20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/25

REGULAMENTUL (UE) NR. 1286/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de instituire a unui program de acțiune pentru a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Fiscalis 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1482/2007/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 114 și 197,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Programul de acțiune multianual pentru domeniul fiscal aplicat înainte de 2014 a contribuit în mod semnificativ la facilitarea și consolidarea cooperării între autoritățile fiscale în cadrul Uniunii. Valoarea adăugată a acestui program, inclusiv pentru protejarea intereselor financiare ale statelor membre ale Uniunii și ale contribuabililor a fost recunoscută de către administrațiile fiscale din țările participante. Provocările identificate pentru deceniul următor nu pot fi abordate dacă statele membre nu privesc dincolo de frontierele teritoriului lor administrativ sau nu cooperează intens cu omoloagele lor. Programul Fiscalis, pus în aplicare de Comisie în cooperare cu țările participante, oferă statelor membre un cadru la nivelul Uniunii în care să dezvolte respectivele activități de cooperare, și este mai rentabil decât dacă fiecare stat membru și-ar înființa cadre proprii de cooperare la nivel bilateral sau multilateral. Prin urmare, este oportun să se asigure continuarea programului menționat prin instituirea unui nou program în același domeniu.

(2)

Programul stabilit în temeiul prezentului regulament, „Fiscalis 2020”, precum și succesul acestuia, sunt esențiale în actualul context economic și ar trebui să sprijine cooperarea în materie fiscală.

(3)

Se preconizează că activitățile din cadrul Fiscalis 2020, și anume sistemele de informații europene astfel cum sunt definite în prezentul regulament, acțiunile comune pentru funcționarii din administrațiile fiscale și inițiativele comune de formare profesională, vor contribui la îndeplinirea strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii prin consolidarea funcționării pieței interne, oferirea unui cadru pentru sprijinirea activităților de sporire a capacității administrative a autorităților fiscale și încurajarea progresului tehnic și a inovării. Prin asigurarea unui cadru care să cuprindă activitățile care urmăresc să sporească eficiența autorităților fiscale, să consolideze competitivitatea întreprinderilor, să promoveze ocuparea forței de muncă și să contribuie la protejarea intereselor financiare și economice ale statelor membre ale Uniunii și ale contribuabililor, Fiscalis 2020 va consolida în mod activ funcționarea sistemelor de impozitare din cadrul pieței interne, contribuind totodată la eliminarea treptată a barierelor și a distorsiunilor existente în cadrul pieței interne.

(4)

Sfera de aplicare a Fiscalis 2020 ar trebui să fie adaptată la necesitățile actuale pentru a viza toate impozitele armonizate la nivelul Uniunii și alte impozite în măsura în care acestea sunt relevante pentru piața internă și pentru cooperarea administrativă dintre statele membre.

(5)

Pentru a sprijini procesul de aderare și de asociere a țărilor terțe, Fiscalis 2020 ar trebui să fie deschis participării țărilor în curs de aderare și a țărilor candidate, precum și a țărilor potențial candidate și a țărilor partenere din cadrul politicii europene de vecinătate dacă sunt îndeplinite anumite condiții, iar prin participarea lor, țările respective sprijină numai activitățile din cadrul Fiscalis 2020 care urmăresc combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale și abordarea planificării fiscale agresive. Având în vedere rata tot mai pronunțată de interconectare a economiei mondiale, Fiscalis 2020 ar trebui să continue să prevadă posibilitatea de a invita experți externi să contribuie la activități în cadrul Fiscalis 2020. Experții externi, precum reprezentanți ai autorităților guvernamentale, operatori economici și organizații ale acestora sau reprezentanți ai organizațiilor internaționale, ar trebui invitați numai în cazul în care contribuția lor este considerată a fi esențială pentru realizarea obiectivelor Fiscalis 2020.

(6)

Obiectivele și prioritățile Fiscalis 2020 țin cont de problemele și provocările identificate în domeniul fiscal în următorul deceniu. Fiscalis 2020 ar trebui să continue să joace un rol în sectoare vitale cum ar fi punerea în aplicare coerentă a dreptului Uniunii în domeniul impozitării, asigurarea schimbului de informații și sprijinirea cooperării administrative și consolidarea capacității administrative a autorităților fiscale. Având în vedere dinamica noilor provocări identificate, ar trebui pus mai mult accent pe susținerea luptei împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. De asemenea, ar trebui acordată atenție reducerii sarcinii administrative a autorităților fiscale și a costurilor de asigurare a conformității aplicabile contribuabililor și prevenirii cazurilor de dublă impunere.

