20.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 366/88

(1)

La sfârșitul lunii octombrie 2012, Comisia și Autoritatea AELS de Supraveghere („ESA”) au fost contactate la nivel informal de Danemarca, Suedia și Norvegia (denumite, împreună, „statele”) în legătură cu intenția lor de a participa la o facilitate nouă de credit cu reînnoire automată („noua FCR”) în favoarea Scandinavian Airlines („SAS”, denumită în continuare „grupul SAS” sau „societatea”). La 12 noiembrie 2012, statele au decis să participe la noua FCR, fără a transmite însă Comisiei o notificare oficială cu privire la măsura în cauză.

(2)

La 14 noiembrie 2012, Comisia a inițiat un caz ex officio cu privire la noua FCR. Comisia a adresat solicitări de informații Danemarcei și Suediei la 29 noiembrie 2012, 18 decembrie 2012, 28 ianuarie 2013 și 18 februarie 2013, la care a primit răspuns la 6 decembrie 2012, 8 ianuarie 2013, 5 și 13 februarie 2013 și, respectiv, la 22 martie 2013. Danemarca și Suedia au furnizat informații suplimentare în cadrul unei scrisori din data de 3 iunie 2013.

(3)

În plus, la 20 noiembrie 2012, Comisia a primit o plângere din partea Ryanair, urmată de o altă plângere, adresată de European Low Fares Airline Association (ELFAA — Asociația Europeană a Companiilor Aeriene Low-Cost) la 4 februarie 2013, în legătură cu care Danemarca și Suedia au formulat observații în cadrul unei scrisori din 22 martie 2013.

(4)

Prin scrisoarea din 19 iunie 2013, Comisia a informat Danemarca și Suedia în legătură cu decizia sa de a iniția procedura stabilită la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) cu privire la ajutor (denumită în continuare „decizia de inițiere”). Danemarca și Suedia au transmis observații cu privire la decizia de inițiere în cadrul unor scrisori din 19 august 2013.

(5)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) la 28 septembrie 2013. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la aceste măsuri.

(6)

Comisia a primit observații din partea grupului SAS și a Foundation Asset Management Sweden AB („FAM”) (3) la 28 octombrie 2013. La 5 noiembrie 2013, Comisia a transmis aceste observații Danemarcei și Suediei, cărora li s-a oferit posibilitatea să răspundă. Prin scrisorile din 4 și 5 decembrie 2013, autoritățile suedeze și daneze au indicat că nu au obiecții cu privire la observațiile formulate de grupul SAS și de FAM.

(7)

Comisia a solicitat informații suplimentare din partea Danemarcei și a Suediei prin scrisoarea pe care le-a adresat-o la 25 februarie 2014, primind răspunsuri la 25 martie 2014 din partea ambelor state membre. În plus, prin scrisorile din 5 și 7 martie 2014, autoritățile daneze și suedeze au informat Comisia că SAS a decis să anuleze noua FCR și să studieze posibilități alternative de consolidare a bazei sale de capital. Anularea a intrat în vigoare la 4 martie 2014.

(8)

Prin scrisorile din datele de 4 și 7 iulie 2014, Suedia și, respectiv, Danemarca au convenit să renunțe la drepturile care decurg din articolul 342 din TFUE coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1, iar adoptarea și notificarea prezentei decizii să se facă în limba engleză.

(9)

În cazul acestei proceduri, Comisia deține competența exclusivă de a aprecia dacă dispozițiile TFUE au fost respectate de Danemarca și Suedia. Pe de altă parte, în temeiul articolului 109 alineatul (1) din Acordul privind Spațiul Economic European („Acordul privind SEE”) coroborat cu articolul 24 din Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, ESA deține competența de a stabili dacă Norvegia a respectat dispozițiile acordului SEE. De asemenea, în temeiul articolului 109 alineatul (2) și al Protocolului 27 la Acordul privind SEE, pentru a asigura o aplicare uniformă pe întregul teritoriu al SEE, ESA și Comisia cooperează, fac schimb de informații și se consultă reciproc cu privire la aspecte legate de politica de supraveghere și cazuri individuale.

(10)

Având în vedere elementele expuse mai sus și faptul că ambele instituții sunt competente în paralel în cazul de față, Comisia a colaborat și a purtat consultări cu ESA înainte de a adopta prezenta decizie.

(11)

Între 2001 și 2011, piața scandinavă a transporturilor aeriene (care acoperă Danemarca, Suedia, Finlanda și Norvegia) a înregistrat, potrivit informațiilor disponibile, o creștere cu 126 % a numărului de locuri pasageri-kilometri disponibile (ASK) (4). Creșterea înregistrată pe piața scandinavă a zborurilor de scurtă distanță li se datorează aproape în întregime transportatorilor low-cost, în special Norwegian Air Shuttle și Ryanair. Se estimează, de fapt, că transportatorii low-cost au generat 90 % din creșterea constatată în perioada respectivă (5).

(12)

Deși importanța căpătată de operatorii de transport low-cost a crescut, SAS rămâne cel mai important actor de pe piața scandinavă, cu o cotă de piață estimată în 2011 la 35,6 %, cu mult sub nivelurile maxime de peste 50 % atinse cu un deceniu în urmă. Cotele de piață ale Norwegian Air Shuttle și Ryanair au fost de 18,7 % și, respectiv, de 6,8 % în anul respectiv.

(13)

SAS este compania aeriană a statelor, cel mai mare transportator aerian din Scandinavia și al optulea transportator aerian din Europa. De asemenea, se numără printre membrii fondatori ai Star Alliance. Acest grup de transportori aerieni, care include Scandinavian Airlines, Widerøe (6) și Blue1, își are sediul la Stockholm, iar principalul său punct nodal european și intercontinental îl constituie Aeroportul Copenhaga. În 2013, SAS a transportat aproximativ 28 milioane de pasageri, obținând venituri de circa 42 de miliarde SEK.

(14)

În prezent, SAS se află în proporție de 50 % în proprietatea statelor: Suedia deține 21,4 %, Danemarca, 14,3 %, iar Norvegia, 14,3 %. Principalul acționar privat este Fundația Knut și Alice Wallenberg („KAW”) (7,6 %), iar ceilalți acționari dețin participații de 1,5 % sau mai mici.

Tabelul 1

Principalii acționari ai SAS AB la 31 martie 2012  (7)

(15)

Timp de mai mulți ani, SAS s-a aflat într-o situație financiară precară, înregistrând pierderi repetate între 2008 și 2013. În noiembrie 2012, Standard and Poor's („S&P”) a degradat ratingul de credit al acestei societăți, de la B– la JRC+ (8). Aceste dificultăți au fost accentuate de mediul de piață, caracterizat prin nivelul ridicat al costurilor aferente carburantului și prin incertitudinile care au planat asupra cererii.

(16)

Din rapoartele anuale ale societății reiese îndeosebi că, între 2008 și 2012, SAS a suferit pierderi substanțiale în fiecare an și a acumulat un volum important al datoriei financiare nete.

Tabelul 2

Principalele date financiare ale SAS 2007-2012 (în milioane SEK)  (9)

(17)

În urma deteriorării situației sale financiare, SAS a urmat un program de reducere substanțială a costurilor („Core SAS”) în perioada 2009-2010. Pentru a pune în aplicare acest program, SAS a trebuit să atragă aporturi de capital social din partea acționarilor săi prin intermediul a două emisiuni de drepturi de subscriere: (i) 6 miliarde SEK în aprilie 2009; și (ii) 5 miliarde SEK în mai 2010 (10).

(18)

Dificultățile financiare întâmpinate de SAS au atins un punct culminant în 2012, an în care societatea a prezentat planul de afaceri 4 Excellence Next Generation („Planul 4XNG”), care a constituit, în opinia conducerii societății aeriene, „ultima șansă” pentru SAS (11). În plus, în noiembrie 2012, presa a relatat despre posibilitatea ca SAS să intre în faliment (12).

(19)

La fel ca și alte companii aeriene la nivel mondial, SAS s-a bazat pe facilități de credit externe pentru a menține lichiditățile la un nivel minim. Începând cu 20 decembrie 2006, SAS s-a bazat pe o FCR care urma să expire în iunie 2013 („FCR anterioară”). FCR anterioară s-a ridicat la 366 de milioane EUR și a fost pusă la dispoziție cu titlu exclusiv de o serie de bănci ([…] (13)). Ea a cuprins, de asemenea, o serie de angajamente sau condiții financiare, cum ar fi […].

(20)

În decembrie 2011, ca urmare a deteriorării rezultatelor economice ale societății, conducerea SAS a decis să utilizeze în întregime facilitatea de credit anterioară. În urma unei cereri de deschidere a procedurii de faliment depuse de o filială a SAS (și anume Spanair) în ianuarie 2012, SAS a inițiat negocieri cu băncile și a ajuns la un acord cu privire la revizuirea angajamentului la 15 martie 2012. Revizuirea angajamentului a condus la creșterea costurilor de utilizare aferente FCR anterioare, a înăsprit condițiile de tragere și a prevăzut că SAS are obligația de a asigura rambursarea integrală și imediată a sumei utilizate. În plus, SAS a trebuit să le ofere creditorilor un plan de recapitalizare care a trebuit să fie aprobat de Consiliul de administrație și de către acționarii principali, și anume statele și KAW.

(21)

Planul de recapitalizare s-a bazat pe așa-numitul Plan 4XNG, care era deja în curs de elaborare la începutul anului 2012. Planul 4XNG a răspuns, de asemenea, temerilor exprimate de […] cu privire la planul de afaceri existent al SAS, denumit 4 Excellence („Planul 4X”), în mai 2012. Potrivit SAS, Planul 4XNG i-ar permite societății să se afirme ca o companie aeriană autonomă din punct de vedere financiar. Planul a stabilit o serie de ținte financiare pe care SAS trebuia să le îndeplinească în exercițiul financiar 2014-2015. Acestea au inclus o marjă a câștigurilor înainte de dobânzi și impozite (EBIT) de peste 8 %, o rată de pregătire financiară de peste 20 % și o rată a capitalului propriu (raportul capital propriu/active) mai mare de 35 %. Planul 4XNG urma să permită SAS să obțină o creștere a câștigurilor înainte de impozitare (EBT) cu aproximativ 3 miliarde SEK anual, în timp ce punerea sa în aplicare ar necesita costuri de restructurare și costuri punctuale de aproximativ 1,5 miliarde SEK.

(22)

Un alt obiectiv al Planului 4XNG a fost de a pregăti societatea în vederea introducerii unor noi norme contabile în materie de pensii începând din noiembrie 2013, norme în legătură cu care se anticipa că vor avea un impact negativ asupra capitalurilor proprii ale grupului SAS. În plus, planul a inclus angajamentul de a finaliza un plan de cesiuni de active și de finanțare, care a totalizat aproximativ 3 miliarde SEK sub formă de posibile încasări în numerar nete. Cesiunea de active a inclus (14): (i) vânzarea filialei Widerøe, o filială de transport aerian la nivel regional din Norvegia (15); (ii) vânzarea unei participații minoritare la […]; (iii) vânzarea de interese imobiliare aeroportuare; (iv) externalizarea activității de handling la sol (16); (v) vânzarea de motoare de aeronave (17); (vi) operațiunea de vânzare și leaseback sau o altă operațiune de finanțare privind […]; (vii) externalizarea sistemelor de gestionare și a centrelor de intermediere telefonică (18); și (viii) vânzarea sau finanțarea acoperită de garanții a trei aeronave Q400.

(23)

Statele subliniază în mod insistent că Planul 4XNG se baza pe autofinanțare, ceea ce presupunea ca SAS să genereze un volum suficient de numerar din exploatare și din cesiuni de active neesențiale pentru a acoperi costurile inițiale ale punerii în aplicare a Planului 4XNG. Cu toate acestea, SAS și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu modul în care investitorii vor percepe situația lichidităților, care a fost fragilizată din cauza nivelului ridicat al costurilor inițiale aferente punerii în aplicare a Planului 4XNG. Ca urmare, SAS a solicitat o prelungire a FCR anterioare împreună cu introducerea noii FCR sprijinite de state și de KAW. Cu toate acestea, SAS a susținut că nici FCR anterioară (prelungită), nici noua FCR nu ar urma să fie utilizate.

(24)

Discuțiile pe marginea noii FCR au început la 4 iunie 2012 (19). Inițial, în concordanță cu planul de recapitalizare (a se vedea considerentul 20), băncile care erau creditoare ale FCR anterioare au solicitat ca statele să pună la dispoziție o nouă rundă de finanțare prin capitaluri proprii, de exemplu, o emisiune de drepturi de subscriere, deoarece nu erau dispuse să finanțeze singure o nouă FCR. Statele au respins totuși această idee.

(25)

După ce s-au purtat negocieri, băncile au acceptat o nouă FCR, care ar urma să fie constituită împreună cu statele și KAW și structurată în condiții de strictă egalitate, fără subordonare sau drepturi disproporționate în ceea ce privește garanțiile. Trebuie remarcat faptul că, potrivit obiectivelor inițiale, noua FCR urma să aibă un volum de [3-6] miliarde SEK, deși valoarea garanțiilor disponibile a fost de doar [1-4] miliarde SEK. La 22 octombrie 2012, volumul noii FCR a fost redus, în cele din urmă, la 3,5 miliarde SEK (aproximativ 400 de milioane EUR).

(26)

Noua FCR a fost acordată de aceleași bănci care au acordat FCR anterioară [cu o singură excepție (20)], împreună cu statele și KAW. În această privință, noua FCR a fost acordată în proporție de 50 % de state, proporțional cu participația la SAS, iar restul de 50 % a fost acordat de bănci și de KAW. Statele și KAW au participat la această nouă FCR în aceleași condiții (comisioane, rate ale dobânzii, angajamente) ca și băncile.

(27)

Principalele caracteristici ale noii FCR au fost următoarele:

(28)

La 25 octombrie 2012 s-a ajuns la un acord cu privire la clauzele aplicabile noii FCR. Acesta a depins totuși, printre altele, de obținerea aprobării parlamentare pentru fiecare stat și de semnarea de acorduri sindicale cu piloții și echipajele de cabină.

(29)

Statele au prezentat un raport din data de 7 noiembrie 2012, întocmit de CITI (denumit în continuare „Raportul CITI”), prin care se urmărea să se stabilească dacă un investitor privat aflat într-o situație cât mai apropiată posibil de cea a statelor ar fi participat la noua FCR conform unor clauze și condiții similare. Luând în calcul ipoteza unei aplicări încununate de succes a Planului 4XNG conform scenariului său de referință, raportul CITI a conchis că participarea statelor la noua FCR ar genera o rată internă de rentabilitate(„RIR”) de [90-140] %, un multiplu al rentabilității cash-on-cash de circa [4-9]x, precum și o creștere a valorii capitalului propriu de aproximativ [700-1 200] % (din noiembrie 2012 până în martie 2015). Astfel, Raportul CITI a ajuns la concluzia că randamentul solicitat de state ar fi cel puțin egal cu cel cerut de investitori privați aflați într-o situație similară. Cu toate acestea, raportul CITI nu a evaluat probabilitatea ca SAS să execute cu succes „scenariul de bază” al Planului 4XNG și nici nu a evaluat impactul abaterilor de la „scenariul de bază”, cum ar fi, de exemplu, nereușita monetizării activelor neesențiale.

(30)

SAS a anunțat, la 19 decembrie 2012, că au fost îndeplinite toate condițiile necesare pentru ca noua FCR să intre în vigoare (a se vedea considerentul 28), inclusiv aprobarea de către parlamentele statelor. Începând cu această dată și până la 3 martie 2014, noua FCR a fost în vigoare, înlocuind FCR anterioară (22).

(31)

Prin scrisoarea din 3 iunie 2013, Danemarca și Suedia au explicat că, în urma vânzării a 80 % din acțiunile societății Widerøe (a se vedea considerentul 22), statele și băncile creditoare ajunseseră la un acord cu SAS cu privire la modificarea clauzelor și condițiilor care reglementează noua FCR, deși acordul de modificare nu fusese încă semnat în mod oficial. În observațiile pe care le-au prezentat în timpul investigației oficiale, autoritățile suedeze și daneze au informat Comisia că modificarea noii FCR fusese semnată de toate părțile și urma să intre în vigoare la data finalizării tranzacției Widerøe, și anume la 30 septembrie 2013. Printre aceste modificări s-au numărat următoarele:

(32)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoielile cu privire la participarea pari passu a statelor, a KAW și a băncilor la noua FCR, mai ales din cauza următoarelor elemente:

(33)

Mai mult decât atât, Comisia s-a întrebat dacă se poate considera că participarea statelor la noua FCR este rațională din punctul de vedere al unui acționar și dacă această participare ar răspunde testului investitorului privat în economia de piață (IPP), făcând abstracție de raționamentul pari passu. În această privință, Comisia a efectuat o evaluare pentru a stabili dacă Planul 4XNG s-a bazat pe ipoteze suficient de solide pentru a convinge un investitor privat să participe la noua FCR și dacă analizele de sensibilitate efectuate în acest plan au fost excesiv de optimiste.

(34)

De exemplu, Comisia a atras atenția, printre altele, asupra cifrelor optimiste prezentate în plan cu privire la creșterea pieței exprimată în ASK și PIB, precum și cu privire la evaluarea la 0 % a ratei inflației din perioada 2015-2017. De asemenea, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la posibilitatea de a se formula previziuni la momentul semnării noii FCR în ceea ce privește reușita punerii în aplicare a tuturor inițiativelor de reducere a costurilor și cesiuni de active.

(35)

În ceea ce privește clauzele și condițiile aferente noii FCR și evaluarea realizată de CITI cu privire la randamentul preconizat al participării statelor la noua FCR, Comisia a subliniat faptul că, în raportul său, CITI nu a evaluat Planul 4XNG și nici nu a realizat o analiză de sensibilitate a modelului financiar, ci s-a bazat doar pe informațiile care i-au fost furnizate. Comisia a evidențiat, de asemenea, faptul că raportul CITI nu a evaluat noua garanție FCR din perspectiva unui investitor privat în economia de piață și nu a luat în considerare impactul unor eventuale scenarii alternative bazate pe ipoteze mai puțin optimiste (inclusiv situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată) asupra analizei randamentului. În această privință, Comisia a observat că raportul CITI atribuie o probabilitate zero eventualității ca SAS să cunoască situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată în următorii trei ani, părând în acest mod să subestimeze riscul.

(36)

Având în vedere considerațiile expuse mai sus, Comisia nu a putut exclude posibilitatea ca participarea statelor la noua FCR să fi constituit un avantaj în favoarea SAS în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(37)

În ultimul rând, dacă noua FCR ar fi presupus acordarea unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, Comisia și-a exprimat îndoiala în legătură cu posibilitatea ca noua FCR să fie considerată compatibilă cu piața internă. În această privință, Comisia a încercat să stabilească dacă poate fi invocat unul dintre posibilele argumente în favoarea compatibilității prevăzute de TFUE. Având în vedere caracterul măsurii și dificultățile întâmpinate de SAS, Comisia a constatat că singurele criterii pertinente au părut să fie cele referitoare la ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, pe baza Liniilor directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (24) („liniile directoare S&R”). Cu toate acestea, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că condițiile referitoare la ajutoarele pentru salvare și restructurare prevăzute în liniile directoare S&R nu au părut să fie îndeplinite.

(38)

Danemarca și Suedia susțin că participarea lor la noua FCR este conformă cu condițiile de piață, întrucât au participat la facilitatea menționată pari passu, împreună cu băncile și KAW, ceea ce exclude existența unui ajutor de stat.

(39)

Danemarca și Suedia susțin că SAS nu a utilizat niciodată FCR anterioară în perioada în care au avut loc negocierile privind noua FCR. Cele două state iau act de modificările aduse FCR anterioare în martie 2012, prin care s-au prevăzut condiții de utilizare și mai stricte, și susțin că, datorită acestora, de la sfârșitul lunii iunie 2012, băncile au fost în măsură să respingă orice cerere de tragere prezentată de SAS. Suma utilizată din FCR a fost rambursată integral de SAS în martie 2012 și, începând din acel moment, SAS nu a mai efectuat nicio tragere din FCR anterioară. Prin urmare, s-ar putea aprecia pe baza unor argumente rezonabile că băncile respective sunt investitori „exteriori” care participă la noua FCR în condiții de egalitate cu statele (25), fără a fi supuse unei expuneri negarantate semnificative față de SAS (26).

