privind statisticile referitoare la activele și pasivele societăților vehicul investițional angajate în tranzacții de securitizare

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 5,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (1), în special articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (4),

(1) SVI rezidente pe teritoriul unui stat membru din zona euro constituie unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare. Unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare fac obiectul obligației stabilite la articolul 3 alineatul (2).

(2) Unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare, exclusiv acele SVI care au fost scutite în totalitate de obligațiile de raportare statistică în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c), constituie unitățile de observare statistică cu obligații de raportare. Unitățile de observare statistică cu obligații de raportare fac obiectul obligațiilor de raportare statistică stabilite la articolul 4 sub rezerva derogărilor stabilite la articolul 5. SVI care fac obiectul raportării declarațiilor financiare anuale în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau care fac obiectul obligațiilor de raportare ad-hoc în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) sunt, de asemenea, unități de observare statistică cu obligații de raportare.

(3) Dacă o SVI nu are personalitate juridică în conformitate cu dreptul său național, reprezentanții legali ai SVI sau, în absența unei reprezentări formale, persoanele care în conformitate cu legile naționale aplicabile răspund pentru acțiunile SVI sunt considerați agenți raportori în sensul prezentului regulament.

(1) Comitetul executiv al BCE întocmește și menține, în scopuri statistice, o listă a SVI care constituie unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare care fac obiectul prezentului regulament. SVI transmit BCN datele solicitate de BCN în conformitate cu Orientarea BCE/2007/9 din 1 august 2007 privind statistica monetară și statistica privind instituțiile și piețele financiare (8). BCN și BCE fac publică această listă și actualizările acesteia într-o formă adecvată, inclusiv în format electronic, pe internet sau, la cererea agenților raportori în cauză, pe suport de hârtie.

(2) O SVI informează BCN relevantă cu privire la existența sa, în termen de o săptămână de la data la care SVI și-a inițiat activitatea, indiferent dacă aceasta urmează sau nu să facă obiectul obligațiilor de raportare statistică prevăzute de prezentul regulament.

(3) În cazul în care cea mai recentă versiune electronică disponibilă a listei prevăzute la alineatul (1) este incorectă, BCE nu impune sancțiuni unui agent raportor care nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile de raportare statistică, în măsura în care cerința prevăzută la alineatul (2) a fost îndeplinită și agentul raportor s-a bazat pe lista incorectă cu bună credință.

(1) Unitățile de observare statistică cu obligații de raportare furnizează trimestrial BCN relevante date privind soldurile, tranzacțiile financiare și scoaterea din evidențele contabile/reducerea valorii contabile referitoare la activele și pasivele SVI, în conformitate cu anexele I și II.

(2) Pentru îndeplinirea cerințelor de raportare statistică prevăzute la alineatul (1), BCN pot colecta informațiile statistice privind titlurile de valoare emise și deținute de SVI pe bază de titlu cu titlu, în măsura în care datele menționate la alineatul (1) pot fi obținute în conformitate cu standardele statistice minime prevăzute în anexa III. Fără a aduce atingere cerințelor privind termenele prevăzute la articolul 6, BCN pot solicita furnizarea de date titlu cu titlu cu privire la tranzacțiile financiare cu titluri de natura datoriei deținute de SVI în conformitate cu una dintre abordările prevăzute în anexa I partea I secțiunea 2 din Regulamentul (UE) nr. 1011/2012 al Băncii Centrale Europene (BCE/2012/24) (9).

(3) Fără a aduce atingere normelor de raportare stabilite în anexa II, toate activele și pasivele SVI se raportează în temeiul prezentului regulament în conformitate cu normele de raportare stabilite prin legislația națională aplicabilă care transpune Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (10). Normele contabile din legislația națională aplicabilă care transpune A patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (11) se aplică SVI care nu intră în domeniul de aplicare al legislației naționale aplicabile care transpune Directiva 86/635/CEE. SVI care nu intră sub incidența legislației naționale care transpune oricare dintre aceste directive aplică orice alte standarde sau practici contabile naționale sau internaționale relevante.

