de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 291 alineatul (3),

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

Prezentul regulament stabilește normele și principiile generale privind mecanismele care se aplică în cazul în care un act al Uniunii cu caracter juridic obligatoriu (denumit în continuare „act de bază”) identifică necesitatea existenței unor condiții uniforme de punere în aplicare și impune ca adoptarea de către Comisie a unor acte de punere în aplicare să fie supusă unui control din partea statelor membre.

(1) Un act de bază poate prevedea aplicarea procedurii de consultare sau a procedurii de examinare, în funcție de natura sau impactul actelor de punere în aplicare necesare.

(3) Procedura de consultare se aplică, ca regulă generală, la adoptarea de acte de punere în aplicare care nu se încadrează în domeniul de aplicare al alineatului (2). Totuși, procedura de consultare se poate aplica la adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (2) în cazuri justificate corespunzător.

(1) Dispozițiile comune prevăzute în prezentul articol se aplică tuturor procedurilor menționate la articolele 4-8.

(2) Comisia este asistată de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre. Comitetul este prezidat de un reprezentant al Comisiei. Președintele nu participă la votul în comitet.

(3) Președintele prezintă comitetului proiectul de act de punere în aplicare ce urmează să fie adoptat de către Comisie.

Cu excepția cazurilor justificate corespunzător, președintele convoacă o reuniune nu mai devreme de 14 zile de la data prezentării proiectului de act de punere în aplicare și a proiectului de ordine de zi a comitetului. Comitetul își dă avizul cu privire la proiectul de act de punere în aplicare într-un termen pe care președintele îl stabilește în funcție de urgența proiectului. Termenele sunt proporționale și permit membrilor comitetului să examineze din timp și în mod efectiv proiectul de act de punere în aplicare și de a-și exprima opiniile.

(4) Până la emiterea avizului comitetului, orice membru al comitetului poate propune modificări, iar președintele poate prezenta versiuni modificate ale proiectului de act de punere în aplicare.

Președintele depune toate eforturile necesare pentru a găsi soluții care să se bucure de cel mai larg sprijin posibil în cadrul comitetului. Președintele informează comitetul în legătură cu modul în care au fost luate în considerare dezbaterile și sugestiile de modificare, în special în ceea ce privește sugestiile care s-au bucurat de un larg sprijin în cadrul comitetului.

(5) În cazuri justificate corespunzător, președintele poate obține avizul comitetului prin procedură scrisă. Președintele trimite membrilor comitetului proiectul de act de punere în aplicare și stabilește un termen pentru emiterea unui aviz în funcție de urgența proiectului în cauză. Se consideră că orice membru al comitetului care nu se opune proiectului de act de punere în aplicare sau care nu se abține în mod explicit de la votul privind actul respectiv înainte de expirarea respectivului termen și-a dat acordul tacit cu privire la proiectul de act de punere în aplicare în cauză.

Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în actul de bază, procedura scrisă se încheie fără rezultat dacă, în termenul menționat în primul paragraf, președintele decide astfel sau dacă un membru al comitetului solicită acest lucru. Într-un astfel de caz, președintele convoacă o reuniune a comitetului într-un termen rezonabil.

(6) Avizul comitetului este consemnat în procesul-verbal. Fiecare membru al comitetului are dreptul să solicite ca poziția sa să fie consemnată în procesul-verbal. Președintele transmite fără întârziere procesul-verbal membrilor comitetului.

Comitetul de apel își adoptă regulamentul de procedură cu majoritatea simplă a membrilor săi componenți, pe baza unei propuneri a Comisiei.

În cazul în care comitetul de apel este sesizat, acesta se reunește cel devreme la 14 zile, cu excepția situațiilor justificate în mod corespunzător, și cel târziu la 6 săptămâni de la data sesizării. Fără a aduce atingere alineatului (3), comitetul de apel emite avizul său în termen de două luni de la data sesizării.

