de stabilire a normelor referitoare la procedura de retragere temporară a preferințelor tarifare și de adoptare a măsurilor de salvgardare cu caracter general, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (1), în special articolul 15 alineatul (12), articolul 19 alineatul (14) și articolul 22 alineatul (4),

Pentru a asigura transparența și previzibilitatea retragerii temporare a preferințelor și a adoptării de măsuri de salvgardare cu caracter general, Comisia a fost împuternicită de Parlamentul European și de Consiliu să adopte un act delegat pentru a stabili norme, în special în ceea ce privește termenele, drepturile părților, confidențialitatea și revizuirea,

NORME REFERITOARE LA PROCEDURA DE RETRAGERE TEMPORARĂ A PREFERINȚELOR TARIFARE

(1) Comisia caută să obțină toate informațiile pe care le consideră necesare, inclusiv concluziile și recomandările organelor de supraveghere competente. Pentru formularea concluziilor sale, Comisia ia în considerare toate informațiile pertinente.

(2) Comisia stabilește o perioadă de timp rezonabilă în care părțile terțe își pot exprima în scris punctele de vedere, transmițând Comisiei informațiile pertinente. Această perioadă va fi specificată în avizul prin care se anunță inițierea procedurii de retragere temporară. Comisia ia în considerare punctele de vedere prezentate de părțile terțe în măsura în care acestea se bazează pe suficiente elemente de probă.

(3) În cazul în care constată că țara beneficiară în cauză sau orice terță parte care și-a prezentat punctul de vedere în conformitate cu alineatul (2) i-a furnizat informații false sau care induc în eroare, Comisia nu ține cont de respectivele informații.

(1) Atunci când inițiază procedura de retragere temporară a preferințelor tarifare, Comisia constituie un dosar. Dosarul trebuie să cuprindă documentele care sunt pertinente pentru formularea concluziilor, inclusiv informațiile furnizate de țara în cauză care beneficiază de SGP, de SGP+ sau de EBA (denumită în continuare „țară beneficiară”), informațiile transmise de părțile terțe care și-au exprimat punctul de vedere în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) și orice informații pertinente obținute de Comisie.

(2) Țara beneficiară și părțile terțe care au transmis informații susținute de suficiente elemente de probă în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) au dreptul de acces la dosar pe baza unei cereri scrise. Acestea pot lua cunoștință de toate informațiile conținute în dosar, cu excepția documentelor interne elaborate de instituțiile Uniunii sau de autoritățile statelor membre, cu respectarea obligațiilor de confidențialitate prevăzute la articolul 38 din Regulamentul (UE) nr. 978/2012 (denumit în continuare „Regulamentul SGP”).

(3) Conținutul unui dosar trebuie să respecte dispozițiile de confidențialitate prevăzute la articolul 38 din Regulamentul SGP.

(1) Atunci când Comisia inițiază procedura de retragere temporară a preferințelor tarifare oferite în cadrul regimului special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe (SGP+), țara în cauză care beneficiază de SGP+ trebuie să prezinte, într-un termen stabilit în avizul Comisiei, toate informațiile necesare care atestă respectarea obligațiilor care decurg din angajamentele sale ferme.

(2) Lipsa de cooperare a țării în cauză care beneficiază de SGP+ nu împiedică dreptul de acces la dosar.

(3) Dacă țara în cauză care beneficiază de SGP+ refuză să coopereze sau nu furnizează informațiile necesare în termenul prevăzut sau obstrucționează în mod semnificativ procedura, Comisia își poate formula concluziile, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile.

(1) Țara beneficiară în cauză și părțile terțe care au transmis informații susținute de suficiente elemente de probă în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) au dreptul de a fi audiate de către Comisie.

(2) Acestea înaintează o cerere scrisă în care precizează motivele pentru a fi audiate. Cererea trebuie să parvină Comisiei cel târziu la o lună de la data deschiderii procedurii de retragere temporară.

(1) Țara beneficiară în cauză și părțile terțe care au transmis informații susținute de suficiente elemente de probă în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) au dreptul de a solicita intervenția consilierului-auditor. Consilierul-auditor analizează cererile de acces la dosar, disputele cu privire la caracterul confidențial al documentelor, cererile de prelungire a termenelor și cererile de audiere.

(2) Părțile terțe care au transmis informații susținute de suficiente elemente de probă în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) pot solicita intervenția consilierului-auditor pentru a verifica dacă observațiile lor au fost luate în considerare de către Comisie. Cererea scrisă se transmite în termen de cel mult 10 zile de la expirarea perioadei prevăzute pentru comunicarea punctelor de vedere.

