31.1.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 30/16

REGULAMENTUL (CE) NR. 73/2009 AL CONSILIULUI

din 19 ianuarie 2009

de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36 și 37 și articolul 299 alineatul (2),

având în vedere Actul de aderare din 1979, în special alineatul (6) din Protocolul nr. 4 privind bumbacul atașat la acesta,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

întrucât:

(1)

Reformele politicii agricole comune (PAC) convenite în 2003 și 2004 au inclus dispoziții în vederea evaluării eficienței acestora. În acest context, Comisia a prezentat la 20 noiembrie 2007 Parlamentului European și Consiliului o comunicare intitulată „Pregătire în vederea verificării eficienței reformei PAC”. Ar trebui luate în considerare atât comunicarea respectivă și discuțiile purtate ulterior asupra principalelor elemente ale acesteia de către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, cât și numeroasele contribuții reieșite în urma consultării publice.

(2)

Experiența dobândită în urma punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin (4) arată în mod special că anumite elemente ale mecanismului de ajutor ar trebui modificate. În special, decuplarea ajutorului direct ar trebui extinsă și funcționarea schemei de plată unică ar trebui simplificată. De asemenea, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori. În contextul acestor evoluții și în scopul asigurării clarității, regulamentul menționat ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a instituit principiul conform căruia agricultorii care nu respectă anumite cerințe în domeniile sănătății publice, al sănătății animalelor și al sănătății plantelor, al mediului și al bunăstării animalelor fac obiectul reducerii sau al excluderii de la ajutorul direct. Acest sistem de „ecocondiționalitate” este parte integrantă din ajutorul comunitar în domeniul plăților directe și ar trebui, prin urmare, menținut. Cu toate acestea, experiența a demonstrat că numeroase cerințe din cadrul domeniului de aplicare a ecocondiționalității nu sunt suficient de pertinente pentru activitatea agricolă sau pentru terenurile agricole sau vizează mai degrabă autoritățile naționale decât agricultorii. Prin urmare, domeniul de aplicare a ecocondiționalității ar trebui modificat.

(4)

În plus, pentru a se evita ca terenurile agricole să fie abandonate și pentru a se asigura menținerea lor în bune condiții agricole și de mediu, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a stabilit un cadru comunitar în care statele membre adoptă standarde care să țină seama de caracteristicile zonelor în cauză, inclusiv de caracteristicile pedologice și climatice, precum și de tipurile de exploatare agricolă existente, de utilizarea terenurilor, rotația culturilor, practicile agricole și de structura exploatațiilor. Acest cadru ar trebui menținut. Cu toate acestea, experiența a demonstrat că relevanța și efectele benefice ale anumitor standarde nu sunt suficiente pentru a justifica punerea acestora în aplicare de către toate statele membre. În consecință, aceste standarde ar trebui să devină opționale pentru statele membre. Cu toate acestea, pentru a asigura faptul că acest cadru este cât mai consistent cu putință, un standard nu ar trebui să fie opțional în cazul în care, înainte de 2009, statul membru în cauză a definit deja o cerință minimă pe baza acestui standard sau atunci când există norme naționale care abordează un astfel de standard.

(5)

Eliminarea, în conformitate cu prezentul regulament, a acțiunii de cultivare obligatorie a terenurilor în scopuri necomerciale din cadrul schemei de plată unică poate avea, în anumite cazuri, efecte adverse asupra mediului, în special în ceea ce privește anumite particularități ale peisajului. În consecință, se impune consolidarea dispozițiilor comunitare care vizează protejarea particularităților specifice ale peisajului. În anumite situații, ar trebui să fie posibil pentru un stat membru să asigure stabilirea și/sau menținerea habitatelor.

(6)

Protejarea și gestionarea apelor în cadrul activităților agricole a devenit treptat o problemă în anumite zone. În consecință, cadrul comunitar pentru bune condiții agricole și de mediu ar trebui, de asemenea, consolidat, pentru a proteja apa împotriva poluării și a formării de șiroaie și pentru a gestiona utilizarea apei.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a recunoscut efectul pozitiv asupra mediului al pășunilor permanente. Ar trebui menținute măsurile stipulate în respectivul regulament care urmăresc să încurajeze menținerea pășunilor permanente existente, pentru a oferi garanții împotriva transformării masive a acestora în terenuri arabile.

(8)

Pentru a obține un echilibru mai bun între instrumentele politice concepute pentru promovarea unei agriculturi durabile și cele concepute pentru încurajarea dezvoltării rurale, s-a introdus un sistem de reducere progresivă obligatorie a plăților directe („modularea”) prin Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Acest sistem ar trebui menținut și ar trebui să includă scutiri pentru plățile directe de până la 5 000 EUR.

(9)

Economiile realizate prin modulare sunt folosite pentru finanțarea măsurilor din cadrul politicii de dezvoltare rurală. De la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, sectorul agricol s-a confruntat cu noi provocări importante, cum ar fi schimbările climatice și importanța tot mai mare a bioenergiei, precum și necesitatea unei mai bune gestionări a apei și a unei protecții mai eficiente a biodiversității. Comunitatea, ca parte a Protocolului de la Kyoto (5), a fost solicitată să își adapteze politicile în contextul considerațiilor privind schimbările climatice. În plus, în urma unor probleme majore privind deficitul de apă și seceta, în concluziile sale din 30 octombrie 2007 intitulate „Deficitul de apă și seceta”, Consiliul a considerat că problemele legate de gestionarea apei în agricultură ar trebui să fie abordate mai în detaliu. De asemenea, în concluziile sale din 18 decembrie 2006 intitulate „Oprirea pierderii biodiversității”, Consiliul a subliniat că protejarea biodiversității rămâne o provocare majoră și, cu toate că s-au făcut progrese reale în acest sens, atingerea țintei privind biodiversitatea stabilite de Comunitate pentru 2010 va implica eforturi suplimentare. Mai mult, deoarece inovarea poate contribui, în special, la dezvoltarea de noi tehnologii, produse și procese, aceasta va sprijini eforturile de abordare a acestor noi provocări. Expirarea regimului cotelor de lapte în 2015 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (6), va necesita eforturi specifice din partea agricultorilor din sectorul lactatelor pentru a se adapta la condițiile aflate în schimbare, în special în regiunile defavorizate. Prin urmare, se impune ca această situație specială să fie, de asemenea, definită drept o nouă provocare pe care statele membre ar trebui să o poată aborda pentru a asigura o tranziție fără probleme a sectoarelor lor ale produselor lactate.

(10)

Comunitatea conștientizează nevoia de a aborda aceste noi provocări în cadrul politicilor sale. În domeniul agricol, programele de dezvoltare rurală adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (7) constituie un instrument de lucru adecvat pentru abordarea acestor probleme. Pentru a permite statelor membre să își revizuiască programele de dezvoltare rurală în consecință, fără să li se ceară să reducă din activitățile actuale de dezvoltare rurală din alte regiuni, trebuie puse la dispoziția acestora fonduri suplimentare. Cu toate acestea, perspectiva financiară pentru perioada 2007-2013 nu prevede mijloace financiare suficiente pentru a consolida în mod adecvat politica comunitară de dezvoltare rurală. În aceste condiții, o mare parte din resursele financiare necesare ar trebui mobilizate prin intermediul asigurării unor reduceri progresive ale plăților directe prin modulare.

(11)

Distribuirea ajutorului direct pentru venit agricultorilor este caracterizată de alocarea unei mari cantități din plăți unui număr destul de redus de mari beneficiari. Este evident că marii beneficiari nu necesită același nivel de ajutor unitar pentru ca obiectivul privind ajutorul pentru venit să fie atins în mod eficient. În plus, potențialul de adaptare facilitează funcționarea marilor beneficiari cu niveluri mai mici de ajutor unitar. Este deci corect să se preconizeze ca agricultorii care beneficiază de un nivel ridicat al ajutorului să aibă o contribuție specială la finanțarea măsurilor de dezvoltare rurală referitoare la abordarea noilor provocări. În consecință, este oportun să se instituie un mecanism care să prevadă o reducere sporită a a plăților mai mari, fondurile obținute în acest fel urmând să fie folosite în abordarea noilor provocări din cadrul dezvoltării rurale.

(12)

Situarea geografică deosebită a regiunilor ultraperiferice, precum și insularitatea lor, dimensiunea redusă, terenurile muntoase și clima acestora impun sarcini suplimentare sectoarelor agricole aferente. Pentru a atenua aceste sarcini și constrângeri ar trebui să se prevadă o derogare de la obligația de a pune în aplicare reducerea modulării în cazul agricultorilor din zonele ultraperiferice.

(13)

Ratele crescute ale modulării obligatorii trebuie luate în considerare de acele state membre care au optat pentru punerea în aplicare a unui sistem de modulare voluntară. Regulamentul (CE) nr. 378/2007 al Consiliului din 27 martie 2007 de stabilire a normelor pentru modularea voluntară a plăților directe prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (8) ar trebui, prin urmare, să fie modificat în consecință.

(14)

Cuantumurile rezultate în urma aplicării unui procentaj de 5 puncte care corespunde reducerilor modulării determinate în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar trebui alocate între statele membre în conformitate cu aceleași criterii stabilite în regulamentul în cauză, respectiv, pe baza unor criterii obiective, stabilindu-se faptul că un anumit procent din aceste sume urmează să rămână în statele membre în care au fost generate. Ținând seama de modificările structurale care rezultă în urma anulării intervenției pentru secară, ar trebui menținute măsuri specifice pentru anumite regiuni de producție a secarei care să fie finanțate din sumele generate prin modulare. În plus, sumele obținute în urma punerii în aplicare a unei noi reduceri a modulării ar trebui să fie puse la dispoziția statelor membre în care au fost generate.

(15)

Pentru a facilita funcționarea modulării, în special cu privire la procedurile pentru acordarea de plăți directe agricultorilor și la transferurile în cadrul programelor de dezvoltare rurală, ar trebui să se determine plafoane nete pentru fiecare stat membru, pentru a limita plățile care trebuie efectuate către agricultori în urma punerii în aplicare a modulării. Pentru a lua în considerare specificitatea sprijinului PAC în regiunile ultraperiferice și faptul că plățile directe nu fac obiectul modulării, plafonul net pentru statele membre vizate nu ar trebui să includă plățile directe în aceste regiuni. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (9) ar trebui modificat în consecință.

(16)

Agricultorii din noile state membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau ulterior primesc plăți directe pe baza unui mecanism de introducere treptată prevăzut în actele de aderare ale acestora. Pentru a obține un echilibru corect între instrumentele politice concepute pentru promovarea unei agriculturi durabile și cele concepute pentru a încuraja dezvoltarea rurală, sistemul de modulare trebuie pus în aplicare în cazul agricultorilor din noile state membre numai în momentul în care nivelul plăților directe aplicabil în statele membre respective este egal cu nivelul aplicabil în statele membre altele decât noile state membre.

(17)

Modularea nu ar trebui să reducă suma netă plătită unui agricultor dintr-un nou stat membru sub valoarea sumei de plătit unui agricultor similar din statele membre altele decât noile state membre. Prin urmare, odată ce modularea devine aplicabilă agricultorilor din noile state membre, rata reducerii ar trebui limitată la diferența dintre nivelul din calendarul de introducere treptată și nivelul din statele membre altele decât noile state membre în urma punerii în aplicare a modulării. În plus, modularea ar trebui luată în considerare la acordarea plăților directe naționale complementare către agricultorii din noile state membre cărora li se aplică modularea.

(18)

Pentru ca sumele destinate finanțării PAC să respecte plafoanele anuale fixate în perspectiva financiară, ar trebui menținut mecanismul financiar prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prin care nivelul de ajutor direct este modificat în cazul în care estimările indică faptul că plafonul rubricii 2, cu o marjă de siguranță de 300 000 000 EUR, va fi depășit într-un exercițiu financiar dat. Luând în considerare nivelurile plăților directe pentru agricultorii din noile state membre ca rezultat al introducerii treptate și în cadrul punerii în aplicare a mecanismului de introducere treptată, în cazul tuturor plăților directe acordate în noile state membre, acest instrument de disciplină financiară să fie pus în aplicare în statele membre respective numai în momentul în care nivelul plăților directe aplicabile în statele membre respective este cel puțin egal cu nivelul aplicabil în statele membre altele decât noile state membre. Având în vedere importanța deosebită în cadrul bugetului general al Comunităților Europene a resurselor menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (10), este adecvat să se prevadă, în mod excepțional, adoptarea de către Consiliu a deciziei necesare pentru aplicarea instrumentului de disciplină financiară pe baza unei propuneri a Comisiei.

(19)

Pentru a ajuta agricultorii să respecte standardele unei agriculturi moderne de calitate superioară, este necesar ca statele membre să continue să inițieze un sistem cuprinzător de consultanță destinat exploatațiilor agricole prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Acest sistem de consultanță agricolă ar trebui să contribuie la o mai mare sensibilizare a agricultorilor cu privire la raporturile dintre fluxul de materii și procesele agricole, pe de o parte, și standardele de mediu, de siguranță a produselor alimentare, de sănătate și de bunăstare a animalelor, pe de altă parte, fără să afecteze în vreun fel obligațiile și responsabilitățile agricultorilor în ceea ce privește respectarea standardelor în cauză.

(20)

Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 prevede obligația statelor membre de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că tranzacțiile finanțate efectuate din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) sunt aplicate efectiv și în mod corect și de a preveni și corecta neregulile. În acest scop, acestea ar trebui să pună în practică un sistem integrat de administrare și control pentru plățile directe. Pentru a îmbunătăți eficacitatea și controlul ajutoarelor comunitare, statele membre ar trebui să fie autorizate să utilizeze sistemul integrat și în cazul schemelor comunitare care nu sunt prevăzute de prezentul regulament.

(21)

Ar trebui menținute elementele principale ale sistemului integrat de administrare și control și, în special, dispozițiile privind o bază de date electronică, un sistem de identificare a parcelelor agricole, cererile de ajutor ale agricultorilor, un sistem de control armonizat în cadrul schemei de plată unică, un sistem pentru identificarea și înregistrarea drepturilor la plată.

(22)

Gestionarea sumelor mici este o sarcină împovărătoare pentru autoritățile competente ale statelor membre. Pentru a evita o sarcină administrativă excesivă, statele membre ar trebui, în general, să nu acorde plăți directe în cazul în care plățile ar fi mai mici de 100 EUR sau în cazul în care suprafața eligibilă a exploatației pentru care se solicită ajutor ar fi mai mică de un hectar. Cu toate acestea, deoarece structurile economiilor agricole ale statelor membre variază în mod considerabil și pot diferi în mod semnificativ de structura medie a exploatațiilor din Comunitate, ar trebui instituite dispoziții speciale pentru a le permite statelor membre să aplice praguri minime care să reflecte propria lor situație. Datorită structurii foarte specifice a activităților agricole în regiunile ultraperiferice și în insulele din Marea Egee, aceste regiuni nu ar trebui să fie supuse aplicării unui prag minim. Mai mult, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a opta pentru punerea în aplicare a unuia din cele două tipuri de prag minim, luând în considerare particularitățile structurilor sectoarelor lor agricole. Având în vedere că drepturile de plată speciale le-au fost alocate agricultorilor deținători ai așa-numitelor exploatații agricole „fără teren”, punerea în aplicare a pragului bazat pe hectare ar fi ineficientă. În consecință, suma minimă legată de ajutorul mediu ar trebui să se aplice acestor agricultori. Pentru a se asigura tratamentul egal al agricultorilor ale căror plăți directe sunt supuse introducerii treptate, pragul minim ar trebui să se bazeze pe sumele finale care urmează să fie acordate la încheierea procesului de introducere treptată.

(23)

Experiența punerii în aplicare a schemei de plată unică demonstrează că ajutorul decuplat pe venit a fost, în anumite cazuri, acordat unor beneficiari în cazul cărora activitățile agricole reprezentau numai o parte nesemnificativă a ansamblului activităților economice ale acestora sau în cazul cărora domeniul de activitate nu viza sau viza doar parțial efectuarea unei activități agricole. Pentru a evita alocarea ajutorului pe venit din domeniul agricol unor asemenea beneficiari și pentru a garanta că ajutorul comunitar este folosit în întregime în scopul asigurării unui standard de viață echitabil pentru comunitatea agricolă, statele membre ar trebui să fie autorizate, în cazul în care are loc o asemenea alocare, să nu acorde plăți directe unor astfel de persoane fizice sau juridice în temeiul prezentului regulament.

(24)

Autoritățile naționale competente ar trebui să efectueze integral plățile către beneficiari, prevăzute în cadrul schemelor comunitare de sprijin, sub rezerva reducerilor prevăzute în prezentul regulament și în perioadele stabilite. În scopul creșterii flexibilității gestionării plăților directe, statelor membre li se dă dreptul să efectueze plăți directe în până la două tranșe pe an.

(25)

Schemele de sprijin din cadrul PAC prevăd un ajutor direct pentru venit, în special pentru a asigura un nivel de viață echitabil pentru populația agricolă. Acest obiectiv este strâns legat de conservarea zonelor rurale. Pentru a se evita orice alocare incorectă a fondurilor comunitare, nu ar trebui efectuată nicio plată de ajutor către agricultorii care au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți.

(26)

Pentru a îndeplini obiectivele PAC, schemele comune de sprijin trebuie adaptate circumstanțelor și, dacă este cazul, în termene foarte scurte. Prin urmare, beneficiarii nu trebuie să considere condițiile de acordare a ajutoarelor imuabile și trebuie să fie pregătiți pentru o eventuală revizuire a acestora în funcție de evoluțiile economice sau de situația bugetară.

(27)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a stabilit o schemă de plată unică care a combinat diversele mecanisme de ajutor existente într-o schemă unică de plăți directe decuplate. Experiența punerii în aplicare a schemei de plată unică demonstrează că unele elemente pot fi simplificate în favoarea agricultorilor și a administrațiilor. Mai mult, dat fiind faptul că schema de plată unică a fost între timp pusă în aplicare de toate statele membre cărora li s-a cerut acest lucru, anumite dispoziții care erau legate de punerea în aplicare inițială au devenit caduce și, în consecință, ar trebui modificate. În acest context, în unele cazuri s-a detectat un număr semnificativ de drepturi de plată neutilizate. Pentru a evita o asemenea situație și luând în considerare faptul că agricultorii sunt deja familiarizați cu modul de funcționare a schemei de plată unică, perioada stabilită inițial pentru înapoierea drepturilor de plată nefolosite la rezerva națională ar trebui redusă la doi ani.

(28)

Elementele principale ale schemei de plată unică ar trebui păstrate. În special, determinarea plafoanelor naționale ar trebui să garanteze faptul că nivelul total al ajutorului și al drepturilor nu depășește constrângerile bugetare actuale. Statele membre ar trebui, de asemenea, să inițieze o rezervă națională care să poată fi folosită pentru a facilita participarea noilor agricultori la schemă sau să ia în considerare nevoile specifice din anumite regiuni. Ar trebui stabilite norme privind transferul și utilizarea drepturilor de plată pentru a împiedica transferul cu caracter speculativ și acumularea de drepturi de plată în absența unei baze agricole corespunzătoare.

(29)

Integrarea progresivă a altor sectoare în cadrul schemei de plată unică impune reexaminarea definiției pentru terenul eligibil care beneficiază de schemă sau pentru activarea drepturilor la plată. Cu toate acestea, este oportună prevederea excluderii ajutorului pentru regiunile cultivate cu fructe și legume, în cazurile în care statele membre au optat pentru o amânare a integrării a acestui sector în schema de plată unică. În afară de aceasta, în ceea ce privește cânepa, ar trebui prevăzute măsuri speciale prin care să se prevină acordarea de ajutor pentru culturile ilegale.

(30)

Obligația de cultivare a terenurilor în scopuri necomerciale a fost introdusă ca un mecanism de control al aprovizionării. Evoluțiile pieței în sectorul culturilor arabile, asemenea introducerii de ajutoare decuplate, nu mai justifică necesitatea menținerii acestui instrument, care, prin urmare, ar trebui să fie eliminat. Ajutoarele pentru cultivarea terenurilor în scopuri necomerciale instituite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar trebui astfel activate cu privire la hectarele care trebuie să îndeplinească aceleași condiții de eligibilitate ca și pentru celelalte drepturi. Eliminarea obligației de retragere poate avea drept rezultat faptul că terenul considerat eligibil pentru activarea drepturilor de cultivare în scopuri necomerciale nu mai este eligibil. Pentru a menține eligibilitatea acestor terenuri ar trebui prevăzut ca anumite suprafețe împădurite, inclusiv cele împădurite în temeiul schemelor naționale care respectă normele relevante menționate în Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau suprafețele supuse anumitor angajamente de mediu să fie eligibile în temeiul schemei de plată unice.

(31)

În urma integrării ajutorului anterior decuplat pentru piață în schema de plată unică, valoarea drepturilor de plată a avut la bază, în acele state membre care au optat pentru o punere în aplicare de tip istoric, nivelul individual al ajutorului anterior. Odată cu trecerea timpului de la introducerea schemei de plată unică și în urma integrării succesive a unor sectoare suplimentare în schema respectivă, devine din ce în ce mai greu de justificat legitimitatea existenței unor diferențe individuale semnificative în ceea ce privește nivelul ajutorului, diferențe care au la bază doar ajutorul anterior. Din acest motiv, statelor membre care au ales modelul istoric de punere în aplicare ar trebui să li se permită, în anumite condiții, să reexamineze drepturile de plată alocate, în scopul aproximării valorii lor unitare, respectând, în același timp, principiile generale ale legislației comunitare și obiectivele PAC. În acest context, statele membre pot lua în considerare particularitățile suprafețelor geografice în momentul stabilirii unor valori mai apropiate. Egalizarea drepturilor de plată ar trebui să aibă loc pe parcursul unei perioade adecvate de tranziție și în cadrul unui interval limitat de reduceri, pentru a permite agricultorilor să se adapteze în mod rezonabil la nivelurile de ajutor în schimbare.

(32)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, statele membre au beneficiat de opțiunea de a pune în aplicare schema de plată unică prin intermediul punerii în aplicare de tip istoric sau regional. Începând din acel moment, statele membre au avut ocazia să evalueze efectele alegerii lor în ceea ce privește viabilitatea lor economică și administrativă. În consecință, statelor membre ar trebui să li se dea șansa să își reexamineze opțiunea inițială în urma experienței acumulate. Din acest motiv, pe lângă posibilitatea de a egaliza valoarea drepturilor de plată, statele membre care au pus în aplicare modelul istoric ar trebui autorizate să treacă la o aplicare regionalizată a schemei de plată unică, în conformitate cu opțiunile prevăzute deja în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În special, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să modifice distribuirea teritorială a ajutorului direct printr-o redistribuire treptată între regiuni. Această opțiune ar asigura statelor membre o flexibilitate sporită în direcționarea ajutorului direct în modul cel mai corespunzător, pe baza obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat și pe baza criteriilor obiective și nediscriminatorii precum potențialul agricol și criteriile legate de mediu. Mai mult, statelor membre care au ales să pună în aplicare modelul regional ar trebui să li se dea posibilitatea să-și reexamineze deciziile în anumite condiții, cu scopul de a aproxima valoarea drepturilor de plată în conformitate cu anumite etape anuale prestabilite, respectând, în același timp, principiile generale ale legislației comunitare și obiectivele PAC. Aceste schimbări ar trebui să aibă loc pe parcursul unei perioade de tranziție adecvate și în cadrul unui interval limitat de reduceri, pentru a permite agricultorilor să se adapteze în mod rezonabil la nivelurile de ajutor în schimbare.

(33)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a permis statelor membre, odată cu introducerea unei scheme de plată unică, să excludă, total sau în parte, anumite plăți din schema în cauză. Regulamentul menționat a prevăzut, de asemenea, revizuirea și posibilitatea reexaminării acestei opțiuni, în contextul dezvoltărilor pieței și structurale. O analiză a experienței relevante indică faptul că decuplarea atrage după sine flexibilitate în alegerea produselor care urmează a fi cultivate, permițându-le agricultorilor să ia decizii cu privire la producție pe baza profitabilității și a răspunsului pieței. Acesta este în mod special cazul sectoarelor culturilor arabile și al hameiului și într-o anumită măsură, al sectoarelor cărnii de vită, de mânzat și al semințelor. În consecință, plățile parțial cuplate în sectoarele arabile și al hameiului ar trebui integrate în schema de plată unică începând din 2010. În cazul hameiului, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 permitea statelor membre să acorde o parte din plățile pe suprafață pentru hamei organizațiilor de producători recunoscute. Pentru a permite organizațiilor de producători să își continue activitățile în același mod, Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 72/2009 din 19 ianuarie 2009 privind modificările aduse politicii agricole comune (11) prevede sumele echivalente care urmează a fi utilizate în statul membru în cauză pentru aceleași activități. Aceste sume ar trebui, prin urmare, deduse din plafoanele naționale prevăzute în prezentul regulament pentru statul membru în cauză. Pentru ca agricultorii din sectoarele cărnii de vită, de mânzat și al semințelor să se alinieze noilor acorduri privind ajutorul, ar trebui să se prevadă o integrare a plăților pentru carnea de vită și mânzat și a ajutorului pentru semințe până în 2012 cel mai târziu. Având în vedere că plățile parțial cuplate din sectoarele fructelor și legumelor au fost recent introduse, și doar ca măsură de tranziție, ar trebui ca excluderea acestor plăți din schema de plată unică să poată continua, iar statelor membre ar trebui să li se permită să își reexamineze deciziile, în vederea sporirii gradului de decuplare.

(34)

Cu toate acestea, în ceea ce privește vacile care alăptează și sectorul cărnii de oaie și de capră, menținerea unui nivel minim al producției agricole poate fi încă necesară, pentru economiile agricole din anumite regiuni și, în special, în cazul în care agricultorii nu pot recurge la alte alternative economice. În acest context, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a menține ajutorul cuplat fie la nivelul actual, fie la un nivel mai redus. În acest caz, ar trebui instituite dispoziții speciale cu privire la respectarea cerințelor de identificare și înregistrare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (12) și de Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină (13), în special în vederea asigurării trasabilității animalelor.

(35)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza până la 10 % din plafoanele lor pentru acordarea ajutorului specific, în cazuri bine definite. Un astfel de ajutor ar trebui să dea statelor membre posibilitatea de a rezolva problemele referitoare la mediu și de a îmbunătăți calitatea și comercializarea produsele agricole. Ajutorul specific ar trebui, de asemenea, să fie disponibil în vederea atenuării consecințelor eliminării treptate a cotelor de lapte și ale decuplării ajutorului, în special în sectoarele sensibile. Având în vedere importanța crescândă a gestionării eficiente a factorilor de risc, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a contribui financiar la primele pe care agricultorii le plătesc pentru asigurarea culturilor, precum și la finanțarea compensațiilor pentru anumite pierderi economice în eventualitatea unor boli ale animalelor sau ale plantelor. În vederea respectării obligațiilor internaționale ale Comunității, resursele care ar putea fi folosite pentru orice ajutor cuplat ar trebui limitate la un nivel adecvat, permițând măsuri tranzitorii pentru statele membre care trebuie să facă față unor dificultăți speciale. Condițiile aplicabile contribuțiilor financiare pentru primele pentru asigurarea culturilor, animalelor și plantelor și compensațiile legate de bolile animalelor sau ale plantelor și de incidente de mediu ar trebui stabilite în consecință. Mai mult, statelor membre care au făcut uz de articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar trebui să li se acorde perioade de tranziție suficiente care să le permită o trecere fără probleme la noile norme privind ajutorul specific.

(36)

Experiența a demonstrat că în prezent statele membre nu utilizează totalitatea fondurilor disponibile în cadrul plafoanelor naționale pentru schema de plată unică, în special în cazul în care nu au fost activate drepturile de plată. În vederea facilitării celei mai eficiente utilizări a fondurilor, ar trebui să se permită statelor membre să acorde ajutor care să depășească plafoanele lor naționale până la o anumită sumă al cărei nivel ar asigura faptul că rămâne în limitele subutilizării plafonului național. O astfel de sumă ar trebui calculată pe baza subutilizării bugetului pentru cel mai recent an disponibil și nu ar trebui să pună sub semnul întrebării totalul net al plafoanelor pentru plăți directe pentru fiecare stat membru. Avându-se în vedere aceste aspecte și pentru a se asigura faptul că agricultorii nu se confruntă cu reduceri neprevăzute ale plăților, calculul ar trebui făcut în cadrul anumitor limite de siguranță. Aceste sume ar trebui fie să fie utilizate pentru finanțarea unei susțineri specifice, fie transferate Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală.

(37)

Plățile directe din cadrul schemei de plată unică au avut la bază valori de referință ale plăților directe primite anterior sau plăților la hectar pe regiuni. Agricultorii din noile state membre nu au beneficiat de plățile comunitare directe și nu au dispus de referințe istorice pentru anii calendaristici 2000, 2001 și 2002. În consecință, s-a prevăzut, în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 ca în noile state membre, schema de plată unică să aibă la bază plăți pe hectar pe regiuni. Cu toate acestea, utilizarea perioadelor de referință poate fi luată în considerare mulți ani după aderarea noilor state membre la Comunitate, în cazul acelor state membre care nu au trecut încă la schema de plată unică. În vederea facilitării tranziției spre schema de plată unică și, în special, în vederea împiedicării cererilor speculative, statele membre ar trebui să fie autorizate să ia în considerare, în scopul calculării drepturilor de plată din cadrul schemei de plată unică, suprafețele pentru care a fost acordat ajutorul istoric din cadrul schemei de plată unică.

(38)	În cadrul opțiunii pentru schema de plată unică pe regiuni, noile state membre ar trebui să aibă posibilitatea de a ajusta valoarea plății drepturilor pe hectar pe baza unor criterii obiective, pentru a asigura tratamentul egal între agricultori și pentru a evita distorsionarea pieței.

(39)	Noile state membre ar trebui să dispună de aceleași posibilități ca și celelalte state membre în vederea punerii parțiale în aplicare a schemei de plată unică.

(40)

Decuplarea ajutorului direct și introducerea schemei de plată unică au fost elemente esențiale în procesul de reformă a PAC. Cu toate acestea, în 2003 s-au găsit mai multe motive în favoarea păstrării ajutorului specific pentru un anumit număr de culturi. Experiența câștigată prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, împreună cu evoluția situației pieței, indică faptul că schemele care au fost păstrate în afara schemei de plată unică în 2003 pot fi acum integrate în schema în cauză, cu scopul de a promova o agricultură mai orientată spre piață și mai durabilă. Acesta este în special cazul sectorului uleiului de măsline, caz în care a fost pusă în aplicare doar o parte marginală a ajutorului, precum și al grâului dur, plantelor proteaginoase, orezului, amidonului din cartofi și fructelor cu coajă tare, cazuri în care eficacitatea tot mai mică a plății cuplate rămase sprijină opțiunea decuplării. În cazul inului și al cânepei, al furajelor uscate și al amidonului din cartofi ar trebui, de asemenea, ca ajutorul pentru procesare să fie decuplat și sumele aferente ar trebui să fie integrate în schema de plată unică. În ceea ce privește plantele proteaginoase, orezul, amidonul din cartofi, fructele cu coaja tare și inul și cânepa, pare oportună integrarea ajutoarelor respective în schema de plată unică începând din 2012, pentru a le permite producătorilor să se adapteze, permițând în același timp statelor membre, cu excepția ajutoarelor pentru prelucrare care sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, să decidă asupra unei date mai timpurii pentru integrarea proprie. În ceea ce privește fructele cu coajă tare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a continua să plătească partea națională a ajutorului printr-o modalitate cuplată, pentru a amortiza efectele decuplării.

(41)

Ca o consecință a integrării de alte sectoare în schema de plată unică, ar trebui prevăzut un calcul al noului nivel de ajutor individual pe venit în cadrul schemei în cauză. În cazul fructelor cu coajă tare, al amidonului din cartofi, al inului și cânepei și al furajelor uscate, o asemenea creștere ar trebui acordată pe baza ajutorului pe care l-au obținut agricultorii în anii cei mai recenți. Cu toate acestea, în cazul integrării plăților care au fost excluse parțial din schema de plată unică, statelor membre ar trebui să li se ofere opțiunea de a utiliza perioadele de referință inițiale. În cazul amidonului din cartofi, sumele disponibile pentru a fi distribuite în Germania și Țările de Jos ar trebui să țină seama de livrările transfrontaliere de amidon din cartofi produs într-unul din aceste state membre pentru a fi prelucrat în celălalt. Mai mult, în vederea acoperirii nevoilor specifice ale sectoarelor agricole și în vederea garantării că ajutorul primit în trecut de agricultori nu este redus în mod drastic, statele membre ar trebui să poată utiliza, în anumite limite, fonduri care urmează să fie integrate în schema de plată unică pentru a acorda ajutor agricultorilor care au desfășurat anumite activități agricole în alte sectoare în cursul acelorași ani, precum utilizarea pășunilor sau deținerea de animale.