(4) În cazul în care, potrivit alineatului (3), raportarea instrumentelor trebuie să se facă pe baza evaluării la prețul pieței, BCN pot scuti SVI de la raportarea acestor instrumente pe baza evaluării la prețul pieței, dacă implică costuri inacceptabil de mari pentru SVI. În acest caz, SVI aplică evaluarea utilizată pentru elaborarea raportărilor privind investitorii.

(5) În cazul în care, în conformitate cu practicile pieței naționale, datele disponibile se referă la orice dată din cadrul unui trimestru, BCN pot permite agenților raportori să raporteze în schimb aceste date trimestriale, dacă datele sunt comparabile și dacă sunt luate în calcul tranzacțiile semnificative efectuate între această dată și sfârșitul trimestrului.

(6) În locul datelor privind tranzacțiile financiare prevăzute la alineatul (1), agenții raportori pot, de comun acord cu BCN relevantă, să furnizeze ajustările din reevaluare sau alte modificări ale volumului care să permită BCN extragerea tranzacțiilor financiare.

(7) În locul informațiilor privind scoaterea din evidențele contabile/reducerea valorii contabile menționate la alineatul (1), un agent raportor poate, de comun acord cu BCN relevantă, să furnizeze alte informații care să permită BCN extragerea datelor solicitate privind scoaterea din evidențele contabile/reducerea valorii contabile.

(1) BCN pot acorda derogări de la obligațiile de raportare statistică stabilite la articolul 4, după cum urmează:

(2) SVI pot alege, cu consimțământul prealabil al BCN relevante, să nu facă uz de derogările menționate la alineatul (1) și, în schimb, să îndeplinească în totalitate obligațiile de raportare statistică specificate la articolul 4.

(3) SVI care beneficiază de o derogare în sensul alineatului (1) litera (c) raportează declarațiile lor financiare anuale către BCN relevantă, dacă acestea nu sunt disponibile din surse publice, în termen de șase luni de la încheierea perioadei de referință sau la cea mai apropiată dată imediat următoare, în conformitate cu practicile juridice naționale aplicabile în statul membru în care SVI este rezidentă. BCN relevantă notifică SVI care fac obiectul acestei obligații de raportare.

(4) BCN relevantă retrage derogarea prevăzută la alineatul (1) litera (c) dacă pe parcursul a trei perioade consecutive de raportare nu au fost puse la timp la dispoziția BCN competente date corespunzătoare unor standarde statistice comparabile cu cele recomandate în prezentul regulament, indiferent dacă se poate sau nu atribui o culpă SVI implicate. SVI încep să raporteze date, potrivit articolului 4, nu mai târziu de trei luni de la data la care BCN relevantă a notificat agenții raportori cu privire la faptul că derogarea a fost retrasă.

(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3), în vederea îndeplinirii cerințelor stabilite în prezentul regulament, BCN pot adresa solicitări ad-hoc de raportare statistică către SVI care beneficiază de derogări, în sensul alineatului (1) litera (c). SVI raportează informațiile solicitate ad- hoc în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care BCN relevantă le-a adresat solicitarea.

BCN transmit BCE date privind activele și pasivele trimestriale agregate referitoare la pozițiile SVI rezidente, până la încheierea activității în a douăzeci și opta zi lucrătoare următoare sfârșitului trimestrului la care se referă datele. BCN stabilesc termenele pentru primirea datelor de la agenții raportori.

(1) Agenții raportori respectă cerințele de raportare statistică care le sunt aplicabile în conformitate cu standardele minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire stabilite în anexa III.

(2) BCN definesc și pun în aplicare mecanismele de raportare ce trebuie respectate de către unitățile de observare statistică cu obligații de raportare în conformitate cu cerințele naționale. BCN se asigură că aceste mecanisme de raportare furnizează informațiile statistice solicitate și permit o verificare exactă a conformității cu conceptele și standardele minime de transmitere, de acuratețe și de revizuire prevăzute în anexa III.

