27.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 280/1


DECIZIA NR. 1080/2011/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 25 octombrie 2011

de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi pentru proiecte din afara Uniunii și de abrogare a Deciziei nr. 633/2009/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 209 și 212,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

Pe lângă misiunea sa principală de finanțare a investițiilor în Uniunea Europeană, începând din 1963, Banca Europeană de Investiții (BEI) a derulat operațiuni de finanțare în afara Uniunii în sprijinul politicilor externe ale Uniunii. Astfel, fondurilor bugetare ale Uniunii aflate la dispoziția regiunilor externe li se poate adăuga forța financiară a BEI, în folosul țărilor beneficiare. Efectuând astfel de operațiuni de finanțare, BEI contribuie la principiile directoare generale și la obiectivele de politică ale Uniunii, inclusiv la dezvoltarea țărilor terțe și la prosperitatea Uniunii în noile circumstanțe economice mondiale. Operațiunile de finanțare ale BEI desfășurate în sprijinul politicilor externe ale Uniunii ar trebui să respecte în continuare principiile bunei gestiuni bancare.

(2)

Articolul 209 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 208 din acesta, prevede că BEI contribuie, în conformitate cu condițiile prevăzute de statutul său, la punerea în aplicare a măsurilor necesare aprofundării obiectivelor politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii.

(3)

În conformitate cu articolul 19 din statutul BEI, cererile destinate direct către BEI pentru operațiuni de finanțare ale BEI care să fie realizate în temeiul prezentei decizii se înaintează Comisiei în vederea prezentării unui aviz („cererea de finanțare din partea BEI”).

(4)

Pentru a sprijini acțiunea externă a Uniunii și a permite BEI să finanțeze investiții în afara Uniunii fără a afecta credibilitatea financiară a BEI, majoritatea operațiunilor sale derulate în regiunile externe au beneficiat de o garanție bugetară a UE (denumită în continuare „garanția UE”), administrată de Comisie.

(5)

Garanția UE a fost stabilită pentru perioada 2007-2011 prin Decizia nr. 633/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de acordare a unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității (2).

(6)

Fondul de garantare pentru acțiuni externe (denumit în continuare „Fondul de garantare”), instituit prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (3) asigură o rezervă de lichidități pentru bugetul Uniunii în caz de pierderi rezultate din operațiuni de finanțare ale BEI sau din alte acțiuni externe ale Uniunii.

(7)

În conformitate cu Decizia nr. 633/2009/CE, Comisia și BEI au efectuat o evaluare intermediară a finanțărilor externe ale BEI, pe baza unei evaluări externe independente, efectuate sub supravegherea unui comitet de coordonare al „înțelepților”, a unei revizuiri efectuate de un consultant extern și a evaluărilor specifice furnizate de BEI. La 12 februarie 2010, comitetul de coordonare a înaintat un raport Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și BEI, conținând concluziile și recomandările sale.

(8)

Raportul comitetului de coordonare a concluzionat că garanția UE este un instrument de politică puternic și eficace, cu mare influență financiară și politică și că acesta ar trebui menținut în vederea acoperirii riscurilor de natură politică și suverană. Au fost propuse unele modificări ale Deciziei nr. 633/2009/CE pentru a garanta o valoare adăugată și o eficacitate de cel mai înalt nivel a operațiunilor externe ale BEI.

(9)

Este esențial să se stabilească o listă a țărilor potențial eligibile pentru finanțările BEI în temeiul garanției UE. Este de asemenea oportun să se extindă lista țărilor eligibile pentru finanțările BEI în temeiul garanției UE astfel cum este prevăzută în anexa I la Decizia nr. 633/2009/CE.

(10)

Pentru a reflecta evoluțiile politice importante, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei, în ceea ce privește modificarea anexei III la prezenta decizie. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(11)

Sumele acoperite de garanția UE în fiecare regiune ar trebui să reprezinte în continuare plafoane pentru finanțarea BEI în temeiul garanției UE și nu obiective pe care BEI trebuie să le atingă.

(12)

În cadrul sprijinului Uniunii acordat țărilor terțe pentru a face față crizei economice și financiare mondiale, în 2009 și 2010 BEI și-a concentrat activitatea de împrumut extern în principal asupra țărilor aflate în faza de preaderare, precum și asupra țărilor vizate de politica de vecinătate și de parteneriat a Uniunii în temeiul mandatului său actual. Mai mult, tulburările care au afectat regiunea sud-mediteraneeană la începutul anului 2011 fac necesară asistența Uniunii pentru a pune la dispoziția țărilor afectate mijloacele necesare pentru a își reconstrui și moderniza economiile. În consecință, pentru perioada restantă a mandatului, plafonul mandatului general ar trebui revizuit și majorat cu 1 684 000 000 EUR pentru a aborda mai bine aceste circumstanțe temporare și excepționale, fără a aduce atingere plafoanelor din cadrul următorului cadru financiar multianual.

(13)

Operațiunile de finanțare ale BEI care decurg din creșterea menționată anterior a plafonului mandatului general ar trebui să răspundă reformelor politice întreprinse de fiecare țară parteneră, astfel cum au fost evaluate de Comisiei cu implicarea Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), ținând seama de rezoluțiile Parlamentului European, precum și de deciziile și concluziile Consiliului. Revizuirea politicii europene de vecinătate și accentul reînnoit pus pe diferențiere ar trebui să fie reflectate de asemenea în evaluarea respectivă. În țările aflate în proces de preaderare, finanțarea BEI va completa în continuare asistența acordată de Uniune.

(14)

Pe lângă plafoanele regionale, mandatul opțional de 2 000 000 000 EUR ar trebui activat și alocat drept pachet de sprijin pentru operațiunile de finanțare ale BEI în domeniul atenuării și adaptării referitoare la schimbările climatice în toate regiunile care fac obiectul mandatului. BEI ar putea contribui cu competența și resursele sale, în strânsă cooperare cu Comisia, la sprijinirea autorităților publice și a sectorului privat în privința abordării schimbărilor climatice și a utilizării cât mai judicioase a resurselor financiare disponibile. Pentru proiectele de atenuare și de adaptare, resursele BEI ar trebui completate, atunci când este posibil și adecvat, cu fonduri concesionale puse la dispoziție în conformitate cu bugetul Uniunii, prin intermediul îmbinării eficace și coerente a granturilor și împrumuturilor acordate pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice, în contextul asistenței externe a Uniunii. În acest sens, raportul anual al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu ar trebui să conțină o informare detaliată cu privire la instrumentele financiare utilizate pentru finanțarea acestor proiecte, în care să se precizeze cuantumurile finanțărilor BEI acordate în temeiul mandatului opțional și cuantumurile corespunzătoare ale granturilor.

(15)

Eligibilitatea de a primi finanțarea BEI pentru măsuri de atenuare a schimbărilor climatice în condițiile garanției UE ar putea fi restricționată în temeiul mandatului referitor la schimbările climatice în cazul țărilor cu privire la care se consideră că nu s-au angajat să atingă obiective corespunzătoare în materie de schimbări climatice. Orice astfel de restricționare a eligibilității ar trebui să se bazeze pe evaluări politice complexe și cuprinzătoare. Prin urmare, Consiliului ar trebui să aibă competența de a decide, pe baza unei propuneri a Comisiei cu implicarea SEAE, restricționarea eligibilității unei țări de a primi finanțarea BEI pentru atenuarea schimbărilor climatice în condițiile garanției UE. O astfel de restricție ar trebui aplicată numai operațiunilor de finanțare ale BEI pentru care cererea de finanțare din partea BEI este înaintată după intrarea în vigoare a prezentei decizii și care sunt semnate după 1 ianuarie 2012.

(16)

Ar trebui să existe o anumită flexibilitate în ceea ce privește alocările regionale în cadrul mandatului referitor la schimbările climatice, pentru a permite asimilarea cât mai rapidă și mai eficace a finanțărilor disponibile pe parcursul perioadei de trei ani 2011-2013, depunând totodată eforturi pentru a asigura o distribuție echilibrată între regiuni în perioada respectivă, bazată pe prioritățile stabilite pentru ajutorul extern în cadrul mandatului general.