(7)

La nivel operațional, Fiscalis 2020 ar trebui să pună în aplicare, să funcționeze și să sprijine sistemele de informații europene și să susțină activitățile de cooperare administrativă, să consolideze aptitudinile și competențele funcționarilor din administrațiile fiscale, să sporească înțelegerea dreptului Uniunii în domeniul fiscal și să faciliteze punerea în aplicare a acestuia, precum și să sprijine îmbunătățirea procedurilor administrative și partajarea și diseminarea bunelor practici în domeniul administrativ. În realizarea acestor obiective ar trebui să se pună accentul pe susținerea luptei împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive.

(8)

Instrumentele programului care se aplicau înainte de Fiscalis 2020 ar trebui suplimentate pentru a răspunde în mod corespunzător provocărilor cu care se vor confrunta autoritățile fiscale în următorul deceniu și pentru a ține pasul cu evoluția legislației Uniunii. Fiscalis 2020 ar trebui să acopere: controale bilaterale sau multilaterale și alte forme de cooperare administrativă, astfel cum sunt instituite în dreptul relevant al Uniunii privind cooperarea administrativă; echipe de experți; acțiuni de consolidare a capacității administrației publice prin care se oferă instruire specifică și specializată în domeniul impozitării pentru statele membre care se confruntă cu circumstanțe speciale și excepționale care justifică astfel de acțiuni specifice și, dacă este cazul, studii și activități comune de comunicare pentru a sprijini punerea în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul impozitării.

(9)

Sistemele de informații europene joacă un rol vital în interconectarea autorităților fiscale și, ca atare, în consolidarea sistemelor fiscale din cadrul Uniunii și ar trebui, prin urmare, să fie finanțate și îmbunătățite în continuare în cadrul Fiscalis 2020. În plus, ar trebui să existe posibilitatea includerii în Fiscalis 2020 a unor noi sisteme de informații legate de domeniul fiscal, înființate în temeiul legislației Uniunii. Sistemele de informații europene ar trebui, dacă este cazul, să se bazeze pe modele de dezvoltare și pe o arhitectură IT partajate.

(10)

În contextul îmbunătățirii cooperării administrative la o scară mai largă și al sprijinirii luptei împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, poate fi utilă încheierea de către Uniune a unor acorduri cu țări terțe pentru a le permite țărilor respective să utilizeze componentele UE aferente sistemelor de informații europene pentru a sprijini schimbul de informații în condiții de siguranță între acestea și statele membre în cadrul acordurilor fiscale bilaterale.

(11)

De asemenea, în cadrul Fiscalis 2020 ar trebui să se desfășoare activități comune de formare profesională. Fiscalis 2020 ar trebui să sprijine în continuare țările participante în consolidarea aptitudinilor și a cunoștințelor profesionale în domeniul impozitării prin intermediul unui conținut de formare profesională elaborat în comun și îmbunătățit care să vizeze funcționarii din administrațiile fiscale și operatorii economici. În acest scop, actuala abordare comună a formării profesionale în cadrul Fiscalis 2020, care s-a bazat în principal pe dezvoltarea formării online (e-learning) centralizate, ar trebui să se transforme într-un program complex de sprijin pentru formarea profesională în Uniune.

(12)

Fiscalis 2020 ar trebui să acopere o perioadă de șapte ani, pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (2).

(13)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a Fiscalis 2020, care să constituie cadrul de referință prioritar pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în timpul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3).

(14)

În conformitate cu angajamentul Comisiei stabilit în Comunicarea privind revizuirea bugetului din 2010, de a asigura coerența și simplificarea programelor de finanțare, dacă activitățile preconizate în cadrul Fiscalis 2020 urmăresc obiective care sunt comune mai multor instrumente de finanțare, resursele ar trebui să fie împărțite cu celelalte instrumente de finanțare ale Uniunii, excluzând totuși dubla finanțare.

(15)

Măsurile necesare pentru aplicarea financiară a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (5).

(16)

Țările participante ar trebui să suporte costurile aferente elementelor naționale ale Fiscalis 2020, care ar include, printre altele, componentele non-UE ale sistemelor de informații europene și orice curs de formare care nu se numără printre inițiativele comune de formare profesională.