(42)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a stabilit un ajutor specific pentru culturile energetice pentru a ajuta la dezvoltarea sectorului. Datorită unor evoluții recente din sectorul bioenergiei și, în special cererii mari de produse din acest sector pe piața internațională și introducerii de obiective obligatorii pentru 2020 pentru cota parte din bioenergie în total combustibil, nu mai există suficiente motive pentru a acorda ajutor specific pentru culturile energetice.

(43)

Atunci când sectorul bumbacului a fost integrat în schema de plată unică s-a considerat necesar ca o parte a ajutorului să rămână legată în continuare de cultivarea bumbacului prin intermediul unei plăți specifice culturii pe hectar eligibil, pentru a se împiedica orice risc de întrerupere a producției în regiunile producătoare de bumbac. Această opțiune ar trebui menținută în conformitate cu obiectivele stabilite în Protocolul nr. 4 privind bumbacul, atașat la Actul de aderare din 1979.

(44)

Pentru a atenua efectele procesului de restructurare în statele membre care au acordat ajutorul de restructurare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană (14), ar trebui menținut ajutorul prevăzut pentru producătorii de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr pentru maximum cinci ani consecutivi.

(45)

Atunci când sectorul fructelor și al legumelor a fost integrat în schema de plată unică, s-a prevăzut un ajutor temporar cuplat pe suprafață pentru căpșuni și zmeură. Este oportună prelungirea acestui ajutor peste termenul-limită stabilit inițial, prevăzându-se, în același timp, decuplarea acestui ajutor de producție. Ar trebui să se modifice plafoanele naționale pentru a lua în considerare acest lucru.

(46)

Schema de ajutor simplificat tranzitoriu pentru acordarea de plăți directe în noile state membre pe bază de suprafață, adică schema de plată unică pe suprafață, s-a dovedit a fi un sistem eficient și simplu de acordare de ajutor pentru venit agricultorilor în statele membre. În vederea simplificării, noilor state membre care au optat pentru aplicarea schemei ar trebui să li se permită să continue punerea acesteia în aplicare până la sfârșitul anului 2013.

(47)

În urma reformelor respective din sectoarele zahărului, fructelor și legumelor și a integrării lor în schema de plată unică, acelor state membre care au optat pentru aplicarea schemei de plată unică pe suprafață ar trebui să li se permită să acorde un ajutor pentru venit producătorilor de sfeclă de zahăr, trestie de zahăr și cicoare și producătorilor de anumite fructe și legume, sub formă de plăți separate. De asemenea, respectivelor state membre ar trebui să li se permită să efectueze plăți pentru un ajutor specific separat în condiții similare celor aplicabile în cazul celorlalte state membre.

(48)	Ca o consecință a introducerii treptate a plăților directe în noile state membre, noilor state membre li s-a permis să efectueze plăți directe naționale complementare. Ar trebui menținute condițiile de acordare a acestor plăți.

(49)

În alocarea inițială a drepturilor de plată de către statele membre, unele greșeli au dus la plăți deosebit de mari către agricultori. Această nerespectare a regulilor de alocare face, în mod normal, obiectul unei corecții financiare, până când sunt luate măsuri corective. Cu toate acestea, luând în considerare timpul care a trecut de la momentul când drepturile de plată au fost alocate pentru prima dată, corecția necesară ar duce la constrângeri legale și administrative disproporționate pentru statele membre. Din rațiuni de securitate juridică alocarea acestor plăți ar trebui, în consecință, regularizată.

(50)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, Franța, Portugalia și Spania au decis să excludă din schema de plată unică plățile directe din departamentele franceze de peste mări, respectiv din insulele Azore, din Madeira și din Insulele Canare și să acorde aceste plăți conform condițiilor prevăzute în titlul IV din regulamentul în cauză. O parte a ajutorului prevăzut în titlul în cauză a fost integrat complet în schema de plată unică. În vederea simplificării și pentru a ține seama de condițiile specifice regiunilor ultraperiferice, acest ajutor ar trebui gestionat în cadrul programelor de ajutoare stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 247/2006 din 30 ianuarie 2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (15). În acest scop, fondurile aferente ar trebui transferate din plafoanele naționale pentru plățile directe în cuantumul financiar stabilit în regulamentul în cauză. Pentru a permite statelor membre implicate să adapteze programele de sprijin, astfel de transferuri ar trebui să aibă loc numai din 2010. Între timp plățile directe se vor aplica în regiunile ultraperiferice în condițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 247/2006 ar trebui modificat în consecință.

(51)

Ar trebui să se prevadă ca dispozițiile prezentului regulament, care ar putea duce la o acțiune din partea statului membru susceptibilă de a reprezenta ajutor de stat, să fie excluse din aplicarea normelor referitoare la ajutorul de stat, sub rezerva existenței unei dispoziții contrare în prezentul regulament, cu condiția ca dispozițiile în cauză să conțină condițiile adecvate pentru acordarea ajutorului sau să prevadă adoptarea acestor condiții de către Comisie, pentru a preveni denaturarea nedorită a concurenței.

(52)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE (16) a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei.

(53)

Pentru a permite statelor membre precum și comunității agricole să beneficieze de mecanismele de simplificare introduse prin prezentul regulament, în special de eliminarea obligației de scoatere a terenurilor din circuitul agricol, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2009. Cu toate acestea, dispozițiile care ar putea diminua drepturile agricultorilor sau ar putea crea noi obligații, printre altele obligațiile în materie de ecocondiționalitate pe care agricultorii trebuie să le îndeplinească pe parcursul întregului an, ar trebui să se aplice doar din 2010 și, în cazul standardului privind stabilirea de benzi de protecție de-a lungul cursurilor de apă, până la 1 ianuarie 2012. În plus, statelor membre ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a pune în aplicare dispozițiile privind decuplarea suplimentară a plăților directe și dispozițiile care le permit statelor membre reexaminarea deciziilor luate în contextul reformei din 2003. În consecință, dispozițiile relevante din prezentul regulament ar trebui să se aplice începând din 2010, iar Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 abrogat ar trebui să fie aplicat pe parcursul anului 2009 acelor scheme de ajutor care vor fi integrate în schema de plată unică numai începând din 2010,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește:

(a)	normele comune care reglementează plățile directe;

(b)	o schemă de sprijin pentru venit acordată agricultorilor (denumită în continuare „schema de plată unică”);

(c)	o schemă de sprijin pentru venit simplificată și tranzitorie pentru agricultorii din noile state membre astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (g) (denumită în continuare „schema de plată unică pe suprafață”);

(d)	scheme de sprijin pentru agricultorii care produc orez, cartofi pentru amidon, plantele proteaginoase, fructe cu coajă tare, semințe, bumbac, zahăr, fructe și legume, carne de oaie și de capră, carne de vită și mânzat;

(e)	un cadru care să permită noilor state membre astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (g) completarea plăților directe.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

(a)

„agricultor” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care grupul și membrii săi îl dețin în temeiul dreptului național, a cărei exploatație se află pe teritoriul Comunității, așa cum se menționează la articolul 299 din tratat și care desfășoară o activitate agricolă;

(b)	„exploatație” înseamnă ansamblul unităților de producție gestionate de agricultor și situate pe teritoriul aceluiași stat membru;

(c)	„activitate agricolă” înseamnă producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole sau menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu, astfel cum sunt stabilite la articolul 6;

(d)	„plată directă” înseamnă o plată acordată direct agricultorilor în cadrul uneia dintre schemele de sprijin pentru venit enumerate în anexa I;

(e)

„plăți pentru un an calendaristic dat” sau „plăți în cursul perioadei de referință” înseamnă plăți acordate sau care urmează să fie acordate pentru anul sau anii în cauză, inclusiv toate plățile care trebuie acordate pentru alte perioade care încep în cursul anului sau anilor calendaristici respectivi;

(f)	„produse agricole” înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepția produselor pescărești, precum și bumbacul;

(g)	„noi state membre” înseamnă Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia și Slovacia;

(h)	„suprafață agricolă” înseamnă orice suprafață de teren arabil, pășune permanentă sau culturi permanente.

Articolul 3

Finanțarea plăților directe

Schemele de sprijin enumerate în anexa 1 la prezentul regulament sunt finanțate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.

TITLUL II

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND PLĂȚILE DIRECTE

CAPITOLUL 1

Ecocondiționalitate

Articolul 4

Cerințe principale

(1) Orice agricultor care primește plăți directe trebuie să respecte cerințele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II și bunele condiții agricole și de mediu menționate la articolul 6.

Obligațiile menționate la primul alineat se aplică numai în măsura în care sunt vizate activitatea agricolă a agricultorului sau suprafața agricolă a exploatației.

(2) Autoritatea națională competentă furnizează agricultorului, printre altele prin intermediul mijloacelor electronice, lista cu cerințele legale în materie de gestionare și cu bunele condiții agricole și de mediu care trebuie îndeplinite.

Articolul 5

Cerințe legale în materie de gestionare

(1) Cerințele de reglementare în materie de gestionare prevăzute în anexa II sunt stabilite în legislația comunitară pentru următoarele domenii:

(a)	sănătate publică, sănătatea animalelor și a plantelor,

(b)

mediu,

(c)	bunăstarea animalelor.

(2) Dispozițiile menționate în anexa II se aplică în versiunea în vigoare și, în cazul directivelor, în versiunea pusă în aplicare de statele membre.

Articolul 6

Bune condiții agricole și de mediu

(1) Statele membre se asigură că toate terenurile agricole, în special cele care nu mai sunt exploatate în scopul producției, sunt menținute în bune condiții agricole și de mediu. Statele membre definesc, la nivel național sau regional, cerințele minime pentru bunele condiții agricole și de mediu, în baza cadrului stabilit în anexa III, ținând seama de caracteristicile zonelor în cauză, în special de condițiile pedologice și climatice, de tipurile de exploatații existente, de gradul de utilizare a terenurilor în cauză, de rotația culturilor, de practicile agricole și de structura exploatațiilor. Statele membre nu definesc cerințe minime care să nu fie prevăzute în cadrul respectiv.

Standardele prevăzute la a treia coloană din anexa III sunt opționale, cu excepția cazului în care:

(a)	statul membru a definit, pentru un astfel de standard, o cerință minimă pentru bunele condiții agricole și de mediu, înainte de 1 ianuarie 2009; și/sau

(b)	statul membru aplică norme naționale pentru abordarea standardului.

(2) Statele membre, cu excepția noilor state membre, se asigură că terenurile utilizate ca pășuni permanente la data prevăzută pentru cererile de ajutor pe suprafață din 2003 sunt în continuare utilizate în acest scop. Noile state membre, altele decât Bulgaria și România, se asigură că terenurile utilizate ca pășuni permanente la 1 mai 2004 sunt în continuare utilizate în acest scop. Bulgaria și România se asigură că terenurile utilizate ca pășuni permanente la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate în acest scop.

Totuși, în circumstanțe corespunzător justificate, un stat membru poate prevedea derogări de la primul paragraf, cu condiția să ia toate măsurile pentru a împiedica diminuarea semnificativă a suprafeței totale destinate pășunilor permanente.

Primul paragraf nu se aplică pășunilor permanente care urmează să fie împădurite, dacă împădurirea se realizează cu respectarea condițiilor locale de mediu și exceptând plantațiile de brazi de Crăciun și speciile cu creștere rapidă cultivate pe termen scurt.

CAPITOLUL 2

Modularea și disciplina financiară

Articolul 7

Modularea

(1) Toate cuantumurile plăților directe care urmează să fie acordate, pentru un an calendaristic dat, unui agricultor și care depășesc 5 000 EUR se reduc în fiecare an, până în 2012, cu următoarele procente:

(a)	în 2009 cu: 7 %,

(b)	în 2010 cu 8 %,

(c)	în 2011 cu 9 %,

(d)	în 2012 cu 10 %.

(2) Reducerile prevăzute la alineatul (1) cresc cu 4 puncte procentuale în cazul sumelor care depășesc 300 000 EUR.

(3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică plăților directe acordate agricultorilor din departamentele franceze de peste mări, din Azore și Madeira, din Insulele Canare și din insulele Mării Egee.

Articolul 8

Plafoane nete

(1) Fără a aduce atingere articolului 11 din prezentul regulament, totalul sumelor nete reprezentând plățile directe care ar putea fi acordate într-un stat membru pentru un an calendaristic după aplicarea articolelor 7 și 10 din prezentul regulament și a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 și cu excepția plăților directe acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 247/2006 și al Regulamentului (CE) nr. 1405/2008 nu trebuie să fie mai mare decât plafoanele prevăzute în anexa IV la prezentul regulament. În cazul în care este necesar, statele membre aplică o reducere liniară a sumelor aferente plăților directe cărora li se aplică reducerea prevăzută la articolele 7 și 10 din prezentul regulament și la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 378/2007, pentru a respecta plafoanele prevăzute în anexa menționată.

(2) Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament, revizuiește plafoanele prevăzute în anexa IV din prezentul regulament pentru a ține seama de:

(a)	modificările sumelor maxime totale de plăți directe care ar putea fi acordate;

(b)	modificările sistemului modulării voluntare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 378/2007;

(c)	schimbările structurale la nivelul exploatațiilor;

(d)	transferurile către FEADR în conformitate cu articolul 136 din prezentul regulament.

Articolul 9

Sume rezultate din modulare

(1) Sumele rezultate din aplicarea reducerilor prevăzute la articolul 7 din prezentul regulament în orice stat membru, altul decât noile state membre, sunt disponibile ca ajutor comunitar suplimentar pentru măsurile din cadrul programării în domeniul dezvoltării rurale, finanțate din FEADR, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Sumele aferente unui punct procentual se atribuie statelor membre în care au fost generate sumele respective. Sumele care corespund reducerii de 4 procente sunt alocate între statele membre în cauză, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), pe baza următoarelor criterii:

(a)	suprafața agricolă;

(b)	forța de muncă în agricultură;

(c)	produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor determinat în funcție de puterea de cumpărare.

Cu toate acestea, fiecare stat membru în cauză încasează cel puțin 80 % din totalul sumelor menționate la primul paragraf generate în statul membru respectiv.

(3) Prin derogare de la al doilea paragraf din alineatul (2), dacă într-un anumit stat membru procentul de secară din producția totală de cereale depășește în medie 5 % în perioada 2000-2002 și dacă acest procent reprezintă peste 50 % din producția totală de secară a Comunității din aceeași perioadă, cel puțin 90 % din sumele rezultate în urma modulării în statul membru în cauză sunt realocate respectivului stat membru până în anul 2013 inclusiv.

În acest caz, fără să se aducă atingere posibilităților prevăzute la articolul 68, cel puțin 10 % din suma acordată statului membru în cauză se alocă pentru măsurile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în regiunile de producție a secarei.

În înțelesul prezentului alineat, prin „cereale” se înțeleg cerealele enumerate la anexa V.

(4) Suma rămasă rezultată în urma aplicării articolului 7 alineatul (1) și sumele rezultate în urma aplicării articolului 7 alineatul (2) sunt alocate statului membru în care sumele au fost generate, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2). Sumele în cauză sunt folosite în conformitate cu articolul 69 alineatul (5a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Articolul 10

Norme speciale privind modularea în noile state membre

(1) Articolul 7 se aplică în cazul agricultorilor dintr-un nou stat membru în orice an calendaristic dat numai în cazul în care nivelul plăților directe aplicabile în statul membru în cauză pentru anul calendaristic în cauză în temeiul articolului 121 este cel puțin egal cu nivelul aplicabil la acel moment în alte state membre decât noile state membre, luând în considerare toate reducerile puse în aplicare în temeiul articolului 7 alineatul (1).

(2) În cazul în care articolul 7 se aplică agricultorilor dintr-un nou stat membru, procentajul aplicabil în temeiul articolului 7 alineatul (1) este limitat la diferența dintre nivelul plăților directe aplicabile statului respectiv în temeiul articolului 121 și nivelul din statele membre altele decât noile state membre, luând în considerare toate reducerile puse în aplicare în temeiul articolului 7 alineatul (1).

(3) Orice sumă care rezultă în urma aplicării articolului 7 alineatele (1) și (2) se alocă noului stat membru în care a fost obținută în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2). Sumele în cauză sunt folosite în conformitate cu articolul 69 alineatul (5a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Articolul 11

Disciplina financiară

(1) Pentru a garanta că sumele destinate finanțării cheltuielilor de piață și a plăților directe din cadrul PAC, prevăzute în prezent la rubrica 2 din anexa I la Acordul interinstituțional între Parlamentului European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (17) respectă plafoanele anuale stabilite prin Decizia 2002/929/CE a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 18 noiembrie 2002, privind concluziile Consiliului European reunit la Bruxelles la 24 și 25 octombrie 2002 (18), se determină o ajustare a plăților directe în situația în care previziunile legate de finanțarea măsurilor menționate mai sus, din cadrul rubricii 2 dintr-un anumit exercițiu financiar, completate de sumele prevăzute la articolele 134 și 135 din prezentul regulament și anterioare punerii în aplicare a modulării prevăzute la articolele 7 și 10 din prezentul regulament și la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 indică faptul că plafonul național aplicabil menționat anterior este depășit, ținându-se seama de o marjă de 300 000 000 EUR sub plafonul respectiv.

(2) Pe baza unei propuneri prezentate de Comisie cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic pentru care se aplică ajustările prevăzute la alineatul (1), Consiliul determină respectivele ajustări cel târziu la data de 30 iunie a aceluiași an.

(3) În perspectiva aplicării calendarului pentru creșteri prevăzut la articolul 121 la toate plățile directe acordate în noile state membre, alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică noilor state membre până la începerea anului calendaristic pentru care nivelul plăților directe aplicabile în noile state membre este cel puțin egal cu nivelul aplicabil la momentul respectiv unor plăți similare în statele membre altele decât noile state membre.

CAPITOLUL 3

Sistemul de consultanță agricolă

Articolul 12

Sistemul de consultanță agricolă

(1) Statele membre instituie în favoarea agricultorilor un sistem de consultanță în domeniul administrării terenurilor și exploatațiilor (denumit în continuare „sistemul de consultanță agricolă”), gestionat de una sau mai multe autorități desemnate sau de organisme private.

(2) Sistemul de consultanță agricolă privește cel puțin cerințele legale în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu prevăzute în capitolul 1.

(3) Agricultorii pot participa la sistemul de consultanță agricolă din proprie inițiativă.

Statele membre pot determina, în conformitate cu criterii obiective, categoriile prioritare de fermieri care au acces la sistemul de consultanță agricolă.

(4) Până la 31 decembrie 2010, Comisia prezintă Consiliului un raport privind aplicarea sistemului de consultanță agricolă, însoțit, dacă este necesar, de propuneri adecvate.

Articolul 13

Obligațiile autorităților desemnate și ale organismelor private

Fără să aducă atingere legislației naționale privind accesul publicului la documente, statele membre se asigură că autoritățile desemnate și organismele private menționate la articolul 12 alineatul (1) nu dezvăluie informații și date cu caracter personal sau individual pe care le obțin în cadrul activității de consultanță altor persoane decât agricultorii care administrează exploatația în cauză, cu excepția cazului în care constată, în cadrul activității lor, o neregulă sau o ilegalitate, caz în care legislația comunitară sau națională prevede obligația de a informa o autoritate publică, în special în cazul infracțiunilor de natură penală.

CAPITOLUL 4

Sistemul integrat de administrare și control

Articolul 14

Domeniu de aplicare

Fiecare stat membru instituie un sistem integrat de administrare și control, (denumit în continuare „sistemul integrat”).

Sistemul integrat se aplică schemelor de sprijin enumerate în anexa I.

Dacă este necesar, sistemul se aplică, de asemenea, administrării și controlului normelor prevăzute în capitolele 1 și 2 din prezentul titlu.

Articolul 15

Elementele sistemului integrat

(1) Sistemul integrat conține următoarele elemente:

(a)	o bază de date electronică;

(b)	un sistem de identificare a parcelelor agricole;

(c)	un sistem de identificare și de înregistrare a drepturilor de plată;

(d)	cereri de ajutor;

(e)	un sistem integrat de control;

(f)	un sistem unic de identificare a fiecărui agricultor care depune o cerere de ajutor.

(2) În cazul în care se aplică articolele 52 și 53 din prezentul regulament, sistemul integrat cuprinde un sistem de identificare și de înregistrare a animalelor stabilit conform regulamentelor (CE) nr. 1760/2000 și (CE) nr. 21/2004.

(3) Statele membre pot include un sistem de informare geografică pentru cultivarea măslinelor în sistemul de identificare pentru parcelele agricole.

Articolul 16

Baza de date electronică

(1) În baza de date electronică se înregistrează, pentru fiecare exploatație agricolă, datele furnizate în cererile de ajutor.

Respectiva bază de date permite în special consultarea prin intermediul autorității competente a statului membru, a datelor privind anii calendaristici și/sau anii de comercializare începând din 2000. Aceasta permite, de asemenea, consultarea directă și imediată a datelor referitoare la cei patru ani anteriori.

(2) Statele membre pot crea baze de date descentralizate, cu condiția ca acestea și procedurile administrative privind înregistrarea și accesarea datelor să fie concepute în mod omogen pe întreg teritoriul statului membru și să fie compatibile între ele pentru a permite controale încrucișate.

Articolul 17

Sistemul de identificare a parcelelor agricole

Sistemul de identificare a parcelelor agricole trebuie creat pe baza hărților și a documentelor de cadastru sau a altor referințe cartografice. Tehnicile utilizate se bazează pe un sistem electronic de date geografice care conține, de preferință, fotografii aeriene sau spațiale care să respecte anumite norme uniforme care garantează o precizie cel puțin echivalentă cu cea asigurată de cartografierea la o scară de 1:10 000.

Articolul 18

Sistemul de identificare și de înregistrare a drepturilor de plată

(1) Se instituie un sistem de identificare și de înregistrare a drepturilor de plată astfel încât să permită verificarea drepturilor și controalele încrucișate privind cererile de ajutor și sistemul de identificare a parcelelor agricole.

(2) Sistemul menționat la alineatul (1) permite consultarea directă și imediată, prin intermediul autorității competente a statului membru, a datelor privind cel puțin cei patru ani calendaristici consecutivi anteriori.

Articolul 19

Cererile de ajutor

(1) În fiecare an, agricultorul depune o cerere de plată directă indicând, dacă este cazul:

(a)	toate parcelele agricole din cadrul exploatației și, în cazul în care statul membru aplică articolul 15 alineatul (3), numărul de măslini și poziționarea acestora în parcelă;

(b)	drepturile de plată declarate în vederea activării;

(c)	orice altă informație prevăzută de prezentul regulament sau de către statul membru în cauză.

(2) Statele membre furnizează, printre altele prin intermediul mijloacelor electronice, formulare prestabilite, bazate pe suprafețele stabilite în anul precedent, precum și documente grafice pentru localizarea suprafețelor în cauză și, dacă este cazul, pentru identificarea poziționării măslinilor. Statul membru poate decide ca cererea de ajutor să cuprindă doar modificările față de cererea de ajutor depusă în anul precedent.

(3) Statul membru poate decide că o singură cerere de ajutor se referă la mai multe scheme de sprijin enumerate în anexa I, la toate aceste scheme sau la alte scheme de sprijin.

Articolul 20

Verificarea condițiilor de eligibilitate

(1) Statele membre realizează controale administrative ale cererilor de ajutor pentru a verifica condițiile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului.

(2) Controalele administrative sunt secondate de un sistem de controale la fața locului destinat să verifice eligibilitatea ajutorului. În acest scop, statele membre stabilesc un plan de eșantionare a exploatațiilor agricole.

Statele membre pot utiliza tehnici de teledetecție și sistemul global de navigație prin satelit (GNSS) pentru realizarea de verificări la fața locului pentru parcelele agricole.

(3) Fiecare stat membru desemnează o autoritate responsabilă cu coordonarea controalelor și verificărilor prevăzute în prezentul capitol.

Dacă statul membru încredințează parțial anumite lucrări care trebuie efectuate conform prezentului capitol unor agenții sau firme specializate, autoritatea desemnată trebuie să își asume controlul asupra lucrărilor respective și responsabilitatea cu privire la acestea.

Articolul 21

Reduceri și excluderi în eventualitatea nerespectării normelor de eligibilitate

(1) Fără să aducă atingere niciunei reduceri sau excluderi prevăzute la articolul 23, dacă se constată că un agricultor nu respectă condițiile de eligibilitate privind acordarea ajutorului prevăzute în prezentul regulament, plata sau partea de plată acordată sau care urmează să fie acordată și pentru care s-au respectat condițiile de eligibilitate face obiectul unor reduceri și excluderi care trebuie stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

(2) Procentajul reducerii este proporțional cu gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate și poate merge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor, pentru unul sau mai mulți ani calendaristici.

Articolul 22

Controlul privind eco-condiționalitatea

(1) Statele membre procedează la verificări la fața locului pentru a verifica dacă un agricultor respectă obligațiile prevăzute în capitolul 1.

(2) Statele membre pot utiliza propriile sisteme de administrare și control existente pentru a asigura respectarea cerințelor legale în materie de gestionare și a bunelor condiții agricole și de mediu.

Sistemele în cauză, în special sistemul de identificare și de înregistrare a animalelor stabilit în conformitate cu Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea și înregistrarea porcinelor (19) și Regulamentele (CE) nr. 1760/2000 și (CE) nr. 21/2004 trebuie să fie compatibile cu sistemul integrat, astfel cum se prevede la articolul 26 alineatul (1) din prezentul regulament.

Articolul 23

Reducerea plăților sau excluderea de la plată în caz de nerespectare a normelor de eco-condiționalitate

(1) În cazul în care cerințele legale în materie de gestionare sau bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate în orice moment dintr-un an calendaristic dat (denumit în continuare „anul calendaristic în cauză”) și nerespectarea în cauză este rezultatul unei acțiuni sau a unei omisiuni direct imputabile agricultorului care a depus cererea de ajutor în anul calendaristic în cauză, valoarea totală a plăților directe acordate sau care trebuie acordate agricultorului, în urma aplicării articolelor 7, 10 și 11 în cazul agricultorului respectiv, este redusă sau eliminată în conformitate cu normele detaliate prevăzute la articolul 24.

Primul paragraf se aplică, de asemenea, în cazul în care nerespectarea în cauză este rezultatul unei acțiuni sau omisiuni direct atribuibile persoanei căreia sau de la care s-a efectuat transferul de teren agricol.

În sensul prezentului alineat, „transfer” înseamnă orice tip de tranzacție prin care terenul agricol încetează să mai fie la dispoziția cedentului.

Prin derogare de la al doilea paragraf, începând din 2010, în cazul în care persoana căreia acțiunea sau omisiunea îi este direct imputabilă a depus o cerere de ajutor în anul calendaristic în cauză, reducerea sau excluderea se aplică valorii totale a plăților directe acordate sau care urmează a fi acordate respectivei persoane.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) și în conformitate cu condițiile stabilite în normele detaliate prevăzute la articolul 24 alineatul (1) din prezentul regulament, statele membre pot decide să nu pună în aplicare o reducere sau o excludere în valoare de 100 EUR sau mai puțin pentru fiecare agricultor și pentru fiecare an calendaristic.

În cazul în care un stat membru decide să folosească opțiunea prevăzută la primul alineat, în anul următor autoritatea competentă va întreprinde acțiunile necesare pentru a asigura faptul că agricultorul remediază constatările de nerespectare în cauză. Constatarea și obligația de a întreprinde o acțiune de remediere sunt notificate agricultorului.

Articolul 24

Norme detaliate privind reducerile și excluderile în caz de nerespectare a normelor de eco-condiționalitate

(1) Normele detaliate privind reducerile și excluderile prevăzute la articolul 23 se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2). În acest context, se ține seama de gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate, precum și de criteriile stabilite la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.

(2) În caz de neglijență, procentajul reducerii nu depășește 5 %, iar în caz de nerespectare repetată, 15 %.

În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide să nu aplice nicio reducere în cazul în care, ținând cont de gravitate, amploare și persistență, un caz de nerespectare este considerat ca fiind minor. Cu toate acestea, cazurile de nerespectare care constituie un risc direct pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor nu sunt considerate ca fiind minore.

Cu excepția cazului în care agricultorul a întreprins măsuri imediate de remediere punând capăt nerespectării constatate, autoritatea competentă întreprinde acțiunile necesare care pot fi, dacă este cazul, limitate la un control administrativ, pentru a garanta faptul că agricultorul remediază nerespectările constatate. Constatarea unei nerespectări minore și obligația de a întreprinde o acțiune de remediere sunt notificate agricultorului.

(3) În cazul nerespectării deliberate, în principiu, procentul reducerii nu trebuie să fie mai mic de 20 % și poate ajunge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor și se poate aplica pentru unul sau mai mulți ani calendaristici.

(4) În oricare dintre situații, valoarea totală a reducerilor și a excluderilor pentru un an calendaristic nu trebuie să depășească valoarea totală prevăzută la articolul 23 alineatul (1).

Articolul 25

Sume care rezultă din eco-condiționalitate

Sumele care rezultă din aplicarea reducerilor sau excluderilor în eventualitatea nerespectării prevederilor din capitolul 1 se returnează în FEGA. Statele membre pot păstra 25 % din respectivele sume.

Articolul 26

Compatibilitatea schemelor de sprijin cu sistemul integrat

(1) În scopul aplicării schemelor de sprijin enumerate în anexa VI, statele membre se asigură că procedurile de administrare și de control utilizate pentru schemele respective sunt compatibile cu sistemul integrat în ceea ce privește următoarele aspecte:

(a)	baza de date electronică;

(b)	sistemele de identificare a parcelelor agricole;

(c)	controalele administrative.

În acest scop,baza de date, sistemele și controalele menționate respectiv la literele (a), (b) și (c) din primul paragraf se înființează în așa fel încât să poată funcționa în comun sau să permită schimbul de date între acestea fără probleme sau perturbări.

(2) În vederea aplicării altor scheme comunitare sau naționale de sprijin decât cele enumerate în anexa VI, statele membre pot integra unul sau mai multe elemente ale sistemului integrat în propriile proceduri de administrare și control.

Articolul 27

Informare și control

(1) Comisia este informată periodic cu privire la aplicarea sistemului integrat.

Comisia organizează schimburi de opinii cu statele membre pe această temă.

(2) În conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, după ce au informat în timp util autoritățile competente în cauză, reprezentanți autorizați desemnați de Comisie pot efectua:

(a)	orice examinare sau control al măsurilor luate pentru crearea și punerea în aplicare a sistemului integrat,

(b)	controale la agențiile și societățile specializate prevăzute la articolul 20 alineatul (3).

(3) Fără a aduce atingere responsabilităților statelor membre privind punerea în aplicare a sistemului integrat, Comisia poate să facă apel la serviciile unor organisme sau persoane specializate, pentru a favoriza instituirea, monitorizarea și utilizarea sistemului integrat, în special în scopul de a acorda, la cerere, consultanță tehnică autorităților competente ale statelor membre.

CAPITOLUL 5

Alte dispoziții generale

Articolul 28

Cerințe minime pentru a primi plăți directe

(1) Începând din 2010, statele membre nu acordă plăți directe unui agricultor într-unul din următoarele cazuri:

(a)	în cazul în care suma totală a tuturor plăților directe solicitate sau care trebuie acordate într-un an calendaristic dat, înaintea reducerilor și a excluderilor prevăzute la articolele 21 și 23, sunt mai mici de 100 EUR sau

(b)	în cazul în care suprafața eligibilă a exploatației pentru care sunt solicitate sau datorate plăți directe înaintea reducerilor și a excluderilor prevăzute la articolul 21 este mai mică de un hectar.

Pentru a lua în considerare structura economiilor lor în domeniul agriculturii, statele membre pot ajusta pragurile menționate la literele (a) și (b) ale primului paragraf din prezentul alineat în limitele prevăzute la anexa VII.

Agricultorii care dețin drepturile speciale prevăzute la articolul 44 alineatul (1) trebuie să îndeplinească condiția prevăzută la litera (a) ale primului paragraf din prezentul alineat.

Statele membre în cauză pot decide să nu pună în aplicare prezentul alineat în departamentele franceze de peste mări, în Azore și în Madeira, în Insulele Canare și în insulele din Marea Egee.

În cazul în care suma achitată este redusă ca urmare a introducerii progresive a plăților directe astfel cum se prevede la articolul 121 din prezentul regulament, la punctul K din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau la punctul C din anexa IX la prezentul regulament, suma solicitată sau datorată se calculează pe baza valorii finale a ajutorului care urmează să fie primit de agricultor.