BCN își exercită dreptul de a verifica sau de a colecta în mod obligatoriu informațiile pe care agenții raportori trebuie să le furnizeze în conformitate cu prezentul regulament, fără a aduce atingere competenței BCE de a exercita chiar ea aceste drepturi. În special, BCN exercită acest drept atunci când o instituție care face parte din unitățile de observare statistică cu obligații de raportare nu respectă standardele minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire specificate în anexa III.

(1) Prima raportare începe cu datele trimestriale pentru trimestrul IV din 2014.

(2) SVI care și-au inițiat activitatea după 31 decembrie 2014 raportează, la prima raportare, date trimestriale care să acopere perioada scursă de la începerea activității de securitizare.

(3) SVI care și-au inițiat activitatea înainte de adoptarea monedei euro de către statul lor membru și după 31 decembrie 2014 raportează, la prima raportare, date trimestriale începând cu perioada de referință în care statul membru a adoptat moneda euro. Pentru perioada de referință în care statul membru a adoptat moneda euro SVI raportează doar soldurile.

(1) Începând cu 1 ianuarie 2015 Regulamentul (CE) nr. 24/2009 (BCE/2008/30) se abrogă.

(2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXA II

DEFINIȚII

PARTEA 1

Definițiile categoriilor de instrumente

Acest tabel cuprinde o descriere standard detaliată a categoriilor de instrumente pe care băncile centrale naționale (BCN) le transpun în categorii naționale, în conformitate cu prezentul regulament. Tabelul nu constituie o listă de instrumente financiare individuale, iar descrierile nu sunt exhaustive. Definițiile se raportează la Sistemul european al conturilor naționale și regionale în Uniunea Europeană (denumit în continuare „SEC 2010”) stabilit de Regulamentul (UE) nr. 549/2013.

Pentru anumite categorii de instrumente, sunt necesare defalcări în funcție de scadență. Acestea se referă la scadența inițială, și anume scadența la emisiune, care este durata determinată de viață a unui instrument financiar înainte de care acesta nu poate fi rambursat, de exemplu, titlurile de natura datoriei, sau înainte de care poate fi rambursat numai în condițiile plății anumitor penalități, de exemplu, anumite tipuri de depozite.

Creanțele financiare se clasifică în negociabile și nenegociabile. O creanță este negociabilă în cazul în care proprietatea asupra ei poate fi ușor transferată de la o unitate la alta prin livrare sau andosare sau poate fi ușor compensată în cazul instrumentelor financiare derivate. În timp ce orice instrument financiar poate fi tranzacționat, instrumentele negociabile sunt concepute pentru a fi tranzacționate în cadrul unei burse organizate sau extrabursier, deși tranzacționarea efectivă nu este o condiție necesară pentru negociabilitate.

Toate activele și pasivele financiare trebuie raportate la valoarea brută, și anume, activele financiare nu trebuie să se raporteze net de pasivele financiare.

Tabelul A

Definițiile categoriilor de instrumente ce constituie activele și pasivele SVI

CATEGORII DE ACTIVE

Categoria

Descrierea caracteristicilor principale

1.	Creanțe din depozite și credite

În scopul sistemului de raportare, acest post este format din fonduri împrumutate de SVI debitorilor, care fie sunt dovedite prin documente nenegociabile, fie nu sunt dovedite prin documente.

Aici se includ următoarele posturi:

—	depozite constituite de SVI, precum depozitele overnight, depozitele la termen și depozitele rambursabile după notificare;

—	credite acordate de SVI;

—

creanțe în temeiul contractelor de deport (reverse repo) garantate cu numerar: contrapartida numerarului plătit în schimbul titlurilor de valoare achiziționate de SVI la un preț dat, cu angajamentul ferm de revânzare a acelorași titluri de valoare (sau a unor titluri de valoare similare) la un preț fixat și la o dată ulterioară prestabilită;

—	creanțe în temeiul contractelor de împrumut garantate cu numerar: contrapartida numerarului plătit în schimbul titlurilor de valoare împrumutate de către SVI.

În sensul prezentului regulament, acest post include și dețineri de bancnote și monede metalice în euro și în alte monede aflate în circulație, care sunt folosite în mod obișnuit pentru efectuarea plăților.

2.	Credite securitizate

În sensul mecanismului de raportare, acest post cuprinde creditele achiziționate de SVI de la inițiator. Creditele sunt active financiare care sunt create atunci când creditorii împrumută fonduri debitorilor și care sunt dovedite prin documente nenegociabile sau care nu sunt dovedite prin documente.

Se includ aici și:

—

leasingul financiar acordat terților: leasingul financiar reprezintă un contract prin care proprietarul unui bun de folosință îndelungată (denumit în continuare „locatorul”) transferă riscurile și beneficiile legate de dreptul de proprietate asupra bunului unui terț (denumit în continuare „locatarul”). În scopuri statistice, leasingul financiar este considerat ca fiind un credit acordat de locator locatarului care permite locatarului să achiziționeze bunul de folosință îndelungată. Leasingul financiar acordat de un inițiator, în calitate de locator, trebuie să fie înregistrat la postul de activ „credite securitizate”. Activul care face obiectul leasingului financiar apare în bilanțul locatarului și nu al locatorului;

—	credite neperformante care nu au fost încă rambursate sau scoase din evidențele contabile: creditele neperformante sunt considerate a fi credite care nu au fost plătite la scadență sau care au fost identificate în orice alt fel ca fiind compromise;

—	dețineri de titluri de valoare nenegociabile: dețineri de titluri de natura datoriei care nu sunt negociabile și care nu pot fi tranzacționate pe piețele secundare;

—	credite tranzacționate: creditele care au devenit de facto negociabile sunt clasificate la postul „credite securitizate”, cu condiția să nu existe o dovadă a tranzacționării pe piața secundară. În caz contrar, acestea sunt clasificate drept „titluri de natura datoriei”;

—

creanțe subordonate sub formă de depozite sau credite: creanțele subordonate conferă o creanță subsidiară asupra instituției emitente, care poate fi exercitată numai după satisfacerea tuturor celorlalte creanțe care au un grad de prioritate mai înalt, atribuindu-le anumite caracteristici ale titlurilor de participație. În scopuri statistice, creanțele subordonate se clasifică fie la „credite securitizate”, fie la „titluri de natura datoriei” conform naturii instrumentului. Având în vedere că deținerile SVI care constau în toate formele de creanțe subordonate sunt, în prezent, grupate într-o singură cifră în scopuri statistice, această cifră trebuie să fie încadrată la postul de active „titluri de natura datoriei” deoarece creanțele subordonate sunt constituite în principal sub forma titlurilor de natura datoriei și mai puțin sub forma creditelor;

—	creditele securitizate trebuie raportate la valoarea nominală, chiar dacă sunt achiziționate de la inițiator la un preț diferit. Contrapartida la diferența dintre valoarea nominală și prețul de achiziție trebuie inclusă la „alte pasive”.

Acest post include creditele securitizate, indiferent dacă practicile contabile aplicabile impun recunoașterea creditelor în bilanțul SVI.

3.	Titluri de natura datoriei

Titlurile de natura datoriei, care sunt instrumente financiare negociabile care servesc drept dovadă a existenței datoriei, sunt tranzacționate în mod obișnuit pe piețele secundare sau pot fi compensate pe piață și nu conferă deținătorului niciun drept de proprietate asupra instituției emitente.

Acest post include:

—	titluri de valoare care conferă deținătorului dreptul necondiționat la un venit fix sau determinat prin contract sub formă de plăți de cupoane și/sau a unei sume fixe stabilite la o anumită dată sau date sau începând de la data definită la momentul emisiunii;

—

creditele care au devenit negociabile pe o piață organizată, și anume creditele tranzacționate, cu condiția să existe dovezi de tranzacționare pe piața secundară, incluzând existența formatorilor de piață, precum și cotarea frecventă a activului financiar, după cum se poate constata din diferența dintre prețul oferit la cumpărare și cel oferit la vânzare. Dacă situația este diferită, acestea sunt clasificate la „credite securitizate”;

—	creanțe subordonate sub formă de titluri de natura datoriei.

