul 8 alineatele (6), (8), (12) și (13), articolul 10 alineatele (1)-(10), articolele 11-14, articolul 15 alineatele (1), (2) și (3), articolul 16, articolul 18 alineatul (1) primul paragraf, articolul 18 alineatele (2) și (6), articolul 20, articolul 21 alineatele (1)-(7), articolul 21 alineatul (8) al doilea paragraf, articolul 21 alineatele (9) și (10), articolul 22 alineatele (1), (3) și (6), articolul 23, articolul 24, articolul 25 alineatul (3), articolul 27 alineatele (1)-(15), articolul 27 alineatul (16) al doilea paragraf a doua teză, articolul 27 alineatul (16) al treilea paragraf, articolul 27 alineatul (16) al patrulea paragraf prima, a treia și a patra teză și articolul 32 se interpretează ca trimiteri la autoritățile naționale de rezoluție în ceea ce privește grupurile și entitățile menționate în primul paragraf de la prezentul alineat. În acest scop, autoritățile naționale de rezoluție își exercită competențele care le-au fost conferite în temeiul dreptului intern privind transpunerea Directivei 2014/59/UE în conformitate cu condițiile prevăzute de dreptul intern.

Autoritățile naționale de rezoluție informează în prealabil comitetul cu privire la măsurile menționate în prezentul alineat pe care urmează să le adopte și se coordonează îndeaproape cu comitetul atunci când adoptă măsurile respective.

Autoritățile naționale de rezoluție prezintă comitetului planurile de rezoluție menționate la articolul 9, precum și orice actualizare, însoțite de o evaluare motivată a posibilităților de rezoluție ale entității sau ale grupului în cauză, în conformitate cu articolul 10.

(4)   Atunci când este necesar pentru asigurarea aplicării consecvente a standardelor ridicate de rezoluție în temeiul prezentului regulament, comitetul poate:

(5)   Fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol, statele membre participante pot hotărî ca comitetul să exercite toate competențele și responsabilitățile relevante conferite acestuia de prezentul regulament cu privire la entități sau grupuri, altele decât cele menționate la alineatul (2), stabilite pe teritoriul lor. În acest caz, nu se aplică alineatele (3) și (4) ale prezentului articol, articolul 9, articolul 12 alineatul (2) și articolul 31 alineatul (1). Statele membre care intenționează să utilizeze această opțiune notifică comitetul și Comisia despre aceasta. Notificarea intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

PARTEA A II-A

DISPOZIȚII SPECIFICE

TITLUL I

FUNCȚII ÎN CADRUL MUR ȘI NORME DE PROCEDURĂ

CAPITOLUL 1

Planificarea rezoluției

Articolul 8

Planurile de rezoluție elaborate de comitet

(1)   Comitetul elaborează și adoptă planuri de rezoluție pentru entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și pentru entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 6a alineatul (5) atunci când sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate.

(2)   Comitetul elaborează planurile de rezoluție după consultarea BCE sau a autorităților naționale relevante și a autorităților de rezoluție competente, inclusiv a autorității de rezoluție a grupului din statele membre participante în care sunt stabilite entitățile în cauză, precum și a autorităților de rezoluție ale statelor membre neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursalele semnificative. În acest scop, comitetul poate solicita autorităților naționale de rezoluție să elaboreze și să îi prezinte proiecte de planuri de rezoluție și poate solicita autorității de rezoluție a grupului să elaboreze și să îi prezinte un proiect de plan de rezoluție a grupului.

(3)   Pentru a asigura aplicarea eficace și coerentă a prezentului articol, comitetul emite orientări și transmite autorităților naționale de rezoluție instrucțiuni pentru elaborarea proiectelor de planuri de rezoluție și a proiectelor de planuri de rezoluție a grupurilor în legătură cu anumite entități sau grupuri.

(4)   În sensul alineatului (1) din prezentul articol, autoritățile naționale de rezoluție transmit comitetului toate informațiile necesare pentru elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de rezoluție pe care le-au obținut în conformitate cu articolul 11 și cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, fără a aduce atingere capitolului 5 din prezentul titlu.

(5)   Planul de rezoluție stabilește opțiunile de aplicare a instrumentelor și de exercitare a competențelor de rezoluție menționate în prezentul regulament în cazul entităților și al grupurilor la care se face referire la alineatul (1).

(6)   Planul de rezoluție prevede măsurile de rezoluție pe care comitetul ar putea să le întreprindă atunci când una dintre entitățile sau unul dintre grupurile menționate la alineatul (1) îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție.

Informațiile prevăzute la alineatul (9) se comunică entității în cauză.

Atunci când elaborează și actualizează planului de rezoluție, comitetul identifică obstacolele majore ce se află în calea rezoluției și, dacă este necesar și proporțional, prevede soluții corespunzătoare pentru respectivele obstacole în conformitate cu articolul 10.

Planul de rezoluție ia în considerare scenarii pertinente, printre care și posibilitatea ca intrarea în dificultate să se datoreze unor circumstanțe specifice sau să survină pe fondul unei instabilități financiare extinse sau al unor evenimente sistemice.

Planul de rezoluție nu trebuie să se bazeze pe următoarele:

(7)   Planul de rezoluție prevede o analiză a modului și a momentului în care instituția poate solicita, în condițiile prevăzute în plan, accesul la mecanismele oferite de banca centrală și identifică activele care pot fi folosite drept garanții.

(8)   Comitetul poate solicita instituțiilor să îi ofere asistență la elaborarea și actualizarea planurilor.

(9)   Planul de rezoluție pentru fiecare entitate include, sub formă cuantificată ori de câte ori acest lucru este oportun și posibil, următoarele:

(10)   Planurile de rezoluție a grupului cuprind un plan de rezoluție a grupului în ansamblul său condus de întreprinderea-mamă din Uniune care este stabilită în unul dintre statele membre participante, fie prin rezoluție la nivelul întreprinderii-mamă din Uniune, fie prin diviziune și rezoluție la nivelul filialelor. Acest plan de rezoluție a grupului identifică măsurile necesare pentru rezoluția:

(11)   Planul de rezoluție a grupului:

Principiile respective sunt definite pe baza unor criterii echitabile și echilibrate și iau în considerare în special articolul 107 alineatul (5) din Directiva 2014/59/UE și impactul asupra stabilității financiare din toate statele membre vizate.

Planul de rezoluție a grupului nu are un impact disproporționat asupra niciunui stat membru.

(12)   Comitetul stabilește data până la care se elaborează primele planuri de rezoluție. Planurile de rezoluție și planurile de rezoluție a grupului sunt reexaminate și, după caz, actualizate cel puțin o dată pe an și după orice modificare semnificativă a structurii juridice sau organizaționale, a activității economice sau a situației financiare a entității, sau, în cazul planurilor de rezoluție a grupului, a acestuia din urmă, inclusiv a oricărei entități din cadrul grupului, care ar putea avea un efect major asupra eficacității planului sau care ar impune o modificare a planului de rezoluție.

În scopul reexaminării sau actualizării planurilor de rezoluție în conformitate cu primul paragraf, instituțiile, BCE sau autoritățile naționale competente comunică prompt comitetului orice modificare ce impune o reexaminare sau o actualizare a planului.

(13)   Comitetul transmite BCE sau autorităților naționale competente corespunzătoare planurile de rezoluție și eventualele modificări aduse acestora.

Articolul 9

Planurile de rezoluție elaborate de autoritățile naționale de rezoluție

(1)   Autoritățile naționale de rezoluție elaborează și adoptă planuri de rezoluție pentru entități și pentru grupuri, cu excepția celor menționate la articolul 7 alineatul (2), alineatul (4) litera (b) și alineatul (5), în conformitate cu articolul 8 alineatele (5)-(13).

(2)   Autoritățile naționale de rezoluție elaborează planuri de rezoluție după consultarea autorităților naționale competente corespunzătoare și a autorităților naționale de rezoluție ale statelor membre participante și neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursalele semnificative.

Articolul 10

Evaluarea posibilităților de rezoluție

(1)   La elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție în conformitate cu articolul 8, comitetul, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, și a autorităților de rezoluție ale statelor membre neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru respectivele sucursale, efectuează o evaluare pentru a determina în ce măsură instituțiile și grupurile pot fi supuse procedurii de rezoluție fără a se baza pe următoarele:

(2)   BCE sau autoritatea națională competentă corespunzătoare prezintă comitetului un plan de redresare sau un plan de redresare a grupului. Comitetul examinează planul de redresare pentru a identifica dacă acesta conține măsuri care ar putea avea un impact negativ asupra posibilității de rezoluție a instituției sau a grupului și formulează recomandări pentru BCE sau pentru autoritatea competentă națională cu privire la aceste aspecte.

(3)   La elaborarea planurilor de rezoluție, comitetul evaluează în ce măsură o astfel de entitate poate face obiectul rezoluției în conformitate cu prezentul regulament. Se consideră că o entitate poate face obiectul rezoluției în cazul în care este fezabil și credibil pentru comitet ca acesta să lichideze respectiva entitate în cadrul procedurii obișnuite de insolvență sau să îi aplice procedura de rezoluție cu ajutorul instrumentelor de rezoluție și exercitând competențe de rezoluție, evitând pe cât posibil eventuale consecințe negative semnificative, cum ar fi o situație de instabilitate financiară generalizată sau un eveniment sistemic, asupra sistemelor financiare din statul membru în care este situată entitatea sau din alte state membre ori din Uniune și în vederea asigurării continuității funcțiilor critice realizate de către entitate.

Comitetul informează ABE în timp util atunci când se consideră că rezoluția unei instituții este imposibilă.

(4)   Se consideră că un grup poate face obiectul rezoluției în cazul în care este fezabil și credibil pentru comitet ca acesta să lichideze entitățile grupului în cadrul procedurii obișnuite de insolvență sau să le aplice procedura de rezoluție cu ajutorul instrumentelor de rezoluție și exercitând competențe de rezoluție în ceea ce privește entitățile grupului, evitând pe cât posibil eventuale consecințe negative semnificative, cum ar fi o situație de instabilitate financiară generalizată sau un eveniment sistemic, asupra sistemelor financiare din statele membre în care își au sediul entitățile care aparțin grupului sau din alte state membre ori din Uniune și în vederea asigurării continuității funcțiilor critice realizate de către respectivele entități ale grupului, atunci când acestea pot fi separate rapid unele de altele, sau prin alte mijloace.

Comitetul informează ABE în timp util atunci când se consideră că rezoluția unui grup este imposibilă.

(5)   În sensul alineatelor (3), (4) și (10), consecințe negative semnificative pentru sistemul financiar sau amenințarea la adresa stabilității financiare înseamnă situația în care sistemul financiar în cauză este expus efectiv sau poate fi expus unei perturbări care ar putea genera o criză financiară susceptibilă să pericliteze buna funcționare, eficiența și integritatea pieței interne sau ale economiei ori sistemului financiar din unul sau mai multe state membre. Atunci când evaluează posibilitatea unor consecințe negative semnificative, comitetul ține seama de avertismentele și recomandările pertinente ale CERS și de criteriile pertinente elaborate de ABE pentru identificarea și măsurarea riscurilor sistemice.

(6)   În scopul realizării evaluării menționate la prezentul articol, comitetul examinează elementele menționate în secțiunea C din anexa la Directiva 2014/59/UE.

(7)   În cazul în care, în urma evaluării posibilităților de rezoluție pentru o entitate sau un grup efectuate în conformitate cu alineatul (3) sau (4), comitetul constată, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, că există unele obstacole semnificative în calea posibilităților de rezoluție a entității respective sau a grupului respectiv, acesta întocmește un raport, în cooperare cu autoritățile competente, pe care îl adresează instituției sau întreprinderii-mamă și care conține analiza obstacolelor semnificative aflate în calea aplicării eficiente a instrumentelor de rezoluție și a exercitării competențelor de rezoluție. Acest raport ia în considerare impactul asupra modelului economic al instituției și recomandă toate măsurile proporționale și specifice care, în opinia comitetului, sunt necesare sau adecvate pentru a îndepărta aceste obstacole în conformitate cu alineatul (10).

(8)   Raportul este notificat și autorităților competente și autorităților de rezoluție ale statelor membre neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative ale instituțiilor care nu fac parte din grup. Acesta este însoțit de motivele care au stat la baza evaluării sau a constatării în cauză și trebuie să indice modul în care respectiva evaluare sau constatare respectă cerința privind aplicarea proporțională prevăzută la articolul 6.

(9)   În termen de patru luni de la data primirii raportului, entitatea sau întreprinderea-mamă propune comitetului posibile măsuri de remediere sau de eliminare a obstacolelor semnificative identificate în raport. Comitetul comunică orice măsură propusă de entitate sau de întreprinderea-mamă autorităților competente, ABE și, în cazul în care sucursale semnificative ale instituțiilor care nu fac parte din grup sunt situate în state membre neparticipante, autorităților de rezoluție ale statelor membre respective.

(10)   După consultarea autorităților competente, comitetul evaluează eficacitatea măsurilor menționate la alineatul (9) în ceea ce privește soluționarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză. În cazul în care măsurile propuse de entitatea sau de întreprinderea-mamă în cauză nu reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilităților de rezoluție, comitetul adoptă o decizie, după consultarea autorităților competente și, dacă este cazul, a autorității macroprudențiale desemnate, indicând faptul că măsurile propuse nu reduc sau elimină în mod eficace obstacolele din calea posibilităților de rezoluție și solicitând autorităților naționale de rezoluție să impună instituției, întreprinderii-mamă sau oricărei filiale a grupului în cauză obligația de a lua oricare dintre măsurile menționate la alineatul (11).

Atunci când identifică măsuri alternative, comitetul demonstrează că măsurile propuse de instituție nu ar fi în măsură să îndepărteze obstacolele din calea rezoluției și că măsurile alternative propuse sunt potrivite pentru îndepărtarea acestora. Comitetul ia în considerare amenințarea pe care o prezintă obstacolele respective din calea rezoluției pentru stabilitatea financiară și efectul măsurilor asupra activității instituției, a stabilității acesteia și a capacității sale de a contribui la funcționarea economiei, asupra pieței interne a serviciilor financiare și asupra stabilității financiare din alte state membre și din Uniune în ansamblu.

Comitetul ține seama și de necesitatea de a evita orice impact asupra instituției sau a grupului în cauză care ar fi mai pronunțat decât cel necesar pentru a elimina obstacolele din calea posibilităților de rezoluție sau ar fi disproporționat.

(11)   În sensul alineatului (10), comitetul, după caz, solicită autorităților naționale de rezoluție să ia oricare dintre următoarele măsuri:

Dacă este cazul, autoritățile naționale de rezoluție aplică direct măsurile menționate la literele (a)-(j) de la primul paragraf.

(12)   Autoritățile naționale de rezoluție execută instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29.

(13)   O decizie luată în conformitate cu alineatele (10) și (11) îndeplinește următoarele cerințe:

Articolul 11

Obligații simplificate pentru anumite instituții

(1)   Comitetul, din proprie inițiativă, după consultarea unei autorități naționale de rezoluție sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, poate aplica obligațiile simplificate în ceea ce privește elaborarea planurilor de rezoluție menționate la articolul 8 sau poate deroga de la obligația de a elabora planurile respective, în conformitate cu alineatele (3)-(9) de la prezentul articol.

(2)   Autoritățile naționale de rezoluție pot propune comitetului să aplice instituțiilor sau grupurilor obligații simplificate în conformitate cu alineatele (3) și (4) sau să deroge de la obligația de a elabora planuri de rezoluție pentru în conformitate cu alineatul (7). Această propunere trebuie să fie motivată și însoțită de toate documentele relevante.

(3)   La primirea unei propuneri de aplicare a obligațiilor simplificate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol sau atunci când acționează din proprie inițiativă, comitetul realizează o evaluare a instituției sau a grupului în cauză și aplică obligații simplificate dacă intrarea în dificultate a instituției sau a grupului nu are cel mai probabil ca rezultat consecințe negative semnificative pentru sistemul financiar sau nu reprezintă o amenințare la adresa stabilității financiare în sensul articolului 10 alineatul (5).

În aceste scopuri, comitetul ține seama de următoarele:

Comitetul efectuează evaluarea menționată la primul paragraf după consultarea, dacă este cazul, a autorității macroprudențiale de la nivel național și, dacă este cazul, a CERS.

(4)   Atunci când aplică obligațiile simplificate, comitetul stabilește următoarele:

(5)   Aplicarea obligațiilor simplificate nu aduce atingere competențelor comitetului de a întreprinde măsuri de rezoluție.

(6)   Atunci când sunt aplicate obligații simplificate, comitetul impune obligații integrale, nesimplificate în orice moment dacă nu mai sunt valabile oricare dintre circumstanțele care le justifică.

(7)   Fără a aduce atingere articolelor 9 și 31, atunci când primește o propunere de derogare de la obligația de elaborare a planurilor de rezoluție în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol sau din proprie inițiativă, comitetul acordă derogare, în temeiul alineatului (3), de la aplicarea obligației de elaborare a planurilor de rezoluție instituțiilor care sunt afiliate unui organism central și care sunt scutite integral sau parțial de la cerințele prudențiale prevăzute de dreptul intern în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În cazul în care se acordă o derogare în conformitate cu primul paragraf, obligația de elaborare a planului de rezoluție se aplică în mod consolidat organismului central și instituțiilor afiliate acestuia în sensul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În acest scop, orice trimitere conținută în prezentul capitol la un grup include un organism central și instituțiile afiliate acestuia în înțelesul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și filialele acestora, iar orice trimitere la întreprinderi-mamă sau la instituții care fac obiectul supravegherii consolidate în conformitate cu articolul 111 din Directiva 2013/36/UE include organismul central.

(8)   Instituțiile care fac obiectul unei supravegheri directe din partea BCE în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 sau care reprezintă o pondere semnificativă în sistemul financiar al unui stat membru participant fac obiectul unor planuri de rezoluție individuale.

În sensul prezentului alineat, se consideră că activitatea unei instituții are o pondere importantă în cadrul sistemului financiar al respectivului stat membru, atunci când:

(9)   În cazul în care autoritatea națională de rezoluție care a propus aplicarea obligației simplificate sau a derogării în conformitate cu alineatul (2) consideră că decizia de a aplica obligații simplificate sau derogarea trebuie să fie retrasă, aceasta prezintă comitetului o propunere în acest sens. În acest caz, comitetul adoptă o decizie cu privire la propunerea de retragere, ținând pe deplin seama de justificarea retragerii prezentată de autoritatea națională de rezoluție în lumina elementelor menționate la alineatul (3) sau la alineatele (7) și (8).

(10)   Comitetul informează ABE cu privire la aplicarea prezentului articol.

Articolul 12

Cerințe minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile

(1)   După consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul stabilește cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile, menționată la alineatul (4), care pot face obiectul unei reduceri a valorii contabile și al unei conversii, pe care entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) trebuie să o respecte în toate cazurile, atunci când sunt întrunite condițiile de aplicare a alineatelor respective.

(2)   Atunci când elaborează planuri de rezoluție în conformitate cu articolul 9, autoritățile naționale de rezoluție stabilesc, după consultarea autorităților competente, cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile, astfel cum se menționează la alineatul (4), care pot face obiectul unei reduceri a valorii contabile și al unei conversii, pe care entitățile menționate la articolul 7 alineatul (3) trebuie să o respecte în toate cazurile. În această privință se aplică procedura prevăzută la articolul 31.

(3)   Pentru a asigura aplicarea eficace și consecventă a prezentului articol, comitetul emite orientări și transmite instrucțiuni autorităților naționale de rezoluție cu privire la anumite entități sau grupuri.

(4)   Cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile se calculează drept cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile exprimat ca procentaj din totalul pasivelor și fondurilor proprii ale instituției.

În sensul primului paragraf, pasivele care decurg dintr-un instrument financiar derivat sunt incluse în pasivele totale pe baza faptului că drepturile la compensare ale contrapărții sunt recunoscute pe deplin.

(5)   Fără a aduce atingere alineatului (1), comitetul scutește organismele de credit ipotecar finanțate prin obligațiuni garantate care, conform dreptului intern, nu sunt autorizate să primească depozite, de obligația de a îndeplini, în orice moment, o cerință minimă de fonduri proprii și de pasive eligibile, deoarece:

(6)   Cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile, menționată la alineatul (4), nu depășește cuantumul fondurilor proprii și pasivelor eligibile care este suficient pentru a garanta că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, pierderile unei instituții sau ale unei întreprinderi-mamă menționate la articolul 2, precum și cele ale întreprinderii-mamă ultime a respectivei instituții sau întreprinderi-mamă și ale oricărei instituții sau instituții financiare incluse în conturile consolidate ale respectivei întreprinderi-mamă ultime ar putea fi absorbite, iar ponderea fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale acestor entități ar putea fi readuse la un nivel care să le permită să respecte în continuare condițiile de autorizare și să continue să-și desfășoare activitățile pentru care au fost autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE sau al unui act legislativ echivalent, precum și să mențină în continuare un grad suficient de încredere a pieței în respectiva instituție sau întreprindere-mamă menționată la articolul 2, în întreprinderea-mamă ultimă a instituției sau a întreprinderii-mamă respective și în orice instituție sau instituție financiară inclusă în conturile consolidate ale respectivei întreprinderi-mamă ultime.

În cazul în care în planul de rezoluție se prevede posibilitatea ca anumite categorii de pasive eligibile să fie excluse din recapitalizarea internă în temeiul articolului 27 alineatul (5) sau ca anumite categorii de pasive eligibile să fie transferate integral unui recipient în cadrul unui transfer parțial, cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile, menționată la alineatul (4), nu depășește cuantumul fondurilor proprii și pasivelor eligibile care este necesar pentru a garanta că instituția sau întreprinderea-mamă menționată la articolul 2 are suficiente pasive eligibile suplimentare pentru a garanta că pierderile instituției sau ale întreprinderii-mamă menționate la articolul 2, precum și ale întreprinderii-mamă ultime a instituției sau întreprinderii-mamă respective și ale oricărei instituții sau instituții financiare incluse în conturile consolidate ale respectivei întreprinderi-mamă ultime pot fi absorbite, iar ponderea fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale acestor entități pot fi readuse la un nivel care să le permită să respecte în continuare condițiile de autorizare și să-și desfășoare activitățile pentru care au fost autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE sau al unui act legislativ echivalent, precum și să mențină în continuare un grad suficient de încredere a pieței în respectiva instituție sau întreprindere-mamă și în întreprinderea-mamă ultimă a instituției sau a întreprinderii-mamă respective și în orice instituție sau instituție financiară inclusă în conturile consolidate ale respectivei întreprinderi-mamă ultime.

Cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile, menționată la alineatul (4), nu este inferioară cuantumului total al cerințelor de fonduri proprii și al cerințelor privind rezerva în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE.

(7)   În limitele prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol, pentru a garanta faptul că o entitate menționată la articolul 2 poate fi supusă rezoluției prin aplicarea instrumentelor de rezoluție, inclusiv, dacă este cazul, a instrumentului de recapitalizare internă, astfel încât să fie îndeplinite obiectivele rezoluției, stabilirea valorii menționate la alineatul (1) din prezentul articol are loc pe baza următoarelor criterii:

(8)   La stabilirea cerinței minime trebuie să se precizeze cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile pe care instituțiile trebuie să o respecte la nivel individual și cea pe care întreprinderile-mamă trebuie să o respecte la nivel consolidat. Cerința minimă privind suma agregată a fondurilor proprii și pasivelor eligibile la nivelul consolidat al unei întreprinderi-mamă din Uniune cu sediul într-un stat membru participant este determinată de comitet, în urma consultării autorității responsabile cu supravegherea consolidată, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul (7) și a faptului dacă filialele grupului din țările terțe trebuie sau nu să facă obiectul unei proceduri de rezoluție separate în conformitate cu planul de rezoluție.

(9)   Comitetul stabilește cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile care urmează să fie aplicată în mod individual filialelor grupului. Cerințele minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile se stabilesc la un nivel corespunzător pentru filială, ținând seama de:

(10)   Comitetul poate decide să renunțe la cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile la nivel individual în cazul unei întreprinderi-mamă, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 45 alineatul (11) literele (a) și (b) din Directiva 2014/59/UE. Comitetul poate decide să acorde unei filiale în mod individual o derogare referitoare la cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 45 alineatul (12) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2014/59/UE.

(11)   Din proprie inițiativă, după consultarea autorității naționale de rezoluție, sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, comitetul poate decide că cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile, astfel cum este menționată la alineatul (1), este parțial îndeplinită la nivel individual sau consolidat prin intermediul instrumentelor contractuale de recapitalizare internă, cu respectarea deplină a criteriilor stabilite la primul și al doilea paragraf de la alineatul (5) și la alineatul (7).

(12)   Pentru ca un instrument să se califice drept instrument contractual de recapitalizare internă în temeiul alineatului (11), comitetul trebuie să se asigure că acesta:

(13)   Comitetul stabilește cerința minimă menționată la alineatul (1) de la prezentul articol și, atunci când este cazul, la alineatul (11) de la prezentul articol, în paralel cu elaborarea și menținerea planurilor de rezoluție în temeiul articolului 8.

(14)   Comitetul adresează decizia sa privind cerința minimă autorităților naționale de rezoluție. Autoritățile naționale de rezoluție execută instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29. Comitetul solicită autorităților naționale de rezoluție să verifice și să se asigure că instituțiile și întreprinderea-mamă mențin cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol.

(15)   Comitetul informează BCE și ABE cu privire la cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile pe care a stabilit-o pentru fiecare instituție și întreprindere-mamă în temeiul alineatului (1) și, acolo unde este cazul, cerințele prevăzute la alineatul (11).

(16)   Pasivele eligibile, inclusiv instrumentele de datorie subordonate și împrumuturile subordonate care nu se încadrează în categoria instrumentelor de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2 sunt incluse în cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile menționat la alineatul (1) numai în cazul în care îndeplinesc următoarele condiții:

În sensul primului paragraf litera (d), atunci când un pasiv conferă proprietarului său dreptul de rambursare anticipată, scadența pasivului respectiv este prima dată la care ia naștere acest drept.

(17)   Atunci când un pasiv este reglementat de legislația unui stat din afara Uniunii, comitetul poate cere autorităților naționale de rezoluție să oblige instituția să demonstreze că orice decizie a comitetului de a reduce valoarea contabilă a pasivului respectiv sau de a-l converti s-ar lua în conformitate cu legislația statului respectiv, ținând seama de condițiile contractului care reglementează pasivul, de acordurile internaționale privind recunoașterea procedurilor de rezoluție și de alte chestiuni pertinente. În cazul în care comitetul nu este convins ca o decizie ar fi luată în temeiul legislației statului respectiv, pasivul nu este inclus în calculul cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile.

(18)   În cazul în care depune o propunere legislativă în temeiul articolului 45 alineatul (18) din Directiva 2014/59/UE, Comisia depune, dacă este cazul, o propunere legislativă prin care să se modifice în mod identic și prezentul regulament.

CAPITOLUL 2

Intervenția timpurie

Articolul 13

Intervenția timpurie

(1)   BCE sau autoritățile competente naționale informează comitetul cu privire la orice măsură a cărei adoptare o impun unei instituții sau unui grup ori pe care o adoptă în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, al articolului 27 alineatul (1), al articolului 28 sau 29 din Directiva 2014/59/UE ori al articolului 104 din Directiva 2013/36/UE.

Comitetul transmite Comisiei orice informație pe care a primit-o în temeiul primului paragraf.

(2)   De la data primirii informațiilor menționate la alineatul (1) și fără a aduce atingere competențelor conferite BCE și autorităților competente naționale de alte acte legislative ale Uniunii, comitetul poate pregăti rezoluția instituției sau a grupului vizat.

În sensul primului paragraf, BCE sau autoritatea națională competentă corespunzătoare monitorizează îndeaproape, în cooperare cu comitetul, situația instituției sau a întreprinderii-mamă, precum și conformitatea acesteia cu orice măsură de intervenție timpurie pe care a fost obligată să o întreprindă.

BCE sau autoritatea națională competentă corespunzătoare prezintă comitetului toate informațiile necesare pentru actualizarea planului de rezoluție și pentru a pregăti rezoluția eventuală a instituției, precum și pentru a efectua o evaluare a activelor și pasivelor instituției în conformitate cu articolul 20 alineatele (1)-(15).

(3)   Comitetul are competența de a solicita instituției sau întreprinderii-mamă să contacteze cumpărători potențiali pentru a pregăti rezoluția instituției, sub rezerva criteriilor precizate la articolul 39 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE și a cerințelor privind secretul profesional stabilite la articolul 88 din prezentul regulament.

Comitetul are, de asemenea, competența de a solicita autorității naționale de rezoluție corespunzătoare să elaboreze o schemă de rezoluție preliminară pentru instituția sau grupul în cauză.

Comitetul informează BCE, autoritățile naționale competente corespunzătoare și autoritățile naționale de rezoluție corespunzătoare cu privire la toate măsurile pe care le întreprinde în temeiul prezentului alineat.

(4)   În cazul în care BCE sau autoritățile competente naționale au intenția de a impune unei instituții sau unui grup orice măsură suplimentară în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în temeiul articolelor 27 alineatul (1), 28 sau 29 din Directiva 2014/59/UE ori în temeiul articolului 104 din Directiva 2013/36/UE, înainte ca entitatea sau grupul să fi respectat în întregime prima măsură notificată de comitet, acestea informează comitetul înainte de a impune o astfel de măsură suplimentară privind instituția sau grupul în cauză.

(5)   BCE sau autoritatea națională competentă, comitetul și autoritățile naționale de rezoluție corespunzătoare asigură consecvența dintre măsura suplimentară menționată la alineatul (4) și orice acțiune a comitetului care vizează pregătirea rezoluției în temeiul alineatul (2).

CAPITOLUL 3

Rezoluția

Articolul 14

Obiectivele rezoluției

(1)   Atunci când acționează, în sfera responsabilităților lor, în cadrul procedurii de rezoluție prevăzute la articolul 18, comitetul, Consiliul, Comisia și, după caz, autoritățile naționale de rezoluție țin seama de obiectivele rezoluției și aleg instrumentele de rezoluție și competențele de rezoluție care, în opinia lor, sunt cele mai în măsură să atingă obiectivele relevante ale rezoluției pentru fiecare situație în parte.

(2)   Obiectivele rezoluției menționate la alineatul (1) sunt următoarele:

Atunci când urmăresc obiectivele menționate la primul paragraf, comitetul, Consiliul, Comisia și, după caz, autoritățile naționale de rezoluție depun eforturi pentru a reduce la minimum costul rezoluției și a evita distrugerea valorii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru a realiza obiectivele rezoluției.

(3)   Sub rezerva diverselor dispoziții din prezentul regulament, obiectivele rezoluției au o importanță egală și sunt tratate în mod echilibrat, în funcție de natura și de circumstanțele proprii fiecărui caz.

Articolul 15

Principii generale care reglementează rezoluția

(1)   Atunci când acționează în cadrul procedurii de rezoluție prevăzute la articolul 18, comitetul, Consiliul, Comisia și, după caz, autoritățile naționale de rezoluție iau toate măsurile necesare pentru a garanta că măsurile de rezoluție se iau în conformitate cu următoarele principii:

(2)   În cazul în care o instituție este o entitate care aparține unui grup, fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 14, comitetul, Consiliul și Comisia, atunci când hotărăsc cu privire la aplicarea instrumentelor de rezoluție și la exercitarea competențelor de rezoluție, acționează într-un mod care să reducă la minimum impactul asupra altor entități din grup și asupra grupului ca întreg, precum și efectele negative asupra stabilității financiare în Uniune și în statele sale membre, în special în țările în care grupul își desfășoară activitatea.

(3)   În cazul în care unei entități menționate la articolul 2 din prezentul regulament i se aplică instrumentul de vânzare a activității, instrumentul instituției-punte sau instrumentul de separare a activelor, se consideră că entitatea respectivă face obiectul unei proceduri de faliment sau al unei proceduri asemănătoare de insolvență în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului (16).

(4)   Atunci când hotărăște cu privire la aplicarea instrumentelor de rezoluție și la exercitarea competențelor de rezoluție, comitetul cere autorităților naționale de rezoluție să informeze și să consulte reprezentanții angajaților, dacă este cazul.

Această dispoziție nu aduce atingere dispozițiilor prevăzute de dreptul intern sau de practicile interne referitoare la reprezentarea angajaților în organele de conducere.

Articolul 16

Rezoluția instituțiilor financiare și a întreprinderilor-mamă

(1)   Comitetul hotărăște cu privire la o măsură de rezoluție în legătură cu o instituție financiară cu sediul într-un stat membru participant în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) sunt îndeplinite în ceea ce privește atât instituția financiară, cât și întreprinderea-mamă care face obiectul supravegherii consolidate.

(2)   Comitetul ia o măsură de rezoluție în legătură cu o întreprindere-mamă menționată la articolul 2 litera (b) în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) sunt îndeplinite în ceea ce privește atât întreprinderea-mamă respectivă, cât și una sau mai multe filiale care sunt instituții sau, în cazul în care filiala nu este stabilită în Uniune, autoritatea din țara terță a stabilit că aceasta îndeplinește condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție în conformitate cu legislația țării terțe respective.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2) și fără a aduce atingere faptului că o întreprindere-mamă nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 18 alineatul (1), comitetul poate hotărî cu privire la măsuri de rezoluție ce vizează întreprinderea-mamă în cauză atunci când una sau mai multe filiale care sunt instituții îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 18 alineatele (1), (4) și (5) și, în caz de intrare în dificultate, natura activelor și pasivelor acestora pun în pericol o instituție sau grupul în ansamblu, iar măsurile de rezoluție cu privire la întreprinderea-mamă în cauză sunt necesare pentru rezoluția acestor filiale care sunt instituții ori pentru rezoluția grupului ca întreg. În cazul în care o autoritate națională de rezoluție informează comitetul cu privire la faptul că legislația privind insolvența a statului membru respectiv prevede tratarea grupurilor în ansamblu, iar pentru rezoluția filialelor care sunt instituții sau pentru rezoluția grupului în ansamblu este necesar să se aplice măsuri de rezoluție întreprinderii-mamă, comitetul poate decide cu privire la măsuri de rezoluție care să vizeze și întreprinderea-mamă.

În scopul primului paragraf, atunci când evaluează dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) în raport cu una sau mai multe filiale care sunt instituții, comitetul este autorizat să nu țină seama de eventuale transferuri de capital sau de pierderi între entitățile din cadrul grupului, inclusiv exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie.

Articolul 17

Ordinea priorității creanțelor

(1)   Atunci când aplică instrumentul de recapitalizare internă unei entități menționate la articolul 2 din prezentul regulament, fără a aduce atingere pasivelor excluse din sfera de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă în temeiul articolului 27 alineatul (3) din prezentul regulament, comitetul, Comisia sau, dacă este cazul, autoritățile naționale de rezoluție decid cu privire la exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie, inclusiv cu privire la eventuala aplicare a articolului 27 alineatul (5) din prezentul regulament, iar autoritățile naționale de rezoluție exercită respectivele competențe în conformitate cu articolele 47 și 48 din Directiva 2014/59/UE și în conformitate cu ordinea inversă a priorității acordate creanțelor prevăzute în dreptul lor intern, inclusiv dispozițiile de transpunere a articolului 108 din Directiva 2014/59/UE.

(2)   La data de 1 iulie a fiecărui an și imediat după o eventuală modificare a clasamentului, statele membre participante informează Comisia și comitetul cu privire la clasamentul creanțelor față de entitățile menționate la articolul 2 în cadrul unor proceduri de insolvență de la nivel național.

Atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, sistemul corespunzător de garantare a depozitelor face obiectul unor obligații în condițiile prevăzute la articolul 79.

Articolul 18

Procedura de rezoluție

(1)   Comitetul adoptă o schemă de rezoluție în temeiul alineatului (6) în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) dacă sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate, numai în cazul în care apreciază în cadrul sesiunii sale executive, în urma primirii unei comunicări în temeiul celui de al patrulea paragraf sau din proprie inițiativă, că sunt întrunite următoarele condiții:

O evaluare a condiției menționate la primul paragraf litera (a) este realizată de BCE după consultarea comitetului. Comitetul, în cadrul sesiunii sale executive, poate realiza o astfel de evaluare numai după informarea BCE cu privire la intenția sa și numai dacă BCE nu realizează o evaluare în termen de trei zile calendaristice de la primirea acestei informații. BCE prezintă comitetului, fără întârziere, orice informație pertinentă pe care acesta din urmă o solicită pentru a-și putea documenta evaluarea.

În cazul în care BCE estimează că este îndeplinită condiția prevăzută la primul paragraf litera (a) cu privire la o entitate sau la un grup menționat la primul paragraf, aceasta comunică fără întârziere evaluarea sa Comisiei și comitetului.

Evaluarea condiției menționate la primul paragraf litera (b) este realizată de comitet, în cadrul sesiunii sale executive, sau, dacă este cazul, de autoritățile naționale de rezoluție, în strânsă colaborare cu BCE. BCE poate, de asemenea, să informeze comitetul sau autoritățile naționale de rezoluție în cauză cu privire la concluzia sa că este îndeplinită condiția prevăzută la respectiva literă.

(2)   Fără a aduce atingere situațiilor în care BCE decide să exercite în mod direct sarcinile de supraveghere vizând instituțiile de credit în temeiul articolului 6 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în cazul primirii unei comunicări în temeiul alineatului (1) sau în cazul în care comitetul intenționează să realizeze o evaluare din proprie inițiativă în temeiul alineatului (1) în raport cu o entitate sau un grup menționat la articolul 7 alineatul (3), comitetul comunică fără întârziere BCE evaluarea sa.

(3)   Adoptarea anterioară a unei măsuri în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, al articolului 27 alineatul (1) sau al articolului 28 ori 29 din Directiva 2014/59/UE sau al articolului 104 din Directiva 2013/36/UE nu constituie o condiție pentru aplicarea unei măsuri de rezoluție.

(4)   În sensul alineatului (1) litera (a), se consideră că entitatea se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate în una sau mai multe dintre următoarele situații:

În fiecare dintre cazurile prevăzute la litera (d) punctele (i), (ii) și (iii) de la primul paragraf, măsurile de garantare sau măsurile echivalente menționate la respectivele puncte se limitează la entitățile solvabile și sunt supuse aprobării definitive în contextul cadrului privind ajutoarele de stat al Uniunii. Măsurile respective au un caracter preventiv și temporar; ele sunt proporționale cu obiectivul remedierii consecințelor pe care le are perturbarea gravă și nu sunt utilizate pentru a compensa pierderile pe care entitatea le-a suportat sau este susceptibilă să le suporte în viitorul apropiat.

Măsurile de sprijin menționate la litera (d) punctul (iii) de la primul paragraf se limitează la injecțiile necesare pentru a redresa deficitul de capital a cărui existență a fost constatată în cadrul testelor de rezistență desfășurate la nivel național, la nivelul Uniunii sau la nivelul MSU, la examinări ale calității activelor sau la exerciții echivalente desfășurate de către BCE, ABE sau de către autoritățile naționale, după caz, confirmate de către autoritatea competentă.

În cazul în care depune o propunere legislativă în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE, Comisia depune, dacă este cazul, o propunere legislativă prin care să se modifice în mod identic și prezentul regulament.

(5)   În sensul alineatului (1) litera (c) de la prezentul articol, o măsură de rezoluție este considerată de interes public dacă este necesară pentru atingerea, prin mijloace proporționale, a unuia sau mai multora dintre obiectivele rezoluției menționate la articolul 14, în timp ce lichidarea entității conform procedurii obișnuite de insolvență nu ar fi permis atingerea acestor obiective în aceeași măsură.

(6)   În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), comitetul adoptă o schemă de rezoluție. Schema de rezoluție:

(7)   Comitetul transmite schema de rezoluție Comisiei de îndată ce o adoptă.

În termen de 24 de ore de la transmiterea de către comitet a schemei de rezoluție, Comisia fie o aprobă, fie se opune acesteia în ceea ce privește aspectele discreționare ale schemei de rezoluție în cazurile care nu fac obiectul celui de al treilea paragraf de la prezentul alineat.

În termen de 12 ore de la transmiterea de către comitet a schemei de rezoluție, Comisia poate propune Consiliului:

În scopul celui de-al treilea paragraf, Consiliul hotărăște cu majoritate simplă.

Schema de rezoluție poate intra în vigoare numai în cazul în care nici Consiliul, nici Comisia nu se opun în termen de 24 de ore după transmiterea acesteia de către comitet.

Consiliul sau Comisia, după caz, își întemeiază exercitarea competenței de a se opune.

În cazul în care, în termen de 24 de ore de la transmiterea schemei de rezoluție de către comitet, Consiliul aprobă propunerea Comisiei de modificare a schemei de rezoluție pe baza temeiului menționat la al treilea paragraf litera (b) sau Comisia se opune în temeiul celui de al doilea paragraf, comitetul modifică schema de rezoluție în termen de opt ore și în conformitate cu motivele exprimate.

În cazul în care schema de rezoluție adoptată de comitet prevede excluderea anumitor pasive în situațiile excepționale menționate la articolul 27 alineatul (5), iar această excludere impune o contribuție din partea fondului sau o sursă alternativă de finanțare pentru a se proteja integritatea pieței interne, Comisia poate interzice excluderea propusă sau poate impune modificarea acesteia, prezentând motive corespunzătoare bazate pe încălcarea cerințelor prevăzute la articolul 27 și în actul delegat adoptat de Comisie în baza articolului 44 alineatul (11) din Directiva 2014/59/UE.

(8)   În cazul în care Consiliul se opune rezoluției unei instituții, motivând prin faptul că nu se îndeplinește criteriul privind interesul public menționate la alineatul (1) litera (c), entitatea în cauză este lichidată în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul intern.

(9)   Comitetul se asigură că sunt întreprinse măsurile de rezoluție necesare în vederea aplicării schemei de rezoluție de către autoritățile naționale de rezoluție relevante. Schema de rezoluție este adresată autorităților naționale de rezoluție relevante, solicitându-li-se să ia toate măsurile necesare pentru a o pune în aplicare în conformitate cu articolul 29, prin exercitarea competențelor de rezoluție. În cazul în care se constată prezența unor ajutoare de stat sau a fondului, comitetul hotărăște în conformitate cu o decizie adoptată de Comisie cu privire la respectivele ajutoare.

(10)   Comisia are competența de a obține de la comitet orice informații pe care le consideră relevante în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale în temeiul prezentului regulament. În conformitate cu capitolul 5 din prezentul titlu, comitetul are competența de a obține de la orice persoană toate informațiile necesare pentru elaborarea unei măsuri de rezoluție și pentru luarea unei decizii cu privire la adoptarea respectivei măsuri de rezoluție, inclusiv orice actualizare și completare a informațiilor furnizate în cadrul planurilor de rezoluție.

Articolul 19

Ajutoarele de stat și ajutoarele din partea fondului

(1)   În cazul în care măsurile de rezoluție presupun acordarea de ajutoare de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sau de ajutoare din partea fondului în conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol, schema de rezoluție se adoptă în conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din prezentul regulament numai după adoptarea de către Comisie a unei decizii privind compatibilitatea sau compatibilitatea condiționată cu piața internă a utilizării unor astfel de ajutoare.

Atunci când execută sarcinile ce le sunt atribuite prin articolul 18 din prezentul regulament, instituțiile Uniunii acționează în conformitate cu principiile stabilite la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE și dau publicității în mod corespunzător toate informațiile pertinente privind organizarea lor internă în acest sens.

(2)   La primirea unei comunicări în temeiul articolului 18 alineatul (1) din prezentul regulament sau din proprie inițiativă, în cazul în care consideră că măsurile de rezoluție ar putea constitui ajutoare de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, comitetul invită statul membru participant sau statele membre în cauză să notifice de îndată Comisiei măsurile avute în vedere, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE. Comitetul notifică Comisiei toate cazurile în care acesta invită unul sau mai multe state membre să transmită o înștiințare în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE.

(3)   În măsura în care măsurile de rezoluție propuse de comitet presupun recurgerea la fond, comitetul informează Comisia cu privire la modul propus de utilizare a fondului. Această informare de către comitet conține toate informațiile necesare care să îi permită Comisiei să efectueze evaluările corespunzătoare în temeiul prezentului alineat.

Informarea în temeiul prezentului alineat determină Comisia să desfășoare o anchetă preliminară în cadrul căreia aceasta poate solicita comitetului informații suplimentare. Comisia analizează faptul dacă recurgerea la fond va denatura sau va crea riscul de a denatura concurența favorizând beneficiarul sau orice altă întreprindere, astfel încât utilizarea fondului ar deveni incompatibilă cu piața internă în măsura în care ar afecta comerțul dintre statele membre. Pentru utilizarea fondului, Comisia aplică criteriile stabilite pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat consacrate la articolul 107 din TFUE. Comitetul pune la dispoziția Comisiei informațiile pe care aceasta le consideră necesare pentru realizarea acestei analize.

În cazul în care Comisia are îndoieli temeinice în ceea ce privește compatibilitatea modului propus de utilizare a fondului cu piața internă sau în cazul în care comitetul nu pune la dispoziție informațiile necesare solicitate de Comisie în temeiul celui de al doilea paragraf, Comisia inițiază o anchetă aprofundată și informează comitetul în consecință. Comisia își publică decizia privind inițierea unei anchete aprofundate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comitetul, orice stat membru și orice persoană, întreprindere sau asociație ale căror interese pot fi afectate de utilizarea fondului pot transmite Comisiei observații în termenul precizat în cadrul notificării. Comitetul poate transmite comentarii pe marginea observațiilor transmise de statele membre și de părțile terțe interesate în termenul precizat de Comisie. La finalul perioadei de anchetă, Comisia își finalizează analiza cu privire la faptul dacă recurgerea la fond este sau nu compatibilă cu piața internă.

Atunci când efectuează analize și desfășoară anchete în temeiul prezentului alineat, Comisia se lasă ghidată de toate normele aplicabile adoptate în temeiul articolului 109 din TFUE, precum și de comunicările, îndrumările și măsurile pertinente adoptate de Comisie în aplicarea normelor din tratate referitoare la ajutoarele de stat, aflate în vigoare în momentul efectuării analizei. Respectivele măsuri se aplică ca și cum trimiterile la statul membru responsabil de notificarea ajutoarelor sunt trimiteri la comitet, efectuându-se și alte modificări necesare.

Comisia adoptă o decizie privind compatibilitatea modului de utilizare a fondului cu piața internă, care este adresată comitetului și autorităților naționale de rezoluție din statul membru vizat sau din statele membre vizate. Respectiva decizie poate să completeze condițiile, angajamentele sau măsurile în raport cu beneficiarul.

Decizia poate, de asemenea, să stabilească obligații pentru comitet, pentru autoritățile naționale de rezoluție din statul membru participant ori din statele membre vizate sau pentru beneficiar, pentru a permite monitorizarea respectării deciziei. Aceste obligații pot include numirea unui administrator fiduciar sau a unei alte persoane independente care să acorde asistență în procesul de monitorizare. Administratorul fiduciar sau o altă persoană independentă pot executa funcțiile ce sunt prevăzute în decizia Comisiei.

Decizia adoptată în temeiul prezentului alineat se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Comisia poate adopta o decizie de refuz adresată comitetului, prin care aceasta stabilește că modul propus de utilizare a fondului este incompatibil cu piața internă și nu poate fi executat sub forma propusă de comitet. După ce primește o astfel de decizie, comitetul își revede schema de rezoluție și elaborează o versiune revizuită a schemei de rezoluție.

(4)   În cazul în care Comisia are îndoieli temeinice cu privire la respectarea deciziei sale adoptate în temeiul alineatului (3), aceasta întreprinde măsuri de anchetă corespunzătoare. În acest scop, Comisia poate exercita competențele de care dispune în temeiul reglementărilor și al altor măsuri menționate la alineatul (3) al patrulea paragraf și se conduce de acestea.

(5)   În cazul în care, în urma anchetelor desfășurate și după solicitarea de observații de la părțile vizate, Comisia consideră că decizia menționată la alineatul (3) nu este respectată, aceasta adresează o decizie autorității naționale de rezoluție din statul membru participant vizat prin care autoritatea respectivă este obligată să recupereze cuantumurile utilizate necorespunzător într-un termen stabilit de Comisie. Ajutoarele din fond care urmează să fie recuperate în temeiul unei decizii de recuperare includ dobânda la o rată corespunzătoare stabilită de Comisie și sunt achitate comitetului.

Comitetul transferă fondului toate cuantumurile primite în temeiul primului paragraf și le ia în considerare atunci când stabilește contribuțiile în conformitate cu articolele 70 și 71.

Procedura de recuperare menționată la primul paragraf respectă dreptul la bună administrare al beneficiarilor și dreptul de acces al acestora la documente, astfel cum se prevede la articolele 41 și 42 din Cartă.

(6)   Fără a aduce atingere obligațiilor de raportare pe care Comisia le poate prevedea în decizia sa adoptată în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, comitetul transmite Comisiei rapoarte anuale în care se evaluează faptul dacă utilizarea fondului respectă decizia de la alineatul respectiv, pentru a căror elaborare comitetul recurge la competențele de care dispune în temeiul articolului 34.

(7)   Orice stat membru și orice persoană, întreprindere sau asociație ale căror interese pot fi afectate de utilizarea fondului, îndeosebi entitățile menționate la articolul 2, au dreptul de a informa Comisia cu privire la orice suspiciune de utilizare necorespunzătoare a fondului care este incompatibilă cu decizia menționată la alineatul (3) de la prezentul articol.

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 93 în ceea ce privește stabilirea de norme detaliate privind:

(9)   În cazul în care Comisia, în urma unei recomandări a comitetului sau din proprie inițiativă, consideră că aplicarea instrumentelor și măsurilor de rezoluție nu corespunde criteriilor pe baza cărora a fost adoptată decizia sa inițială menționată la alineatul (3), aceasta poate revizui decizia și poate adopta modificări corespunzătoare.

(10)   Prin derogare de la alineatul (3), la cererea unui stat membru, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că utilizarea fondului se consideră compatibilă cu piața internă, în cazul în care această decizie este justificată de circumstanțe excepționale. Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul nu se pronunță în termen de șapte zile de la formularea cererii respective, Comisia hotărăște cu privire la situația în cauză.

(11)   Statele membre participante se asigură că autoritățile naționale de rezoluție ale acestora dispun de competențele necesare pentru a garanta respectarea tuturor condițiilor prevăzute într-o decizie a Comisiei adoptată în temeiul alineatului (3) și pentru a recupera cuantumurile utilizate necorespunzător în urma unei decizii adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5).

Articolul 20

Evaluarea în scopul rezoluției

(1)   Înainte de a decide cu privire la o măsură de rezoluție sau de a exercita competența privind reducerea valorii contabile sau conversia instrumentelor de capital relevante, comitetul se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de comitet și de autoritatea națională de rezoluție și de entitatea în cauză, efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (15), în cazul în care sunt respectate toate cerințele prevăzute la alineatele (1) și (4)-(9), evaluarea se consideră a fi definitivă.

(3)   În cazul în care nu este posibilă o evaluare independentă conform alineatului (1), comitetul poate realiza o evaluare provizorie a activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2, în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol.

(4)   Obiectivul evaluării este acela de a estima valoarea activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2 care îndeplinește condițiile pentru aplicarea rezoluției de la articolele 16 și 18.

(5)   Evaluarea vizează următoarele:

(6)   Fără a aduce atingere, după caz, cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce privește ratele de nerambursare și amploarea pierderilor. Evaluarea nu se bazează pe nicio potențială furnizare viitoare de sprijin financiar public extraordinar, de asistență sub formă de lichidități de urgență din partea băncii centrale sau de orice asistență sub formă de lichidități din partea băncii centrale acordată cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice entității menționate la articolul 2 din momentul adoptării măsurii de rezoluție sau al exercitării competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital relevante. În plus, evaluarea ține cont de faptul că, în cazul în care se aplică unul dintre instrumentele de rezoluție:

(7)   Evaluarea se completează cu următoarele informații care figurează în registrele și evidențele contabile ale entității menționate la articolul 2:

(8)   După caz, în vederea fundamentării deciziilor menționate la alineatul (5) literele (e) și (f) de la prezentul articol, informațiile prevăzute la alineatul (7) litera (b) de la prezentul articol pot fi completate printr-o analiză și o estimare a valorii activelor și pasivelor entității menționate la articolul 2, pe baza valorii de piață.

(9)   Evaluarea precizează repartizarea creditorilor pe categorii în conformitate cu ordinea de prioritate a creanțelor menționată la articolul 17 și furnizează o estimare a tratamentului de care ar fi putut beneficia fiecare categorie de acționari și de creditori dacă entitatea menționată la articolul 2 ar fi fost lichidată conform procedurii obișnuite de insolvență. Această estimare nu aduce atingere aplicării principiului „niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat” menționat la articolul 15 alineatul (1) litera (g).

(10)   În cazul în care, din cauza caracterului urgent al situației, fie nu este posibilă respectarea cerințelor prevăzute la alineatele (7) și (9), fie se aplică alineatul (3), se efectuează o evaluare provizorie. Evaluarea provizorie respectă cerințele prevăzute la alineatul (4) și, pe cât este posibil în mod rezonabil având în vedere situația dată, cerințele prevăzute la alineatele (1), (7) și (9).

Evaluarea provizorie menționată în primul paragraf cuprinde o rezervă pentru pierderi suplimentare, alături de o justificare adecvată.

(11)   O evaluare care nu respectă toate cerințele prevăzute la alineatele (1) și (4)-(9) este considerată provizorie până la momentul în care o persoană independentă, după cum se menționează la alineatul (1), efectuează o evaluare care respectă pe deplin toate cerințele stipulate la alineatele respective. Această evaluare definitivă ex post se efectuează cât mai curând posibil. Ea poate fi efectuată fie separat de evaluarea menționată la alineatele (16), (17) și (18), fie simultan cu aceasta, dar fiind distinctă și efectuată de aceeași persoană independentă.

Evaluarea definitivă ex post se realizează în următoarele scopuri:

(12)   În cazul în care estimarea valorii activului net al entității menționate la articolul 2, care rezultă din evaluarea definitivă ex post, este mai mare decât estimarea valorii activului net al entității respective, rezultată din evaluarea provizorie, comitetul poate solicita autorității naționale de rezoluție:

(13)   În pofida alineatului (1), o evaluare provizorie efectuată în conformitate cu alineatele (10) și (11) reprezintă un temei valabil pentru decizia comitetului de a lua măsuri de rezoluție, inclusiv ordonând autorităților naționale de rezoluție să preia controlul unei instituții care se află în dificultate, sau de a exercita competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital relevante.

(14)   Comitetul creează și menține mecanisme prin care să se asigure că evaluarea efectuată în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 27 și evaluarea menționată la alineatele (1)-(15) de la prezentul articol se bazează pe informații referitoare la activele și pasivele instituției aflate în rezoluție ce sunt cât mai actuale și complete cu putință.

(15)   Evaluarea face parte integrală din decizia de a aplica un instrument de rezoluție sau de a exercita o competență de rezoluție sau din decizia privind exercitarea competenței privind reducerea valorii contabile și conversia instrumentelor de capital. Evaluarea în sine nu face obiectul unui drept de apel separat, dar poate face obiectul unei căi de atac împreună cu decizia comitetului.

(16)   Pentru a determina dacă acționarii și creditorii ar fi beneficiat de un tratament mai bun în cazul în care instituția aflată în rezoluție ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență, comitetul asigură efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă, după cum se menționează la alineatul (1), cât mai curând posibil după executarea măsurii sau a măsurilor de rezoluție. Această evaluare este diferită de cea realizată în conformitate cu alineatele (1)-(15).

(17)   Evaluarea menționată la alineatul (16) stabilește:

(18)   Evaluarea vizată la alineatul (16):

Articolul 21

Reducerea valorii contabile și conversia instrumentelor de capital

(1)   Comitetul își exercită competența de a reduce valoarea contabilă sau de a converti instrumentele de capital relevante în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5), dacă sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate, numai în cazul în care consideră, în cadrul sesiunii sale executive, în urma primirii unei comunicări în temeiul celui de al doilea paragraf sau din proprie inițiativă, că sunt întrunite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

Evaluarea condițiilor menționate la primul paragraf literele (a), (c) și (d) este efectuată de BCE după consultarea comitetului. Comitetul poate de asemenea efectua astfel de evaluări în cadrul sesiunii sale executive.

(2)   În ceea ce privește evaluarea viabilității unei entități sau a unui grup, comitetul, în cadrul sesiunii sale executive, poate efectua această evaluare numai după informarea BCE cu privire la intenția sa și numai dacă BCE nu efectuează o astfel de evaluare în termen de trei zile calendaristice de la primirea acestei informații. BCE prezintă comitetului, fără întârziere, orice informație relevantă pe care acesta din urmă o solicită pentru a-și putea documenta evaluarea.

(3)   În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, se consideră că o entitate menționată la articolul 2 sau un grup nu mai sunt viabile numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele două condiții:

(4)   În sensul alineatului (3) litera (a) de la prezentul articol, se consideră că respectiva entitate se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate în cazul în care aceasta se află într-una sau în mai multe din situațiile prevăzute la articolul 18 alineatul (4).

(5)   În sensul alineatului (3) litera (a), se consideră că un grup se află sau este susceptibil de a se afla în dificultate în cazul în care grupul respectiv încalcă cerințele prudențiale consolidate necesare sau există elemente obiective pe baza cărora se poate conchide că grupul respectiv va încălca în viitorul apropiat cerințele prudențiale consolidate, într-o măsură suficientă care ar justifica o acțiune din partea BCE sau a autorității competente naționale, inclusiv, dar fără a se limita la considerentul că grupul a suportat sau este susceptibil de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate fondurile proprii sau o parte semnificativă a acestora.

(6)   Valoarea contabilă a unui instrument de capital relevant emis de o filială nu este redusă într-o măsură mai mare, iar instrumentul respectiv nu este convertit în condiții mai dezavantajoase în temeiul articolului 59 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2014/59/UE decât în cazul instrumentelor de capital de nivel egal de la nivelul întreprinderii-mamă a căror valoare contabilă a fost redusă sau care au fost convertite.

(7)   În cazul în care sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile specificate la alineatul (1), comitetul stabilește, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, dacă competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital relevante se exercită separat sau, conform procedurii prevăzute la articolul 18, în combinație cu o măsură de rezoluție.

(8)   În cazul în care constată, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din prezentul regulament, că sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, dar nu sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din prezentul regulament, comitetul însărcinează fără întârziere autoritățile naționale de rezoluție să își exercite competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu articolele 59 și 60 din Directiva 2014/59/UE.

Comitetul se asigură că, înainte ca autoritățile naționale de rezoluție să își exercite competența de reducere a valorii contabile a instrumentelor de capital relevante sau de convertire a acestora, se efectuează o evaluare a activelor și pasivelor entității menționate la articolul 2 sau ale unui grup, în conformitate cu articolul 20 alineatele (1)-(15). Această evaluare stă la baza calculului pentru reducerea valorii contabile care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante în scopul de a absorbi pierderile și pentru nivelul de conversie care urmează să fie aplicat instrumentelor de capital relevante în scopul recapitalizării entității menționate la articolul 2 sau a grupului.