Președintele stabilește data reuniunii comitetului de apel în strânsă cooperare cu membrii comitetului, pentru a permite statelor membre și Comisiei să asigure un nivel adecvat de reprezentare. Până la 1 aprilie 2011, Comisia convoacă prima reuniune a comitetului de apel, pentru a adopta regulamentul său de procedură.

(1) În cazul în care se aplică procedura de consultare, comitetul emite avizul, prin vot atunci când este necesar. În cazul în care se votează, avizul se emite cu majoritatea simplă a membrilor comitetului.

(2) Comisia decide cu privire la proiectul de act de punere în aplicare care se adoptă, ținând seama cât mai mult posibil de concluziile desprinse din dezbaterile din cadrul comitetului și de avizul emis.

(1) În cazul în care se aplică procedura de examinare, comitetul își dă avizul cu majoritatea prevăzută la articolul 16 alineatele (4) și (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană și, după caz, la articolul 238 alineatul (3) din TFUE, pentru actele care urmează să fie adoptate pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în cadrul comitetului sunt ponderate conform articolelor respective.

(2) În cazul în care comitetul emite un aviz favorabil, Comisia adoptă proiectul de act de punere în aplicare.

(3) Fără a aduce atingere articolului 7, atunci când comitetul emite un aviz nefavorabil, Comisia nu adoptă actul de punere în aplicare. Atunci când un act de punere în aplicare este considerat necesar, președintele poate fie să prezinte aceluiași comitet o versiune modificată a proiectului de act de punere în aplicare în termen de două luni de la emiterea avizului nefavorabil, fie să prezinte comitetului de apel proiectul de act de punere în aplicare în termen de o lună de la respectiva emitere pentru deliberări suplimentare.

(4) În cazul în care nu se emite niciun aviz, Comisia poate adopta proiectul de act de punere în aplicare, cu excepția cazurilor prevăzute la al doilea paragraf. Atunci când Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare, președintele poate înainta comitetului o versiune modificată a acestuia.

Fără a aduce atingere articolului 7, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare în cazul în care:

În oricare dintre cazurile menționate la al doilea paragraf, atunci când un act de punere în aplicare este considerat necesar, președintele poate fie să prezinte aceluiași comitet o versiune modificată a respectivului proiect de act în termen de două luni de la vot, fie să prezinte comitetului de apel pentru deliberări suplimentare proiectul de act de punere în aplicare în termen de o lună de la vot.

(5) Prin derogare de la alineatul (4), se aplică următoarea procedură pentru adoptarea de proiecte de măsuri definitive antidumping sau compensatorii, în cazurile în care comitetul nu emite niciun aviz și o majoritate simplă a membrilor acestuia se opune proiectului de act de punere în aplicare.

Comisia poartă consultări cu statele membre. Cel devreme la 14 zile și cel târziu la o lună de la data reuniunii comitetului, Comisia informează membrii comitetului în legătură cu rezultatele consultărilor respective și prezintă un proiect de act de punere în aplicare comitetului de apel. Prin derogare de la articolul 3 alineatul (7), comitetul de apel se reunește cel devreme la 14 zile și cel târziu la o lună de la data prezentării proiectului de act de punere în aplicare. Comitetul de apel emite un aviz în conformitate cu articolul 6. Termenele prevăzute la acest alineat nu aduc atingere necesității de a respecta termenele stabilite în actele de bază pertinente.

(1) Comitetul de apel își emite avizul cu majoritatea prevăzută la articolul 5 alineatul (1).

(2) Până la emiterea avizului, orice membru al comitetului de apel poate sugera modificări ale proiectului de act de punere în aplicare și președintele poate decide dacă să-l modifice sau nu.

Președintele depune toate eforturile necesare pentru a găsi soluții care să se bucure de cel mai larg sprijin posibil în cadrul comitetului de apel.

Președintele informează comitetul de apel în legătură cu modul în care au fost luate în considerare dezbaterile și sugestiile de modificare, în special în ceea ce privește sugestiile de modificare care s-au bucurat de un larg sprijin în cadrul comitetului de apel.

