6.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/1


REGULAMENTUL (CE) NR. 444/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 28 mai 2009

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului privind standardele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 62 alineatul (2) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (1),

întrucât:

(1)

Consiliul European reunit la Salonic în 19 și 20 iunie 2003 a confirmat necesitatea unei abordări coerente în cadrul Uniunii Europene privind elementele de identificare biometrice sau datele biometrice pentru documentele emise pentru resortisanți din țări terțe, pentru pașapoartele cetățenilor Uniunii Europene și sistemele de informații (VIS și SIS II).

(2)

În acest context, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 din 13 decembrie 2004 privind standardele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre (2), care reprezintă un pas important către utilizarea unor noi elemente care fac pașapoartele și documentele de călătorie mai sigure și stabilesc o corelație mai fiabilă între titular și pașaport sau document de călătorie cu scopul de a contribui, în mod semnificativ, la asigurarea protecției pașaportului sau a documentului de călătorie împotriva utilizării frauduloase.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 prevede o obligație generală de furnizare a amprentelor, care vor fi stocate pe un cip fără contact în pașaport sau în documentul de călătorie. Cu toate acestea, experiența obținută în decursul testelor arată că se impun unele exonerări. În cadrul proiectelor pilot ale unor state membre s-a constatat că amprentele digitale ale copiilor sub vârsta de șase ani par a avea o calitate insuficientă pentru verificarea identității pe baza unei comparații între două seturi de amprente. De asemenea, acestea se pot modifica în mod semnificativ, ceea ce face dificilă verificarea lor pe întreaga durată de valabilitate a pașaportului sau a documentului de călătorie.

(4)

Armonizarea exonerărilor de la obligația generală de furnizare a amprentelor digitale este esențială pentru menținerea unor standarde comune de securitate și pentru simplificarea controlului la frontieră. Atât din motive juridice, cât și de securitate, nu ar trebui să revină legislațiilor naționale posibilitatea/sarcina de definire a exonerărilor de la obligația de furnizare a amprentelor digitale în pașapoarte și în documentele de călătorie emise de statele membre.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 impune culegerea și stocarea datelor biometrice pe suportul de stocare al pașapoartelor și al documentelor de călătorie în vederea emiterii acestor documente. Aceasta fără a aduce atingere oricărei alte utilizări sau stocări a acestor date în conformitate cu legislația națională a statelor membre. Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 nu constituie un temei juridic pentru crearea sau menținerea, în statele membre, de baze de date pentru stocarea acelor informații, în măsura în care acest aspect intră în sfera exclusivă a legislațiilor naționale.

(6)

De asemenea, ca măsură suplimentară de securitate și pentru a oferi o mai mare protecție copiilor, trebuie introdus principiul „un pașaport – o persoană”. Aceasta constituie și o recomandare a Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) și asigură că pașaportul și elementele biometrice sunt legate numai de persoana titulară a pașaportului. Gradul de securitate este mai ridicat în cazul în care fiecare persoană dispune de un pașaport propriu.

(7)

Ținând seama de faptul că statele membre vor fi obligate să emită pașapoarte individuale pentru minori și că este posibil să existe diferențe semnificative între legislațiile statelor membre în ceea ce privește trecerea frontierelor externe ale statelor membre de către copii, Comisia ar trebui să examineze necesitatea luării unor măsuri de garantare a unei abordări comune referitoare la normele privind protecția copiilor care trec frontierele externe ale statelor membre.

(8)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(9)

În conformitate cu articolul 1 și articolul 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament care, în consecință, nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Având în vedere faptul că prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor părții a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 5 din respectivul protocol, în termen de șase luni de la data adoptării prezentului regulament, cu privire la punerea acestuia în aplicare în legislația sa națională.

(10)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (3). Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se aplică.

(11)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (4). În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.

(12)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (5), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului (6).

(13)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Deciziile 2008/146/CE (8) și 2008/149/JAI (9) ale Consiliului.

(14)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului (10).

(15)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 ar trebui să fie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Pașapoartele și documentele de călătorie emise de statele membre se conformează standardelor de securitate minime stabilite în anexă.

Acestea sunt emise cu titlu individual.

Până la 26 iunie 2012, Comisia prezintă un raport privind cerințele referitoare la copiii care trec frontierele externe ale statelor membre călătorind singuri sau însoțiți și propune, acolo unde este cazul, inițiative corespunzătoare pentru a asigura o abordare comună referitoare la normele privind protecția copiilor care trec frontierele externe ale statelor membre.

(2)   Pașapoartele și documentele de călătorie includ un suport de stocare de înaltă securitate care conține o fotografie facială. Statele membre includ și două amprente digitale luate în plan, în formate interoperabile. Datele sunt securizate și suportul de stocare trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a garanta integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor.

(2a)   Sunt exonerate de obligația de furnizare a amprentelor digitale următoarele persoane:

(a)

copiii sub vârsta de 12 ani. Vârsta limită de 12 ani este fixată în mod provizoriu.