(3) Dacă țara beneficiară în cauză sau părțile terțe care au transmis informații susținute de suficiente elemente de probă în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) sunt audiate de către consilierul-auditor, serviciul competent al Comisiei participă la audiere.

Comunicarea informațiilor în cadrul anchetelor efectuate în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul SGP

(1) Comisia trebuie să comunice țării care beneficiază de SGP+ detaliile faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora intenționează să ia decizii în temeiul articolului 15 alineatele (8) și (9) din Regulamentul SGP.

(2) Această comunicare se face în scris. Ea conține concluziile Comisiei și reflectă intenția sa provizorie de a închide procedura de retragere temporară sau de a retrage temporar preferințele tarifare.

(3) Comunicarea se face, cu respectarea dispozițiilor privind protecția informațiilor confidențiale prevăzute la articolul 38 din Regulamentul SGP, cât mai curând posibil și, în mod normal, cu cel puțin 45 de zile înainte de decizia definitivă a Comisiei asupra oricărei propuneri de măsuri definitive. În cazul în care Comisia nu este în măsură să comunice anumite fapte sau considerente la momentul respectiv, comunicarea trebuie făcută cât mai curând posibil.

(4) Comunicarea informațiilor nu aduce atingere niciunei decizii ulterioare, însă atunci când decizia respectivă se bazează pe fapte și considerente diferite, acestea trebuie comunicate cât mai curând posibil.

(5) Observațiile transmise după comunicarea informațiilor nu pot fi luate în considerare decât dacă sunt primite într-un termen pe care Comisia îl fixează în fiecare caz, ținând cont de urgența chestiunii, dar care nu poate fi mai mic de 14 zile de la comunicarea informațiilor.

(1) În cazul în care preferințele tarifare au fost retrase temporar unei țări beneficiare, țara respectivă poate să înainteze o cerere scrisă de restabilire a acestora, dacă consideră că motivele care justifică retragerea temporară nu mai sunt valabile.

(2) Comisia poate revizui necesitatea retragerii temporare a preferințelor ori de câte ori consideră că nu mai sunt îndeplinite condițiile acestei retrageri.

(3) Dispozițiile prezentului capitol se aplică mutatis mutandis în cazul revizuirii retragerii temporare a preferințelor tarifare.

NORME REFERITOARE LA PROCEDURA DE ADOPTARE A MĂSURILOR DE SALVGARDARE CU CARACTER GENERAL

(1) O cerere de deschidere a unei anchete de salvgardare se transmite în scris, în formă confidențială și neconfidențială. Ea trebuie să conțină informațiile pe care solicitantul le poate obține în mod rezonabil despre următoarele:

(2) Cererea, împreună cu documentele însoțitoare, trebuie prezentată serviciului de primire a corespondenței al Comisiei:

Se consideră că cererea a fost depusă în prima zi lucrătoare de după ziua primirii acesteia de către Comisie prin scrisoare recomandată sau de după cea în care a fost emisă confirmarea de primire de către Comisie.

(3) În plus față de transmiterea oficială în format de hârtie, cererea și documentele însoțitoare se depun, de asemenea, în format electronic. Orice cerere prezentată exclusiv în format electronic nu va fi considerată valabilă în sensul prezentului regulament.

(4) Autoritățile evită să facă publică o cerere de deschidere a unei anchete, cu excepția cazului în care a fost luată o decizie de deschidere a acesteia. Cu toate acestea, după primirea unei cereri documentate în mod corespunzător și înainte de a proceda la deschiderea anchetei, autoritățile înștiințează guvernul țării exportatoare în cauză.

(5) Cererea poate fi retrasă înainte de deschiderea anchetei, caz în care se consideră că nu a fost depusă.

Comisia poate deschide o anchetă fără să fi primit o cerere în acest sens, pe baza unor probe prima facie suficiente care să ateste îndeplinirea condițiilor de aplicare a măsurii de salvgardare prevăzute la articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul SGP.

(2) Comisia informează exportatorii, importatorii, asociațiile reprezentative ale importatorilor sau exportatorilor despre care are cunoștință că sunt interesate, precum și reprezentanții țării beneficiare în cauză și producătorii din Uniune reclamanți cu privire la deschiderea anchetei și, asigurând protecția informațiilor confidențiale, transmite textul integral al plângerii scrise exportatorilor cunoscuți, autorităților țării exportatoare și, la cerere, celorlalte părți interesate. În cazul în care numărul exportatorilor în cauză este deosebit de mare, textul integral al plângerii scrise poate fi trimis numai autorităților din țara exportatoare sau asociației profesionale pertinente.

(1) Comisia caută să obțină toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a efectua o anchetă.

