20.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 84/61


REGULAMENTUL (UE) NR. 256/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 26 februarie 2014

privind notificarea către Comisie a proiectelor de investiții în infrastructura energetică din Uniunea Europeană, de înlocuire a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 617/2010 al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/96 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Obținerea unei perspective globale asupra evoluției investițiilor în infrastructura energetică a Uniunii este esențială pentru elaborarea politicii energetice a Uniunii și pentru ducerea la îndeplinire de către Comisie a sarcinilor sale în domeniul energiei. Disponibilitatea datelor și a informațiilor furnizate periodic și actualizate ar trebui să permită Comisiei să realizeze comparațiile și evaluările necesare și să propună măsurile adecvate pe baza unor cifre și a unei analize corespunzătoare, în special referitoare la viitorul echilibru între cererea și oferta din domeniul energetic.

(2)

Peisajul energetic din cadrul și din afara Uniunii a cunoscut schimbări semnificative în ultimii ani și face ca investițiile în infrastructura energetică să reprezinte un aspect crucial pentru asigurarea aprovizionării cu energie a Uniunii, pentru funcționarea pieței interne și pentru tranziția, începută de Uniune, către un sistem energetic cu emisii reduse de carbon.

(3)

Noul context energetic necesită investiții semnificative în toate tipurile de infrastructură aparținând tuturor sectoarelor energetice, precum și în dezvoltarea unor noi tipuri de infrastructură și a unor noi tehnologii care să fie adoptate de piață. Liberalizarea sectorului energetic și continuarea integrării pieței interne conferă un rol mai proeminent operatorilor economici în ceea ce privește investițiile. În același timp, noile cerințe de politică publică, cum ar fi obiectivele care vizează mixul de combustibili, vor modifica politicile publice ale statelor membre, orientându-le spre infrastructuri energetice noi și/sau modernizate.

(4)

În acest context ar trebui acordată o atenție mai mare investițiilor în infrastructura energetică din Uniune, în special cu scopul de a anticipa problemele, de a promova cele mai bune practici și de a conferi o mai mare transparență viitoarei dezvoltări a sistemului energetic al Uniunii.

(5)

În consecință, Comisia și, în special, Observatorul pieței pentru energie al Comisiei ar trebui să aibă la dispoziție date și informații precise privind proiectele de investiții, inclusiv proiectele de dezafectare, referitoare la cele mai semnificative componente ale sistemului energetic al Uniunii.

(6)

Datele și informațiile privind evoluțiile preconizate în materie de producție, transport și capacități de stocare și privind proiectele din diferitele sectoare energetice prezintă interes pentru Uniune și sunt importante pentru investițiile viitoare. Prin urmare, este necesar să se asigure informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiții în cazul cărora au demarat deja lucrările de construcție sau de dezafectare sau în cazul cărora a fost adoptată o decizie finală în privința investițiilor.

(7)

În conformitate cu articolele 41 și 42 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), întreprinderilor le revine obligația să notifice proiectele lor de investiții. Este necesar ca informațiile respective să fie însoțite, în special, de o raportare periodică privind punerea în aplicare a proiectelor de investiții. O astfel de raportare suplimentară nu aduce atingere articolelor 41-44 din Tratatul Euratom. Cu toate acestea, impunerea unei sarcini duble întreprinderilor ar trebui evitată, dacă este posibil.

(8)

Pentru a permite Comisiei să beneficieze de o perspectivă coerentă asupra viitoarelor evoluții ale sistemului energetic al Uniunii în ansamblul său, este necesară elaborarea unui cadru armonizat de raportare pentru proiectele de investiții, pe baza unor categorii actualizate de date și informații oficiale care urmează să fie transmise de către statele membre.

