1.

Sănătatea și siguranța la locul de muncă reprezintă un aspect care ar trebui să fie important pentru toți cei care își desfășoară activitatea în sectorul spitalicesc și cel al asistenței medicale. Adoptarea de acțiuni în vederea prevenirii și a protejării împotriva rănilor inutile, în cazul în care poate fi realizată corespunzător, va avea un efect pozitiv asupra resurselor.

2.

Sănătatea și siguranța lucrătorilor sunt de o importanță esențială și sunt strâns legate de sănătatea pacienților. Acestea stau la baza calității serviciilor de asistență medicală.

3.

Procesul de elaborare și punere în aplicare a politicilor în legătură cu obiectele medicale ascuțite ar trebui să fie rezultatul dialogului social.

4.

HOSPEEM (Asociația angajatorilor din sectorul spitalicesc și al sănătății) și EPSU (Federația Europeană a Sindicatelor din Serviciile Publice), partenerii sociali europeni recunoscuți din sectorul spitalicesc și cel al asistenței medicale, au convenit asupra următoarelor:

1.

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 138 și articolul 139 alineatul (2) (1);

2.

având în vedere Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (2);

3.

având în vedere Directiva 89/655/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă (3);

4.

având în vedere Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (4);

5.

având în vedere Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă (5);

6.

având în vedere Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (6);

7.

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2006 privind protecția lucrătorilor din serviciile de asistență medicală europene împotriva infecțiilor transmisibile prin sânge cauzate de rănile provocate de ace [2006/2015(INI)];

8.

având în vedere prima și a doua etapă a consultărilor Comisiei Europene privind protecția lucrătorilor din serviciile de asistență medicală europene împotriva infecțiilor transmisibile prin sânge cauzate de rănile provocate de ace;

9.

având în vedere rezultatele seminarului tehnic EPSU-HOSPEEM privind rănile cauzate de ace care a avut loc la 7 februarie 2008;

10.

având în vedere ierarhia principiilor generale de prevenire stabilite la articolul 6 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului, precum și măsurile preventive definite la articolele 3, 5 și 6 din Directiva 2000/54/CE;

11.

având în vedere orientările comune OIM/OMS privind serviciile în domeniul sănătății și HIV/SIDA și orientările comune OIM/OMS privind profilaxia postexpunere în vederea prevenirii infectării cu HIV;

12.

respectând pe deplin legislația națională existentă și acordurile comune;

13.

întrucât sunt necesare acțiuni de evaluare a amplorii incidenței rănilor provocate de obiecte ascuțite în sectorul spitalicesc și în cel al asistenței medicale, dovezile științifice arată faptul că măsurile preventive și de protecție pot reduce semnificativ incidența accidentelor și a infecțiilor;

14.

întrucât un proces de evaluare completă a riscurilor este o condiție preliminară pentru adoptarea unor acțiuni adecvate în vederea prevenirii rănilor și a infecțiilor;

15.

întrucât este nevoie ca angajatorii și reprezentanții cu răspunderi specifice privind securitatea și sănătatea lucrătorilor să coopereze pentru a preveni și proteja lucrătorii împotriva rănilor și infecțiilor provocate de obiecte medicale ascuțite;

16.

întrucât lucrătorii în sectorul asistenței medicale sunt vizați cu precădere, dar nu exclusiv în privința rănilor provocate de obiecte ascuțite;

17.

întrucât studenții care beneficiază, în cadrul programei lor de studiu, de formare în domeniul clinic nu sunt considerați drept lucrători în cadrul prezentului acord, aceștia ar trebui să fie incluși în sfera de aplicare a măsurilor de prevenire și protecție prevăzute de prezentul acord, daunele fiind reglementate în conformitate cu legislația și practicile naționale,

—

de a obține un mediu de lucru cât mai sigur posibil;

—

de a preveni rănile lucrătorilor provocate de orice tip de obiect medical ascuțit (inclusiv de ace);

—

de a-i proteja pe lucrătorii expuși riscurilor;

—

de a instaura o abordare integrată, stabilind politici pentru evaluarea riscurilor, prevenirea riscurilor, formarea profesională, informarea, sensibilizarea și monitorizarea;

—

de a pune în aplicare proceduri de reacție și monitorizare.

1.

O forță de muncă bine formată, care dispune de resurse corespunzătoare și de condiții de siguranță, este esențială pentru prevenirea riscului rănirii și al infectării cauzate de obiecte medicale ascuțite. Prevenirea expunerii reprezintă o strategie-cheie pentru eliminarea și minimizarea riscurilor de rănire și de infecție la locul de muncă.

2.

Rolul reprezentanților cu răspunderi specifice privind securitatea și sănătatea lucrătorilor este esențial în privința protecției și a prevenirii riscurilor.

3.

Angajatorul are datoria de a asigura siguranța și sănătatea lucrătorilor în privința oricărui aspect legat de activitatea profesională, inclusiv în ceea ce privește factorii psihosociali și organizarea activității profesionale.

4.

Fiecărui lucrător îi revine obligația de a avea grijă, în măsura posibilului, de sănătatea și securitatea sa proprie și a altor persoane care pot fi afectate de acțiunile sale la locul de muncă, în conformitate cu formarea și instrucțiunile date de angajatorul său.

5.

Angajatorul trebuie să creeze un mediu în care lucrătorii și reprezentanții acestora să participe la dezvoltarea politicii în materie de sănătate și siguranță și a practicilor legate de aceasta.

6.

Principiul măsurilor preventive specifice indicate la clauzele 5-10 din prezentul acord prevede că nu trebuie niciodată presupus că nu există riscuri. Se aplică ierarhia principiilor generale de prevenire în conformitate cu articolul 6 din Directiva 89/391/CEE și cu articolele 3, 5 și 6 din Directiva 2000/54/CE.