(17)

Evaluarea intermediară a executării mandatului extern al BEI a arătat că, deși operațiunile de finanțare ale BEI efectuate în cursul perioadei acoperite de evaluare (2000-2009) au fost în general conforme cu politicile externe ale Uniunii, legătura dintre obiectivele de politică ale Uniunii și implementarea lor operațională de către BEI ar trebui consolidată și ar trebui să fie mai explicită și mai structurată.

(18)

În vederea ameliorării coerenței mandatului, a direcționării și mai precise a activității de finanțare externă a BEI către sprijinirea politicilor Uniunii și în vederea garantării unui profit maxim beneficiarilor, prezenta decizie ar trebui să stabilească obiective orizontale de înalt nivel în cadrul mandatului pentru operațiunile de finanțare ale BEI în toate regiunile și țările eligibile, bazându-se pe atuurile comparative ale BEI în domeniile în care aceasta a obținut deja succese indiscutabile. În regiunile vizate de prezenta decizie, BEI ar trebui prin urmare să finanțeze proiecte în domeniile atenuării și adaptării în materie de schimbări climatice (inclusiv prin intermediul transferului tehnologiilor legate de noile surse de energie), infrastructurii sociale și economice (în special în ceea ce privește transportul, energia inclusiv energia din surse regenerabile, securitatea energetică, infrastructura energetică, infrastructura de mediu, inclusiv apa și canalizarea, precum și tehnologia informației și comunicațiilor) și dezvoltării sectorului privat local, în mod particular în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Ar trebui reamintit faptul că îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare poate avea un rol esențial în stimularea dezvoltării economice și în combaterea șomajului. În aceste domenii, integrarea regională între țările partenere, în special integrarea economică între țările în fază de preaderare, țările vizate de politica de vecinătate și Uniune, ar trebui să constituie un obiectiv subiacent pentru operațiunile de finanțare ale BEI. BEI ar trebui să poată sprijini prezența Uniunii în țările partenere prin investiții străine directe care contribuie la promovarea transferului de tehnologie și de cunoștințe, fie în temeiul garanției UE pentru investiții în domeniile menționate anterior, fie pe riscul său propriu.

(19)

Pentru a ajunge efectiv la IMM-uri, BEI ar trebui să coopereze cu instituțiile locale de intermediere financiară din țările eligibile, în special pentru a garanta faptul că o parte a beneficiilor financiare este transferată clienților și asigură o valoare adăugată în comparație cu alte surse de finanțare. După caz, prin intermediul acordurilor sale de cooperare cu instituțiile de intermediere, BEI ar trebui să solicite verificarea proiectelor clienților săi în raport cu criteriile convenite, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare ale Uniunii, pentru a asigura o valoare adăugată. Activitățile intermediarilor financiari de sprijinire a IMM-urilor ar trebui să fie complet transparente și să fie raportate periodic BEI.

(20)

În plus, operațiunile de finanțare ale BEI ar trebui să contribuie la principiile directoare generale ale acțiunii externe a Uniunii, potrivit articolului 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), de promovare și consolidare a democrației și a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la punerea în aplicare a acordurilor internaționale în materie de mediu la care Uniunea este parte. În special, în relația cu țările în curs de dezvoltare, astfel cum sunt definite în lista celor care primesc asistență oficială pentru dezvoltare (AOD) stabilită de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OCDE), operațiunile de finanțare ale BEI ar trebui să sprijine următoarele: dezvoltarea economică, socială și de mediu durabilă a acestora, mai ales a celor mai dezavantajate dintre acestea; integrarea lor armonioasă și progresivă în economia mondială; campania de combatere a sărăciei; precum și garantarea respectării obiectivelor convenite de Uniune în contextul relațiilor sale cu Organizația Națiunilor Unite și cu alte organizații internaționale competente.

(21)

În timp ce atuul BEI rămâne caracterul său distinct de bancă de investiții, BEI ar trebui, în temeiul prezentei decizii, să încadreze impactul operațiunilor sale externe asupra dezvoltării, în strânsă coordonare cu Comisia și sub controlul democratic al Parlamentului European, în conformitate cu principiile Consensului european privind dezvoltarea, cu principiile prevăzute la articolul 208 din TFUE, precum și cu principiile legate de eficacitatea ajutorului enunțate în Declarația de la Paris din 2005 și cu Agenda de acțiune de la Accra din 2008. Această orientare ar trebui pusă în aplicare prin câteva măsuri concrete, în mod particular prin consolidarea capacității sale de a evalua aspectele sociale, de mediu și de dezvoltare ale proiectelor, inclusiv drepturile omului și riscurile legate de conflicte, și prin promovarea consultărilor la nivel local cu autoritățile publice și societatea civilă. Atunci când aplică principiul diligenței necesare în ceea ce privește un proiect, BEI ar trebui, după caz și în conformitate cu principiile sociale și de mediu ale Uniunii, să solicite promotorului proiectului să efectueze consultări la nivel local și să dea publicității rezultatele acestora. În plus, BEI ar trebui să pună un mai mare accent pe domeniile în care posedă competențe solide, dobândite în cadrul operațiunilor de finanțare realizate în cadrul Uniunii și care vor favoriza dezvoltarea țării în cauză, cum ar fi accesul IMM-urilor și al microentităților la finanțare, infrastructura de mediu, inclusiv apă și canalizare, transportul durabil și măsurile de atenuare în materie de schimbări climatice, în special în ceea ce privește sursele regenerabile de energie. Finanțarea ar putea să includă, de asemenea, proiecte în sprijinul infrastructurii de sănătate și de educație, în cazul în care există o valoare adăugată clară.

(22)

BEI ar trebui de asemenea să își intensifice progresiv activitatea în sprijinul adaptării la schimbările climatice, cooperând cu alte instituții financiare internaționale (IFI) și cu instituțiile financiare bilaterale europene (IFBE), după caz. Cerințele suplimentare introduse prin prezenta decizie ar necesita accesul la resurse concesionale și o adaptare progresivă a resurselor umane și, totodată, ar trebui să se urmărească obținerea și exploatarea eficienței, a eficacității și a sinergiilor. Activitatea BEI ar trebui de asemenea să fie complementară obiectivelor și priorităților Uniunii referitoare la consolidarea instituțiilor și reformele sectoriale. În sfârșit, BEI ar trebui să definească un set de indicatori de performanță privind aspectele legate de dezvoltare și de mediu ale proiectelor și rezultatele acestora.

(23)

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înalt Reprezentant”), a fost creată cu scopul de a îmbunătăți impactul și coerența relațiilor externe ale Uniunii.

(24)

În ultimii ani s-a înregistrat de asemenea o extindere și o consolidare a politicilor de relații externe ale Uniunii. Acesta a fost în special cazul strategiei de preaderare, al politicii europene de vecinătate, al strategiei UE pentru Asia Centrală, al parteneriatelor reînnoite cu America Latină și Asia de Sud-Est, precum și al parteneriatelor strategice ale Uniunii cu Rusia, China și India. Acesta a fost, de asemenea, cazul politicilor de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii, care au fost în prezent extinse pentru a include toate țările în curs de dezvoltare. Începând cu 2007, relațiile externe ale Uniunii au fost sprijinite, de asemenea, prin noi instrumente financiare, și anume Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA), Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP), Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și Instrumentul de stabilitate.

(25)

În contextul înființării SEAE și după intrarea în vigoare a prezentei decizii, Comisia și BEI ar trebui să modifice memorandumul de înțelegere privind cooperarea și coordonarea în regiunile vizate prin Decizia 2006/1016/CE din 19 decembrie 2006 a Consiliului privind acordarea unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității (4) și, după caz, cu acordul Înaltului Reprezentant, să extindă noul memorandum de înțelegere la SEAE, în special în ceea ce privește dialogul periodic și sistematic între Comisie și BEI la nivel strategic, care ar trebui să includă SEAE, precum și alte aspecte care țin de competența SEAE.

(26)

Aducându-și contribuția la punerea în aplicare a măsurilor necesare în direcția obiectivelor politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii în conformitate cu articolul 209 alineatul (3) din TFUE, BEI ar trebui să depună eforturi pentru a sprijini în mod indirect realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului pentru 2015 în toate regiunile în care își desfășoară activitatea.