Raportul menționat la articolul 5a prevede o revizuire a vârstei limită, însoțită, dacă este cazul, de o propunere vizând modificarea acestei vârste limită.

Fără a aduce atingere efectelor aplicării articolului 5a, statele membre ale căror legislații naționale, adoptate înainte de 26 iunie 2009, prevăd o vârstă limită mai mică de 12 ani pot aplica această limită în cursul unei perioade tranzitorii de patru ani de la 26 iunie 2009. Vârsta limită aplicabilă în cursul perioadei tranzitorii nu poate fi totuși mai mică de șase ani;

(b)

persoanele pentru care prelevarea amprentelor digitale este fizic imposibilă.

(2b)   Atunci când prelevarea amprentelor de la degetele specificate este temporar imposibilă, statele membre permit prelevarea de amprente de la alte degete. Atunci când și prelevarea amprentelor de la oricare alte degete este temporar imposibilă, statele membre pot elibera un pașaport provizoriu cu o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni.”

2.

Se introduce un articol cu următorul text:

„Articolul 1a

(1)   Elementele de identificare biometrică sunt prelevate de personalul calificat și autorizat oficial al autorităților naționale responsabile cu emiterea pașapoartelor și a documentelor de călătorie.

(2)   Statele membre culeg elementele de identificare biometrică ale solicitantului cu respectarea garanțiilor prevăzute în Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale a Consiliului Europei și în Convenția privind Drepturile Copilului a Organizației Națiunilor Unite. Statele membre se asigură că există proceduri corespunzătoare care garantează respectarea demnității persoanei în cauză în cazul în care există dificultăți de înregistrare.”

3.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

În conformitate cu procedura din articolul 5 alineatul (2), se stabilesc specificații tehnice suplimentare conforme standardelor internaționale, inclusiv în special recomandărilor Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI), pentru pașapoarte și documente de călătorie cu privire la:

(a)

elemente și cerințe de securitate suplimentare, inclusiv norme sporite împotriva falsificării și contrafacerii;

(b)

specificații tehnice privind suportul de stocare a datelor biometrice și securitatea acestora, inclusiv prevenirea accesului neautorizat;

(c)

cerințe privind calitatea și standardele tehnice comune pentru fotografia facială și amprente.”

4.

La articolul 4, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Datele biometrice sunt colectate și stocate pe suportul de stocare al pașapoartelor și al documentelor de călătorie, în vederea eliberării acestor documente. În sensul prezentului regulament, elementele biometrice din pașapoarte și din documentele de călătorie sunt folosite numai pentru a verifica:

(a)

autenticitatea pașaportului sau a documentului de călătorie;

(b)

identitatea titularului pe baza elementelor comparabile direct disponibile când pașaportul sau documentul de călătorie trebuie, prin lege, prezentat.

Controlarea elementelor de securitate suplimentare se realizează fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (11). Necorespunderea în procesul de comparare nu afectează în sine valabilitatea pașaportului sau a documentului de călătorie în scopul trecerii frontierelor externe.

5.

Se introduce un articol cu următorul text:

„Articolul 5a

Până la 26 iunie 2012, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport bazat pe un studiu aprofundat, realizat la scară largă de către o autoritate independentă sub supravegherea Comisiei, care examinează fiabilitatea și fezabilitatea tehnică, inclusiv printr-o evaluare a exactității sistemelor folosite, a utilizării amprentelor digitale în cazul copiilor cu vârste de până la 12 ani în scopul identificării și al verificării acestora, inclusiv o comparație a nivelului de respingere falsă înregistrate în fiecare stat membru și, pe baza rezultatelor acestui studiu, o analiză a necesității instituirii unor norme comune privind procesul de comparare. Dacă este necesar, raportul este însoțit de propuneri de adaptare a prezentului regulament.”

6.

La articolul 6, paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre aplică prezentul regulament:

(a)

privind fotografia facială: în termen de cel mult 18 luni;

(b)

privind amprentele digitale: în termen de cel mult 36 luni

de la adoptarea specificațiilor tehnice suplimentare menționate la articolul 2. Cu toate acestea, valabilitatea pașapoartelor și a documentelor de călătorie emise deja nu este afectată.

Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf se pune în aplicare până la 26 iunie 2012. Cu toate acestea, valabilitatea inițială a documentului pentru titular nu este afectată.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Strasbourg, 6 mai 2009.

Pentru Parlamentul European

Președintele

H.-G. PÖTTERING

Pentru Consiliu

Președintele

J. KOHOUT


(1)  Avizul Parlamentului European din 14 ianuarie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 27 aprilie 2009.

(2)  JO L 385, 29.12.2004, p. 1.

(3)  JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(4)  JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

(5)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(6)  JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(7)  JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(8)  JO L 53, 27.2.2008, p. 1.

(9)  JO L 53, 27.2.2008, p. 50.

(10)  JO L 83, 26.3.2008, p. 3.

(11)  JO L 105, 13.4.2006, p. 1.”