(40)

În ceea ce privește participarea KAW la noua FCR împreună cu băncile, autoritățile daneze și suedeze sunt de părere că expunerea economică a KAW față de SEB era limitată și nu ar fi putut influența decizia KAW de a participa la noua FCR.

(41)

Mai mult decât atât, Danemarca și Suedia susțin că Planul 4XNG era realist și ar putea fi pus în aplicare cu succes. Acestea susțin că toate aspectele și ipotezele, inclusiv cele legate de previziunile în materie de venituri („RASK”) (27), de măsurile de reducere a costurilor și de cesiunile planificate, au fost examinate cu atenție, pentru a îndeplini obiectivele financiare ale Planului 4XNG pentru perioada 2014-2015. În plus, Planul 4XNG, — împreună cu toate ipotezele pe care s-a bazat –, a fost examinat îndeaproape atât de consilierii financiari externi ai statelor (Goldman Sachs), cât și de cei ai băncilor ([…]) și a fost adaptat astfel încât să țină seama de observațiile și recomandările formulate de consilierii respectivi. De asemenea, cele două state subliniază că, în perioada în care s-au decis să participe la noua FCR, previziunea potrivit căreia planul avea să fie pus în aplicare cu succes s-a bazat pe faptul că încheierea unor noi acorduri sindicale a constituit o condiție prealabilă pentru noua FCR. În plus, potrivit Danemarcei și Suediei, evoluțiile survenite între decembrie 2012 și anularea noii FCR, la 4 martie 2014, au demonstrat că planul era pe cale să atingă rezultatele preconizate (28).

(42)

În ceea ce privește clauzele și condițiile noii FCR, Danemarca și Suedia susțin că acestea au fost conforme cu condițiile normale de piață, întrucât erau similare cu condițiile aplicate în cazul unor tranzacții comparabile, iar noua FCR a prevăzut, de asemenea, comisioane în avans mai mari și condiții mai stricte cu privire la trageri decât majoritatea tranzacțiilor analizate. În ceea ce privește pachetul de mecanisme de garantare, Danemarca și Suedia afirmă că riscurile financiare efective asumate de băncile creditoare au fost neglijabile, deoarece garanțiile au avut o valoare estimată care a depășit în mod evident volumul facilității A. Prin urmare, într-un scenariu de lichidare, toate creanțele băncilor creditoare ar fi satisfăcute de mecanismele de garantare sau de alte active ale SAS care ar putea fi vândute, cum ar fi […], acțiunile deținute la […] etc. În sprijinul elementelor enumerate mai sus poate fi invocată și anularea efectivă a unei părți importante din angajamentele asumate în cadrul facilității A în prima jumătate a anului 2013. Potrivit Danemarcei și a Suediei, în acest mod se demonstrează că băncile au acționat într-un spirit comercial și cu prudență atunci când au decis să participe împreună cu statele și KAW la noua FCR.

(43)

În cele din urmă, Danemarca și Suedia au raportat că creditorii FCR au beneficiat de un randament ridicat al participării la noua FCR, fără ca SAS să fi fost nevoită să efectueze trageri din această facilitate. În acest mod, s-ar putea argumenta punctul de vedere potrivit căruia participarea statelor la noua FCR împreună cu KAW a avut loc în deplină conformitate cu principiul IPP.

(44)

Grupul SAS susține că statele au participat la noua FCR în calitatea lor de acționari, și nu în calitate de autorități publice. Pornind de la această premisă, participarea la un astfel de instrument era preferabilă unui aport de capitaluri proprii, având în vedere veniturile considerabile obținute de acționari/creditori sub formă de comisioane, precum și creșterea preconizată a valorii acțiunilor.

(45)

În ceea ce privește testul pari passu, grupul SAS afirmă că cerințele acestuia au fost îndeplinite, deoarece băncile nu aveau expuneri față de SAS și, prin urmare, ar trebui tratate în calitate de investitori „exteriori”. În plus, participarea statelor la noua FCR nu a influențat comportamentul băncilor, deoarece solicitarea ca acționarii să participe la noua FCR a venit din partea SAS, și nu din partea băncilor. În plus, grupul SAS susține că băncile au decis să participe la noua FCR în condiții de egalitate cu statele și KAW, bazându-se pe rezultatele foarte bune ale analizei raportului dintre riscuri și venituri.

(46)

De asemenea, grupul SAS sprijină afirmația formulată de Danemarca și Suedia potrivit căreia ipotezele care au stat la baza Planului 4XNG erau solide, avansând previziuni foarte realiste în ceea ce privește cei trei vectori principali, și anume creșterea pieței exprimată în ASK, creșterea PIB-ului în intervalul în 2015-2017 și ipoteza că inflația va fi de 0 %. De asemenea, riscurile legate de punerea în aplicare a planului au fost examinate îndeaproape de toate băncile creditoare, punându-se accent în special pe RASK ca indicator-cheie al rentabilității societății.

(47)

Grupul SAS argumentează totodată că mecanismele de garantare au fost suficient evaluate și că riscul ca SAS să se afle în incapacitatea de a pune în aplicare Planul 4XNG a fost diminuat. În sprijinul acestei afirmații s-a invocat faptul că realizarea de economii de costuri a constituit o condiție prealabilă impusă creditorilor care au subscris la noua FCR și că încheierea de noi acorduri colective, în noiembrie 2012, a avut o importanță determinantă pentru punerea în aplicare cu succes a planului.

(48)

Grupul SAS reproșează Comisiei că nu a ținut seama de alternativa falimentului și de faptul că statele ar fi pierdut valoarea participației lor combinate dacă nu ar fi fost pusă la dispoziție noua FCR. În acest context, grupul SAS subliniază că statele au participat la noua FCR în calitatea lor de acționari principali ai SAS, urmărind să obțină un nivel adecvat de randament al investiției lor.

(49)

În ultimul rând, grupul SAS raportează că punerea în aplicare a Planului 4XNG a generat câștiguri înainte de impozitare de 3 miliarde SEK, ceea ce a permis SAS să obțină un rezultat pozitiv la sfârșitul perioadei noiembrie 2012–iulie 2013.

(50)

Potrivit FAM, societatea responsabilă cu gestionarea activelor deținute de KAW, decizia acesteia din urmă de a participa la noua FCR a fost luată independent de participația sa la SEB și de expunerea SEB față de SAS. Potrivit argumentației avansate de FAM, KAW nu a deținut o participație majoritară la SEB, neputându-se afirma nici că deține controlul asupra SEB.

(51)

FAM a examinat Planul 4XNG, riscurile financiare și mecanismele de garantare aferente și a apreciat că participarea la noua FCR este în interesul KAW. În această privință, FAM a comparat, pe de o parte, perspectiva protejării investiției pe termen lung realizate de KAW în SAS și eventualul randament viitor al investiției respective, precum și valoarea importantă a comisioanelor care ar urma să fie achitate de SAS în cadrul noii FCR și, pe de altă parte, lichidarea SAS, pe care nu a considerat-o drept o opțiune interesantă din punct de vedere economic.

(52)

De asemenea, FAM este de acord cu afirmația formulată de Danemarca, Suedia și grupul SAS potrivit căreia toate părțile interesate au participat la noua FCR în condiții de egalitate, fără nicio formă de subordonare, drepturi disproporționate în ceea ce privește garanțiile sau alte condiții asimetrice. Decizia de a participa la noua FCR s-a bazat pe o analiză aprofundată a perspectivelor de rentabilitate ale unei societăți SAS puternice și competitive în viitor.

(53)

În ultimul rând, FAM este de acord cu opinia exprimată de Danemarca și Suedia, potrivit căreia decizia băncilor creditoare de a participa la noua FCR s-a bazat pe considerații de ordin comercial, în condițiile în care băncile nu erau expuse decât la un nivel teoretic în cadrul FCR anterioare. FAM susține că motivația băncilor de a participa la noua FCR era mai slabă chiar și decât cea a statelor și a KAW, deoarece acestea din urmă s-ar fi putut baza pe o creștere a prețurilor acțiunilor. Prin urmare, FAM susține că condițiile prevăzute de testul pari passu trebuie să fie considerate îndeplinite.

(54)

În temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, „sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(55)

Astfel, conceptul de ajutor de stat se aplică oricărui avantaj acordat în mod direct sau indirect, finanțat din resursele de stat, acordat de statul însuși sau de orice organism intermediar care acționează în baza prerogativelor ce i-au fost conferite.

(56)

Pentru a constitui ajutor de stat, o măsură trebuie să provină din resurse de stat și trebuie să fie imputabilă statului. În principiu, resursele de stat sunt resursele unui stat membru și ale autorităților sale publice, precum și resursele întreprinderilor publice asupra cărora autoritățile publice pot exercita, direct sau indirect, o influență dominantă.

(57)

Este incontestabil că măsura în cauză a presupus resurse de stat, întrucât a fost finanțată din resurse care provin de la bugetele statelor, și că a fost imputabilă statului. Se poate constata, mai ales, că parlamentele Danemarcei și Suediei au aprobat participarea guvernelor celor două state la noua FCR (a se vedea considerentul 30).

(58)

Măsura în cauză trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să fie de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

(59)

Potrivit unei jurisprudențe constante, atunci când ajutorul financiar acordat de un stat membru consolidează poziția unei întreprinderi față de alte întreprinderi care concurează în cadrul schimburilor comerciale din interiorul Uniunii, există cel puțin un efect potențial asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și asupra concurenței (29). În această privință, Comisia este de părere că orice eventual avantaj economic acordat SAS prin intermediul unor resurse de stat ar îndeplini această condiție. SAS este în concurență cu alte companii aeriene din Uniunea Europeană și din SEE, mai ales de când a intrat în vigoare cea de a treia etapă a procesului de liberalizare a transportului aerian („cel de al treilea pachet”), la 1 ianuarie 1993 (30). În plus, pentru călătorii pe distanțe relativ mici în interiorul UE, deplasările cu avionul sunt în concurență cu transportul rutier și feroviar, transportatorii rutieri și feroviari putând fi, astfel, afectați.

(60)

Astfel, singurul criteriu al noțiunii de ajutor de stat care poate fi luat în considerare se referă la eventualitatea ca, prin această măsură, să se fi acordat un avantaj economic necuvenit societății SAS.

(61)

Având în vedere anularea noii FCR începând cu 4 martie 2014, Comisia a analizat dacă prin noua FCR a fost acordat un avantaj economic selectiv necuvenit societății SAS din momentul înființării sale, în 2012, până la anularea facilității, în 2014.

(62)

Pentru a stabili dacă s-a acordat un ajutor de stat în favoarea SAS în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, Comisia va analiza dacă acest transportator aerian a beneficiat de un avantaj economic pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață. În acest scop, Comisia aplică testul investitorului privat în economia de piață, conform căruia nu ar exista niciun ajutor de stat dacă, în circumstanțe similare, un investitor privat de o anvergură comparabilă cu organismele relevante din sectorul public și care își desfășoară activitatea în condiții de piață normale, într-o economie de piață, ar fi putut fi motivat să îi acorde beneficiarului măsura în cauză.

(63)

Prin urmare, potrivit acestui test, Comisia trebuie să analizeze dacă un investitor privat ar fi putut încheia în aceleași condiții tranzacția care face obiectul evaluării. Atitudinea investitorului privat ipotetic este cea a unui investitor prudent care urmărește să își maximizeze profitul, însă este prudent în ceea ce privește nivelul de risc acceptabil pentru o anumită rată a rentabilității (31).

(64)

În principiu, o contribuție din fonduri publice nu presupune acordarea unui ajutor de stat în cazul în care are loc în același timp cu o contribuție importantă de capital din partea unui investitor privat realizată în circumstanțe comparabile și conform unor condiții comparabile (pari passu) (32).

(65)

Comisia constată că băncile creditoare participante la noua FCR au participat și la FCR anterioară. Noua FCR a condus totuși la creșterea expunerii la SAS a statelor, întrucât băncile și-au diminuat contribuția cu aproximativ jumătate (de la 366 milioane EUR la circa 200 milioane EUR) și, prin urmare, și-au redus cu aproximativ 50 % expunerea generală față de SAS prin intermediul FCR existente. Având în vedere elementele expuse mai sus, Comisia, în cadrul deciziei de inițiere a procedurii, și-a exprimat îndoiala în legătură cu posibilitatea ca cerințele testului pari passu să fi fost îndeplinite, întrucât, după toate aparențele, statele și băncile nu s-au aflat în situații comparabile.

(66)

Danemarca, Suedia și grupul SAS susțin că băncile creditoare nu aveau nicio expunere prin intermediul FCR anterioare atunci când și-au negociat participarea la noua FCR. Prin urmare, băncile ar fi trebuit considerate ca fiind investitori „exteriori”, aflați într-o situație comparabilă cu statele și KAW.

(67)

Comisia constată că SAS utilizase în totalitate FCR anterioară în ianuarie 2012 (a se vedea considerentul 20). Printre modificările aduse FCR anterioare în martie 2012 s-a numărat, într-adevăr, și o condiție potrivit căreia suma utilizată trebuia rambursată în totalitate și imediat. Sumele au fost rambursate integral în martie 2012, iar în urma modificărilor aduse FCR anterioare, adoptate în aceeași lună, condițiile în care SAS poate efectua trageri din facilitate au devenit extrem de stricte (33). De asemenea, SAS a fost obligată să prezinte un plan de recapitalizare până în iunie 2012, plan care a trebuit să fie aprobat de Consiliul de administrație, precum și de state și de KAW, în calitate de principali acționari. Acest plan a fost, inițial, respins de bănci. Abia în noiembrie 2012, după ce au examinat și revizuit cu atenție Planul 4XNG, statele au decis să participe la noua FCR, urmate de bănci.