Titlurile de valoare împrumutate în cadrul operațiunilor de împrumut de titluri de valoare sau vândute în cadrul unui contract de report rămân înregistrate în bilanțul proprietarului inițial (și nu sunt înregistrate în bilanțul achizitorului temporar) atunci când există un angajament ferm de răscumpărare a titlurilor, și nu doar opțiunea de a face acest lucru. Atunci când achizitorul temporar vinde titlurile de valoare primite, această vânzare trebuie să fie înregistrată ca tranzacție cu titluri de valoare simplă (outright transaction) și trebuie evidențiată în bilanțul achizitorului temporar ca o poziție negativă în portofoliul de titluri de valoare.

Acest post include deținerile de titluri de natura datoriei care au fost securitizate, indiferent dacă practicile contabile aplicabile impun recunoașterea titlurilor de valoare în bilanțul SVI.

4.	Alte active securitizate

Acest post include active securitizate, altele decât cele incluse la categoriile 2 și 3, precum creanțe fiscale și credite comerciale, indiferent dacă practicile contabile aplicabile impun recunoașterea activelor respective în bilanțul SVI.

5.	Participații și acțiuni/unități ale fondurilor de investiții

Active financiare care reprezintă drepturi de proprietate în cadrul societăților sau al cvasisocietăților. Aceste active financiare permit, în general, deținătorilor lor să participe la distribuirea profitului și a activelor nete în caz de lichidare a societății sau a cvasisocietății.

Acest post include acțiuni cotate și necotate, alte participații, acțiuni/unități de fond ale FPM și acțiuni/unități de fond ale IF, altele decât FPM.

Titlurile de valoare de tip participație împrumutate în cadrul operațiunilor de împrumut de titluri de valoare sau vândute în cadrul unui contract de report sunt tratate în conformitate cu regulile stabilite în cadrul categoriei 3 „titluri de natura datoriei”.

6.	Instrumente financiare derivate

Instrumentele financiare derivate sunt instrumente financiare corelate cu un instrument financiar specificat, cu un indice sau cu o marfă, prin intermediul cărora, pe piețele financiare, se pot tranzacționa în contul lor riscuri financiare specifice.

Acest post include:

—

opțiuni;

—

warante;

—	contracte futures;

—	operațiuni la termen;

—

swapuri;

—	instrumente derivate de credit.

Instrumentele financiare derivate sunt înregistrate la valoarea de piață în bilanț la valoarea brută. Contractele individuale cu instrumente derivate cu valori de piață pozitive se înregistrează în activul bilanțier, iar contractele cu valori de piață negative se înregistrează în pasivul bilanțier.

Angajamentele viitoare brute rezultate din contractele cu instrumente financiare derivate nu trebuie înregistrate ca posturi bilanțiere.

Acest post nu include instrumentele financiare derivate care nu fac obiectul înregistrării în bilanț în temeiul normelor naționale.

7.	Active nefinanciare (inclusiv active fixe)

Active corporale și necorporale, altele decât activele financiare. Activele fixe sunt active nefinanciare care sunt utilizate repetat sau continuu de SVI pentru o perioadă mai mare de un an.

Acest post include locuințe, alte clădiri și construcții civile, mașini și echipamente, obiecte de valoare și produse de proprietate intelectuală precum software pentru computere și baze de date.

8.	Alte active

Acesta este un post rezidual în activul bilanțier, definit ca „active neincluse în altă parte”. Acest post poate cuprinde:

—	dobânda acumulată de încasat, aferentă depozitelor și creditelor;

—	dobânda acumulată aferentă titlurilor de natura datoriei deținute;

—	sume de încasat care nu au legătură cu activitatea principală a SVI.

