18.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 155/17

(1)

Pentru stabilirea treptată a unui spațiu de libertate, securitate și justiție, tratatul prevede adoptarea de măsuri în domeniul azilului, imigrației și protecției drepturilor resortisanților din țările terțe.

(2)

În conformitate cu dispozițiile tratatului, Consiliul urmează să adopte măsuri în cadrul politicii privind imigrația, referitoare la condițiile de intrare și de ședere, la normele procedurale de eliberare a vizelor și permiselor pe termen lung de către statele membre, precum și măsurile de stabilire a drepturilor și a condițiilor în baza cărora resortisanții din țări terțe cu ședere legală într-un stat membru pot beneficia de dreptul de ședere în alte state membre.

(3)

Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 a stabilit pentru Comunitate obiectivul ca aceasta să devină, până în 2010, economia cea mai competitivă și mai dinamică din lume, bazată pe cunoaștere, capabilă să susțină creșterea economică prin locuri de muncă mai numeroase și mai bune și printr-o coeziune socială sporită. Măsurile destinate atragerii și păstrării lucrătorilor cu înalte calificări din țările terțe, ca parte a unei abordări bazate pe necesitățile statelor membre, ar trebui considerată în contextul mai larg stabilit de Strategia de la Lisabona și de Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2007 privind orientările integrate pentru creștere economică și locuri de muncă.

(4)

Programul de la Haga, adoptat de Consiliul European în 4 și 5 noiembrie 2004, recunoaște că migrația legală va avea un rol important în consolidarea la nivel european a economiei bazată pe cunoaștere, în progresul dezvoltării economice, contribuind astfel la implementarea Strategiei de la Lisabona. Consiliul European a făcut apel la Comisie să prezinte un plan în domeniul politicii privind migrația legală, inclusiv proceduri de admisie, prin care să se poată răspunde cu promptitudine fluctuației de pe piața muncii a cererilor de forță de muncă din imigrație.

(5)

Consiliul European din 14 și 15 decembrie 2006 a convenit cu privire la o serie de măsuri pentru 2007, printre care elaborarea unor politici bine gestionate în domeniul imigrației legale, care să respecte deplin competențele naționale, de natură să sprijine statele membre să răspundă cerințelor actuale și viitoare privind forța de muncă.

(6)

Pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona este important, de asemenea, să se promoveze mobilitatea în interiorul Uniunii a lucrătorilor cu înaltă calificare care sunt cetățeni ai Uniunii, în special din statele membre care au aderat în 2004 și 2007. În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre trebuie să respecte principiul preferinței comunitare, astfel cum este exprimat, în special, în dispozițiile în materie din Tratatele de aderare din 2003 și 2005.

(7)

Prezenta directivă urmărește să contribuie la atingerea acestor obiective și la soluționarea deficitului de forță de muncă prin promovarea admisiei și mobilității – în vederea ocupării locurilor de muncă înalt calificate – a resortisanților din țări terțe cu ședere mai mare de trei luni, astfel încât Comunitatea să devină mai atractivă pentru astfel de lucrători din toată lumea și să fie susținute atât competitivitatea, cât și creșterea economică a Comunității. Pentru atingerea acestor obiective este necesar să se faciliteze admisia lucrătorilor cu înaltă calificare și a familiilor acestora prin stabilirea unei proceduri rapide de admisie și prin garantarea că aceștia beneficiază, într-o serie de domenii, de drepturi economice și sociale egale cu cele ale resortisanților din statul membru care i-a primit. Este de asemenea necesar să se țină seama de prioritățile, de cerințele de pe piața forței de muncă și de capacitățile de primire ale statelor membre. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre de a menține sau de a introduce noi permise naționale de ședere pentru orice scopuri legate de ocuparea forței de muncă. Resortisanții din țările terțe în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita o Carte Albastră a UE sau un permis național de ședere. În plus, prezenta directivă nu aduce atingere posibilității unui posesor al Cărții Albastre a UE de a beneficia de drepturi și prestații suplimentare care pot fi prevăzute de dreptul național și care sunt compatibile cu prezenta directivă.

(8)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a stabili contingentele de admisie a resortisanților din țările terțe care intră pe teritoriul lor în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat. Ar trebui incluși, de asemenea, resortisanții din țări terțe care doresc să rămână pe teritoriul unui stat membru în vederea exercitării unei activități economice salariate, aceștia beneficiind de ședere legală în statul membru respectiv în temeiul altor programe, în această categorie fiind și absolvenții cei mai recenți ai unei forme de învățământ superior sau cercetătorii care au fost admiși în temeiul Directivei 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților din țări terțe pentru studii, schimb de elevi, cursuri gratuite de pregătire profesională sau servicii de voluntariat (4), precum și în temeiul Directivei 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind procedura specifică de admisie a resortisanților din țări terțe pentru activități de cercetare științifică (5) și care nu beneficiază de acces consolidat la piața muncii din statul membru, în baza dreptului comunitar sau a celui național. În plus, în ceea ce privește contingentele de admisie, statele membre își rezervă posibilitatea de a nu acorda permise de ședere pentru ocuparea unui loc de muncă în general sau în cazul anumitor profesii, anumitor sectoare economice sau regiuni.