(27)

În vederea sporirii coerenței sprijinului global al Uniunii în favoarea regiunilor în cauză, ar trebui identificate posibilități de combinare a finanțării BEI cu resursele bugetare ale Uniunii, atunci când și dacă este necesar, de exemplu sub formă de garanții, capital de risc și subvenții la dobândă, cofinanțarea investițiilor, alături de asistența tehnică pentru pregătirea și punerea în aplicare a proiectelor, prin intermediul IPA, al IEVP, al Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare, al IEDDO și al Instrumentului de stabilitate. Ori de câte ori se utilizează o astfel de combinație între finanțarea BEI și alte resurse bugetare ale Uniunii, toate deciziile de finanțare ar trebui să precizeze în mod clar resursele care urmează să fie utilizate. Raportul anual al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la operațiunile de finanțare ale BEI desfășurate în temeiul prezentei decizii ar trebui să conțină o defalcare detaliată a resurselor bugetare și a instrumentelor financiare utilizate în combinație cu finanțarea acordată de BEI.

(28)

La toate nivelurile, de la planificarea strategică în amonte, la dezvoltarea proiectelor în aval, ar trebui garantat faptul că operațiunile de finanțare externă ale BEI respectă și vin în sprijinul politicilor de relații externe ale Uniunii precum și al obiectivelor de nivel înalt stabilite în prezenta decizie. În vederea sporirii coerenței acțiunii externe a Uniunii, ar trebui intensificat un dialog între Comisie, SEAE și BEI privind politica și strategia. În același scop, între Comisie, SEAE și BEI ar trebui să existe o cooperare sporită și un schimb reciproc de informații într-un stadiu timpuriu la nivel operațional. Birourile BEI din afara Uniunii ar trebui, în primul rând, să fie situate în interiorul delegațiilor Uniunii, pentru a sprijini această cooperare, partajând, în același timp, costurile de funcționare. Este deosebit de important să existe un schimb de opinii într-un stadiu timpuriu între Comisie, SEAE și BEI, atunci când este cazul, în cadrul procesului de elaborare a documentelor de programare, pentru a crea un maximum de sinergie între activitățile acestor trei organe ale Uniunii.

(29)

Măsurile practice de asigurare a unei legături între obiectivele mandatului general și punerea în aplicare a acestora urmează a fi stabilite în orientările operaționale regionale de natură tehnică. Astfel de orientări ar trebui să fie în concordanță cu cadrul mai extins al politicii regionale a Uniunii prevăzut în prezenta decizie. Aceste orientări ar trebui să reflecte strategiile de țară ale Uniunii și să aibă drept obiectiv garantarea complementarității finanțării BEI cu politicile, programele și instrumentele de asistență corespunzătoare ale Uniunii în diferite regiuni.

(30)

BEI ar trebui să elaboreze, în consultare cu Comisia, un program multianual orientativ al volumului planificat de semnături pentru operațiunile de finanțare ale BEI, astfel încât să se asigure o planificare bugetară corespunzătoare pentru provizionarea Fondului de garantare și compatibilitatea previziunilor de finanțare ale BEI cu plafoanele stabilite în prezenta decizie. Comisia ar trebui să țină seama de aceste previziuni în programarea sa bugetară regulată transmisă autorității bugetare.

(31)

Ar trebui examinată oportunitatea dezvoltării unei platforme a Uniunii pentru cooperare și dezvoltare în vederea optimizării funcționării mecanismului de combinare a granturilor și împrumuturilor în regiunile externe. În acest scop, Comisia ar trebui să creeze un grup de experți din statele membre, SEAE și BEI care să evalueze costurile și beneficiile unei astfel de platforme. În cadrul activităților sale, grupul respectiv ar trebui să consulte alți actori relevanți, inclusiv instituțiile financiare multilaterale sau bilaterale europene. Această platformă ar continua să promoveze sinergii și acorduri de încredere reciprocă bazate pe avantajul comparativ al diferitelor instituții, respectând totodată rolul și prerogativele Comisiei și ale BEI în execuția bugetului Uniunii, respectiv a împrumuturilor BEI. Pe baza constatărilor grupului de experți, Comisia ar trebui să raporteze Parlamentului European și Consiliului până la jumătatea lui 2012 și, după caz, să prezinte o propunere privind platforma.

(32)

BEI ar trebui încurajată să își intensifice operațiunile și să își diversifice instrumentele financiare în afara Uniunii, fără a recurge la garanția UE, astfel încât utilizarea garanției să poată fi încurajată pentru țările și proiectele care au un acces redus la piață, ținând seama de considerațiile privind sustenabilitatea datoriei, și în cazul cărora garanția are, prin urmare, o valoare adăugată mai mare. În consecință, și tot cu scopul de a sprijini obiectivele politicii de relații externe a Uniunii, ar trebui ca BEI să fie încurajată să crească sumele împrumutate cu riscuri proprii, ținând seama totodată de propria sa capacitate de absorbție a riscului, inclusiv prin sprijinirea intereselor economice ale Uniunii, în special în țările în fază de preaderare, în țările vizate de politica de vecinătate și în țări cu calificativ investment grade din alte regiuni, dar și în țări cu calificativ sub-investment grade, atunci când BEI dispune de garanții adecvate din partea unor terți. Prin consultare cu Comisia, BEI ar trebui să elaboreze o politică de reglementare a deciziei de alocare a proiectelor fie mandatului din cadrul garanției UE, fie operațiunilor de finanțare pe risc propriu al BEI. Această politică ar lua în considerare în mod special bonitatea țărilor și a proiectelor în cauză.

(33)

BEI ar trebui să ia în considerare creșterea operațiunilor sale de finanțare care se efectuează în temeiul prezentei decizii, în ceea ce privește entitățile publice subsuverane, în cazul în care aceste operațiuni beneficiază de o evaluare corespunzătoare a riscului de credit de către BEI.

(34)

BEI ar trebui să extindă gama de instrumente de finanțare noi și inovatoare pe care le oferă inclusiv printr-un accent mai puternic asupra dezvoltării instrumentelor de garantare, în măsura posibilului, ținând seama de politicile în materie de risc ale BEI. În plus, BEI ar trebui încurajată să ofere împrumuturi în moneda locală și să emită obligațiuni pe piețele locale, cu condiția ca țările partenere să instituie reformele structurale necesare, în special în sectorul financiar, precum și alte măsuri vizând facilitarea activităților BEI.

(35)

Pentru ca BEI să poată satisface exigențele mandatului în toate regiunile și subregiunile vizate, ar trebui alocate, în timp, resurse umane și financiare suficiente pentru activitățile sale externe. Aceasta ar trebui, în special, să includă deținerea unor capacități suficiente pentru a sprijini obiectivele de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii, pentru a acorda o mai mare atenție evaluării ex ante a anumitor aspecte sociale, de mediu și de dezvoltare ale activităților sale și pentru a asigura o monitorizare eficace a proiectelor, pe parcursul procesului de punere în aplicare a acestora. Oportunitățile de creștere a eficienței și eficacității ar trebui exploatate în continuare, iar sinergiile ar trebui urmărite în mod activ.

(36)

În cadrul operațiunilor sale de finanțare în afara Uniunii care intră sub incidența prezentei decizii, BEI ar trebui să depună în continuare eforturi pentru a intensifica coordonarea și cooperarea cu IFI și IFBE, incluzând, după caz, cooperarea în ceea ce privește condițiile sectoriale și încrederea reciprocă în proceduri, utilizarea cofinanțării mixte și participarea la inițiative la scară mondială, precum cele care promovează coordonarea și eficiența ajutorului. Această coordonare și cooperare ar trebui să acționeze în direcția limitării posibilelor dublări ale costurilor și a suprapunerilor inutile. Aceste eforturi trebuie să se bazeze pe reciprocitate. Principiile prevăzute în prezenta decizie ar trebui să se aplice, de asemenea, atunci când finanțarea acordată de BEI este pusă în aplicare prin acorduri de cooperare cu alte IFI și IFBE.