CATEGORII DE PASIVE

Categoria

Descrierea caracteristicilor principale

9.	Credite și depozite atrase

Sumele datorate de SVI creditorilor, altele decât cele care provin din emisiunea de titluri de valoare negociabile. Acest post cuprinde:

—	credite: credite acordate SVI care fie sunt dovedite prin documente nenegociabile, fie nu sunt dovedite prin documente;

—

instrumente de natura datoriei nenegociabile emise de SVI: instrumentele de natura datoriei nenegociabile emise sunt în general clasificate la „pasive sub formă de depozite”. Instrumentele nenegociabile emise de SVI, care ulterior devin negociabile și pot fi tranzacționate pe piețele secundare, sunt reclasificate ca „titluri de natura datoriei”;

—

operațiuni repo și de tip repo garantate cu numerar: contrapartida numerarului primit în schimbul titlurilor de valoare vândute de SVI la un anumit preț, cu angajamentul ferm de răscumpărare a acelorași titluri de valoare sau a unor titluri de valoare similare la un preț stabilit și la o dată ulterioară prestabilită. Sumele primite de SVI în schimbul titlurilor de valoare transferate unui terț („achizitorul temporar”) sunt clasificate aici dacă există un angajament ferm de răscumpărare a titlurilor de valoare, și nu doar opțiunea de a face acest lucru. Aceasta înseamnă că SVI păstrează toate riscurile și beneficiile asociate titlurilor de valoare suport al operațiunii, pe parcursul desfășurării acesteia;

—	garanții în numerar primite la schimb pentru împrumutul de titluri de valoare: sume primite în schimbul titlurilor de valoare transferate temporar unui terț în cadrul unor operațiuni de împrumut de titluri de valoare garantate cu numerar;

—	numerar primit în cadrul operațiunilor care implică transferul temporar de aur în schimbul unor garanții în numerar.

10.	Titluri de natura datoriei emise

Titluri de valoare emise de SVI, altele decât titlurile de participație, care sunt, în mod obișnuit, instrumente negociabile și tranzacționate pe piețele secundare sau care pot fi compensate pe piață și care nu conferă deținătorului niciun drept de proprietate asupra instituției emitente. Acesta include, printre altele, titluri de valoare emise sub formă de:

—	titluri garantate cu active;

—	titluri de valoare asociate unui risc de credit (credit-linked notes);

—	titluri de valoare raportate la asigurări asociate unui risc de asigurare (insurance-linked securities).

11.	Capital și rezerve

În sensul sistemului de raportare, această categorie cuprinde sumele rezultate din emisiunea de titluri de capital de către SVI către acționari sau alți proprietari, conferind deținătorului drepturi de proprietate asupra SVI și, în general, dreptul asupra unei părți din profituri și asupra unei părți din fondurile proprii în caz de lichidare. De asemenea, sunt incluse fondurile provenite din profiturile nerepartizate sau fondurile păstrate de SVI în anticiparea unor eventuale plăți și obligații viitoare. Aici se includ:

—	titluri de capital;

—	profiturile sau fondurile nerepartizate;

—	provizioanele specifice și generale constituite pentru acoperirea creditelor, a titlurilor de valoare și a altor tipuri de active;

—	unitățile fondului de securitizare.

12.	Instrumente financiare derivate

A se vedea categoria 6.

13.	Alte pasive

Acesta este un post rezidual în pasivul bilanțier, definit ca „pasive care nu sunt incluse în altă parte”.

Acest post poate cuprinde:

—	dobânda acumulată de plătit, aferentă creditelor și depozitelor;

—	dobânda acumulată de plătit aferentă titlurilor de natura datoriei emise;

—	sume de plătit care nu au legătură cu activitatea principală a SVI, și anume sume datorate furnizorilor, impozite, salarii, contribuții sociale etc.;

—	provizioane care reprezintă obligații față de terți, și anume pensii, dividende etc.;

—	poziții nete provenite din împrumuturi de titluri de valoare negarantate cu numerar;

—	sume nete de plătit în cadrul decontărilor ulterioare ale tranzacțiilor cu titluri de valoare;

—	contrapartida ajustării din evaluare, respectiv prețul nominal minus prețul de achiziție al creditelor.

Dobânda acumulată de plătit pentru titlurile de natura datoriei emise este solicitată ca un post separat de tipul „din care”, cu excepția cazului în care BCN relevantă acordă o derogare în temeiul căreia datele pot fi extrase sau estimate din surse alternative.

PARTEA 2

Definițiile sectoarelor

SEC 2010 definește standardele privind clasificarea sectoarelor. Acest tabel cuprinde o descriere detaliată standard a sectoarelor pe care BCN le transpun în categorii naționale, în conformitate cu prezentul regulament. Contrapartidele situate pe teritoriul statelor membre a căror monedă este euro sunt identificate în funcție de sectorul acestora în conformitate cu listele menținute de Banca Centrală Europeană (BCE) în scopuri statistice și cu recomandările privind clasificarea statistică a contrapartidelor stabilite de manualul BCE „Manualul sectorului de statistică monetară, a instituțiilor financiare și a piețelor: Orientare pentru clasificarea statistică a clienților” (Monetary, financial institutions and markets statistics sector manual. Guidance for the statistical classification of customers). Instituțiile de credit situate în afara statelor membre a căror monedă este euro sunt denumite „bănci”, și nu IFM. În mod similar, termenul „non-IFM” se referă numai la zona euro. Pentru statele membre a căror monedă nu este euro se folosește termenul „non-bănci”.

Tabelul B

Definițiile sectoarelor

Sector

Definiție

IFM

IFM, conform definiției cuprinse la articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). Acest sector este format din BCN, instituții de credit, astfel cum sunt definite în dreptul Uniunii, FPM, alte instituții financiare al căror obiect de activitate constă în primirea de depozite și/sau de substituți apropiați pentru depozite din partea unor entități altele decât IFM și în acordarea de credite și/sau efectuarea de investiții în titluri de valoare, pe cont propriu, cel puțin din punct de vedere economic, și instituții emitente de monedă electronică a căror activitate principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară sub forma emiterii de monedă electronică.

2.	Administrația publică

Sectorul administrații publice (S.13) cuprinde toate unitățile instituționale care sunt producători non-piață și a căror producție este destinată consumului individual și colectiv și care sunt finanțate din contribuțiile obligatorii vărsate de unitățile aparținând altor sectoare și de toate unitățile instituționale, a căror activitate principală constă în efectuarea de operații de redistribuire a veniturilor și a avuției naționale (SEC 2010, punctele 2.111-2.113).

3.	FI, altele decât FPM

FI, conform definiției cuprinse la articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). Subsectorul cuprinde toate organismele de plasament colectiv, cu excepția FPM, care investesc în active financiare și/sau în active nefinanciare, în măsura în care obiectivul acestora constă în investirea capitalului colectat de la public.

4.	Alți intermediari financiari, exclusiv societățile de asigurare și fondurile de pensii + auxiliari financiari + instituții financiare captive și alte entități creditoare

Subsectorul alți intermediari financiari, exclusiv societățile de asigurare și fondurile de pensii (S.125), cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror activitate principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară prin subscrierea de angajamente provenind de la unități instituționale sub alte forme decât bani, depozite (sau substitute apropiate pentru depozite), acțiuni/unități de fond ale FI sau angajamente legate de domeniul asigurărilor, pensii și sisteme standardizate de garantare. SVI, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, sunt incluse în acest subsector (punctele 2.86-2.94 din SEC 2010).

Subsectorul auxiliari financiari (S.126) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în exercitarea de activități strâns legate de intermedierea financiară, fără a fi, ele însele, intermediari financiari. Acest subsector include de asemenea sediile sociale ale căror filiale sunt în mare parte sau în totalitate societăți financiare (SEC 2010, punctele 2.95-2.97).

Subsectorul instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.127) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare care nu sunt implicate nici în activități de intermediere financiară, nici în furnizarea de servicii auxiliare, în cazul în care marea majoritate a activelor sau pasivelor acestora nu sunt tranzacționate pe piețele libere. Acest sector cuprinde societățile holding care dețin cote de control în capitalul unui grup de societăți filiale și a căror activitate principală constă în calitatea de proprietare ale grupului, fără a furniza niciun alt serviciu întreprinderilor în care este deținut capitalul, adică acestea nu administrează și nici nu gestionează alte unități (punctele 2.98-2.99 din SEC 2010).

5.	Societăți de asigurare + fonduri de pensii

Subsectorul societăți de asigurare (S.128) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor, în principal sub formă de asigurări directe sau reasigurări (SEC 2010, punctele 2.100-2.104).

Subsectorul fonduri de pensii (S.129) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor sociale și necesităților persoanelor asigurate (asigurări sociale). Fondurile de pensii în calitate de sisteme de asigurări sociale asigură venituri după pensionare și, adesea, indemnizații în caz de deces sau handicap (SEC 2010, punctele 2.105-2.110).

6.	Societăți nefinanciare

Sectorul societăți nefinanciare (S.11) cuprinde unitățile instituționale dotate cu personalitate juridică, care sunt producători de piață și a căror activitate principală constă în producerea de bunuri și servicii nefinanciare. Acest sector include de asemenea cvasisocietățile nefinanciare (SEC 2010, punctele 2.45-2.50).

7.	Gospodăriile populației și instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației

Sectorul gospodăriile populației (S.14) cuprinde persoane sau grupuri de persoane atât în calitate de consumatori, cât și de întreprinzători, producători de bunuri de piață sau de servicii financiare și nefinanciare de piață (producători de piață), cu condiția ca producția de bunuri și servicii să nu fie realizată de unități distincte tratate drept cvasisocietăți. Acest sector include, de asemenea, persoanele fizice sau grupurile de persoane fizice în calitate de producători de bunuri și servicii nefinanciare exclusiv pentru consum final propriu. Acest sector include întreprinderile individuale și asociațiile de persoane fără personalitate juridică (altele decât cvasisocietățile) care sunt producători de piață (SEC 2010, punctele 2.118-2.128).

Sectorul instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (S.15) cuprinde instituțiile fără scop lucrativ dotate cu personalitate juridică care deservesc gospodăriile populației și care sunt producători non-piață privați. Resursele lor principale sunt cotizațiile voluntare, în bani sau în natură, efectuate de gospodăriile populației în calitate de consumatori, din vărsămintele provenite de la administrațiile publice și din veniturile din proprietate (SEC 2010, punctele 2.129 și 2.130).

PARTEA 3

Definițiile tranzacțiilor financiare

Tranzacțiile financiare, în conformitate cu SEC 2010, sunt definite ca achiziția netă de active financiare sau creșterea netă de pasive pentru fiecare tip de instrument financiar, adică suma tuturor tranzacțiilor financiare care apar în perioada de raportare relevantă. O tranzacție financiară între unități instituționale este crearea sau lichidarea simultană a unui activ financiar și a pasivului său de contrapartidă sau o schimbare de proprietate asupra unui activ financiar sau asumarea unei obligații. Tranzacțiile financiare se înregistrează la valorile de tranzacționare, adică valorile exprimate în moneda națională în care activele și/sau pasivele financiare implicate sunt create, lichidate, schimbate sau asumate între unități instituționale, pe baza unor considerente de ordin comercial. Scoaterea din evidențele contabile/reducerea valorii contabile și modificările datorate evaluărilor nu reprezintă tranzacții financiare.

PARTEA 4

Definiția scoaterii din evidențele contabile/reducerii valorii contabile

Scoaterea din evidențele contabile/reducerea valorii contabile este definită ca impactul modificării valorii creditelor înregistrate în bilanț care rezultă din aplicarea scoaterii din evidențele contabile/reducerii valorii contabile a creditelor. Scoaterea din evidențele contabile/reducerea valorii contabile recunoscute în contabilitate în momentul vânzării sau al transferului unui credit către un terț sunt, de asemenea, incluse, dacă pot fi identificate. Scoaterea din evidențele contabile se referă la cazurile în care creditul este considerat drept un activ fără valoare și este eliminat din bilanț. Reducerea valorii contabile se referă la cazurile în care se consideră că un credit nu va fi în totalitate recuperat și valoarea creditului este redusă în bilanț.