ANEXA I

Condiții de omologare CE de tip

1.   DEFINIȚIE

1.1.

Se înțeleg prin „dispozitiv de protecție în caz de răsturnare” (cabină sau cadru de securitate), denumit în continuare „structură de protecție”, structurile prevăzute pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

1.2.	Structurile menționate la punctul 1.1 se caracterizează prin faptul că, în timpul încercărilor prevăzute în anexele II și III, acestea comportă un spațiu liber suficient de mare pentru a-l proteja pe conducător.

2.   CONDIȚII GENERALE

2.1.	Toate structurile de protecție în caz de răsturnare, precum și montarea acestora pe tractor trebuie astfel concepute și construite încât să asigure scopul esențial indicat la punctul 1.

2.2.	Această condiție este considerată îndeplinită în cazul în care sunt îndeplinite cerințele din anexele II și III.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE CE DE TIP

3.1.

Cererea de omologare CE de tip în ceea ce privește rezistența structurilor de protecție în caz de răsturnare, precum și a montării acestora pe tractor se înaintează de către constructorul tractorului sau de către fabricantul structurii de protecție în caz de răsturnare sau de către reprezentanții autorizați ai acestora.

3.2.

Aceasta este însoțită de documentele următoare, în trei exemplare, și de indicațiile următoare: — desen, cu scara sau indicarea dimensiunilor, al dispunerii de ansamblu a structurii de protecție. Acest desen trebuie să reproducă în special piesele de montare în detaliu; — fotografii din lateral și din spate care să indice detaliile de montare; — descriere succintă a structurii de protecție, cuprinzând tipul de construcție, sistemele de montare pe tractor și, dacă este cazul, detalii ale caroseriei, mijloacele de acces și posibilitățile de degajare, precizări privind capitonarea interioară, caracteristici care pot împiedica rostogolirile succesive ale tractorului și detalii referitoare la sistemul de încălzire și de ventilație; — date privind materialele utilizate pentru structurile și elementele de montare ale structurii de protecție (a se vedea anexa V).

3.3.	Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul de tractor căruia îi este destinată structura de protecție care trebuie omologată. Acest tractor se echipează cu structura de protecție.

3.4.

Posesorul omologării CE de tip poate solicita ca aceasta să fie extinsă la alte tipuri de tractoare. Autoritățile competente care au acordat omologarea CE de tip inițială acordă extinderea solicitată în cazul în care structura de protecție și tipul (tipurile) de tractor pentru care este solicitată extinderea omologării CE de tip inițiale îndeplinesc următoarele condiții: — masa tractorului fără încărcătură, definită în anexa II punctul 1.3, nu depășește cu mai mult de 5 % masa de referință utilizată la încercare; — modul de montare și punctele de montare pe tractor sunt identice; — componentele care pot servi drept suport pentru dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, cum ar fi aripile și capotajul, sunt identice; — poziția și dimensiunile critice ale scaunului în interiorul structurii de protecție și pozițiile relative ale structurii de protecție și ale tractorului trebuie să fie de așa manieră încât zona de degajare continuă sa fie protejată de structură pe durata diverselor faze ale încercărilor, oricare ar fi deformările suferite.

4.   INSCRIPȚII

4.1.

Orice structură de protecție, conformă tipului omologat, trebuie să aibă următoarele inscripții: 4.1.1. marca de comerț sau de fabrică; 4.1.2. marca de omologare în conformitate cu modelul care figurează în anexa VI; 4.1.3. numărul de serie al structurii de protecție; 4.1.4. marca și tipul (tipurile) de tractoare cărora le este destinată structura de protecție.

4.2.	Toate aceste indicații trebuie să figureze pe o plăcuță.

4.3.	Inscripțiile trebuie aplicate în așa fel încât să fie vizibile, lizibile și de neșters.

ANEXA II

Condiții de încercare a rezistenței structurilor de protecție în caz de răsturnare, precum și a montării acestora pe tractor

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Scopul încercărilor

Încercările efectuate cu dispozitive speciale sunt destinate simulării sarcinilor preluate de către structura de protecție în caz de răsturnare a tractorului. Aceste încercări, descrise în anexa III, trebuie să permită evaluarea rezistenței structurii de protecție în caz de răsturnare, precum și a montării acesteia pe tractor, precum și a oricărei părți a tractorului care transmite sarcina de încercare.

1.2.   Pregătirea încercărilor

1.2.1.   Structura de protecție trebuie să fie conformă cu indicațiile producției în serie. Aceasta este montată în conformitate cu metoda indicată de către constructori, pe unul dintre tractoarele pentru care este concepută. Pentru încercare nu este necesar să se dispună de un tractor întreg; cu toate acestea, structura de protecție și părțile tractorului care va fi testat, pe care este montată această structură, trebuie să constituie o instalație operațională, denumită în continuare „ansamblu”.

1.2.2.   Ansamblul trebuie fixat de așa manieră pe bancul de probă încât sub sarcină, elementele care leagă ansamblul de bancul de probă să nu sufere decât deformări minime în raport cu structura de protecție. Metoda de fixare a ansamblului pe placa de bază nu trebuie să modifice rezistența ansamblului.