(9)   În cazul în care sunt îndeplinite atât una sau mai multe dintre condițiile menționate la alineatul (1), cât și cele menționate la articolul 18 alineatul (1), se aplică procedura prevăzută la articolul 18 alineatele (6), (7) și (8).

(10)   Comitetul se asigură că autoritățile naționale de rezoluție exercită fără întârziere competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu ordinea de prioritate a creanțelor stabilită la articolul 17 și astfel încât să producă următoarele rezultate:

(11)   Autoritățile naționale de rezoluție pun în aplicare instrucțiunile formulate de comitet și exercită competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital relevante în conformitate cu articolul 29.

Articolul 22

Principii generale care stau la baza instrumentelor de rezoluție

(1)   În cazul în care comitetul decide să aplice un instrument de rezoluție unei entități sau unui grup menționat la articolul 7 alineatul (2) sau unei entități sau unui grup menționat la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 6a alineatul (5), dacă sunt îndeplinite condițiile privind aplicarea alineatelor respective, și în cazul în care respectiva măsură de rezoluție ar genera unele pierderi suportate de către creditori sau o conversie a creanțelor acestora, comitetul însărcinează autoritățile naționale de rezoluție să își exercite competența de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de capital relevante în conformitate cu articolul 21 imediat înainte de aplicarea instrumentului de rezoluție sau concomitent cu aceasta.

(2)   Instrumentele de rezoluție menționate la articolul 18 alineatul (6) litera (b) sunt următoarele:

(3)   În momentul adoptării schemei de rezoluție menționate la articolul 18 alineatul (6), comitetul ia în considerare următoarele elemente:

(4)   Instrumentele de rezoluție se aplică astfel încât să fie îndeplinite obiectivele de rezoluție specificate la articolul 14, în conformitate cu principiile de rezoluție stabilite la articolul 15. Acestea pot fi aplicate fie individual, fie în orice combinație, cu excepția instrumentului de separare a activelor, care nu poate fi aplicat decât împreună cu un alt instrument de rezoluție.

(5)   Atunci când instrumentele de rezoluție menționate la alineatul (2) literele (a) sau (b) de la prezentul articol sunt utilizate pentru a transfera doar o parte din activele, drepturile sau pasivele unei instituții aflate în rezoluție, partea reziduală a instituției menționate la articolul 2 de la care au fost transferate activele, drepturile sau pasivele este lichidată în conformitate cu procedura obișnuită de insolvență.

(6)   Comitetul poate recupera eventualele cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție sau cu exercitarea competențelor de rezoluție prin una sau mai multe dintre modalitățile următoare:

Eventualele venituri primite de autoritățile naționale de rezoluție în legătură cu utilizarea fondului se rambursează comitetului.

Articolul 23

Schema de rezoluție

Schema de rezoluție adoptată de comitet în temeiul articolului 18 stabilește, în conformitate cu eventualele decizii privind ajutoarele de stat sau ajutoarele din partea fondului, modalitățile instrumentelor de rezoluție care trebuie aplicate instituției aflate în rezoluție în ceea ce privește cel puțin măsurile menționate la articolul 24 alineatul (2), articolul 25 alineatul (2), articolul 26 alineatul (2) și articolul 27 alineatul (1), care urmează să fie executate de către autoritățile naționale de rezoluție în conformitate cu dispozițiile aplicabile din Directiva 2014/59/UE, transpusă în dreptul intern, și precizează cuantumurile și scopurile specifice în care se recurge la fond.

În schema de rezoluție se descriu măsurile de rezoluție care ar trebui întreprinse de comitet în legătură cu întreprinderea-mamă din Uniune sau cu anumite entități din grup cu sediul în statul membru participant în scopul de a îndeplini obiectivele de rezoluție și principiile prevăzute la articolele 14 și 15.

Atunci când adoptă o schemă de rezoluție, comitetul, Consiliul și Comisia iau în considerare și urmează planul de rezoluție menționat la articolul 8, cu excepția cazului în care comitetul consideră, având în vedere circumstanțele cazului, că obiectivele rezoluției vor fi îndeplinite mai eficient prin adoptarea de măsuri care nu sunt prevăzute în planul de rezoluție.

Pe parcursul procedurii de rezoluție, comitetul poate modifica și actualiza schema de rezoluție, în funcție de circumstanțele proprii cazului. Pentru efectuarea de modificări și actualizări se aplică procedura prevăzută la articolul 18.

De asemenea, schema de rezoluție prevede, dacă este cazul, numirea de către autoritățile naționale de rezoluție a unui administrator special al instituției aflate în rezoluție, în conformitate cu articolul 35 din Directiva 2014/59/UE. Comitetul poate decide ca un singur administrator special să fie numit pentru toate entitățile afiliate unui grup, dacă acest lucru este necesar pentru înlesnirea soluțiilor de redresare a situației financiare a entităților în cauză.

Articolul 24

Instrumentul de vânzare a activității

(1)   În cadrul schemei de rezoluție, instrumentul de vânzare a activității constă în transferul către un cumpărător care nu este o instituție-punte al următoarelor elemente:

(2)   În ceea ce privește instrumentul de vânzare a activității, schema de rezoluție stabilește:

(3)   Comitetul aplică instrumentul de vânzare a activității fără a se conforma cerințelor privind scoaterea pe piață prevăzute la alineatul (2) litera (e) atunci când stabilește faptul că respectarea acestor cerințe ar compromite, probabil, atingerea unuia sau a mai multora dintre obiectivele rezoluției și în special atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

Articolul 25

Instrumentul instituției-punte

(1)   În cadrul schemei de rezoluție, instrumentul instituției-punte constă în transferul către o instituție-punte a oricărora dintre următoarele elemente:

(2)   În ceea ce privește instrumentul instituției-punte, schema de rezoluție stabilește:

(3)   Comitetul se asigură că valoarea totală a pasivelor transferate instituției-punte de către autoritatea națională de rezoluție nu depășește valoarea totală a drepturilor și a activelor transferate de la instituția aflată în rezoluție sau provenite din alte surse.

Articolul 26

Instrumentul de separare a activelor

(1)   În cadrul schemei de rezoluție, instrumentul de separare a activelor constă în transferul de active, drepturi sau pasive ale unei instituții aflate în rezoluție sau ale unei instituții-punte către unul sau mai multe vehicule de gestionare a activelor.

(2)   În ceea ce privește instrumentul de vânzare a activității, schema de rezoluție stabilește:

Primul paragraf litera (b) nu împiedică contraprestația să aibă o valoare nominală sau negativă.

Articolul 27

Instrumentul de recapitalizare internă

(1)   Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat în oricare dintre următoarele scopuri:

În cadrul schemei de rezoluție, în ceea ce privește instrumentul de recapitalizare internă, se stabilesc următoarele:

(2)   Instrumentul de recapitalizare internă nu poate fi aplicat în scopul menționat la alineatul (1) litera (a) decât dacă există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri pertinente, inclusiv cu măsurile puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activității prevăzut la alineatul (16), va avea drept rezultat nu doar realizarea obiectivelor relevante ale rezoluției, ci și restabilirea solidității financiare și a viabilității pe termen lung a entității în cauză.

În cazul în care condițiile prevăzute la primul paragraf nu sunt îndeplinite, se aplică oricare dintre instrumentele de rezoluție prevăzute la articolul 22 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) și, după caz, instrumentul de recapitalizare internă menționat la litera (d) de la respectivul alineat.

(3)   Următoarele pasive, indiferent dacă sunt reglementate de legislația unui stat membru sau a unei țări terțe, nu fac obiectul reducerii valorii contabile și nici al conversiei:

Litera (g) punctul (i) de la primul paragraf nu se aplică componentei variabile a remunerației persoanelor care își asumă riscuri substanțiale menționate la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE.

(4)   Sfera de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă prevăzut la alineatul (3) de la prezentul articol nu împiedică, dacă este cazul, exercitarea competențelor de recapitalizare internă în legătură cu orice parte a unei datorii garantate sau a unei datorii acoperite prin garanții reale care depășesc valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenție sau a garanției reale prin care este garantat acesta sau în legătură cu orice cuantum al unui depozit care depășește nivelul garantat prevăzut la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE.

Comitetul se asigură că toate activele garantate asociate unui portofoliu de acoperire a obligațiunilor garantate rămân neafectate, segregate și cu fonduri suficiente.

Fără a aduce atingere normelor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și Directivei 2013/36/UE și pentru a prevedea posibilitatea de rezoluție a entităților și a grupurilor, comitetul transmite autorităților naționale de rezoluție instrucțiuni care limitează, în conformitate cu articolul 10 alineatul (11) litera (b) din prezentul regulament, măsura în care alte instituții dețin pasive eligibile pentru un instrument de recapitalizare internă, cu excepția pasivelor care sunt deținute la entitățile care fac parte din același grup.

(5)   În circumstanțe excepționale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, anumite pasive pot fi exonerate total sau parțial de aplicarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie, în următoarele cazuri:

În cazul excluderii totale sau parțiale, în temeiul prezentului alineat, a unui pasiv eligibil sau a unei categorii de pasive eligibile, nivelul reducerii valorii contabile sau al conversiei aplicat altor pasive eligibile poate fi majorat pentru a reflecta excluderile respective, cu condiția ca nivelul reducerii valorii contabile și al conversiei aplicat altor pasive eligibile să respecte principiul prevăzut la articolul 15 alineatul (1) litera (g).

(6)   În cazul excluderii totale sau parțiale, în temeiul alineatului (5), a unui pasiv eligibil sau a unei categorii de pasive eligibile și în cazul în care pierderile care ar fi fost suportate de acele pasive nu au fost repercutate integral asupra altor creditori, fondul poate aduce o contribuție în favoarea instituției aflate în rezoluție pentru una sau ambele acțiuni următoare:

(7)   Fondul poate aduce contribuția menționată la alineatul (6) doar atunci când:

(8)   Contribuția din partea fondului menționată la alineatul (7) de la prezentul articol poate fi finanțată prin:

(9)   În circumstanțe extraordinare, pot fi solicitate fonduri suplimentare din surse de finanțare alternative după ce:

(10)   Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (9) literele (a) și (b), se poate acorda o contribuție din resursele care au fost mobilizate prin intermediul unor contribuții ex-ante în conformitate cu articolul 70 și care nu au fost încă utilizate.

(11)   În sensul prezentului regulament, nu se aplică articolul 44 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE.

(12)   La adoptarea deciziei menționate la alineatul (5), se ține seama de:

(13)   Comitetul evaluează, pe baza unei evaluări care respectă cerințele prevăzute la articolul 20 alineatele (1)-(15), agregatul:

Evaluarea menționată la primul paragraf stabilește cuantumul cu care trebuie redusă valoarea contabilă sau convertite pasivele eligibile pentru a restabili ponderea fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituției aflate în rezoluție sau, după caz, stabilește ponderea instituției-punte, ținând seama de orice contribuție la capital din partea fondului în temeiul articolului 76 alineatul (1) litera (d) și pentru a menține o încredere suficientă a pieței în instituția aflată în rezoluție sau în instituția-punte și pentru a-i permite acesteia, pe o perioadă de cel puțin un an, să îndeplinească condițiile de autorizare și să-și desfășoare în continuare activitățile pentru care a fost autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau Directiva 2014/65/UE.

În cazul în care comitetul intenționează să folosească instrumentul de separare a activelor menționat la articolul 26, cuantumul cu care trebuie reduse pasivele eligibile va ține seama de o estimare prudentă a necesităților de capital ale vehiculului de gestionare a activelor, după caz.

(14)   Excluderile prevăzute la alineatul (5) pot fi aplicate fie pentru a exclude complet un element de pasiv de la reducerea valorii contabile, fie pentru a limita amploarea reducerii valorii contabile aplicate respectivului element de pasiv.

(15)   Competențele de reducere a valorii contabile și de conversie respectă cerințele privind ordinea de prioritate a creanțelor prevăzută la articolul 17 din prezentul regulament.

(16)   Autoritatea națională de rezoluție transmite imediat comitetului planul de reorganizare a activității pe care l-a primit în conformitate cu articolul 52 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2014/59/UE de la organismul de conducere sau de la persoanele desemnate în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din respectiva directivă.

În termen de două săptămâni de la data depunerii planului de reorganizare a activității, autoritatea națională de rezoluție competentă furnizează comitetului propria evaluare a planului respectiv. În termen de o lună de la data prezentării planului de reorganizare a activității, comitetul evaluează probabilitatea ca planul, în cazul în care este pus în aplicare, să restabilească viabilitatea pe termen lung a entității menționate la articolul 2. Evaluarea este realizată de comun acord cu autoritatea națională competentă sau cu BCE, dacă este cazul.

În cazul în care estimează că planul va atinge acest obiectiv, comitetul permite autorității naționale de rezoluție să aprobe planul în conformitate cu articolul 52 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE. În cazul în care estimează că planul nu va atinge obiectivul respectiv, comitetul însărcinează autoritatea națională de rezoluție să notifice organismului de conducere sau persoanelor desemnate în temeiul articolului 72 alineatul (1) din respectiva directivă preocupările sale în acest sens și să îi solicite acestuia modificarea planului pentru a ține cont de aceste preocupări în conformitate cu articolul 52 alineatul (8) din respectiva directivă. În ambele cazuri acest lucru se realizează de comun acord cu autoritatea națională competentă sau cu BCE, dacă este cazul.

În termen de două săptămâni de la data primirii respectivei notificări, organismul de conducere sau persoanele desemnate în temeiul articolului 72 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE prezintă autorității naționale de rezoluție un plan modificat pentru aprobare. Autoritatea națională de rezoluție transmite comitetului planul modificat și evaluarea sa a acestuia. Comitetul evaluează planul modificat și însărcinează autoritatea națională de rezoluție să comunice organismului de conducere sau persoanelor desemnate în temeiul articolului 72 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, în termen de o săptămână, în ce măsură estimează că planul, astfel modificat, răspunde preocupărilor notificate sau sunt necesare modificări suplimentare.

Comitetul comunică ABE planul de reorganizare a activității grupului.

Articolul 28

Monitorizarea de către comitet

(1)   Comitetul monitorizează îndeaproape punerea în aplicare a schemei de rezoluție de către autoritățile naționale de rezoluție. În acest scop, autoritățile naționale de rezoluție:

Autoritățile naționale de rezoluție transmit comitetului un raport final privind punerea în aplicare a schemei de rezoluție.

(2)   Pe baza informațiilor comunicate, comitetul poate formula instrucțiuni pentru autoritățile naționale de rezoluție cu privire la orice aspect legat de punerea în aplicare a schemei de rezoluție și, în special, cu privire la elementele menționate la articolul 23 și la exercitarea competențelor de rezoluție.

(3)   În cazul în care acest lucru este necesar în vederea atingerii obiectivelor de rezoluție, schema de rezoluție poate fi modificată. Se aplică procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 29

Punerea în aplicare a deciziilor în temeiul prezentului regulament

(1)   Autoritățile naționale de rezoluție iau măsurile necesare pentru a pune în aplicare deciziile prevăzute în prezentul regulament, în special prin exercitarea unui control asupra entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (2) și asupra entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) și atunci când sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestor alineate, prin luarea măsurilor necesare în conformitate cu articolele 35 sau 72 din Directiva 2014/59/UE și prin asigurarea respectării garanțiilor prevăzute în Directiva 2014/59/UE. Autoritățile naționale de rezoluție pun în aplicare toate deciziile care le sunt adresate de către comitet.

În acest scop, sub rezerva prezentului regulament, ele exercită competențele care le-au fost conferite în temeiul dreptului intern privind transpunerea Directiva 2014/59/UE și în conformitate cu condițiile prevăzute de dreptul intern. Autoritățile naționale de rezoluție furnizează comitetului informații complete cu privire la exercitarea acestor competențe. Orice măsură pe care o iau este conformă cu deciziile comitetului în temeiul prezentului regulament.

La punerea în aplicare a acestor decizii, autoritățile naționale de rezoluție asigură respectarea garanțiilor aplicabile prevăzute în Directiva 2014/59/UE.

(2)   În cazul în care o autoritate națională de rezoluție nu a aplicat sau nu a respectat o decizie adoptată de comitet în temeiul prezentului regulament sau a aplicat-o într-un mod care constituie o amenințare pentru oricare dintre obiectivele rezoluției prevăzute la articolul 14 sau pentru punerea eficientă în aplicare a schemei de rezoluție, comitetul îi poate impune unei instituții aflate în rezoluție:

Comitetul adoptă decizia menționată la litera (c) de la primul paragraf doar în cazul în care măsura abordează în mod semnificativ amenințarea la adresa obiectivului de rezoluție în cauză sau la adresa punerii eficiente în aplicare a schemei de rezoluție.

Înainte de a decide impunerea unei măsuri, comitetul informează autoritățile naționale de rezoluție vizate și Comisia cu privire la măsura pe care intenționează să o adopte. Informarea respectivă include detalii privind măsura preconizată, motivele care stau la baza adoptării acesteia, precum și informații legate de data intrării în vigoare avută în vedere.

Informarea se face cu cel târziu 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a măsurilor. În situații excepționale, în care informarea nu se poate face cu 24 de ore înainte, comitetul poate comunica măsurile cu mai puțin de 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a acestora.

(3)   Instituția aflată în rezoluție respectă orice decizie luată în conformitate cu alineatul (2). Aceste decizii prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile naționale de rezoluție cu privire la aceeași chestiune.

(4)   Atunci când iau măsuri în legătură cu chestiuni care fac obiectul unei decizii luate în temeiul alineatului (2), autoritățile naționale de rezoluție respectă decizia respectivă.

(5)   Comitetul publică pe site-ul său oficial fie o copie a schemei de rezoluție, fie un aviz în care prezintă pe scurt efectele măsurii de rezoluție, în special efectele asupra clienților cu amănuntul. Autoritățile naționale de rezoluție respectă obligațiile procedurale aplicabile prevăzute la articolul 83 din Directiva 2014/59/UE.

CAPITOLUL 4

Cooperare

Articolul 30

Obligația în materie de cooperare și de schimb de informații în cadrul mecanismului unic de rezoluție

(1)   Comitetul informează Comisia cu privire la măsurile pe care le ia în vederea pregătirii procedurii de rezoluție. În ceea ce privește informațiile primite din partea comitetului, membrii Consiliului și ai Comisiei, precum și membrii personalului Consiliului și ai Comisiei sunt supuși cerințelor privind secretul profesional prevăzute la articolul 88.

(2)   În exercitarea responsabilităților care le revin în temeiul prezentului regulament, comitetul, Consiliul, Comisia, BCE, autoritățile naționale de rezoluție și autoritățile naționale competente cooperează îndeaproape, în special în ceea ce privește planificarea rezoluției, intervenția timpurie și etapele rezoluției, în conformitate cu articolele 8-29. Acestea își prezintă reciproc toate informațiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor lor.

(3)   BCE sau autoritățile naționale competente transmit comitetului și autorităților naționale de rezoluție acordurile de sprijin financiar din cadrul grupului autorizate și orice modificări aduse acestora.

(4)   În sensul prezentului regulament, BCE poate invita președintele comitetului să participe în calitate de observator la Consiliul de supraveghere al BCE stabilit în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. Atunci când consideră că este necesar, comitetul poate numi un alt reprezentant care să înlocuiască președintele în acel scop.

(5)   În sensul prezentului regulament, comitetul numește un reprezentant care participă la Comitetul de rezoluție al ABE stabilit în conformitate cu articolul 127 din Directiva 2014/59/UE.

(6)   Comitetul face eforturi să coopereze îndeaproape cu orice instrument public de asistență financiară, inclusiv cu Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și cu Mecanismul european de stabilitate (MES), în special în circumstanțele extraordinare menționate la articolul 27 alineatul (9) și în situația în care acest instrument a acordat sau este posibil să acorde asistență financiară directă sau indirectă unor entități stabilite într-un stat membru participant.