(37)

BEI ar trebui să își amelioreze cooperarea cu celelalte instituții financiare europene, în special în țările din afara Uniunii în care desfășoară operațiuni comune, prin acorduri precum memorandumul de înțelegere tripartit dintre Comisie, grupul BEI și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) privind cooperarea în afara Uniunii și prin posibilitatea acordată grupului BEI și BERD de a acționa în mod complementar, bazându-se pe avantajele lor comparative.

(38)

BEI ar trebui să își consolideze procedura de raportare și de transmitere a informațiilor către Comisie, pentru a permite Comisiei să optimizeze raportul anual prezentat Parlamentului European și Consiliului referitor la operațiunile de finanțare ale BEI realizate în temeiul prezentei decizii. Cerințele de raportare suplimentare menționate în prezentul considerent ar trebui să se aplice exclusiv operațiunilor de finanțare ale BEI în cazul cărora cererea de finanțare din partea BEI este înaintată după data intrării în vigoare a prezentei decizii și care sunt semnate după 1 ianuarie 2012. Raportul ar trebui să evalueze în principal conformitatea operațiunilor de finanțare ale BEI cu prezenta decizie, ținând cont de orientările operaționale regionale de natură tehnică, și ar trebui să includă secțiuni referitoare la: valoarea adăugată a BEI, cum ar fi sprijinirea politicilor externe ale Uniunii; cerințele mandatului; calitatea operațiunilor finanțate; transferul beneficiilor financiare către clienți; precum și secțiuni privind cooperarea, inclusiv cofinanțarea, cu Comisia și cu alte IFI și cu donatorii bilaterali. Raportul ar trebui să evalueze, de asemenea, măsura în care BEI a ținut seama de durabilitatea economică, financiară, de mediu și socială în conceperea și monitorizarea proiectelor finanțate. Raportul ar trebui să conțină și o secțiune specifică dedicată evaluării detaliate a măsurilor luate de BEI pentru a se conforma actualului mandat, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr. 633/2009/CE, acordând o atenție deosebită operațiunilor de finanțare ale BEI care utilizează vehicule investiționale situate în jurisdicții necooperante. BEI ar trebui să pună în aplicare în mod corespunzător, în cadrul operațiunilor sale de finanțare, politicile sale față de jurisdicțiile slab reglementate sau necooperante, pentru a contribui la lupta internațională împotriva fraudei fiscale și a evaziunii fiscale. Raportul ar trebui să includă și o evaluare a aspectelor sociale și de dezvoltare ale proiectelor. Acesta ar trebui dat publicității, ceea ce ar permite societății civile și țărilor beneficiare să își exprime punctele de vedere. După caz, raportul ar trebui să includă trimiteri la schimbări semnificative ale circumstanțelor, care ar justifica modificări ulterioare ale mandatului, înainte de încheierea acestuia. Acest raport ar trebui să includă în special o defalcare a finanțării acordate de BEI în temeiul prezentei decizii în combinație cu toate resursele financiare ale Uniunii și cu finanțarea acordată de alți donatori, oferind astfel o perspectivă asupra expunerii financiare aferente operațiunilor de finanțare.

(39)

Operațiunile de finanțare ale BEI trebuie să continue să fie gestionate în conformitate cu normele și procedurile proprii ale BEI, incluzând măsuri corespunzătoare de control și măsuri de combatere a evaziunii fiscale, precum și în conformitate cu normele și procedurile relevante privind Curtea de Conturi și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

(40)

Atunci când transmite propunerea privind garanția UE în temeiul următorului cadru financiar multianual, Comisia ar trebui invitată în special să examineze, în strânsă cooperare cu BEI și ținând seama de implicațiile alimentării Fondului de garantare, plafoanele acoperite de garanția UE, lista țărilor potențial eligibile precum și posibilitatea ca BEI să furnizeze finanțare pentru microcredite și alte tipuri de instrumente. De asemenea, Comisia și BEI ar trebui să examineze posibilitățile de îmbunătățire, în viitor, a sinergiei dintre finanțarea prin intermediul IPA, al IEVP, al Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare, al IEDDO și al Instrumentului de stabilitate și mandatul extern al BEI.

(41)

Prezenta decizie ar trebui să nu aducă atingere negocierilor și deciziilor privind viitorul cadru financiar multianual.

(42)

Prin urmare, și din motive de securitate juridică și claritate, Decizia nr. 663/2009/CE ar trebui să fie abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Garanția UE

(1)   Uniunea Europeană acordă Băncii Europene de Investiții (BEI) o garanție bugetară a UE, pentru operațiuni de finanțare realizate în afara Uniunii (denumită în continuare „garanția UE”). Garanția UE se acordă cu titlu de garanție globală în ceea ce privește plățile neîncasate de BEI, dar care sunt datorate băncii, ca urmare a împrumuturilor și a garanțiilor la împrumuturi în legătură cu proiecte de investiții ale BEI care sunt eligibile conform alineatului (2). Activitățile de finanțare ale BEI respectă principiile directoare generale și contribuie la realizarea obiectivelor și politicilor acțiunii externe a Uniunii. Unul dintre obiectivele finanțării BEI în țările în curs de dezvoltare, astfel cum sunt definite în lista celor care primesc asistență oficială pentru dezvoltare (AOD) stabilită de OCDE, este acela de a contribui în mod indirect la obiectivele de dezvoltare, cum ar fi reducerea sărăciei printr-o creștere favorabilă incluziunii și dezvoltarea economică și socială durabilă.

(2)   Împrumuturile și garanțiile la împrumuturi ale BEI care sunt eligibile pentru garanția UE sunt cele destinate proiectelor de investiții realizate în țările enumerate în anexa III, acordate în conformitate cu normele și procedurile proprii ale BEI, inclusiv cu declarația BEI privind standardele sociale și de mediu, în sprijinul obiectivelor pertinente de politică externă ale Uniunii, în cazul în care finanțarea BEI a fost acordată în temeiul unui acord semnat care nici nu a expirat, nici nu a încetat (denumite în continuare „operațiunile de finanțare ale BEI”).

(3)   Garanția UE este limitată la 65 % din valoarea totală a creditelor plătite și a garanțiilor acordate în cadrul operațiunilor de finanțare ale BEI, din care se scad sumele rambursate și la care se adaugă toate sumele aferente.

(4)   Garanția UE acoperă operațiunile de finanțare ale BEI semnate în cursul perioadei 1 februarie 2007-31 decembrie 2013. Operațiunile de finanțare ale BEI semnate în temeiul Deciziilor 2006/1016/CE și 2008/847/CE (5) ale Consiliului și în temeiul Deciziei nr. 633/2009/CE continuă să beneficieze de garanția UE în temeiul prezentei decizii.

(5)   În cazul în care, până la expirarea perioadei prevăzute la alineatul (4), Parlamentul European și Consiliul nu adoptă o decizie de acordare către BEI a unei noi garanții UE pentru operațiunile sale de finanțare în afara Uniunii în conformitate cu articolul 16, perioada respectivă se prelungește automat cu șase luni.

Articolul 2

Plafoanele mandatului

(1)   Plafonul maxim al operațiunilor de finanțare ale BEI în temeiul garanției UE pentru perioada 2007-2013, din care se scad sumele anulate, nu depășește 29 484 000 000 EUR, plafon defalcat în două părți:

(a)

un mandat general, în valoare de 27 484 000 000 EUR;

(b)

un mandat referitor la schimbările climatice, în valoare de 2 000 000 000 EUR.

(2)   Mandatul general este defalcat în plafoane regionale și sub-plafoane, conform anexei I. În cadrul plafoanelor regionale, BEI asigură în mod progresiv o distribuire echilibrată pe țări, în regiunile cuprinse în mandatul general.

(3)   Mandatul general cuprinde numai operațiunile de finanțare ale BEI care urmăresc obiectivele enunțate la articolul 3.

(4)   Mandatul referitor la schimbările climatice acoperă operațiunile de finanțare ale BEI în toate țările vizate de prezenta decizie, atunci când aceste operațiuni sprijină obiectivul politic principal al Uniunii de combatere a schimbărilor climatice, prin sprijinirea proiectelor destinate atenuării și adaptării în materie de schimbări climatice și care contribuie la atingerea obiectivului general al Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, în mod particular prin evitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniile surselor regenerabile de energie, eficacității energetice și transportului durabil, sau prin îmbunătățirea capacității de rezistență la efectele negative ale schimbărilor climatice asupra țărilor, sectoarelor și comunităților vulnerabile. Mandatul referitor la schimbările climatice trebuie implementat în strânsă cooperare cu Comisia, combinând finanțarea BEI cu resursele bugetare ale Uniunii, în cazul în care acest lucru este posibil și necesar.