1.2.3.   Ansamblul trebuie menținut și fixat sau modificat de așa manieră încât toată forța încercării să fie absorbită de structura de protecție și de punctele sale de fixare pe elementele rigide ale tractorului.

1.2.3.1.   Pentru a fi îndeplinite cerințele de la punctul 1.2.3, modificarea trebuie să aibă ca efect închiderea oricărui sistem de suspensie a tractorului în mișcare, astfel încât acesta să nu absoarbă nici o fracțiune din energia încercării.

1.2.4.   La efectuarea încercărilor, tractorul trebuie echipat cu toate elementele producției în serie care pot influența rezistența structurii de protecție sau care pot fi necesare la încercarea rezistenței.

Elementele care ar putea genera riscuri în zona de degajare trebuie de asemenea să fie prezente, pentru a se putea evalua dacă sunt întrunite condițiile cerute la punctul 4.

Toate elementele pe care șoferul însuși le poate îndepărta sunt retrase în momentul testărilor. În cazul în care este posibilă menținerea deschisă a ușilor și a ferestrelor sau îndepărtarea lor în timpul utilizării, acestea trebuie să fie menținute deschise sau trebuie îndepărtate pe durata testărilor, pentru a nu contribui la creșterea rezistenței structurii de protecție. În cazul în care, în această poziție, ele constituie un pericol pentru șofer în cazul răsturnării tractorului, acest fapt trebuie menționat în raportul de testare.

1.3.   Masa tractorului

Masa de referință mt, utilizată în formule (a se vedea anexa III) pentru a calcula energiile și forța de impact, este cel puțin egală cu cea definită la punctul 2.1.1 din anexa I la Directiva 2003/37/CE (și anume, fără accesorii, dar cu lichid de răcire, lubrifianți, carburant, utilaj și conducător), la care se adaugă structura de protecție și se scad 75 de kilograme.

Nu se iau în considerare greutățile opționale din față sau din spate, lesturile anvelopelor, instrumentele și echipamentele purtate sau orice element special.

2.   APARATURĂ ȘI ECHIPAMENT

2.1.   Încercări de sarcini orizontale (laterale și longitudinale)

2.1.1.   Material, echipament și dispozitive de ancorare care asigură montarea solidă a ansamblului pe placa de bază, independent de anvelope, în cazul în care acestea există.

2.1.2.   Dispozitiv ce permite aplicarea unei forțe orizontale pe structura de protecție, astfel cum este reprezentată aceasta în figurile 1 și 2 din anexa IV, cu ajutorul unei grinzi rigide.

2.1.2.1.   Dimensiunea verticală a extremității grinzii rigide trebuie să fie de 150 de milimetri.

2.1.2.2.   Se procedează în așa fel încât sarcina să fie distribuită uniform, în conformitate cu direcția normală a sarcinii de-a lungul unei grinzi cu o lungime cuprinsă între 250 și 700 de milimetri și care să aibă între aceste limite o lungime care să fie multiplu exact de 50 de milimetri.

2.1.2.3.   Marginile grinzii în contact cu structura de protecție trebuie să fie curbe, cu o rază maximă de 50 de milimetri.

2.1.2.4.   Trebuie montate articulații cardanice sau echivalente pentru a evita ca încărcătura să determine o rotație sau o deplasare a dispozitivului într-o direcție diferită de cea a încărcăturii.

2.1.2.5.   În cazul în care cadrul structurii de protecție care suportă sarcina nu este rectiliniu în plan orizontal și perpendicular pe direcția sarcinii, spațiul se umple de așa manieră încât sarcina să fie distribuită pe această lungime.

2.1.3.   Echipament destinat să măsoare, în limita posibilităților tehnice, energia absorbită de structura de protecție și de părțile rigide ale tractorului pe care este montată, de exemplu prin măsurarea forței aplicate și a deplasării punctului de aplicare al acesteia în funcție de direcția forței în raport cu un punct de pe șasiul tractorului.

2.1.4.   Dispozitive permițând a se stabili dacă vreo parte a structurii de protecție a pătruns în zona de degajare în cursul încercării. În acest scop, poate fi utilizat un dispozitiv conform celui din figura 6 din anexa IV.

2.2.   Încercări de strivire (în față și în spate)

2.2.1.   Material, echipament și dispozitive de ancorare adecvate pentru a monta solid tractorul pe placa de bază, independent de anvelope.

2.2.2.   Dispozitive care permit aplicarea unei forțe verticale pe structura de protecție, astfel cum se indică în figura 3 din anexa IV, grinda rigidă de strivire având o lățime de 250 de milimetri.

2.2.3.   Echipament pentru măsurarea forței verticale totale aplicate.

2.2.4.   Dispozitive permițând a se stabili dacă vreo parte a structurii de protecție a pătruns în zona de degajare în cursul încercării. În acest scop, poate fi utilizat un dispozitiv conform celui din figura 6 din anexa IV.

2.3.   Toleranța la măsurări

2.3.1.   Dimensiuni: ± 3 milimetri

2.3.2.   Deformare: ± 3 milimetri

2.3.3.   Masa tractorului: ± 20 de kilograme

2.3.4.   Sarcini și forțe: ± 2 %

2.3.5.   Direcția sarcinii: abatere de la direcțiile orizontale și verticale specificate în anexa III:

—	la începutul încercării, sub sarcină nulă ± 2 grade;

—	în timpul încercării, sub sarcină 10 grade deasupra orizontalei și 20 de grade sub orizontală. Aceste abateri trebuie reduse pe cât posibil.

3.   ÎNCERCĂRI

3.1.   Generalități

3.1.1.   Desfășurarea încercărilor

3.1.1.1.   Încercările se desfășoară în ordinea următoare:

3.1.1.1.1.

Sarcina longitudinală (a se vedea anexa III punctul 1.2) Pentru tractoarele la care cel puțin 50 % din masă, astfel cum este aceasta definită la punctul 1.3, se sprijină pe roțile spate, sarcina longitudinală se aplică din spate (cazul 1). Pentru celelalte tractoare, sarcina longitudinală se aplică din față (cazul 2).

3.1.1.1.2.

Prima încercare de strivire Prima încercare de strivire se efectuează la extremitatea structurii pe care a fost aplicată încărcătura longitudinală, și anume: — în spate, în cazul 1 (a se vedea anexa III punctul 1.5); sau — în față, în cazul 2 (a se vedea anexa III punctul 1.6).

3.1.1.1.3.

Sarcina laterală (a se vedea anexa III punctul 1.3).

3.1.1.1.4.

A doua încercare de strivire A doua încercare de strivire se efectuează la extremitatea structurii opuse celei căreia i s-a aplicat sarcina longitudinală, și anume: — în față, în cazul 1 (a se vedea anexa III punctul 1.6); sau — în spate, în cazul 2 (a se vedea anexa III punctul 1.5).

3.1.1.1.5.

A doua încercare cu sarcină longitudinală (a se vedea anexa III punctul 1.7) A doua încercare cu sarcină se efectuează pe tractoare echipate cu o structură de protecție basculantă, în cazul în care sarcina longitudinală (a se vedea punctul 3.1.1.1.1) nu a fost aplicată în direcția care ar fi avut ca efect bascularea structurii de protecție.

3.1.1.2.   În cazul în care vreo parte oarecare a echipamentului de fixare se deplasează sau se sparge în cursul încercării, aceasta trebuie reluată.

3.1.1.3.   Nu se admit reparații și reglaje ale tractorului sau ale structurii de protecție în cursul încercărilor.

3.1.2.   Ecartamentul roților

Roțile sunt dispuse sau depărtate în așa fel încât să nu se producă nicio interferență a acestora cu structura de rezistență pe durata încercărilor.

3.1.3.   Demontarea elementelor care nu comportă riscuri

Toate elementele tractorului și ale structurii de protecție care, ca unități complete, constituie o protecție pentru conducător – inclusiv dispozitivul de protecție împotriva intemperiilor – sunt furnizate împreună cu tractorul în vederea efectuării verificării de omologare.

Structura de protecție supusă încercărilor poate să nu fie echipată cu parbriz, cu oglinzi laterale sau retrovizoare, cu geamuri din securit sau din alt material similar, cu panouri detașabile, cu echipamente sau cu accesorii care nu au rol de consolidare a structurii și care nu generează riscuri în caz de răsturnare.

3.1.4.   Aparatura de măsură

Structura de protecție trebuie echipată cu instrumentele necesare obținerii datelor prevăzute pentru trasarea diagramei forță/deformări (a se vedea figura 4 din anexa IV). Deformările totale și permanente ale structurii de protecție se măsoară și se notează pentru fiecare fază a încercării (a se vedea figura 5 din anexa IV).

3.1.5.   Direcția sarcinii

Atunci când poziția scaunului nu este în planul median al tractorului și/sau atunci când rezistența structurii de protecție este asimetrică, sarcina laterală se aplică pe partea care, în majoritatea cazurilor, intră în zona de degajare în cursul încercărilor (a se vedea și anexa III punctul 1.3).

4.   CONDIȚII DE OMOLOGARE

4.1.   Se consideră că o structură de protecție prezentată pentru omologare CE de tip îndeplinește cerințele privind rezistența în cazul în care, după încercări, îndeplinește următoarele condiții:

4.1.1.

Structura de protecție nu a pătruns în nicio parte a spațiului liber descris la punctul 3.2 din anexa III sau a protejat în permanență acest spațiu pe durata testărilor menționate la punctele 1.2, 1.3, 1.5, 1.6 și, după caz, 1.7 de la anexa III. În cazul în care s-a efectuat o testare de suprasarcină, forța aplicată în faza în care este absorbită energie specifică trebuie să fie mai mare de 0,8 din Fmax care apare atât în timpul testării principale, cât și în timpul testării de suprasarcină respective (a se vedea figurile 4b și 4c de la anexa IV).

4.1.2.

În cursul încercărilor, structura de protecție nu trebuie să exercite niciun fel de tensiune asupra structurii scaunului.

4.1.3.

În punctul în care se obține nivelul necesar de energie la fiecare dintre testările specificate de sarcină orizontală, forța trebuie să fie mai mare de 0,8 Fmax.

4.2.   În afară de aceasta, nu trebuie să existe niciun element care să comporte un risc anume, de exemplu, pentru conducător, capitonarea insuficientă a feței interne a acoperișului sau a oricărui alt loc în care conducătorul riscă să se lovească la cap.

5.   PROCESUL-VERBAL DE ÎNCERCARE

5.1.   Procesul-verbal de încercare se anexează certificatului de omologare CE de tip menționat în anexa VII. Un model de proces-verbal figurează în anexa V. Procesul-verbal trebuie să conțină:

5.1.1.

o descriere generală a formei și a construcției structurii de protecție (a se vedea anexa V privind dimensiunile obligatorii), precum și o descriere a posibilităților de acces normale și a ieșirilor de siguranță, dispoziții privind sistemul de încălzire și de ventilație, precum și celelalte amenajări, dacă este cazul, și în cazul în care pot influența zona de degajare sau să creeze un risc;

5.1.2.

precizări cu privire la orice dispozitiv special, mai ales pentru a împiedica rostogolirile succesive ale tractorului;

5.1.3.

o scurtă indicație privind orice capitonare interioară;

5.1.4.

indicarea tipului de parbriz și de suprafață vitrată utilizat, precum și a oricărei mărci de omologare CE de tip sau a altei mărci încorporate.

5.2.   În cazul extinderii unei omologări CE la alte tipuri de tractoare, procesul-verbal trebuie să conțină o referire exactă la procesul-verbal de omologare CE de tip inițială, precum și indicații precise privind condițiile stabilite în anexa I punctul 3.4.

5.3.   Procesul-verbal trebuie să permită identificarea clară a tipului de tractor (marca, tipul și descrierea comercială etc.) utilizat în cursul efectuării încercărilor și a tipurilor cărora le este destinată structura de protecție.

6.   SIMBOLURI

mt	=	masa de referință a tractorului (kilograme), astfel cum este aceasta definită la punctul 1.3.
D	=	deformarea (în milimetri) a dispozitivului în punctul de aplicare a sarcinii pe axa aplicării.
D’	=	deformarea (în milimetri) a structurii pentru energia calculată cerută.
F	=	forța de sarcină statică (N: newtoni).
Fmax	=	forța de încărcare statică maximă care apare în cursul aplicării sarcinii (N), cu excepția suprasarcinii.
F’	=	forța pentru energia calculată cerută.
F-D	=	curba forță/deformare.
Eis	=	energia de intrare care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii laterale (J: jouli).
Eil 1	=	energia de intrare care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii longitudinale (J).
Eil 2	=	energia de intrare care trebuie absorbită în timpul aplicării celei de-a doua sarcini longitudinale (J).
Fr	=	forța aplicată în spate în timpul încercării de strivire (N).
Ff	=	forța aplicată în față în timpul încercării de strivire (N).

ANEXA III

PROCEDURA DE ÎNCERCARE

1.   SARCINA ORIZONTALĂ ȘI ÎNCERCĂRILE DE STRIVIRE

1.1.   Condițiile generale ale încercărilor de sarcină orizontală

1.1.1.   Sarcinile aplicate pe structura de protecție sunt repartizate cu ajutorul unei grinzi rigide în conformitate cu cerințele de la punctul 2.1.2 din anexa II, amplasată perpendicular în sensul aplicării sarcinii, această grindă rigidă putând fi echipată cu un dispozitiv care să nu-i permită alunecarea în lateral. Viteza de deformare sub sarcină nu trebuie să depășească 5 milimetri pe secundă. În timpul aplicării sarcinii, pentru a se asigura precizia măsurărilor, valorile F și D se notează simultan pentru creșteri de deformare mai mici sau egale cu 15 milimetri. Din momentul în care se începe aplicarea sarcinii, aceasta nu mai trebuie redusă până la încheierea încercării; cu toate acestea, este permisă încetarea măririi ei, în cazul în care este necesar, de exemplu pentru a se înregistra măsurările.

1.1.2.   În cazul în care ansamblul structurii care suportă sarcina este rotunjit, trebuie respectate cerințele prevăzute la punctul 2.1.2.5 din anexa II. Aplicarea sarcinii trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerințele de la punctul 1.1.1 de mai sus și de la punctul 2.1.2 din anexa II.

1.1.3.   În cazul în care nu există un cadru rezistent în punctul de aplicare, se pot restabili condițiile de încercare, utilizând o altă grindă, care nu trebuie, cu toate acestea, să consolideze structura de protecție.

1.1.4.   Structura de protecție se verifică vizual la sfârșitul fiecărei încercări, după eliminarea sarcinii. În cazul în care s-au produs rupturi sau fisuri pe durata încercării de sarcină, se efectuează încercarea de suprasarcină prevăzută la punctul 1.4 de mai jos, înainte de a se aplica sarcina următoare în ordinea indicată la punctul 3.1.1.1 din anexa II.

1.2.   Sarcina longitudinală (a se vedea figura 2 din anexa IV)

Sarcina se aplică orizontal, pe o linie paralelă cu planul median vertical al tractorului.

Pentru tractoarele cu cel puțin 50 % din masa lor, astfel cum se definește la punctul 1.3 din anexa II, pe roțile din spate, sarcina longitudinală spate și sarcina laterală se aplică de o parte și de alta a planului median longitudinal al structurii de protecție. Pentru tractoarele cu cel puțin 50 % din masa lor pe roțile din față, sarcina longitudinală față se aplică de aceeași parte a planului median longitudinal al structurii de protecție ca și sarcina laterală.

Sarcina se aplică pe traversa superioară a structurii de protecție (respectiv pe partea care ar putea lovi prima solul în caz de răsturnare).

Punctul de aplicare a sarcinii se situează la o distanță corespunzătoare unei șesimi din lățimea părții superioare a structurii de protecție, măsurată dinspre colțul exterior spre interior. Lățimea structurii de protecție trebuie să corespundă distanței care separă două linii paralele cu planul median vertical al tractorului și care întâlnesc extremitățile exterioare ale structurii de protecție din planul orizontal care întâlnește, la rândul său, fața superioară a traverselor superioare.

Lungimea grinzii nu trebuie să fie mai mică de o treime din lățimea structurii de protecție (astfel cum este descrisă anterior) și să nu depășească cu mai mult de 49 milimetri această valoare minimă.

Sarcina longitudinală se aplică din spate sau din față, astfel cum se precizează la punctul 3.1.1.1 din anexa II.

Testarea se oprește atunci când:

(a)	energia de deformare absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută Eil 1 (unde Eil 1 = 1,4 mt);

(b)	structura de protecție pătrunde în spațiul liber sau lasă neprotejat acest spațiu.

1.3.   Sarcina laterală (a se vedea figura 1 din anexa IV)

Sarcina se aplică orizontal și perpendicular pe planul median vertical al tractorului. Aceasta se aplică pe marginea superioară a structurii de protecție la 300 de milimetri în fața punctului de referință al scaunului, scaunul fiind în poziția cea mai din spate (a se vedea punctul 2.3.1). Dacă structura de protecție prezintă în lateral o proeminență care ar putea atinge prima solul în caz de răsturnare, sarcina se aplică în acest loc. În cazul unui tractor cu post de comandă reversibil, sarcina se aplică la extremitatea superioară a structurii de protecție, la mijlocul celor două puncte de referință ale scaunului.

Grinda trebuie să fie cât mai lungă posibil, însă nu trebuie să depășească 700 de milimetri.

Se întrerupe încercarea atunci când:

(a)	energia de deformare absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută Eis (unde Eis = 1,75 mt);

(b)	structura de protecție pătrunde în zona de degajare sau lasă neprotejată această zonă.

1.4.   Testarea de suprasarcină (a se vedea figurile 4a, 4b și 4c din anexa IV)

1.4.1.   Testarea de suprasarcină trebuie efectuată în cazul în care forța descrește cu peste 3 % în timpul ultimelor 5 % din deformarea înregistrată, atunci când energia cerută este absorbită de structură (a se vedea figura 4b).

1.4.2.   Testarea de suprasarcină presupune creșterea treptată a sarcinii orizontale cu valori de câte 5 % din energia inițială cerută până la un prag maxim de 20 % din energia adăugată (a se vedea figura 4c).

1.4.2.1.   Testarea de suprasarcină se consideră satisfăcătoare dacă, după fiecare creștere cu 5, 10 sau 15 % a energiei cerute, forța descrește cu mai puțin de 3 % pentru o creștere de 5 % și rămâne mai mare de 0,8 Fmax.

1.4.2.2.   Testarea de suprasarcină se consideră satisfăcătoare dacă, după ce structura a absorbit 20 % din energia adăugată, forța este mai mare de 0,8 Fmax.

1.4.2.3.   Fisurile sau rupturile suplimentare și/sau pătrunderea în spațiul liber sau neprotejarea acestui spațiu ca urmare a unei deformări elastice sunt admise în timpul testării de suprasarcină. Cu toate acestea, după îndepărtarea sarcinii, structura nu trebuie să mai pătrundă în zona spațiului liber, care trebuie să fie protejat în totalitate.

1.5.   Strivire în spate

Grinda se plasează pe traversa superioară a structurii de protecție aflate cel mai în spate; rezultanta forțelor de strivire se situează în planul de referință longitudinal vertical. Se aplică o forță Fr = 20 mt.

Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte greutatea tractorului în caz de răsturnare. Forța este apoi eliminată și tractorul sau forța de strivire se restabilește astfel încât grinda să fie deasupra punctului structurii de protecție capabil să suporte tractorul complet răsturnat. Se aplică apoi forța Fr.

Forța Fr se aplică cel puțin cinci secunde după dispariția oricărei deformări vizibile.

Se întrerupe încercarea în cazul în care structura pătrunde în zona de degajare sau lasă neprotejată această zonă.

1.6.   Strivire în față

Grinda se plasează pe traversa superioară cea mai din față a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire se situează în planul de referință longitudinal vertical. Se aplică o forță Ff = 20 mt.

Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte greutatea tractorului în caz de răsturnare. Forța este apoi eliminată și tractorul sau forța de strivire se restabilește astfel încât grinda să fie deasupra punctului structurii de protecție capabil să suporte tractorul complet răsturnat. Se aplică apoi forța Ff.

Forța Ff se aplică cel puțin 5 secunde după dispariția oricărei deformări vizibile.

Se întrerupe încercarea în cazul în care structura pătrunde în zona de degajare sau lasă neprotejată această zonă.

1.7.   A doua sarcină longitudinală

Sarcina se aplică orizontal, pe o linie paralelă cu planul median vertical al tractorului.

A doua sarcină longitudinală se aplică din spate sau din față, astfel cum se definește la punctul 3.1.1.1 din anexa II.

Aceasta se aplică în direcția opusă și în colțul cel mai îndepărtat de sarcina longitudinală prevăzută la punctul 1.2.

Aceasta se aplică pe traversa superioară a structurii de protecție (și anume pe partea care ar putea atinge prima solul în caz de răsturnare).

Punctul de aplicare al sarcinii se situează la o distanță corespunzătoare unei șesimi din lățimea vârfului structurii de protecție, măsurată spre interior dinspre colțul exterior. Lățimea structurii de protecție trebuie să corespundă distanței dintre două linii paralele cu planul median vertical al tractorului, linii care întâlnesc extremitățile exterioare ale structurii de protecție în planul orizontal care întâlnește, la rândul său, fața superioară a traverselor superioare.

Lungimea grinzii nu trebuie să fie mai mică de o treime din lățimea structurii de protecție (astfel cum este aceasta descrisă anterior) și nici mai mare cu mai mult de 49 de milimetri decât acest minim.

Se întrerupe încercarea atunci când:

(a)	energia de deformare absorbită de structura de protecție este egală cu sau mai mare decât energia de intrare cerută Eil 2 (unde Eil 2 = 0,35 mt);

(b)	structura de protecție pătrunde în zona de degajare sau lasă neprotejată această zonă.

2.   ZONA DE DEGAJARE

2.1.   Zona de degajare este ilustrată în figura 6 din anexa IV și este definită în raport cu un plan vertical de referință, în general longitudinal pe tractor și care trece printr-un punct de referință al scaunului, descris la punctul 2.3, și prin centrul volanului. Se presupune că planul de referință se deplasează orizontal cu scaunul și cu volanul în momentul aplicării sarcinilor, dar rămâne perpendicular pe podeaua tractorului sau a structurii de protecție, în cazul în care acest dispozitiv este montat elastic.

Când volanul este reglabil, acesta trebuie să fie în poziția normală pentru un conducător așezat.

2.2.   Limitele zonei sunt specificate în modul următor:

2.2.1.   planuri verticale situate la 250 de milimetri de fiecare parte a planului de referință, trecând la 300 de milimetri deasupra punctului de referință al scaunului;

2.2.2.   planuri paralele care se întind de la marginea superioară a planurilor menționate la punctul 2.2.1 până la o înălțime maximă de 900 de milimetri deasupra punctului de referință al scaunului și înclinate de așa manieră încât marginea superioară a planului în partea pe care se aplică încărcătura laterală să se găsească la cel puțin 100 de milimetri de planul de referință;

2.2.3.   un plan orizontal situat la 900 de milimetri deasupra punctului de referință al scaunului;

2.2.4.   un plan înclinat perpendicular pe planul de referință și care cuprinde un punct situat vertical la 900 de milimetri deasupra punctului de referință al scaunului și punctul de pe spătarul scaunului situat cel mai în spate;

2.2.5.   o suprafață, curbă în cazul în care este necesar, ale cărei generatoare sunt perpendiculare pe planul de referință și se întind spre partea de jos, începând din punctul de pe scaun situat cel mai în spate și rămânând în contact, pe toată lungimea sa, cu spătarul scaunului;

2.2.6.   o suprafață curbilinie, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 120 de milimetri, tangentă la planurile menționate la punctele 2.2.3 și 2.2.4;

2.2.7.   o suprafață curbilinie, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 900 de milimetri și prelungind cu 400 de milimetri, spre partea din față, planul menționat la punctul 2.2.3, la care este tangentă într-un punct situat la 150 de milimetri în fața punctului de referință al scaunului;

2.2.8.   un plan înclinat, perpendicular pe planul de referință, care unește suprafața menționată la punctul 2.2.7 cu marginea ei din față și care trece la 40 de milimetri de volan. În cazul unui volan în poziție ridicată, acest plan se înlocuiește cu un plan tangent la suprafața menționată la punctul 2.2.7;

2.2.9.   un plan vertical, perpendicular pe planul de referință și situat la 40 de milimetri în fața volanului;

2.2.10.   un plan orizontal care trece prin punctul de referință al scaunului;

2.2.11.   În cazul unui tractor cu post de comandă reversibil, zona de degajare este înfășurătoarea celor două zone de degajare definite conform celor două poziții diferite ale volanului și ale scaunului.

2.2.12.   În cazul unui tractor care poate fi echipat cu scaune opționale, pe durata testelor se utilizează înfășurătoarea combinată produsă de punctele de referință ale scaunului, din ansamblul de opțiuni propuse pentru scaun. Structura de protecție nu trebuie să pătrundă în interiorul zonei de degajare compozite, corespunzătoare diferitelor puncte de referință ale scaunului.

2.2.13.   În cazul în care, după efectuarea testului, se propune o nouă opțiune, se recurge la un calcul pentru a determina dacă zona de degajare din jurul noului punct de referință a scaunului se găsește în interiorul înfășurătoarei determinate anterior. Dacă nu acesta este cazul, trebuie să se procedeze la un nou test.

2.3.   Amplasarea scaunului și punctul de referință al scaunului

2.3.1.   În sensul definiției zonei de degajare de la punctul 2.1, scaunul se situează în punctul cel mai îndepărtat al oricărui reglaj orizontal. Scaunul este plasat în poziția cea mai înaltă a reglajului vertical atunci când acesta este independent de reglajul poziției orizontale.

Punctul de referință se obține cu ajutorul aparatului ilustrat în anexa IV figurile 7 și 8, care simulează ocuparea scaunului de către un om. Aparatul este format dintr-o planșă care reprezintă șezutul scaunului și din alte planșe care reprezintă spătarul. Planșa inferioară a spătarului este articulată la nivelul oaselor iliace (A) și al regiunii lombare (B), înălțimea acestei articulații (B) fiind reglabilă.

2.3.2.   Se înțelege prin punct de referință punctul de intersecție al planului longitudinal median al scaunului cu planul tangent la baza spatelui și un plan orizontal. Acest plan orizontal întâlnește suprafața inferioară a planșei care reprezintă șezutul scaunului la 150 milimetri în fața planului tangent menționat mai sus.

2.3.3.   În cazul în care suspensia scaunului este reglabilă în funcție de greutatea conducătorului, aceasta se reglează de așa manieră încât scaunul să fie în poziția medie a reglajului dinamic.

Aparatul se poziționează pe scaun. Se aplică apoi o forță de 550 newtoni într-un punct situat la 50 milimetri în fața articulației (A) și cele două părți ale planșei care reprezintă spătarul se sprijină ușor tangențial cu spătarul.

2.3.4.   În cazul în care nu se pot stabili tangentele la fiecare nivel al spătarului (deasupra și sub regiunea lombară), trebuie luate următoarele măsuri:

2.3.4.1.

atunci când nu este posibilă nicio tangentă în partea inferioară: partea inferioară a planșei care reprezintă spătarul se sprijină vertical pe spătar;

2.3.4.2.

atunci când nu este posibilă nicio tangentă în partea superioară: articulația (B) se fixează la o înălțime de 230 milimetri deasupra punctului de referință al scaunului, în cazul în care suprafața inferioară a planșei care reprezintă spătarul este verticală. Prin urmare, cele două părți ale planșei care reprezintă spătarul sunt ușor sprijinite tangențial de spătar.

3.   CONTROALE ȘI MĂSURĂRI DE EFECTUAT

3.1.   Zona de degajare

În timpul fiecărei încercări, se verifică dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în zona de degajare din jurul scaunului conducătorului, în conformitate cu definiția de la punctul 2.1. În afară de aceasta, se verifică dacă vreo parte oarecare a zonei de degajare nu mai este protejată de structura de protecție. În acest scop, se consideră ca nemaifiind protejată de structura de protecție orice parte a zonei de degajare care ar veni în contact cu solul neted în cazul în care tractorul s-ar fi răsturnat pe partea pe care i s-a aplicat sarcina. Pneurile și ecartamentul sunt considerate la cotele cele mai mici indicate de către constructor.

3.2.   Deformare permanentă finală

După încercări, se notează deformarea permanentă finală a structurii de protecție. În acest scop, se notează înainte de începerea încercărilor poziția principalelor cadre ale structurii de protecție în raport cu punctul de referință al scaunului.

ANEXA IV

FIGURI

Figura 1	:	Punctul de aplicare a sarcinii laterale
Figura 2	:	Punctul de aplicare a sarcinii longitudinale spate
Figura 3	:	Exemplu de dispunere utilizată la testarea de strivire
Figura 4 a	:	Curba forță/deformare – testarea de suprasarcină nu este necesară
Figura 4 b	:	Curba forță/deformare – testarea de suprasarcină este necesară
Figura 4 c	:	Curba forță/deformare – testarea de suprasarcină trebuie continuată
Figura 5	:	Explicarea termenilor „deformare permanentă”, „elastică” și „totală”
Figura 6 a	:	Vedere laterală a zonei spațiului liber
Figura 6 b	:	Vedere din față/spate a zonei spațiului liber
Figura 6 c	:	Vedere izometrică
Figura 7	:	Aparat pentru stabilirea punctului de referință al scaunului
Figura 8	:	Metoda de stabilire a punctului de referință al scaunului

ANEXA V

ANEXA VI

MARCARE

Marca de omologare CE de tip este compusă dintr-un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera „e”, urmată de numărul distinctiv al statului membru care a acordat omologarea:

1 pentru Germania

2 pentru Franța

3 pentru Italia

4 pentru Țările de Jos

5 pentru Suedia

6 pentru Belgia

7 pentru Ungaria

8 pentru Republica Cehă

9 pentru Spania

11 pentru Regatul Unit

12 pentru Austria

13 pentru Luxemburg

17 pentru Finlanda

18 pentru Danemarca

19 pentru România

20 pentru Polonia

21 pentru Portugalia

23 pentru Grecia

24 pentru Irlanda

26 pentru Slovenia

27 pentru Slovacia

29 pentru Estonia

32 pentru Letonia

34 pentru Bulgaria

36 pentru Lituania

49 pentru Cipru

50 pentru Malta.

Trebuie să includă și un număr de omologare CE de tip corespunzător numărului certificatului de omologare CE de tip stabilit pentru tipul structurii de protecție în ceea ce privește rezistența acesteia și rezistența montării acesteia pe tractor, plasat într-o poziție oarecare în apropierea dreptunghiului.

Exemplu de marcă de omologare CE de tip

Marca de omologare CE de tip este completată de simbolul suplimentar „S”.

ANEXA VII

ANEXA VIII

Condiții de omologare CE de tip

1.	Cererea de omologare CE pentru un tip de tractor privind rezistența structurii de protecție și a montării acesteia pe tractor se prezintă de către constructorul tractorului sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

2.	Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul care va fi omologat, pe care sunt montate o structură de protecție, precum și punctele de montare a acesteia, omologate corespunzător.

3.

Serviciul tehnic însărcinat cu încercările de omologare verifică dacă tipul de structură de protecție omologată este destinată montării pe tipul de tractor pentru care este cerută omologarea. Acesta verifică, în special, dacă montarea structurii de protecție corespunde celei care a fost testate când s-a efectuat omologarea CE de tip.

4.	Posesorul omologării CE de tip poate cere extinderea acesteia pentru alte tipuri de structuri de protecție.

5.

Autoritățile competente acordă această extindere cu următoarele condiții: 5.1. noul tip de structură de protecție și montarea acesteia pe tractor au făcut obiectul unei omologări CE de tip; 5.2. este concepută pentru a fi montată pe tipul de tractor pentru care este cerută extinderea omologării CE de tip; 5.3. montarea structurii de protecție pe tractor corespunde celei testate atunci când a fost acordată omologarea CE de tip.

6.	O fișă conformă modelului din anexa IX se anexează fișei de omologare CE de tip pentru fiecare omologare sau extindere a omologării acordată sau refuzată.

7.

În cazul în care cererea de omologare CE pentru un tip de tractor este înaintată în același timp cu cererea de omologare CE pentru un tip de structură de protecție destinat montării pe tipul de tractor pentru care este cerută omologarea CE, nu se efectuează verificările prevăzute la punctele 2 și 3.

ANEXA IX

ANEXA X

PARTEA A

Directiva abrogată și lista modificărilor ulterioare

(menționate la articolul 13)

Directiva 79/622/CEE a Consiliului (JO L 179, 17.7.1979, p. 1)
Directiva 82/953/CEE a Comisiei (JO L 386, 31.12.1982, p. 31)
Anexa I punctul IX.A.15 litera (h) din Actul de aderare din 1985 (JO L 302, 15.11.1985, p. 213)
Directiva 87/354/CEE a Consiliului (JO L 192, 11.7.1987, p. 43)	Numai în ceea ce privește trimiterile la articolul 1 și la anexă punctul 9 litera (h) din Directiva 79/622/CEE
Directiva 88/413/CEE a Comisiei (JO L 200, 26.7.1988, p. 32)
Anexă punctul XI.C.II.4 din Actul de aderare din 1994 (JO C 241, 29.8.1994, p. 206)
Directiva 1999/40/CE a Comisiei (JO L 124, 18.5.1999, p. 11)
Anexa II punctul I.A.29 din Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 61)
Directiva 2006/96/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 81)	Numai în ceea ce privește trimiterile la articolul 1 și la punctul A. 28 din anexa la Directiva 79/622/CEE

PARTEA B

Termene de transpunere în dreptul intern

(menționate la articolul 13)

Directiva	Termene de transpunere
79/622/CEE	27 decembrie 1980
82/953/CEE	30 septembrie 1983 (1)
87/354/CEE	31 decembrie 1987
88/413/CEE	30 septembrie 1988 (2)
1999/40/CE	30 iunie 2000 (3)
2006/96/CE	31 decembrie 2006

---

(1)  În conformitate cu articolul 2 din Directiva 82/953/CEE:

(2)  În conformitate cu articolul 2 din Directiva 88/413/CEE:

(3)  În conformitate cu articolul 2 din Directiva 1999/40/CE:

ANEXA XI

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 79/622/CEE	Directiva 1999/40/CE	Prezenta directivă
Articolele 1 și 2		Articolele 2 și 3
Articolul 3 alineatul (1)		Articolul 4 primul paragraf
Articolul 3 alineatul (2)		Articolul 4 al doilea și al treilea paragraf
Articolele 4 și 5		Articolele 5 și 6
Articolul 6 prima teză		Articolul 7 primul paragraf
Articolul 6 a doua teză		Articolul 7 al doilea paragraf
	Articolul 2	Articolul 8
Articolul 8		Articolul 9
Articolul 9 teză introductivă		Articolul 1 teză introductivă
Articolul 9 prima liniuță		Articolul 1 litera (a)
Articolul 9 a doua liniuță		Articolul 1 litera (b)
Articolul 9 a treia liniuță		Articolul 1 litera (c)
Articolul 9 a patra liniuță		Articolul 1 litera (d)
Articolele 10 și 11		Articolele 10 și 11
Articolul 12 alineatul (1)		—
Articolul 12 alineatul (2)		Articolul 12
—		Articolele 13 și 14
Articolul 13		Articolul 15
Anexele I-IX		Anexele I-IX
—		Anexa X
—		Anexa XI