(2) Începând din 2010, statele membre pot stabili criterii obiective și nediscriminatorii adecvate pentru a se asigura că niciun fel de plăți directe nu sunt acordate unei persoane fizice sau juridice:

(a)	pentru care activitatea agricolă reprezintă numai o parte nesemnificativă a ansamblului activităților economice ale acesteia; sau

(b)	pentru care principalul obiect de activitate nu îl reprezintă exercitarea de activități agricole.

(3) Drepturile de plată care nu conferă dreptul la plăți pe parcursul a doi ani consecutivi ca urmare a aplicării alineatelor (1) și (2) reintră în rezerva națională.

Articolul 29

Plata

(1) Cu excepția unor dispoziții în sens contrar ale prezentul regulament, plățile din cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I se efectuează integral către beneficiari.

(2) Plățile se fac în cel mult două rate pe an, în cursul perioadei care începe la data de 1 decembrie și se încheie la data de 30 iunie a anului calendaristic următor.

(3) Plățile din cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I nu se realizează înainte de finalizarea verificării condițiilor de eligibilitate, care trebuie efectuată de statul membru conform articolului 20.

(4) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2) din prezentul articol și în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), Comisia poate:

(a)	să acorde avansuri;

(b)

dacă situația bugetară permite acest lucru, să autorizeze statele membre să plătească avansuri înainte de 1 decembrie în regiunile în care anumite condiții excepționale expun agricultorii la mari dificultăți financiare:

(i)	până la 50 % din plăți, sau

(ii)	până la 80 % din plăți, în cazul în care s-au acordat avansuri.

Articolul 30

Clauza de eludare

Fără a aduce atingere vreunei dispoziții specifice din cadrul schemelor de sprijin individual, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora se constată că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestor plăți, în vederea obținerii unui avantaj contrar obiectivelor respectivei scheme de sprijin.

Articolul 31

Forța majoră și circumstanțele excepționale

În sensul prezentului regulament, autoritatea competentă recunoaște ca fiind cazuri de forță majoră sau circumstanțe excepționale situații precum:

(a)	decesul agricultorului;

(b)	incapacitatea profesională de lungă durată a agricultorului;

(c)	o catastrofă naturală gravă care afectează foarte mult suprafețele agricole ale exploatației;

(d)	distrugerea accidentală a clădirilor destinate creșterii animalelor, aflate pe exploatație;

(e)	o epizootie care afectează parțial sau integral șeptelul agricultorului.

Articolul 32

Reexaminarea

Schemele de sprijin enumerate în anexa I sunt puse în aplicare fără a se aduce atingere reexaminărilor care pot fi realizate în orice moment, în funcție de evoluția pieței și a situației bugetare.

TITLUL III

SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ

CAPITOLUL 1

Punerea generală în aplicare

Articolul 33

Drepturi de plată

(1) Ajutorul din cadrul schemei de plată unică este disponibil pentru agricultori dacă aceștia:

(a)	dețin drepturi de plată pe care le-au obținut în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(b)

obțin drepturi de plată în temeiul prezentului regulament:

(i)	prin transfer,

(ii)	de la rezerva națională,

(iii)

în conformitate cu anexa IX,

(iv)	în conformitate cu articolul 47 alineatul (2), articolul 59, articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea, articolul 65 și cu articolul 68 alineatul (4) litera (c).

(2) În sensul articolului 47 alineatul (2), al articolului 57 alineatul (6), al articolului 64 alineatul (2) și al articolului (65), se consideră că „un agricultor deține drepturi de plată” dacă agricultorului respectiv i-au fost alocate sau transferate definitiv drepturi de plată.

(3) Drepturile de cultivare a terenurilor în scopuri necomerciale, stabilite în conformitate cu articolul 53 alineatul (2), articolul 63 alineatul (2) și articolul 71j din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu sunt supuse obligațiilor de retragere anterioare.

Articolul 34

Activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil

(1) Ajutorul din cadrul schemei de plată unică se acordă agricultorilor la activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil. Drepturile de plată activate vor acorda dreptul la plata sumei stabilite în cadrul schemei.

(2) În sensul prezentului titlu, „hectar eligibil” înseamnă:

(a)

orice suprafață agricolă a exploatației și orice suprafață plantată cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție (cod NC ex 0602 90 41), care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este utilizată și în activități neagricole, activitatea agricolă să predomine și

(b)

orice suprafață care a dat dreptul la plăți în baza schemei de plată unică sau a schemei de plată unică pe suprafață în anul 2008 și care

(i)

nu mai respectă definiția „eligibilității” ca rezultat al punerii în aplicare a Directivei 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (20), a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (21), precum și a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (22), sau

(ii)

pe durata angajamentului relevant al agricultorului individual este împădurită conform articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (23) sau conform articolului 43 din Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 sau în temeiul unei scheme naționale ale cărei condiții sunt conforme cu articolul 43 alineatele (1), (2) și (3) din respectivul regulament, sau

(iii)

pe durata angajamentului relevant al agricultorului individual, este retrasă din circuitul agricol, în conformitate cu articolele 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), Comisia stabilește norme detaliate privind utilizarea hectarelor eligibile pentru activități neagricole.

Cu excepția unui caz de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, hectarele îndeplinesc condiția de eligibilitate pe parcursul întregului an calendaristic.

Articolul 35

Declararea hectarelor eligibile

(1) Agricultorul declară parcelele care corespund hectarelor eligibile aferente unui drept de plată. Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale, aceste parcele sunt la dispoziția agricultorului la o dată stabilită de statele membre, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor.

(2) În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre pot autoriza agricultorul să își modifice declarația, cu condiția ca acesta să respecte numărul de hectare corespunzător drepturilor sale de plată și condițiile prevăzute pentru acordarea plății unice pentru suprafața în cauză.

Articolul 36

Modificarea drepturilor de plată

Drepturile la plata pe hectar nu se modifică, exceptând cazul în care prezentul regulament prevede dispoziții contrare.

Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), stabilește, începând din 2010, norme pentru modificarea drepturilor de plată, în special în cazul fracțiunilor de drepturi.

Articolul 37

Solicitări multiple

În absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament, suprafața corespunzătoare numărului de hectare eligibile pentru ajutor pentru care s-a depus o cerere de plată unică poate face obiectul unei cereri pentru orice altă plată directă, precum și pentru orice alt ajutor neprevăzut în prezentul regulament.

Articolul 38

Utilizarea terenurilor în caz de integrare amânată a sectorului fructelor și legumelor

În cazul în care un stat membru a decis să utilizeze opțiunea prevăzută la al doilea paragraf din articolul 51 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (denumită în continuare „integrare amânată”), parcelele din regiunile vizate de decizie nu sunt eligibile, până la o dată anterioară datei de 31 decembrie 2010, dacă sunt utilizate pentru:

(a)	producția de fructe și legume;

(b)	producția de cartofi pentru consum; sau

(c)	pepiniere.

În eventualitatea integrării amânate, statele membre pot decide să permită cultivarea de culturi secundare pe hectarele eligibile pe o perioadă de maximum trei luni începând cu data de 15 august a fiecărui an. Cu toate acestea, la solicitarea statului membru, data respectivă se poate modifica în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) pentru regiunile în care cerealele sunt în mod normal recoltate mai devreme, din motive climatice.

Articolul 39

Utilizarea terenurilor pentru producția de cânepă

(1) Suprafețele utilizate pentru producția de cânepă sunt eligibile doar în cazul în care conținutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depășește 0,2 %. Statele membre stabilesc un sistem care să permită verificarea conținutului de tetrahidrocanabinol al produselor cultivate pe cel puțin 30 % din suprafețele de cânepă. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru introduce un sistem de autorizare prealabilă pentru cultura respectivă, procentul minim este de 20 %.

(2) În conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), acordarea plății este condiționată de utilizarea de semințe certificate din anumite soiuri.

Articolul 40

Plafoane naționale

(1) Pentru fiecare stat membru și în fiecare an, valoarea totală a tuturor drepturilor de plată alocate și a plafoanelor fixate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) și articolul 69 alineatul (3) din prezentul regulament, sau, pentru 2009, în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu poate fi mai mare decât plafonul național corespunzător, prevăzut în anexa VIII la prezentul regulament.

În cazul în care drepturile de plată sunt alocate viticultorilor, Comisia, luând în calcul cele mai recente date puse la dispoziție de statele membre în conformitate cu articolul 9 și articolul 102 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (24) și în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament, actualizează plafoanele naționale stabilite în anexa VIII la prezentul regulament. Până la data de 1 decembrie a anului anterior actualizării plafoanelor naționale, statele membre vor notifica Comisiei media regională a valorii drepturilor precizată la punctul B din anexa IX la prezentul regulament.

(2) Dacă este cazul, statul membru efectuează o reducere liniară a valorilor drepturilor de plată, pentru a asigura respectarea plafonului stabilit în anexa VIII.

Articolul 41

Rezerva națională

(1) Fiecare stat membru creează o rezervă națională care încorporează diferența dintre:

(a)	plafoanele naționale stabilite în anexa VIII la prezentul regulament; și

(b)	valoarea totală a tuturor drepturilor de plată alocate și plafoanele fixate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) și cu articolul 69 alineatul (3) din prezentul regulament sau, pentru 2009, plafoanele fixate în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(2) Statele membre pot utiliza rezerva națională pentru a aloca, cu titlu de prioritate și în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței, drepturi de plată agricultorilor care încep să desfășoare o activitate agricolă.

(3) Statele membre care nu aplică articolul 68 alineatul (1) litera (c) pot utiliza rezerva națională în scopul de a stabili, în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței, drepturi de plată pentru agricultorii din regiunile supuse restructurării și programelor de dezvoltare referitoare la oricare dintre formele de intervenție publică, pentru a obține garanții împotriva abandonului terenului și/sau a compensa dezavantaje specifice pentru agricultorii din regiunile în cauză.

(4) Statele membre utilizează rezerva națională pentru a aloca, în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței, drepturile de plată agricultorilor aflați într-o situație specială, situație care urmează a fi definită de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

(5) La aplicarea prezentului articol, statele membre pot majora valoarea unitară și/sau numărul de drepturi de plată alocate agricultorilor.

Articolul 42

Drepturi de plată nefolosite

Orice drept de plată care nu a fost activat pentru o perioadă de 2 ani, în conformitate cu articolul 34, este adăugat rezervei naționale, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale. Cu toate acestea, pentru 2009, drepturile de plată neactivate pentru perioada de doi ani 2007-2008 nu se adaugă rezervei naționale dacă au fost activate în 2006, iar pentru 2010, drepturile de plată neactivate pentru perioada de doi ani 2008-2009 nu se adaugă rezervei naționale dacă au fost activate în 2007.

Articolul 43

Transferul drepturilor de plată

(1) Drepturile de plată nu pot fi transferate decât unui agricultor stabilit în același stat membru, cu excepția moștenirilor sau a moștenirilor anticipate.

Totuși, chiar și în cazul moștenirilor sau al moștenirilor anticipate, drepturile de plată nu pot fi utilizate decât în statul membru în care au fost stabilite.

Un stat membru poate decide ca drepturile de plată să nu poată fi transferate sau utilizate decât în cadrul aceleiași regiuni.

(2) Drepturile de plată pot fi transferate, cu sau fără terenuri, prin vânzare sau prin orice altă formă de cesiune definitivă. În schimb, este autorizată arendarea sau orice altă tranzacție similară, cu condiția ca transferul drepturilor de plată să fie însoțit de transferul unui număr echivalent de hectare eligibile pentru ajutor.

(3) În cazul în care drepturile de plată sunt vândute, cu sau fără terenuri, statele membre, acționând conform principiilor generale de drept comunitar, pot decide ca o parte a drepturilor de plată vândute să reintre în rezerva națională sau ca valoarea lor unitară să fie redusă în favoarea rezervei naționale, în conformitate cu anumite criterii pe care Comisia urmează să le definească în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

Articolul 44

Condițiile pentru drepturile speciale

(1) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, drepturile de plată stabilite în titlul III capitolul 3 secțiunea 2 și la articolul 71m din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum și la articolul 60 și la articolul 65 al patrulea paragraf din prezentul regulament (denumite în continuare „drepturi speciale”) fac obiectul condițiilor stabilite la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

(2) Prin derogare de la articolul 34 alineatul (1), un agricultor care deține drepturi speciale este autorizat de statul membru să deroge de la cerința de a activa drepturi de plată cu un număr echivalent de hectare eligibile, cu condiția ca acesta să continue cel puțin:

(a)	50 % din activitatea agricolă desfășurată în perioada de referință menționată în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exprimate în unități de vită mare (UVM); sau

(b)	în cazul unor drepturi speciale stabilite în temeiul articolului 60, 50 % din activitatea agricolă desfășurată înaintea trecerii la schema de plată unică exprimată în UVM; sau

(c)	în cazul articolului 65, 50 % din activitatea agricolă desfășurată pe perioada punerii în aplicare a articolelor 67 și 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exprimată în UVM.

Cu toate acestea, în cazul în care unui agricultor i s-au acordat drepturi speciale atât în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 cât și în temeiul prezentului regulament, acesta menține cel puțin 50 % din cel mai ridicat nivel de activitate dintre cele menționate la primul paragraf.

Condiția menționată la primul paragraf nu se aplică pentru Malta.

(3) În cazul unui transfer al drepturilor speciale în 2009, 2010 și 2011, cesionarul poate beneficia de derogarea prevăzută la alineatul (2) numai dacă se transferă toate drepturile speciale. Începând din 2012, cesionarul beneficiază de derogare numai în caz de moștenire efectivă sau anticipată.

Primul paragraf nu se aplică în cazul Maltei.

Articolul 45

Reexaminarea drepturilor la plată.

(1) În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre care au introdus schema de plată unică în conformitate cu titlul III, capitolele 1-4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acționând în conformitate cu principiile generale ale legislației comunitare, pot decide să treacă, începând din sau după 2010, la aproximarea valorii drepturilor la plată.

În cazul în care decizia respectivă se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situații, decizia se ia înainte de 1 august 2010.

(2) În scopul aplicării primului paragraf al alineatului (1), drepturile de plată pot fi supuse unor modificări anuale progresive în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii. În cazul în care modificările duc la o reducere a valorii drepturilor la plată, acestea sunt efectuate în cel puțin trei etape anuale prestabilite.

Reducerea valorii oricărui drept de plată nu depășește, în niciuna din etapele anuale menționate la primul paragraf, 50 % din diferența dintre valoarea sa inițială și valoarea finală. În cazul în care reducerea valorii este de mai puțin de 10 % din valoarea inițială, statele membre pot aplica mai puțin de trei etape.

(3) Statele membre pot decide să aplice prezentul articol:

(a)	la nivelul geografic corespunzător care este stabilit în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, cum ar fi structura instituțională sau administrativă și potențialul agricol; sau

(b)	în cazul în care se aplică articolul 46 alineatul (4) în regiunea definită în conformitate cu articolul 46 alineatul (2).

CAPITOLUL 2

Aplicarea regională și parțială

Secțiunea 1

Aplicarea regională

Articolul 46

Alocarea la nivel regional a plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40

(1) În urma introducerii schemei de plată unică în conformitate cu titlul III capitolele 1-4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, un stat membru poate decide să pună în aplicare schema de plată unică începând din sau după 2010 la nivel regional, conform condițiilor stabilite în prezenta secțiune.

În cazul în care decizia se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situații, decizia se ia înainte de 1 august 2010.

(2) Statele membre stabilesc regiunile pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, precum structura instituțională sau administrativă și potențialul agricol regional.

Statele membre pot considera întregul lor teritoriu drept o singură regiune.

(3) Statele membre împart între regiuni plafoanele naționale prevăzute la articolul 40 pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii. Statele membre pot decide ca aceste plafoane regionale să fie supuse unor modificări anuale progresive, în cel mult trei etape anuale prestabilite și cu criterii obiective și nediscriminatorii precum potențialul agricol și criterii legate de mediu.

(4) Atunci când un stat membru care aplică alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol decide să nu aplice articolul 47, acesta ajustează valoarea drepturilor de plată în fiecare dintre regiunile sale, în măsura în care acest lucru este necesar pentru respectarea plafonului regional aplicabil. În acest scop, drepturile de plată sunt supuse unor creșteri sau reduceri liniare ale valorii acestora. Reducerea totală a valorii drepturilor de plată în temeiul acestui alineat este limitată la 10 % din valoarea lor inițială.

(5) Dacă un stat membru decide să aplice atât articolul 45 cât și prezentul articol, reducerea valorii drepturilor la plată menționată la alineatul (4) din prezentul articol este luată în considerare pentru calculul limitelor stabilite la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf.

Articolul 47

Regionalizarea schemei de plată unică

(1) În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide să împartă cel mult 50 % din plafonul regional stabilit în temeiul articolului 46 între toți agricultorii ale căror exploatații sunt localizate în regiunea în cauză, inclusiv cei care nu dețin drepturi la plată.

(2) Agricultorii beneficiază de drepturi de plată a căror valoare unitară se calculează prin divizarea părții corespunzătoare din plafonul regional stabilit în conformitate cu articolul 46 la numărul de hectare eligibile stabilit la nivel regional.

Valoarea acestor drepturi de plată este majorată în cazul în care, anterior aplicării prezentului articol, un agricultor deține drepturi la plată. În acest scop, valoarea unitară regională a fiecăruia dintre drepturile de plată ale agricultorului este majorată cu un cuantum calculat pe baza valorii totale a drepturilor de plată pe care le deținea agricultorul la o dată fixată de statul membru în cauză. Aceste majorări se calculează în limita părții care a rămas din plafonul regional după punerea în aplicare a alineatului (1) din prezentul articol.

(3) Numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor trebuie să fie egal cu numărul de hectare pe care acesta îl declară pentru anul de aplicare a schemei de plată unică la nivel regional, astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1), în conformitate cu articolul 34 alineatul (2), cu excepția cazului de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale.

(4) Drepturile de plată deținute de agricultori înainte de împărțirea menționată la alineatele (1) și (2) sunt anulate și înlocuite cu noile drepturi prevăzute la alineatul (3).

Articolul 48

Reexaminarea drepturilor la plată.

(1) În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre care aplică articolul 47 pot decide, în conformitate cu principiile generale ale legislației comunitare, să treacă în anul care urmează punerii în aplicare a regimului de plată unică la nivel regional astfel cum este prevăzut la articolul 46 alineatul (1) la aproximarea valorii drepturilor de plată stabilite în temeiul prezentei secțiuni.

În cazul în care decizia respectivă se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situații, decizia se ia înainte de 1 august 2010.

În scopul aplicării primului paragraf, drepturile de plată pot fi supuse unor modificări anuale progresive în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii. În cazul în care modificările duc la o reducere a valorii drepturilor la plată, acestea sunt efectuate în cel puțin două etape anuale prestabilite.

(2) În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre care au introdus schema de plată unică în conformitate cu titlul III capitolul 5 secțiunea 1 sau capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide, în conformitate cu principiile generale ale legislației comunitare, să treacă, începând din sau după 2010, la aproximarea valorii drepturilor la plată.

În cazul în care decizia respectivă se aplică începând din 2010, aceasta se ia înainte de 1 august 2009. În toate celelalte situații, decizia se ia înainte de 1 august 2010.

În scopul aplicării primului paragraf, drepturile de plată sunt supuse unor modificări anuale progresive în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii. În cazul în care modificările duc la o reducere a valorii drepturilor la plată, acestea sunt efectuate în cel puțin trei etape anuale prestabilite.

Primul paragraf se aplică fără a aduce atingere deciziilor luate de statele membre în conformitate cu articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Respectivele state membre se pot abate de la numărul minim de etape prevăzut la primul paragraf și de la limitele stabilite la alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Reducerea valorii oricărui drept de plată nu depășește, în niciuna din etapele anuale menționate la alineatele (1) și (2), 50 % din diferența dintre valoarea sa inițială și valoarea finală. În cazul în care reducerea valorii este de mai puțin de 10 % din valoarea inițială, statele membre pot aplica mai puțin de trei etape.

(4) Statele membre pot decide să pună în aplicare alineatele (1), (2) și (3) la nivelul geografic corespunzător care este stabilit în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, cum ar fi structura instituțională sau administrativă și/sau potențialul agricol.

Articolul 49

Pășuni

La aplicarea articolului 47, statele membre pot stabili, în limitele plafonului regional instituit în temeiul articolului 46 sau ale unei părți din acesta și pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, valori unitare diferite pentru drepturile de plată care urmează să fie atribuite agricultorilor menționați la articolul 47 alineatul (1):

(a)	pentru hectarele utilizate ca pășuni, la data prevăzută pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafață pentru 2008 și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor; sau

(b)	pentru hectarele utilizate ca pășuni permanente, la data prevăzută pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafață în 2008 și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor.

Articolul 50

Condițiile aplicabile drepturilor de plată stabilite în temeiul prezentei secțiuni

(1) Drepturile de plată stabilite în conformitate cu prezenta secțiune, sau cu secțiunea 1 din capitolul 5 sau capitolul 6 din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, nu pot fi transferate sau utilizate decât în cadrul aceleiași regiuni sau între regiuni în care valoarea drepturilor de plată pe hectar este identică.

(2) În lipsa unor dispoziții contrare în cadrul prezentei secțiuni, se aplică celelalte dispoziții din prezentul titlu.

Secțiunea 2

Aplicare parțială

Articolul 51

Dispoziții generale

(1) Statele membre care au acordat plăți pentru sectorul cărnii de oaie și de capră, pentru sectorul cărnii de vită și de mânzat, în conformitate cu titlul III capitolul 5 secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide, până la 1 august 2009, să acorde în continuare aceste plăți, în condițiile stabilite în prezenta secțiune. Acestea pot stabili, de asemenea, partea componentei din plafoanele lor naționale care să fie utilizată pentru aceste plăți la un nivel mai mic decât cel fixat în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În cazul în care un stat membru nu ia acea decizie, plățile sunt integrate în schema de plată unică din 2010 în conformitate cu articolul 66 din prezentul regulament.

În cazul plăților pentru vită și mânzat menționate la articolul 53 alineatul (2) din prezentul regulament, statele membre pot de asemenea să decidă, până la 1 august 2010, să nu acorde aceste plăți ci să le integreze într-o schemă de plată unică din 2011, în conformitate cu articolul 66 din prezentul regulament.

În cazul în care un stat membru a exclus toate sau o parte din plățile pentru fructe și legume din schema de plată unică, în conformitate cu articolul 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta poate:

(a)	din 2010, să acorde plățile pentru fructe și legume în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune și în conformitate cu decizia luată în temeiul articolului 68b alineatele (1) și (2) sau în temeiul articolului 143bc alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau,

(b)	să decidă, până la 1 august 2009, să integreze plățile pentru fructe și legume excluse din schema de plată unică, în conformitate cu articolul 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 într-o schemă de plată unică, în conformitate cu articolul 66 din prezentul regulament; sau

(c)	să decidă, până la 1 august 2009, să acorde plățile tranzitorii pentru fructe și legume, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, și la un nivel mai scăzut decât cel stabilit în conformitate cu articolul 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață pot decide, atunci când introduc schema de plată unică, să acorde plățile menționate la primul paragraf, în condițiile prevăzute în prezenta secțiune. În cazul plății tranzitorii pentru fructe și legume, noile state membre care nu au aplicat articolul 143bc din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu aplică articolul 54 din prezentul regulament. Mai mult, în cazul plății tranzitorii pentru fructe și legume noile state membre țin seama, după caz, de articolul 128 alineatul (3) din prezentul regulament.

(2) În baza alegerii efectuate de fiecare stat membru, Comisia stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), un plafon pentru fiecare dintre plățile directe menționate la articolele 52, 53 și 54.

Respectivul plafon este egal cu componenta fiecărui tip de plată directă din plafoanele naționale prevăzute la articolul 40, înmulțită cu procentele de reducere aplicate de statele membre conform articolelor 52, 53 și 54.

Articolul 52

Plățile pentru carnea de oaie și carnea de capră

Statele membre pot să rețină până la 50 % din componenta plafoanelor naționale menționate la articolul 40 din prezentul regulament care corespunde plăților din sectorul cărnii de oaie și de capră prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În acest caz, statele membre în cauză efectuează anual o plată suplimentară către agricultori.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care cresc ovine și caprine, în condițiile prevăzute în secțiunea 10 din capitolul 1 din titlul IV din prezentul regulament și în cadrul plafoanelor stabilite în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 53

Plățile pentru carnea de vită și mânzat

(1) Statele membre care au aplicat articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață pot reține integral sau parțial componenta plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament care corespunde primei pentru vacile care alăptează, prevăzute la anexa VI la Regulamentul (CE) nr.1782/2003. În aceste cazuri, statele membre respective efectuează anual o plată suplimentară către agricultori.

Plata suplimentară se acordă pentru întreținerea vacilor care alăptează în condițiile prevăzute în secțiunea 11 din capitolul 1 din titlul IV din prezentul regulament și în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2) În 2010 și 2011, statele membre care au aplicat articolul 68 alineatul (1), articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) sau articolul 68 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață pot reține, integral sau parțial, plafoanele naționale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament care corespund primei pentru sacrificare pentru viței, primei pentru sacrificare pentru bovine, altele decât viței, sau primei speciale pentru animalele masculi pot crea o plată suplimentară pentru agricultori. În aceste cazuri, statele membre respective efectuează o plată suplimentară către agricultori. Plățile suplimentare se acordă pentru sacrificarea vițeilor, a bovinelor altele decât vițeii și pentru deținerea bovinelor masculi, în condițiile prevăzute în secțiunea 11 din capitolul 1 din titlul IV din prezentul regulament și în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 54

Plăți tranzitorii pentru fructe și legume

(1) Statele membre pot reține, până la 31 decembrie 2011, până la 50 % din componenta plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40 care corespund sprijinului pentru producția tomatelor.

În acest caz și în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2), statul membru în cauză acordă agricultorilor o plată anuală suplimentară.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc tomate în condițiile prevăzute în secțiunea 8 din capitolul 1 a titlului IV.

(2) Statele membre pot reține:

(a)

până la 31 decembrie 2010, până la 100 % din componenta plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespund sprijinului pentru producția recoltelor de fructe și legume, altele decât culturile anuale menționate în al treilea paragraf, care sunt furnizate pentru procesare și care au fost eligibile pe baza schemelor de ajutor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 2202/96; și

(b)

de la 1 ianuarie 2011 până la 31 decembrie 2012, până la 75 % din componenta plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespunde sprijinului pentru producția recoltelor de fructe și legume, altele decât recoltele anuale menționate în al treilea paragraf, care sunt furnizate pentru procesare și care au fost eligibile pe baza schemelor de ajutor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor transformate pe bază de fructe și legume (25) și Regulamentul (CE) nr. 2202/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 de instituire a unui regim de ajutor comunitar pentru producătorii de anumite fructe citrice (26).

În acest caz și în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din prezentul regulament, statul membru în cauză acordă agricultorilor o plată anuală suplimentară.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc unul sau mai multe din următoarele fructe și legume, astfel cum este stabilit de statul membru în cauză, în condițiile prevăzute în secțiunea 8 din capitolul 1 din titlul IV:

(a)	smochine proaspete,

(b)	citrice proaspete,

(c)	struguri de masă,

(d)

pere,

(e)	piersici și nectarine și

(f)	prune „d'Ente”.

3. Componenta plafoanelor naționale menționate la alineatele (1) și (2) este cea stabilită în anexa X.

CAPITOLUL 3

Punerea în aplicare în noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață

Articolul 55

Introducerea schemei de plată unică în statele membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafață

(1) În lipsa unor dispoziții contrare în cadrul prezentului capitol, prevederile din prezentul titlu se aplică noilor state membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafață prevăzută la capitolul 2 din titlul V.

Articolul 41 și secțiunea 1 din capitolul 2 nu se aplică.

(2) Orice nou stat membru care a pus în aplicare schema de plată unică pe suprafață adoptă deciziile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) și articolul 69 alineatul (1) până la data de 1 august a anului anterior celui în care urmează să pună în aplicare pentru prima dată schema de plată unică.

(3) Cu excepția Bulgariei și a României, orice nou stat membru care a pus în aplicare schema de plată unică pe suprafață poate prevedea ca, în afara condițiilor de eligibilitate stabilite la articolul 34 alineatul (2), „hectarul eligibil” este orice suprafață agricolă din cadrul exploatației, care a fost păstrată în bune condiții agricole la data de 30 iunie 2003, exploatată sau nu la acea dată.

Articolul 56

Cererea pentru sprijin

(1) Agricultorii solicită sprijin în cadrul schemei de plată unică înainte de o dată care urmează a fi stabilită de noile state membre, dar nu mai târziu de 15 mai.

(2) Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale, drepturile de plată por fi acordate numai acelor agricultori care au solicitat sprijin în baza schemei de plată unică până la data de 15 mai a primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică.

Articolul 57

Rezerva națională

(1) Fiecare nou stat membru aplică un procent de reducere liniară a plafonului național propriu prevăzut la articolul 40, cu scopul de a constitui o rezervă națională.

(2) Noile state membre trebuie să utilizeze rezerva națională pentru a aloca, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite distorsionarea pieței și a concurenței, drepturi de plată pentru agricultorii care se află într-o situație specială, situație care urmează să fie definită de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

(3) Pe parcursul primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică, noile state membre pot utiliza rezerva națională pentru a aloca drepturi la plată, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite distorsionarea pieței și a concurenței, pentru agricultorii din sectoare specifice, care se află într-o situație specială în urma trecerii la schema de plată unică.

(4) Noile state membre pot utiliza rezerva națională pentru a aloca drepturi de plată agricultorilor care au început să-și desfășoare activitatea agricolă după data de 1 ianuarie a primului an de aplicare a schemei de plată unică și care nu au primit nicio plată directă în anul respectiv, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite distorsionarea pieței și a concurenței.

(5) Noile state membre care nu aplică articolul 68 alineatul (1) litera (c) pot utiliza rezerva națională pentru a aloca, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite distorsionarea pieței și a concurenței, drepturi de plată pentru agricultorii din regiunile care fac obiectul programelor de restructurare și de dezvoltare referitoare la oricare dintre formele de intervenție publică, cu scopul de a se asigura împotriva abandonului terenului și pentru a compensa agricultorii în urma dezavantajelor specifice din regiunile în cauză.

(6) În vederea aplicării alineatelor (2)-(5), noile state membre pot majora valoarea unitară a drepturilor de plată deținute de agricultorul respectiv în limita a 5 000 EUR, sau pot aloca noi drepturi de plată agricultorului în cauză.

(7) Noile state membre efectuează reduceri liniare ale drepturilor de plată atunci când rezerva lor națională nu este suficientă pentru a trata situațiile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).

Articolul 58

Aplicarea regională a plafoanelor naționale menționate la articolul 40

(1) Noile state membre pot pune în aplicare schema de plată unică la nivel regional.

(2) Noile state membre definesc regiunile în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii.

(3) Dacă este cazul, noul stat membru își împarte plafonul național menționat la articolul 40 după toate reducerile prevăzute la articolul 57 între regiuni, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii.

Articolul 59

Alocarea drepturilor la plată

(1) Agricultorii trebuie să primească drepturi de plată a căror valoare unitară se calculează prin divizarea plafonului național aplicabil menționat la articolul 40 după aplicarea oricărei reduceri prevăzute la articolul 57 la numărul de drepturi de plată stabilite la nivel național în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(2) Cu excepția cazului de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor trebuie să fie egal cu numărul de hectare pe care agricultorul le declară în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), noile state membre pot decide ca, exceptând cazurile de forță majoră sau circumstanțele excepționale, numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor să fie egal cu media anuală a numărului total de hectare, care, timp de unul sau mai mulți ani dintr-o perioadă de referință care e stabilită de statul membru, dar cel târziu în 2008, au conferit un drept la plata unică pe suprafață.

Cu toate acestea, atunci când un agricultor a început să desfășoare o activitate agricolă în cursul perioadei de referință, numărul mediu de hectare se calculează pe baza plăților de care a beneficiat în anii calendaristici în cursul cărora a exercitat activitatea agricolă.

Articolul 60

Agricultori care nu dețin hectare eligibile pentru ajutor

Un agricultor care își desfășoară activitatea în sectorul cărnii de vită sau de mânzat, în sectorul produselor lactate sau în sectorul cărnii de oaie sau de capră și care are dreptul să primească drepturi de plată în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) și cu articolul 59, pentru care acesta nu are hectare eligibile în primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică, beneficiază de drepturi speciale, care nu depășesc 5 000 EUR pentru un drept, astfel cum se menționează la articolul 44.