Consiliul poate decide, acolo unde este cazul și pe baza unei propuneri a Comisiei, să restricționeze eligibilitatea unei țări de a primi finanțare din partea BEI pentru atenuarea schimbărilor climatice în condițiile garanției UE. Orice astfel de restricționare a eligibilității în temeiul mandatului referitor la schimbările climatice se aplică exclusiv acelor operațiuni de finanțare ale BEI în cazul cărora cererea de finanțare din partea BEI este înaintată după 30 octombrie 2011 și care sunt semnate după 1 ianuarie 2012.

(5)   În ceea ce privește mandatul referitor la schimbările climatice, BEI trebuie să depună eforturi pentru a asigura o distribuire echilibrată a operațiunilor de finanțare semnate pe teritoriile regiunilor care fac obiectul anexei III, până la sfârșitul perioadei menționate la articolul 1 alineatul (4). În special, BEI se va asigura că regiunea menționată la punctul A din anexa III primește maximum 40 % din suma alocată acestui mandat, regiunea menționată la punctul B maximum 50 %, regiunea menționată la punctul C maximum 30 % și regiunea menționată la punctul D maximum 10 %. În general, mandatul referitor la schimbările climatice este folosit pentru finanțarea proiectelor care sunt strâns legate de competențele de bază ale BEI, care aduc o valoare adăugată și care maximizează efectul de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora.

(6)   Atât mandatul general, cât și mandatul referitor la schimbările climatice sunt gestionate în conformitate cu principiile bunei gestiuni bancare.

Articolul 3

Obiectivele mandatului general

(1)   Garanția UE se acordă pentru operațiuni de finanțare ale BEI care sprijină oricare dintre următoarele obiective generale:

(a)

dezvoltarea sectorului privat local, în special sprijinirea IMM-urilor;

(b)

dezvoltarea infrastructurii sociale și economice, inclusiv a infrastructurii de transport, energie, mediu și tehnologie a informației și comunicațiilor;

(c)

atenuarea și adaptarea în domeniul schimbărilor climatice, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (4).

(2)   În cadrul competențelor principale ale BEI, operațiunile sale de finanțare efectuate în temeiul prezentei decizii contribuie la principiile generale care orientează acțiunea externă a UE, potrivit dispozițiilor articolului 21 din TUE, precum și la punerea în aplicare a acordurilor internaționale în domeniul mediului la care Uniunea este parte.

(3)   Integrarea regională între țările partenere, în special integrarea economică între țările în fază de preaderare, țările vizate de politica de vecinătate și Uniune, trebuie să constituie un obiectiv subiacent pentru operațiunile de finanțare ale BEI din zonele menționate la alineatul (1).

(4)   BEI analizează posibilitatea intensificării activității sale de sprijinire a infrastructurii în domeniile sănătății și educației atunci când există o valoare adăugată clară.

Articolul 4

Țări vizate

(1)   Lista țărilor potențial eligibile pentru finanțări ale BEI în temeiul garanției UE este prevăzută în anexa II. Lista țărilor eligibile pentru finanțări ale BEI în temeiul garanției UE este prevăzută în anexa III și cuprinde numai țările enumerate în anexa II. Pentru țările care nu figurează în anexa II, eligibilitatea pentru finanțarea BEI în temeiul garanței UE se decide de la caz la caz în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 5 cu privire la modificările anexei III. Deciziile Comisiei se iau pe baza unei evaluări economice și politice globale, care include aspecte referitoare la democrație, drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și rezoluțiile relevante ale Parlamentului European și deciziile și concluziile Consiliului. Actele delegate de modificare a anexei III nu afectează acoperirea prin garanția UE a operațiunilor de finanțare ale BEI semnate înainte de intrarea în vigoare a actelor delegate respective.

(3)   Garanția UE acoperă numai operațiunile de finanțare ale BEI realizate în țări eligibile care au încheiat cu BEI un acord-cadru de stabilire a condițiilor juridice în care urmează să se realizeze operațiunile respective.

(4)   Garanția UE nu acoperă operațiunile de finanțare ale BEI dintr-o anumită țară cu care a fost semnat acordul privind astfel de operațiuni după aderarea țării respective la Uniune.

Articolul 5

Exercitarea delegării

(1)   Competența conferită Comisiei de a adopta acte delegate face obiectul condițiilor stabilite în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 se conferă Comisiei pe durată nedeterminată începând de la 30 octombrie 2011.

(3)   Parlamentul European sau Consiliul pot revoca în orice moment delegarea competenței menționate la articolul 4. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au exprimat obiecții explicite în termen de două luni de la comunicarea respectivului act către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu doresc să ridice obiecții. Perioada respectivă se extinde cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 6

Contribuția operațiunilor de finanțare ale BEI la politicile Uniunii

(1)   Comisia elaborează, împreună cu BEI, orientări operaționale regionale de natură tehnică pentru operațiunile de finanțare ale BEI realizate în temeiul prezentei decizii.

Orientările operaționale regionale de natură tehnică, care urmăresc să garanteze că operațiunile de finanțare ale BEI sprijină politicile Uniunii, sunt consecvente cu cadrul mai extins al politicii regionale a Uniunii stabilit în anexa IV. Orientările operaționale regionale de natură tehnică vor garanta, în special, faptul că finanțările BEI în temeiul prezentei decizii sunt complementare cu politicile, programele și instrumentele de asistență relevante ale Uniunii din diferite regiuni.

În cadrul elaborării acestor orientări, Comisia și BEI urmează să se consulte cu SEAE în chestiuni de politică, atunci când este cazul, și țin seama de rezoluțiile relevante ale Parlamentului European, precum și de deciziile și concluziile Consiliului..

Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului orientările și orice actualizare a acestora, de îndată ce sunt stabilite.

În cadrul stabilit prin orientările operaționale regionale de natură tehnică, BEI elaborează strategii de finanțare corespunzătoare și garantează implementarea lor.

(2)   Coerența operațiunilor de finanțare ale BEI cu obiectivele de politică externă ale Uniunii trebuie monitorizată în conformitate cu articolul 11. Pentru a facilita monitorizarea, BEI elaborează indicatori de performanță privind aspectele legate de dezvoltare, mediu și drepturile omului ale proiectelor finanțate, ținând seama de indicatorii relevanți din Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului. Indicatorii pentru aspectele de mediu ale proiectelor ar trebui să includă criterii pentru „tehnologiile curate” care sunt orientate în principiu către eficiența energetică și către tehnologiile care permit reducerea emisiilor.

(3)   O operațiune de finanțare a BEI nu beneficiază de garanția UE în cazul în care Comisia emite un aviz negativ cu privire la operațiunea respectivă în cadrul procedurii prevăzute la articolul 19 din Statutul BEI.

(4)   În conformitate cu obiectivele Uniunii și internaționale în materie de schimbări climatice, BEI prezintă până la 31 decembrie 2012, în cooperare cu Comisia, o strategie cu privire la modalitatea de sporire treptată și susținută, în temeiul mandatului său extern, a proporției proiectelor care promovează reducerea emisiilor de CO2, concomitent cu eliminarea treptată a proiectelor de finanțare care afectează negativ îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de schimbări climatice.

(5)   Având în vedere cerințele suplimentare introduse prin prezenta decizie, organele de conducere ale BEI se asigură că resursele BEI, inclusiv personalul, sunt adaptate treptat pentru a se conforma în mod corespunzător cerințelor prevăzute în prezenta decizie. Oportunitățile de creștere a eficienței și eficacității ar trebui exploatate în continuare, iar sinergiile ar trebui urmărite în mod activ.

Articolul 7

Evaluarea de către BEI a aspectelor legate de dezvoltare ale proiectelor

(1)   BEI aplică temeinic principiul diligenței necesare și, după caz și în conformitate cu principiile sociale și de mediu ale Uniunii, solicită desfășurarea consultărilor publice locale necesare cu privire la aspectele legate de dezvoltare ale proiectelor acoperite de garanția UE.