(9)

În acest scop, statele membre ar trebui să notifice Comisiei datele și informațiile referitoare la proiectele de investiții în infrastructura energetică planificate sau în construcție pe teritoriul lor privind producția, stocarea și transportul de petrol, gaze naturale, energie electrică, inclusiv energia electrică din surse regenerabile, energia pe bază de cărbune și lignit și cogenerarea energiei electrice și a căldurii utile; producția de biocombustibili; precum și captarea, transportul și stocarea de dioxid de carbon. Statele membre ar trebui, de asemenea, să notifice Comisiei datele și informațiile privind proiectele de investiții în domeniul interconectării rețelelor de electricitate și gaz cu țările terțe. Întreprinderile în cauză ar trebui să aibă obligația de a notifica datele și informațiile respective statelor membre în cauză.

(10)

Dată fiind durata proiectelor de investiții în sectorul energetic, raportarea la fiecare doi ani ar trebui să fie suficientă.

(11)

Pentru a evita o sarcină administrativă disproporționată și pentru a reduce la minimum costurile pentru statele membre și întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, prezentul regulament ar trebui să permită statelor membre și întreprinderilor să fie scutite de obligațiile de raportare, cu condiția ca acestea să fi furnizat deja Comisiei informații echivalente în temeiul actelor juridice ale Uniunii specifice sectorului energetic, vizând atingerea obiectivelor privind competitivitatea piețelor energetice din Uniune, sustenabilitatea sistemului energetic al Uniunii și siguranța aprovizionării cu energie a Uniunii. În consecință, ar trebui evitată orice duplicare a cerințelor de raportare specificate în cadrul celui de al treilea pachet legislativ privind piața internă a energiei electrice și a gazelor naturale. Pentru a facilita sarcinile de raportare, Comisia ar trebui să ofere asistență statelor membre, cu scopul de a clarifica situațiile în care consideră că datele sau informațiile furnizate deja Comisiei în temeiul altor acte juridice îndeplinesc cerințele prezentului regulament.

(12)

Comisia și, în special, Observatorul pieței pentru energie al Comisiei ar trebui să poată lua toate măsurile corespunzătoare pentru a prelucra datele, precum și pentru a simplifica și securiza notificarea acestora, și în special pentru a utiliza instrumente și proceduri informatice integrate, care ar trebui să garanteze confidențialitatea datelor sau a informațiilor notificate Comisiei.

(13)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea de către statele membre a datelor cu caracter personal este reglementată de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), în timp ce protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea de către Comisie a datelor cu caracter personal este reglementată de Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Prezentul regulament păstrează intacte aceste dispoziții.

(14)

Statele membre sau entitățile delegate de acestea și Comisia ar trebui să păstreze confidențialitatea datelor și a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial. Prin urmare, statele membre sau entitățile delegate de acestea ar trebui, cu excepția datelor și a informațiilor legate de proiecte de transport transfrontalier, să agrege astfel de date și informații la nivel național înainte de a le transmite Comisiei. Dacă este necesar, Comisia ar trebui să procedeze la o nouă agregare a datelor respective, astfel încât să prevină orice dezvăluire sau deducere a detaliilor privind întreprinderile sau instalațiile.

(15)

Comisia și, în special, Observatorul pieței pentru energie al Comisiei ar trebui să furnizeze cu regularitate o analiză transsectorială a evoluției structurale și a perspectivelor sistemului energetic al Uniunii și, după caz, o analiză mai detaliată a anumitor aspecte ale acestui sistem energetic. Această analiză ar trebui să contribuie mai ales la sporirea securității energetice, prin identificarea eventualelor lacune în materie de infrastructură și investiții, în vederea realizării unui echilibru între cererea și oferta din domeniul energetic. Analiza ar trebui să reprezinte, de asemenea, o contribuție la o discuție la nivelul Uniunii privind infrastructurile energetice și, prin urmare, ar trebui să fie înaintată Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European și să fie pusă la dispoziția părților interesate.

(16)

Întreprinderile mici și mijlocii vor putea beneficia, în contextul planurilor lor de investiții, de analiza transsectorială a Comisiei și de datele și informațiile publicate de Comisie în temeiul prezentului regulament.