(68)

Drept urmare, autoritățile daneze și suedeze, precum și grupul SAS susțin că, în realitate, SAS a fost împiedicată efectiv să solicite utilizarea FCR anterioare. Conștiente de această situație, băncile au trebuit să decidă dacă participă în continuare la FCR anterioară, până la expirarea sa în iunie 2013, sau participă la noua FCR în condiții de egalitate cu statele și KAW, în pofida faptului că, pentru state și KAW, în calitate de acționari, participarea cu scopul de a obține, ca urmare a punerii în aplicare a Planului 4XNG, o posibilă creștere a valorii acțiunilor deținute oferea stimulente mai importante.

(69)

Deși consideră că este probabil ca băncile, cel puțin cele care nu aveau nicio altă expunere bilaterală negarantată față de SAS, să nu fi fost expuse într-o măsură importantă la FCR anterioară la momentul în care s-a luat decizia de a participa la noua FCR, Comisia apreciază, de asemenea, că exista încă riscul ca SAS să fi putut îndeplini condițiile de tragere înainte să fie introdusă noua FCR. Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat și că FCR anterioară nu a fost utilizată după ce a fost rambursată integral în martie 2012 este lipsit de relevanță în această privință. Din aceste elemente reiese că băncile erau expuse la SAS, într-o anumită măsură, prin intermediul FCR anterioare, ceea ce nu a fost cazul statelor (și nici al KAW). Prin urmare, Comisia nu poate accepta argumentul avansat de autoritățile daneze și suedeze potrivit căruia băncile au participat la noua FCR în calitate de „investitori externi”, deși erau expuse prin intermediul FCR anterioare.

(70)

În plus, Comisia nu poate fi de acord cu Danemarca și Suedia că expunerea unora dintre bănci sub formă de facilități bilaterale legate de FCR anterioară (34) nu a prezentat niciun risc financiar pentru bănci în perioada de negociere a noii FCR, în măsura în care din aceste facilități nu se puteau efectua trageri decât dacă vechea FCR ar fi fost utilizată în totalitate. După cum s-a menționat mai sus, a existat un risc, chiar dacă acesta era, într-adevăr, mic, să poată fi îndeplinite condițiile de tragere, în ciuda faptului că, în urma modificărilor aduse în martie 2012 și a introducerii unor condiții stricte, probabilitatea ca SAS să efectueze trageri din FCR anterioară era foarte scăzută.

(71)

În plus, se pare că unele bănci au avut și alte expuneri față de SAS. De exemplu, pe lângă participarea la FCR anterioară, […] avea, la 30 septembrie 2012, o expunere bilaterală negarantată (și nefolosită) față de SAS în valoare de [200-600] de milioane SEK, precum și o expunere negarantată la riscuri legate de cardurile de credit în valoare de [500-900] de milioane SEK. Prin urmare, […] ar fi putut fi responsabilă de acoperirea eventualelor costuri legate de acordarea de rambursări clienților în cazul în care SAS ar fi anulat zborurile respective. Deși această expunere negarantată la riscuri legate de cardurile de credit reprezenta [02] % din portofoliul de credite al […], care totaliza aproximativ [1 000-3 000] de miliarde SEK, ea constituia totuși un risc financiar și, prin urmare, nu se poate accepta afirmația potrivit căreia […] se afla într-o situație comparabilă cu cea a statelor atunci când a decis să participe la noua FCR.

(72)

În plus, alte trei bănci aveau expuneri în ceea ce privește facilitățile de finanțare în curs de derulare pentru aparate de zbor (de exemplu, […]). Deși statele susțin că aceste finanțări erau garantate cu aeronava și nu au reprezentat un risc financiar la adresa băncilor, deoarece respectivele finanțări puteau fi vândute pe piață cu ușurință, acest fapt nu a fost dovedit. Rămâne neclar dacă, în caz de vânzare în regim de urgență a aeronavei, suma totală ar fi fost într-adevăr recuperată.

(73)

Mai mult decât atât, în decizia de inițiere a procedurii, Comisia s-a întrebat dacă comportamentul băncilor ar fi putut fi influențat de modul în care au procedat statele, având în vedere sprijinul financiar acordat în mod continuu companiei aeriene în anii anteriori (de exemplu, emisiunile de drepturi de subscriere din 2009 și 2010). În plus, băncile erau dispuse să participe la noua FCR numai cu condiția ca statele să participe la aceasta, după cum s-a explicat la considerentele 23 și 24 de mai sus.

(74)

În principiu, Comisia consideră că condiția pari passu nu poate fi aplicabilă în cazurile în care implicarea statelor constituie o cerință strictă pentru ca operatorii privați să participe la tranzacție.

(75)

În cursul procedurii oficiale de investigare, Danemarca, Suedia și grupul SAS au susținut că, în niciuna dintre etapele negocierilor purtate cu privire la noua FCR, băncile nu s-au considerat „contaminate” de modul în care s-au comportat în trecut statele și de faptul că acestea au fost tot timpul dispuse să sprijine SAS, în ciuda faptului că nu au fost îndeplinite previziunile privind veniturile generate de emisiunile de drepturi de subscriere din 2009 și 2010.

(76)

Comisia nu poate exclude posibilitatea ca operatorii privați să nu fi fost dispuși să investească într-o întreprindere care afișează un astfel de bilanț al rezultatelor și în legătură cu care nu se pot realiza previziuni realizabile, decât dacă statele ar fi participat la rândul lor. În același timp, Comisia nu poate exclude nici faptul că statele, care au refuzat să furnizeze noi capitaluri proprii și să participe la o FCR subordonată, nu mai erau dispuse să contribuie cu fonduri suplimentare la SAS. În pofida acestor considerații, Comisia își menține scepticismul cu privire la faptul că participarea statelor la noua FCR s-ar fi realizat în condiții pari passu cu băncile creditoare, având în vedere că, drept consecință a participării statelor, băncile și-au redus expunerea generală față de SAS cu aproximativ 50 %, în timp ce statele și-au crescut expunerea față de SAS.

(77)

În ceea ce privește posibilitatea ca comportamentul KAW să poată fi considerat drept un punct de referință pentru a stabili comportamentul unui investitor privat, procedura formală de investigare a evidențiat că expunerea KAW față de SAS prin intermediul acțiunilor deținute la SEB a fost inferioară celei indicate în decizia de inițiere a procedurii. Ținând seama de faptul că, în prezent, KAW a devenit un simplu acționar minoritar la SEB și că expunerea SEB față de SAS a fost limitată, s-ar putea argumenta că participarea KAW la noua FCR a fost motivată de perspectiva profitabilității investiției.

(78)

Având în vedere cele de mai sus, procedura oficială de investigare nu i-a permis Comisiei să concluzioneze cu certitudine că operațiunea în cauză a avut loc în condiții pari passu.