(3) În cazul în care comitetul de apel emite un aviz favorabil, Comisia adoptă proiectul de act de punere în aplicare.

În cazul în care nu se emite niciun aviz, Comisia poate adopta proiectul de act de punere în aplicare.

În cazul în care comitetul de apel emite un aviz nefavorabil, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare.

(4) Prin derogare de la alineatul (3), pentru adoptarea de măsuri de salvgardare multilaterale definitive, în lipsa unui aviz favorabil votat cu majoritatea prevăzută în articolul 5 alineatul (1), Comisia nu adoptă proiectele de măsuri.

(5) Prin derogare de la alineatul (1), până la 1 septembrie 2012, comitetul de apel emite avizul său cu privire la proiectele de măsuri definitive antidumping sau compensatorii cu majoritatea simplă a membrilor săi.

Prin derogare de la articolul 5 alineatul (3) și de la articolul 5 alineatul (4) al doilea paragraf, Comisia poate adopta un proiect de act de punere în aplicare în cazul în care adoptarea lui neîntârziată este necesară pentru a evita o perturbare importantă a piețelor din domeniul agriculturii sau apariția unui risc la adresa intereselor financiare ale Uniunii, în sensul articolului 325 din TFUE.

Într-un astfel de caz, Comisia prezintă de îndată actul de punere în aplicare adoptat comitetului de apel. În cazul în care comitetul de apel emite un aviz nefavorabil cu privire la actul adoptat, Comisia abrogă imediat acel act. În cazul în care comitetul de apel emite un aviz favorabil sau nu emite niciun aviz, actul de punere în aplicare rămâne în vigoare.

(1) Prin derogare de la articolele 4 și 5, un act de bază poate prevedea că, din motive imperioase de urgență justificate corespunzător, se aplică prezentul articol.

(2) Comisia adoptă un act de punere în aplicare care se aplică imediat, fără prezentarea sa anterioară unui comitet, și care rămâne în vigoare pe o perioadă de maximum șase luni, cu excepția cazului în care în actul de bază există dispoziții în sens contrar.

(3) Președintele prezintă în termen de maximum 14 zile de la adoptare actul menționat la alineatul (2) comitetului competent, pentru a obține avizul acestuia.

(4) În cazul în care se aplică procedura de examinare, atunci când comitetul emite un aviz nefavorabil, Comisia abrogă imediat actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu alineatul (2).

(5) În cazul în care Comisia adoptă măsuri provizorii antidumping sau compensatorii, se aplică procedura prevăzută la prezentul articol. Comisia adoptă respectivele măsuri după ce a purtat consultări sau, în caz de extremă urgență, după ce a informat statele membre. În acest ultim caz, au loc consultări cel târziu în termen de zece zile de la notificarea statelor membre cu privire la măsurile adoptate de Comisie.

(1) Fiecare comitet își adoptă cu o majoritate simplă a membrilor săi propriul regulament de procedură, la propunerea președintelui său, pe baza unui regulament de procedură standard elaborat de Comisie după consultarea statelor membre. Acest regulament standard se publică de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În măsura în care este necesar, comitetele existente își adaptează regulamentele de procedură la regulamentul de procedură standard.

(2) Principiile și condițiile privind accesul public la documente și normele privind protecția datelor care sunt aplicabile Comisiei se aplică și comitetelor.

(2) Comisia publică, de asemenea, un raport anual privind activitatea comitetelor.

(3) Parlamentul European și Consiliul au acces la informațiile menționate la alineatul (1), în conformitate cu normele aplicabile.

(4) Odată cu trimiterea către membrii comitetului, Comisia pune la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului documentele menționate la literele (b), (d) și (f) de la alineatul (1), informându-le totodată de faptul că aceste documente sunt disponibile.

(5) Referințele tuturor documentelor menționate la alineatul (1) literele (a)-(g), precum și informațiile menționate la alineatul (1) litera (h) sunt făcute publice în registru.