(17)

Comisia poate fi asistată de experți din statele membre sau de alți experți având competențele necesare, în vederea asigurării unei viziuni comune privind eventualele deficiențe de infrastructură și riscurile asociate acestora, precum și a promovării transparenței în ceea ce privește evoluțiile ulterioare, aceste aspecte prezentând un interes deosebit pentru noii operatori intrați pe piață.

(18)

Prezentul regulament ar trebui să înlocuiască Regulamentul (UE, Euratom) nr. 617/2010 al Consiliului (5), care a fost anulat de către Curtea de Justiție la 6 septembrie 2012 (6) și ale cărui efecte urmau să fie menținute până la intrarea în vigoare a unui nou regulament. Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a prezentului regulament, anularea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 617/2010 ar trebui să producă efecte în temeiul hotărârii Curții. De asemenea, Regulamentul (CE) nr. 736/96 al Consiliului (7), abrogat prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 617/2010 anulat, ar trebui abrogat de prezentul regulament.

(19)

Forma și detaliile tehnice ale notificării către Comisie a datelor și informațiilor referitoare la proiectele de investiții în infrastructura energetică sunt stabilite în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 833/2010 al Comisiei (8). Regulamentul (UE, Euratom) nr. 833/2010 ar trebui să se aplice până la revizuirea sa, care va avea loc după adoptarea prezentului regulament.

(20)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește un cadru comun de notificare către Comisie a datelor și informațiilor referitoare la proiectele de investiții în infrastructura energetică din sectoarele petrolului, gazelor naturale, energiei electrice, inclusiv al energiei electrice din surse regenerabile și energiei pe bază de cărbune și lignit și al cogenerării de energie electrică și căldură utilă, precum și la proiectele de investiții în domeniul producerii de biocombustibili și al captării, transportului și stocării dioxidului de carbon generat de sectoarele respective.

(2)   Prezentul regulament se aplică tipurilor de proiecte de investiții enumerate în anexă, în cazul cărora au demarat lucrările de construcție sau de dezafectare sau în cazul cărora a fost adoptată o decizie finală în privința investițiilor.

De asemenea, statele membre pot transmite orice date estimate sau orice informații preliminare privind proiectele de investiții de tipul celor enumerate în anexă ale căror activități de construcție sunt planificate să înceapă în termen de cinci ani și a căror dezafectare este programată în termen de trei ani, dar pentru care nu a fost încă luată o decizie finală în privința investiților.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„infrastructură” înseamnă orice tip de instalație sau parte a unei instalații legată de producție, transport și stocare, inclusiv instalațiile de interconectare între Uniune și țările terțe;

2.

„proiecte de investiții” înseamnă proiecte care vizează:

(i)

construirea de noi infrastructuri;

(ii)

transformarea, modernizarea, creșterea sau reducerea capacității infrastructurii existente;

(iii)

dezafectarea parțială sau totală a infrastructurii existente;

3.

„decizie finală în privința investițiilor” înseamnă decizia luată la nivel de întreprindere pentru a aloca definitiv fonduri pentru faza investițională a unui proiect;

4.

„fază investițională” înseamnă faza pe durata căreia are loc construcția sau dezafectarea și sunt suportate costurile de capital; faza investițională exclude faza de planificare;

5.

„fază de planificare” înseamnă faza pe durata căreia se pregătește punerea în aplicare a proiectului și care include, după caz, o evaluare a fezabilității, studiile preliminare și tehnice, obținerea licențelor și a autorizațiilor și în care sunt suportate costurile de capital;

6.

„proiecte de investiții în stadiu de construcție” înseamnă proiecte de investiții la care au demarat lucrările de construcție și pentru care au fost suportate costuri de capital;

7.

„dezafectare” înseamnă faza în care o infrastructură este scoasă definitiv din funcțiune;

8.

„producție” înseamnă generarea de energie electrică și procesarea combustibililor, inclusiv a biocombustibililor;

9.

„transport” înseamnă transportul de surse de energie, de produse energetice sau de dioxid de carbon, printr-o rețea, în special:

(i)

prin conducte, altele decât o conductă de alimentare din amonte sau părți din conductele utilizate în principal în contextul distribuției locale; sau

(ii)

prin sisteme interconectate la tensiune foarte înaltă și înaltă, altele decât sistemele utilizate în principal în contextul distribuției locale;

10.