Normele și procedurile proprii ale BEI includ prevederile necesare privind evaluarea impactului social și de mediu al proiectelor, precum și a aspectelor legate de drepturile omului, pentru a se asigura că doar proiectele sustenabile din punct de vedere economic, financiar, de mediu și social sunt sprijinite în temeiul prezentei decizii.

În raportul său anual către Parlamentul European și Consiliu, Comisia include pe o bază agregată o evaluare a dimensiunii referitoare la dezvoltare a activităților BEI, pe baza principiului diligenței necesare aplicat proiectelor.

Acolo unde este cazul, evaluarea determină în ce măsură capacitățile beneficiarilor finanțărilor BEI pot fi consolidate prin asistență tehnică, pe parcursul derulării proiectului.

(2)   Pe lângă evaluarea ex ante a aspectelor legate de dezvoltare, BEI solicită promotorilor de proiecte să desfășoare o monitorizare detaliată pe parcursul perioadei de implementare și până la finalizarea proiectelor, printre altele, a impactului acestora în materie de dezvoltare, mediu și drepturile omului. BEI evaluează informațiile puse la dispoziție de promotorii de proiecte. Monitorizarea efectuată de BEI include, atunci când este posibil, monitorizarea performanței intermediarilor financiari în sprijinul IMM-urilor. Atunci când este posibil, rezultatele monitorizării sunt făcute publice.

(3)   BEI înaintează Comisiei rapoarte anuale în care aceasta evaluează impactul estimat asupra dezvoltării al operațiunilor finanțate de-a lungul anului.

Rapoartele se bazează pe indicatorii de performanță ai BEI menționați la articolul 6 alineatul (2). Comisia prezintă rapoartele privind dezvoltarea ale BEI Parlamentului European și Consiliului în cadrul exercițiului de raportare anuală prevăzut la articolul 11 și le face publice, astfel încât părțile interesate, inclusiv societatea civilă și țările beneficiare, să își poată exprima opiniile cu privire la acestea.

Parlamentul European discută rapoartele anuale ținând seama de opiniile tuturor părților interesate.

(4)   Cerințele menționate la prezentul articol se aplică exclusiv operațiunilor de finanțare ale BEI în cazul cărora cererea de finanțare din partea BEI este înaintată după 30 octombrie 2011 și care sunt semnate după 1 ianuarie 2012.

Articolul 8

Cooperarea cu Comisia și cu SEAE

(1)   Coerența acțiunilor externe ale BEI cu obiectivele de politică externă ale Uniunii trebuie consolidată, în vederea creării unei sinergii maxime între finanțările BEI și resursele bugetare ale Uniunii, în particular prin stabilirea orientărilor operaționale regionale de natură tehnică menționate la articolul 6, precum și printr-un dialog regulat și sistematic și un schimb de informații într-un stadiu timpuriu, referitor la:

(a)

documentele strategice elaborate de Comisie și/sau de SEAE, după caz, cum ar fi documentele strategice de țară și de regiune, programele indicative, planurile de acțiune și documentele de preaderare;

(b)

documentele de planificare strategică ale BEI și proiectele în pregătire;

(c)

alte aspecte operaționale și de politică.

(2)   Cooperarea se desfășoară în mod diferențiat pe regiuni, luând în considerare rolul BEI, precum și politicile Uniunii în fiecare regiune.

Articolul 9

Cooperarea cu alte instituții publice de finanțare

(1)   Operațiunile de finanțare ale BEI se realizează din ce în ce mai mult, după caz, în cooperare cu alte IFI sau IFBE, pentru a maximiza sinergiile, cooperarea și eficiența și pentru a asigura o împărțire prudentă și rezonabilă a riscurilor și condiții coerente pentru proiectul și sectorul respectiv, în scopul de a reduce la minim posibilele dublări ale costurilor și suprapunerile inutile.

(2)   Cooperarea menționată la alineatul (1) este facilitată prin coordonarea, asigurată în special în contextul memorandumurilor de înțelegere sau în alte cadre de cooperare regională ale Uniunii, după caz, dintre Comisie, BEI și principalele IFI și IFBE care operează în diferitele regiuni, ținând seama totodată de competențele SEAE.

Articolul 10

Acoperirea și condițiile garanției UE

(1)   Pentru operațiunile de finanțare ale BEI angajate cu un stat sau garantate de către un stat, precum și pentru alte operațiuni de finanțare ale BEI angajate cu autorități regionale sau locale, sau cu întreprinderi sau instituții de stat și/sau controlate de stat, atunci când aceste alte operațiuni de finanțare ale BEI se bazează pe o evaluare corespunzătoare a riscului de credit de către BEI, ținând seama de situația riscului de credit a țării în cauză, garanția UE acoperă toate plățile neîncasate de BEI, dar datorate acesteia (denumită în continuare „garanția generală”).

(2)   În sensul alineatului (1), Cisiordania și Fâșia Gaza sunt reprezentate de Autoritatea Palestiniană, iar Kosovo (6) este reprezentat de Misiunea Națiunilor Unite în Kosovo sau de o administrație desemnată în orientările operaționale regionale de natură tehnică menționate la articolul 6.

(3)   Pentru alte operațiuni de finanțare ale BEI decât cele prevăzute la alineatul (1), garanția UE acoperă toate plățile neîncasate de către BEI, dar datorate acesteia, dacă neîncasarea a fost determinată de materializarea unuia dintre riscurile politice următoare (denumită în continuare „garanția de risc politic”):

(a)

netransferarea valutei;

(b)

expropriere;

(c)

război sau tulburări civile;

(d)

denegare de dreptate în caz de încălcare a contractului.

(4)   Prin consultare cu Comisia, BEI elaborează o politică de alocare clară și transparentă, pentru a decide asupra sursei de finanțare a operațiunilor care sunt eligibile pentru a beneficia atât de acoperirea garanției UE cât și de finanțările pe risc propriu ale BEI.

(5)   În cadrul executării garanției UE, BEI atribuie Uniunii drepturile relevante în conformitate cu acordul menționat la articolul 13 alineatul (2).

Articolul 11

Raportare anuală și contabilitate

(1)   Comisia prezintă anual Parlamentului European și Consiliului un raport privind operațiunile de finanțare ale BEI realizate în temeiul prezentei decizii. Raportul conține o evaluare a operațiunilor de finanțare ale BEI la nivel de proiect, sector, țară și regiune, precum și o evaluare a contribuției operațiunilor de finanțare respective la îndeplinirea obiectivelor strategice și a obiectivelor de politică externă ale Uniunii. Raportul oferă o perspectivă la nivel agregat asupra proiectelor în curs.

Raportul evaluează în mod particular conformitatea operațiunilor de finanțare ale BEI cu prezenta decizie, ținând cont de orientările operaționale regionale de natură tehnică menționate la articolul 6, și conține secțiuni consacrate valorii adăugate în perspectiva realizării obiectivelor politice ale Uniunii, evaluării impactului estimat la nivel agregat asupra dezvoltării, evaluării măsurii în care BEI a ținut seama de sustenabilitatea ecologică și socială în conceperea și monitorizarea proiectelor finanțate, precum și cooperării cu Comisia și cu alte IFI și IFBE, inclusiv cofinanțarea.

Raportul include în special o defalcare a tuturor resurselor financiare ale Uniunii utilizate în combinație cu finanțarea acordată de BEI și de alți donatori, oferind astfel o perspectivă asupra expunerii financiare aferente operațiunilor de finanțare efectuate în temeiul prezentei decizii. De asemenea, raportul conține o secțiune specifică dedicată unei evaluări detaliate a măsurilor adoptate de BEI pentru a se conforma articolului 1 alineatul (2).

(2)   BEI continuă să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei toate rapoartele sale independente de evaluare care analizează rezultatele practice obținute prin activitățile specifice ale BEI din cadrul mandatelor externe.