7.

Angajatorii și reprezentanții lucrătorilor trebuie să coopereze la nivelul adecvat pentru a elimina și preveni riscurile, a proteja siguranța și sănătatea lucrătorilor și a crea un mediu de lucru sigur, inclusiv prin consultări cu privire la alegerea și utilizarea echipamentului sigur, identificarea modului optim de efectuare a formării profesionale, a informării și a procesului de sensibilizare.

8.

Este necesară adoptarea unor acțiuni prin intermediul informării și consultării, în conformitate cu legislația națională și/sau cu acordurile colective.

9.

Eficiența măsurilor de sensibilizare implică obligații partajate pentru angajatori, lucrători și reprezentanții acestora.

10.

În vederea obținerii unor condiții de siguranță deplină la locul de muncă, este esențial să se adopte o combinație de măsuri de planificare, sensibilizare, informare, formare profesională, prevenire și monitorizare.

11.

Promovarea unei culturi a „neînvinuirii”. Procedura de raportare a incidentelor ar trebui să se concentreze asupra factorilor sistemici, mai curând decât asupra greșelilor individuale. Raportarea sistematică trebuie considerată drept procedura acceptată.

1.

Procedurile de evaluare a riscurilor trebuie să se desfășoare în conformitate cu articolele 3 și 6 din Directiva 2000/54/CE și cu articolele 6 și 9 din Directiva 89/391/CEE.

2.

Evaluarea riscurilor trebuie să includă stabilirea gradului de expunere, înțelegerea importanței unui mediu de lucru organizat, care dispune de resurse corespunzătoare, și trebuie să vizeze toate situațiile în care se produc răni sau în care se manipulează sânge sau alte materiale cu potențial infecțios.

3.

Evaluările riscului trebuie să țină cont de tehnologie, organizarea muncii, condițiile de lucru, nivelul calificării, factorii psihosociali asociați și de influența factorilor legați de mediul de lucru. Aceasta va duce la:

1.

În cazul în care rezultatele evaluării riscurilor evidențiază riscul rănirii cu un obiect ascuțit și/sau riscul infectării, expunerea trebuie eliminată prin adoptarea următoarelor măsuri, fără a aduce atingere ordinii acestora:

2.

Cu privire la activitate și la evaluarea riscurilor, riscul expunerii trebuie redus până la nivelul necesar pentru protejarea adecvată a siguranței și a sănătății lucrătorilor vizați. Următoarele măsuri trebuie aplicate în lumina rezultatelor evaluării riscurilor:

3.

Dacă evaluarea menționată la clauza 5 relevă existența unui risc asupra securității și sănătății lucrătorilor datorat expunerii acestora la agenți biologici împotriva cărora există vaccinuri eficace, lucrătorilor ar trebui li se ofere posibilitatea vaccinării.

4.

Vaccinarea și, după caz, revaccinarea trebuie efectuate în conformitate cu legea și/sau practicile naționale, incluzând determinarea tipului de vaccin.

—

să evidențieze diversele riscuri;

—

să ofere orientări în privința legislației existente;

—

să promoveze bunele practici referitoare la prevenirea și înregistrarea incidentelor/accidentelor;

—

în vederea sensibilizării, să dezvolte activități și materiale promoționale în parteneriat cu sindicatele reprezentative și/sau cu reprezentanții lucrătorilor;

—

să furnizeze informații cu privire la programele de sprijin disponibile.

—

utilizarea corectă a dispozitivelor medicale care încorporează mecanisme de protecție împotriva obiectelor ascuțite;

—

cursuri introductive de formare pentru toți angajații noi și cei temporari;

—

riscul asociat expunerii la contactul cu sângele și cu secrețiile organice;

—

măsuri preventive, printre care precauții standard, sisteme de siguranță a muncii, utilizarea corectă și procedurile de eliminare, importanța imunizării, în funcție de procedurile de la locul de muncă;

—

procedurile de raportare, reacție și monitorizare și importanța acestora;

—

măsurile care trebuie adoptate în caz de rănire.

1.

Aceasta include revizuirea procedurilor de raportare aplicate împreună cu reprezentanții cu răspunderi specifice privind securitatea și sănătatea lucrătorilor și/sau cu reprezentanții adecvați ai angajatorilor/lucrătorilor. Printre mecanismele de raportare ar trebui să se numere sistemele existente la nivel local, național și european.

2.

Lucrătorii trebuie să semnaleze imediat superiorului lor și/sau persoanei responsabile și/sau persoanei însărcinate cu securitatea și sănătatea la locul de muncă orice accident sau incident în care sunt implicate obiecte ascuțite.

—

angajatorul trebuie să ia măsuri imediate în favoarea asistenței lucrătorului rănit, inclusiv prin asigurarea profilaxiei postexpunere și a testelor medicale necesare atunci când acestea sunt indicate din motive medicale și a supravegherii adecvate a sănătății în conformitate cu clauza 6 punctul 2 litera (c);

—

angajatorul investighează cauzele și circumstanțele și înregistrează accidentul/incidentul, adoptând – după caz – acțiunile necesare. Lucrătorul trebuie să furnizeze informațiile relevante la momentul adecvat pentru a completa detaliile necesare privind accidentul sau incidentul în cauză;

—

angajatorul trebuie, în cazul în care se produce o rănire, să ia în considerare următoarele etape, inclusiv consilierea lucrătorilor, după caz, și tratamentul medical garantat. Reabilitarea, continuarea contractului de muncă și accesul la compensații trebuie să fie în conformitate cu acordurile sau cu legislația națională și/sau sectorială.