(79)

Fără a ține seama de evaluarea pari passu, Comisia a analizat, de asemenea, dacă participarea statelor la noua RCF ar putea fi considerată rațională din punctul de vedere al unui acționar și dacă respectiva participare ar răspunde testului investitorului privat în economia de piață făcând abstracție de raționamentul pari passu.

(80)

Trebuie abordată întrebarea dacă un investitor privat aflat în aceeași situație ca statele, și anume fiind deja acționar la SAS și confruntându-se cu o serie de circumstanțe similare cu cele întâmpinate de state în 2012, ar fi participat la noua FCR conform unor clauze și condiții similare (35).

(81)

Analizele independente realizate de consultanți financiari externi (și anume Goldman Sachs International și CITI, în calitate de consultanți ai statelor, și […], în calitate de consultant al creditorilor) înainte de încheierea noii FCR sunt edificatoare în această privință. Conform Danemarcei și Suediei, statele au decis să participe la noua FCR numai după ce consultanții lor externi au examinat îndeaproape Planul 4XNG, iar clauzele și condițiile referitoare la noua FCR au fost adaptate.

(82)

Deși Comisia, în cadrul deciziei sale de inițiere a procedurii, și-a exprimat anumite rezerve cu privire la sfera abordată de raportul întocmit de CITI, Danemarca și Suedia au oferit clarificări, precizând că decizia lor de a participa la noua FCR s-a bazat pe toate analizele elaborate de consultanții lor financiari și că raportul CITI nu ar trebui, așadar, să fie analizat separat.

(83)

Consultanții financiari au fost însărcinați, printre altele, să prezinte o analiză critică a Planului 4XNG și a noii FCR, precum și a aspectelor sensibile și vulnerabile în această privință. Această analiză a fost realizată în cadrul unor rapoarte succesive, prin trimitere la performanțele anterioare ale SAS și la alte criterii de referință din acest sector de activitate. Consultanții au formulat o serie de recomandări cu privire la strategiile de diminuare a riscurilor atât pentru Planul 4XNG, cât și pentru noua FCR. În concordanță cu aceste recomandări, statele au solicitat o serie de adaptări ale Planului 4XNG (pentru a accelera măsurile de reducere a costurilor și a integra inițiative suplimentare), precum și adaptări ale clauzelor referitoare la noua FCR, astfel încât să se reducă probabilitatea unei trageri.

(84)

La analiza Planului 4XNG, consultanții externi au identificat principalele domenii de risc posibil, inclusiv obiectivele în materie de economii de costuri, cesiuni și presiune în ceea ce privește veniturile per kilometru-loc disponibil, acordându-le o atenție deosebită. Această evaluare a riscurilor a condus, printre altele, la următoarele considerații:

(85)

În ceea ce privește îndoielile exprimate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii cu privire la caracterul optimist al anumitor factori specifici din Planul 4XNG (de exemplu, creșterea pieței exprimată în locuri pasageri-kilometri disponibile, previziunile referitoare la PIB și inflația de 0 % pentru perioada 2015-2017), informațiile prezentate de Danemarca, Suedia și grupul SAS pe parcursul investigației oficiale indică faptul că aceste estimări au acordat o atenție deosebită principalelor piețe pe care SAS își desfășoară activitățile. S-a ținut seama, în special, de faptul că societatea este expusă mai degrabă față de nordul decât față de sudul Europei, precum și de expunerea acesteia față de piețele din SUA și Asia. Din informațiile comunicate reiese totodată că inflația prin costuri, estimată la 0 % pe an în perioada 2015-2017, este efectul net al unei rate de bază a inflației de 2 % pe an (în conformitate cu nivelul estimat al inflației din UE) și se poate desprinde ipoteza că acest efect ar putea fi neutralizat prin intermediul unor noi măsuri de reducere a costurilor.

(86)

În ceea ce privește lipsa unui test de sensibilitate din analiza ratei interne de rentabilitate (RIR) prezentate în raportul CITI (a se vedea considerentul 35), precum și temerile inițiale ale Comisiei legate de posibilele consecințe ale scenariilor mai puțin optimiste, Danemarca și Suedia au transmis Comisiei, în comunicările referitoare la decizia de inițiere a procedurii, informații suplimentare privind anvergura analizei de sensibilitate efectuate. În această privință, Goldman Sachs a prezentat o serie de teste de sensibilitate în timpul elaborării Planului 4XNG, în perioada iunie-septembrie 2012. Într-o analiză revizuită din septembrie 2012 s-a indicat că SAS nu își va epuiza numerarul nici măcar în scenariile de evoluție negativă prezentate, ceea ce înseamnă că, în toate cazurile analizate, soldul de trezorerie al SAS ar rămâne superior limitei inferioare a intervalului de variație al FCR. Cu toate acestea, pentru a se păstra încrederea pieței, s-a considerat că este necesar un mecanism de siguranță pentru lichidități și că FCR constituie în continuare opțiunea cea mai realistă pentru astfel de lichidități de rezervă.

(87)

Prin urmare, Comisia ia act de analizele financiare succesive realizate în legătură cu Planul 4XNG (inclusiv analizele și testele aprofundate având drept obiect diferitele iterații ale planului). Comisia ia act, de asemenea, de solicitările care au fost adresate de state, în urma analizelor menționate mai sus, de a se reduce riscurile legate de punerea în aplicare și de a se realiza un plan de restructurare consolidat înainte de participarea la noua FCR. Astfel de acțiuni ar părea să fie conforme cu cele ale unui investitor privat prudent. În pofida acestui considerent, este în continuare necesar să se analizeze dacă clauzele și condițiile noii FCR au îndeplinit cerințele pe care le-ar fi acceptat un investitor privat în economia de piață aflat în aceeași situație ca statele, și anume având calitatea de acționar existent al societății.

(88)

Danemarca, Suedia și grupul SAS au explicat că o caracteristică specifică sectorului transportului aerian este necesitatea de a menține un înalt nivel de pregătire financiară, pentru a păstra încrederea clienților și a părților interesate în capacitatea întreprinderii de a-și continua activitatea. Având în vedere dificultățile financiare cu care s-a confruntat SAS în 2012 și situația predominantă a lichidităților din perioada respectivă, o posibilă motivație a participării statelor la noua FCR, în calitate de acționare ale SAS, a fost evitarea unor pierderi mai ridicate sau a falimentului în cazul în care societatea s-ar fi confruntat cu o retragere masivă a lichidităților.

(89)

În acest sens, atunci când au definitivat clauzele și condițiile noii FCR, statele membre par să se fi bazat în special pe recomandările consultanților financiari independenți. Într-adevăr, se pare că, la nivel colectiv, clauzele și condițiile noii FCR au vizat diminuarea principalelor riscuri comerciale identificate. De exemplu, după cum s-a indicat la considerentul 84, o condiție esențială pentru punerea în aplicare a noii FCR a constituit-o executarea încununată de succes a unor noi acorduri colective cu echipajele de zbor. În plus, condițiile de utilizare aplicabile facilității B par să fi redus considerabil probabilitatea utilizării acesteia înainte de martie 2015 (37). Angajamentele financiare incluse în noua FCR au fost, la rândul lor, structurate astfel încât, cu excepția cazului în care SAS ar fi fost capabilă să execute principalele previziuni financiare cuprinse în Planul 4XNG, societatea nu ar fi avut acces la FCR sau ar fi trebuit să ramburseze orice sumă utilizată din FCR la momentul respectiv (38).

(90)

Pe lângă observațiile de mai sus, Comisia a primit informații suplimentare referitoare la caracterul adecvat al garanțiilor reale aferente noii FCR. Într-un raport din mai 2012, […] a prezentat o evaluare independentă a Widerøe și a anumitor active corporale (inclusiv motoare de rezervă, aeronave corespunzătoare, o serie de mici proprietăți și anumite echipamente), care au fost utilizate ulterior ca garanție pentru noua FCR. Deși accentul s-a pus pe Widerøe, acesta fiind activul cel mai important din mecanismele de garantare, iar evaluarea celorlalte active s-a bazat pe informații mai limitate, din evaluarea globală a reieșit o valoare totală a activelor de aproximativ [1-4]-[3-6] miliarde SEK. Valoarea totală estimată a activelor utilizate ca garanție ar fi depășit astfel dimensiunea facilității A. Potrivit Danemarcei și Suediei, acest fapt a fost considerat suficient pentru a răspunde eventualelor preocupări ale noilor creditori ai FCR, deoarece, astfel cum s-a menționat mai sus, probabilitatea ca SAS să utilizeze vreodată facilitatea B a fost considerată neglijabilă.

(91)

Riscurile financiare efective aferente noii FCR au fost diminuate și mai mult prin dispozițiile referitoare la obligația de plată anticipată și/sau de anulare a angajamentelor asumate în cadrul noii FCR dacă SAS ar fi cedat anumite active sau ar fi participat la alte opțiuni de finanțare. Astfel de dispoziții referitoare la plata anticipată și la anulare au avut drept efect reducerea pierderilor potențiale în timp. Într-adevăr, ca urmare a vânzării Widerøe și în temeiul unui acord care a intrat în vigoare ca urmare a acestei vânzări în septembrie 2013 (a se vedea considerentul 31), dimensiunea globală a noii FCR a fost redusă de la 3,5 miliarde SEK la 2 miliarde SEK.

(92)

Se pare, așadar, că a fost adoptat un set cuprinzător și coerent de măsuri care au urmărit în mod expres să asigure viabilitatea continuă a SAS în perioada 20122015 și să limiteze principalele riscuri financiare aferente noii FCR.

(93)

În plus, Comisia recunoaște că este necesar să se analizeze dacă un investitor privat comparabil care se confruntă cu condiții de piață similare celor ale statelor (și anume deținând calitatea de acționar existent) ar fi putut fi motivat să îi acorde beneficiarului măsura în cauză. În acest scop, este util, de asemenea, să se analizeze eventuale situații contrafactuale care ar apărea în lipsa măsurii care a fost acordată.

(94)

În acest sens, Danemarca, Suedia și grupul SAS susțin, în comunicările lor privind decizia de inițiere a procedurii, că ar fi existat probabilitatea unui faliment în cazul în care noua FCR nu ar fi fost pusă la dispoziție în 2012. Potrivit Danemarcei și Suediei, aceasta ar fi corespuns unei pierderi combinate de 1 044 milioane SEK suferite de state, sumă care corespunde valorii participației lor cumulate. Un alt argument luat în considerare s-a referit, de asemenea, la perspectiva de a renunța la viitoare posibile câștiguri de capital în cazul în care Planul 4XNG ar fi fost pus în aplicare cu succes. Prin comparație, Danemarca și Suedia apreciază, în observațiile lor, că, în cazul în care SAS nu și-ar fi respectat obligațiile de plată legate de noua FCR, eventualele pierderi combinate rezultate din participația colectivă a statelor și din contribuțiile lor la FCR ar fi fost, conform celui mai grav scenariu, de ordinul a [1 000-3 000] milioane SEK (39).

(95)

În consecință, în cazul falimentului SAS, posibila pierdere suplimentară cauzată de participarea statelor la noua FCR (și anume circa 447,5 milioane SEK pe baza exemplului indicativ oferit de Danemarca și Suedia) pare relativ limitată în comparație cu pierderea pe care statele ar fi suferit-o oricum în calitate de acționari. Comparația dintre această modificare treptată, relativ limitată, adusă scenariului unei evoluții negative din perspectiva statelor (faliment) și posibila evoluție favorabilă statelor, mai precis executarea încununată de succes a Planului 4XNG, ar constitui un nou element care să vină în sprijinul deciziei statelor de a participa la noua FCR. În cel mai optimist scenariu „de referință”, raportul CITI a estimat posibilele câștiguri de capital pentru state la [7 000-12 000] de milioane SEK în total. Cu toate acestea, deși, în decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat unele rezerve în ceea ce privește caracterul optimist al unor astfel de previziuni de creștere, aceasta recunoaște posibilitatea ca, inclusiv în scenarii mai prudente, posibilele câștiguri de capital estimate în scenariul unei evoluții pozitive să fi depășit totuși cu mult pierderile potențiale estimate în scenariul unei evoluții negative.

(96)

Prin urmare, Comisia ia act de evaluarea raportului risc-randament prezentată mai sus, precum și de examinarea și testarea aprofundată a Planului 4XNG, de verificările suplimentare efectuate în ceea ce privește garanțiile reale (40), de dispozițiile referitoare la obligația de plată anticipată și/sau de anulare care au redus pierderile potențiale în timp (41) și de celelalte măsuri diverse de diminuare a riscului cuprinse în clauzele noii FCR (42). Ținând seama de elementele expuse mai sus, decizia statelor de a participa la noua FCR pare să concorde cu acțiunile unui operator privat care acționează în vederea obținerii unui randament de piață normal, având în vedere situația specifică a întreprinderii de la momentul respectiv.

(97)

Având în vedere elementele expuse mai sus, Comisia concluzionează că statele, în calitatea lor de acționari existenți ai SAS, au fost ghidate de perspective de rentabilitate rezonabile și realiste atunci când au decis să participe la noua FCR împreună cu KAW și băncile creditoare în perioada cuprinsă între decembrie 2012 și martie 2014. Prin urmare, această participare nu a presupus acordarea vreunui avantaj pentru SAS în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(98)

Având în vedere elementele expuse mai sus, Comisia concluzionează că participarea Danemarcei și a Suediei la noua FCR nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(99)

În ultimul rând, Comisia ia act de faptul că Danemarca și Suedia au acceptat ca prezenta decizie să fie adoptată și notificată în limba engleză,