9.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 136/1

(1)

Politica de cooperare pentru dezvoltare are ca prim obiectiv reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei, după cum este stabilit la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Combaterea sărăciei contribuie la edificarea unei lumi mai stabile, mai pașnice, mai prospere și mai echitabile, care reflectă interdependența dintre țările mai bogate și cele mai sărace.

(2)

După cum se menționează în rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2012 intitulată „O agendă pentru schimbare: viitorul politicii de dezvoltare a UE”, cooperarea pentru dezvoltare constă și în promovarea dezvoltării umane și a realizării ființei umane în toate dimensiunile sale, inclusiv dimensiunea culturală.

(3)

Uniunea acordă asistență în domeniul cooperării pentru dezvoltare din 1957 și este în prezent cel mai mare donator de asistență oficială pentru dezvoltare din lume.

(4)

Tratatul de la Lisabona a ancorat cu fermitate politica de dezvoltare în cadrul acțiunii externe a Uniunii în sprijinul interesului Uniunii pentru o lume stabilă și prosperă. De asemenea, politica de dezvoltare contribuie la abordarea altor provocări globale și la realizarea strategiei Europa 2020, stabilite în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulate „Europa 2020, o strategie pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”.

(5)

Uniunea este un lider în formularea și punerea în aplicare a conceptului de coerență a politicilor pentru dezvoltare, care are ca obiectiv consolidarea sinergiilor dintre politicile care nu vizează ajutoarele și obiectivele de dezvoltare, astfel încât să se asigure că politicile Uniunii sprijină nevoile de dezvoltare ale țărilor în curs de dezvoltare sau, cel puțin, că nu contravin obiectivului eradicării sărăciei.

(6)

În anul 2000, Comunitatea internațională s-a angajat să ia măsuri concrete de combatere a sărăciei, până în 2015, prin adoptarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), care au fost acceptate de către Uniune și statele sale membre.

(7)

Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european” (3), care rămâne baza cea mai cuprinzătoare a cooperării pentru dezvoltare a Uniunii, solicită Uniunii să contribuie la consolidarea rolului noilor state membre ca noi donatori.

(8)

Lumea a cunoscut schimbări enorme în ultimii ani, inclusiv schimbări majore în echilibrul politic și economic global. Noi actori, inclusiv actori din sectorul privat și alți actori neguvernamentali, au apărut pe scena mondială. În timp ce economiile dezvoltate și emergente reprezintă o mare parte din produsul intern brut global, acestea din urmă au devenit în prezent principalele motoare ale creșterii mondiale și au deja un impact semnificativ asupra economiei mondiale.

(9)

Sprijinirea permanentă a cooperării pentru dezvoltare este vitală într-o lume care se schimbă rapid. Aproximativ 1,3 miliarde de oameni trăiesc încă într-o sărăcie extremă a veniturilor, iar necesitățile de dezvoltare umană a unui număr și mai mare de oameni nu sunt îndeplinite. Inegalitățile din interiorul țărilor au crescut în cea mai mare parte a lumii. Mediul natural este sub o presiune din ce în ce mai mare, iar țările în curs de dezvoltare sunt afectate deosebit de puternic de efectele schimbărilor climatice. Aceste provocări sunt universale și interdependente și trebuie abordate de către toate țările care acționează împreună.

(10)

Au început discuțiile privind cadrul post-2015: pornind de la comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” și de la Concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind agenda schimbării, care au dus deja la o reorientare majoră a politicilor de dezvoltare ale Uniunii, Comisia și-a expus punctul de vedere în comunicarea din 27 februarie 2013 intitulată „O viață decentă pentru toți, eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă”, iar în concluziile sale din 25 iunie 2013 Consiliul a adoptat „Agenda generală post-2015”, cu scopul de a aborda deficiențele actualului cadru de dezvoltare și de a stabili o abordare comună în ceea ce privește eradicarea sărăciei și problemele de sustenabilitate într-un vast cadru internațional.

(11)

Anul 2015 ar trebui să fie un an emblematic și esențial, întrucât este ultimul an în care se pot realiza ODM stabilite în mod colectiv, oferind astfel o oportunitate unică pentru a analiza angajamentele internaționale. Anul 2015 va fi, de asemenea, anul în care trebuie luate decizii internaționale majore privind cadrul de dezvoltare, care să înlocuiască cadrul ODM în deceniile următoare.