(2) Părțile interesate își pot face cunoscute punctele de vedere în scris, transmițând Comisiei informațiile pertinente. Observațiile lor sunt luate în considerare în măsura în care se bazează pe elemente de probă suficiente. Comisia poate verifica informațiile primite adresându-se țării beneficiare în cauză și oricărei părți interesate.

(3) Părțile care primesc chestionarele utilizate în cadrul anchetei au la dispoziție cel puțin treizeci de zile pentru a răspunde. Se poate acorda o prelungire a acestei perioade de treizeci de zile, ținându-se cont de termenul stabilit pentru anchetă, cu condiția ca partea în cauză să ofere un motiv întemeiat, legat de existența unor circumstanțe speciale, pentru a beneficia de o astfel de prelungire.

(4) Comisia poate cere statelor membre să îi furnizeze informații, caz în care statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs acestor cereri.

(5) Comisia poate cere statelor membre să efectueze toate verificările și controalele necesare, în special în rândul importatorilor, al comercianților și al producătorilor din Uniune, și să efectueze anchete în țări terțe, cu condiția ca operatorii economici în cauză să își dea acordul și ca guvernul țării respective să fi fost înștiințat în mod oficial și să nu ridice obiecții. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs acestor cereri ale Comisiei. La cererea Comisiei sau a unui stat membru, funcționari ai Comisiei pot să ofere asistență funcționarilor statelor membre în exercițiul funcțiunii.

(6) În cazul în care numărul părților interesate, al tipurilor de produse sau al tranzacțiilor este unul ridicat, ancheta se poate limita la un număr rezonabil de părți, de produse sau de tranzacții, utilizând eșantioane reprezentative statistic pe baza informațiilor disponibile în momentul selectării, sau la cel mai mare volum reprezentativ de producție, de vânzări sau de exporturi care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând cont de timpul disponibil. Selectarea finală a părților, a tipurilor de produse sau a tranzacțiilor prin aplicarea acestor dispoziții referitoare la eșantionare revine Comisiei, însă se va acorda preferință selectării unui eșantion în urma consultării părților interesate și cu consimțământul acestora, cu condiția ca aceste părți să se facă cunoscute și să furnizeze informații suficiente pentru a permite alegerea unui eșantion reprezentativ. În cazul în care se decide efectuarea eșantionării și părțile selectate sau unele dintre ele refuză să coopereze, astfel încât rezultatele anchetei pot fi semnificativ compromise, poate fi selectat un nou eșantion. Cu toate acestea, dacă refuzul de a coopera persistă sau dacă nu există suficient timp pentru a selecta un nou eșantion, se aplică dispozițiile pertinente ale articolului 13.

(1) Comisia poate efectua vizite pentru a examina documentele importatorilor, exportatorilor, comercianților, agenților, producătorilor, asociațiilor și organizațiilor profesionale și ale altor părți interesate pentru a verifica informațiile furnizate cu privire la produse care pot necesita măsuri de salvgardare.

(2) Atunci când este necesar, Comisia poate efectua anchete în țări terțe, cu condiția să obțină acordul operatorilor economici în cauză, să notifice guvernul țării respective, iar acesta să nu se opună efectuării anchetei. De îndată ce obține acordul operatorilor economici în cauză, Comisia trebuie să comunice autorităților țării exportatoare numele și adresele operatorilor economici care urmează să fie vizitați, precum și datele convenite.

(3) Operatorii economici în cauză sunt informați cu privire la natura informațiilor care urmează să fie verificate în cursul vizitelor de verificare și cu privire la toate informațiile care trebuie furnizate în cursul acestor vizite. Pot fi solicitate informații suplimentare.

(4) În cursul anchetelor efectuate conform alineatelor (1), (2) și (3), Comisia este asistată de funcționari ai statelor membre care solicită acest lucru.

(1) În cazul în care o parte interesată nu permite accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează în termenele prevăzute în prezentul regulament sau obstrucționează semnificativ ancheta, pot fi formulate concluzii, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile. Dacă se constată că o parte interesată a furnizat informații false sau înșelătoare, aceste informații nu se iau în considerare și se pot folosi datele disponibile. Părțile interesate trebuie informate cu privire la consecințele lipsei de cooperare.

(2) În cazul în care informațiile prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele de vedere, ele nu trebuie totuși ignorate, cu condiția ca eventualele deficiențe să nu îngreuneze excesiv formularea unor concluzii de o acuratețe rezonabilă, ca informațiile să fie furnizate în timp util și să poată fi verificate și ca partea să fi acționat cât mai bine posibil.