„captare” înseamnă procesul de captare a dioxidului de carbon din instalații industriale de stocare;

11.

„stocare” înseamnă stocarea permanentă sau temporară a energiei sau a surselor de energie în infrastructuri de suprafață sau subterane sau în situri geologice sau reținerea dioxidului de carbon în formațiuni geologice subterane;

12.

„întreprindere” înseamnă orice persoană fizică sau juridică de drept privat sau public, care ia decizii referitoare la proiectele de investiții sau care le pune în aplicare;

13.

„surse de energie” înseamnă:

(i)

surse de energie primare, cum ar fi petrolul, gazele naturale sau cărbunele;

(ii)

surse de energie transformate, cum ar fi energie electrică;

(iii)

surse regenerabile de energie, inclusiv energia hidroelectrică, biomasa, biogazul, energia eoliană, solară, maremotrică, energia valurilor și geotermală; și

(iv)

produse energetice, cum ar fi produsele petroliere rafinate și biocombustibilii;

14.

„organism specific” înseamnă un organism însărcinat prin orice act juridic al Uniunii specific sectorului energetic cu pregătirea și adoptarea planurilor multianuale de dezvoltare a rețelelor și de investiții în infrastructura energetică, precum Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică („ENTSO-E”), menționată la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaz („ENTSO-G”), menționată la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (10);

15.

„date agregate” înseamnă date agregate la nivelul unuia sau al mai multor state membre.

Articolul 3

Notificarea datelor

(1)   Menținând la un nivel rezonabil sarcina administrativă legată de colectarea și raportarea datelor, statele membre sau entitățile delegate cu această sarcină colectează toate datele și informațiile solicitate în temeiul prezentului regulament, începând cu 1 ianuarie 2015 și, ulterior, la fiecare doi ani.

În 2015, care reprezintă primul an de raportare și, ulterior, la fiecare doi ani, statele membre notifică Comisiei datele și informațiile relevante privind proiectele specificate în prezentul regulament. Această notificare se face în formă agregată, cu excepția datelor și a informațiilor relevante referitoare la proiectele de transport transfrontalier.

Statele membre sau entitățile delegate de acestea notifică datele agregate și informațiile relevante privind proiectele până la data de 31 iulie a anului de raportare în cauză.

(2)   Statele membre sau entitățile delegate de acestea sunt exonerate de obligațiile prevăzute la alineatul (1), cu condiția ca și în măsura în care, în temeiul actelor juridice ale Uniunii specifice sectorului energetic sau în temeiul Tratatului Euratom:

(a)

statul membru în cauză sau entitatea delegată de acesta a notificat deja Comisiei datele sau informațiile echivalente celor solicitate în temeiul prezentului regulament și a precizat data acestei notificării și actul juridic specific respectiv; sau

(b)

un organism specific este însărcinat cu pregătirea unui plan multianual de investiții în infrastructura energetică la nivelul Uniunii și colectează în acest scop date și informații echivalente celor solicitate în temeiul prezentului regulament. În acest caz și în sensul prezentului regulament, organismul specific respectiv notifică toate datele și informațiile relevante Comisiei.

Articolul 4

Surse de date

Până la data de 1 iunie a fiecărui an de raportare, întreprinderile în cauză notifică datele sau informațiile menționate la articolul 3 statelor membre sau entităților delegate de acestea, pe al căror teritoriu aceste întreprinderi intenționează să realizeze proiectele de investiții. Datele sau informațiile notificate reflectă situația proiectelor de investiții la data de 31 martie a anului de raportare respectiv.

Primul paragraf nu se aplică întreprinderilor în cazul în care statul membru respectiv decide să utilizeze alte mijloace de punere la dispoziția Comisiei a datelor sau a informațiilor menționate la articolul 3, cu condiția ca datele sau informațiile furnizate să fie comparabile.

Articolul 5

Conținutul notificării

(1)   În ceea ce privește tipurile de proiecte de investiții menționate în anexă, notificarea prevăzută la articolul 3 precizează, acolo unde este cazul:

(a)

volumul capacității prevăzute sau aflate în curs de construcție;

(b)

tipul și principalele caracteristici ale infrastructurii sau ale capacității prevăzute sau aflate în curs de construcție, inclusiv amplasamentul proiectelor de transport transfrontalier, dacă este cazul;

(c)

anul probabil al punerii în funcțiune;

(d)

tipul surselor de energie utilizate;

(e)

instalațiile capabile să răspundă la crizele privind securitatea aprovizionării, precum echipamentele care permit fluxurile inverse sau schimbarea combustibililor; și

(f)

echipamentele sistemelor de captare a dioxidului de carbon sau mecanismele de modernizare a captării și a stocării dioxidului de carbon.

(2)   Pentru toate operațiunile preconizate de dezafectare a capacităților, notificarea prevăzută la articolul 3 trebuie să indice:

(a)

tipul și capacitatea infrastructurii respective; și

(b)

anul probabil al dezafectării.

(3)   Orice notificare efectuată în temeiul articolului 3 include, după caz:

(a)

volumul total al capacităților de producție, transport și stocare instalate care funcționează la începutul anului de raportare respectiv sau a căror funcționare este întreruptă pentru o perioadă mai mare de trei ani; și

(b)

informații relevante cu privire la întârzieri și/sau obstacole în calea punerii în aplicare a unui proiect de investiții, în cazul în care statele membre, entitățile delegate de acestea sau organismul specific în cauză posedă informațiile respective.

Articolul 6

Calitatea și publicitatea datelor

(1)   Statele membre, entitățile delegate de acestea sau, acolo unde este cazul, organismele specifice urmăresc asigurarea calității, a relevanței, a acurateței, a clarității, a actualității și a coerenței datelor și informațiilor pe care le notifică Comisiei.

În cazul în care organisme specifice fac notificarea, datele și informațiile notificate pot fi însoțite de observații corespunzătoare din partea statelor membre.

(2)   Comisia poate publica date și informații agregate transmise în temeiul prezentului regulament, în special în cadrul analizelor menționate la articolul 10 alineatul (3), cu condiția ca niciun detaliu referitor la întreprinderile și instalațiile individuale să nu fie divulgat sau să nu poată fi dedus.

(3)   Statele membre, entitățile delegate de acestea sau Comisia păstrează confidențialitatea datelor sau a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le dețin.

Articolul 7

Dispoziții de punere în aplicare

În limitele prevăzute de prezentul regulament, până la 10 iunie 2014. Comisia adoptă dispozițiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, referitoare la forma și la alte detalii tehnice ale notificării datelor și informațiilor menționate la articolele 3 și 5. Până atunci, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 833/2010 se aplică în continuare.

Articolul 8

Prelucrarea datelor

Comisia este responsabilă cu dezvoltarea, găzduirea, gestionarea și mentenanța resurselor informatice necesare pentru a primi, stoca și prelucra datele sau informațiile privind infrastructura energetică care îi sunt notificate în temeiul prezentului regulament.

De asemenea, Comisia se asigură că resursele informatice prevăzute la primul paragraf garantează confidențialitatea datelor sau informațiilor care îi sunt notificate, în temeiul prezentului regulament.

Articolul 9

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului Uniunii și, în special, nu modifică obligațiile statelor membre privind prelucrarea datelor cu caracter personal, astfel cum sunt stabilite de Directiva 95/46/CE, sau obligațiile care revin instituțiilor și organismelor Uniunii în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 în ceea ce privește prelucrarea de către acestea a datelor cu caracter personal în cursul exercitării atribuțiilor lor.

Articolul 10

Monitorizare și raportare

(1)   Pe baza datelor și informațiilor transmise și, după caz, a oricăror alte surse de date, inclusiv a datelor achiziționate de Comisie, și ținând seama de analize relevante precum planurile multianuale de dezvoltare a rețelelor pentru gaze și pentru energia electrică, Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European și publică o dată la doi ani o analiză transsectorială a evoluției și perspectivelor structurale ale sistemului energetic al Uniunii. Această analiză vizează în special:

(a)

identificarea unor posibile viitoare dezechilibre între cererea și oferta din domeniul energetic care sunt semnificative pentru politica energetică a Uniunii, inclusiv pentru funcționarea pieței interne a energiei, punând accentul pe deficiențele și carențele care ar putea să apară în viitor la nivelul infrastructurii de producție și transport;

(b)

identificarea obstacolelor în calea investițiilor și promovarea celor mai bune practici pentru abordarea acestora; și

(c)

creșterea transparenței pentru participanții pe piață și potențialii noi operatori intrați pe piață.

De asemenea, pe baza acestor date și informații Comisia poate realiza orice analiză specifică considerată necesară sau adecvată.

(2)   În ceea ce privește pregătirea analizelor menționate la alineatul (1), Comisia poate fi asistată de experți din statele membre și/sau de orice alți experți sau asociații profesionale cu competențe specifice în domeniul respectiv.

Comisia oferă tuturor statelor membre posibilitatea de a formula observații asupra proiectelor de analiză.

(3)   Comisia discută aceste analize cu părțile interesate, precum ENTSO-E, ENTSO-G, Grupul de coordonare pentru gaz, Grupul de coordonare pentru electricitate și Grupul de coordonare pentru petrol.

Articolul 11

Reexaminarea

Până la 31 decembrie 2016, Comisia reexaminează punerea în aplicare a prezentului regulament și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind rezultatele acestei reexaminări. În cadrul reexaminării, Comisia analizează, printre altele:

(a)

posibila extindere a domeniului de aplicare a prezentului regulament pentru a include:

(i)

extracția de gaze, petrol și cărbune;

(ii)

terminalele pentru gazul natural comprimat;

(iii)

metodele suplimentare de stocare a energiei electrice; și

(b)

dacă ar trebui sau nu reduse pragurile pentru instalațiile de producție de energie din surse regenerabile.

La examinarea acestor aspecte, Comisia ține seama de necesitatea de a asigura un echilibru între sarcinile administrative din ce în ce mai numeroase și beneficiile obținerii de informații suplimentare.

Articolul 12

Abrogarea

Regulamentul (CE) nr. 736/96 se abrogă de la 9 aprilie 2014.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 26 februarie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

D. KOURKOULAS


(1)  JO C 271, 19.9.2013, p. 153.

(2)  Poziția Parlamentului European din 4 februarie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 20 februarie 2014.

(3)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 617/2010 al Consiliului din 24 iunie 2010 privind informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiții în infrastructura energetică din cadrul Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/96. (JO L 180, 15.7.2010, p. 7).

(6)  Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2012, Parlamentul/Consiliul, C-490/10, nepublicată încă în Repertoriu.

(7)  Regulamentul (CE) nr. 736/96 al Consiliului din 22 aprilie 1996 privind notificarea proiectelor de investiții care prezintă interes pentru Comunitate în sectoarele petrolului, gazelor naturale și electricității la Comisie (JO L 102, 25.4.1996, p. 1).

(8)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 833/2010 al Comisiei din 21 septembrie 2010 de implementare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 617/2010 al Consiliului privind informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiții în infrastructura energetică din cadrul Uniunii Europene (JO L 248, 22.9.2010, p. 36).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (JO L 211, 14.8.2009, p. 15).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (JO L 211, 14.8.2009, p. 36).


ANEXĂ

PROIECTE DE INVESTIȚII

1.   PETROL

1.1.   Rafinare

instalații de distilare cu o capacitate de cel puțin 1 milion de tone pe an;

extinderea capacității de distilare la peste 1 milion de tone pe an;

instalații de reformare/cracare cu o capacitate minimă de 500 de tone pe zi;

instalații de desulfurare pentru păcură reziduală/motorină/materii prime/alte produse petroliere.

Sunt excluse instalațiile chimice care nu produc păcură și/sau carburanți sau care le produc doar ca produse secundare.

1.2.   Transport

conducte de țiței cu o capacitate de cel puțin 3 milioane de tone metrice pe an și extinderea sau prelungirea acestor conducte, care au o lungime de cel puțin 30 de kilometri;

conducte de produse petroliere cu o capacitate de cel puțin 1,5 milioane de tone pe an și extinderea sau prelungirea acestor conducte, care au o lungime de cel puțin 30 de kilometri;

conducte care constituie legături esențiale în cadrul rețelelor naționale sau internaționale de interconectare și conducte și proiecte de interes comun identificate în orientările stabilite în temeiul articolului 171 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”).

Sunt excluse conductele destinate scopurilor militare și cele care aprovizionează instalațiile care nu fac obiectul punctului 1.1.

1.3.   Stocare

instalații de stocare pentru țiței și produse petroliere (instalații cu o capacitate de 150 000 m3 sau mai mult sau, în cazul rezervoarelor, cu o capacitate de cel puțin 100 000 m3).

Sunt excluse rezervoarele destinate scopurilor militare și cele care aprovizionează instalațiile care nu fac obiectul punctului 1.1.

2.   GAZ

2.1.   Transport

conducte de transport de gaze, inclusiv de gaze naturale și biogaz, care fac parte dintr-o rețea cuprinzând în principal conducte de înaltă presiune, cu excepția conductelor care fac parte dintr-o conductă de alimentare din amonte și cu excepția părții din conductele de înaltă presiune utilizate în principal în contextul distribuției locale de gaze naturale;

„conducte și proiecte de interes comun” identificate în orientările stabilite în temeiul articolului 171 din TFUE.

2.2.   Terminale de gaz natural lichefiat (GNL)

terminale pentru importul GNL, cu o capacitate de regazeificare de 1 miliard m3 pe an sau mai mult.

2.3.   Stocare

instalații de stocare racordate la conductele de transport menționate la punctul 2.1.

Sunt excluse conductele de gaz, terminalele și instalațiile destinate scopurilor militare și cele care deservesc instalațiile chimice care nu produc produse energetice sau care le produc doar ca produse secundare.

3.   ENERGIE ELECTRICĂ

3.1.   Producție

centrale termoelectrice și nucleare (generatoare cu o putere de 100 MWe sau mai mult);

instalații de producție de energie pe bază de biomasă/biolichide/deșeuri (cu o putere de 20 MW sau mai mult);

centrale pe bază de cogenerare de energie electrică și energie termică utilă (instalații cu o putere electrică de 20 MW sau mai mult);

centrale hidroelectrice (instalații cu o putere de 30 MW sau mai mult);

ferme eoliene cu o putere de 20 MW sau mai mult;

instalații care utilizează energia solară concentrată și energia geotermică (cu o putere de 20 MW sau mai mult);

instalații fotovoltaice (cu o putere de 10 MW sau mai mult).

3.2.   Transport

linii aeriene de transport, dacă acestea au fost proiectate pentru o tensiune utilizată în mod obișnuit la scară națională pentru liniile de interconectare și cu condiția să fi fost proiectate pentru o tensiune de 220 kV sau mai mult;

cabluri subterane și submarine de transport, dacă acestea au fost proiectate pentru o tensiune de 150 kV sau mai mult;

proiecte de interes comun identificate în orientările stabilite în temeiul articolului 171 din TFUE.

4.   BIOCOMBUSTIBILI

4.1.   Producție

instalații care pot produce sau rafina biocombustibili (instalații cu o capacitate de 50 000 de tone/an sau mai mult).

5.   DIOXID DE CARBON

5.1.   Transport

conducte de dioxid de carbon racordate la instalațiile de producție menționate la punctele 1.1 și 3.1.

5.2.   Stocare

instalații de stocare (amplasament sau complex de stocare cu o capacitate de 100 kt sau mai mult).

Sunt excluse instalațiile de stocare destinate cercetării și dezvoltării tehnologice.