(3)   În sensul alineatului (1), BEI prezintă Comisiei rapoarte anuale cu privire la operațiunile sale de finanțare realizate în temeiul prezentei decizii la nivel de proiect, sector, țară și regiune și la îndeplinirea obiectivelor strategice și a obiectivelor de politică externă ale Uniunii, inclusiv cooperarea cu Comisia și cu alte IFI și IFBE, precum și un raport de evaluare a impactului asupra dezvoltării, astfel cum este menționat la articolul 7. Orice memorandumuri de înțelegere între BEI și alte IFI sau IFBE cu privire la executarea unor operațiuni de finanțare efectuate în temeiul prezentei decizii se publică sau, în cazul în care publicarea nu este posibilă, se notifică Parlamentului European și Consiliului în cadrul raportului anual al Comisiei menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

(4)   BEI furnizează Comisiei datele statistice, financiare și contabile despre fiecare dintre operațiunile de finanțare ale BEI, precum și orice informații suplimentare necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de raportare ale Comisiei sau pentru a răspunde solicitărilor Curții de Conturi și un certificat de audit cu privire la valoarea contractată a operațiunilor de finanțare ale BEI.

(5)   Pentru nevoile contabile și de raportare ale Comisiei cu privire la riscurile acoperite de garanția generală, astfel cum este definită la articolul 10 alineatul (1), BEI furnizează Comisiei evaluarea sa cu privire la riscuri și informațiile referitoare la clasificarea operațiunilor de finanțare ale BEI în favoarea unor împrumutați sau debitori care beneficiază de garanție, alții decât statele.

(6)   BEI furnizează informațiile menționate la alineatele (3), (4) și (5) pe cheltuiala sa.

(7)   De asemenea, BEI pune la dispoziția publicului informațiile menționate la alineatele (3) și (4), în termeni generali și exceptând orice informație confidențială.

(8)   Informațiile privind eventuala acoperire a proiectului respectiv de garanția UE se includ în „rezumatul proiectului” publicat pe site-ul de internet al BEI în urma etapei de aprobare.

(9)   BEI include în raportul său anual o evaluare a evoluției ulterioare a funcționării memorandumului de înțelegere cu Ombudsmanul European, în măsura în care memorandumul respectiv privește operațiunile de finanțare ale BEI care fac obiectul prezentei decizii.

(10)   Acolo unde este cazul, cerințele menționate la alineatele (1) și (3) se aplică exclusiv operațiunilor de finanțare ale BEI în cazul cărora cererea de finanțare din partea BEI este înaintată după 30 octombrie 2011 și care sunt semnate după 1 ianuarie 2012.

Articolul 12

Jurisdicțiile necooperante

BEI nu tolerează, în desfășurarea operațiunilor sale financiare, activități realizate în scopuri ilegale, inclusiv spălarea banilor, finanțarea terorismului, frauda fiscală și evaziunea fiscală. În special, BEI nu participă la nicio operațiune de finanțare desfășurată într-o țară eligibilă printr-o jurisdicție necooperantă străină identificată ca atare de OCDE, de Grupul de Acțiune Financiară Internațională sau de alte organizații internaționale relevante.

Articolul 13

Recuperarea plăților efectuate de către Comisie

(1)   Atunci când Comisia efectuează o plată în temeiul garanției UE, BEI procedează la recuperarea, în numele și pentru Comisie, a creanțelor pentru sumele plătite.

(2)   Cel târziu la data încheierii acordului de garantare menționat la articolul 14, Comisia și BEI încheie un acord care stabilește dispozițiile și procedurile detaliate privind recuperarea creanțelor.

(3)   Din motive de transparență, Comisia pune la dispoziția publicului, pe site-ul său internet, informații specifice cu privire la toate cazurile de recuperare din cadrul acordului de garantare menționat la articolul 14, cu excepția celor confidențiale.

Articolul 14

Acord de garantare

Comisia și BEI încheie un acord de garantare care stabilește dispozițiile și procedurile detaliate privind garanția UE și informează Parlamentul European cu privire la acesta.

Articolul 15

Auditul efectuat de Curtea de Conturi

Garanția UE, precum și plățile și recuperările efectuate în temeiul acesteia, care pot fi înscrise în bugetul general al Uniunii Europene, sunt auditate de Curtea de Conturi.

Articolul 16

Revizuire

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere, după caz, de stabilire a garanției UE în temeiul următorului cadru financiar multianual.

Articolul 17

Raportul final

Până la 31 octombrie 2014, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport final privind aplicarea prezentei decizii.

Articolul 18

Abrogare

Decizia nr. 633/2009/CE se abrogă.

Articolul 19

Intrare în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Strasbourg, 25 octombrie 2011.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BUZEK

Pentru Consiliu

Președintele

M. DOWGIELEWICZ


(1)  Poziția Parlamentului European din 17 februarie 2011 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția Consiliului în prima lectură din 20 septembrie 2011 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziția Parlamentului European din 13 octombrie 2011.

(2)  JO L 190, 22.7.2009, p. 1.

(3)  JO L 145, 10.6.2009, p. 10.

(4)  JO L 414, 30.12.2006, p. 95.

(5)  Decizia 2008/847/CE a Consiliului din 4 noiembrie 2008 cu privire la eligibilitatea țărilor din Asia Centrală în temeiul Deciziei 2006/1016/CE privind acordarea unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității (JO L 301, 12.11.2008, p. 13).

(6)  În temeiul Rezoluției 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.


ANEXA I

PLAFOANE REGIONALE ALE MANDATULUI GENERAL

A.   Țări aflate în faza de preaderare: 9 048 000 000 EUR

B.   Țări vizate de politica de vecinătate și de parteneriat: 13 548 000 000 EUR, defalcat în următoarele subplafoane indicative:

C.   Asia și America Latină: 3 952 000 000 EUR, defalcat în următoarele subplafoane indicative:

D.   Republica Africa de Sud: 936 000 000 EUR.

În cadrul plafonului total al mandatului general, organismele de conducere ale BEI pot decide să realoce în cadrul regiunilor și între acestea o sumă de până la 10 % din plafoanele regionale.


ANEXA II

REGIUNI ȘI ȚĂRI POTENȚIAL ELIGIBILE

A.   Țări aflate în faza de preaderare

1.   Țări candidate

Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru, Turcia

2.   Țări potențial candidate

Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo (1), Serbia

B.   Țări vizate de politica de vecinătate și de parteneriat

1.   Țări mediteraneene

Algeria, Cisiordania și Fâșia Gaza, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Siria, Tunisia

2.   Europa de Est, Caucazul de Sud și Rusia

Europa de Est: Belarus, Republica Moldova, Ucraina

Caucazul de Sud: Armenia, Azerbaidjan, Georgia

Rusia

C.   Asia și America Latină

1.   America Latină

Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Uruguay, Venezuela

2.   Asia

Asia (cu excepția Asiei Centrale): Afganistan, Bangladesh, Bhutan, Brunei, Cambodgia, China (inclusiv Regiunile Administrative Speciale Hong Kong și Macao), Coreea de Sud, Filipine, India, Indonezia, Irak, Laos, Malaysia, Maldive, Mongolia, Nepal, Pakistan, Singapore, Sri Lanka, Taiwan, Thailanda, Vietnam, Yemen

Asia Centrală: Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan.