Articolul 61

Pășuni

Noile state membre pot, de asemenea, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, să stabilească, în cadrul plafonului regional instituit în temeiul articolului 58 sau al unei părți din acesta, valori unitare diferite ale drepturilor de plată care urmează să fie alocate agricultorilor menționați la articolul 59 alineatul (1):

(a)	pentru hectare utilizate ca pășuni identificate ca atare la 30 iunie 2008 și pentru orice alte hectare eligibile sau

(b)	pentru hectare utilizate ca pășuni permanente identificate ca atare la 30 iunie 2008 și pentru orice alte hectare eligibile.

Articolul 62

Condiții aplicabile drepturilor la plată

(1) Drepturile de plată stabilite în conformitate cu prezentul capitol pot fi transferate numai în cadrul aceleiași regiuni sau între regiuni în care drepturile pe hectar sunt identice.

(2) Noile state membre pot decide, în conformitate cu principiile generale ale dreptului comunitar, să aproximeze valoarea drepturilor de plată stabilite în conformitate cu acest capitol. Această decizie se ia până la 1 august a anului anterior primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică.

În scopul aplicării primului paragraf, drepturile de plată sunt supuse unor modificări progresive anuale, în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii și cu etape anuale prestabilite.

(3) Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale, un agricultor poate transfera drepturile sale de plată fără teren numai după ce a activat, în sensul articolului 34, cel puțin 80 % din drepturile sale de plată pe parcursul a cel puțin un an calendaristic sau după ce a renunțat de bună voie la toate drepturile de plată pe care nu le-a folosit în primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică în favoarea rezervei naționale.

CAPITOLUL 4

Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică

Articolul 63

Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică

(1) Începând din 2010, statele membre trebuie să integreze ajutorul disponibil în cadrul schemelor de sprijin cuplat prevăzute în anexa XI în schema de plată unică, în conformitate cu normele stabilite la articolele 64, 65, 66 și 67.

(2) Prin derogare de la alineatul (1):

(a)

Statele membre care au introdus schema de plată unică, în conformitate cu titlul III capitolele 1-4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide să utilizeze integral sau parțial ajutorul menționat la alineatul (1) pentru a stabili drepturi de plată sau pentru a crește valoarea drepturilor de plată pe baza tipului de activități agricole desfășurate de agricultori în cursul unuia sau mai multor ani din perioada 2005-2008 și în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, precum potențialul agricol sau criterii legate de mediu.

(b)

Statele membre care au introdus schema de plată unică, în conformitate cu capitolul 5 secțiunea 1 sau cu titlul III capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau care utilizează opțiunea menționată la articolul 47 din prezentul regulament, pot decide să utilizeze integral sau parțial ajutorul menționat la alineatul (1) pentru a crește valoarea tuturor drepturilor de plată cu o sumă suplimentară corespunzătoare creșterii plafonului regional împărțită la numărul total de drepturi la plată.

De asemenea, statele membre pot diferenția creșterea în valoare a drepturilor de plată ținând seama de criteriile menționate la articolul 64 alineatul (1) din prezentul regulament sau pe baza tipului de activități agricole desfășurate de agricultori în cursul unuia sau mai multor ani din perioada 2005-2008 și în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, precum potențialul agricol sau criterii legate de mediu.

(3) Atunci când un stat membru utilizează derogarea prevăzută la alineatul (2) litera (a), acesta adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că agricultorii care au beneficiat de ajutorul menționat la alineatul (1) nu sunt excluși din schema de plată unică. În special, statul membru se asigură că ajutorul global pe care îl va primi agricultorul după integrarea schemelor de sprijin cuplat menționate la alineatul (1) în schema de plată unică nu se reduce sub 75 % din ajutorul mediu anual pe care îl primea agricultorul în temeiul tuturor plăților directe în cursul perioadelor de referință relevante prevăzute la articolele 64, 65 și 66.

Articolul 64

Integrarea ajutorului cuplat exclus din schema de plată unică

(1) Cuantumurile prevăzute în anexa XII care au fost disponibile pentru ajutorul cuplat din cadrul schemelor prevăzute la punctele 1 și 2 din anexa XI sunt distribuite de statele membre între agricultorii din sectoarele în cauză, în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, luând în considerare, în special, ajutorul primit de agricultorii în cauză, direct sau indirect, în cadrul schemelor de sprijin pertinente pe parcursul unui an sau a mai multor ani, în perioada cuprinsă între 2005 și 2008. În cazul schemelor pentru amidonul din cartofi menționate la punctele 1 și 2 din anexa XI, statele membre pot distribui sumele disponibile în baza respectivelor scheme luând în considerare cantitățile de cartofi acoperite de contracte de cultivare între producătorii de cartofi și producătorii de amidon în limita cotei alocate respectivului producător, astfel cum este prevăzut la articolul 84a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pentru un anumit an.

(2) Statele membre majorează valoarea drepturilor de plată deținute de agricultorii în cauză pe baza cuantumurilor rezultate în urma aplicării alineatului (1).

Majorarea în valoare per drept de plată per agricultor este calculată prin divizarea cuantumurilor prevăzute la primul paragraf la numărul de drepturi de plată pentru fiecare agricultor în cauză.

Cu toate acestea, în cazul în care un agricultor dintr-unul din sectoarele în cauză nu deține niciun drept la plată, i se vor aloca drepturi de plată astfel:

(a)	numărul acestora este egal cu numărul de hectare pe care le declară agricultorul în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) pe anul integrării schemei de sprijin cuplat în schema de plată unică,

(b)	valoarea acestora se stabilește prin divizarea cuantumului rezultat din aplicarea alineatului (1) la numărul stabilit în conformitate cu litera (a) din prezentul paragraf.

(3) Cu toate acestea, în situația în care cuantumul per schemă de ajutor este mai mic de 250 000 EUR, statul membru în cauză poate decide să nu distribuie sumele și să le adauge rezervei naționale.

Articolul 65

Integrarea ajutorului parțial cuplat exclus din schema de plată unică

Cuantumurile care au fost disponibile pentru ajutorul cuplat în cadrul schemelor prevăzute în temeiul punctului 3 din anexa XI sunt distribuite de statele membre agricultorilor din sectoarele în cauză proporțional cu ajutorul primit de agricultorii în cauză în cadrul schemelor de sprijin relevante în cursul perioadelor de referință relevante prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Cu toate acestea, statele membre pot alege o perioadă reprezentativă mai recentă, în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii și în cazul în care un stat membru a introdus schema de plată unică în conformitate cu secțiunea 1 din capitolul 5 sau cu capitolul 6 din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau când utilizează opțiunea menționată la articolul 47 din prezentul regulament, în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) din prezentul regulament.

Statele membre majorează valoarea drepturilor de plată ale agricultorilor în cauză sau alocă drepturi de plată în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din prezentul regulament.

În cazul în care un agricultor care a beneficiat de plăți în temeiul articolelor 67 și 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar avea dreptul să primească drepturi de plată în conformitate cu prezentul articol pentru care acesta nu are hectare eligibile în anul integrării schemei de ajutor cuplat în schema de plată unică sau în cazul în care dreptul său de plată per hectar rezultă într-o sumă mai mare de 5 000 EUR, agricultorului i se alocă drepturi speciale, astfel cum este prevăzut la articolul 44, care nu depășesc 5 000 EUR pentru un drept.

Articolul 66

Integrarea opțională a ajutorului parțial cuplat exclus din schema de plată unică

În cazul în care un stat membru:

(a)	nu ia decizia prevăzută la articolul 51 alineatul (1) primul paragraf;

(b)	hotărăște să nu mai acorde plățile pentru carnea de vită și de mânzat prevăzute la articolul 53 alineatul (2) începând cu 2011, în temeiul articolului 51 alineatul (1) al doilea paragraf; sau

(c)	hotărăște să nu acorde plățile pentru fructe și legume în temeiul articolului 51 alineatul (1) al treilea paragraf,

cuantumurile disponibile pentru ajutorul cuplat în cadrul schemelor prevăzute la punctul 4 din anexa XI se integrează în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65.

Articolul 67

Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică

Statele membre pot decide, până la 1 august 2009, să integreze ajutorul pentru semințe prevăzut în titlul IV secțiunea 5 și schemele menționate la punctul 1 din anexa XI, cu excepția primei speciale de calitate pentru grâul dur, în schema de plată unică în 2010 sau în 2011. În cazul respectiv, Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) ajustează plafoanele naționale, astfel cum se prevede la articolul 40, prin adăugarea sumelor din anexa XII pentru schema de ajutor în cauză.

CAPITOLUL 5

Ajutorul specific

Articolul 68

Norme generale

(1) Statele membre pot acorda ajutor specific agricultorilor în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul capitol:

(a)

pentru:

(i)	tipuri specifice de agricultură care sunt importante pentru protejarea sau ameliorarea mediului,

(ii)	îmbunătățirea calității produselor agricole,

(iii)

îmbunătățirea comercializării produselor agricole,

(iv)	realizarea unor standarde sporite de bunăstare a animalelor,

(v)	activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu;

(b)	pentru a compensa dezavantaje specifice care îi afectează pe agricultori în sectoarele lactatelor, al cărnii de vită, de oaie și de capră și al orezului, în regiunile vulnerabile din punct de vedere economic sau sensibile din punct de vedere ecologic;

(c)	în regiunile care fac obiectul programelor de restructurare și/sau de dezvoltare, cu scopul de a se asigura împotriva abandonului de teren și/sau de a compensa dezavantaje specifice pentru agricultorii din zonele în cauză;

(d)	sub formă de contribuții la primele pentru asigurarea culturilor, conform condițiilor stabilite la articolul 70;

(e)	prin intermediul unor fonduri mutuale pentru boli ale animalelor și ale plantelor în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 71.

(2) Ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (a) poate fi acordat numai dacă:

(a)

în ceea ce privește tipurile specifice de activități agricole prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctul (v):

(i)	respectă cerințele stabilite la articolul 39 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și numai pentru acoperirea costurilor suplimentare suportate efectiv și pentru compensarea pierderilor de venit legate de îndeplinirea obiectivelor în cauză; și

(ii)	a fost aprobat de Comisie;

(b)

în ceea ce privește îmbunătățirea calității produselor agricole prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (ii) este în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare (27), cu Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (28), cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice (29) și cu capitolul 1 din titlul II din partea a II-a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din 22 octombrie 2007;

(c)

în ceea ce privește îmbunătățirea comercializării produselor agricole prevăzută la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) satisface criteriile stabilite la articolele 2-5 din Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe (30).

(3) Ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol poate fi acordat numai în măsura în care este necesar pentru crearea unui stimulent pentru menținerea nivelurilor actuale ale producției.

Pentru sectoarele cărnii de oaie și al cărnii de capră, precum și al cărnii de vită și mânzat, în cazul în care se aplică ajutorul respectiv, împreună cu ajutorul total acordat în conformitate cu articolele 52 și 53, totalul nu depășește pachetul financiar al ajutorului obținut după aplicarea procentajului maxim de reținere prevăzut la articolul 67 și respectiv 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Pentru sectorul orezului, ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol poate fi acordat numai cu începere din anul calendaristic în care statele membre integrează plata specifică pentru culturile de orez prevăzută la secțiunea 1 din titlul IV capitolul 1 în cadrul schemei de plată unică.

(4) Ajutorul menționat la:

(a)	alineatul (1) literele (a) și (d) din prezentul articol ia forma unor plăți anuale suplimentare,

(b)	alineatul (1) litera (b) din prezentul articol ia forma unor plăți anuale suplimentare, cum ar fi plățile pentru șeptel sau primele pentru pășuni,

(c)	alineatul (1) litera (c) din prezentul articol ia forma unei majorări a valorii unitare și/sau a numărului de drepturi la plată ale agricultorului,

(d)	alineatul (1) litera (e) din prezentul articol ia forma unor plăți compensatorii, astfel cum se menționează la articolul 71.

(5) Transferul drepturilor de plată cu valori unitare majorate și a drepturilor suplimentare de plată prevăzute la alineatul 4 litera (c) poate fi permis numai în cazul în care drepturile transferate sunt însoțite de transferul unui număr echivalent de hectare.

(6) Ajutorul acordat în temeiul alineatului (1) trebuie să fie în conformitate cu alte măsuri și politici comunitare.

(7) Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), trebuie să definească condițiile aprobării de către Comisie, prevăzute la alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din prezentul articol și condițiile de acordare a ajutorului, prevăzute în cadrul prezentei secțiuni, în special în vederea asigurării coerenței cu alte măsuri și politici comunitare și pentru a evita cumularea de ajutoare.

(8) Până la 1 august 2011 statele membre care au adoptat decizia menționată la articolul 69 alineatul (1) o pot reexamina și pot decide, începând din 2012:

(a)	să modifice sumele pentru finanțarea ajutorului menționat în prezentul capitol, în limitele prevăzute de articolul 69; sau

(b)	să încheie aplicarea ajutorului specific în temeiul prezentului capitol.

În funcție de decizia adoptată de fiecare stat membru, în temeiul primului paragraf din prezentul alineat, Comisia stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), un plafon corespunzător pentru ajutorul în cauză.

În cazul în care un stat membru decide să încheie aplicarea prezentului capitol sau în cazul în care renunță la sumele utilizate pentru finanțarea acestuia, se aplică articolul 72 alineatul (2).

Articolul 69

Dispoziții financiare pentru ajutorul specific

(1) Statele membre pot decide până la 1 august 2009, 1 august 2010 sau 1 august 2011 să utilizeze, din anul următor respectivei decizii, până la 10 % din plafoanele naționale prevăzute la articolul 40, sau, în cazul Maltei, o sumă de 2 000 000 EUR, pentru ajutorul specific prevăzut la articolul 68 alineatul (1).

(2) Statele membre pot aplica reținerea de 10 % în funcție de sector prin reținerea a până la 10 % din componenta plafonului lor național prevăzut la articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 corespunzând oricărui sector prevăzut în anexa VI la regulamentul respectiv. Fondurile reținute pot fi utilizate pentru aplicarea ajutorului prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din prezentul regulament în sectoarele vizate de reținere.

(3) În funcție de decizia adoptată de fiecare stat membru, în temeiul alineatului (1), cu privire la cuantumul din plafonul național care urmează a fi utilizat, Comisia stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), un plafon corespunzător pentru ajutorul în cauză.

Sumele utilizate pentru a acorda ajutorul specific prevăzut la litera (c) din articolul 68 alineatul (1) vor fi deduse din plafonul național menționat la articolul 40 alineatul (1), numai pentru a se verifica respectarea plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40 alineatul (2). Acestea vor fi numărate ca drepturi de plată alocate.

(4) Ajutorul prevăzut la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) și (e) punctele (i), (ii), (iii) și (iv) este limitat la 3,5 % din plafoanele naționale prevăzute la articolul 40 sau, în cazul Maltei, la un cuantum de 2 000 000 EUR, prevăzut la articolul 69 alineatul (1) din regulament, care urmează să fie utilizat în special pentru finanțarea măsurilor prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (b) în sectorul produselor lactate.

Statele membre pot stabili limite secundare pentru fiecare măsură.

(5) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (4), în decursul anilor calendaristici 2010-2013, în acele state membre care au acordat ajutor pentru vacile care alăptează în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 fără să fi pus în aplicare opțiunea prevăzută în articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din respectivul regulament, limita prevăzută la alineatul (4) se stabilește la 6 % din plafonul lor național menționat la articolul 40. Mai mult, pentru statele membre a căror producție de lapte are loc în proporție mai mare de 60 % la nord de paralela 62, limita respectivă se stabilește la 10 % din plafonul lor național menționat la articolul 40.

Cu toate acestea, orice ajutor care depășește 3,5 % din plafonul național menționat la articolul 40 se utilizează exclusiv pentru finanțarea măsurilor prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament în sectoarele produselor lactate, al cărnii de vită și de mânzat.

Comisia prezintă Consiliului un raport privind aplicarea prezentului alineat până la 31 decembrie 2013.

(6) Statele membre colectează fondurile necesare pentru acordarea ajutorului prevăzut la:

(a)	articolul 68 alineatul (1) prin utilizarea unui cuantum care urmează să fie calculat de Comisie în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol și stabilit în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) și/sau

(b)	articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d), prin aplicarea unei reduceri liniare a valorii drepturilor de plată alocate agricultorilor și/sau a plăților directe prevăzute la articolele 52 și 53 și/sau în rezerva națională,

(c)	articolul 68 alineatul (1) litera (e) prin aplicarea, dacă este cazul, a unei reduceri liniare la una sau mai multe plăți care trebuie efectuate către beneficiarii plăților în cauză, în conformitate cu prezentul titlu și în limitele stabilite la alineatele (1) și (4) din prezentul articol.

În situația în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la litera (a) din primul paragraf al prezentului alineat, suma respectivă nu va fi considerată ca parte a plafoanelor stabilite în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, numai pentru a se verifica respectarea plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40 alineatul (2).

(7) Sumele prevăzute la alineatul (6) litera (a) din prezentul articol sunt egale cu diferența între:

(a)	plafoanele naționale stabilite la anexa VIII sau la anexa VIIIa la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru anul 2007 după aplicarea articolului 10 alineatul (1) din respectivul Regulament și a articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 și după reducerea cu 0,5 %; și

(b)	execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2008 a schemei de plată unică și plățile prevăzute în secțiunile 2 și 3 din capitolul 5 din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în privința plăților referitoare la pragul redus pentru 2007 menționat la litera (a) din prezentul paragraf.

Suma în cauză nu este în niciun caz mai mare de 4 % din pragul prevăzut la litera (a) a primului paragraf din prezentul alineat.

Pentru noile state membre care au aplicat schema de plată unică în 2007, respectiva sumă se multiplică cu 1,75 în 2010, cu 2 în 2011, cu 2,25 în 2012 și cu 2,5 începând din 2013.

La cererea unui stat membru, Comisia revizuiește sumele stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament și în temeiul normelor detaliate care urmează să fie stabilite în conformitate cu aceeași procedură.

Utilizarea de către statele membre a acestor sume nu aduce atingere aplicării articolului 8 din prezentul regulament.

(8) Decizia menționată la alineatul (1) din prezentul articol, la articolul 68 alineatul (8) și la articolul 131 alineatul (1) determină măsurile care urmează să fie aplicate și acoperă toate acordurile viitoare de punere în aplicare relevante pentru aplicarea prezentului capitol, inclusiv descrierea condițiilor de eligibilitate pentru măsurile care urmează să fie aplicate, suma în cauză și resursele financiare care urmează să fie colectate.

(9) Noile state membre pot hotărî să aplice alineatele (1), (2), (4), (5) și (6) din prezentul articol și articolul 131 alineatul (1) pe baza plafoanelor lor naționale:

(a)	menționate pentru anul 2016 în cazul Bulgariei și al României,

(b)	menționate pentru anul 2013 în cazul celorlalte noi state membre.

În acest caz, articolul 132 nu se aplică măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 70

Asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor

(1) Statele membre pot contribui financiar la primele de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor împotriva pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile, de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestarea parazitară.

În sensul prezentului articol:

(a)	„fenomen meteorologic nefavorabil” înseamnă condiții meteorologice care pot fi asimilate unui dezastru natural cum ar fi gerul, grindina, gheața, ploaia sau seceta;

(b)	„boli ale animalelor” înseamnă bolile care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizația Mondială pentru Sănătate Animală și/sau în anexa la Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar (31);

(c)	„pierderi economice” înseamnă orice costuri suplimentare suportate de un agricultor drept rezultat al unor măsuri excepționale întreprinse de acesta cu scopul reducerii aprovizionării pieței în cauză sau orice pierdere substanțială care afectează producția.

(2) Poate fi acordată o contribuție financiară numai în cazul pierderilor cauzate de un fenomen meteorologic nefavorabil, de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestarea parazitară care distrug mai mult de 30 % din producția medie anuală a unui agricultor în perioada de trei ani anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anterioară, excluzând valorile minime și maxime.

(3) Contribuția financiară acordată per agricultor nu poate depăși 65 % din prima de asigurare datorată.

Statele membre pot limita cuantumul primei eligibile la contribuția financiară aplicând plafoane corespunzătoare.

(4) Acordarea primei de asigurare a culturilor/sau a animalelor și/sau a plantelor are loc numai în cazul în care fenomenul meteorologic nefavorabil sau focarul de boli ale animalelor sau ale plantelor sau infestarea parazitară au fost recunoscute anterior de autoritatea competentă a statului membru în cauză.

După caz, statele membre pot stabili criterii în avans, pe baza cărora această recunoaștere formală se consideră acordată.

(5) Plățile de asigurare compensează doar costurile totale efectuate pentru repararea daunelor prevăzute la alineatul (1) și nu impun cerințe sau mențiuni legate de tipul sau cantitatea producției viitoare.

(6) Orice contribuție financiară se plătește direct agricultorului în cauză.

(7) Cheltuielile statelor membre pentru contribuțiile financiare sunt cofinanțate de Comunitate din fondurile prevăzute la articolul 69 alineatul (1) în proporție de 75 % din contribuția financiară.

Primul paragraf nu aduce atingere niciunor drepturi ale statelor membre de a compensa, integral sau parțial, participarea lor la finanțarea contribuțiilor financiare, precum și partea din prima pentru asigurare prin sisteme obligatorii de responsabilitate colectivă în sectoarele în cauză. Acest lucru este posibil fără a aduce atingere articolelor 125l și 125n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(8) Statele membre se asigură că pierderile economice pentru care se acordă compensații în conformitate cu alte dispoziții comunitare, inclusiv cu articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și orice alte măsuri de sănătate, veterinare sau fitosanitare nu primesc compensații suplimentare, în temeiul alineatului (1) primul paragraf.

(9) Contribuția financiară nu constituie un obstacol în funcționarea pieței interne a serviciilor de asigurare. Contribuția financiară nu se limitează la asigurarea oferită de o singură societate sau de un grup de societăți de asigurări, nici nu este condiționată de încheierea contractului de asigurare cu o societate stabilită în statul membru în cauză.

Articolul 71

Fonduri mutuale pentru bolile animalelor și ale plantelor și pentru incidentele de mediu

(1) Statele membre pot acorda compensații financiare care trebuie plătite agricultorilor pentru pierderile economice cauzate de izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor sau pentru un incident de mediu, prin contribuții financiare la fondurile mutuale.

(2) În sensul prezentului articol:

(a)

„fond mutual” înseamnă un sistem acreditat de statul membru în conformitate cu legislația sa națională și care permite agricultorilor afiliați să încheie o asigurare, prin care agricultorii afectați de pierderi economice cauzate de izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor sau de un incident de mediu beneficiază de plăți compensatorii;

(b)	„pierderi economice” înseamnă orice costuri suplimentare suportate de un agricultor drept rezultat al unor măsuri excepționale întreprinse de acesta cu scopul reducerii aprovizionării pieței în cauză sau orice pierdere substanțială care afectează producția;

(c)

„un incident de mediu” înseamnă apariția specifică a poluării, a contaminării sau a degradării în ceea ce privește calitatea mediului, cauzată de un eveniment specific și limitată din punct de vedere geografic. Această definiție nu acoperă riscurile generale de mediu care nu sunt legate de un eveniment specific precum schimbările climatice sau ploile acide.

(3) În ceea ce privește bolile animalelor, poate fi acordată o compensație financiară numai pentru bolile care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizația Mondială pentru Sănătate Animală și/sau în anexa la Decizia 90/424/CEE.

(4) Statele membre se asigură că pierderile economice pentru care se pot acorda compensații financiare în conformitate cu alte dispoziții comunitare, inclusiv cu articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și orice alte măsuri de sănătate, veterinare sau fitosanitare nu primesc compensații suplimentare în conformitate cu alineatul (1).

(5) Compensațiile financiare se plătesc direct agricultorilor afiliați afectați de pierderile economice din fondurile mutuale.

Sursa compensației financiare plătite din fondurile mutuale este:

(a)	capitalul cu care agricultorii afiliați contribuie la fonduri; sau

(b)	împrumuturi încheiate de fonduri în condiții de piață; și

(c)	orice sume recuperate în conformitate cu alineatul (11).

Niciun capital social nu poate fi constituit din fonduri publice.

(6) Contribuțiile financiare prevăzute la alineatul (1) pot viza:

(a)	costurile administrative pentru crearea fondului mutual, repartizate pe o perioadă de maxim trei ani;

(b)	rambursarea capitalului și a dobânzilor aferente împrumuturilor comerciale încheiate de fondul mutual, cu scopul de a plăti compensații financiare agricultorilor;

(c)	cuantumurile plătite din capitalul social al fondului mutual sub formă de compensație financiară acordată agricultorilor.

Durata minimă și cea maximă a împrumuturilor comerciale eligibile pentru o contribuție financiară sunt stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

În cazul în care compensația financiară se plătește din fond în conformitate cu litera (c) de la primul paragraf, contribuția financiară publică urmează același ritm ca cel pentru un împrumut comercial cu durată minimă.

(7) Nicio contribuție financiară nu depășește 65 % din costul menționat la alineatul (6). Toate costurile neacoperite de contribuțiile financiare sunt suportate de agricultorii afiliați.

Statele membre pot limita costurile eligibile pentru o contribuție financiară prin aplicarea:

(a)	unor plafoane pentru fiecare fond;

(b)	unor plafoane corespunzătoare pentru fiecare unitate.

(8) Cheltuielile statelor membre pentru contribuțiile financiare sunt cofinanțate de Comunitate din fondurile prevăzute la articolul 69 alineatul (1) în proporție de 75 %.

Primul paragraf nu aduce atingere niciunor drepturi ale statelor membre de a compensa, integral sau parțial, participarea lor la finanțarea contribuțiilor financiare, precum și partea din prima pentru asigurare, prin sisteme obligatorii de responsabilitate colectivă în sectoarele în cauză Acest lucru este posibil fără a aduce atingere articolelor 125l și 125n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(9) Statele membre definesc normele pentru constituirea și gestionarea fondurilor mutuale, în special pentru acordarea plăților compensatorii către agricultori în caz de criză și pentru administrarea și monitorizarea respectării normelor respective.

(10) Statele membre prezintă Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a prezentului articol. Forma, conținutul, calendarul și termenele-limită ale raportului sunt stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

(11) În cazul în care unui agricultor i se acordă o compensație financiară de către un fond mutual în temeiul acestui articol, orice drept legal de recuperare a pagubelor pentru compensarea pierderii economice pe care l-ar putea avea agricultorul față de un terț, în temeiul dispozițiilor comunitare sau al legislației naționale, este transferat fondului mutual, în conformitate cu normele care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză.

Articolul 72

Dispoziții tranzitorii

(1) În cazul în care un stat membru aplică articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sumele reținute în temeiul articolului în cauză sunt integrate în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care un stat membru care a aplicat articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să aplice ajutorul specific prevăzut în prezentul capitol, sumele reținute în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot fi utilizate pentru a acoperi finanțarea necesară prevăzută la articolul 69 alineatul (6) din prezentul regulament. În situația în care nevoile de finanțare prevăzute la articolul 69 alineatul (6) ar fi mai mici decât sumele reținute în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, diferența este integrată în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.

(3) În cazul în care un stat membru care a aplicat în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 măsuri care nu sunt compatibile cu acest capitol decide să aplice sprijinul specific prevăzut în prezentul capitol, respectivul stat poate decide, până la 1 august 2009, să aplice în temeiul articolului 68 din prezentul regulament măsurile comunicate Comisiei în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și al normelor de punere în aplicare a acestuia pentru 2010, 2011 și 2012. Prin derogare de la articolul 69 alineatul (4), ajutorul total în temeiul măsurilor menționate la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) și (e) poate fi limitat la plafonul fixat pentru statul membru în cauză în aplicarea articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

În respectiva situație statele membre pot decide, de asemenea, până la 1 august 2009, să adapteze anual asemenea măsuri pentru a le face compatibile cu prezentul capitol. În cazul în care un stat membru decide să nu facă măsurile compatibile, sumele în cauză sunt integrate în schema de plată unică în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.

(4) Statele membre pot acorda ajutorul menționat în prezentul capitol începând din 2009, cu condiția finanțării, prin derogare de la articolul 69 alineatul (6) din prezentul regulament, a ajutorului prevăzut la articolul 68 alineatul (1), exclusiv prin utilizarea sumelor din rezerva națională și cu condiția să existe dispoziții naționale în vigoare până la data-limită stabilită de statul membru pentru depunerea cererii de ajutor.

TITLUL IV

ALTE SCHEME DE AJUTOR

CAPITOLUL 1

Scheme comunitare de ajutor

Secțiunea 1

Plata specifică pentru culturile de orez

Articolul 73

Domeniul de aplicare

Pentru 2009, 2010 și 2011, se acordă ajutor agricultorilor care produc orez, încadrat la codul NC 1006 10, în condițiile stabilite în cadrul prezentei secțiuni („plată specifică pentru culturile de orez”).

Articolul 74

Condițiile și cuantumul ajutorului

(1) Plata specifică pentru culturile de orez se acordă pentru fiecare hectar de teren semănat cu orez și în cazul în care cultura este păstrată cel puțin până la începutul înfloririi și în condiții normale de creștere.

Cu toate acestea, culturile crescute pe suprafețe care sunt complet semănate și care sunt cultivate în conformitate cu standarde locale, dar care nu ating stadiul de înflorire din cauza condițiilor meteorologice excepționale recunoscute de statul membru în cauză, rămân eligibile pentru ajutor cu condiția ca suprafețele în cauză să nu fie folosite în alte scopuri până în acest stadiu de creștere.

(2) Proporțional cu productivitatea în statele membre în cauză, cuantumul plății specifice pentru culturile de orez este următorul:

Stat membru

EUR/ha

Bulgaria

345,255

Grecia

561,00

Spania

476,25

Franța

—	teritoriul metropolitan

411,75

—	Guyana Franceză

563,25

Italia

453,00

Ungaria

232,50

Portugalia

453,75

România

126,075

Articolul 75

Suprafețe

Următoarele suprafețe de bază sunt stabilite pentru fiecare stat membru producător:

Stat membru

suprafețe de bază

(ha)

Bulgaria

4 166

Grecia

20 333

Spania

104 973

Franța

—	teritoriul metropolitan

19 050

—	numai pentru 2009, Guyana Franceză

4 190

Italia

219 588

Ungaria

3 222

Portugalia

24 667

România

500

Un stat membru își poate împărți suprafața de bază sau suprafețele de bază în suprafețe secundare de bază în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii.

Articolul 76

Depășirea suprafețelor

(1) Dacă, într-un anumit stat membru, suprafața destinată orezului depășește, într-un an dat, suprafața de bază prevăzută la articolul 75, suprafața pe agricultor pentru care se solicită plata specifică pentru culturile de orez se reduce proporțional pentru anul în cauză.

(2) Dacă un stat membru își divizează suprafața sau suprafețele de bază în suprafețe secundare de bază, reducerea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică decât agricultorilor localizați pe suprafețe secundare de bază în care au fost depășite limitele suprafețelor secundare de bază. Se aplică această reducere în cazul în care, în statul membru în cauză, suprafețele situate pe suprafețe secundare de bază în care nu s-au atins limitele pentru suprafețele secundare de bază au fost redistribuite suprafețelor secundare de bază care au depășit limitele suprafețelor secundare de bază.

Secțiunea 2

Ajutorul pentru cultivatorii de cartofi pentru amidon

Articolul 77

Domeniul de aplicare și cuantumul ajutorului

Pentru anii de comercializare 2009/2010, 2010/2011 și 2011/2012 se acordă un ajutor pentru agricultorii care produc cartofi destinați fabricării amidonului din cartofi în condițiile stabilite în prezenta secțiune („ajutor pentru cultivatorii de cartofi pentru amidon”).

Ajutorul se ridică la 66,32 EUR pentru cantitatea de cartofi necesară fabricării unei tone de amidon din cartofi.

Cuantumul în cauză este adaptat în funcție de conținutul de amidon al cartofilor.

Articolul 78

Condiții

Ajutorul pentru cultivatorii de cartofi pentru amidon se plătește exclusiv pentru cantitatea de cartofi care face obiectul unui contract de cultivare între producătorul cartofilor și unitatea producătoare de amidon din cartofi, în limitele contingentului alocat unității respective, în conformitate cu articolul 84a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Secțiunea 3

Prima pentru plantele proteaginoase

Articolul 79

Domeniul de aplicare

Pentru 2009, 2010 și 2011, se acordă un ajutor agricultorilor care cultivă plante proteaginoase, conform condițiilor prevăzute în prezenta secțiune („primă pentru plantele proteaginoase”).