(7)   Dacă este necesar, comitetul încheie un memorandum de înțelegere cu BCE și cu autoritățile naționale de rezoluție și cu autoritățile naționale competente, care prezintă în termeni generali cooperarea prevăzută la alineatele (2) și (4) în cadrul exercitării sarcinilor lor respective în temeiul legislației UE. Memorandumul face obiectul unei revizuiri periodice și se publică în conformitate cu cerințele privind secretul profesional.

Articolul 31

Cooperarea în cadrul mecanismului unic de rezoluție

(1)   Comitetul își îndeplinește sarcinile în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție. Acesta aprobă și publică, în cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție, un cadru de organizare a mecanismelor practice de punere în aplicare a prezentului articol.

Pentru a asigura aplicarea eficace și consecventă a prezentului articol, comitetul:

În vederea evaluării planurilor de rezoluție, comitetul poate solicita autorităților naționale de rezoluție să îi transmită toate informațiile necesare pe care le-au obținut în conformitate cu articolul 11 și cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, fără a aduce atingere capitolului 5 din prezentul titlu.

(2)   Articolul 13 alineatele (4)-(10) și articolele 88-92 din Directiva 2014/59/UE nu se aplică relațiilor dintre autoritățile naționale de rezoluție. Deciziile comune și toate deciziile adoptate în lipsa unei decizii comune menționate la articolul 45 alineatele (9)-(13) din Directiva 2014/59/UE nu se aplică. În schimb, se aplică dispozițiile relevante din prezentul regulament.

Articolul 32

Consultarea și cooperarea cu statele membre neparticipante și cu țările terțe

(1)   În cazul unui grup care cuprinde entități constituite în state membre participante, precum și în state membre neparticipante sau în țări terțe, fără a aduce atingere unei eventuale aprobări din partea Consiliului sau a Comisiei impuse în temeiul prezentului regulament, comitetul reprezintă autoritățile naționale de rezoluție din statele membre participante, în scopul consultării și cooperării cu statele membre neparticipante sau cu țările terțe, în conformitate cu articolele 7, 8, 12, 13, 16, 18, 55 și 88-92 din Directiva 2014/59/UE.

În cazul unui grup care cuprinde entități constituite în state membre participante, filiale constituite sau sucursale semnificative situate în state membre neparticipante, comitetul comunică autorităților competente și/sau autorităților de rezoluție din statul neparticipant, dacă este cazul, toate planurile, deciziile sau măsurile menționate la articolele 8, 10, 11, 12 și 13 care sunt relevante pentru grup.

(2)   Comitetul, BCE, autoritățile de rezoluție și autoritățile competente din statele membre neparticipante încheie memorandumuri de înțelegere în care descriu în termeni generali modul în care vor coopera la îndeplinirea sarcinilor lor în temeiul Directivei 2014/59/UE.

Fără a aduce atingere primului paragraf, comitetul încheie un memorandum de înțelegere cu autoritatea de rezoluție din fiecare stat membru neparticipant care găzduiește cel puțin o instituție globală de importanță sistemică, identificată ca atare în temeiul articolului 131 din Directiva 2013/36/UE.

(3)   Fiecare memorandum se revizuiește periodic și se publică cu respectarea cerințelor privind secretul profesional.

(4)   Comitetul încheie, în numele autorităților naționale de rezoluție din statele membre participante, acorduri de cooperare neobligatorii, conform acordurilor-cadru de cooperare ale ABE menționate la articolul 97 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE. Comitetul notifică ABE cu privire la aceste acorduri de cooperare.

Articolul 33

Recunoașterea și executarea procedurilor de rezoluție din țări terțe

(1)   Prezentul articol se aplică procedurilor de rezoluție din țări terțe, cu excepția cazului în care și până în momentul în care intră în vigoare un acord internațional astfel cum se menționează la articolul 93 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE încheiat cu țara terță în cauză. Articolul se aplică, de asemenea, și în urma intrării în vigoare a unui acord internațional astfel cum se menționează la articolul 93 alineatul (1) din Directiva respectivă încheiat cu țara terță în cauză în măsura în care recunoașterea și executarea procedurilor de rezoluție din țările terțe nu este reglementată de acordul în cauză.

(2)   Comitetul evaluează și emite o recomandare adresată autorităților naționale de rezoluție referitoare la recunoașterea și executarea procedurilor de rezoluție efectuate de autoritățile de rezoluție din țările terțe în legătură cu o instituție dintr-o țară terță sau o întreprindere-mamă dintr-o țară terță care deține:

Comitetul realizează evaluarea după consultarea autorităților naționale de rezoluție și, în cazul în care se înființează un colegiu european de rezoluție în temeiul articolului 89 din Directiva 2014/59/UE, a autorităților de rezoluție din statele membre neparticipante.

Evaluarea ține seama în mod corespunzător de interesele fiecărui stat membru participant în care își desfășoară activitatea instituția sau întreprinderea-mamă din țara terță și în special de impactul potențial al recunoașterii și al executării procedurilor de rezoluție din țări terțe asupra celorlalte părți ale grupului și a stabilității financiare din statele membre respective.

(3)   Comitetul recomandă refuzul recunoașterii sau a executării procedurilor de rezoluție menționate la alineatul (1) în cazul în care consideră că:

(4)   Autoritățile naționale de rezoluție pun în aplicare recomandarea comitetului și solicită recunoașterea sau executarea pe teritoriile lor a procedurilor de rezoluție sau explică comitetului, într-o declarație motivată, ce anume îi împiedică să pună în aplicare recomandarea comitetului.

(5)   La exercitarea competențelor de rezoluție în legătură cu entități din țări terțe, autoritățile naționale de rezoluție exercită, atunci când este cazul, competențele care le-au fost conferite pe baza dispozițiilor menționate la articolul 94 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE.

CAPITOLUL 5

Competențe de investigare

Articolul 34

Solicitări de informații

(1)   În scopul exercitării atribuțiilor în temeiul prezentului regulament, comitetul poate solicita următoarelor persoane fizice sau juridice, fie prin intermediul autorităților naționale de rezoluție, fie direct, după ce le-a informat în prealabil, utilizând pe deplin informațiile aflate la dispoziția BCE sau a autorităților naționale competente, să furnizeze toate informațiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament:

(2)   Entitățile și persoanele menționate la alineatul (1) furnizează informațiile solicitate în temeiul respectivului alineat. Cerințele privind secretul profesional nu scutesc respectivele entități și persoane de obligația de a furniza aceste informații. Furnizarea informațiilor solicitate nu se consideră o încălcare a cerințelor privind secretul profesional.

(3)   În cazul în care comitetul obține informații direct de la respectivele entități și persoane, acesta pune informațiile obținute la dispoziția autorităților naționale de rezoluție în cauză.

(4)   Comitetul este în măsură să obțină, inclusiv în permanență, toate informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor ce îi revin în temeiul prezentului regulament, în special informații privind capitalul, lichiditățile, activele și pasivele oricărei instituții care intră în sfera competențelor sale de rezoluție.

(5)   Comitetul, BCE, autoritățile naționale competente și autoritățile naționale de rezoluție pot întocmi memorandumuri de înțelegere printr-o procedură privind schimbul de informații. Schimbul de informații dintre comitet, BCE, autoritățile naționale competente și autoritățile naționale de rezoluție nu este considerat o încălcare a cerințelor privind secretul profesional.

(6)   Autoritățile naționale competente, inclusiv, după caz, BCE, precum și autoritățile naționale de rezoluție cooperează cu comitetul pentru a verifica dacă sunt deja disponibile toate informațiile solicitate sau numai o parte din acestea. În cazul în care respectivele informații sunt disponibile, autoritățile naționale competente, inclusiv, după caz, BCE, sau autoritățile naționale de rezoluție comunică aceste informații comitetului.

Articolul 35

Investigații generale

(1)   În scopul exercitării atribuțiilor conferite în temeiul prezentului regulament și sub rezerva oricăror altor condiții prevăzute de legislația aplicabilă a Uniunii, comitetul poate efectua, prin intermediul autorităților naționale de rezoluție, sau în mod direct, după ce le informează, toate investigațiile necesare în legătură cu orice persoană fizică sau juridică menționată la articolul 34 alineatul (1), stabilită sau situată într-un stat membru participant.

În acest scop, comitetul poate:

(2)   Persoanele fizice sau juridice menționate la articolul 34 alineatul (1) fac obiectul investigațiilor lansate pe baza unei decizii a comitetului.

În cazul în care o persoană obstrucționează desfășurarea investigației, autoritățile naționale de rezoluție din statul membru participant în care sunt situate sediile respective acordă, în conformitate cu dreptul intern, asistența necesară, facilitând inclusiv accesul comitetului la sediile comerciale ale persoanelor fizice sau juridice menționate la articolul 34 alineatul (1), astfel încât respectivele drepturi să poată fi exercitate.

Articolul 36

Inspecții la fața locului

(1)   În scopul exercitării atribuțiilor conferite în temeiul prezentului Regulament și sub rezerva altor condiții prevăzute de legislația aplicabilă a Uniunii, comitetul poate să efectueze, în conformitate cu articolul 37 și cu condiția să informeze în prealabil autoritățile naționale de rezoluție și autoritățile naționale competente corespunzătoare și, dacă este cazul, în cooperare cu acestea, toate inspecțiile necesare la fața locului, la sediile comerciale ale persoanelor fizice sau juridice menționate la articolul 34 alineatul (1). Atunci când desfășurarea corespunzătoare și eficiența inspecției impun acest lucru, comitetul poate efectua inspecția la fața locului fără să anunțe în prealabil persoanele juridice respective.

(2)   Funcționarii și celelalte persoane autorizate de comitet să efectueze o inspecție la fața locului pot intra în orice sediu și pe orice teren comercial al persoanelor juridice care fac obiectul unei decizii de investigare adoptate de comitet în temeiul articolului 35 alineatul (2) și dețin toate competențele prevăzute la articolul 35 alineatul (1).

(3)   Persoanele juridice menționate la articolul 34 alineatul (1) fac obiectul investigațiilor la fața locului pe baza unei decizii a comitetului.

(4)   Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc, autorizate sau numite de către autoritățile naționale de rezoluție din statele membre în care urmează să se desfășoare inspecția, asistă în mod activ, sub supravegherea și coordonarea comitetului, funcționarii și celelalte persoane autorizate de către comitet. În acest scop, aceștia dispun de competențele prevăzute la alineatul (2). Funcționarii autorităților naționale de rezoluție din statele membre participante în cauză și alte persoane care îi însoțesc, autorizate sau numite de autoritățile respective, au, de asemenea, dreptul de a participa la inspecțiile la fața locului.

(5)   În cazul în care funcționarii și celelalte persoane autorizate sau numite de comitet, care îi însoțesc, constată că o persoană se opune inspecției dispuse în temeiul alineatului (1), autoritățile naționale de rezoluție din statele membre participante în cauză le acordă asistența necesară în conformitate cu dreptul intern. În măsura în care acest lucru este necesar pentru desfășurarea inspecției, această asistență cuprinde sigilarea sediilor comerciale, a registrelor sau a evidențelor. În cazul în care autoritățile naționale de rezoluție în cauză nu dispun de această competență, ele exercită competențele lor pentru a solicita asistența necesară altor autorități naționale.

Articolul 37

Autorizarea de către o autoritate judiciară

(1)   În cazul în care inspecțiile la fața locului prevăzute la articolul 36 alineatele (1) și (2) sau asistența prevăzută la articolul 36 alineatul (5) necesită o autorizație din partea unei autorități judiciare în conformitate cu normele naționale, se solicită o astfel de autorizație.

(2)   În cazul în care se solicită autorizația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, autoritatea judiciară națională verifică autenticitatea deciziei comitetului și se asigură că măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare, nici excesive în raport cu obiectul inspecției. Cu ocazia verificării proporționalității măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita comitetului explicații detaliate, în special în ceea ce privește motivele pentru care comitetul suspectează că a avut loc o încălcare a deciziilor menționate la articolul 29, gravitatea respectivei încălcări și natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu reexaminează necesitatea efectuării inspecției și nici nu solicită să i se furnizeze informațiile conținute în dosarul comitetului. Curtea de Justiție este singurul organism care poate verifica legalitatea deciziei comitetului.

CAPITOLUL 6

Sancțiuni

Articolul 38

Amenzi

(1)   În cazul în care comitetul constată că o entitate menționată la articolul 2 a săvârșit, cu intenție sau din neglijență, una dintre încălcările enumerate la alineatul (2), acesta adoptă decizia de a aplica o amendă în conformitate cu alineatul (3).

O încălcare comisă de o astfel de entitate este considerată ca fiind comisă cu intenție dacă există circumstanțe obiective care demonstrează faptul că entitatea sau organismul său de conducere sau cadrele superioare de conducere au acționat în mod deliberat pentru a comite încălcarea respectivă.

(2)   Se aplică amenzi entităților menționate la articolul 2 pentru următoarele încălcări:

(3)   Cuantumul de bază al amenzilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol reprezintă un procent din cifra anuală de afaceri netă, incluzând venitul brut din dobânzile de încasat și alte venituri similare, venituri din acțiuni și alte titluri de valoare cu randament fix sau variabil, precum și comisioanele sau taxele de încasat de către întreprindere din exercițiul bugetar anterior în conformitate cu articolul 316 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau, în statele membre a căror monedă națională nu este euro, valoarea corespunzătoare în moneda națională la 19 august 2014, care se încadrează în limitele următoare:

Pentru a decide dacă cuantumul de bază al amenzilor ar trebui să fie stabilit mai aproape de valoarea minimă, medie sau maximă prevăzută în primul paragraf, comitetul ține seama de cifra de afaceri anuală a entității în cauză, obținută în exercițiul bugetar precedent. Cuantumul de bază se stabilește în jurul valorii minime în cazul entităților a căror cifră de afaceri anuală se situează sub 1 000 000 000 EUR, al valorii medii în cazul entităților cu o cifră de afaceri anuală între 1 000 000 000 EUR și 5 000 000 000 EUR și al valorii maxime în cazul entităților a căror cifră de afaceri anuală depășește 5 000 000 000 EUR.

(4)   Cuantumurile de bază menționate la alineatul (3) se ajustează, dacă este necesar, ținându-se cont de factorii agravanți sau atenuanți menționați la alineatele (5) și (6), în conformitate cu coeficienții aferenți menționați la alineatul (9).

Coeficienții atenuanți corespunzători se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți atenuanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient atenuant în parte se scade din cuantumul de bază.

Coeficienții agravanți corespunzători se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți agravanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient agravant în parte se adaugă la cuantumul de bază.

(5)   Următorii factori agravanți se aplică în ceea ce privește amenzile menționate la alineatul (1):

(6)   Următorii factori atenuanți se aplică în ceea ce privește amenzile menționate la alineatul (1):

(7)   Fără a aduce atingere alineatelor (2)-(6), amenzile aplicate nu depășesc 1 % din cifra anuală de afaceri pe care entitatea vizată, menționată la alineatul (1), a realizat-o în anul bugetar anterior.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care entitatea a beneficiat financiar în mod direct sau indirect de pe urma încălcării în cauză și în cazul în care câștigurile obținute sau pierderile evitate datorită încălcării pot fi stabilite, amenda este cel puțin egală cu beneficiul astfel obținut.

În cazul în care o faptă sau o omisiune a entități menționate la alineatul (1) reprezintă mai mult de o încălcare dintre cele enumerate la alineatul (2), se aplică numai cuantumul cel mai ridicat al amenzii, calculat în conformitate cu prezentul articol și aferent uneia dintre încălcările respective.

(8)   În cazurile nevizate de alineatul (2), comitetul poate recomanda autorităților naționale de rezoluție să ia măsuri pentru a asigura aplicarea unor sancțiuni corespunzătoare în conformitate cu articolele 110-114 din Directiva 2014/59/UE și cu orice act legislativ național aplicabil.

(9)   La calcularea amenzilor, comitetul aplică următorii coeficienți de ajustare legați de factorii agravanți:

La calcularea amenzilor, comitetul aplică următorii coeficienți de ajustare legați de factorii atenuanți:

Articolul 39

Penalități cu titlu cominatoriu

(1)   Comitetul impune printr-o decizie o penalitate cu titlu cominatoriu unei entități menționate la articolul 2, pentru a constrânge:

(2)   Penalitățile cu titlu cominatoriu trebuie să fie eficace și proporționale. O penalitate cu titlu cominatoriu se aplică zilnic până când entitatea menționată la articolul 2 sau persoana în cauză respectă deciziile relevante menționate la alineatul (1) literele (a)-(d) ale prezentului articol.

(3)   În pofida alineatului (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu este de 0,1 % din cifra de afaceri zilnică medie din exercițiul financiar precedent. O penalitate cu titlu cominatoriu se calculează de la data stipulată în decizia de impunere a unei penalități cu titlu cominatoriu.

(4)   Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maximum șase luni de la data comunicării deciziei comitetului.

Articolul 40

Audierea persoanelor care fac obiectul procedurilor

(1)   Înainte de adoptarea unei decizii de aplicare a unor amenzi și/sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolelor 38 sau 39, comitetul acordă persoanelor fizice sau juridice care fac obiectul respectivelor proceduri posibilitatea de a fi audiate pe tema constatărilor sale. Comitetul își fundamentează deciziile doar pe constatările asupra cărora persoanele fizice sau juridice care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea să formuleze observații.

(2)   Drepturile la apărare ale persoanelor fizice sau juridice care fac obiectul procedurilor sunt pe deplin respectate pe durata procedurilor. Acestea au drept de acces la dosarul întocmit de comitet, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele economice. Dreptul de acces la dosar nu vizează informațiile confidențiale sau documentele pregătitoare interne ale comitetului.

Articolul 41

Publicarea, natura, executarea și alocarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu

(1)   Comitetul publică deciziile de aplicare a penalităților menționate la articolul 38 alineatul (1) și la articolul 39 alineatul (1), cu excepția cazului în care prezentarea acestor informații ar putea pune în pericol rezoluția entității în cauză. Publicarea se face anonim, în oricare dintre următoarele situații:

Alternativ, în astfel de cazuri, publicarea datelor respective poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă dacă se poate preconiza că, în cursul perioadei respective, motivele care au justificat publicarea informațiilor vor înceta să existe.

Comitetul informează ABE cu privire la toate amenzile și sancțiunile penalizatoare periodice impuse de acesta în temeiul articolelor 38 și 39 și pune la dispoziție informații cu privire la procedurile de apel declanșate și la rezultatul acestora.

(2)   Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 38 și 39 au caracter administrativ.

(3)   Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 38 și 39 sunt executorii.

Executarea este reglementată de normele de procedură aplicabile în vigoare în statul membru participant pe teritoriul căruia aceasta are loc. Titlul executoriu se anexează la decizie, fără a se îndeplini nicio altă formalitate cu excepția verificării autenticității deciziei de către autoritatea pe care guvernul fiecărui stat membru participant o desemnează în acest scop și care este adusă la cunoștința comitetului și a Curții de Justiție.

După îndeplinirea acestor formalități la cererea părții interesate, aceasta poate începe executarea în conformitate cu dreptul intern, sesizând direct organul competent.

Executarea poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții de Justiție. Cu toate acestea, plângerile privind executarea neregulamentară sunt de competența instanțelor statului membru participant în cauză.

(4)   Cuantumurile obținute din amenzi și din penalitățile cu titlu cominatoriu se virează în fond.

PARTEA A III-A

CADRUL INSTITUȚIONAL

TITLUL I

COMITETUL

Articolul 42

Statut juridic

(1)   Se instituie comitetul. Acesta este o agenție a Uniunii cu o structură specifică adaptată sarcinilor sale. Comitetul are personalitate juridică.

(2)   În fiecare stat membru, comitetul beneficiază de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice conform dreptului intern. Acesta poate, în special, să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și se poate constitui parte în procedurile judiciare.

(3)   Comitetul este reprezentat de președintele său.