(17)

Având în vedere importanța participării depline a țărilor participante la acțiunile comune, este posibilă stabilirea unei rate de cofinanțare de 100 % din costurile eligibile în ceea ce privește cheltuielile aferente deplasării și cazării, organizării de evenimente și diurnelor, atunci când acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii în totalitate a obiectivelor Fiscalis 2020.

(18)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri adecvate de-a lungul întregului ciclu de cheltuire a fondurilor, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni.

(19)

Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în vederea stabilirii programelor de lucru anuale. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(20)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unui program multianual care să îmbunătățească funcționarea sistemelor de impozitare din cadrul pieței interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre întrucât acestea nu pot asigura în mod eficient cooperarea și coordonarea necesare pentru îndeplinirea obiectivului menționat, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(21)

Comisia ar trebui să fie sprijinită de către Comitetul Fiscalis 2020 pentru punerea în aplicare a Fiscalis 2020.

(22)

Pentru a facilita evaluarea Fiscalis 2020, ar trebui instituit încă de la început un cadru adecvat de monitorizare a rezultatelor obținute prin Fiscalis 2020. Comisia, alături de țările participante, ar trebui să stabilească indicatori ajustabili și să fixeze valori de referință predefinite pentru monitorizarea rezultatelor activităților din cadrul Fiscalis 2020. Ar trebui efectuată o evaluare la jumătatea perioadei care să vizeze gradul de îndeplinire a obiectivelor Fiscalis 2020, eficiența acestuia și valoarea adăugată la nivel european. În plus, o evaluare finală ar trebui să analizeze impactul pe termen lung și durabilitatea efectelor Fiscalis 2020. Ar trebui să se asigure o transparență deplină prin întocmirea periodică de rapoarte privind monitorizarea și transmiterea de rapoarte de evaluare către Parlamentul European și Consiliu.

(23)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în contextul prezentului regulament, sub supravegherea autorităților competente din statele membre, în special a autorităților publice independente desemnate de statele membre. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal de către Comisie în scopul prezentului regulament, sub supravegherea Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Orice schimb sau transfer de informații efectuat de autoritățile competente ar trebui să respecte normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 95/46/CE, și orice schimb sau transfer de informații efectuat de Comisie ar trebui să respecte normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(24)

Prezentul regulament înlocuiește Decizia nr. 1482/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Prin urmare, decizia respectivă ar trebui abrogată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

(1)   Se instituie un program de acțiune multianual „Fiscalis 2020” (denumit în continuare „programul”) cu scopul de a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare în cadrul pieței interne și de a sprijini cooperarea în legătură cu acestea.

(2)   Programul acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„autorități fiscale” înseamnă autoritățile publice și alte organisme din țările participante care sunt responsabile cu administrarea impozitării sau cu activități aferente impozitării;

2.

„experți externi” înseamnă:

(a)

reprezentanți ai autorităților guvernamentale, inclusiv cei din țările care nu participă la program, în temeiul articolului 3 alineatul (2);

(b)

operatori economici și organizațiile care reprezintă operatorii economici;

(c)

reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai altor organizații relevante;

3.

„impozitare” înseamnă următoarele:

(a)

taxa pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE a Consiliului (10);

(b)

accizele la alcool, prevăzute în Directiva 92/83/CEE a Consiliului (11);

(c)

accizele la produse din tutun, prevăzute în Directiva 2011/64/UE a Consiliului (12);

(d)

impozitele pe produse energetice și energie electrică, prevăzute în Directiva 2003/96/CE a Consiliului (13);

(e)

alte impozite și taxe care intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2010/24/UE a Consiliului (14) în măsura în care acestea sunt relevante pentru piața internă și pentru cooperarea administrativă dintre statele membre.

4.

„controale bilaterale sau multilaterale” înseamnă verificarea coordonată a obligațiilor fiscale ale unui contribuabil sau ale mai multor contribuabili între care există legături, organizat de două sau mai multe țări participante cu interese comune sau complementare, printre care se numără cel puțin două state membre.

Articolul 3

Participarea la program

(1)   Țările participante sunt statele membre și țările menționate la alineatul (2), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul respectiv.