Plantele proteaginoase cuprind:

(a)	mazărea încadrată la codul NC 0713 10;

(b)	bobul mic încadrat la codul NC 0713 50;

(c)	lupinul dulce încadrat la codul NC ex 1209 29 50.

Articolul 80

Cuantumul și eligibilitatea pentru ajutor

Prima pentru plantele proteaginoase se ridică la 55,57 EUR pe hectarul de plante proteaginoase recoltate după stadiul maturității lăptoase.

Cu toate acestea, produsele cultivate pe suprafețele însămânțate și cultivate integral conform normelor locale, dar care nu ating stadiul de maturitate lăptoasă din cauza unor condiții climaterice excepționale recunoscute de statul membru în cauză, sunt în continuare eligibile pentru prima pentru plantele proteaginoase, cu condiția ca suprafețele în cauză să nu fie destinate altor utilizări înaintea respectivului stadiu de creștere.

Articolul 81

Suprafața

(1) Se stabilește o suprafață maximă garantată de 1 648 000 ha eligibilă pentru prima pentru plantele proteaginoase.

(2) Dacă suprafața pentru care se solicită prima pentru plantele proteaginoase este mai mare decât suprafața maximă garantată, suprafața pe agricultor pentru care se solicită prima pentru plantele proteaginoase se reduce proporțional în anul în cauză, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

(3) Atunci când, în conformitate cu articolul 67, un stat membru decide să integreze prima pentru plantele proteaginoase prevăzută de prezenta secțiune în schema de plată unică, Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) reduce suprafața maximă garantată prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol proporțional cu cotele de plante proteagionase care corespund statului membru în cauză în anexa XII.

Secțiunea 4

Plata pe suprafață pentru fructe cu coajă tare

Articolul 82

Ajutorul comunitar

(1) Pentru 2009, 2010 și 2011, se acordă un ajutor comunitar agricultorilor care cultivă fructe cu coajă tare, în condițiile stabilite în prezenta secțiune („plata pe suprafață pentru fructe cu coajă tare”).

Fructele cu coajă tare includ:

(a)	migdalele încadrate la codurile NC 0802 11 și 0802 12,

(b)	alunele de pădure sau alunele turcești încadrate la codurile NC 0802 21 și 0802 22,

(c)	nucile încadrate la codurile NC 0802 31 și 0802 32,

(d)	fisticul încadrat la codul NC 0802 50,

(e)	roșcovele încadrate la codul NC 1212 10 10.

(2) Statele membre pot acorda plata pe suprafață pentru fructe cu coajă tare în mod diferențiat, fie în funcție de produse, fie prin creșterea sau reducerea suprafețelor naționale garantate (denumite în continuare „SNG”), stabilite în conformitate cu articolul 83 alineatul (3). Cu toate acestea, în fiecare stat membru, valoarea totală a plății pe suprafață pentru fructe cu coajă tare acordat într-un anumit an nu depășește plafonul stabilit la articolul 83 alineatul (4).

Articolul 83

Suprafețe

(1) Statele membre acordă plata pe suprafață pentru fructele cu coajă tare în limitele unui plafon calculat prin înmulțirea anului de hectare care corespunde SNG respective, astfel cum s-a stabilit la alineatul (3) cu valoarea medie de 120,75 EUR.

(2) Se instituie o suprafață maximă garantată de 829 229 ha.

(3) Suprafața maximă garantată menționată la alineatul (2) se împarte în SNG după cum urmează:

Stat membru	SNG (ha)
Belgia	100
Bulgaria	11 984
Germania	1 500
Grecia	41 100
Spania	568 200
Franța	17 300
Italia	130 100
Cipru	5 100
Luxemburg	100
Ungaria	2 900
Țările de Jos	100
Austria	100
Polonia	4 200
Portugalia	41 300
România	1 645
Slovenia	300
Slovacia	3 100
Regatul Unit	100

(4) Statele membre își pot împărți SNG respective în suprafețe secundare de bază, pe baza unor criterii obiective, în special la nivel regional sau în funcție de producție.

Articolul 84

Depășirea suprafețelor secundare de bază

Dacă un stat membru își subdivizează SNG în suprafețe secundare de bază și dacă într-una sau mai multe suprafețe secundare de bază limitele au fost depășite, suprafața pe agricultor pentru care se solicită plata pe suprafață pentru fructe cu coajă tare se reduce proporțional pentru anul în cauză pentru agricultorii ale căror suprafețe secundare de bază au depășit limitele. Se aplică o astfel de reducere în cazul în care, în statul membru în cauză, suprafețele situate în suprafețe secundare de bază care nu au atins limitele suprafețelor secundare de bază stabilite au fost redistribuite suprafețelor secundare de bază care au depășit limitele suprafețelor secundare de bază.

Articolul 85

Condiții de eligibilitate

(1) Plata pe suprafață pentru fructele cu coajă tare este condiționată în special de o densitate de plantare și de o dimensiune a parcelei minime.

(2) Statele membre pot condiționa acordarea plății pe suprafață pentru fructele cu coajă tare de calitatea agricultorilor de membri ai unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3) În cazul în care se aplică alineatul (2), statele membre pot decide ca plata pe suprafață pentru fructele cu coajă tare să fie plătită unei organizații în numele membrilor acesteia. În acest caz, suma ajutorului primit de organizațiile de producători este plătită membrilor săi. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza o organizație de producători, în schimbul serviciilor prestate membrilor acesteia, să reducă cuantumul plății pe suprafață pentru fructele cu coajă tare cu o valoare de maximum 2 %.

Articolul 86

Ajutorul național

(1) Statele membre pot acorda, pe lângă plata pe suprafață pentru fructele cu coajă tare, un ajutor național cu o valoare maximă anuală de 120,75 EUR pe hectar.

(2) Ajutorul național nu poate fi plătit decât pentru suprafețele care beneficiază de plata pe suprafață pentru fructele cu coajă tare.

(3) Statele membre pot condiționa acordarea plății pe suprafață pentru fructele cu coajă tare de calitatea agricultorilor de membri ai unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Secțiunea 5

Ajutorul pentru semințe

Articolul 87

Ajutor

(1) Pentru 2009, 2010 și 2011, statele membre care au aplicat articolul 70 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și care nu utilizează opțiunea prevăzută la articolul 67 din prezentul regulament acordă anual ajutoarele stabilite în anexa XIII la prezentul regulament pentru producția de semințe de bază sau de semințe certificate din unul sau mai multe soiuri enumerate în anexa respectivă, în condițiile stabilite în prezenta secțiune („ajutor pentru semințe”).

(2) În cazul în care suprafața acceptată pentru certificare, pentru care s-a solicitat ajutorul pentru semințe, este utilizată, de asemenea, pentru a solicita ajutor în cadrul schemei de plată unică, din valoarea ajutorului pentru semințe, cu excepția speciilor menționate în anexa XIII punctele 1 și 2, se scade valoarea ajutorului din cadrul schemei de plată unică care ar urma să fie acordat în decursul unui an dat pentru suprafața în cauză, fără ca această operațiune să se poată încheia cu un rezultat sub zero.

(3) Cuantumul ajutorului pentru semințe solicitat nu depășește plafonul stabilit de Comisie, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament, și corespunzător componentei plafonului național prevăzut la articolul 40 din prezentul regulament pe care o reprezintă ajutorul pentru semințe din speciile în cauză, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 („plafon de ajutor pentru semințe”). În privința noilor state membre, acest plafon de ajutor pentru semințe corespunde, cu toate acestea, valorilor indicate în anexa XIV la prezentul regulament.

Dacă valoarea totală a ajutoarelor pentru semințe solicitate depășește plafonul de ajutor pentru semințe stabilit de Comisie, ajutorul pentru fiecare agricultor se reduce proporțional pentru anul în cauză.

(4) Soiurile de cânepă (Cannabis sativa L.) eligibile pentru ajutorul pentru semințe prevăzut în prezentul articol sunt stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

Secțiunea 6

Plăți specifice culturii de bumbac

Articolul 88

Domeniul de aplicare

Se acordă ajutor agricultorilor care produc bumbac încadrat la codul NC 5201 00, în condițiile stabilite în prezenta secțiune („plăți specifice culturii de bumbac”).

Articolul 89

Eligibilitate

(1) Plățile specifice culturii de bumbac se acordă pentru fiecare hectar de suprafață eligibilă de bumbac. Pentru a fi eligibilă, suprafața trebuie să fie localizată pe un teren agricol autorizat de statul membru pentru producția de bumbac, semănat cu soiuri omologate și recoltate realmente în condiții de creștere normale.

Plățile specifice culturii de bumbac se plătesc pentru bumbacul de calitate comercială bună și corect vandabilă.

(2) Statele membre autorizează terenul și soiurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol în conformitate cu normele detaliate și cu condițiile adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

Articolul 90

Suprafețe de bază, productivitate fixă și cuantumuri de referință

(1) Se instituie următoarele suprafețe naționale de bază:

—	Bulgaria: 3 342 ha,

—	Grecia: 250 000 ha,

—	Spania: 48 000 ha,

—	Portugalia: 360 ha.

(2) Se stabilesc următoarele niveluri de productivitate fixă pentru perioada de referință:

—	Bulgaria: 1,2 tone/ha,

—	Grecia: 3,2 tone/ha,

—	Spania: 3,5 tone/ha,

—	Portugalia: 2,2 tone/ha.

(3) Cuantumul ajutorului per hectar eligibil se stabilește prin multiplicarea valorilor productivității prevăzute la alineatul (2) cu următoarele valori de referință:

—	Bulgaria: 671,33 EUR,

—	Grecia: 251,75 EUR,

—	Spania: 400,00 EUR,

—	Portugalia: 252,73 EUR.

(4) În cazul în care suprafața eligibilă de bumbac într-un stat membru dat și într-un an dat depășește suprafața de bază stabilită la alineatul (1), ajutorul menționat la alineatul (3) pentru statul membru în cauză se reduce proporțional cu depășirea suprafeței de bază.

(5) Normele detaliate pentru aplicare a prezentului articol sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

Articolul 91

Organizații interprofesionale autorizate

(1) În sensul prezentei secțiuni, o „organizație interprofesională autorizată” înseamnă o persoană juridică alcătuită din agricultori care produc bumbac și cel puțin o întreprindere de egrenat, care desfășoară activități precum:

(a)	acordarea de ajutor în ceea ce privește plasarea mai bună a bumbacului pe piață, în special prin studii de cercetare și studii de piață;

(b)	redactarea unor contracte-tip compatibile cu normele comunitare;

(c)	orientarea producției către produse care sunt mai bine adaptate la nevoile pieței și la cererea consumatorului, în special în ceea ce privește calitatea și protecția consumatorului;

(d)	actualizarea metodelor și a mijloacelor de îmbunătățire a calității produsului;

(e)	dezvoltarea de strategii de piață pentru promovarea bumbacului prin sisteme de certificare a calității.

(2) Statele membre unde sunt stabilite întreprinderile de egrenat aprobă organizațiile interprofesionale care satisfac criteriile care urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

Articolul 92

Plata ajutorului

(1) Agricultorilor li se acordă plata specifică culturii de bumbac pe hectar eligibil în temeiul articolului 90.

(2) Agricultorilor care sunt membrii unei organizații interprofesionale autorizate li se acordă plata specifică culturii de bumbac pe hectar eligibil, în cadrul suprafeței de bază stabilite la articolul 90 alineatul (1), majorat cu 2 EUR.

Secțiunea 7

Ajutor pentru producătorii de sfeclă de zahăr și trestie de zahăr

Articolul 93

Domeniul de aplicare

(1) În statele membre care au acordat ajutorul de restructurare prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 pentru cel puțin 50 % din cotele de zahăr stabilite la 20 februarie 2006 în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (32) se acordă un ajutor pentru producătorii de sfeclă de zahăr și trestie de zahăr în condițiile stabilite în prezenta secțiune.

(2) Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr și trestie de zahăr se acordă pentru maximum cinci ani consecutivi începând cu anul de comercializare în care a fost atins pragul de 50 % prevăzut la alineatul (1), dar cel târziu pentru anul de comercializare 2013-2014.

Articolul 94

Condiții

Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr și trestie de zahăr se acordă în funcție de cantitatea de zahăr din limitele cotelor, obținut din sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr și livrată în cadrul contractelor încheiate în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 95

Cuantumul ajutorului

Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr și trestie de zahăr este exprimat pe tona de zahăr alb de calitate standard. Cuantumul ajutorului este egal cu jumătate din cuantumul obținut prin divizarea cuantumului plafonului prevăzut în anexa XV la prezentul regulament, pentru statul membru în cauză și pentru anul respectiv, la cota totală de zahăr și de sirop de inulină stabilită la 20 februarie 2006 în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

Cu excepția Bulgariei și a României, articolele 121 și 132 din prezentul regulament nu se aplică în cazul ajutorului pentru producătorii de sfeclă de zahăr și trestie de zahăr.

Secțiunea 8

Plăți tranzitorii pentru fructe și legume

Articolul 96

Ajutoare tranzitorii pe suprafață

(1) În cazul aplicării articolului 54 alineatul (1) sau a articolului 128 alineatul (1), pe parcursul perioadei prevăzute în dispozițiile respective se poate acorda un ajutor tranzitoriu pe suprafață, în condițiile stabilite în prezenta secțiune, agricultorilor producători de tomate destinate procesării.

(2) În cazul aplicării articolului 54 alineatul (2) sau a articolului 128 alineatul (2), pe parcursul perioadei prevăzute în dispozițiile respective, se poate acorda un ajutor tranzitoriu pe suprafață, în condițiile stabilite în prezenta secțiune și astfel cum se hotărăște de către statele membre, agricultorilor producători ai unuia sau mai multora dintre produsele din categoria fructe și legume enumerate la al treilea paragraf din articolul 54 alineatul (2), destinate procesării.

Articolul 97

Cuantumul ajutorului și eligibilitatea

(1) Statele membre stabilesc ajutorul pe hectarul cultivat cu tomate și cu fiecare produs din categoria fructelor și legumelor enumerate la articolul 54 alineatul (2) paragraful al treilea, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii.

(2) Cuantumul total al ajutorului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol nu depășește în niciun caz plafonul stabilit în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) sau cu articolul 128.

(3) Ajutorul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol se acordă numai pentru suprafețele a căror producție face obiectul unui contract de procesare pentru obținerea unuia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(4) Statele membre pot aplica și alte criterii obiective și nediscriminatorii pentru acordarea ajutorului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv condiția apartenenței agricultorilor la o organizație a producătorilor sau la un grup al producătorilor recunoscut ca atare în temeiul articolului 125b sau al articolului 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Secțiunea 9

Plata tranzitorie pentru fructe de tip bacă

Articolul 98

Plata pentru fructe de tip bacă

(1) Se acordă un ajutor tranzitoriu pe suprafață în perioada care se încheie la 31 decembrie 2011 pentru producătorii de căpșuni încadrate la codul NC 0810 10 00 și de zmeură, încadrată la codul NC 0810 20 10, care sunt destinate procesării, în condițiile stabilite în prezenta secțiune („plată tranzitorie pentru fructele de tip bacă”).

(2) Plata tranzitorie pentru fructele de tip bacă se acordă numai pentru suprafețele a căror producție face obiectul unui contract de procesare pentru obținerea unuia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3) Cuantumul plății tranzitorii pentru fructele de tip bacă este de 230 EUR/ha.

(4) Statele membre pot acorda un ajutor național pe lângă ajutorul comunitar. Cuantumul total al ajutoarelor național și comunitar este de maxim 400 EUR/ha.

(5) Plata tranzitorie pentru fructele de tip bacă este plătită numai pentru suprafețele naționale maxime garantate acordate statelor membre după cum urmează:

Stat membru	Suprafață națională garantată maximă (ha)
Bulgaria	2 400
Ungaria	1 700
Letonia	400
Lituania	600
Polonia	48 000

În cazul în care suprafața eligibilă, dintr-un stat membru dat și într-un an dat, depășește suprafața națională maximă garantată, cuantumul plății tranzitorii pentru fructele de tip bacă menționat la alineatul (3) se reduce în mod proporțional cu suprafața națională maximă garantată depășită.

(6) Articolele 121 și 132 nu se aplică plății tranzitorii pentru fructele de tip bacă.

Secțiunea 10

Primele pentru sectoarele ovinelor și caprinelor

Articolul 99

Domeniu de aplicare

În cazul aplicării articolului 52, statele membre acordă anual prime și prime suplimentare agricultorilor care practică creșterea animalelor din speciile ovină și caprină, în condițiile prevăzute în prezenta secțiune, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în prezentul regulament.

Articolul 100

Definiții

În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:

(a)	„oaie” înseamnă orice femelă din specia ovină care a fătat cel puțin o dată sau care are o vârstă de cel puțin un an;

(b)	„capră” înseamnă orice femelă din specia caprină care a fătat cel puțin o dată sau care are o vârstă de cel puțin un an.

Articolul 101

Prima pentru oi și prima pentru capre

(1) Agricultorul care deține în exploatația sa oi poate beneficia, la cerere, de o primă pentru îngrijirea turmei de oi („primă pentru oi”).

(2) Agricultorul care deține în exploatația sa capre poate beneficia, la cerere, de o primă pentru îngrijirea turmei de capre („primă pentru capre”). Această primă se acordă agricultorilor din zonele specifice în care producția îndeplinește următoarele două criterii:

(a)	creșterea caprelor este în principal orientată spre producția de carne de capră;

(b)	tehnicile de creștere a caprelor și a oilor sunt de aceeași natură.

Lista zonelor respective se stabilește în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

(3) Prima pentru oi și prima pentru capre sunt acordate în limitele plafoanelor individuale, sub forma unei plăți anuale pe animal eligibil pentru primă, pe an calendaristic și pentru fiecare agricultor. Statul membru stabilește numărul minim de animale pentru care se depune o cerere de primă. Numărul minim nu poate fi mai mic de zece sau mai mare de 50.

(4) Cuantumul primei pentru oi este de 21 EUR pe oaie. Cu toate acestea, pentru agricultorii care comercializează lapte de oaie sau produse pe bază de lapte de oaie, cuantumul primei pentru oi este de 16,8 EUR pe oaie.

(5) Cuantumul primei pentru capre este de 16,8 EUR pe capră.

Articolul 102

Prima suplimentară

(1) Se plătește o primă suplimentară agricultorilor din zonele în care producția de ovine și de caprine constituie o activitate tradițională sau contribuie în mod semnificativ la economia rurală. Aceste zone sunt definite de statele membre. În orice caz, prima suplimentară este destinată numai agricultorilor din a căror exploatație cel puțin 50 % din suprafața utilizată în scopuri agricole se află într-una din zonele defavorizate definite în Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.

(2) Prima suplimentară se acordă, de asemenea, agricultorilor care practică transhumanța, cu condiția ca:

(a)	aceștia să ducă la păscut, timp de cel puțin 90 de zile consecutive, într-o zonă eligibilă pentru ajutorul stabilit conform alineatului (1), cel puțin 90 % din animalele care fac obiectul cererii de primă; și

(b)

exploatația să fie situată într-o zonă geografică bine definită, pentru care statul membru a stabilit că transhumanța reprezintă o practică tradițională a creșterii oilor și/sau a caprelor și că aceste deplasări ale animalelor sunt necesare din cauza lipsei de furaje în cantitate suficientă în perioada în care are loc transhumanța.

(3) Cuantumul primei suplimentare se stabilește la 7 EUR pe oaie și pe capră. Prima suplimentară se acordă în aceleași condiții ca și cele prevăzute pentru acordarea primei pentru capre și pentru oi.

Articolul 103

Norme comune privind primele

(1) Primele se plătesc agricultorilor beneficiari în funcție de numărul de oi și/sau de capre menținute în exploatație într-o perioadă minimă care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

(2) Pentru a îndeplini condițiile necesare acordării primei, animalul trebuie să fie identificat și înregistrat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 21/2004.

Articolul 104

Limitele individuale

(1) La 1 ianuarie 2009, plafonul individual pentru fiecare agricultor, menționat la articolul 101 alineatul (3), este egal cu numărul de drepturi de primă pe care acesta le deținea la 31 decembrie 2008, conform normelor comunitare relevante.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că totalul drepturilor la primă de pe teritoriul lor nu depășește plafoanele naționale stabilite la alineatul (4) și că rezerva națională prevăzută la articolul 106 poate fi menținută.

După încheierea perioadei de aplicare a schemei de plată unică pe suprafață în conformitate cu articolul 122 și în cazul în care se aplică articolul 52, alocarea plafoanelor individuale producătorilor și stabilirea rezervei naționale prevăzute la articolul 106 au loc nu mai târziu de sfârșitul primului an de aplicare a schemei de plată unică.

(3) Drepturile de primă retrase în conformitate cu măsurile luate în temeiul primului paragraf al alineatului (2) se anulează.

(4) Se aplică următoarele plafoane naționale:

Stat membru	Plafon național
Bulgaria	2 058 483
Republica Cehă	66 733
Danemarca	104 000
Estonia	48 000
Spania	19 580 000
Franța	7 842 000
Cipru	472 401
Letonia	18 437
Lituania	17 304
Ungaria	1 146 000
Polonia	335 880
Portugalia	2 690 000
România	5 880 620
Slovenia	84 909
Slovacia	305 756
Finlanda	80 000
Total	40 730 523

Articolul 105

Transferul drepturilor de primă

(1) Dacă un agricultor își vinde sau își transferă într-un alt mod exploatația, el poate transfera toate drepturile sale de primă celui care preia exploatația.

(2) Un agricultor își poate transfera, de asemenea, integral sau parțial, drepturile altor agricultori, fără a-și transfera exploatația.

În cazul unui transfer de drepturi fără transferul exploatației, o parte de maximum 15 % din drepturile de primă transferate se cedează, fără nicio compensație, rezervei naționale a statului membru în care se află exploatația, pentru a fi redistribuite gratuit.

Statele membre pot achiziționa drepturi de primă de la agricultorii care acceptă să-și cedeze voluntar drepturile, integral sau parțial. În acest caz, sumele plătite agricultorilor în cauză pentru achiziționarea drepturilor pot proveni din bugetul național.

Prin derogare de la alineatul (1) și în circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre pot prevedea, în cazul vânzării sau al altui tip de transfer al exploatației, efectuarea transferului drepturilor prin rezerva națională.

(3) Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a evita transferarea drepturilor la primă în afara zonelor sau a regiunilor sensibile în care producția ovină este deosebit de importantă pentru economia locală.

(4) Înaintea unei date stabilite de statele membre, acestea pot autoriza transferuri temporare ale acelei părți din drepturile de primă care nu este destinată utilizării de către agricultorul care le deține.

Articolul 106

Rezerva națională

(1) Fiecare stat membru gestionează o rezervă națională a drepturilor de primă.

(2) Drepturile de primă retrase în conformitate cu articolul 105 alineatul (2) sau potrivit altor dispoziții comunitare intră în rezerva națională.

(3) Statele membre pot acorda agricultorilor drepturi de primă în limitele rezervei lor naționale. La acordarea acestor drepturi trebuie să li se acorde prioritate în special noilor sosiți, tinerilor agricultori sau altor agricultori prioritari.

Articolul 107

Plafoane

Totalul valorilor fiecărei prime solicitate nu depășește plafonul stabilit de Comisie în conformitate cu articolul 51 alineatul (2).

Dacă valoarea totală a ajutoarelor solicitate depășește plafonul stabilit, ajutorul pentru fiecare agricultor se reduce proporțional pentru anul în cauză.

Secțiunea 11

Plățile pentru carnea de vită și mânzat

Articolul 108

Domeniul de aplicare

În cazul aplicării articolului 53, statele membre acordă, în condițiile stabilite în prezenta secțiune, în absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament, ajutorul sau ajutoarele suplimentare selectate de statul membru în cauză în conformitate cu articolul menționat.

Articolul 109

Definiții

În sensul prezentei secțiuni:

(a)	„regiune” înseamnă un stat membru sau o regiune din cadrul unui stat membru, la alegerea statului membru în cauză;

(b)	„taur” înseamnă un mascul necastrat din specia bovină;

(c)	„bou” înseamnă un mascul castrat din specia bovină;

(d)	„vacă care alăptează” înseamnă vacă dintr-o rasă de carne sau obținută prin încrucișarea cu o rasă de carne, care face parte dintr-un șeptel destinat creșterii vițeilor pentru producția de carne;

(e)	„junincă” înseamnă o femelă din specia bovină cu vârsta mai mare de 8 luni, care încă nu a fătat.

Articolul 110

Prima specială

(1) Agricultorul care deține în exploatația sa masculi din specia bovină poate beneficia, la cerere, de o primă specială. Respectiva primă se acordă, în limitele plafoanelor regionale, pentru maxim 90 de animale, pentru fiecare dintre categoriile de vârstă prevăzute la alineatul (2), pe an calendaristic și pe exploatație.

În sensul prezentului articol, prin „plafon regional” se înțelege numărul de animale care pot beneficia, într-o anumită regiune și pe an calendaristic, de prima specială.

(2) Prima specială se acordă cel mult:

(a)	o dată pe durata vieții fiecărui taur, începând cu vârsta de nouă luni; sau

(b)

de două ori pe durata vieții fiecărui bou:

(i)	prima dată, la vârsta de nouă luni,

(ii)	a doua oară, la vârsta de 21 de luni.

(3) Pentru a putea beneficia de prima specială:

(a)	orice animal care face obiectul unei cereri este ținut de agricultor în scopul îngrășării pe o perioadă care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

(b)

fiecare animal este însoțit, până la sacrificare sau la export, de un pașaport pentru animale în sensul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, care cuprinde toate informațiile pertinente legate de situația primei sau, dacă nu este disponibil pașaportul, de un document administrativ echivalent.

(4) Dacă, într-o anumită regiune, numărul total de tauri cu vârsta mai mare de nouă luni și de boi cu vârsta cuprinsă între nouă și 20 de luni pentru care s-a depus o cerere și care îndeplinesc condițiile de acordare a primei speciale depășește plafonul regional aplicabil stabilit la alineatul (8), numărul total al animalelor eligibile în temeiul dispozițiilor alineatului (2) literele (a) și (b), pentru fiecare agricultor, în cursul anului în cauză, se reduce proporțional.

(5) Prin derogare de la alineatele (1) și (4), statele membre, pe baza unor criterii obiective, care fac parte dintr-o politică de dezvoltare rurală și exclusiv cu condiția să se țină seama de aspectele legate de mediu și de ocuparea forței de muncă, pot să modifice sau să renunțe la limita de 90 de capete de animal pe exploatație și pe categorie de vârstă. În acest caz, statele membre pot să decidă aplicarea alineatului (4) astfel încât să atingă nivelul de reducere necesar pentru a respecta plafonul regional aplicabil, fără să aplice reducerea respectivă micilor agricultori care, pentru anul în cauză, nu au prezentat cereri de primă specială pentru un număr de animale mai mare decât numărul minim stabilit de statul membru în cauză.

(6) Statele membre pot decide acordarea primei speciale în momentul sacrificării bovinelor. În acest caz, criteriul de vârstă prevăzut la alineatul (2) litera (a) în ceea ce privește taurii se înlocuiește cu un criteriu de greutate a carcasei de minim 185 de kilograme.

Prima se plătește sau se rambursează agricultorilor.

(7) Cuantumul primei speciale se stabilește la:

(a)	210 EUR pe taur eligibil pentru primă;

(b)	150 EUR pe bou eligibil pentru primă și pe categorie de vârstă.

(8) Se aplică următoarele plafoane regionale:

Stat membru	Plafon regional
Bulgaria	90 343
Republica Cehă	244 349
Danemarca	277 110
Germania	1 782 700
Estonia	18 800
Cipru	12 000
Letonia	70 200
Lituania	150 000
Polonia	926 000
România	452 000
Slovenia	92 276
Slovacia	78 348
Finlanda	250 000
Suedia	250 000

Articolul 111

Prima pentru vacile care alăptează

(1) Agricultorul care deține în exploatația sa vaci care alăptează poate beneficia, la cerere, de o primă pentru deținerea șeptelului de vaci care alăptează („primă pentru vaci care alăptează”). Prima se acordă sub formă de primă anuală în limitele plafoanelor individuale, pe an calendaristic și pe agricultor.

(2) Prima pentru vacile care alăptează se acordă fiecărui agricultor care:

(a)	timp de douăsprezece luni de la data depunerii cererii nu livrează lapte sau produse lactate care provin din exploatația sa; Cu toate acestea, aprovizionarea cu lapte sau produse lactate direct din exploatație către consumator nu împiedică acordarea primei;

(b)	livrează lapte sau produse lactate a căror cotă totală individuală de referință prevăzută la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este de maxim 120 000 de kilograme.

Cu toate acestea, statele membre pot decide pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii pe care le stabilesc, să schimbe sau să renunțe la limita cantitativă, cu condiția ca agricultorul să dețină, pentru cel puțin șase luni consecutive din ziua depunerii cererii, un număr de vaci care alăpteazăcare să nu fie mai mic de 60 % și un număr de juninci care să nu depășească 40 % din numărul de animale pentru care s-a solicitat primă.

În vederea stabilirii numărului de animale eligibile pentru primă în temeiul primului paragraf literele (a) și (b), se stabilește dacă vacile aparțin unui șeptel care alăpteazăsau unui șeptel de vaci de lapte pe baza cotei individuale de lapte disponibile pe exploatație la data de 31 martie a anului calendaristic în cauză, exprimată în tone și în termeni de productivitate medie de lapte.

(3) Dreptul fiecărui agricultor la primă este limitat prin aplicarea unui plafon individual, menționat la articolul 112.

(4) Cuantumul primei se stabilește la 200 EUR pe animal eligibil.

(5) Statele membre pot acorda o primă națională suplimentară pentru vacile care alăpteazăde maxim 50 EUR pe animal, dacă acest lucru nu implică nicio discriminare a crescătorilor de animale din statul membru în cauză.

În ceea ce privește exploatațiile situate într-o regiune la care se face referire la articolele 5 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune (33), primii 24,15 EUR pe animal din prima suplimentară sunt finanțați de FEGA.

În ceea ce privește exploatațiile situate pe întreg teritoriul unui stat membru, dacă, în respectivul stat membru, șeptelul bovin include un mare număr de vaci care alăpteazăreprezentând cel puțin 30 % din numărul total de vaci și dacă cel puțin 30 % din masculii din specia bovină sacrificați aparțin claselor de conformație S și E, FEGA finanțează integral prima suplimentară. Orice depășire a procentelor menționate se stabilește pe baza mediei celor doi ani anteriori anului pentru care se acordă prima.

(6) În sensul prezentului articol, se iau în considerare numai junincile dintr-o rasă de carne sau obținute prin încrucișare cu o rasă de carne și care fac parte dintr-un șeptel destinat creșterii vițeilor pentru producția de carne.

Articolul 112

Plafonul individual pentru vacile care alăptează

(1) Se acordă ajutor fiecărui agricultor care deține vaci care alăptează, în limita plafoanelor individuale stabilite în temeiul articolului 126 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(2) Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că totalul drepturilor de primă de pe teritoriul lor nu depășește plafoanele naționale stabilite la alineatul (5) și că rezerva națională prevăzută la articolul 114 poate fi menținută.

După sfârșitul perioadei de aplicare a schemei de plată unică pe suprafață în conformitate cu articolul 122 și în cazul în care se aplică articolul 53 alineatul (1), alocarea plafoanelor individuale producătorilor și stabilirea rezervei naționale prevăzute la articolul 114 va avea loc cel târziu la sfârșitul primului an de punere în aplicare a schemei de plată unică.

(3) În cazul în care ajustarea prevăzută la alineatul (2) necesită o reducere a plafoanelor individuale pentru agricultori, această reducere se realizează fără acordare de plăți compensatorii și este stabilită pe baza unor criterii obiective care includ, în special:

(a)	proporția în care agricultorii au utilizat plafoanele individuale în decursul celor trei ani de referință anteriori anului 2000;

(b)	punerea în aplicare a unui program de investiții sau de extensificare în sectorul cărnii de vită și mânzat;

(c)	circumstanțele naturale speciale sau aplicarea unor sancțiuni care atrag neplata sau plata redusă a primei pentru cel puțin un an de referință;

(d)	alte circumstanțe excepționale care au ca efect faptul că plățile efectuate pentru cel puțin un an de referință nu corespund situației reale stabilite în cursul anilor precedenți.

(4) Se anulează drepturile de primă care au fost retrase în temeiul măsurilor luate în conformitate cu primul paragraf al alineatului (2).

(5) Se aplică următoarele plafoane naționale:

Stat membru	Plafon național
Belgia	394 253
Bulgaria	16 019
Republica Cehă	90 300
Estonia	13 416
Spania	1 441 539
Franța	3 779 866
Cipru	500
Letonia	19 368
Lituania	47 232
Ungaria	117 000
Malta	454
Austria	375 000
Polonia	325 581
Portugalia	458 941
România	150 000
Slovenia	86 384
Slovacia	28 080

Articolul 113

Transferul drepturilor la primă pentru vacile care alăptează

(1) Dacă un agricultor își vinde sau își transferă într-un alt mod exploatația, își poate transfera toate drepturile de primă pentru vacile care alăpteazăcelui care preia exploatația.

(2) De asemenea, agricultorul menționat la alineatul (1) își poate transfera drepturile, integral sau parțial, altor agricultori, fără a-și transfera exploatația.

În cazul unui transfer de drepturi de primă fără transferul exploatației, o parte de maximum 15 % din drepturile la primă transferate se cedează, fără nicio compensație, rezervei naționale a statului membru în care se află exploatația, pentru a fi redistribuite gratuit.

(3) Statele membre:

(a)	adoptă măsurile necesare pentru a evita ca drepturile de primă să fie transferate în afara regiunii sau regiunilor sensibile în care producția de carne de vită și mânzat este deosebit de importantă pentru economia locală;

(b)	pot prevedea ca transferul de drepturi fără transferarea exploatației să se efectueze direct între agricultori sau prin intermediul rezervei naționale.

(4) Înaintea unei date pe care urmează să o stabilească, statele membre pot autoriza transferuri temporare ale acelei părți din drepturile de primă care nu este destinată utilizării de către agricultorul care le deține.

Articolul 114

Rezerva națională pentru drepturile la prima pentru vacile care alăptează

(1) Fiecare stat membru gestionează o rezervă națională pentru drepturile la prima pentru vacile care alăptează.

(2) Drepturile la primă retrase în temeiul articolului 113 alineatul (2) paragraful al doilea sau în temeiul altor dispoziții comunitare se adaugă la rezerva națională, fără să aducă atingere dispozițiilor din articolul 112 alineatul (4).

(3) Statele membre utilizează rezerva lor națională pentru alocarea, în limitele acestor rezerve, a drepturilor de primă, în special noilor sosiți, tinerilor agricultori și altor agricultori prioritari.

Articolul 115

Juninci

(1) Prin derogare de la dispozițiile articolului 111 alineatul (3), statele membre în care mai mult de 60 % din vacile care alăpteazăși din juninci sunt crescute în zone de munte, în sensul articolului 50 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, pot decide să gestioneze acordarea primei pentru vacile care alăpteazăseparat pentru juninci și pentru vaci care alăptează, în limitele unui plafon național separat care urmează a fi stabilit de respectivul stat membru.

Un astfel de plafon național separat nu depășește 40 % din plafonul național al statului membru în cauză stabilit la articolul 112 alineatul (5). Acest plafon național se reduce cu o valoare egală cu plafonul național separat. Dacă, într-un stat membru care utilizează posibilitatea prevăzută în prezentul alineat, numărul total de juninci pentru care s-a depus o cerere și care îndeplinesc condițiile de acordare a primei pentru vacile care alăptează depășește plafonul național separat, numărul de juninci eligibile pentru fiecare agricultor pentru anul în cauză se reduce proporțional.

(2) În sensul prezentului articol, se iau în considerare numai junincile care aparțin unei rase de carne sau care sunt obținute prin încrucișare cu o rasă de acest tip.

Articolul 116

Prima pentru sacrificare

(1) Agricultorul care deține în exploatație bovine poate beneficia, la cerere, de o primă pentru sacrificare. Prima se acordă la sacrificarea animalelor eligibile sau la exportul acestora într-o țară terță, în limitele unor plafoane naționale care urmează să fie stabilite.

Sunt eligibile pentru prima pentru sacrificare:

(a)	taurii, boii, vacile și junincile, de la vârsta de opt luni;

(b)	vițeii cu vârsta cuprinsă între o lună și opt luni și a căror carcasă nu depășește greutatea de 185 de kilograme.

Animalele enumerate în la literele (a) și (b) din al doilea paragraf sunt eligibile pentru prima de sacrificare cu condiția să fi fost deținute de agricultor într-o perioadă care urmează să fie determinată.

(2) Cuantumul primei se stabilește la:

(a)	80 EUR pe animal eligibil pentru primă, așa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (a);

(b)	50 EUR pe animal eligibil pentru primă, așa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (b).

(3) Statele membre stabilesc plafoanele naționale menționate la alineatul (1) separat pentru cele două grupe de animale prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b). Fiecare plafon trebuie să fie egal cu numărul de animale din fiecare dintre cele două grupe care au fost sacrificate în statul membru în cauză în 1995. Numărul de animale exportate către țări terțe, conform informațiilor furnizate de Eurostat sau oricăror altor informații statistice oficiale publicate pentru anul în cauză și aprobate de Comisie se adaugă la fiecare plafon în parte.

Pentru noile state membre se aplică următoarele plafoane naționale:

	Tauri, boi, vaci și juninci	Viței cu vârste cuprinse între o lună și 8 luni și cu o carcasă de până la 185 kg
Bulgaria	22 191	101 542
Republica Cehă	483 382	27 380
Estonia	107 813	30 000
Cipru	21 000	—
Letonia	124 320	53 280
Lituania	367 484	244 200
Ungaria	141 559	94 439
Malta	6 002	17
Polonia	1 815 430	839 518
România	1 148 000	85 000
Slovenia	161 137	35 852
Slovacia	204 062	62 841

(4) Dacă, într-un anumit stat membru, numărul total de animale pentru care s-a depus o cerere în ceea ce privește una dintre cele două grupe de animale prevăzute la alineatul (1) literele (a) sau (b) și care îndeplinesc condițiile de acordare a primei pentru sacrificare depășește plafonul național prevăzut pentru respectiva grupă, numărul total al animalelor eligibile din grupa respectivă se reduce proporțional pentru anul în cauză pentru fiecare agricultor.

Articolul 117

Norme comune privind primele

Pentru a beneficia de plăți în temeiul prezentei secțiuni, un animal trebuie să fie identificat și înregistrat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.

Cu toate acestea, un animal este, de asemenea, considerat eligibil pentru plată în cazul în care informațiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 au fost raportate autorității competente în prima zi a perioadei de reținere a animalului în cauză, astfel cum s-a stabilit în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 118

Plafoane

Cuantumul total al plăților solicitate în temeiul prezentei secțiuni nu trebuie să depășească plafonul stabilit de Comisie în conformitate cu articolul 51 alineatul (2).

În cazul în care cuantumul total al plăților solicitate depășește plafonul stabilit, plățile pentru fiecare agricultor se reduc proporțional pentru anul în cauză.

Articolul 119

Substanțele interzise în temeiul Directivei 96/22/CE

(1) Dacă, în conformitate cu dispozițiile pertinente din Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste în creșterea animalelor (34), se identifică conform Directivei 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea (35), reziduuri de substanțe autorizate în temeiul directivei în cauză, dar utilizate în mod ilegal la un animal dintr-un șeptel bovin al unui agricultor sau dacă se descoperă, în exploatația agricultorului, o substanță sau un produs neautorizat sau o substanță sau un produs autorizat conform Directivei 96/22/CE a Consiliului, dar deținute în mod ilegal, agricultorul în cauză este exclus, pentru anul calendaristic în cauză, de la plata sumelor prevăzute în prezenta secțiune.

În caz de recidivă, în funcție de gravitatea abaterii, durata perioadei de excludere poate fi prelungită până la cinci ani, începând cu anul în cursul căruia s-a constatat recidiva.

(2) În caz de obstrucționare din partea proprietarului sau a deținătorului animalelor în momentul în care se efectuează inspecții și se prelevă probele necesare aplicării planurilor naționale de monitorizare a reziduurilor sau în momentul în care se desfășoară operațiunile de anchetă și de control prevăzute în Directiva 96/23/CE, se aplică sancțiunile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

CAPITOLUL 2

Ajutoare naționale

Articolul 120

Ajutor național pentru fructele cu coajă tare

(1) Începând din 2012 sau atunci când, în temeiul articolului 67, plata pe suprafață pentru fructele cu coajă tare, prevăzută la capitolul 1 secțiunea 4 din prezentul titlu este inclusă în schema de plată unică, statele membre pot acorda ajutor național de până la maximum 120,75 EUR pe hectar pe an agricultorilor care produc următoarele produse:

(a)	migdale încadrate la codurile NC 0802 11 și 0802 12;

(b)	alune de pădure sau alune turcești încadrate la codurile NC 0802 21 și 0802 22;

(c)	nuci încadrate la codurile NC 0802 31 și 0802 32;

(d)	fistic încadrat la codul NC 0802 50;

(e)	roșcove încadrate la codul NC 1212 10 10.

(2) Ajutorul național poate fi plătit numai pentru o suprafață maximă de:

Stat membru	Suprafață maximă (ha)
Belgia	100
Bulgaria	11 984
Germania	1 500
Grecia	41 100
Spania	568 200
Franța	17 300
Italia	130 100
Cipru	5 100
Luxemburg	100
Ungaria	2 900
Țările de Jos	100
Polonia	4 200
Portugalia	41 300
România	1 645
Slovenia	300
Slovacia	3 100
Regatul Unit	100

(3) Calitatea agricultorilor de membri ai unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 poate reprezenta o condiție pentru acordarea ajutorului național de către statele membre.

TITLUL V

PUNEREA ÎN APLICARE A PLĂȚILOR DIRECTE ÎN NOILE STATE MEMBRE

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 121

Introducerea plăților directe

În noile state membre, altele decât Bulgaria și a România, plățile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar pentru creștere a acestora exprimată în procente din nivelul aplicabil la momentul respectiv plăților în cauză în statele membre altele decât noile state membre:

—	60 % în 2009,

—	70 % în 2010,

—	80 % în 2011,

—	90 % în 2012,

—	100 % începând din 2013.

În Bulgaria și România, plățile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar pentru creștere a acestora exprimată în procente din nivelul aplicabil la momentul respectiv plăților respective în statele membre altele decât noile state membre:

—	35 % în 2009,

—	40 % în 2010,

—	50 % în 2011,

—	60 % în 2012,

—	70 % în 2013,

—	80 % în 2014,

—	90 % în 2015,

—	100 % începând din 2016.

CAPITOLUL 2

Schema de plată unică pe suprafață

Articolul 122

Schema de plată unică pe suprafață

(1) Noile state membre care au decis să înlocuiască plățile directe cu o schemă unică de plată pe suprafață, cu excepția, pentru 2009, 2010 și 2011, a plăților tranzitorii pentru fructele de tip bacă prevăzute în titlul IV capitolul 1 secțiunea 9 din prezentul regulament și, pentru 2009, a plăților pentru culturile energetice menționate la titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1783/2008, acordă ajutor agricultorilor în conformitate cu prezentul articol.

(2) Plata unică pe suprafață se efectuează anual. Aceasta se calculează prin divizarea pachetului financiar anual, stabilit în conformitate cu articolul 123, la suprafața agricolă a fiecărui nou stat membru, stabilită în conformitate cu articolul 124.

(3) Schema de plată unică pe suprafață este disponibilă până la 31 decembrie 2013. Noile state membre notifică Comisiei intenția de a încheia aplicarea schemei până la data de 1 august a ultimului an de aplicare.

(4) După încheierea perioadei de aplicare a schemei de plată unică pe suprafață, plățile directe se vor aplica în conformitate cu normele comunitare în materie și pe baza parametrilor cantitativi, cum ar fi suprafața de bază, plafoanele pentru prime și cantitățile maxime garantate, prevăzute în Actele de aderare din 2003 și 2005 și în legislația comunitară ulterioară pentru fiecare plată directă. Ratele procentuale prevăzute la articolul 121 din prezentul regulament se aplică ulterior în anii respectivi.

Articolul 123

Pachetul financiar anual

(1) Comisia stabilește un pachet financiar anual pentru fiecare nou stat membru echivalent cu suma fondurilor disponibile pentru anul calendaristic în cauză, în vederea acordării plăților directe în noile state membre.

Pachetul financiar anual trebuie stabilit în conformitate cu reglementările comunitare în materie și pe baza parametrilor cantitativi, cum ar fi suprafața de bază, plafoanele pentru prime și cantitățile maxime garantate, prevăzute în Actele de aderare din 2003 și 2005 și în legislația comunitară ulterioară în cazul fiecărei plăți directe.

Pachetul financiar anual se ajustează folosindu-se procentul corespunzător prevăzut la articolul 121 pentru introducerea treptată a plăților directe, cu excepția sumelor valabile conform anexei XV sau conform diferenței dintre aceste sume sau dintre sumele care corespund sectorului fructelor și legumelor și cele aplicate efectiv în conformitate cu articolul 130 alineatul (1).

(2) În cazul în care, într-un an dat, schema de plată unică pe suprafață dintr-un nou stat membru depășește pachetul său financiar anual, cuantumul național aplicabil pe hectar în noul stat membru în cauză este redus proporțional prin aplicarea unui coeficient de reducere.

Articolul 124

Suprafața inclusă în schema de plată unică pe suprafață

(1) Suprafața agricolă a unui nou stat membru, altul decât Bulgaria și România, inclusă în schema de plată unică pe suprafață reprezintă partea din suprafața agricolă utilizată de acesta care a fost menținută în bune condiții agricole până la 30 iunie 2003, indiferent dacă se afla sau nu în exploatare la data respectivă, ajustată în conformitate cu criteriile obiective și nediscriminatorii care urmează să fie stabilite de noul stat membru în cauză după aprobarea Comisiei.

În sensul prezentului titlu, „suprafața agricolă utilizată” înseamnă suprafața totală a terenurilor arabile, a pășunilor permanente, a culturilor permanente și a grădinilor familiale, conform definiției date de Comisie în scopuri statistice.

Pentru Bulgaria și România, suprafața agricolă inclusă în schema de plată unică pe suprafață reprezintă partea din suprafața agricolă utilizată a acestor state care este menținută în bune condiții agricole, indiferent dacă se află sau nu în exploatare, ajustată în conformitate cu criteriile obiective și nediscriminatorii care urmează să fie stabilite de Bulgaria, respectiv România, după aprobarea Comisiei.

(2) Toate parcelele agricole care corespund criteriilor prevăzute la alineatul (1), precum și parcelele agricole plantate cu culturi energetice din specii forestiere cu ciclu scurt de producție (cod NC ex 0602 90 41) care au fost menținute în bune condiții agricole până la 30 iunie 2003 sunt eligibile pentru acordarea plăților în cadrul schemei de plată unică pe suprafață. Cu toate acestea, toate parcelele care corespund criteriilor prevăzute la alineatul (1), precum și parcelele agricole plantate cu culturi energetice din specii forestiere cu ciclu scurt de producție (cod NC ex 0602 90 41), sunt eligibile în cazul Bulgariei și României.

Exceptând cazurile de forță majoră sau circumstanțele excepționale, parcelele menționate la primul paragraf se pun la dispoziția agricultorului la data stabilită de statul membru, dată care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor.

Suprafața minimă eligibilă pe exploatație pentru care pot fi solicitate plăți este de 0,3 ha. Cu toate acestea, oricare dintre noile state membre poate decide, pe baza unor criterii obiective și după aprobarea Comisiei, să stabilească suprafața minimă eligibilă pe exploatație la un nivel mai ridicat, dar care să nu depășească 1 ha.

(3) Nu există obligația de a produce sau de a folosi factorii de producție. Cu toate acestea, agricultorii pot folosi terenul la care se face referire la paragraful (4) din prezentul articol în orice scop agricol. În ceea ce privește producția de cânepă, se aplică articolul 39.

(4) Orice teren care beneficiază de plățile din cadrul schemei de plată unică pe suprafață trebuie menținut în bune condiții agricole și de mediu, în conformitate cu articolul 6.

(5) Orice agricultor care primește ajutor în cadrul schemei de plată unică pe suprafață respectă cerințele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II, în conformitate cu următorul calendar:

(a)	cerințele prevăzute la punctul A din anexa II se aplică de la 1 ianuarie 2009;

(b)	cerințele prevăzute la punctul B din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2011;

(c)	cerințele prevăzute la punctul C din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2013;

(6) Pentru Bulgaria și România, aplicarea articolelor 4, 5, 23, 24 și 25 este opțională până la 31 decembrie 2011 în măsura în care dispozițiile în cauză se referă la cerințe legale în materie de gestionare. Începând cu 1 ianuarie 2012, un agricultor care primește plăți în cadrul schemei de plată unică pe suprafață în statele membre în cauză trebuie să îndeplinească cerințele legale în materie de gestionare prevăzute în anexa II în conformitate cu următorul calendar:

(a)	cerințele prevăzute la punctul A din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2012;

(b)	cerințele prevăzute la punctul B din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2014;

(c)	cerințele prevăzute la punctul C din anexa II se aplică începând cu 1 ianuarie 2016.

(7) Noile state membre pot aplica, de asemenea, opțiunile prevăzute la alineatele (5) și (6) în cazul în care hotărăsc încetarea aplicării schemei de plată unică pe suprafață înainte de sfârșitul perioadei de aplicare prevăzută la articolul 122 alineatul (3).

(8) Aplicarea schemei de plată unică pe suprafață nu afectează în niciun fel obligația noilor state membre cu privire la punerea în aplicare a normelor comunitare privind identificarea și înregistrarea animalelor, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 și în Regulamentul (CE) nr. 21/2004.

Articolul 125

Comunicarea

Noile state membre furnizează Comisiei informații detaliate privind măsurile luate în vederea aplicării prezentului capitol, în special măsurile luate în temeiul articolului 123 alineatul (2).

CAPITOLUL 3

Plăți separate și ajutor specific

Articolul 126

Plăți separate pentru zahăr

(1) În cazul în care un nou stat membru și-a exercitat dreptul prevăzut la articolul 143ba din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta acordă o plată separată pentru zahăr agricultorilor eligibili conform schemei de plată unică pe suprafață. Plata respectivă se acordă pe baza criteriilor adoptate de statele membre în cauză în 2006 și 2007.

(2) Plățile separate pentru zahăr trebuie să fie acordate în limitele plafoanelor stabilite în anexa XV.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), fiecare dintre noile state membre în cauză poate decide, până la data de 31 martie a anului pentru care se acordă plățile separate pentru zahăr, pe baza unor criterii obiective, să solicite un plafon mai mic decât cel specificat în anexa XV pentru plățile separate pentru zahăr. Dacă suma cuantumurilor stabilite în conformitate cu alineatul (1) depășește plafonul stabilit de noile state membre în cauză, cuantumul anual acordat agricultorilor va fi redus proporțional.

Articolul 127

Plata separată pentru fructe și legume

(1) În cazul în care un nou stat membru a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 143bb din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta acordă o plată separată pentru fructe și legume agricultorilor eligibili conform schemei de plată unică pe suprafață. Această plată se acordă în conformitate cu criteriile adoptate de statele membre în 2007.

(2) Plata separată pentru fructe și legume se acordă în limitele componentei plafonului național care corespunde fructelor și legumelor, prevăzut la articolul 40 din prezentul regulament sau, în cazul în care un nou stat membru a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 143bb alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, la un plafon mai scăzut.

Articolul 128

Plăți separate tranzitorii pentru fructe și legume

(1) În cazul în care un nou stat membru a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 143bc alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statul membru respectiv poate reține, până la 31 decembrie 2011, până la 50 % din componenta plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament care corespund tomatelor încadrate la codul NC 0702 00 00, în conformitate cu decizia statului membru respectiv din 2007.

În acest caz și în limita plafoanelor stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) din prezentul regulament, statul membru în cauză va acorda agricultorilor anual o plată suplimentară.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc tomate în condițiile prevăzute în secțiunea 8 din capitolul 1 a titlului IV din prezentul regulament.

(2) În cazul în care un stat membru nou a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 143bc alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statul membru respectiv poate reține, în conformitate cu decizia sa din 2007:

(a)	până la 100 % din componenta plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespund culturilor de fructe și legume, altele decât culturile anuale specificate la articolul 54 alineatul (2) paragraful al treilea din prezentul regulament, până la 31 decembrie 2010;

(b)

până la 75 % din componentele plafoanelor naționale prevăzute la articolul 40 din prezentul regulament, care corespund culturilor de fructe și legume, altele decât culturile anuale specificate la articolul 54 alineatul (2) paragraful al treilea din prezentul regulament, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și 31 decembrie 2012.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc unul sau mai multe din produsele de categoria fructelor și legumelor specificat la articolul 54 alineatul (2) paragraful al treilea din prezentul regulament, astfel cum se hotărăște de către statul membru în cauză.

(3) Noile state membre care au utilizat opțiunile prevăzute la articolul 143bc din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot decide, până la 1 august 2009, să reexamineze decizia adoptată în 2007:

(a)	fie pentru a integra total sau parțial plățile în cauză în schema de plată unică pe suprafață. În acest caz, prin derogare de la articolul 130 din prezentul regulament, sumele în cauză se includ în pachetul financiar anual menționat la articolul 123 alineatul (1) din prezentul regulament,

(b)

fie pentru a integra total sau parțial plățile în plata separată pentru fructe și legume menționată la articolul 127 din prezentul regulament. În acest caz, noua plată se acordă pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, precum cele enunțate la punctul A subpunctul 2 din anexa IX la prezentul regulament și pentru o perioadă reprezentativă care se încheie în 2008.

Articolul 129

Plăți separate pentru fructe de tip bacă

(1) Prin derogare de la articolul 122, noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață pot hotărî, până în august 2011, să acorde începând cu 2012 o plată separată pentru fructele de tip bacă. Aceasta va fi acordată pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, cum ar fi plățile primite în cadrul plăților tranzitorii pentru fructe de tip bacă prevăzute la articolul 98 și cu respectarea perioadei reprezentative care va fi stabilită de statul membru respectiv, dar nu mai târziu decât în anul 2008.

(2) Plata separată pentru fructe de tip bacă se va acorda în limitele sumelor prevăzute la anexa XII corespunzătoare plății pentru fructe de tip bacă.

(3) În 2012, statele membre care aplică prezentul articol pot acorda un ajutor național pe lângă plata separată pentru fructe de tip bacă. Suma totală a ajutorului comunitar și național nu trebuie să depășească următoarele plafoane:

—	Bulgaria: 960 000 EUR

—	Letonia: 160 000 EUR

—	Lituania: 240 000 EUR

—	Ungaria: 680 000 EUR

—	Polonia: 19 200 000 EUR

Articolul 130

Dispoziții comune pentru plățile separate

(1) Fondurile puse la dispoziție pentru acordarea plății prevăzute la articolele 126, 127, 128 și 129 nu sunt incluse în pachetul financiar anual menționat la articolul 123 alineatul (1). Cu toate acestea, în cazul aplicării articolului 126 alineatul (3), diferența dintre plafonul menționat în anexa XV și cel aplicat efectiv se include în pachetul financiar anual menționat la articolul 123 alineatul (1).

(2) Articolul 132 nu se aplică plăților separate prevăzute la articolele 127, 128 și 129. Cu excepția Bulgariei și a României, articolul 132 nu se aplică plăților separate prevăzute la articolul 126.

(3) În eventualitatea unei moșteniri sau a unei anticipații de moștenire, plata separată pentru zahăr menționate la articolul 126, plata separată pentru fructe și legume menționată la articolul 127 și plata separată pentru fructe de tip bacă menționată la articolul 129 se acordă agricultorului care a moștenit exploatația, cu condiția ca agricultorul să fie eligibil pentru schema de plată unică pe suprafață.

Articolul 131

Ajutor specific

(1) Noile state membre care pun în aplicare schema de plată unică pe suprafață pot decide, până la 1 august 2009, 1 august 2010 sau 1 august 2011 să utilizeze, începând din anul ulterior luării deciziei respective, până la 10 % din plafoanele lor naționale prevăzute la articolul 40 pentru a acorda ajutor agricultorilor, astfel cum este specificat la articolul 68 alineatul (1), în conformitate cu titlul III capitolul 5, astfel cum le sunt aplicabile.

(2) Prin derogare de la articolul 68 alineatul (4) litera (c), ajutorul pentru măsurile prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (c) ia forma unei majorări de cuantum pe hectar, acordată în cadrul schemei de plată unică pe suprafață.

Articolul 68 alineatul (3) al doilea paragraf nu se aplică noilor state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață.

(3) Prin derogare de la dispozițiile articolului 69 alineatul (6), noile state membre care aplică schema de plată unică menționată la articolul 122 colectează fondurile necesare pentru acordarea ajutorului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol prin:

(a)	reducerea pachetului lor financiar anual menționat la articolul 123 și/sau

(b)	aplicarea unei reduceri liniare altor plăți directe decât schema de plată unică pe suprafață.

(4) Cuantumurile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt stabilite de Comisie, în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

Aceste cuantumuri sunt deduse din pachetele financiare anuale ale noilor state membre în cauză prevăzute la articolul 123 alineatul (1).

CAPITOLUL 4

Plăți naționale directe complementare și plăți directe

Articolul 132

Plăți naționale directe complementare și plăți directe

(1) În sensul prezentului articol, „schema națională de tip PAC” înseamnă orice schemă națională de plăți directe aplicabilă anterior datei aderării noilor state membre, în temeiul căruia agricultorilor le-a fost acordat ajutor pentru producție în cadrul unei plăți directe.

(2) Noile state membre altele decât Bulgaria și România au posibilitatea, sub rezerva autorizării de către Comisie, să completeze orice plăți directe:

(a)

în ceea ce privește toate plățile directe, până la 30 de procente peste nivelul aplicabil, menționat la articolul 121 pentru anul în cauză. În ceea ce privește Bulgaria și România, se aplică următoarele: la 65 % din nivelul plăților directe din Comunitate stabilite la 30 aprilie 2004 în anul 2009, iar începând din anul 2010, până la 50 de procente peste nivelul aplicabil menționat la al doilea paragraf din articolul 121 pentru anul în cauză. Cu toate acestea, Republica Cehă poate completa plățile directe în sectorul amidonului din cartofi până la 100 % din nivelul aplicabil în statele membre, altele decât noile state membre. Pentru plățile directe menționate în capitolul 7 din titlul IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, noile state membre pot completa plățile directe până la 100 %. În ceea ce privește Bulgaria și România se aplică următoarele niveluri maxime: 95 % în anul 2009 și 100 % începând din 2010;

(b)

(i)

în ceea ce privește plățile directe altele decât cele din schema de plată unică, până la nivelul total, majorat cu 10 puncte procentuale, al ajutorului direct pe care agricultorul ar fi avut dreptul să îl primească, pentru fiecare produs în parte, în noul stat membru în anul calendaristic 2003 în cadrul unei scheme naționale de tip PAC. Cu toate acestea, pentru Lituania, anul de referință este anul calendaristic 2002. Pentru Bulgaria și România, anul de referință este anul calendaristic 2006. În cazul Sloveniei, majorarea este de 25 de procente;

(ii)

în ceea ce privește schema de plată unică, până la nivelul total al ajutorului național direct complementar care poate fi acordat de un nou stat membru pentru un an dat este limitată la un pachet financiar specific. Acest pachet trebuie să fie egal cu diferența dintre:

—

cuantumul total al ajutorului național direct de tip PAC care ar fi disponibil în noul stat membru în cauză pentru anul calendaristic 2003 sau, în cazul Lituaniei, pentru anul calendaristic 2002, majorat, în fiecare caz, cu 10 procente. Cu toate acestea, pentru Bulgaria și România anul de referință este anul calendaristic 2006. Pentru Slovenia, majorarea este de 25 procente și

—	plafonul național al noului stat membru respectiv prevăzut în anexa VIII modificat, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 51 alineatul (2).

În vederea calculării valorii totale la care se face referire la prima liniuță a prezentului punct, se includ plățile naționale directe sau componentele acestora corespunzătoare plăților directe comunitare sau componentele acestora care au fost luate în considerare la calcularea plafonului real al noului stat membru în cauză în conformitate cu articolul 40 și articolul 51 alineatul (2).

Pentru fiecare plată directă în cauză un nou stat membru poate alege să aplice fie litera (a), fie litera (b) din primul paragraf.

Ajutorul direct total care poate fi acordat unui agricultor în noile state membre după aderare sub forma plății directe relevante, care include și toate plățile naționale directe complementare, nu trebuie să depășească nivelul ajutorului direct pe care agricultorul ar avea dreptul să îl primească în cadrul plății directe corespunzătoare aplicabile statelor membre, altele decât noile state membre, începând din 2012, ținând seama de aplicarea articolului 7 coroborat cu articolul 10.

(3) Cipru poate completa ajutorul direct plătit agricultorilor sub forma oricărei plăți directe din cadrul schemelor de sprijin prevăzute în anexa I până la nivelul total al ajutorului pe care agricultorul ar fi fost îndreptățit să îl primească în Cipru în 2001.

Autoritățile cipriote se asigură ca ajutorul direct total acordat unui agricultor, după aderarea Ciprului sub forma plății directe relevante, incluzând toate plățile naționale directe complementare, nu depășește în niciun caz nivelul ajutorului direct pe care un agricultor ar fi îndreptățit sa îl primească în cadrul plății directe în anul în cauză în statele membre, altele decât noile state membre.

Cuantumurile totale ale ajutorului național complementar care urmează să fie acordat sunt cele indicate în anexa XVI.

Ajutorul național complementar care urmează să fie acordat este supus oricăror modificări considerate necesare în contextul evoluției PAC.

Alineatele (2) și (5) nu se aplică pentru Cipru.

(4) În cazul în care un nou stat membru decide să aplice schema de plată unică pe suprafață, noul stat membru respectiv poate acorda ajutor național direct complementar în condițiile prevăzute la alineatele (5) și (8).

(5) Cuantumurile totale ale ajutorului național complementar acordat în anul în care se aplică schema de plată unică pe suprafață pot fi limitate de un pachet financiar specific pe sector (subsector) cu condiția ca un astfel de pachet financiar specific pe sector (subsector) să vizeze numai:

(a)	plățile directe combinate către schema de plată unică pe suprafață; și/sau

(b)

pentru 2009, una sau mai multe plăți directe care sunt sau ar putea fi excluse din schema de plăți directe în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau care ar putea fi aplicate parțial, în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) din regulamentul respectiv;

(c)	începând cu 2010, una sau mai multe plăți directe care ar putea fi aplicate parțial sau ar putea face obiectul sprijinului specific, conform articolului 51 alineatul (2) și articolului 68 din prezentul regulament.

Acest pachet trebuie să fie egal cu diferența dintre:

(a)	cuantumul total al ajutorului pe sector (subsector) rezultat din aplicarea literei (a) sau a literei (b) din primul paragraf al alineatului (2), după caz, și

(b)	cuantumul total al ajutorului direct care ar fi disponibil în noul stat membru în cauză pentru același sector (subsector) în anul în cauză, în cadrul schemei de plată unică pe suprafață.

(6) Noile state membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și după autorizarea din partea Comisiei, cuantumurile de ajutor național complementar care urmează să fie acordate.

(7) Autorizarea din partea Comisiei:

(a)	specifică, în cazul în care se aplică litera (b) din primul paragraf al alineatului (2), scheme naționale de plăți unice de tip PAC în cauză;

(b)	stabilește nivelul până la care se poate plăti ajutorul național complementar, nivelul ajutorului național complementar și, dacă este cazul, condițiile pentru acordarea acestuia;

(c)	este supusă oricăror modificări considerate necesare în contextul evoluției PAC.

(8) Nu se acordă ajutor sau plăți naționale complementare pentru activități agricole pentru care nu sunt prevăzute plăți directe pentru statele membre, altele decât noile state membre.

Articolul 133

Ajutorul de stat în Cipru

Cipru poate acorda, pe lângă plățile naționale directe complementare, ajutor național tranzitoriu și degresiv până la sfârșitul anului 2012. Acest ajutor de stat este acordat într-o formă similară ajutorului comunitar, sub formă de plăți decuplate.

Având în vedere natura și cuantumul ajutorului național acordat în 2001, Cipru poate acorda ajutor de stat sectoarelor (subsectoarelor) menționate în anexa XVII și până la cuantumurile specificate în anexă.

Ajutorul de stat care urmează să fie acordat este supus oricăror modificări considerate necesare în contextul evoluției PAC. În cazul în care aceste modificări se dovedesc a fi necesare, cuantumul ajutorului sau condițiile pentru acordarea acestuia sunt modificate pe baza unei decizii a Comisiei.

Cipru trebuie să prezinte Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a măsurilor de ajutor de stat, indicând forma ajutorului și cuantumul pe sector (subsector).

TITLUL VI

TRANSFERURI FINANCIARE

Articolul 134

Transfer financiar pentru restructurarea regiunilor producătoare de bumbac

O sumă de 22 000 000 EUR pe an calendaristic este disponibilă ca ajutor comunitar suplimentar pentru măsurile din regiunile producătoare de bumbac în cadrul programului de dezvoltare rurală finanțat din FEADR.

Articolul 135

Transfer financiar pentru restructurarea regiunilor producătoare de tutun

Începând cu exercițiul financiar 2011, o sumă de 484 000 000 EUR va fi disponibilă ca ajutor comunitar suplimentar pentru măsurile din regiunile producătoare de tutun în cadrul programului de dezvoltare rurală finanțat din FEADR, pentru statele membre în care producătorilor de tutun li s-a acordat ajutor în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieței în sectorul tutunului brut (36) în cursul anilor 2000, 2001 și 2002.

Articolul 136

Transferuri către FEADR

Statele membre pot decide, până la 1 august 2009, să dispună ca suma calculată în conformitate cu articolul 69 alineatul (7) să fie pusă la dispoziție pentru ajutor comunitar, începând cu exercițiul financiar 2011, în temeiul programării și finanțării în domeniul dezvoltării rurale, în cadrul FEADR, în loc să recurgă la articolul 69 alineatul (6) litera (a).

TITLUL VII

NORME DE PUNERE ÎN APLICARE, ȘI DISPOZIȚII FINALE

CAPITOLUL 1

Dispoziții de punere în aplicare

Articolul 137

Confirmarea drepturilor de plată

(1) Drepturile de plată alocate agricultorilor înainte de 1 ianuarie 2009 sunt considerate legale și reglementate începând cu 1 ianuarie 2010.

(2) Alineatul (1) nu se aplică drepturilor de plată alocate agricultorilor pe baza unor cereri care prezintă greșeli materiale, cu excepția cazurilor în care eroarea nu a putut fi detectată în mod rezonabil de către agricultor.

(3) Alineatul (1) din prezentul articol nu aduce atingere drepturilor Comisiei de a lua deciziile prevăzute la articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 în privința cheltuielilor suportate pentru plățile acordate pentru oricare an calendaristic până în 2009, inclusiv.

Articolul 138

Cereri pentru regiunile ultraperiferice

Titlurile III și IV nu se aplică în departamentele franceze de peste mări, în Insulele Azore, în Madeira și în Insulele Canare.

Articolul 139

Ajutorul de stat

Prin derogare de la articolul 180 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 al Consiliului din 24 iulie 2006 de aplicare a anumitor norme de concurență în domeniul producției și comerțului cu produse agricole (37), articolele 87, 88 și 89 din tratat nu se aplică plăților efectuate în temeiul articolelor 41, 57, 64, 68, 69, 70, 71, articolului 82 alineatul (2), articolului 86, articolului 98 alineatul (4), articolului 111 alineatul (5), articolului 120, articolului 129 alineatul (3) și articolelor 131, 132 și 133 din prezentul regulament de către statele membre, în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 140

Transmiterea informațiilor către Comisie

Statele membre furnizează Comisiei informații detaliate cu privire la măsurile adoptate pentru aplicarea prezentului regulament, în special măsurile referitoare la articolele 6, 12, 28, 41, 45, 46, 47, 48, 51, 57, 58, 68, 69, 70, 71, 72 și 131.

Articolul 141

Comitetul de gestionare a plăților directe

(1) Comisia este asistată de un Comitet de gestionare a plăților directe.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

Articolul 142

Norme de punere în aplicare

În conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului regulament. Acestea includ în special:

(a)	norme detaliate privind crearea unui sistem de consultanță agricolă;

(b)	norme detaliate privind criteriile de acordare a sumelor rezultate prin aplicarea modulării;

(c)

norme detaliate pentru acordarea ajutoarelor prevăzute în prezentul regulament, inclusiv condițiile de eligibilitate, termenele de depunere a cererilor și termenele de plată și dispozițiile în materie de control, verificarea și stabilirea drepturilor la ajutoare, inclusiv orice schimb de informații necesar cu statele membre, stabilirea depășirii suprafețelor de bază sau a suprafețelor maxime garantate, precum și stabilirea normelor detaliate privind stabilirea perioadei de reținere și realocarea drepturilor la prime neutilizate, stabilite în cadrul titlului IV capitolul 1 secțiunile 10 și 11;

(d)

norme detaliate privind schema de plată unică și în special crearea rezervei naționale, transferul de drepturi de plată, definirea culturilor permanente, a pășunilor permanente și a pășunilor, privind opțiunile prevăzute în capitolele 2 și 3 din titlul III și integrarea plăților cuplate prevăzute în capitolul 4 din titlul III;

(e)	norme detaliate privind aplicarea dispozițiilor din titlul V;

(f)	norme detaliate privind includerea ajutorului pentru fructe și legume, cartofi pentru consum și pepiniere în schema de plată unică, inclusiv procedura de punere în aplicare din primul an de implementare, și privind plățile prevăzute în titlul IV capitolul 1 secțiunile 8 și 9;

(g)	norme detaliate referitoare la includerea ajutorului pentru vin în schema de plată unică, inclusiv procedura de punere în aplicare în primii ani de aplicare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008;

(h)	în ceea ce privește cânepa, norme detaliate privind măsurile speciale de control și metodele care permit stabilirea conținutului de tetrahidrocanabinol;

(i)	eventualele modificări care trebuie aduse anexei I, ținând seama de criteriile prevăzute la articolul 1;

(j)	eventualele modificări care trebuie aduse anexelor V și IX ținând seama, în special, de noua legislație comunitară;

(k)	elementele de bază ale sistemului de identificare a parcelelor agricole și definirea acestora;

(l)	orice modificare adusă cererii de ajutor și dispoziției de scutire de la obligația de depunere a unei cereri de ajutor;

(m)	norme privind cantitatea minimă de informații care trebuie incluse în cererile de ajutor;

(n)	norme privind controalele administrative, controalele la fața locului și prin teledetecție;

(o)	norme privind aplicarea reducerilor și a excluderilor de la plată în caz de nerespectare a obligațiilor, prevăzute la articolele 4 și 22, inclusiv cazurile de neaplicare a reducerilor și excluderilor;

(p)	eventualele modificări care trebuie aduse anexei VI, ținând seama de criteriile prevăzute la articolul 26;

(q)	comunicările între statele membre și Comisie;

(r)

măsurile necesare și justificate în mod corespunzător pentru soluționarea, în caz de urgență, a unor probleme practice și specifice, în special a problemelor legate de punerea în aplicare a capitolului 4 din titlul II și a capitolelor 2 și 3 din titlul III; aceste măsuri pot deroga de la anumite dispoziții din prezentul regulament, dar numai în măsura și pe o perioadă strict necesare;

(s)

în ceea ce privește bumbacul, norme detaliate privind:

(i)	calcularea reducerii ajutorului prevăzut la articolul 90 alineatul (4);

(ii)	organizațiile interprofesionale autorizate, în special finanțarea acestora și un sistem de control și sancțiuni.

CAPITOLUL 2

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 143

Modificări aduse Regulamentului (CE) nr. 1290/2005

Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 se modifică după cum urmează:

Articolul 12 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comisia stabilește cuantumurile care, în conformitate cu articolul 9, articolul 10 alineatul (4), articolele 134, 135 și 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (38), articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 al Consiliului din 27 martie 2007 de stabilire a normelor pentru modularea voluntară a plăților directe prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (39) și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (40), sunt puse la dispoziția FEADR.

La articolul 18 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Plafoanele naționale pentru plățile directe prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, modificate prin ajustările stabilite la articolul 11 alineatul (1) din regulamentul în cauză, sunt considerate ca fiind plafoane financiare în euro.”

Articolul 144

Modificări aduse Regulamentului (CE) nr. 247/2006

Regulamentul (CE) nr. 247/2006 se modifică după cum urmează:

La articolul 23 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comunitatea finanțează măsurile prevăzute în titlurile II și III din prezentul regulament până la o limită maximă anuală după cum urmează:

(milioane EUR)
	Exercițiul financiar 2007	Exercițiul financiar 2008	Exercițiul financiar 2009	Exercițiul financiar 2010	Exercițiul financiar 2011 și ulterior
Departamentele franceze de peste mări	126,6	262,6	269,4	273,0	278,41
Azore şi Madeira	77,9	86,98	87,08	87,18	106,21
Insulele Canare	127,3	268,4	268,4	268,4	268,4”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 24b

(1) Până la 1 august 2009, statele membre prezintă Comisiei proiectul de modificări aduse programului lor general pentru a reflecta modificările aduse articolului 23 alineatul (2) prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (41).

(2) Comisia evaluează modificările prezentate și decide cu privire la aprobarea lor în termen de cel mult patru luni de la prezentare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (2). Modificările se aplică începând cu 1 ianuarie 2010.

Articolul 145

Modificări aduse Regulamentului (CE) nr. 378/2007

Regulamentul (CE) nr. 378/2007 se modifică după cum urmează:

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

Alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Reducerile din cadrul modulării voluntare se realizează pe aceleași baze de calcul ca și cele aplicabile modulării în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (41).

(b)

Se introduce următorul alineat:

„(5) Nivelul modulării aplicabile unui agricultor care rezultă din aplicarea articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 redus cu 5 procente se scade din nivelul modulării voluntare aplicate de statele membre în temeiul alineatului (4) din prezentul articol. Atât procentajul care trebuie scăzut, cât și nivelul modulării voluntare finale sunt egale cu 0 sau mai ridicate.”

(2)

La articolul 3 alineatul (1) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

prin derogare de la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, pentru a pune în aplicare reducerile din cadrul modulării pe baza calculelor aplicabile modulării în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fără a lua în considerare excluderea sumelor mai mici de 5 000 EUR prevăzută la alineatul (1) din articolul în cauză; și/sau”.

Articolul 146

Abrogări

(1) Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se abrogă.

Cu toate acestea, articolul 20 alineatul (2), articolul 64 alineatul (2), articolele 66, 67, 68, 68a, 68b, 69, articolul 70 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) și capitolele 1 (grâul dur), 5 (culturi energetice), 7 (primă pentru produsele lactate), 10 (plata pe suprafață pentru culturile arabile), 10b (ajutor pentru plantațiile de măslini), 10c (ajutor pentru producția tutunului) și 10d (plata pe suprafață pentru hamei) din titlul IV din regulamentul în cauză continuă să se aplice pentru 2009.

(2) Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 cuprinse în prezentul regulament se înțeleg ca trimiteri la regulamentul în cauză, astfel cum era în vigoare înaintea abrogării.

Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 cuprinse în alte acte se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondențe care figurează în anexa XVIII.

Articolul 147

Norme tranzitorii

În conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2), Comisia poate adopta măsurile necesare pentru a facilita tranziția de la dispozițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 la cele stabilite prin prezentul regulament.

Articolul 148

Măsuri tranzitorii pentru noile state membre

În cazul în care este nevoie de măsuri tranzitorii pentru a facilita, pentru noile state membre, tranziția de la schema de plată unică pe suprafață la schema de plată unică și la alte scheme de ajutor prevăzute în titlurile III și IV, măsurile respective sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2).

Articolul 149

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Cu toate acestea:

(a)	articolul 138 se aplică de la 1 ianuarie 2010;

(b)	standardele privind stabilirea și/sau menținerea habitatelor, respectarea procedurilor de obținere a autorizațiilor în cazul utilizării apei pentru irigații și specificarea particularităților peisajului, astfel cum sunt prevăzute în anexa III, se aplică începând cu 1 ianuarie 2010;

(c)	standardele privind stabilirea de benzi de protecție de-a lungul cursurilor de apă, astfel cum sunt prevăzute în anexa III, se aplică cel mai devreme începând cu 1 ianuarie 2010 și cel târziu începând cu 31 ianuarie 2012.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 ianuarie 2009.

Pentru Consiliu

Președintele

P. GANDALOVIČ

(1) Avizul din 19 noiembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul din 23 octombrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Avizul din 8 octombrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(5) Decizia 2002/358/CE a Consiliului din 25 aprilie 2002 privind aprobarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta (JO L 130, 15.5.2002, p. 1).

(6) JO C 299, 16.11.2007, p. 1.

(7) JO L 277, 21.10.2005, p. 1.

(8) JO L 95, 5.4.2007, p. 1.

(9) JO L 209, 11.8.2005, p. 1.

(10) JO L 63, 23.6.2007, p. 17.

(11) A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

(12) JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

(13) JO L 5, 9.1.2004, p. 8.

(14) JO L 58, 28.2.2006, p. 42.

(15) JO L 42, 14.2.2006, p. 1.

(16) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(17) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(18) JO L 323, 28.11.2002, p. 48.

(19) JO L 213, 8.8.2008, p. 3.

(20) JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

(21) JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

(22) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(23) JO L 160, 26.6.1999, p. 80.

(24) JO L 148, 6.6.2008, p. 1.

(25) JO L 297, 21.11.1996, p. 29.

(26) JO L 297, 21.11.1996, p. 49.

(27) JO L 93, 31.3.2006, p. 1.

(28) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

(29) JO L 189, 20.7.2007, p. 1.

(30) JO L 3, 5.1.2008, p. 1.

(31) JO L 224, 18.8.1990, p. 19.

(32) JO L 58, 28.2.2006, p. 1.

(33) JO L 210, 31.7.2006, p. 25.

(34) JO L 125, 23.5.1996, p. 3.

(35) JO L 125, 23.5.1996, p. 10.

(36) JO L 215, 30.7.1992, p. 70.

(37) JO L 214, 4.8.2006, p. 7.

(38) JO L 30, 31.1.2009, p. 16.

(39) JO L 95, 5.4.2007, p. 1.

(40) JO L 148, 6.6.2008, p. 1.”

(41) JO L 30, 31.1.2009, p. 16.”

ANEXA I

Lista schemelor de sprijin

Sectorul	Temeiul juridic	Observații
Plată unică	Titlul III din prezentul regulament	Plată decuplată
Schema de plată unică pe suprafață	Titlul V capitolul 2 din prezentul regulament	Plată decuplată înlocuind toate plățile directe enumerate în prezenta anexă, cu excepția plăților separate
Grâu dur	Titlul IV capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (1)	Plată pe suprafață
Plante proteaginoase	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 3 din prezentul regulament	Plată pe suprafață
Orez	Titlul IV capitolul 1 din prezentul regulament	Plată pe suprafață
Fructe cu coajă tare	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 4 din prezentul regulament	Plată pe suprafață
Culturi energetice	Titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (1)	Plată pe suprafață
Cartofi pentru amidon	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 2 din prezentul regulament	Ajutor pentru producție pentru cultivatori
Semințe	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 5 din prezentul regulament	Ajutor pentru producție
Culturi arabile	Titlul IV capitolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (1)	Plată pe suprafață
Carne de oaie și carne de capră	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 10 din prezentul regulament	Prime pentru oi și pentru capre
Carne de vită și mânzat	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 11 din prezentul regulament	Primă specială, primă pentru vaci care alăptează (inclusiv dacă se plătește pentru juninci și inclusiv prima națională suplimentară pentru vacile care alăptează, dacă este cofinanțată) și primă pentru sacrificare
Tipuri specifice de agricultură și producție de calitate	Articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (1)
Ajutor specific	Titlul III capitolul 5 din prezentul regulament
Plantații de măslini	Titlul IV capitolul 10b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (1)	Ajutor pe suprafață
Viermi de mătase	articolul 111 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007	Ajutor destinat să favorizeze creșterea animalelor
Tutun	Titlul IV capitolul 10c din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (1)	Ajutor pentru producție
Hamei	Titlul IV capitolul 10d din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (1)	Ajutor pe suprafață
Sfeclă de zahăr, trestie de zahăr și cicoare folosite pentru producerea zahărului sau a siropului de inulină	Articolul 126 din prezentul regulament	Plăți decuplate
Sfeclă de zahăr și trestie de zahăr folosite pentru producerea zahărului	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 7 din prezentul regulament	Ajutor pentru producție
Fructe și legume livrate pentru procesare	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 8 din prezentul regulament	Plăți tranzitorii pentru fructe și legume
Căpșuni și zmeură livrate pentru procesare	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 9 din prezentul regulament	Plata tranzitorie pentru fructe de tip bacă
Fructe și legume	Articolul 127 din prezentul regulament	Plata separată pentru fructe și legume
Posei	Titlul III din Regulamentul (CE) nr. 247/2006	Plăți directe în temeiul măsurilor stabilite în programe
Insulele din Marea Egee	Capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006	Plăți directe în temeiul măsurilor stabilite în programe
Bumbac	Titlul IV capitolul 1 secțiunea 6 din prezentul regulament	Plată pe suprafață

(1) Numai pentru 2009.

ANEXA II

Cerințele legale în materie de gestionare prevăzute la articolele 4 și 5

Litera A.
Mediu
1.	Directiva Consiliului 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, 25.4.1979, p. 1)	Articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (b), articolul 4 alineatele (1), (2) și (4) și articolul (5) literele (a), (b) și (d)
2.	Directiva Consiliului 80/68/CEE din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase (JO L 20, 26.1.1980, p. 43)	Articolele 4 și 5
3.	Directiva Consiliului 86/278/CEE din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (JO L 181, 4.7.1986, p. 6)	Articolul 3
4.	Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12.12.91 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.91, p. 1)	Articolele 4 și 5
5.	Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7)	Articolul 6 și articolul 13 alineatul (1) litera (a)
Sănătate publică și sănătatea animalelor
Identificarea și înregistrarea animalelor
6.	Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea și înregistrarea porcinelor (JO L 213, 8.8.2005, p. 31)	Articolele 3, 4 și 5
7.	Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat a produselor din carne de vită și de mânzat (JO L 204, 11.8.2000, p. 1)	Articolele 4 și 7
8.	Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină (JO L 5, 9.1.2004, p. 8)	Articolele 3, 4 și 5
Litera B.
Sănătate publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor
9.	Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1)	Articolul 3
10.	Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor beta-agoniste în creșterea animalelor (JO L 125, 23.5.1996, p. 3)	Articolul 3 literele (a), (b), (d) și (e) și articolele 4, 5 și 7
11.	Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1)	Articolul 14, articolul 15, articolul 17 alineatul (1) (1), articolul 18, articolul 19 și articolul 20
12.	Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1)	Articolele 7, 11, 12, 13 și 15
Notificarea bolilor
13.	Directiva 85/511/CEE a Consiliului din 18 noiembrie 1985 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase (JO L 315, 26.11.1985, p. 11)	Articolul 3
14.	Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului (JO L 62, 15.3.1993, p. 69)	Articolul 3
15.	Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispozițiilor specifice privind măsurile de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine (JO L 327, 22.12.2000, p. 74)	Articolul 3
Litera C.
Bunăstarea animalelor
16.	Directiva 91/629/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 340, 11.12.1991, p. 28)	Articolele 3 și 4
17.	Directiva 91/630/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor (JO L 340, 11.12.1991, p. 33)	Articolul 3 și articolul 4 alineatul (1)
18.	Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (JO L 221, 8.8.1998, p. 23)	Articolul 4

(1) Astfel cum s-a pus în aplicare în special prin:

—	Regulamentul (CEE) nr. 2377/90: articolele 2, 4 și 5,

—	Regulamentul (CE) nr. 852/2004: articolul 4 alineatul (1) și anexa I partea A (II 4 (g, h, j), 5 (f, h), 6; III 8 (a, b, d, e), 9 (a, c)),

—	Regulamentul (CE) nr. 853/2004: articolul 3 alineatul (1) și anexa III secțiunea IX capitolul 1 (I-1 b, c, d, e; I-2 a (i, ii, iii), b (i, ii), c; I-3; I-4; I-5; II-A 1, 2, 3, 4; II-B 1(a, d), 2, 4 (a, b)), anexa III secțiunea X capitolul 1 punctul 1,

—	Regulamentul (CE) nr. 183/2005: articolul 5 alineatul (1) și anexa I partea A (I-4 e, g; II-2 a, b, e), articolul 5 alineatul (5) și anexa III (1, 2), articolul 5 alineatul (6) și

—	Regulamentul (CE) nr. 396/2005: articolul 18.

ANEXA III

Bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la articolul 6

Obiectul

Standarde obligatorii

Standarde opționale

Eroziunea solului:

Protejarea solului prin măsuri adecvate

—	Acoperirea minimă a solului

—	Terasarea terenului în vederea consolidării

—	Gestionarea minimă a terenului care să reflecte condițiile locale specifice

Materiile organice din sol:

Menținerea nivelului de materii organice din sol prin metode corespunzătoare

—	Gestionarea miriștilor

—	Standardele în materie de rotație a culturilor

Structura solurilor:

Menținerea structurii solurilor prin măsuri corespunzătoare

—	Utilizarea unor utilaje corespunzătoare

Nivelul minim de întreținere

Asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea deteriorării habitatelor

—	Menținerea particularităților peisajelor, inclusiv, dacă este cazul, a gardurilor, a iazurilor, a canalelor și a pomilor în aliniament, în grupuri sau izolați și a marginilor câmpurilor

—	Densitatea minimă a șeptelului și/sau regimuri corespunzătoare

—	Stabilirea și/sau menținerea habitatelor

—	Evitarea apariției vegetației nedorite pe terenurile agricole

—	Interzicerea defrișării măslinilor

—	Protejarea pășunilor permanente

—	Menținerea plantațiilor de măslini și a viței-de-vie în condiții vegetative bune

Protejarea și gestionarea apelor:

Protejarea apelor împotriva poluării și a formării de șiroaie și gestionarea utilizării apei

—	Stabilirea de porțiuni de îndiguire de-a lungul cursurilor de apă (1),

—	În cazul în care utilizarea apei în irigații este supusă autorizării, respectarea procedurilor de obținere a autorizațiilor

(1) Notă: Porțiunile de îndiguire trebuie să respecte, atât în cadrul cât și în afara zonelor vulnerabile desemnate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 91/676/CEE, cel puțin cerințele legate de împrăștierea fertilizanților în apropierea cursurilor de apă, menționate la punctul A4 din anexa II la Directiva 91/676/CEE, care urmează să fie aplicate în conformitate cu programele de acțiune ale statelor membre stabilite în temeiul articolului 5 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE.

ANEXA IV

(milioane EUR)
An calendaristic	2009	2010	2011	2012
Belgia	583,2	575,4	570,8	569,0
Republica Cehă				825,9
Danemarca	987,4	977,3	968,9	964,3
Germania	5 524,8	5 445,2	5 399,7	5 372,2
Estonia				92,0
Irlanda	1 283,1	1 272,4	1 263,8	1 255,5
Grecia	2 561,4	2 365,1	2 358,9	2 343,8
Spania	5 018,3	5 015,5	4 998,3	5 010,3
Franța	8 064,4	7 943,7	7 876,2	7 846,8
Italia	4 345,9	4 147,9	4 121,0	4 117,9
Cipru				49,1
Letonia				133,9
Lituania				346,7
Luxemburg	35,6	35,2	35,1	34,7
Ungaria				1 204,5
Malta				5,1
Țările de Jos	836,9	829,1	822,5	830,6
Austria	727,6	722,4	718,8	715,5
Polonia				2 787,1
Portugalia	557,7	545,0	545,0	545,0
Slovenia				131,5
Slovacia				357,9
Finlanda	550,0	544,5	541,4	539,2
Suedia	733,1	726,5	721,1	717,5
Regatul Unit	3 373,1	3 345,6	3 339,6	3 336,1

ANEXA V

Lista cerealelor menționate la articolul 9 alineatul (3)

Cod NC	Denumire
Cereale
1001 10 00	Grâu dur
1001 90	Alte tipuri de grâu și borceag, altele decât grâul dur
1002 00 00	Secară
1003 00	Orz
1004 00 00	Ovăz
1005	Porumb
1007 00	Sorg cu boabe
1008	Hrișcă, mei și iarba-cănărașului; alte cereale
0709 90 60	Porumb zaharat

ANEXA VI

Scheme de sprijin compatibile prevăzute la articolul 26

Sectorul	Temeiul juridic
Zone defavorizate și zone caracterizate prin condiții de mediu restrictive	Articolul 13 alineatul (a), 14 alineatul (1) și articolul 14 alineatul (2) primele două liniuțe, articolele 15 și 17-20, articolul 51 alineatul (3) și articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999
Măsuri care vizează utilizarea durabilă a terenurilor agricole prin:
plăți pentru agricultorii din regiunile muntoase cu handicap natural	Articolul 36 litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
plăți acordate agricultorilor din regiunile cu handicap, altele decât regiunile muntoase	Articolul 36 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
plăți de tip „Natura 2000” și plăți legate de Directiva 2000/60/CE	Articolul 36 litera (a) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
plăți de agromediu	Articolul 36 litera (a) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Măsuri care vizează utilizarea durabilă a terenurilor forestiere prin:
prima împădurire a terenului agricol	Articolul 36 litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
plăți „Natura 2000”	Articolul 36 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
plăți pentru silvomediu	Articolul 36 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Vin	Articolul 117 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008

ANEXA VII

Coeficienți care se aplică în temeiul articolului 28 alineatul (1)

Stat membru	Limită pentru pragul de EUR [Articolul 28 alineatul (1) litera (a)]	Limită pentru pragul la hectar [Articolul 28 alineatul (1) litera (b)]
Belgia	400	2
Bulgaria	200	0,5
Republica Cehă	200	5
Danemarca	300	5
Germania	300	4
Estonia	100	3
Irlanda	200	3
Grecia	400	0,4
Spania	300	2
Franța	300	4
Italia	400	0,5
Cipru	300	0,3
Letonia	100	1
Lituania	100	1
Luxemburg	300	4
Ungaria	200	0,3
Malta	500	0,1
Țările de Jos	500	2
Austria	200	2
Polonia	200	0,5
Portugalia	200	0,3
România	200	0,3
Slovenia	300	0,3
Slovacia	200	2
Finlanda	200	3
Suedia	200	4
Regatul Unit	200	5

ANEXA VIII

Plafoane naționale prevăzute la articolul 40

Tabelul 1

(1000 EUR )
Stat membru	2009	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Belgia	614 179	611 805	611 805	614 855	614 855	614 855	614 855	614 855
Danemarca	1 030 478	1 030 478	1 030 478	1 049 002	1 049 002	1 049 002	1 049 002	1 049 002
Germania	5 770 254	5 771 977	5 771 977	5 852 908	5 852 908	5 852 908	5 852 908	5 852 908
Grecia	2 380 713	2 211 683	2 214 683	2 232 533	2 216 533	2 216 533	2 216 533	2 216 533
Spania	4 858 043	5 091 044	5 108 650	5 282 193	5 139 444	5 139 444	5 139 444	5 139 444
Franța	8 407 555	8 420 822	8 420 822	8 521 236	8 521 236	8 521 236	8 521 236	8 521 236
Irlanda	1 342 268	1 340 521	1 340 521	1 340 869	1 340 869	1 340 869	1 340 869	1 340 869
Italia	4 143 175	4 207 177	4 227 177	4 370 024	4 370 024	4 370 024	4 370 024	4 370 024
Luxemburg	37 518	37 536	37 646	37 671	37 084	37 084	37 084	37 084
Țările de Jos	853 090	853 090	853 090	897 751	897 751	897 751	897 751	897 751
Austria	745 561	745 235	745 235	751 606	751 606	751 606	751 606	751 606
Portugalia	608 751	589 499	589 499	605 962	605 962	605 962	605 962	605 962
Finlanda	566 801	565 520	565 520	570 548	570 548	570 548	570 548	570 548
Suedia	763 082	763 082	763 082	770 906	770 906	770 906	770 906	770 906
Regatul Unit	3 985 895	3 975 916	3 975 973	3 988 042	3 987 922	3 987 922	3 987 922	3 987 922

Tabelul 2 (1)

Bulgaria	287 399	336 041	416 372	499 327	580 087	660 848	741 606	814 295
Republica Cehă	559 622	654 241	739 941	832 144	909 313	909 313	909 313	909 313
Estonia	60 500	71 603	81 703	92 042	101 165	101 165	101 165	101 165
Cipru	31 670	38 928	43 749	49 146	53 499	53 499	53 499	53 499
Letonia	90 016	105 368	119 268	133 978	146 479	146 479	146 479	146 479
Lituania	230 560	271 029	307 729	346 958	380 109	380 109	380 109	380 109
Ungaria	807 366	947 114	1 073 824	1 205 037	1 318 975	1 318 975	1 318 975	1 318 975
Malta	3 752	4 231	4 726	5 137	5 102	5 102	5 102	5 102
Polonia	1 877 107	2 192 294	2 477 294	2 788 247	3 044 518	3 044 518	3 044 518	3 044 518
România	623 399	729 863	907 473	1 086 608	1 264 472	1 442 335	1 620 201	1 780 406
Slovenia	87 942	103 389	117 406	131 537	144 236	144 236	144 236	144 236
Slovacia	240 014	280 364	316 964	355 242	388 176	388 176	388 176	388 176

(1) Plafoane calculate ținând seama de etapele definite în calendarul prevăzut la articolul 121.

ANEXA IX

Drepturile de plată menționate la articolul 33 alineatul (1) litera (b) punctul (iii)

A. Fructe și legume, cartofi pentru consum și pepiniere

(1)

În sensul prezentei anexe, „fructe și legume” înseamnă produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, iar „cartofi pentru consum” înseamnă cartofii încadrați la codul NC 0701, alții decât cei destinați producției de amidon, pentru care se acordă ajutor în temeiul articolului 77 din prezentul regulament.

Agricultorilor li se acordă un drept de plată pe hectar care este calculat prin divizarea sumei de referință menționate la punctul 2 la numărul hectarelor, calculate conform punctului 3.

(2)

Statele membre stabilesc suma care urmează să fie inclusă în suma de referință pentru fiecare agricultor pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii cum ar fi:

(a)	valoarea ajutorului comercial primit, direct sau indirect, de agricultor pentru fructe și legume, cartofi pentru consum și pepiniere,

(b)	suprafața folosită pentru producția de fructe și legume, cartofi pentru consum și pepiniere,

(c)	cantitatea de fructe și legume produse, de cartofi pentru consum și pepiniere,

pentru o perioadă reprezentativă, care poate fi diferită pentru fiecare produs, de unul sau mai mulți ani de comercializare, începând cu anul de comercializare care se termină în 2001 și, în cazul noilor state membre, începând cu anul de comercializare care se termină în 2004 până în anul de comercializare care se termină în 2007.

Aplicarea criteriilor din prezentul punct poate varia între fructe și legume, cartofi pentru consum și pepiniere dacă acest lucru este justificat corespunzător, pe o bază obiectivă. Pe aceeași bază, statele membre pot decide să nu stabilească sumele care să se includă în suma de referință și hectarele aplicabile în baza prezentului punct înainte de sfârșitul unei perioade de tranziție de trei ani, care se încheie la 31 decembrie 2010.

(3)	Statele membre calculează hectarele aplicabile pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, cum ar fi suprafețele menționate la punctul 2 primul subpunct litera (b).

(4)

Orice agricultor a cărui producție a fost grav afectată în decursul perioadei reprezentative menționate la punctul 2 de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale, survenite înaintea sau în timpul respectivei perioade de referință, este autorizat să solicite calcularea sumei de referință menționate la punctul 2 pe baza anului calendaristic sau a anilor calendaristici ai perioadei reprezentative care nu au fost afectați de cazul de forță majoră sau de circumstanțe excepționale.

(5)

În cazul în care întreaga perioadă de referință a fost afectată de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale, statul membru în cauză calculează suma de referință pe baza celui mai apropiat an de comercializare anterior perioadei reprezentative, ales conform punctului 3. În acest caz, punctul 1 se aplică mutatis mutandis.

(6)	Într-un termen stabilit de fiecare stat membru, agricultorul în cauză notifică autorității competente un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale, furnizând, în același timp, dovezi considerate satisfăcătoare de autoritatea în cauză.

B. Sectorul vinului (defrișarea)

Agricultorilor care participă la sistemul de defrișare, prevăzut în capitolul 3 titlul V din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, li se alocă, în anul ulterior defrisării, drepturi de plată egale cu numărul de hectare pentru care au primit prima de defrișare.

Valoarea unitară a drepturilor de plată în cauză este egală cu media regională a valorii drepturilor de plată din regiunea respectivă. Cu toate acestea, valoarea unitară nu depășește în niciun caz 350 EUR/ha.

Prin derogare de la primul subpunct în cazul în care hectarele pentru care un agricultor a primit prima de defrișare au fost deja luate în considerare pentru alocarea drepturilor la plată, valoarea drepturilor de plată deținute de către agricultorul în cauză este majorată cu suma rezultată din multiplicarea numărului de hectare defrișate menționate la primul subpunct cu valoarea unitară menționată la al doilea subpunct.

C. Sectorul vinului (transferul din cadrul programelor de sprijin)

În cazul în care statele membre aleg să acorde ajutor în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, acestea stabilesc o sumă de referință pentru fiecare agricultor, precum și hectarele aplicabile:

(a)	pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii;

(b)

pentru o perioadă reprezentativă, de unul sau mai mulți ani de recoltă, începând cu anul de recoltă 2005/2006. Cu toate acestea, criteriile de referință utilizate pentru a stabili valoarea de referință și hectarele aplicabile nu se bazează pe o perioadă de referință care include anii de recoltă ulteriori anului de recoltă 2007/2008, în cazul în care transferul în programele de ajutor privește compensația agricultorilor care au primit anterior ajutor pentru distilarea alcoolului potabil sau au fost beneficiarii economici ai ajutorului pentru utilizarea mustului de struguri concentrat pentru a îmbogăți vinul în cadrul Regulamentului (CE) nr. 479/2008;

(c)	care nu depășesc suma totală disponibilă pentru această măsură, prevăzută la articolul 6 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.

Agricultorii primesc un drept de plată pe hectar, care este calculat prin divizarea valorii de referință menționate la numărul de hectare aplicabile.

ANEXA X

Componentele plafoanelor naționale menționate la articolul 54

(1)

Componenta plafoanelor naționale menționate la articolul 54 alineatul (1) care corespunde sectorului tomatelor este următoarea:

Stat membru	Sumă (milioane EUR pe an calendaristic)
Bulgaria	5,394
Republica Cehă	0,414
Grecia	35,733
Spania	56,233
Franța	8,033
Italia	183,967
Cipru	0,274
Malta	0,932
Ungaria	4,512
România	1,738
Polonia	6,715
Portugalia	33,333
Slovacia	1,018

(2)

Componenta plafoanelor naționale menționate la articolul 54 alineatul (2) care corespunde culturilor de fructe și legume, altele decât cele anuale, este următoarea:

Stat membru	Sumă (milioane EUR pe an calendaristic)
Bulgaria	0,851
Republica Cehă	0,063
Grecia	153,833
Spania	110,633
Franța	44,033
Italia	131,700
Cipru	în 2009:	4,856
	în 2010:	4,919
	în 2011:	4,982
	în 2012:	5,045
Ungaria	0,244
România	0,025
Portugalia	2,900
Slovacia	0,007

ANEXA XI

Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică, astfel cum se menționează la articolul 63

(a)	Începând cu anul 2010, prima specială de calitate pentru grâul dur, prevăzută la titlul IV capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(b)	începând din 2012, cel târziu, prima pentru plantele proteaginoase prevăzută la titlul IV capitolul 1 secțiunea 3 din prezentul regulament;

(c)	începând din 2012, cel târziu, plata specifică pentru culturile de orez prevăzută la titlul IV capitolul 1 secțiunea 1 din prezentul regulament;

(d)	începând din 2012, cel târziu, plata pe suprafață pentru fructele cu coajă tare prevăzută la titlul IV capitolul 1 secțiunea 4 din prezentul regulament;

(e)	începând din 2012, cel târziu, ajutorul pentru producție acordat cultivatorilor de cartofi pentru amidon prevăzut la titlul IV capitolul 1 secțiunea 2 din prezentul regulament.

(a)	începând din 2012, ajutorul pentru transformarea furajelor uscate prevăzut în partea II titlul I capitolul 4 secțiunea I subsecțiunea I din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(b)	începând din 2012, ajutorul pentru transformarea inului și cânepei pentru fibre lungi prevăzut în partea II titlul I capitolul 4 secțiunea I subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(c)	începând din 2012, prima pentru amidonul de cartofi prevăzută la articolul 95a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(d)	începând din 2012, plata tranzitorie pentru fructele de tip bacă prevăzută la titlul IV capitolul 1 secțiunea 9 din prezentul regulament.

Începând cu anul 2010, în cazul în care statele membre au acordat:

(a)	plățile pe suprafață pentru culturile arabile prevăzute în titlul IV capitolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(b)	ajutorul pentru plantațiile de măslini prevăzut în titlul IV capitolul 10b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(c)	ajutorul pe suprafață pentru hamei prevăzut în titlul IV capitolul 10d din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Începând cu anul 2012, cel târziu, în cazul în care un stat membru a acordat:

(a)	ajutorul pentru semințe prevăzut la titlul IV capitolul 1 secțiunea 5 din prezentul regulament;

(b)	plățile pentru carnea de vită și mânzat, cu excepția primei pentru vacile care alăptează prevăzute la articolul 53 din prezentul regulament.

Începând din 2010, în cazul în care un stat membru în temeiul articolului 51 alineatul (1) din prezentul regulament nu mai acordă următoarele plăți sau în cazul în care decide să le acorde la un nivel inferior:

(a)	plățile pentru carnea de oaie și de capră prevăzute la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(b)	plățile pentru carnea de vită și mânzat prevăzute la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau la articolul 53 alineatul (2) din prezentul regulament, în cazul aplicării articolului 51 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament;

(c)	plățile tranzitorii pentru fructe și legume prevăzute la articolul 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

ANEXA XII

Integrarea ajutorului cuplat în schema de plată unică, astfel cum se menționează la articolul 64

Furaje uscate [Regulamentul (CE) nr. 1234/2007]

(1000 EUR)
Stat membru	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Danemarca	2 779	2 779	2 779	2 779	2 779
Germania	8 475	8 475	8 475	8 475	8 475
Irlanda	132	132	132	132	132
Grecia	1 238	1238	1 238	1 238	1 238
Spania	43 725	43 725	43 725	43 725	43 725
Franța	35 752	35 752	35 752	35 752	35 752
Italia	22 605	22 605	22 605	22 605	22 605
Țările de Jos	5 202	5 202	5 202	5 202	5 202
Austria	64	64	64	64	64
Portugalia	69	69	69	69	69
Finlanda	10	10	10	10	10
Suedia	180	180	180	180	180
Regatul Unit	1 478	1 478	1 478	1 478	1 478
Republica Cehă	922	922	922	922	922
Lituania	21	21	21	21	21
Ungaria	1 421	1 421	1 421	1 421	1 421
Polonia	147	147	147	147	147
Slovacia	91	91	91	91	91

Prima specială de calitate pentru grâul dur

(1000 EUR)
Stat membru	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Grecia	20 301	20 301	20 301	20 301	20 301	20 301	20 301
Spania	22 372	22 372	22 372	22 372	22 372	22 372	22 372
Franța	8 320	8 320	8 320	8 320	8 320	8 320	8 320
Italia	42 457	42 457	42 457	42 457	42 457	42 457	42 457
Austria	280	280	280	280	280	280	280
Portugalia	80	80	80	80	80	80	80
Bulgaria	349	436	523	610	698	785	872
Cipru	173	198	223	247	247	247	247
Ungaria	70	80	90	100	100	100	100

Primă pentru plante proteaginoase

(1000 EUR)
Stat membru	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Belgia	84	84	84	84	84	84	84
Danemarca	843	843	843	843	843	843	843
Germania	7 231	7 231	7 231	7 231	7 231	7 231	7 231
Irlanda	216	216	216	216	216	216	216
Grecia	242	242	242	242	242	242	242
Spania	10 905	10 905	10 905	10 905	10 905	10 905	10 905
Franța	17 635	17 635	17 635	17 635	17 635	17 635	17 635
Italia	5 009	5 009	5 009	5 009	5 009	5 009	5 009
Luxemburg	21	21	21	21	21	21	21
Țările de Jos	67	67	67	67	67	67	67
Austria	2 051	2 051	2 051	2 051	2 051	2 051	2 051
Portugalia	214	214	214	214	214	214	214
Finlanda	303	303	303	303	303	303	303
Suedia	2 147	2 147	2 147	2 147	2 147	2 147	2 147
Regatul Unit	10 500	10 500	10 500	10 500	10 500	10 500	10 500
Bulgaria	160	201	241	281	321	361	401
Republica Cehă	1 858	2 123	2 389	2 654	2 654	2 654	2 654
Estonia	169	194	218	242	242	242	242
Cipru	17	19	22	24	24	24	24
Letonia	109	124	140	155	155	155	155
Lituania	1 486	1 698	1 911	2 123	2 123	2 123	2 123
Ungaria	1 369	1 565	1 760	1 956	1 956	1 956	1 956
Polonia	1 723	1 970	2 216	2 462	2 462	2 462	2 462
România	911	1 139	1 367	1 595	1 822	2 050	2 278
Slovenia	63	72	81	90	90	90	90
Slovacia	1 003	1 146	1 290	1 433	1 433	1 433	1 433

Ajutor special pentru orez

(1000 EUR)
Stat membru	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016 și următorii ani
Grecia	11 407	11 407	11 407	11 407	11 407	11 407	11 407
Spania	49 993	49 993	49 993	49 993	49 993	49 993	49 993
Franța	7 844	7 844	7 844	7 844	7 844	7 844	7 844
Italia	99 473	99 473	99 473	99 473	99 473	99 473	99 473
Portugalia	11 193	11 193	11 193	11 193	11 193	11 193	11 193
Bulgaria	575	719	863	1007	1 151	1 294	1 438
Ungaria	524	599	674	749	749	749	749
România	25	32	38	44	50	57	63

Plată pe suprafață pentru fructe cu coajă tare

(1000 EUR)
Stat membru	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Belgia	12	12	12	12	12	12	12
Germania	181	181	181	181	181	181	181
Grecia	4 963	4 963	4 963	4 963	4 963	4 963	4 963
Spania	68 610	68 610	68 610	68 610	68 610	68 610	68 610
Franța	2 089	2 089	2 089	2 089	2 089	2 089	2 089
Italia	15 710	15 710	15 710	15 710	15 710	15 710	15 710
Luxemburg	12	12	12	12	12	12	12
Țările de Jos	12	12	12	12	12	12	12
Austria	12	12	12	12	12	12	12
Portugalia	4 987	4 987	4 987	4 987	4 987	4 987	4 987
Regatul Unit	12	12	12	12	12	12	12
Bulgaria	579	724	868	1 013	1 158	1 302	1 447
Cipru	431	493	554	616	616	616	616
Ungaria	245	280	315	350	350	350	350
Polonia	355	406	456	507	507	507	507
România	79	99	119	139	159	179	199
Slovenia	25	29	33	36	36	36	36
Slovacia	262	299	337	374	374	374	374

In și cânepă pentru fibre [Regulamentul (CE) nr. 1234/2007]

(1000 EUR)
Stat membru	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Belgia	2 954	2 954	2 954	2 954	2 954
Danemarca	3	3	3	3	3
Germania	244	244	244	244	244
Spania	138	138	138	138	138
Franța	13 592	13 592	13 592	13 592	13 592
Italia	50	50	50	50	50
Țările de Jos	1 111	1 111	1 111	1 111	1 111
Austria	20	20	20	20	20
Finlanda	5	5	5	5	5
Regatul Unit	83	83	83	83	83
Republica Cehă	534	534	534	534	534
Letonia	104	104	104	104	104
Lituania	360	360	360	360	360
Ungaria	42	42	42	42	42
Polonia	114	114	114	114	114

Prima pentru amidon din cartofi [articolul 95a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007]

(1000 EUR)
Stat membru	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Danemarca	3 743	3 743	3 743	3 743	3 743
Germania	16 279	16 279	16 279	16 279	16 279
Spania	43	43	43	43	43
Franța	5 904	5 904	5 904	5 904	5 904
Țările de Jos	9 614	9 614	9 614	9 614	9 614
Austria	1 061	1 061	1 061	1 061	1 061
Finlanda	1 183	1 183	1 183	1 183	1 183
Suedia	1 381	1 381	1 381	1 381	1 381
Republica Cehă	749	749	749	749	749
Estonia	6	6	6	6	6
Letonia	129	129	129	129	129
Lituania	27	27	27	27	27
Polonia	3 226	3 226	3 226	3 226	3 226
Slovacia	16	16	16	16	16

Ajutorul acordat cultivatorilor pentru cartofii pentru amidon

(1000 EUR)
Stat membru	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Danemarca	11 156	11 156	11 156	11 156	11 156	11 156	11 156
Germania	48 521	48 521	48 521	48 521	48 521	48 521	48 521
Spania	129	129	129	129	129	129	129
Franța	17 598	17 598	17 598	17 598	17 598	17 598	17 598
Țările de Jos	28 655	28 655	28 655	28 655	28 655	28 655	28 655
Austria	3 163	3 163	3 163	3 163	3 163	3 163	3 163
Finlanda	3 527	3 527	3 527	3 527	3 527	3 527	3 527
Suedia	4 116	4 116	4 116	4 116	4 116	4 116	4 116
Republica Cehă	1 563	1 786	2 009	2 232	2 232	2 232	2 232
Estonia	12	13	15	17	17	17	17
Letonia	268	307	345	383	383	383	383
Lituania	56	64	72	80	80	80	80
Polonia	6 731	7 692	8 654	9 615	9 615	9 615	9 615
Slovacia	34	39	44	48	48	48	48

Ajutor pentru plantațiile de măslini

(1000 EUR)
Stat membru	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Spania	103 140	103 140	103 140	103 140	103 140	103 140	103 140
Cipru	2 051	2 344	2 637	2 930	2 930	2 930	2 930

Plata pentru fructe de tip bacă

(1000 EUR)
Stat membru	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori ani
Bulgaria	552	552	552	552	552
Letonia	92	92	92	92	92
Lituania	138	138	138	138	138
Ungaria	391	391	391	391	391
Polonia	11 040	11 040	11 040	11 040	11 040

ANEXA XIII

Lista semințelor menționate la articolul 87

Codul NC

Denumirea

Valoarea ajutorului

(EUR/100 kg)

Ceres

1001 90 10

Triticum spelta L.

14,37

1006 10 10

Oryza sativa L. (1)

—	soiuri cu bobul lung, ale căror boabe au lungimea mai mare de 6,0 mm și raportul lungime/lățime este mai mare sau egal cu 3;

17,27

—	alte soiuri ale căror boabe au lungimea de cel mult 6,0 mm și raportul lungime/lățime este mai mic de 3

14,85

2.	Oleagineae

ex 1204 00 10

Linum usitatissimum L. (in pentru fibre)

28,38

ex 1204 00 10

Linum usitatissimum L. (semințe de in)

22,46

ex 1207 99 10

Cannabis sativa L. (2) (soiuri cu un conținut de tetrahidrocanabinol mai mic sau egal cu 0,2 %)

20,53

Gramineae

ex 1209 29 10

Agrostis canina L.

75,95

ex 1209 29 10

Agrostis gigantea Roth.

75,95

ex 1209 29 10

Agrostis stolonifera L.

75,95

ex 1209 29 10

Agrostis capillaris L.

75,95

ex 1209 29 80

Arrhenatherum elatius (L.) P. Beauv. ex J.S. și K.B. Prest.

67,14

ex 1209 29 10

Dactylis glomerata L.

52,77

ex 1209 23 80

Festuca arundinacea Schreb.

58,93

ex 1209 23 80

Festuca ovinaL.

43,59

1209 23 11

Festuca pratensis Huds.

43,59

1209 23 15

Festuca rubra L.

36,83

ex 1209 29 80

Festulolium

32,36

1209 25 10

Lolium multiflorum Lam.

21,13

1209 25 90

Lolium perenne L.

30,99

ex 1209 29 80

Lolium x boucheanum Kunth

21,13

ex 1209 29 80

Phlehum bertolinii (DC)

50,96

1209 26 00

Phleum pratense L.

83,56

ex 1209 29 80

Poa nemoralis L.

38,88

1209 24 00

Poa pratensis L.

38,52

ex 1209 29 10

Poa palustris și Poa trivialis L.

38,88

4.	Leguminosae

ex 1209 29 80

Hedysarum coronarium L.

36,47

ex 1209 29 80

Medicago lupulina L.

31,88

ex 1209 21 00

Medicago sativa L. (ecotipuri)

22,10

ex 1209 21 00

Medicago sativa L. (soiuri)

36,59

ex 1209 29 80

Onobrichis viciifolia Scop.

20,04

ex 0713 10 10

Pisum sativum L. (partim) (mazăre de câmp)

ex 1209 22 80

Trifolium alexandrinum L.

45,76

ex 1209 22 80

Trifolium hybridum L.

45,89

ex 1209 22 80

Trifolium incarnatum L.

45,76

1209 22 10

Trifolium pratense L.

53,49

ex 1209 22 80

Trifolium repens L.

75,11

ex 1209 22 80

Trifolium repens L. soiul giganteum

70,76

ex 1209 22 80

Trifolium resupinatum L.

45,76

ex 0713 50 10

Vicia faba L. (partim) (bob mic)

ex 1209 29 10

Vicia sativa L.

30,67

ex 1209 29 10

Vicia villosa Roth.

24,03

(1) Măsurarea bobului se efectuează la orezul albit în conformitate cu următoarea metodă:

(a)	se prelevează o probă reprezentativă din lot;

(b)	se triază proba pentru a opera cu boabe întregi, inclusiv cu cele necoapte;

(c)	se efectuează două măsurări, fiecare pe câte 100 de boabe, și se calculează media;

(d)	se stabilește rezultatul în milimetri, rotunjit cu o zecimală.

(2) Conținutul de tetrahidrocanabinol (THC) al unui soi este determinat prin examinarea unei probe menținute la greutate constantă. Greutatea THC comparativ cu greutatea probei nu trebuie — în scopul acordării ajutorului — să depășească 0,2 %. Proba trebuie să conțină mai mult de o treime dintr-un număr reprezentativ de plante selectate aleatoriu la finele perioadei de înflorire, ale căror tulpini și semințe au fost îndepărtate.

ANEXA XIV

Plafoanele aplicabile ajutorului pentru seminţe în noile state membre, prevăzute la articolul 87 alineatul (3)

(milioane EUR)
An calendaristic	Bulgaria	Republica Cehă	Estonia	Cipru	Letonia	Lituania	Ungaria	Malta	Polonia	România	Slovenia	Slovacia
2009	0,15	1,75	0,07	0,06	0,21	0,21	1,55	0,06	1,11	0,26	0,17	0,07
2010	0,17	2,04	0,08	0,07	0,24	0,24	1,81	0,07	1,30	0,30	0,19	0,08
2011	0,22	2,33	0,10	0,08	0,28	0,28	2,07	0,08	1,48	0,38	0,22	0,09
2012	0,26	2,62	0,11	0,09	0,31	0,31	2,33	0,09	1,67	0,45	0,25	0,11
2013	0,30	2,91	0,12	0,10	0,35	0,35	2,59	0,10	1,85	0,53	0,28	0,12
2014	0,34	2,91	0,12	0,10	0,35	0,35	2,59	0,10	1,85	0,60	0,28	0,12
2015	0,39	2,91	0,12	0,10	0,35	0,35	2,59	0,10	1,85	0,68	0,28	0,12
2016	0,43	2,91	0,12	0,10	0,35	0,35	2,59	0,10	1,85	0,75	0,28	0,12
Anii următori	0,43	2,91	0,12	0,10	0,35	0,35	2,59	0,10	1,85	0,75	0,28	0,12

ANEXA XV

Plafoanele prevăzute la articolul 95 (zahăr) pentru calcularea sumei ajutorului

(1000 EUR)
Stat membru	2009	2010	2011	2012	2013	2014	2015	2016 și anii următori
Belgia	81 752	81 752	81 752	81 752	81 752	81 752	81 752	81 752
Bulgaria (1)	154	176	220	264	308	352	396	440
Republica Cehă	44 245	44 245	44 245	44 245	44 245	44 245	44 245	44 245
Danemarca	34 478	34 478	34 478	34 478	34 478	34 478	34 478	34 478
Germania	278 254	278 254	278 254	278 254	278 254	278 254	278 254	278 254
Grecia	29 384	29 384	29 384	29 384	29 384	29 384	29 384	29 384
Spania	96 203	96 203	96 203	96 203	96 203	96 203	96 203	96 203
Franța	272 259	272 259	272 259	272 259	272 259	272 259	272 259	272 259
Irlanda	18 441	18 441	18 441	18 441	18 441	18 441	18 441	18 441
Italia	135 994	135 994	135 994	135 994	135 994	135 994	135 994	135 994
Letonia	6 616	6 616	6 616	6 616	6 616	6 616	6 616	6 616
Lituania	10 260	10 260	10 260	10 260	10 260	10 260	10 260	10 260
Ungaria	41 010	41 010	41 010	41 010	41 010	41 010	41 010	41 010
Țările de Jos	73 504	73 504	73 504	73 504	73 504	73 504	73 504	73 504
Austria	32 955	32 955	32 955	32 955	32 955	32 955	32 955	32 955
Polonia	159 392	159 392	159 392	159 392	159 392	159 392	159 392	159 392
Portugalia	6 452	6 452	6 452	6 452	6 452	6 452	6 452	6 452
România (1)	3 536	4 041	5 051	6 062	7 072	8 082	9 093	10 103
Slovenia	3 740	3 740	3 740	3 740	3 740	3 740	3 740	3 740
Slovacia	19 289	19 289	19 289	19 289	19 289	19 289	19 289	19 289
Finlanda	13 520	13 520	13 520	13 520	13 520	13 520	13 520	13 520
Suedia	34 082	34 082	34 082	34 082	34 082	34 082	34 082	34 082
Regatul Unit	105 376	105 376	105 376	105 376	105 376	105 376	105 376	105 376

(1) Plafoane calculate luând în considerare calendarul pentru creșteri prevăzut la articolul 121.

ANEXA XVI

Tabelul 1

Cipru: Plăți naționale directe complementare în cazul în care se aplică schemele normale pentru plățile directe

(EUR)
Calendar pentru creșteri	60 %	70 %	80 %	90 %
Sectorul	2009	2010	2011	2012
Culturi arabile (cu excepția grâului dur)	4 220 705	3 165 529	2 110 353	1 055 176
Grâu dur	1 162 157	871 618	581 078	290 539
Leguminoase pentru boabe	16 362	12 272	8 181	4 091
Lapte și lactate	1 422 379	1 066 784	711 190	355 595
Carne de vită	1 843 578	1 382 684	921 789	460 895
Ovine și caprine	4 409 113	3 306 835	2 204 556	1 102 278
Ulei de măsline	3 174 000	2 380 500	1 587 000	793 500
Tutun	417 340	313 005	208 670	104 335
Banane	1 755 000	1 316 250	877 500	0
Stafide	0	0	0	0
Migdale	0	0	0	0
Total	1 842 0634	13 815 476	9 210 317	4 166 409

Plăți directe naționale complementare în cadrul schemei de plată unică:

Cuantumul total al plăților directe naționale complementare care poate fi acordat în cadrul schemei de plată unică este egal cu suma plafoanelor sectoriale menționate în prezentul tabel pentru sectoarele incluse în schema de plată unică, în măsura în care ajutorul din aceste sectoare este decuplat.

Tabelul 2

Cipru: Plăți naționale directe complementare în cazul în care se aplică schema de plată unică pe suprafață pentru plățile directe

(EUR)
Sectorul	2009	2010	2011	2012
Culturi arabile (cu excepția grâului dur)	0	0	0	0
Grâu dur	1 795 543	1 572 955	1 350 367	1 127 779
Leguminoase pentru boabe	0	0	0	0
Lapte și lactate	3 456 448	3 438 488	3 420 448	3 402 448
Carne de vită	4 608 945	4 608 945	4 608 945	4 608 945
Ovine și caprine	10 724 282	10 670 282	10 616 282	10 562 282
Ulei de măsline	5 547 000	5 115 000	4 683 000	4 251 000
Stafide	156 332	149 600	142 868	136 136
Banane	4 323 820	4 312 300	4 300 780	4 289 260
Tutun	1 038 575	1 035 875	1 033 175	1 030 475
Total	31 650 945	30 903 405	30 155 865	29 408 325

ANEXA XVII

AJUTORUL DE STAT ÎN CIPRU

(EUR)
Sectorul	2009	2010	2011	2012
Culturi arabile (cu excepția grâului dur)	2 263 018	1 131 509	565 755	282 877
Lapte și lactate	562 189	281 094	140 547	70 274
Carne de vită	64 887	0	0	0
Ovine și caprine	1 027 917	513 958	256 979	128 490
Sectorul cărnii de porc	2 732 606	1 366 303	683 152	341 576
Păsări de curte și ouă	1 142 374	571 187	285 594	142 797
Vin	4 307 990	2 153 995	1 076 998	538 499
Ulei de măsline	2 088 857	1 044 429	522 215	261 107
Struguri de masă	1 058 897	529 448	264 724	132 362
Tomate prelucrate	117 458	58 729	29 365	14 682
Banane	127 286	63 643	31 822	15 911
Fructele pomilor cu frunze căzătoare inclusiv fructe sâmburoase	2 774 230	1 387 115	693 558	346 779
Total	18 267 707	9 101 410	4 552 716	2 277 365

ANEXA XVIII

TABEL DE CORESPONDENȚE

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3	Articolul 4
Articolul 4	Articolul 5
Articolul 5	Articolul 6
Articolul 6	Articolul 23
Articolul 7	Articolul 24
Articolul 8	—
Articolul 9	Articolul 25
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 7
Articolul 10 alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 9 alineatul (2)
Articolul 10 alineatul (4)	Articolul 9 alineatul (3)
—	Articolul 9 alineatul (4)
Articolul 11	Articolul 11 alineatele (1) și (2)
Articolul 12	—
—	Articolul 8
Articolul 12a alineatul (1)	Articolul 10
Articolul 12a alineatul (2)	Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 13	Articolul 12
Articolul 14	Articolul 12
Articolul 15	Articolul 13
Articolul 16	Articolul 12
Articolul 17	Articolul 14
Articolul 18	Articolul 15
Articolul 19	Articolul 16
Articolul 20	Articolul 17
Articolul 21	Articolul 18
Articolul 22	Articolul 19
Articolul 23	Articolul 20
Articolul 24	Articolul 21
Articolul 25	Articolul 22
Articolul 26	Articolul 26
Articolul 27	Articolul 27
—	Articolul 28
Articolul 28	Articolul 29
Articolul 29	Articolul 30
Articolul 30	Articolul 32
Articolul 31	—
Articolul 32	Articolul 3
Articolul 33	Articolul 33
Articolul 34	—
Articolul 35	Articolul 37
Articolul 36	—
Articolul 37	Anexa IX
Articolul 38	—
Articolul 39	—
Articolul 40 alineatele (1), (2) și (3)	Anexa IX, punctul A alineatele (4), (5) și (6)
Articolul 40 alineatul (4)	Articolul 31
Articolul 40 alineatul (5)	—
Articolul 41	Articolul 40
Articolul 42	Articolul 41
Articolul 43	Anexa IX
Articolul 44 alineatele (1) și (2)	Articolul 34
Articolul 44 alineatele (3) și (4)	Articolul 35
Articolul 45	Articolul 42
Articolul 46	Articolul 43
Articolul 47	—
Articolul 48	—
Articolul 49	Articolul 44
Articolul 50	—
Articolul 51 primul paragraf	—
Articolul 51 al doilea paragraf	Articolul 38
Articolul 52	Articolul 39
Articolul 53	—
Articolul 54	—
Articolul 55	—
Articolul 56	—
Articolul 57	—
—	Articolul 45
Articolul 58	Articolul 46
Articolul 59	Articolul 47
Articolul 60	—
Articolul 61	Articolul 49
Articolul 62	—
Articolul 63 alineatul (1)	Articolul 51 alineatul (1)
Articolul 63 alineatul (2)	—
Articolul 63 alineatul (3)	Articolul 48
Articolul 63 alineatul (4)	Articolul 50 alineatul (2)
Articolul 64	Articolul 51
Articolul 65	—
Articolul 66	—
Articolul 67	Articolul 52
Articolul 68	Articolul 53
Articolul 68a	—
Articolul 68b	Articolul 54
Articolul 69	—
Articolul 70	—
Articolul 71	—
Articolul 71a	Articolul 55
Articolul 71b	Articolul 56
Articolul 71c	—
Articolul 71d	Articolul 57
Articolul 71e	Articolul 58
Articolul 71f	Articolul 59
Articolul 71g	—
Articolul 71h	Articolul 61
Articolul 71i	—
Articolul 71j	—
Articolul 71k	Articolul 62
Articolul 71l	—
Articolul 71m	Articolul 60
—	Articolul 63
—	Articolul 64
—	Articolul 65
—	Articolul 66
—	Articolul 68
—	Articolul 70
—	Articolul 69
Articolul 72	—
Articolul 73	—
Articolul 74	—
Articolul 75	—
Articolul 76	Articolul 79
Articolul 77	Articolul 80
Articolul 78	Articolul 81
Articolul 79	Articolul 73
Articolul 80	Articolul 74
Articolul 81	Articolul 75
Articolul 82	Articolul 76
Articolul 83	Articolul 82
Articolul 84	Articolul 83
Articolul 85	Articolul 84
Articolul 86 alineatele (1), (2) și (4)	Articolul 85 alineatele (1), (2) și (3)
Articolul 86 alineatul (3)	—
Articolul 87	Articolul 120
Articolul 88	—
Articolul 89	—
Articolul 90	—
Articolul 91	—
Articolul 92	—
Articolul 93	Articolul 77
Articolul 94	Articolul 78
Articolul 95	—
Articolul 96	—
Articolul 97	—
Articolul 98	—
Articolul 99	Articolul 87
Articolul 100	—
Articolul 101	—
Articolul 102	—
Articolul 103	—
Articolul 104	—
Articolul 105	—
Articolul 106	—
Articolul 107	—
Articolul 108	—
Articolul 109	—
Articolul 110	—
Articolul 110a	Articolul 88
Articolul 110b	Articolul 89
Articolul 110c	Articolul 90
Articolul 110d	Articolul 91
Articolul 110e	Articolul 92
Articolul 110f	—
Articolul 110g	—
Articolul 110h	—
Articolul 110i	—
Articolul 110j	—
Articolul 110k	—
Articolul 110l	—
Articolul 110m	—
Articolul 110n	—
Articolul 110o	—
Articolul 110p	—
Articolul 110q	Articolul 93
Articolul 110r	Articolul 94
Articolul 110s	Articolul 95
Articolul 110t	Articolul 96
Articolul 110u	Articolul 97
Articolul 110v	Articolul 98
Articolul 111	Articolul 99
Articolul 112	Articolul 100
Articolul 113	Articolul 101
Articolul 114	Articolul 102
Articolul 115	Articolul 103
Articolul 116	Articolul 104
Articolul 117	Articolul 105
Articolul 118	Articolul 106
Articolul 119	—
Articolul 120	Articolul 107
Articolul 121	Articolul 108
Articolul 122	Articolul 109
Articolul 123	Articolul 110
Articolul 124	—
Articolul 125	Articolul 111
Articolul 126	Articolul 112
Articolul 127	Articolul 113
Articolul 128	Articolul 114
Articolul 129	Articolul 115
Articolul 130	Articolul 116
Articolul 131	—
Articolul 132	—
Articolul 133	—
Articolul 134	—
Articolul 135	—
Articolul 136	—
Articolul 136a	—
Articolul 137	—
Articolul 138	Articolul 117
Articolul 139	Articolul 118
Articolul 140	Articolul 119
Articolul 141	—
Articolul 142	—
Articolul 143	—
Articolul 143a	Articolul 121
Articolul 143b alineatele (1), (2), (9) și (10)	Articolul 122
Articolul 143b alineatele (3) și (7)	Articolul 123
Articolul 143b alineatele (4), (5) și (6)	Articolul 124
Articolul 143b alineatul (13)	Articolul 125
Articolul 143ba alineatele (1)-(3)	Articolul 126
Articolul 143ba alineatul (3a)	—
Articolul 143ba alineatele (4)-(6)	Articolul 130
Articolul 143bb alineatele (1) și (2)	Articolul 127
Articolul 143bb alineatul (3)	—
Articolul 143bb alineatele (4)-(6)	Articolul 130
Articolul 143bc alineatele (1) și (2)	Articolul 128
—	Articolul 129
Articolul 143bc alineatele (3) și (4)	Articolul 130 alineatele (1) și (2)
—	Articolul 131
Articolul 143c alineatele (1)-(8)	Articolul 132
Articolul 143c alineatul (9)	Articolul 133
Articolul 143c alineatul (10)	—
Articolul 143d	Articolul 134
Articolul 143e	Articolul 135
—	Articolul 136
—	Articolul 137
—	Articolul 138
—	Articolul 139
Articolul 144	Articolul 141
Articolul 145	Articolul 142
Articolul 146	Articolul 140
Articolul 147	—
Articolul 148	—
Articolul 149	—
Articolul 150	—
Articolul 151	—
Articolul 152	—
—	Articolul 143
—	Articolul 144
—	Articolul 145
Articolul 153	Articolul 146
Articolul 154	—
Articolul 154a	Articolul 148
Articolul 155	Articolul 147
Articolul 155a	—
Articolul 156	Articolul 149