Articolul 43

Componență

(1)   Comitetul are următoarea componență:

(2)   Fiecare membru, inclusiv președintele, dispune de un vot.

(3)   Comisia și BCE numesc fiecare câte un reprezentant care are dreptul să participe la reuniunile sesiunilor executive și ale sesiunilor plenare în calitate de observator permanent.

Reprezentanții Comisiei și ai BCE au dreptul să ia parte la dezbateri și au acces la toate documentele.

(4)   În cazul în care într-un stat membru participant există mai mult de o autoritate națională de rezoluție, unui al doilea reprezentant i se permite să participe în calitate de observator fără drept de vot.

(5)   Structura administrativă și de gestionare a comitetului cuprinde:

Articolul 44

Conformitatea cu dreptul Uniunii

Comitetul acționează în conformitate cu dreptul Uniunii, în special cu deciziile Consiliului și ale Comisiei în temeiul prezentului regulament.

Articolul 45

Răspundere

(1)   Comitetul răspunde în fața Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în conformitate cu alineatele (2)-(8).

(2)   Comitetul prezintă Parlamentului European, parlamentelor naționale ale statelor membre participante în conformitate cu articolul 46, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi Europene un raport anual privind îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament. Sub rezerva cerințelor privind secretul profesional, acest raport se publică pe site-ul comitetului.

(3)   Președintele prezintă raportul respectiv în mod public Parlamentului European și Consiliului.

(4)   La cererea Parlamentului European, președintele este audiat de comisia competentă a Parlamentului European cu privire la îndeplinirea de către comitet a sarcinilor în materie de rezoluție. O audiere are loc cel puțin o dată pe an.

(5)   La cererea Consiliului, președintele poate să fie audiat de către acesta cu privire la îndeplinirea de către comitet a sarcinilor care îi revin în materie de rezoluție.

(6)   Comitetul răspunde oral sau în scris la întrebările adresate de Parlamentul European sau de Consiliu, în conformitate cu propriile sale proceduri și, în toate cazurile, în termen de cinci săptămâni de la primirea unei întrebări.

(7)   La cerere, președintele poartă discuții confidențiale neconsemnate în scris, în spatele ușilor închise, cu președintele și vicepreședinții comisiei competente a Parlamentului European, în cazul în care discuțiile respective sunt necesare pentru exercitarea competențelor Parlamentului European în temeiul TFUE. Se încheie un acord între Parlamentul European și comitet cu privire la modalitățile detaliate de organizare a discuțiilor respective, în vederea asigurării deplinei confidențialități, în conformitate cu cerințele privind secretul profesional impuse comitetului în temeiul prezentului regulament și când acesta acționează în calitate de autoritate națională de rezoluție în temeiul dreptului relevant al Uniunii.

(8)   Conform dispozițiilor din TFUE și din regulamentele menționate la articolul 226 din TFUE, comitetul cooperează cu Parlamentul European pe durata oricăror investigații efectuate de Parlamentul European. În termen de șase luni de la desemnarea președintelui, comitetul și Parlamentul European încheie acorduri corespunzătoare privind modalitățile practice de exercitare a răspunderii democratice și a supravegherii în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor atribuite comitetului prin prezentul regulament. Sub rezerva competenței conferite Parlamentului European în temeiul articolului 226 din TFUE, acordurile respective vizează, inter alia, accesul la informații, inclusiv normele privind tratamentul și protecția informațiilor clasificate sau a informațiilor confidențiale de alt tip, cooperarea în cadrul audierilor, conform dispozițiilor de la articolul 45 alineatul (4) din prezentul regulament, discuțiile confidențiale neconsemnate în scris, rapoartele, răspunsurile la întrebări, investigațiile și furnizarea de informații privind procedura de selecție a președintelui, a vicepreședintelui și a celor patru membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament.

Articolul 46

Parlamentele naționale

(1)   Datorită sarcinilor specifice conferite comitetului prin prezentul regulament, parlamentele naționale ale statelor membre participante, prin intermediul propriilor lor proceduri, pot solicita comitetului să răspundă, iar comitetul este obligat să răspundă în scris, la eventualele observații sau întrebări pe care le adresează acestuia cu privire la funcțiile îndeplinite de comitet în temeiul prezentului regulament.

(2)   Atunci când prezintă raportul prevăzut la articolul 45 alineatul (2), comitetul transmite simultan raportul respectiv direct parlamentelor naționale ale statelor membre participante. Parlamentele naționale pot adresa comitetului observații motivate cu privire la raportul respectiv. Comitetul răspunde oral sau în scris la observațiile sau întrebările adresate de parlamentele naționale ale statelor membre participante, în conformitate cu propriile sale proceduri.

(3)   Parlamentul național al unui stat membru participant îl poate invita pe președinte să participe, alături de un reprezentant al autorității naționale de rezoluție, la un schimb de opinii privind rezoluția entităților menționate la articolul 2 din statul membru respectiv. Președintele este obligat să dea curs acestei invitații.

(4)   Prezentul regulament nu aduce atingere răspunderii autorităților naționale de rezoluție în fața parlamentelor naționale, în conformitate cu dreptul intern, în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor care nu sunt atribuite comitetului, Consiliului sau Comisiei prin prezentul regulament și realizarea activităților desfășurate de respectivele autorități în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).

Articolul 47

Independență

(1)   În îndeplinirea sarcinilor care le sunt atribuite prin prezentul regulament, comitetul și autoritățile naționale de rezoluție acționează în mod independent și în interesul general.

(2)   Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) își îndeplinesc sarcinile conform deciziilor comitetului, Consiliului și Comisiei. Aceștia acționează independent și obiectiv în interesul al Uniunii în ansamblul său și nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organismelor Uniunii, din partea niciunui guvern al unui stat membru sau din partea niciunui alt organism public sau privat.

În cadrul deliberărilor și al proceselor decizionale ale comitetului, președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 39 alineatul (1) litera (b) își exprimă opiniile proprii și votează independent.

(3)   Nici statele membre sau instituțiile ori organismele Uniunii Europene, nici orice alt organism public sau privat nu urmărește să influențeze președintele, vicepreședintele sau membrii comitetului.

(4)   În conformitate cu Statutul funcționarilor prevăzut în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (19) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”) menționat la articolul 87 alineatul (6) din prezentul regulament, președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, după părăsirea funcției, au în continuare obligația de a da dovadă de integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor poziții sau avantaje.

Articolul 48

Sediu

Comitetul are sediul la Bruxelles, în Belgia.

TITLUL II

SESIUNEA PLENARĂ A COMITETULUI

Articolul 49

Participarea la sesiunile plenare

Toți membrii comitetului menționați la articolul 43 alineatul (1) participă la sesiunile plenare ale acestuia.

Articolul 50

Sarcini

(1)   În cadrul sesiunii sale plenare, comitetul:

(2)   La adoptarea deciziilor, sesiunea plenară a comitetului acționează în conformitate cu obiectivele specificate la articolele 6 și 14.

În sensul alineatului (1) litera (c), schema de rezoluție pregătită de sesiunea executivă se consideră a fi adoptată, cu excepția cazului în care, în termen de trei ore de la prezentarea proiectului de către sesiunea executivă în fața sesiunii plenare, cel puțin un membru al sesiunii plenare convoacă o reuniune a sesiunii plenare. În acest caz, o decizie privind schema de rezoluție se adoptă de către sesiunea plenară.

(3)   În cadrul sesiunii sale plenare, comitetul adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor, o decizie întemeiată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți prin care deleagă președintelui competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri și stabilește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată. Președintele este autorizat să subdelege aceste competențe.

În circumstanțe excepționale, comitetul reunit în sesiune plenară poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri către președinte și orice subdelegare de către președinte și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi sau unui membru al personalului, altul decât președintele.

Articolul 51

Reuniunea sesiunii plenare a comitetului

(1)   Președintele convoacă și conduce reuniunile sesiunii plenare a comitetului, în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) litera (a).

(2)   Comitetul se reunește în sesiune plenară în cel puțin două ședințe ordinare pe an. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui sau la cererea a cel puțin o treime dintre membrii săi. Reprezentantul Comisiei îi poate solicita președintelui să convoace o reuniune a comitetului în cadrul sesiunii sale plenare. În cazul în care nu convoacă o reuniune în timp util, președintele motivează în scris această decizie.

(3)   Dacă este cazul, comitetul poate să invite observatori, în plus față de cei menționați la articolul 43 alineatul (3), să participe la reuniunile sesiunii sale plenare, pe o bază ad-hoc, inclusiv un reprezentant al ABE.

(4)   Comitetul asigură secretariatul sesiunii sale plenare.

Articolul 52

Dispoziții generale privind procesul decizional

(1)   În cadrul sesiunii sale plenare, comitetul adoptă decizii cu majoritatea simplă a membrilor săi, cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), deciziile menționate la articolul 50 alineatul (1) literele (c) și (d), precum și deciziile privind mutualizarea mecanismelor financiare naționale în conformitate cu articolul 78, limitate la utilizarea mijloacelor financiare disponibile în cadrul fondului, se adoptă cu o majoritate simplă a membrilor comitetului, care reprezintă cel puțin 30 % din contribuții. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, deciziile menționate la articolul 50 alineatul (1), care implică perceperea unor contribuții ex post în conformitate cu articolul 71, privind împrumuturi pe bază de voluntariat între mecanismele de finanțare în conformitate cu articolul 72 și deciziile care vizează mijloace de finanțare alternative în conformitate cu articolele 73 și 74, precum și privind mutualizarea mecanismelor naționale de finanțare în conformitate cu articolul 78, ce depășesc mijloacele financiare disponibile în cadrul fondului, se adoptă cu o majoritate alcătuită din două treimi din membrii comitetului reprezentând cel puțin 50 % din contribuțiile din perioada de tranziție de opt ani până la mutualizarea deplină a fondului și cu o majoritate alcătuită din două treimi din membrii comitetului reprezentând cel puțin 30 % din contribuții după încheierea perioadei respective. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

(4)   Comitetul își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public. Regulamentul de procedură prevede modalități mai detaliate de vot, în special condițiile în care un membru poate acționa în numele unui alt membru și, inclusiv, dacă este cazul, norme în materie de cvorum.

TITLUL III

SESIUNEA EXECUTIVĂ A COMITETULUI

Articolul 53

Participarea la sesiunile executive

(1)   Comitetul este alcătuit, în cadrul sesiunii sale executive, din președinte și din cei patru membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b). Comitetul se reunește în cadrul sesiunii sale executive cât de des este necesar.

Reuniunile comitetului în sesiune executivă sunt convocate de președinte din proprie inițiativă sau la cererea oricăruia dintre membrii săi și sunt prezidate de către președinte.

Dacă este cazul, comitetul poate invita, la sesiunile sale executive, observatori suplimentari față de cei menționați la articolul 43 alineatul (3), inclusiv un reprezentant al ABE, și invită autoritățile naționale de rezoluție din statele membre neparticipante, atunci când deliberează cu privire la un grup care are filiale sau sucursale semnificative în statele membre neparticipante în cauză, să ia parte la aceste reuniuni. Participarea se face pe bază ad-hoc.

(2)   În conformitate cu alineatele (3) și (4), membrii comitetului menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (c) participă la sesiunile executive ale acestuia.

(3)   Atunci când deliberează cu privire la o entitate menționată la articolul 2 sau la un grup de entități cu sediul doar într-un singur stat membru participant, membrul numit de statul membru respectiv participă, de asemenea, la deliberări și la procesul decizional și se aplică normele prevăzute la articolul 55 alineatul (1).

(4)   Atunci când deliberează cu privire la un grup transfrontalier, membrul numit de statul membru în care își are sediul autoritatea de rezoluție a grupului, precum și membrii numiți de statele membre în care este stabilită o filială sau o entitate care face obiectul supravegherii consolidate participă, de asemenea, la procesul decizional și se aplică normele prevăzute la articolul 55 alineatul (2).

(5)   Membrii comitetului menționați la articolul 43 alineatul (1) literele (a) și (b) se asigură că deciziile și măsurile de rezoluție, în special în ceea ce privește utilizarea fondului, luate în cadrul diverselor componențe ale sesiunilor executive ale comitetului sunt coerente, adecvate și proporționale.

Articolul 54

Sarcini

(1)   În cadrul sesiunii sale executive, comitetul:

(2)   În îndeplinirea îndatoririlor sale în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, comitetul:

(3)   Atunci când este necesar, din motive de urgență, comitetul reunit în sesiune executivă poate lua anumite decizii provizorii în numele comitetului reunit în sesiune plenară, în special în ceea ce privește aspecte legate de gestionarea administrativă, inclusiv aspecte bugetare.

(4)   Comitetul, în cadrul sesiunii sale executive, ține la curent comitetul în sesiunea sa plenară în legătură cu deciziile pe care le adoptă cu privire la rezoluții.

Articolul 55

Procesul decizional

(1)   Atunci când deliberează cu privire la o entitate individuală sau un grup cu sediul doar într-un singur stat membru participant, în cazul în care toți membrii menționați la articolul 53 alineatele (1) și (3) nu sunt în măsură să ajungă prin consens, în termenul stabilit de președinte, la un acord comun, președintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) adoptă o decizie cu majoritate simplă.

(2)   Atunci când deliberează cu privire la un grup transfrontalier, în cazul în care toți membrii menționați la articolul 53 alineatele (1) și (4) nu sunt în măsură să ajungă prin consens, în termenul stabilit de președinte, la un acord comun, președintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) adoptă o decizie cu majoritate simplă.

(3)   În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

TITLUL IV

PREȘEDINTELE

Articolul 56

Numire și sarcini

(1)   Comitetul este prezidat de un președinte cu normă întreagă.

(2)   Președintele răspunde de:

La îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în prezentul articol, președintele este asistat de personal specializat.

(3)   Președintele este asistat de un vicepreședinte.

Vicepreședintele îndeplinește funcțiile președintelui în absența acestuia/acesteia sau în cazul în care președintele este împiedicat să le îndeplinească din motive rezonabile, în conformitate cu prezentul regulament.

(4)   Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) sunt numiți pe baza meritelor, a aptitudinilor, a cunoștințelor lor cu privire la aspecte bancare și financiare, precum și a experienței relevante în domeniul supravegherii și al reglementării financiare și al rezoluției bancare. Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) sunt selectați prin intermediul unei proceduri de selecție deschise, care respectă principiile echilibrului de gen, al experienței și al calificărilor. Parlamentul European și Consiliul sunt informați în mod corespunzător și în timp util în fiecare etapă a procedurii respective.

(5)   Mandatul președintelui, al vicepreședintelui și al membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) este de cinci ani. Sub rezerva alineatului (7) din prezentul articol, acest mandat nu poate fi reînnoit.

Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) nu ocupă vreo funcție la nivel național, internațional sau la nivelul Uniunii.

(6)   După audierea comitetului, reunit în sesiune plenară, Comisia propune Parlamentului European o listă de candidați finaliști pentru funcțiile de președinte, vicepreședinte și membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) și informează Consiliul în legătură cu această listă a candidaților finaliști.

Prin derogare de la primul paragraf, pentru numirea primilor membri ai comitetului după intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia prezintă lista candidaților finaliști fără a audia comitetul.

Comisia prezintă Parlamentului European spre aprobare o propunere de numire a președintelui, a vicepreședintelui și a membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b). În urma aprobării acestei propuneri, Consiliul adoptă o decizie de punere în aplicare pentru numirea președintelui, a vicepreședintelui și a membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b). Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(7)   Prin derogare de la alineatul (5), mandatul primului președinte numit după intrarea în vigoare a prezentului regulament este de trei ani. Acest mandat poate fi reînnoit o singură dată, pentru o perioadă de cinci ani. Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) rămân în funcție până la numirea succesorilor lor.

(8)   Un președinte al cărui mandat a fost prelungit nu mai poate să participe la altă procedură de selecție pentru același post, la încheierea întregii perioade.

(9)   În cazul în care președintele sau vicepreședintele sau un membru menționat la articolul 43 alineatul (1) litera (b) nu mai întrunește condițiile necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor sale sau în cazul în care a comis o abatere gravă, Consiliul poate, la propunerea Comisiei, care a fost aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie de punere în aplicare pentru demiterea acestuia/acesteia. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În acest scop, Parlamentul European sau Consiliul pot informa Comisia cu privire la faptul că, în opinia lor, sunt îndeplinite condițiile pentru demiterea din funcție a președintelui, a vicepreședintelui sau a membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b), iar Comisia răspunde la această informare.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINANCIARE

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 57

Resurse

(1)   Comitetul este responsabil de alocarea resurselor financiare și umane necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament.

(2)   Finanțarea bugetului comitetului sau a activităților sale de rezoluție în temeiul prezentului regulament nu pot angaja, în nici un caz, răspunderea bugetară a statelor membre.

Articolul 58

Buget

(1)   Comitetul dispune de un buget autonom care nu face parte din bugetul Uniunii. Toate veniturile și cheltuielile comitetului fac obiectul unor estimări pentru fiecare exercițiu bugetar, care corespunde anului calendaristic, și sunt înscrise în bugetul acestuia.

(2)   Bugetul comitetului este echilibrat în ceea ce privește veniturile și cheltuielile.

(3)   Bugetul cuprinde două părți: partea I este destinată administrării comitetului, iar partea a II-a este alocată fondului.

Articolul 59

Partea I din buget alocată administrării comitetului

(1)   Veniturile înscrise în partea I din buget constau în contribuțiile anuale necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative anuale estimate.

(2)   Cheltuielile înscrise în partea I din buget includ cel puțin cheltuielile cu personalul, remunerațiile, cheltuielile administrative, cheltuielile de infrastructură, cheltuielile de formare profesională și cheltuielile operaționale.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului autorităților naționale de rezoluție de a percepe taxe în conformitate cu dreptul intern, în ceea ce privește cheltuielile lor administrative de tipul celor menționate la alineatele (1) și (2), inclusiv cheltuielile pentru cooperarea cu comitetul și acordarea de asistență acestuia.

Articolul 60

Partea a II-a din buget alocată fondului

(1)   Veniturile din partea a II-a din buget sunt formate, în mod concret, din următoarele elemente:

(2)   Cheltuielile înscrise în partea a II-a din buget sunt formate din următoarele elemente:

Articolul 61

Întocmirea și execuția bugetului

(1)   Până la data de 15 februarie a fiecărui an, președintele întocmește un proiect de buget al comitetului, inclusiv o declarație privind estimarea veniturilor și cheltuielilor comitetului pentru exercițiul financiar următor, precum și o schemă de personal, și o prezintă spre adoptare comitetului.

(2)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, comitetul, în cadrul sesiunii sale plenare, ajustează, dacă este necesar, proiectul prezentat de președinte și adoptă bugetul definitiv al comitetului și schema de personal.

Articolul 62

Auditul intern și controlul

(1)   În cadrul comitetului se instituie o funcție de audit intern care trebuie exercitată în conformitate cu standardele internaționale relevante. Auditorul intern, numit de comitet, răspunde în fața acestuia de verificarea bunei funcționări a sistemelor și a procedurilor de execuție a bugetului comitetului.

(2)   Auditorul intern consiliază comitetul în domeniul gestionării riscurilor, emițând avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune și control și recomandări care vizează îmbunătățirea condițiilor de punere în aplicare a operațiunilor și promovarea bunei gestiuni financiare.

(3)   Responsabilitatea instituirii unor sisteme și proceduri de control intern adaptate îndeplinirii sarcinilor auditorului intern revine comitetului.

Articolul 63

Execuția bugetară, prezentarea conturilor și descărcarea de gestiune

(1)   Președintele acționează în calitate de ordonator de credite și execută bugetul comitetului.

(2)   Până la data de 1 martie a exercițiului financiar următor, contabilul comitetului trimite Curții de Conturi, pentru observații, conturile provizorii, însoțite de raportul privind gestiunea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv.

Până la data de 31 martie a exercițiului financiar următor, contabilul comitetului transmite raportul privind gestiunea bugetară și financiară membrilor comitetului, precum și Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

(3)   În fiecare an, până la data de 31 martie, președintele transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei conturile provizorii ale comitetului pentru exercițiul financiar precedent.