(3) Dacă nu sunt acceptate elemente de probă sau informații, partea care le-a furnizat trebuie informată de îndată cu privire la motivele respingerii lor și trebuie să aibă posibilitatea de a oferi explicații suplimentare în termenul stabilit. Dacă aceste explicații nu sunt considerate satisfăcătoare, motivele respingerii elementelor de probă sau a informațiilor în cauză trebuie comunicate și indicate în concluziile făcute publice.

(4) În cazul în care concluziile se bazează pe dispozițiile alineatului (1), inclusiv pe informațiile furnizate în cerere, aceste informații se verifică, atunci când acest lucru este posibil și ținând seama de termenele prevăzute pentru anchetă, cu ajutorul altor surse independente disponibile, precum listele de prețuri publicate, statisticile oficiale privind importul și evidențele vamale, sau cu ajutorul informațiilor obținute în cursul anchetei de la alte părți interesate.

Aceste informații pot conține date pertinente privind piața mondială sau, după caz, privind alte piețe reprezentative.

(5) În cazul în care o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parțial și din această cauză nu sunt comunicate informații pertinente, rezultatul anchetei poate fi mai puțin favorabil părții respective decât dacă aceasta ar fi cooperat.

(1) Atunci când deschide o anchetă, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul SGP, Comisia constituie un dosar. Dosarul trebuie să conțină informațiile prezentate de statele membre, o țară beneficiară și părțile interesate și informațiile pertinente care au fost obținute de Comisie, cu respectarea obligațiilor de confidențialitate prevăzute la articolul 38 din Regulamentul SGP.

(2) Țara beneficiară în cauză și părțile interesate care și-au prezentat punctul de vedere în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) au dreptul de acces la dosar pe baza unei cereri scrise. Acestea pot lua cunoștință de toate informațiile conținute în dosar, cu excepția documentelor interne elaborate de autoritățile Uniunii sau ale statelor membre, cu respectarea obligațiilor de confidențialitate prevăzute la articolul 38 din Regulamentul SGP. Ele pot răspunde acestor informații, iar observațiile lor se iau în considerare în măsura în care sunt suficient de bine documentate.

(3) Conținutul unui dosar trebuie să respecte dispozițiile de confidențialitate prevăzute la articolul 38 din regulamentul SGP.

(1) Țara beneficiară în cauză și părțile interesate care și-au prezentat punctul de vedere în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) au dreptul de a fi audiate de către Comisie.

(2) Acestea trebuie să transmită o cerere scrisă în termenul stabilit în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, demonstrând că sunt efectiv susceptibile să fie vizate de rezultatul anchetei și că există motive speciale pentru a fi audiate.

(1) Țara beneficiară în cauză și părțile interesate care și-au prezentat punctul de vedere în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) au dreptul de a solicita intervenția consilierului-auditor. Consilierul-auditor analizează cererile de acces la dosar, disputele cu privire la caracterul confidențial al documentelor, cererile de prelungire a termenelor și cererile de audiere.

(2) În cazul în care se organizează o audiere de către consilierul-auditor, la aceasta participă serviciul competent al Comisiei.

(1) Comisia trebuie să comunice detaliile faptelor și considerentelor esențiale aflate la baza deciziilor sale.

(2) Această comunicare se face în scris. Ea conține concluziile Comisiei și reflectă intenția sa de a reintroduce sau nu taxele din Tariful vamal comun aplicabile în mod normal.

(3) Comunicarea se face, cu respectarea dispozițiilor privind protecția informațiilor confidențiale, cât mai curând posibil și, în mod normal, cu cel puțin 45 de zile înainte de decizia definitivă a Comisiei asupra oricărei propuneri de măsuri definitive și, în orice caz, la un moment adecvat pentru a le permite părților să formuleze observații și pentru ca aceste observații să fi luate în considerare de Comisie. În cazul în care Comisia nu este în măsură să comunice anumite fapte sau considerente la momentul respectiv, comunicarea trebuie făcută cât mai curând posibil.

(1) În cazul în care sunt reintroduse taxele prevăzute de Tariful vamal comun, orice parte interesată poate prezenta o cerere scrisă de restabilire a preferințelor tarifare, furnizând dovezi prima facie că motivele care justifică reintroducerea taxelor normale nu se mai aplică. Producătorii din Uniune pot depune o cerere scrisă de prelungire a perioadei de reintroducere a taxelor normale, furnizând dovezi prima facie că motivele care justifică reintroducerea taxelor normale continuă să se aplice.

(2) Comisia poate examina necesitatea restabilirii taxelor din Tariful vamal comun aplicabile în mod normal ori de câte ori consideră că o astfel de examinare este justificată.

(3) Dispozițiile prezentului capitol se aplică mutatis mutandis în cazul revizuirii măsurilor de salvgardare.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 august 2013.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO