9.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 71/5


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 193/2012 AL CONSILIULUI

din 8 martie 2012

de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Côte d’Ivoire

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 560/2005 al Consiliului din 12 aprilie 2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Coasta de Fildeș (1), în special articolul 11a alineatul (2) și articolul 5,

întrucât:

(1)

La 12 aprilie 2005, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 560/2005.

(2)

Pe baza unei revizuiri a listei persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 560/2005, Consiliul consideră că nu mai există motive pentru menținerea anumitor persoane pe lista respectivă.

(3)

În plus, informațiile referitoare la o persoană de pe lista din anexa I și la persoanele de pe lista din anexa IA la respectivul regulament ar trebui actualizate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa I la Regulamentul (CE) nr. 560/2005, rubrica referitoare la persoana următoare:

Désiré Tagro

se înlocuiește cu rubrica din anexa I la prezentul regulament.

Articolul 2

Anexa IA la Regulamentul (CE) nr. 560/2005 se înlocuiește cu textul care figurează în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 martie 2012.

Pentru Consiliu

Președintele

M. BØDSKOV


(1)  JO L 95, 14.4.2005, p. 1.


ANEXA I

Rubrica menționată la articolul 1

„Désiré TAGRO. Număr de pașaport: PD – AE 065FH08. Data nașterii: 27 ianuarie 1959. Locul nașterii: Issia, Côte d’Ivoire. Decedat la 12 aprilie 2011 la Abidjan.

Secretar general în cadrul așa-numitei «președinții» a domnului GBAGBO: participare în cadrul guvernului nelegitim al domnului GBAGBO, obstrucționarea procesului de pace și de reconciliere, neacceptarea rezultatelor alegerilor prezidențiale, participarea la reprimarea violentă a mișcărilor populare. Data desemnării de către ONU: 30.3.2011 (desemnarea de către Uniunea Europeană: 22.12.2010).”


ANEXA II

„ANEXA IA

Lista persoanelor fizice și juridice, a entităților sau a organismelor nedesemnate de Consiliul de Securitate al ONU sau de Comitetul de sancțiuni, menționate la articolele 2, 4 și 7

 

Nume (și eventualele pseudonime)

Informații de identificare

Motivele desemnării

1.

Kadet Bertin

Născut în 1957 la Mama

Consilier special pe probleme de securitate, apărare și echipamente militare al lui Laurent Gbagbo, fost ministru al apărării în guvernul lui Laurent Gbagbo.

Nepot al lui Laurent Gbagbo.

Aflat în exil în Ghana. Face obiectul unui mandat de arestare internațional.

Responsabil în cazuri de violențe și dispariții forțate, în finanțarea și înarmarea milițiilor și ale «tinerilor patrioți (COJEP)».

Implicat în finanțarea și traficul de arme și eludarea embargoului.

Kadet Bertin întreținea raporturi privilegiate cu milițiile din vest și era interfața lui Gbagbo cu aceste grupuri. Implicat în crearea «Forței Lima» (escadroanele morții).

Continuă, de când se află în exil în Ghana, să pregătească recucerirea puterii prin utilizarea forței armate. De asemenea, solicită eliberarea imediată a lui Gbagbo.

Resursele sale financiare, cunoașterea de către acesta a filierelor ilegale ale traficului de arme și legăturile sale neîntrerupte cu grupuri de miliție încă active (mai ales în Liberia) fac ca Kadet Bertin să constituie în continuare o amenințare reală la adresa securității și stabilității din Côte d’Ivoire.

2.

Oulaï Delafosse

Născut la 28 octombrie 1968

Fost subprefect al Toulepleu. Șeful Uniunii patriotice pentru rezistența Marelui Vest.

În calitatea sa de șef de miliție, se face responsabil pentru acte de violență și infracțiuni, în special în zona Toulepleu.

Primește ordine direct de la Kadet Bertin, se dovedește foarte activ, în timpul crizei postelectorale, în recrutarea mercenarilor liberieni, precum și în traficul ilicit de arme provenind din Liberia. Trupele sale terorizează pe toată durata crizei postelectorale, eliminând sute de persoane originare din nordul Côte d’Ivoire.

Extremismul său politic, apropierea sa de Kadet Bertin și legăturile puternice pe care le-a întreținut cu mediile mercenarilor liberieni fac ca acesta să constituie în continuare o amenințare la adresa stabilității țării.

3.

Pastor Gammi

 

Șef al Mișcării ivoriene pentru eliberarea regiunii de Vest a Côte d’Ivoire (MILOCI), creată în 2004. În calitate de șef al MILOCI, miliție pro-Gbagbo, acesta este implicat în mai multe masacre și acte de violență.

Fugit în Ghana (se pare că se află la Takoradi). Mandat de arestare internațional pe numele său.

De când se află în exil, s-a alăturat Coaliției internaționale pentru eliberarea Côte d’Ivoire (CILCI), care militează prin rezistența armată pentru revenirea lui Gbagbo la putere.

4.

Marcel Gossio

Născut la 18 februarie 1951 la Adjamé

Număr de pașaport: 08AA14345 (data expirării: 6 octombrie 2013)

Fugit în afara Côte d’Ivoire. Mandat de arestare internațional pe numele său.

Implicat în deturnarea de fonduri publice și în finanțarea și înarmarea milițiilor.

Personaj-cheie al finanțării clanului Gbagbo și al milițiilor. Gossio este, de asemenea, un personaj central în cadrul traficului ilicit de arme.

Fondurile considerabile pe care le-a deturnat, precum și cunoașterea de către acesta a rețelelor ilegale de armament, fac ca Marcel Gossio să constituie în continuare un risc pentru stabilitatea și securitatea Côte d’Ivoire.

5.

Justin Koné Katina

 

Fugit în Ghana. Face obiectul unui mandat de arestare internațional.

Implicat în atacul cu mână armată al Băncii Centrale a Statelor din Africa de Vest (BCEAO).

Din locul în care se află în exil, se consideră încă purtătorul de cuvânt al lui Gbagbo. Într-un comunicat de presă din 12 decembrie 2011, acesta susține că Ouattara nu a câștigat niciodată alegerile și consideră că noul regim este nelegitim. Face apel la rezistență, considerând că Gbagbo va reveni la putere.

6.

Ahoua Don Mello

Născut la 23 iunie 1958 la Bongouanou

Număr de pașaport: PD-AE/044GN02 (data expirării: 23 februarie 2013)

Purtător de cuvânt al lui Gbagbo. Fost ministru al lucrărilor publice și al amenajării teritoriului în cadrul guvernului nelegitim.

Aflat în exil în Ghana. Mandat de arestare internațional pe numele său.

De când se află în exil, continuă să declare că alegerea președintelui Ouattara este frauduloasă și nu îi recunoaște autoritatea. Refuză să răspundă apelului guvernului ivorian la reconciliere și incită periodic la revoltă prin intermediul presei, efectuează turnee de mobilizare în taberele de refugiați din Ghana.

În decembrie 2011 a declarat că Côte d’Ivoire este un «stat tribal asediat»și că «zilele regimului Ouattara sunt numărate».

7.

Moussa Touré Zéguen

Născut la 9 septembrie 1944

Pașaport vechi: AE/46CR05

Șef al Grupării patrioților pentru pace (GPP)

Fondator al «Coaliției internaționale pentru eliberarea Côte d’Ivoire» (CILCI)

Șef de miliție din 2002, conduce GPP din 2003. Sub comanda sa, GPP devine brațul armat al lui Gbagbo la Abidjan și în sudul țării.

Împreună cu GPP, se face responsabil de foarte multe acte de violență, vizând în principal populațiile originare din nord și opozanții regimului.

Implicare personală în violențele postelectorale (în special cartierele Abobo și Adjamé).

Aflat în exil la Accra, Touré Zéguen fondează «Coaliția internațională pentru eliberarea Côte d’Ivoire», al cărei obiectiv este reinstaurarea lui Gbagbo la putere.

De când se află în exil, își multiplică declarațiile incendiare (de exemplu, conferința de presă din 9 decembrie 2011) și păstrează o atitudine evidentă de conflict și de revanșă armată. Consideră că Côte d’Ivoire sub regimul Ouattara este nelegitimă și a fost «recolonizată» și «îi invită pe ivorieni să îi alunge pe impostori» (Jeune Afrique, iulie 2011).

Are un blog în care incită în mod violent la mobilizarea poporului ivorian împotriva lui Ouattara.”