(2)   Programul este deschis participării oricăreia dintre țările următoare:

(a)

țările în curs de aderare, țările candidate și țările potențial candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru respective, în deciziile Consiliilor de asociere sau în alte acorduri similare;

(b)

țările partenere din cadrul politicii europene de vecinătate, cu condiția ca țările respective să fi ajuns la un nivel satisfăcător de apropiere a legislației și a metodelor administrative relevante de cele ale Uniunii.

Țările partenere menționate la primul paragraf litera (b) participă la program, în conformitate cu dispozițiile care urmează a fi stabilite împreună cu aceste țări ca urmare a încheierii acordurilor-cadru privind participarea lor la programele Uniunii. Prin participarea lor, țările respective sprijină numai activitățile din cadrul programului care urmăresc combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, precum și abordare planificării fiscale agresive.

Articolul 4

Participarea la activitățile din cadrul programului

La anumite activități organizate în cadrul programului pot fi invitați să contribuie experți externi, ori de câte ori acest lucru este esențial pentru realizarea obiectivelor menționate la articolele 5 și 6. Experții externi sunt selectați de Comisie în colaborare cu țările participante, pe baza competențelor acestora, a experienței și a cunoștințelor relevante pentru activitățile avute în vedere, ținându-se seama de orice conflict de interese posibil și realizându-se un echilibru între reprezentanții întreprinderilor și alți experți ai societății civile. O listă a experților externi selectați se publică și se actualizează periodic.

Articolul 5

Obiectivul general și obiectivul specific

(1)   Obiectivul general al programului este de a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare pe piața internă printr-o cooperare extinsă între țările participante, autoritățile fiscale ale acestora și funcționarii lor.

(2)   Obiectivul specific al programului este de a sprijini lupta împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive și punerea în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul impozitării prin asigurarea schimbului de informații, prin sprijinirea cooperării administrative și, atunci când este necesar și oportun, prin consolidarea capacității administrative a țărilor participante, cu scopul de a contribui la reducerea sarcinii administrative a autorităților fiscale și a costurilor de asigurare a conformității aplicabile contribuabililor.

(3)   Realizarea obiectivelor menționate în prezentul articol se măsoară în special având la bază:

(a)

disponibilitatea rețelei comune de comunicații pentru sistemele de informații europene și accesul deplin la aceasta;

(b)

reacțiile primite din partea țărilor participante cu privire la rezultatele acțiunilor din cadrul programului.

Articolul 6

Obiective operaționale și priorități ale programului

(1)   Obiectivele operaționale și prioritățile programului sunt următoarele:

(a)

punerea în aplicare, îmbunătățirea, operarea și sprijinirea sistemelor de informații europene în domeniul fiscal;

(b)

sprijinirea activităților de cooperare administrativă;

(c)

consolidarea aptitudinilor și competențelor funcționarilor din administrațiile fiscale;

(d)

consolidarea înțelegerii și punerii în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul fiscal a acestuia;

(e)

sprijinirea îmbunătățirii procedurilor administrative și partajarea bunelor practici în domeniul administrativ.

(2)   În realizarea obiectivelor și priorităților menționate la alineatul (1), se pune un accent deosebit pe sprijinirea luptei împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive.

CAPITOLUL II

Acțiuni eligibile

Articolul 7

Acțiuni eligibile

(1)   Programul furnizează, în condițiile stabilite în programul anual de lucru menționat la articolul 14, sprijin financiar pentru:

(a)

acțiuni comune:

(i)

seminare și ateliere;

(ii)

grupuri de proiect, compuse în general dintr-un număr limitat de țări, care funcționează o perioadă limitată de timp și lucrează la realizarea unui obiectiv predefinit, cu rezultate descrise cu precizie;

(iii)

controale bilaterale sau multilaterale și alte activități prevăzute în dreptul Uniunii privind cooperarea administrativă, organizate de două sau mai multe țări participante, care includ cel puțin două state membre;

(iv)

vizite de lucru organizate de țările participante sau de o altă țară pentru a le permite funcționarilor să dobândească sau să își dezvolte competențele sau cunoștințele în domeniul fiscal;

(v)

echipe de experți, și anume forme structurate de cooperare, cu un caracter temporar, care pun în comun cunoștințele necesare pentru a îndeplini atribuții în domenii specifice, în special în domeniul sistemelor de informații europene, beneficiind eventual de sprijinul serviciilor de colaborare online, de asistență administrativă și de infrastructură și echipamente;

(vi)

consolidarea capacității administrației publice și acțiuni de sprijin;

(vii)

studii;

(viii)

proiecte de comunicare;

(ix)

orice altă activitate în sprijinul obiectivului general, al obiectivului specific și al obiectivelor operaționale și al priorităților stabilite la articolele 5 și 6, cu condiția ca activitatea respectivă să fie justificată în mod corespunzător;

(b)

construirea de Sisteme de Informații Europene: dezvoltarea, întreținerea, operarea și controlul calității componentelor UE aferente sistemelor de informații europene prevăzute la punctul A din anexă și noilor sisteme de informații europene instituite în temeiul dreptului Uniunii, în vederea interconectării în mod eficient a autorităților fiscale;

(c)

activități comune de formare profesională: acțiuni de formare profesională elaborate în comun, care să sprijine competențele și cunoștințele profesionale necesare în domeniul fiscal.

Vizitele de lucru menționate la primul paragraf litera (a) punctul (iv) nu pot depăși o lună. Pentru vizitele de lucru organizate în țări terțe, sunt eligibile în cadrul programului doar cheltuielile de deplasare și de ședere (cazare și diurnă).

Echipele de experți menționate la primul paragraf litera (a) punctul (v) sunt organizate de Comisie în cooperare cu țările participante, iar durata de funcționare a acestora nu poate depăși un an, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător.

(2)   Resursele aferente acțiunilor eligibile menționate la prezentul articol se alocă în mod echilibrat și proporțional cu necesitățile reale ale acțiunilor respective.

(3)   Atunci când evaluează programul, Comisia analizează necesitatea introducerii unor plafoane bugetare pentru diferitele acțiuni eligibile.

Articolul 8

Dispoziții specifice de punere în aplicare pentru acțiunile comune

(1)   Participarea la acțiunile comune menționate la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) este voluntară.

(2)   Țările participante se asigură că funcționarii desemnați să participe la acțiunile comune au un profil și o calificare adecvate, inclusiv competențe lingvistice.

(3)   Țările participante adoptă măsurile necesare, dacă este cazul, pentru a spori nivelul de informare cu privire la acțiunile comune și pentru a asigura utilizarea realizărilor obținute.

Articolul 9

Dispoziții de punere în aplicare specifice pentru sistemele de informații europene

(1)   Comisia și țările participante se asigură că sistemele de informații europene menționate la punctul A din anexă sunt dezvoltate, exploatate și întreținute în mod adecvat.

(2)   Comisia coordonează, în cooperare cu țările participante, aspectele legate de instituirea și funcționarea componentelor din Uniune și din afara Uniunii ale sistemelor de informații europene menționate la punctul A din anexă, care sunt necesare în vederea asigurării operabilității, interconexiunii și îmbunătățirii constante a acestora.

(3)   Utilizarea componentelor din Uniune aferente sistemelor de informații europene menționate la punctul A din anexă de către țările neparticipante face obiectul unor acorduri cu aceste țări, care urmează să fie încheiate în conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Articolul 10

Dispoziții de punere în aplicare specifice pentru activitățile comune de formare profesională

(1)   Participarea la activitățile comune de formare profesională menționate la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (c) este voluntară.

(2)   Țările participante se asigură că funcționarii desemnați să participe la activitățile comune de formare profesională au un profil și o calificare adecvate, inclusiv competențe lingvistice.

(3)   Țările participante integrează, după caz, în programele lor naționale de formare, conținutul de formare profesională dezvoltat în comun, inclusiv modulele de învățare online (e-learning), programele de formare și standardele de formare convenite în comun.

CAPITOLUL III

Cadrul financiar

Articolul 11

Cadrul financiar

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului este de 223 366 000 EUR în prețuri curente.

(2)   Resursele financiare alocate programului pot acoperi și cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, verificare, audit și evaluare care sunt necesare în mod periodic pentru gestionarea programului și îndeplinirea obiectivelor acestuia; în mod concret, sunt acoperite studiile, reuniunile de experți, activitățile de informare și comunicare legate de obiectivele prevăzute în prezentul regulament, cheltuielile legate de rețelele IT specializate în schimbul și prelucrarea de informații, împreună cu toate celelalte tipuri de cheltuieli cu asistența tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului.

Cheltuielile administrative nu depășesc, per ansamblu, 5 % din costul total al programului.

Articolul 12

Forme de intervenție

(1)   Comisia pune în aplicare programul în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(2)   Sprijinul financiar al Uniunii pentru activitățile prevăzute la articolul 7 se acordă sub formă de:

(a)

granturi;

(b)

contracte de achiziții publice;

(c)

rambursarea cheltuielilor efectuate de experții externi menționați la articolul 4.

(3)   Rata de cofinanțare pentru granturi este de până la 100 % din costurile eligibile, în cazul cheltuielilor de deplasare și de cazare, cheltuielilor aferente organizării de evenimente și diurnelor.

Această rată se aplică tuturor acțiunilor eligibile cu excepția echipelor de experți prevăzute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) punctul (v). Rata de cofinanțare pentru echipele de experți aplicabilă în cazul în care aceste acțiuni necesită acordarea de granturi se precizează în programele anuale de lucru.

(4)   Componentele din Uniune aferente sistemelor de informații europene sunt finanțate prin program. Țările participante suportă, în special, costurile legate de achiziționarea, dezvoltarea, instalarea, întreținerea și operarea curentă a componentelor din afara Uniunii ale Sistemelor de Informații Europene.

Articolul 13

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror alte activități ilegale, prin verificări eficace și, dacă se descoperă nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi dețin competența de a realiza audituri, pe baza documentelor și la fața locului, în cazul tuturor beneficiarilor de granturi, contractanților și subcontractanților care au primit fonduri europene prin prezentul regulament.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (16) pentru a stabili existența fraudei, a corupției sau a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau un contract finanțat prin prezentul regulament.

CAPITOLUL IV

Competențe de executare

Articolul 14

Programul de lucru

În vederea punerii în aplicare a programului, Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, programe de lucru anuale care stabilesc obiectivele urmărite, rezultatele preconizate, metoda de punere în aplicare și cuantumul total al acestora. De asemenea, programele conțin o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate, o precizare a sumei alocate fiecărui tip de acțiune și un calendar orientativ al punerii în aplicare. În cazul granturilor, programele de lucru anuale includ prioritățile, criteriile esențiale de evaluare și rata maximă de cofinanțare. Respectivele acte de punere în aplicare se bazează pe rezultatele anilor anteriori și se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).

Articolul 15

Procedura comitetelor

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL V

Monitorizare și evaluare

Articolul 16

Monitorizarea acțiunilor din cadrul programului

(1)   Comisia, în cooperare cu țările participante, monitorizează programul și acțiunile din cadrul acestuia.

(2)   Comisia și țările participante stabilesc indicatori calitativi și cantitativi și, dacă este necesar, adaugă noi indicatori în cursul desfășurării programului. Indicatorii sunt utilizați pentru a măsura efectele programului în raport cu valori de referință predefinite.

(3)   Comisia publică rezultatul monitorizării menționate la alineatul (1) și indicatorii menționați la alineatul (2).

(4)   Rezultatele monitorizării se utilizează pentru evaluarea programului în conformitate cu articolul 17.

Articolul 17

Evaluare și revizuire

(1)   Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului rapoarte de evaluare la jumătatea perioadei și de evaluare finală cu privire la chestiunile la care se face referire la alineatele (2) și (3). Rezultatele acestor evaluări trebuie să fie integrate în deciziile privind posibila reînnoire, modificare sau suspendare a programului pentru perioadele ulterioare. Aceste evaluări sunt efectuate de un evaluator extern independent.

(2)   Până la 30 iunie 2018, Comisia întocmește un raport de evaluare la jumătatea perioadei privind realizarea obiectivelor acțiunilor din cadrul programului, eficiența utilizării resurselor și valoarea adăugată la nivel european a programului. Acest raport va aborda, în plus, simplificarea și relevanța constantă a obiectivelor, precum și contribuția programului la prioritățile Uniunii referitoare la creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(3)   Până la 31 decembrie 2021, Comisia întocmește un raport de evaluare final privind aspectele la care se face referire la alineatul (2), precum și cu privire la impactul pe termen lung și la durabilitatea efectelor programului,.

(4)   La solicitarea Comisiei, țările participante prezintă acesteia toate datele și informațiile disponibile relevante pentru a contribui la rapoartele de evaluare la jumătatea perioadei și finale.

CAPITOLUL VI

Dispoziții finale

Articolul 18

Abrogare

Decizia nr. 1482/2007/CE se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

Cu toate acestea, obligațiile financiare legate de măsurile luate în temeiul respectivei decizii sunt reglementate în continuare de aceasta până la îndeplinirea lor.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS

(1)  JO C 143, 22.5.2012, p. 48 și JO C 11, 15.1.2013, p. 84.

(2)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  JO C 37, 20.12.2013, p. 1

(4)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(5)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(7)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(9)  Decizia nr. 1482/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de instituire a unui program comunitar pentru îmbunătățirea funcționării sistemelor de impozitare pe piața internă (Fiscalis 2013) și de abrogare a Deciziei nr. 2235/2002/CE (JO L 330, 15.12.2007, p. 1).

(10)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).

(11)  Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21).

(12)  Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, 5.7.2011, p. 24).

(13)  Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

(14)  Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe, impozite, drepturi și alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).

(15)  Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (JO L 136, 31.5.1999, p. 1).

(16)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

ANEXĂ

SISTEMELE DE INFORMAȚII EUROPENE ȘI COMPONENTELE UE AFERENTE ACESTORA

A.

Sistemele de informații europene sunt următoarele:

1.

rețeaua comună de comunicații / interfața comună a sistemelor (CCN/CSI – CCN2), CCN mail3, CSI bridge, http bridge, CCN LDAP și alte instrumente conexe, portalul web CCN, monitorizarea CCN;

2.

sistemele de sprijin, în special instrumentul de configurare pentru CCN, instrumentul de raportare a activităților (ART2), instrumentul de gestionare electronică a proiectelor online ale DG TAXUD (Taxud Electronic Management of Project Online - TEMPO), instrumentul de gestionare a serviciilor (Service Management Tool - SMT), instrumentul de gestionare a utilizatorilor (User Management System - UM), sistemul BPM, panoul de afișare a disponibilității (availability dashboard) și AvDB, portalul de gestionare a serviciilor informatice, instrumentul de gestionare a accesului la registre și a accesului utilizatorilor;

3.

spațiul de informare și comunicare a programelor (PICS);

4.

sistemele legate de TVA, în special sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES) și rambursarea TVA, inclusiv aplicația inițială VIES, instrumentul de monitorizare VIES, sistemul statistic privind impozitarea, VIES-pe-web, instrumentul de configurare VIES-pe-web, instrumentele de testare pentru VIES și pentru rambursarea TVA, algoritmii pentru numerele de TVA, schimbul de formulare electronice privind TVA, sistemul privind TVA pentru servicii electronice (VoeS); instrumentul de testare pentru VoeS, instrumentul de testare a formularelor electronice pentru TVA, minighișeul unic (MoSS);

5.

sistemele legate de recuperare, în special formularele electronice de recuperare a creanțelor, formularele electronice pentru instrumentul uniform care permite executarea (UIPE) și pentru formularul uniform de notificare (UNF);

6.

sistemele legate de impozitarea directă, în special impozitarea veniturilor din economii, instrumentul de testare pentru impozitarea veniturilor din economii, formularele electronice pentru impozitarea directă, numărul de identificare fiscală TIN-pe-web, schimburile legate de articolul 8 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului (1) și instrumentele de testare aferente;

7.

alte sisteme legate de impozitare, în special baza de date „Taxes in Europe” (TEDB);

8.

sistemele referitoare la accize, în special sistemul de schimb de date privind accizele (SEED), sistemul pentru monitorizarea și circulația produselor supuse accizelor (EMCS), formularele electronice MVS, aplicația de testare (TA);

9.

alte sisteme centrale, în special sistemul de comunicare și informare a statelor membre privind impozitarea (Member States Communication and Information System - TIC), sistemul de testare cu autoservire (Self-Service Testing System - SSTS), sistemul de statistici privind impozitarea, aplicația centrală pentru formularele web, serviciile centrale/sistemul informatic de administrare aferent accizelor (aplicația Central Services/Management Information System for Excise) (CS/MISE);

B.

Componentele din Uniune aferente sistemelor de informații europene sunt:

1.

bunurile IT precum elementele de hardware, de software și conexiunile de rețea dintre sisteme, inclusiv infrastructura de date aferentă;

2.

serviciile IT necesare pentru a sprijini dezvoltarea, întreținerea, îmbunătățirea și exploatarea sistemelor; și

3.

orice alt element care, din motive de eficiență, de securitate și de raționalizare, este identificat de către Comisie ca fiind comun țărilor participante.

(1)  Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).