(12)

De asemenea, anul 2015 este anul oportun pentru a prezenta rezultatele politicii de dezvoltare a Uniunii după punerea în aplicare a principiilor prevăzute în comunicarea Comisiei privind agenda schimbării.

(13)

Anul 2015 va fi, de asemenea, anul în care importante evenimente internaționale vor avea loc în statele membre, cum ar fi Expoziția universală de la Milano „Să hrănim planeta: energie pentru viață”, care va oferi o ocazie deosebită pentru discuții pe tema politicilor de dezvoltare mondiale și pentru desfășurarea de activități de aducere pe larg în atenția publicului problematica dezvoltării durabile și a aspectelor legate de aceasta.

(14)

În rezoluția sa privind o agendă pentru schimbare, Parlamentul European a invitat Comisia să declare 2015 Anul european pentru dezvoltare, exprimându-și speranța că acest lucru va spori vizibilitatea cooperării pentru dezvoltare.

(15)

Prin urmare, anul 2015 ar trebui să fie declarat „An european pentru dezvoltare” (denumit în continuare „Anul european”), pentru a oferi ocazia propice de a sensibiliza publicul larg cu privire la orientarea actuală a politicii de dezvoltare a Uniunii. Sunt necesare informații privind modul în care Uniunea orientată spre exterior poate ajuta la asigurarea durabilității la nivel mondial. Aceasta include sensibilizarea privind interdependența globală și evidențierea faptului că dezvoltarea este mai mult decât un simplu ajutor.

(16)

Cheia pentru succesul acțiunii Uniunii pentru dezvoltare este măsura în care se bucură de o largă susținere din partea populației și din partea clasei politice și oferă dovada utilizării eficace și eficiente a fondurilor publice pentru realizarea rezultatelor în materie de dezvoltare. Anul european ar trebui, așadar, să acționeze ca un catalizator pentru sensibilizarea publicului, inclusiv prin dezbateri politice publice și educație în materie de dezvoltare, precum și pentru impulsionare și pentru schimbul de bune practici între statele membre, autoritățile locale și regionale, societatea civilă, sectorul privat, partenerii sociali și entitățile și organizațiile internaționale implicate în problemele privind dezvoltarea. Acesta ar trebui să contribuie la concentrarea atenției politice și la mobilizarea tuturor actorilor implicați pentru a stimula și promova acțiuni și inițiative suplimentare la nivelul Uniunii și al statelor membre, în colaborare cu beneficiarii asistenței pentru dezvoltare și cu reprezentanții acestora.

(17)

Anul european pentru dezvoltare ar trebui să sensibilizeze cu privire la toate formele de discriminare de gen întâmpinate de femei și fete în diferite regiuni, mai ales în ce privește accesul la educație, locuri de muncă și îngrijire medicală, precum și în cazul căsătoriilor forțate, al exploatării sexuale, al mutilării genitale și al altor practici vătămătoare.

(18)

Sondajul Eurobarometru Special 392 intitulat „Solidaritate de anvergură mondială — europenii și ajutorul pentru dezvoltare”, publicat în octombrie 2012, a arătat că 85 % din cetățenii Uniunii erau în favoarea ajutorării populațiilor din țările partenere. După cum se arată în raportul respectiv, în pofida climatului economic actual, mai mult de șase din zece europeni consideră că ajutorul pentru populațiile din țările partenere ar trebui să crească. În același timp, raportul menționat a arătat în mod clar că există o lipsă de cunoștințe privind cooperarea pentru dezvoltare a Uniunii, ceea ce impune o mai bună comunicare.

(19)

Coordonarea eficientă între toți partenerii care contribuie la nivelul Uniunii, la nivel național, regional și local este o condiție esențială pentru un An european eficient. Partenerii locali și regionali au de jucat, în acest caz, un rol esențial în promovarea politicii de dezvoltare a Uniunii.