D.   Africa de Sud

Republica Africa de Sud


(1)  În temeiul Rezoluției 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite


ANEXA III

REGIUNI ȘI ȚĂRI ELIGIBILE

A.   Țări aflate în faza de preaderare

1.   Țări candidate

Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru, Turcia

2.   Țări potențial candidate

Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo (1), Serbia

B.   Țări vizate de politica de vecinătate și de parteneriat

1.   Țări mediteraneene

Algeria, Cisiordania și Fâșia Gaza, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Siria, Tunisia

2.   Europa de Est, Caucazul de Sud și Rusia

Europa de Est: Republica Moldova, Ucraina

Caucazul de Sud: Armenia, Azerbaidjan, Georgia

Rusia

C.   Asia și America Latină

1.   America Latină

Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Uruguay, Venezuela

2.   Asia

Asia (cu excepția Asiei Centrale): Bangladesh, Brunei, Cambodgia, China (inclusiv Regiunile Administrative Speciale Hong Kong și Macao), Coreea de Sud, Filipine, India, Indonezia, Irak, Laos, Malaysia, Maldive, Mongolia, Nepal, Pakistan, Singapore, Sri Lanka, Thailanda, Vietnam, Yemen

Asia Centrală: Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan

D.   Africa de Sud

Republica Africa de Sud


(1)  În temeiul Rezoluției 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite


ANEXA IV

CADRUL DE POLITICĂ REGIONALĂ

Activitatea BEI în țările partenere care participă la procesul de preaderare se desfășoară în cadrul stabilit prin parteneriatele pentru aderare și parteneriatele europene care definesc prioritățile pentru candidați și candidații potențiali, în vederea realizării de progrese pe calea apropierii de Uniune, și care oferă un cadru pentru asistența Uniunii. Procesul de stabilizare și asociere (PSA) reprezintă cadrul politic al Uniunii pentru Balcanii de Vest. Acesta se bazează pe un parteneriat progresiv, în cadrul căruia Uniunea oferă concesii comerciale, asistență economică și financiară și relații contractuale prin intermediul Acordurilor de stabilizare și asociere. Asistența financiară de preaderare, acordată prin intermediul IPA, permite candidaților și candidaților potențiali să se pregătească în perspectiva obligațiilor și a provocărilor impuse de aderarea la Uniune. Această asistență vine în sprijinul procesului de reformă, inclusiv al pregătirilor în vederea aderării. Asistența pune accentul pe consolidarea instituțiilor, alinierea la acquis-ul Uniunii, pregătirea în vederea punerii în aplicare a politicilor și instrumentelor Uniunii și promovarea măsurilor menite să asigure convergența economică.

Activitatea BEI în țările vizate de politica de vecinătate se desfășoară în cadrul politicii europene de vecinătate, în temeiul căreia Uniunea vizează dezvoltarea unor relații speciale cu țările vizate de politica de vecinătate, în vederea stabilirii unei zone de prosperitate și de bună vecinătate, fondate pe valorile Uniunii, precum democrația, statul de drept, buna guvernanță și respectarea drepturilor omului, și caracterizate prin relații pașnice și apropiate bazate pe cooperare, în temeiul diferențierii în funcție de performanțe. În cadrul acestei cooperări, finanțarea BEI în temeiul prezentei decizii va viza de asemenea politicile de promovare a creșterii favorabile incluziunii și a creării de locuri de muncă, contribuind la stabilitate socială, în conformitate cu o abordare bazată pe stimulente care sprijină obiectivele politicii externe a Uniunii, inclusiv în ceea ce privește chestiunile legate de migrație.

Pentru atingerea acestor obiective, Uniunea și partenerii săi pun în aplicare planuri de acțiune bilaterale convenite de comun acord, definind un set de priorități care privesc inclusiv chestiuni de politică și de securitate, aspecte economice și comerciale, preocupări sociale și de mediu, precum și integrarea rețelelor de transport și de energie.

Uniunea pentru Mediterana, Strategia UE pentru regiunea Dunării, Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice, Parteneriatul estic și Sinergia Mării Negre sunt inițiative regionale și multilaterale complementare politicii europene de vecinătate, care au ca scop promovarea cooperării dintre Uniunea Europeană și respectivul grup de țări partenere vizate de politica de vecinătate, care se confruntă cu provocări comune și/sau împart un spațiu geografic comun. Uniunea pentru Mediterana urmărește să relanseze procesul de integrare euro-mediteraneeană promovând dezvoltarea economică, socială și de mediu comună, pe ambele maluri ale Mediteranei și sprijină îmbunătățirea dezvoltării socioeconomice, solidaritatea, integrarea regională, dezvoltarea durabilă și consolidarea cunoștințelor, subliniind nevoia de a spori cooperarea financiară în sprijinul proiectelor regionale și transnaționale. Uniunea pentru Mediterana sprijină în mod deosebit crearea unor autostrăzi maritime și terestre, depoluarea Mediteranei, planul mediteraneean de energie solară, Inițiativa mediteraneeană de dezvoltare a întreprinderilor, inițiativele de protecție civilă și Universitatea euro-mediteraneeană. Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice sprijină un mediu durabil și o dezvoltare economică și socială optimă în regiunea Mării Baltice. Strategia UE pentru regiunea Dunării sprijină, în special, dezvoltarea transportului, conectările și securitatea energetică, mediul și dezvoltarea socioeconomică durabilă în regiunea Dunării. Parteneriatul estic vizează crearea condițiilor necesare pentru accelerarea asocierii politice și promovarea integrării economice dintre Uniune și țările partenere din Est. Federația Rusă și Uniunea sunt angajate într-un amplu parteneriat strategic, diferit de Politica europeană de vecinătate și concretizat prin Spații comune și Foi de parcurs. Acțiunile sus-menționate sunt completate la nivel multilateral de către Dimensiunea nordică, care oferă un cadru pentru cooperarea dintre Uniune, Rusia, Norvegia și Islanda.

Activitatea BEI în America Latină se înscrie în cadrul parteneriatului strategic dintre Uniune, America Latină și zona Caraibilor. După cum se subliniază în Comunicarea Comisiei din septembrie 2009, intitulată „Uniunea Europeană și America Latină: un parteneriat între actori globali”, prioritățile Uniunii în domeniul cooperării cu America Latină sunt promovarea integrării regionale și eradicarea sărăciei și a inegalităților sociale, în vederea promovării unei dezvoltări economice și sociale durabile. Aceste obiective politice vor fi încurajate, luând în considerare nivelul de dezvoltare diferit al țărilor din America Latină. Se va urmări dialogul bilateral în domeniile de interes comun pentru Uniune și America Latină, cum ar fi mediul, schimbările climatice, reducerea riscului de dezastre naturale și energia, știința, cercetarea, învățământul superior, tehnologia și inovarea.

BEI este încurajată să fie activă în Asia, atât în economiile emergente dinamice, cât și în țările mai puțin prospere. În această regiune diversificată, Uniunea aprofundează parteneriatele sale strategice cu China și India și negocierile progresează în ceea ce privește noi acorduri de parteneriat și liber schimb cu țările din Asia de Sud-Est. În același timp, cooperarea pentru dezvoltare rămâne un punct central pe agenda Uniunii privind Asia; strategia de dezvoltare a UE pentru regiunea asiatică vizează eradicarea sărăciei prin sprijinirea creșterii economice durabile și diversificate, promovarea unui mediu propice și a unor condiții favorabile comerțului și integrării în regiune, ameliorarea guvernanței, sporirea stabilității politice și sociale și sprijinirea atingerii obiectivelor de dezvoltare ale mileniului pentru 2015. Se instituie, de comun acord, politici care vizează abordarea provocărilor comune, cum ar fi schimbările climatice, dezvoltarea durabilă, securitatea și stabilitatea, guvernanța și drepturile omului, precum și prevenirea și capacitatea de răspuns în materie de dezastre naturale și umane. Strategia Uniunii pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală, adoptată de Consiliul European în iunie 2007, a consolidat dialogul regional și bilateral și cooperarea Uniunii cu țările din Asia Centrală în ceea ce privește chestiunile majore cu care se confruntă regiunea, cum ar fi reducerea sărăciei, dezvoltarea durabilă și stabilitatea. Punerea în aplicare a strategiei a condus la obținerea de progrese importante în domeniile drepturilor omului, al statului de drept, al democrației și bunei guvernanțe, al educației, dezvoltării economice, investițiilor și comerțului, al energiei, transportului și al politicilor de mediu.

Activitatea BEI în Africa de Sud se desfășoară în cadrul Documentului strategic de țară pentru Africa de Sud al UE. Domeniile prioritare identificate în Documentul strategic respectiv sunt crearea de locuri de muncă și dezvoltarea capacității în materie de prestare de servicii și coeziune socială. Activitățile BEI în Africa de Sud s-au desfășurat la un înalt nivel de complementaritate cu programul de cooperare pentru dezvoltare al Comisiei, în special datorită accentului pus de BEI pe sprijinirea sectorului privat și a investițiilor în extinderea infrastructurii și a serviciilor sociale (locuințe, electricitate, epurarea apei potabile și infrastructurile municipale). Evaluarea intermediară a Documentului strategic de țară pentru Africa de Sud al UE a propus intensificarea acțiunilor în domeniul schimbărilor climatice, prin activități de sprijinire a creării de locuri de muncă „verzi”.