În cazul în care actul de bază este adoptat prin procedura legislativă ordinară, fie Parlamentul European, fie Consiliul poate aduce oricând la cunoștință Comisiei faptul că apreciază că un proiect de act de punere în aplicare depășește competențele de executare prevăzute de actul de bază. În acest caz, Comisia revizuiește respectivul proiect de act de punere în aplicare, ținând seama de pozițiile exprimate, și informează Parlamentul European și Consiliul dacă intenționează să mențină, să modifice sau să retragă proiectul de act de punere în aplicare.

Efectele articolului 5a din Decizia 1999/468/CE se mențin în scopul actelor de bază existente care fac trimitere la articolul respectiv.

(1) Atunci când actele de bază adoptate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament prevăd exercitarea competențelor de executare de către Comisie în conformitate cu Decizia 1999/468/CE, se aplică următoarele reguli:

(2) Articolele 3 și 9 din prezentul regulament se aplică tuturor comitetelor existente, în sensul alineatului (1).

(3) Articolul 7 din prezentul regulament se aplică numai procedurilor existente care fac trimitere la articolul 4 din Decizia 1999/468/CE.

(4) Dispozițiile tranzitorii prevăzute de prezentul articol nu afectează natura actelor în cauză.

Prezentul regulament nu afectează procedurile în curs în cadrul cărora un comitet a emis deja un aviz, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE.

Până la 1 martie 2016, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative adecvate.

(1) Poziția Parlamentului European din 16 decembrie 2010 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 februarie 2011.

DECLARAȚII ALE COMISIEI

Comisia va analiza toate actele legislative în vigoare care nu au fost adaptate la procedura de reglementare cu control înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru a stabili dacă instrumentele respective trebuie adaptate la regimul actelor delegate, introdus de articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Comisia va face propunerile necesare cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de datele menționate în calendarul indicativ anexat la prezenta declarație.

Pe perioada desfășurării exercițiului de aliniere, Comisia va informa periodic Parlamentul European cu privire la proiectul de măsuri de punere în aplicare aferente acestor instrumente, care în viitor ar trebui să devină acte delegate.

În ceea ce privește actele legislative în vigoare care conțin în prezent trimiteri la procedura de reglementare cu control, Comisia va revizui dispozițiile privind această procedură în fiecare instrument pe care intenționează să îl modifice, pentru a le adapta în timp util, în conformitate cu criteriile prevăzute în tratat. În plus, Parlamentul European și Consiliul vor avea dreptul de a semnala actele de bază cu privire la care consideră că este important să fie adaptate în mod prioritar.

Comisia va evalua rezultatele acestui proces până la sfârșitul anului 2012, pentru a estima câte acte legislative care conțin trimiteri la procedura de reglementare cu control rămân în vigoare. Comisia va pregăti apoi inițiativele legislative adecvate pentru a încheia adaptarea. Obiectivul general al Comisiei este ca, până la sfârșitul celui de al 7-lea mandat al Parlamentului, toate dispozițiile care fac trimitere la procedura de reglementare cu control să fie eliminate din toate instrumentele legislative.

Comisia subliniază faptul că a lansat recent un studiu prin care se va efectua o revizuire completă și obiectivă a tuturor aspectelor politicii și practicii UE în materie de protecție comercială, inclusiv o evaluare a funcționării, a metodelor, a utilizării și a eficacității actualei scheme privind instrumentele de protecție comercială în ceea ce privește atingerea obiectivelor sale privind politica comercială, o evaluare a eficacității deciziilor de politică existente și potențiale ale Uniunii Europene (de exemplu, testul de interes al Uniunii, regula taxei celei mai mici, sistemul de colectare a taxelor) în comparație cu deciziile de politică ale anumitor parteneri comerciali și o analiză a reglementărilor de bază în materie de antidumping și de antisubvenții, ținând seama de practica administrativă a instituțiilor UE, de hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene și de recomandările și hotărârile Organismului de soluționare a diferendelor al OMC.

Comisia intenționează ca, în lumina rezultatelor studiului și a evoluțiilor din cadrul negocierilor din cadrul Agendei de dezvoltare de la Doha, să analizeze dacă sunt necesare actualizarea și modernizarea în continuare a instrumentelor de protecție comercială ale UE și să stabilească modul de realizare a acestor acțiuni.