(20)

Diferitele contexte socioeconomice și culturale naționale, precum și sensibilitățile naționale impun ca unele dintre activitățile Anului european să fie descentralizate la nivel național, în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Cu toate acestea, definirea priorităților politice la nivel național ar trebui să fie coordonată împreună cu Comisia pentru a garanta coerența cu obiectivele strategice ale Anului european. Coordonarea strânsă între activitățile Comisiei și cele ale statelor membre este de importanță primordială pentru crearea sinergiilor și pentru succesul Anului european.

(21)

Pe lângă statele membre, participarea la activitățile care urmează să fie finanțate în cadrul Anului european ar trebui să fie deschisă și țărilor candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru și, respectiv, în deciziile Consiliului de asociere. Ar trebui încurajată coordonarea cu măsurile naționale, mai ales cu programele naționale Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare (DEAR). Nivelul și forma implicării în Anul european ar trebui să rămână la discreția fiecărui stat membru.

(22)

Ar trebui asigurate coerența și complementaritatea cu alte instrumente legislative și acțiuni ale Uniunii, în special cu Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (5), inclusiv cu programul DEAR, Fondul European de Dezvoltare, Instrumentul european de vecinătate instituit prin Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și cu alte instrumente de finanțare ale Uniunii pentru acțiuni externe, în cazul în care acestea sunt relevante pentru politica de dezvoltare.

(23)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, inclusiv prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, sancțiuni administrative și financiare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului anual general al Uniunii.

(24)

În vederea optimizării eficacității și a eficienței activităților avute în vedere pentru Anul european, este important ca o serie de acțiuni pregătitoare să fie efectuate în 2014.

(25)

Comisia deja a adoptat diverse măsuri de promovare a politicilor de dezvoltare și de informare a cetățenilor Uniunii cu privire la cooperarea pentru dezvoltare. Aceste măsuri existente ar trebui utilizate cât mai mult posibil pentru Anul european.

(26)

Responsabilitatea principală pentru sensibilizarea cetățenilor cu privire chestiunile referitoare la dezvoltare le revine statelor membre. Acțiunile la nivelul Uniunii completează acțiunile întreprinse la nivel național, regional și local, astfel cum s-a subliniat în declarația politică intitulată „Parteneriat pentru comunicarea privind Europa”, semnată la 22 octombrie 2008 de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie.

(27)

Întrucât obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece necesită parteneriate multilaterale, schimburi transnaționale de informații și acțiuni de sensibilizare și de difuzare a bunelor practici la nivelul Uniunii, dar, având în vedere amploarea Anului european, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

(a)

de a informa cetățenii Uniunii cu privire la cooperarea pentru dezvoltare a Uniunii și a statelor membre, reliefând rezultatele pe care Uniunea, acționând împreună cu statele membre, le-a obținut în calitate de actor pe scena mondială și că va continua să facă acest lucru în conformitate cu ultimele discuții privind cadrul general post-2015;

(b)

de a stimula implicarea directă, gândirea critică și interesul activ al cetățenilor Uniunii și al părților interesate din Europa față de cooperarea pentru dezvoltare, inclusiv cu privire la formularea și punerea în aplicare a politicilor; și

(c)

de a sensibiliza publicul cu privire la avantajele cooperării pentru dezvoltare a Uniunii nu numai pentru beneficiarii asistenței pentru dezvoltare a Uniunii, ci și pentru cetățenii Uniunii, și de a atinge o mai largă înțelegere a coerenței politicii pentru dezvoltare, precum și de a promova în rândul cetățenilor din Europa și din țările în curs de dezvoltare un sentiment de responsabilitate, solidaritate și oportunități în comun într-o lume în schimbare și din ce în ce mai interdependentă.

(a)

campanii de comunicare pentru a difuza mesajele-cheie destinate publicului larg și unui public mai specific, mai ales tinerilor și altor grupuri-țintă esențiale, inclusiv prin mijloacele de comunicare sociale;

(b)

organizarea de conferințe, evenimente și inițiative cu toate părțile interesate relevante pentru a promova participarea activă și dezbaterile și pentru a sensibiliza populația la toate nivelurile;

(c)

măsuri concrete în statele membre menite să promoveze obiectivele Anului european, în special prin educația pentru dezvoltare, schimbul de informații și schimbul de experiență și de bune practici între administrațiile naționale, regionale și locale și alte organizații; și

(d)

efectuarea de studii și sondaje și diseminarea rezultatelor acestora.