(4)   La primirea observațiilor Curții de Conturi privind conturile provizorii ale comitetului, președintele întocmește pe propria sa răspundere conturile definitive și le trimite spre aprobare comitetului reunit în sesiune plenară.

(5)   După aprobarea comitetului, până la data de 1 iulie a fiecărui an, președintele trimite conturile definitive pentru exercițiul financiar anterior Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

(6)   Atunci când se primesc observații din partea Curții de Conturi, președintele transmite un răspuns până la data de 30 septembrie.

(7)   Până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, conturile definitive pentru exercițiul financiar anterior se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(8)   În cadrul sesiunii sale plenare, comitetul acordă președintelui descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului.

(9)   La solicitarea fie a Parlamentului European, fie a Consiliului, președintele prezintă instituției Uniunii solicitante orice informație menționată în conturile comitetului, sub rezerva cerințelor privind secretul profesional prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 64

Norme financiare

După consultarea Curții de Conturi și a Comisiei, comitetul adoptă dispoziții financiare interne care prevăd, în special, procedura detaliată de întocmire și execuție a bugetului său, în conformitate cu articolele 61 și 63.

În măsura în care sunt compatibile cu natura specială a comitetului, dispozițiile financiare se bazează pe regulamentul financiar-cadru adoptat pentru organismele instituite în temeiul TFUE în conformitate cu articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (20).

Articolul 65

Contribuții la cheltuielile administrative ale comitetului

(1)   Entitățile menționate la articolul 2 contribuie la partea I a bugetului comitetului în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate privind contribuțiile adoptate în temeiul alineatului (5) din prezentul articol.

(2)   Cuantumul contribuțiilor se stabilește la un nivel care să garanteze că veniturile corespunzătoare sunt, în principiu, suficiente pentru ca partea I a bugetului comitetului să fie echilibrată în fiecare an.

(3)   Comitetul stabilește și percepe, în conformitate cu actele delegate menționate la alineatul (5) de la prezentul articol, contribuțiile datorate de fiecare entitate menționată la articolul 2 printr-o decizie adresată entității în cauză. Comitetul aplică norme procedurale, de raportare și de alt tip menite să asigure achitarea integrală și la timp a contribuțiilor.

(4)   Cuantumurile percepute în conformitate cu alineatele (1), (2), (3) se utilizează exclusiv în scopurile prevăzute de prezentul regulament.

(5)   În conformitate cu articolul 93, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate privind contribuțiile pentru:

Articolul 66

Măsuri antifraudă

(1)   În scopul combaterii fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21), în termen de șase luni de la data la care devine operațional, comitetul aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind investigațiile interne efectuate de OLAF și adoptă imediat dispozițiile corespunzătoare aplicabile întregului său personal, folosind modelul prevăzut în anexa la Acordul interinstituțional respectiv.

(2)   Curtea de Conturi are competența de a efectua audituri, pe bază de documente și la fața locului, cu privire la toți beneficiarii, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea comitetului.

(3)   OLAF poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, în scopul de a stabili dacă s-a comis o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un contract finanțat de comitet, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 (22) al Consiliului și de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013.

CAPITOLUL 2

Fondul unic de rezoluție

Secțiunea 1

Constituirea fondului

Articolul 67

Dispoziții generale

(1)   Se instituie fondul unic de rezoluție (denumit în continuare „fondul”). Acesta va fi alimentat în conformitate cu normele privind transferul de fonduri colectate la nivel național către fond în conformitate cu acordul.

(2)   Comitetul utilizează fondul numai în scopul de a asigura aplicarea eficientă a instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție menționate în partea a II-a titlul I și în conformitate cu obiectivele rezoluției și cu principiile care o reglementează prevăzute la articolele 14 și 15. În niciun caz cheltuielile sau pierderile fondului nu se impută bugetului Uniunii sau bugetelor naționale ale statelor membre.

(3)   Proprietarul fondului este comitetul.

(4)   Contribuțiile menționate la articolele 69, 70 și 71 se percep de la entitățile menționate la articolul 2 de către autoritățile naționale de rezoluție și se transferă către fond în conformitate cu acordul.

Articolul 68

Cerința privind instituirea de mecanisme de finanțare a rezoluției

Statele membre participante instituie mecanisme de finanțare în conformitate cu articolul 100 din Directiva 2014/59/UE și cu prezentul regulament.

Articolul 69

Nivelul-țintă

(1)   Până la sfârșitul unei perioade inițiale de opt ani de la data de 1 ianuarie 2016 sau de la data la care prezentul alineat este aplicabil în temeiul articolului 99 alineatul (6), mijloacele financiare disponibile ale fondului ajung la cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor de credit autorizate în toate statele membre participante.

(2)   Pe parcursul perioadei inițiale menționate la alineatul (1), contribuțiile la fond calculate în conformitate cu articolul 70 și percepute în conformitate cu articolul 67 alineatul (4) se repartizează cât mai uniform posibil în timp, până la atingerea nivelului-țintă, dar ținându-se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor care contribuie.

(3)   Comitetul prelungește perioada inițială menționată la alineatul (1) cu maximum patru ani în cazul în care fondul a efectuat plăți cumulate care depășesc 0,5 % din cuantumul total al depozitelor garantate menționat la alineatul (1) și atunci când sunt îndeplinite criteriile pentru actele delegate menționate la alineatul (5) litera (b).

(4)   În cazul în care, după încheierea perioadei inițiale menționate la alineatul (1), mijloacele financiare disponibile scad sub nivelul-țintă prevăzut la alineatul respectiv, contribuțiile obișnuite, calculate în conformitate cu articolul 70, se ridică până la atingerea nivelului-țintă. După atingerea nivelului-țintă pentru prima dată și atunci când mijloacele financiare disponibile au fost reduse ulterior la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă, contribuțiile obișnuite respective se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de șase ani.

Contribuția obișnuită ține seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea atunci când se stabilesc contribuțiile anuale în contextul prezentului alineat.

(5)   În conformitate cu articolul 93, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a preciza următoarele:

Articolul 70

Contribuții ex ante

(1)   Contribuția individuală a fiecărei instituții se percepe cel puțin anual și se calculează proporțional cu cuantumul total al pasivelor sale, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate, raportată la pasivele agregate ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate.

(2)   Comitetul calculează în fiecare an, după consultarea BCE sau a autorității naționale competente și în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție, contribuțiile individuale, pentru a se asigura că contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul-țintă.

În fiecare an, calculul contribuțiilor pentru instituțiile individuale se bazează pe:

Raportul dintre contribuția forfetară și contribuțiile ajustate la risc ține seama de o distribuție echilibrată a contribuțiilor între diferitele tipuri de bănci.

În orice situație, cuantumul agregat al contribuțiilor individuale ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante, calculate conform literelor (a) și (b), nu depășește anual un procent de 12,5 % din nivelul-țintă.

(3)   Mijloacele financiare disponibile pentru a fi luate în considerare în scopul atingerii nivelului-țintă menționat la articolul 69 pot include angajamente irevocabile de plată care sunt garantate în întregime prin active cu risc scăzut negrevate de drepturi ale unor terți, aflate la dispoziția comitetului și alocate pentru uzul exclusiv al acestuia în scopurile menționate la articolul 76 alineatul (1). Cota-parte a acestor angajamente de plată irevocabile nu depășește 30 % din cuantumul total al contribuțiilor percepute în conformitate cu prezentul articol.

(4)   Contribuțiile primite în mod corespunzător de la fiecare entitate menționată la articolul 2 nu se rambursează acestor entități.

(5)   În cazul în care statele membre participante au instituit deja mecanisme naționale de finanțare a rezoluției, acestea pot să prevadă obligația ca respectivele mecanisme să își utilizeze mijloacele financiare disponibile, colectate de la instituții în perioada cuprinsă între data de 17 iunie 2010 și data intrării în vigoare a Directivei 2014/59/UE, pentru a compensa instituțiile pentru contribuțiile ex ante pe care acestea ar trebui să le plătească în contul fondului. Aceste restituiri nu aduc atingere obligațiilor statelor membre prevăzute în Directiva 2014/49/UE.

(6)   Se aplică actele delegate în care se detaliază noțiunea de ajustare a contribuțiilor la profilul de risc al instituțiilor, adoptate de Comisie în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE.

(7)   Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, adoptă, în cadrul actelor delegate menționate la alineatul (6), acte de punere în aplicare pentru a stabili condițiile de punere în aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) și în special în ceea ce privește:

Articolul 71

Contribuții ex post extraordinare

(1)   În cazul în care mijloacele financiare disponibile nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli suportate în legătură cu utilizarea fondului în cadrul măsurilor de rezoluție, se percep contribuții ex post extraordinare de la instituțiile autorizate pe teritoriul statelor membre participante, pentru a acoperi cuantumurile suplimentare. Aceste contribuții extraordinare se calculează și se repartizează între instituții în conformitate cu normele prevăzute la articolele 69 și 70.

Cuantumul total al contribuțiilor ex post extraordinare anuale nu depășește de trei ori cuantumul anual al contribuțiilor stabilit în conformitate cu articolul 70.

(2)   În conformitate cu actele delegate menționate la alineatul (3), comitetul amână, integral sau parțial, din proprie inițiativă și după consultarea autorității naționale de rezoluție sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, obligația unei instituții de a plăti contribuții ex post extraordinare în conformitate cu alineatul (1), dacă acest lucru este necesar pentru protecția poziției financiare a acesteia. O astfel de amânare nu poate fi acordată pentru o perioadă cu o durată mai mare de șase luni, dar poate fi reînnoită la cererea instituției. Contribuțiile amânate în temeiul prezentului alineat se achitată ulterior,atunci când plata nu mai periclitează poziția financiară a instituției.

(3)   În conformitate cu articolul 93, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a preciza circumstanțele și condițiile în care plata contribuțiilor ex post de către o entitate menționată la articolul 2 poate fi parțial sau integral amânată, în temeiul alineatului (2) al prezentului articol.

Articolul 72

Împrumuturi pe bază de voluntariat între mecanismele de finanțare a rezoluției

(1)   Comitetul decide să solicite împrumuturi pe bază de voluntariat pentru fond de la mecanismele de finanțare a rezoluției din statele membre neparticipante, în cazul în care:

(2)   Mecanismele respective de finanțare a rezoluției decid cu privire la o astfel de cerere, în conformitate cu articolul 106 din Directiva 2014/59/UE. Condițiile de împrumut respectă dispozițiile prevăzute la articolul 106 alineatele (4), (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE.

(3)   Comitetul poate decide să acorde împrumuturi altor mecanisme de finanțare a rezoluțiilor din statele membre neparticipante, dacă i se solicită acest lucru în conformitate cu articolul 106 din Directiva 2014/59/UE. Condițiile de împrumut respectă dispozițiile prevăzute la articolul 106 din Directiva 2014/59/UE.

Articolul 73

Mijloace de finanțare alternative

(1)   Comitetul poate contracta pentru fond împrumuturi sau alte forme de sprijin de la acele instituții, instituții financiare sau alte părți terțe care oferă condiții financiare mai bune la momentul cel mai adecvat, pentru a optimiza costurile finanțării și a-i conserva reputația, în cazul în care cuantumurile percepute în conformitate cu articolele 70 și 71 nu sunt imediat accesibile sau nu acoperă cheltuielile suportate în legătură cu utilizarea fondului în cadrul măsurilor de rezoluție.

(2)   Împrumutul sau celelalte forme de sprijin menționate la alineatul (1) sunt recuperate integral, în conformitate cu articolele 69, 70 și 71, în termenul de scadență.

(3)   Eventualele cheltuieli suportate în legătură cu utilizarea împrumuturilor precizate la alineatul (1) se impută Părții a II-a din bugetul comitetului, și nu bugetului Uniunii sau statelor membre participante.

Articolul 74

Accesul la facilitățile financiare

Comitetul încheie acorduri financiare în numele fondului, inclusiv, acolo unde este posibil, acorduri financiare cu instituțiile publice, în vederea accesului imediat la mijloace financiare suplimentare care urmează să fie utilizate în conformitate cu articolul 76, în cazul în care cuantumurile percepute sau disponibile în conformitate cu articolele 70 și 71 nu sunt suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor fondului.

Secțiunea 2

Administrarea fondului

Articolul 75

Investiții

(1)   Comitetul administrează fondul în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4).

(2)   Cuantumurile primite din partea instituției aflate în rezoluție sau a instituției-punte, dobânzile și alte venituri generate de investiții, precum și toate celelalte venituri sunt alocate exclusiv fondului.

(3)   Comitetul dispune de o strategie de investiții prudentă și sigură care este prevăzută în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol și investește cuantumurile deținute de fond în obligațiuni ale statelor membre sau ale organizațiilor interguvernamentale ori în active foarte lichide cu un nivel ridicat de bonitate financiară, ținând cont de actele delegate menționate la articolul 460 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și de alte dispoziții aplicabile din regulamentul respectiv. Investițiile sunt suficient de diversificate din punct de vedere sectorial, geografic și proporțional. Veniturile de pe urma acestor investiții revin fondului.

(4)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 93, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate privind normele detaliate pentru administrarea fondului, precum și principiile generale și criteriile pentru strategia de investiții a acestuia.

Secțiunea 3

Utilizarea fondului

Articolul 76

Misiunea fondului

(1)   În cadrul schemei de rezoluție, atunci când utilizează instrumentele de rezoluție pentru entitățile menționate la articolul 2, comitetul poate folosi fondul în următoarele scopuri, doar în măsura necesară pentru a asigura aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție:

(2)   Fondul poate fi utilizat pentru luarea măsurilor menționate la alineatul (1) și în ceea ce privește cumpărătorul, în cadrul instrumentului de vânzare a activității.

(3)   Fondul nu se utilizează în mod direct pentru a absorbi pierderile unei entități menționate la articolul 2 sau pentru a recapitaliza o astfel de entitate. În cazul în care utilizarea fondului în scopurile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol are drept rezultat indirect transferarea către fond a unei părți din pierderile unei entități menționate la articolul 2, se aplică principiile care reglementează utilizarea fondului prevăzute la articolul 27.

(4)   Comitetul poate să nu dețină capitalul furnizat în conformitate cu alineatul (1) litera (f) pentru o perioadă mai mare de cinci ani.

Articolul 77

Utilizarea fondului

Utilizarea fondului este condiționată de acordul prin care statele membre participante se angajează să transfere către fond contribuțiile pe care le percep la nivel național, în conformitate prezentul regulament și cu Directiva 2014/59/UE, și este conformă cu principiile prevăzute în acord.

Prin urmare, până când fondul atinge nivelul-țintă menționat la articolul 69, dar nu mai târziu de opt ani de la data aplicării prezentului articol, comitetul utilizează fondul în conformitate cu principiile bazate pe împărțirea acestuia în compartimente naționale corespunzătoare fiecărui stat membru participant, precum și pe o fuziune treptată a diferitelor fonduri percepute la nivel național ce urmează să fie alocate compartimentelor naționale ale fondului, conform prevederilor din acord.

Articolul 78

Mutualizarea mecanismelor naționale de finanțare în cazul rezoluției unui grup care implică instituții din state membre neparticipante

În cazul rezoluției unui grup care implică instituții stabilite în unul sau mai multe state membre participante, pe de o parte, și instituții stabilite în unul sau mai multe state membre neparticipante, pe de altă parte, fondul contribuie la finanțarea rezoluției grupului în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 107 alineatele (2)-(5) din Directiva 2014/59/UE.

Articolul 79

Utilizarea sistemelor de garantare a depozitelor în contextul rezoluției

(1)   Statele membre participante se asigură că, atunci când comitetul ia măsuri de rezoluție, cu condiția ca aceste măsuri să asigure că depunătorii au în continuare acces la depozitele lor, sistemul de garantare a depozitelor la care instituția este afiliată este ținut la plata cuantumurilor menționate la articolul 109 alineatele (1) și (4) din Directiva 2014/59/UE.

Schema aferentă de garantare a depozitelor se subrogă drepturilor și obligațiilor depunătorilor cu depozite garantate aflați în procedura de lichidare până la concurența unui cuantum egal cu vărsământul său.

(2)   Stabilirea cuantumului acoperit de sistemul de garantare a depozitelor în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol respectă condițiile menționate la articolul 20.

(3)   Înainte de a decide, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, cuantumul acoperit de sistemul de garantare a depozitelor comitetul consultă autoritatea desemnată vizată în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE, ținând seama pe deplin de caracterul urgent al chestiunii.

(4)   Atunci când depozitele eligibile dintr-o instituție aflată în rezoluție sunt transferate unei alte entități prin instrumentul de vânzare a activității sau prin instrumentul instituției-punte, depunătorii nu beneficiază, în temeiul Directiva 2014/49/UE, de nicio acoperire din partea sistemului de garantare a depozitelor în legătură cu orice parte a depozitelor acestora la instituția aflată în rezoluție care nu este transferată, cu condiția ca cuantumul fondurilor transferate să fie cel puțin egal cu nivelul de acoperire agregat prevăzut la articolul 6 din directiva respectivă.

(5)   Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4), în cazul în care mijloacele financiare disponibile ale unui sistem de garantare a depozitelor sunt utilizate în conformitate cu alineatele respective și sunt reduse ulterior la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă al sistemului de garantare a depozitelor, contribuția obișnuită la sistemul de garantare a depozitelor se stabilește la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de șase ani.

Suma ce trebuie acoperită de un sistem de garantare a depozitelor nu este mai mare decât cuantumul egal cu 50 % din nivelul-țintă în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE.

Indiferent de situație, participarea sistemului de garantare a depozitelor prevăzută în temeiul prezentului regulament nu depășește cuantumul pierderilor care ar fi fost suferite în cazul unei lichidări realizate prin procedura obișnuită de insolvență.

TITLUL VI

ALTE DISPOZIȚII

Articolul 80

Privilegii și imunități

Comitetului și personalului acestuia li se aplică Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul UE și la TFUE.

Articolul 81

Regimul lingvistic

(1)   Comitetului i se aplică Regulamentul nr. 1 al Consiliului (23).

(2)   Comitetul decide cu privire la regimul său lingvistic intern.

(3)   Comitetul poate decide ce limbă oficială utilizează atunci când transmite documente instituțiilor sau organismelor Uniunii.

(4)   Comitetul poate conveni cu fiecare autoritate națională de rezoluție în ce limbă sau limbi sunt redactate documentele care urmează să fie transmise către sau de către aceasta.

(5)   Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea comitetului sunt furnizate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Articolul 82

Personalul

(1)   Statutul funcționarilor, Regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate în comun de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului comitetului.

Prin derogare de la primul paragraf, președintele, vicepreședintele și cei patru membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) sunt asimilați unui vicepreședinte, unui judecător și, respectiv, unui grefier al Curții de Justiție în ceea ce privește remunerațiile și vârsta de pensionare, astfel cum sunt definiți prin Regulamentul nr. 422/67/CEE, nr. 5/67/Euratom al Consiliului (24). Aceștia nu fac obiectul unei vârste maxime de pensionare. În ceea ce privește aspectele care nu sunt vizate de prezentul regulament sau de Regulamentul nr. 422/67/CEE, nr. 5/67/Euratom, se aplică prin analogie Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2)   Comitetul, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor.

(3)   În ceea ce privește personalul său, comitetul exercită atribuțiile conferite autorității împuternicite să facă numiri conform Statutului funcționarilor, precum și autorității împuternicite să încheie contracte conform Regimului aplicabil celorlalți agenți.

Articolul 83

Schimburi de personal

(1)   Comitetul poate utiliza experți naționali detașați sau alte categorii de personal care nu au statutul de angajați ai comitetului.

(2)   Comitetul adoptă în sesiune plenară decizii corespunzătoare de stabilire a normelor privind schimburile de personal cu autoritățile naționale de rezoluție și detașările de personal din cadrul acestor autorități.