De asemenea, Comisia reamintește de inițiativele sale recente privind îmbunătățirea transparenței funcționării instrumentelor de protecție comercială (ca de exemplu desemnarea unui consilier-auditor) și de munca desfășurată în colaborare cu statele membre pentru a clarifica elementele-cheie ale practicii în materie de protecție comercială. Comisia acordă o importanță deosebită acestei activități și va încerca să identifice, în consultare cu statele membre, alte posibile inițiative în acest domeniu.

În temeiul reglementări privind procedura comitetelor, bazate pe Decizia 1999/468/CE a Consiliului, atunci când un comitet de gestionare a politicii agricole comune (PAC) emite un aviz nefavorabil, Comisia trebuie să înainteze proiectul de măsură respectiv Consiliului, care poate lua o decizie diferită în termen de o lună. Cu toate acestea, Comisiei nu îi este interzis să acționeze, dar este la latitudinea ei să pună în aplicare măsura sau să amâne aplicarea acesteia. Prin urmare, Comisia poate aplica măsura atunci când, punând în balanță opțiunile existente, consideră că suspendarea aplicării acesteia ar duce, de exemplu, la efecte negative ireversibile asupra pieței. În cazurile în care Consiliul decide ulterior altfel, măsura pusă în aplicare de Comisie devine, evident, redundantă. Astfel, normele existente îi permit Comisiei să beneficieze de un instrument care permite protecția interesului comun al întregii Uniuni, prin adoptarea, cel puțin provizoriu, a unei măsuri.

La articolul 7 din regulament se prevede urmărirea atingerii obiectivului de a se menține această abordare în cadrul noilor dispoziții privind procedura comitetelor, însă numai în situațiile excepționale și pe baza unor criterii clar definite și restrictive. Comisia ar putea astfel să adopte un proiect de măsuri în ciuda avizului nefavorabil al comitetului de examinare, în cazul în care „neadoptarea acestuia într-un termen care trebuie respectat în mod imperativ ar crea o perturbare semnificativă a piețelor (…) sau ar afecta interesele financiare ale Uniunii.” Dispoziția se referă la situațiile în care nu este posibil să se aștepte până când comitetul votează din nou același proiect de măsură sau un proiect de măsură modificat pentru că între timp piața ar fi perturbată semnificativ, de exemplu ca urmare a comportamentului speculativ al operatorilor. Pentru a asigura faptul că Uniunea poate acționa, ar urma să li se dea statelor membre și Comisiei ocazia de a avea o altă discuție în cunoștință de cauză cu privire la proiectul de măsură, nelăsând chestiuni asupra cărora nu s-a luat nicio decizie, evitându-se astfel speculațiile cu privire la acestea și efectele negative asupra piețelor și asupra bugetului.

Astfel de situații pot apărea în contextul gestionării zilnice a PAC (de exemplu, fixarea restituirilor la export, gestionarea licențelor, clauza specială de salvgardare), unde deciziile trebuie adesea luate rapid și pot avea consecințe economice semnificative pentru piețe și, astfel, pentru agricultori și operatori, dar și pentru bugetul Uniunii.

În cazurile în care îi este indicat Comisiei de către Parlamentul European sau de către Consiliu că, în opinia acestora, un proiect de act de punere în aplicare depășește competențele de executare prevăzute în actul de bază, Comisia va revizui imediat proiectul de act de punere în aplicare, ținând seama de pozițiile exprimate de Parlamentul European sau de Consiliu.

Comisia va acționa în așa fel încât să țină seama în mod corespunzător de gradul de urgență al chestiunii respective.

Înainte de a decide dacă actul de punere în aplicare trebuie adoptat, modificat sau retras, Comisia va informa Parlamentul European sau Consiliul cu privire la acțiunea pe care intenționează să o întreprindă și cu privire la motivele pentru care a optat pentru aceasta.