(3)   Comitetul poate să înființeze echipe interne de rezoluție alcătuite din personalul propriu și din personalul autorităților naționale de rezoluție, precum și din observatori din partea autorităților de rezoluție ale statelor membre neparticipante, dacă este cazul.

(4)   În cazul în care înființează echipe interne de rezoluție, astfel cum se prevede la alineatul (3) de la prezentul articol, comitetul numește din rândul membrilor propriului personal coordonatori ai acestor echipe. În conformitate cu articolul 51 alineatul (3), coordonatorii pot fi invitați să asiste în calitate de observatori la reuniunile sesiunilor executive ale Comitetului la care participă, în conformitate cu articolul 53 alineatele (3) și (4), membrii numiți de statele membre respective.

Articolul 84

Comitete interne

Comitetul poate înființa comitete interne care să îi ofere consiliere și îndrumare în ceea ce privește îndeplinirea funcțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 85

Comisia de apel

(1)   Comitetul înființează o comisie de apel care să decidă în legătură cu recursurile înaintate în conformitate cu alineatul (3).

(2)   Comisia de apel este alcătuită din cinci persoane de înaltă reputație din statele membre, care au făcut dovada cunoștințelor și a experienței profesionale pertinente, inclusiv a experienței în materie de rezoluție la un nivel suficient de înalt în sectorul bancar sau al altor servicii financiare, excluzând personalul existent al comitetului, al autorităților de rezoluție sau al altor instituții naționale sau instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii implicat în exercitarea atribuțiilor conferite comitetului prin prezentul regulament. Comisia de apel dispune de resurse și expertiză suficiente pentru a furniza consiliere juridică de specialitate privind legalitatea exercitării competențelor de către comitet. Membrii comisiei de apel și doi membri supleanți sunt numiți de comitet pentru un mandat de cinci ani, care poate fi prelungit o singură dată, în urma unei cereri publice de exprimare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceștia nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune.

(3)   Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile de rezoluție, poate contesta o decizie a comitetului menționată la articolul 10 alineatul (10), articolul 11, articolul 12 alineatul (1), articolele 38-41, articolul 65 alineatul (3), articolul 71 și articolul 90 alineatul (3), care este adresată persoanei respective sau care privește direct și personal persoana în cauză.

Recursul, împreună cu motivarea acestuia, se depune în scris la Comisia de apel în termen de șase săptămâni de la data notificării deciziei către persoana vizată sau, în absența unei notificări, de la data la care decizia a fost adusă la cunoștința persoanei vizate.

(4)   Comisia de apel ia o decizie cu privire la recurs în termen de o lună de la introducerea acestuia.

Comisia de apel decide cu o majoritate de cel puțin trei din cei cinci membri ai săi.

(5)   Membrii comisiei de apel acționează independent și în interes public. În acest scop, aceștia prezintă o declarație publică a angajamentelor și o declarație publică de interese în care menționează orice interes direct sau indirect care ar putea fi considerat ca aducând atingere independenței lor sau inexistența oricăror astfel de interese.

(6)   Un recurs introdus în temeiul alineatului (3) nu are efect suspensiv.

Cu toate acestea, comisia de apel poate, în cazul în care consideră că circumstanțele o cer, să suspende aplicarea deciziei contestate.

(7)   În cazul în care recursul este admisibil, comisia de apel verifică dacă acesta este întemeiat. Comisia de apel invită părțile implicate să își prezinte observațiile cu privire la notificările emise de ea însăși sau cu privire la comunicările altor părți la procedura de recurs, cu respectarea termenelor stabilite. Părțile la procedurile de recurs au dreptul să își prezinte oral argumentele.

(8)   Comisia de apel poate să confirme deciziile adoptate de comitet sau poate să retrimită cauza acestuia. Decizia comisiei de recurs este obligatorie pentru comitet, care adoptă o decizie modificată privind cauza respectivă.

(9)   Decizia comisiei de apel este motivată și se notifică părților.

(10)   Comisia de apel își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public.

Articolul 86

Acțiuni în fața Curții de Justiție

(1)   O acțiune poate fi introdusă în fața Curții de Justiție, în conformitate cu articolul 263 din TFUE, în contestarea unei decizii luate de către comisia de recurs, sau, în cazul în care nu există dreptul la o cale de atac la comisia de apel, a unei decizii luate de comitet.

(2)   Statele membre și instituțiile Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică, pot introduce o acțiune la Curtea de Justiție împotriva deciziilor comitetului, în conformitate cu articolul 263 din TFUE.

(3)   În cazul în care comitetul are obligația de a acționa și nu ia o decizie, se poate intenta o acțiune în constatarea abținerii de a acționa în fața Curții de Justiție în conformitate cu articolul 265 din TFUE.

(4)   Comitetul ia măsurile necesare pentru a se conforma cu hotărârea Curții de Justiție.

Articolul 87

Răspunderea comitetului

(1)   Răspunderea contractuală a comitetului este reglementată de dreptul aplicabil contractului respectiv.

(2)   Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe în temeiul oricărei clauze compromisorii prevăzute într-un contract încheiat de comitet.

(3)   În cazul răspunderii necontractuale, în conformitate cu principiile generale comune prevăzute de legislația privind răspunderea autorităților publice din statele membre, comitetul repară orice prejudiciu pe care l-a cauzat sau care a fost cauzat de membrii personalului său în îndeplinirea îndatoririlor lor, în special a funcțiilor de rezoluție, inclusiv acte și omisiuni comise în cadrul sprijinirii unor proceduri de rezoluție din străinătate.

(4)   Comitetul despăgubește o autoritate națională de rezoluție pentru daunele pe care o instanță națională a obligat-o să le plătească sau pe care, de comun acord cu comitetul, s-a angajat să le plătească în temeiul unei soluționări pe cale amiabilă, și care sunt consecințele unui act sau ale unei omisiuni comise de autoritatea națională de rezoluție respectivă în cursul oricărei rezoluții în temeiul prezentului regulament a entităților și a grupurilor menționate la articolul 6a alineatul (2) și a entităților și a grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea alineatelor respective sau în temeiul articolului 7 alineatul (3) al doilea paragraf. Această obligație nu se aplică în cazul în care actul sau omisiunea în cauză a constituit o încălcare a prezentului regulament, a unei alte dispoziții din dreptul Uniunii, a unei decizii a comitetului, a Consiliului sau a Comisiei, săvârșită intenționat sau printr-o eroare vădită și gravă de apreciere.

(5)   Curtea de Justiție este competentă în orice litigiu referitor la alineatele (3) și (4). Acțiunile formulate în materie de răspundere extracontractuală se prescriu după cinci ani de la producerea faptului care a stat la baza lor.

(6)   Răspunderea individuală a membrilor personalului său față de comitet este reglementată de dispozițiile stabilite în Statutul funcționarilor sau în Regimul aplicabil acestora.

Articolul 88

Secretul profesional și schimbul de informații

(1)   Membrii comitetului, vicepreședintele, membrii comitetului menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b), personalul comitetului și membrii personalului care participă la schimburi cu statele membre participante sau sunt detașați de aceste state și îndeplinesc îndatoriri în materie de rezoluție au obligația de a respecta cerințele referitoare la secretul profesional, în temeiul articolului 339 din TFUE și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii, chiar și după încetarea atribuțiilor lor. Acestora le este interzis, în special, să divulge informații confidențiale, primite în cursul activităților lor profesionale sau din partea unei autorități competente sau a unei autorități de rezoluție în legătură cu atribuțiile pe care le exercită în temeiul prezentului regulament, oricărei persoane sau autorități, cu excepția cazului în care acest lucru face parte din atribuțiile lor în temeiul prezentului regulament sau într-o formă sintetizată sau colectivă, astfel încât entitățile menționate la articolul 2 să nu poată fi identificate, sau cu consimțământul expres și prealabil al autorității sau al entității care a furnizat informațiile.

Informațiile care fac obiectul cerințelor privind secretul profesional nu pot fi comunicate niciunei entități publice sau private, exceptând cazurile în care furnizarea informațiilor este necesară în proceduri judiciare.

Respectivele cerințe se aplică, de asemenea, potențialilor cumpărători contactați în vederea pregătirii rezoluției unei entități în temeiul articolului 13 alineatul (3)

(2)   Comitetul se asigură că persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor care îi revin, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de comitet sau numite de autoritățile naționale de rezoluție pentru a efectua inspecții la fața locului, se supun cerințelor privind secretul profesional echivalente celor menționate la alineatul (1).

(3)   Cerințele privind secretul profesional menționate la alineatul (1) se aplică, de asemenea, observatorilor care participă la reuniunile comitetului, precum și observatorilor din partea statelor membre neparticipante care fac parte din echipe interne de rezoluție, în conformitate cu articolul 83 alineatul (3).

(4)   Comitetul adoptă măsurile necesare pentru a asigura tratamentul și prelucrarea în siguranță a informațiilor confidențiale.

(5)   Înainte ca informațiile să fie divulgate, comitetul se asigură că acestea nu cuprind informații confidențiale, evaluând, în special, efectele pe care le-ar putea avea divulgarea lor asupra interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară și economică, precum și asupra intereselor comerciale ale persoanelor fizice și juridice, asupra scopului inspecțiilor, asupra anchetelor și asupra auditurilor. Procedura de verificare a efectelor divulgării informațiilor include o evaluare specifică a efectelor oricărei divulgări a conținutului și detaliilor planurilor de rezoluție astfel cum sunt prevăzute la articolele 8 și 9, ale rezultatului evaluărilor realizate în conformitate cu articolul 10 sau ale schemei de rezoluție menționate la articolul 18.

(6)   Prezentul articol nu împiedică comitetul, Consiliul, Comisia, BCE, autoritățile naționale de rezoluție sau autoritățile naționale competente, inclusiv angajații și experții acestora, să facă schimb reciproc de informații, precum și cu ministere competente, cu bănci centrale, cu sisteme de garantare a depozitelor, cu sisteme de compensare pentru investitori, cu autorități responsabile de procedura obișnuită de insolvență, cu autorități de rezoluție și cu autorități competente din state membre neparticipante, cu ABE sau, sub rezerva articolului 33, cu autorități din țări terțe care îndeplinesc funcții echivalente cu cele ale autorităților de rezoluție sau, în condiții de strictă confidențialitate, cu un potențial cumpărător, în scopul planificării sau al executării unei măsuri de rezoluție.

Articolul 89

Protecția datelor

Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25) sau obligațiilor comitetului, ale Consiliului și ale Comisiei în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (26), în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin.

Articolul 90

Accesul la documente

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (27) se aplică documentelor deținute de comitet.

(2)   În termen de șase luni de la data primei sale reuniuni, comitetul adoptă măsurile practice de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

(3)   Deciziile adoptate de comitet în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului European sau al unei proceduri în fața Curții de Justiție, în urma contestației înaintate comisiei de apel menționate la articolul 85 din prezentul regulament, după caz, în temeiul condițiilor prevăzute la articolele 228 și, respectiv, 263 din TFUE.

(4)   Persoanele care fac obiectul deciziilor comitetului au drept de acces la dosarul comitetului, sub rezerva interesului legitim al altor persoane în ceea ce privește protecția secretelor lor comerciale. Dreptul de acces la dosar nu este extins la informațiile confidențiale sau documentele pregătitoare interne ale comitetului.

Articolul 91

Norme de securitate privind asigurarea protecției informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate

Comitetul aplică principiile de securitate prevăzute în normele de securitate ale Comisiei privind asigurarea protecției informațiilor clasificate ale Uniunii Europene (IUEC) și a informațiilor sensibile neclasificate, conform anexei la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (28). Aplicarea principiilor de securitate include aplicarea dispozițiilor privind schimbul de astfel de informații, prelucrarea și stocarea acestora.

Articolul 92

Curtea de Conturi

(1)   Curtea de Conturi întocmește un raport special pentru fiecare perioadă de 12 luni, începând cu data de 1 aprilie a fiecărui an.

(2)   Fiecare raport examinează dacă:

(3)   Fiecare raport în conformitate cu alineatul (1) se întocmește în termen de șase luni de la sfârșitul perioadei vizate de acesta.

(4)   În urma evaluării conturilor definitive pregătite de comitet în conformitate cu articolul 63, Curtea de Conturi pregătește un raport referitor la constatările sale până la data de 1 decembrie a anului următor fiecărui exercițiu financiar. Curtea de Conturi raportează, în special, cu privire la orice datorie contingentă (pentru comitet, Consiliu, Comisie sau pentru altă entitate) rezultată ca urmare a îndeplinirii de către comitet, Consiliu sau Comisie a sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

(5)   Parlamentul European și Consiliul pot solicita Curții de Conturi să examineze orice alte chestiuni pertinente care țin de competența acestora stabilită la articolul 287 alineatul (4) din TFUE.

(6)   Rapoartele menționate la alineatele (1) și (4) se trimit comitetului, Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și se publică fără întârziere.

(7)   În termen de două luni de la data publicării fiecărui raport prevăzut la alineatul (1), Comisia prezintă un răspuns scris detaliat, pe care îl publică la rândul său.

În termen de două luni de la data publicării fiecărui raport prevăzut la alineatul (4), comitetul, Consiliul și Comisia și prezintă fiecare câte un răspuns scris detaliat, pe care îl publică la rândul lor.

(8)   Curtea de Conturi are competența de a obține din partea comitetului, a Consiliului, și a Comisiei orice informație pertinentă pentru îndeplinirea sarcinilor sale atribuite în temeiul prezentului articol. Comitetul, Consiliul și Comisia furnizează orice informații pertinente solicitate în termenul pe care Curtea de Conturi poate eventual să îl specifice.

PARTEA A IV-A

COMPETENȚE DE EXECUTARE ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 93

Exercitarea delegării

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)   Delegarea competențelor menționată la articolul 19 alineatul (8), articolul 65 alineatul (5), articolul 69 alineatul (5), articolul 71 alineatul (3) și articolul 75 alineatul (4), se conferă pentru o perioadă nedeterminată, începând cu datele relevante menționate la articolul 89.

(3)   Comisia asigură consecvența între actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament și actele delegate adoptate în temeiul Directivei 2014/59/UE.

(4)   Delegarea de competențe menționată la articolul 19 alineatul (8), articolul 65 alineatul (5), articolul 69 alineatul (5), articolul 71 alineatul (3) și articolul 75 alineatul (4) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare duce la încetarea delegării competenței specificate în decizia respectivă. Decizia de revocare intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară indicată în textul său. Aceasta nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 19 alineatul (8), al articolului 65 alineatul (5), al articolului 69 alineatul (5), al articolului 71 alineatul (3) și al articolului 75 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu ridică obiecții în termen de trei luni de la data la care le-a fost notificat actul în cauză sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor ridica obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(7)   Comisia nu adoptă acte delegate dacă perioada alocată controlului de către Parlamentul European este redusă prin pauze la mai puțin de cinci luni, inclusiv orice prelungire.

Articolul 94

Evaluare

(1)   Până la 31 decembrie 2018, și ulterior la fiecare trei ani, Comisia publică un raport privind aplicarea prezentului regulament care acordă o atenție specială monitorizării impactului potențial asupra bunei funcționări a pieței interne. Raportul evaluează:

(2)   Raportul este transmis Parlamentului European și Consiliului. Dacă este cazul, Comisia prezintă propuneri care însoțesc raportul.

(3)   La revizuirea Directivei 2014/59/UE, Comisia este invitată să revizuiască, de asemenea, prezentul regulament, după caz.

Articolul 95

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1093/2010

Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 se modifică după cum urmează:

Articolul 96

Înlocuirea mecanismelor naționale de finanțare a rezoluției

De la data aplicării menționată la articolul 99 alineatele (2) și (6) din prezentul regulament, se consideră că fondul este mecanismul de finanțare a rezoluției din statele membre participante în temeiul articolelor 99-109 din Directiva 2014/59/UE.

Articolul 97

Acordul privind sediul și condițiile de funcționare

(1)   Dispozițiile necesare referitoare la găzduirea comitetului în statul membru în care își are sediul și facilitățile care urmează să fie puse la dispoziție de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în statul membru respectiv președintelui, membrilor comitetului reunit în sesiune plenară, personalului comitetului și membrilor de familie ai acestora se prevăd într-un acord privind sediul încheiat între comitet și statul membru respectiv după obținerea aprobării comitetului în cadrul sesiunii sale plenare, cel târziu până la 20 august 2016.

(2)   Statul membru unde se află sediul comitetului asigură cele mai bune condiții posibile pentru a garanta funcționarea corectă a acestuia, inclusiv condiții de școlarizare multilingvă și cu vocație europeană, precum și conexiuni de transport corespunzătoare.

Articolul 98

Începerea activităților comitetului

(1)   Comitetul devine pe deplin operațional cel târziu la 1 ianuarie 2015.

(2)   Comisia răspunde de instituirea și funcționarea inițială a comitetului, până în momentul în care aceasta dispune de capacitatea operațională necesară pentru executarea propriului buget. În acest scop:

(3)   Președintele interimar poate să autorizeze toate plățile acoperite de creditele prevăzute în bugetul comitetului și să încheie contracte, inclusiv contracte de angajare.

Articolul 99

Intrare în vigoare

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Cu respectarea excepțiilor de la alineatele (3)-(5), prezentul regulament se aplică începând din 1 ianuarie 2016.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, dispozițiile privind competențele comitetului de a colecta informații și de a coopera cu autoritățile naționale de rezoluție la întocmirea planurilor de rezoluție, în temeiul articolelor 8 și 9 și al oricăror altor dispoziții aferente, se aplică de la 1 ianuarie 2015.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, articolele 1-4, 6, 30, 42-48 și 49, articolul 50 alineatul (1) literele (a), (b), (g)-(p), articolul 50 alineatul (3), articolul 51, articolul 52 alineatele (1) și (4), articolul 53 alineatele (1) și (2), articolele 56-59, 61-66, 80-84, 87-95, și 97 și 98 se aplică de la 19 august 2014.

(5)   Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, articolul 69 alineatul (5), articolul 70 alineatele (6) și (7) și articolul 71 alineatul (3), care oferă Consiliului competența de a adopta acte de punere în aplicare și Comisiei competența de a adopta acte delegate, se aplică de la 1 noiembrie 2014.

(6)   Începând cu 1 ianuarie 2015, comitetul transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport lunar aprobat în sesiunea sa plenară referitor la îndeplinirea sau nu a condițiilor de transfer al contribuțiilor către fond.

Începând cu 1 decembrie 2015, în cazul în care aceste rapoarte evidențiază că nu au fost îndeplinite condițiile de transfer al contribuțiilor către fond, aplicarea dispozițiilor menționate la alineatul (2) se amână de fiecare dată cu o lună. Comitetul transmite un nou raport la sfârșitul fiecărei luni în cauză.

(1)  JO C 109, 11.4.2014, p. 2.

(2)  JO C 67, 6.3.2014, p. 58.

(3)  Poziția Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 iulie 2014.

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

(5)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(8)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).

(10)  Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).

(11)  Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).

(12)  Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(13)  Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

(14)  Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (JO L 84, 26.3.1997, p. 22).

(15)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(16)  Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

(17)  Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

(18)  Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).

(19)  Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a Statutului funcționarilor, precum și a regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și de instituire a unor măsuri speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

(20)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(21)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(22)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(23)  Regulamentul nr. 1 al Consiliului de stabilire a limbilor utilizate de Comunitatea Economică Europeană (JO L 17, 6.10.1958, p. 385).

(24)  Regulamentul nr. 422/67/CEE, nr. 5/67/Euratom al Consiliului din 25 iulie 1967 de stabilire a regimului financiar al președintelui și membrilor Comisiei, al președintelui, judecătorilor, avocaților generali și grefierului Curții de Justiție, al președintelui, membrilor și grefierului Tribunalului, precum și al președintelui, membrilor și grefierului Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (JO L 187, 8.8.1967, p. 1).

(25)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(26)  Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(27)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(28)  Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (JO L 317, 3.12.2001, p. 1).