(9)

În sensul prezentei directive, în vederea evaluării faptului dacă un resortisant dintr-o țară terță posedă calificări din învățământul superior, se poate face trimitere la ISCED („Clasificarea internațională standard a educației”) 1997, nivelurile 5a și 6.

(10)

Prezenta directivă ar trebui să prevadă un sistem de intrare flexibil, întemeiat pe cerere, dar și pe criterii obiective, cum ar fi nivelul salarial minim comparabil cu nivelurile salariale din statele membre, și pe calificările profesionale. Pentru asigurarea unui nivel minim de armonizare a condițiilor de admisie în Comunitate este necesar să se stabilească un indice minim de referință pentru plafonul salarial. Plafonul salarial definește un nivel minim, în timp ce statele membre pot stabili un plafon salarial mai ridicat. Statele membre ar trebui să își stabilească plafonul salarial în conformitate cu situația și organizarea piețelor forței de muncă naționale și cu politicile lor generale în domeniul imigrației. Ar trebui stabilite derogări de la sistemul principal în ceea ce privește plafonul salarial pentru anumite profesii considerate de statul membru în cauză ca prezentând un deficit deosebit de forță de muncă disponibilă și atunci când aceste profesii fac parte din grupele majore 1 și 2 din clasificarea ISCO („Clasificarea internațională standard a ocupațiilor”).

(11)

Prezenta directivă urmărește doar stabilirea condițiilor de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, în cadrul sistemului Cărții Albastre a UE, inclusiv criteriile de eligibilitate referitoare la plafonul salarial. Acest plafon salarial are scopul unic de a ajuta la definirea, ținând cont de rezultatele observării statistice publicate de către Comisie (Eurostat) sau de către statele membre în cauză, a domeniului de aplicare a Cărții Albastre a UE stabilit de către fiecare stat membru pe baza unor norme comune. El nu urmărește stabilirea salariilor și, prin urmare, nu poate deroga nici de la normele sau practicile existente la nivelul statelor membre sau de la acordurile colective și nu poate fi utilizat în vederea realizării unei armonizări în acest domeniu. Prezenta directivă respectă pe deplin competențele statelor membre, în special în ceea ce privește ocuparea locurilor de muncă, forța de muncă și chestiunile sociale.

(12)

Atunci când statul membru a decis să admită un resortisant dintr-o țară terță care îndeplinește criteriile relevante, resortisantul din țara terță care a solicitat o Carte Albastră a UE ar trebui să primească permisul de ședere specific prevăzut de prezenta directivă, care ar trebui să permită accesul treptat la piața forței de muncă și la drepturile de mobilitate și de ședere acordate acestuia și familiei sale. Termenul-limită pentru examinarea unei solicitări de Carte Albastră a UE nu ar trebui să includă durata necesară recunoașterii calificărilor profesionale sau durata necesară eliberării unei vize, după caz. Prezenta directivă nu aduce atingere procedurilor naționale privind recunoașterea diplomelor. Desemnarea autorităților competente în temeiul prezentei directive nu aduce atingere rolului și responsabilităților altor autorități naționale și, acolo unde este aplicabil, partenerilor sociali, în ceea ce privește examinarea solicitării și luarea unei decizii cu privire la aceasta.

(13)

Formatul Cărții Albastre a UE ar trebui să fie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe (6), care să permită statelor membre să verifice datele, în special în ceea ce privește condițiile pe baza cărora persoana respectivă are permisiunea de a munci.

(14)

Resortisanților din țările terțe care dețin un document de călătorie valabil și o Carte Albastră a UE emisă de un stat membru care aplică în totalitate acquis-ul Schengen ar trebui să li se permită intrarea și circulația fără restricții pe teritoriul altor state membre care aplică în totalitate acquis-ul Schengen, pentru o perioadă maximă de trei luni, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (7) și articolul 21 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federală Germania și Republica Franceză privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune.

(15)

Mobilitatea ocupațională și geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din țările terțe ar trebui recunoscută drept mecanism primordial pentru o piață a forței de muncă mai eficientă, pentru prevenirea deficitului de lucrători cu înaltă calificare și pentru compensarea dezechilibrelor regionale. Pentru respectarea principiului preferinței comunitare și pentru evitarea eventualelor abuzuri ale sistemului, mobilitatea ocupațională a lucrătorului cu înaltă calificare dintr-o țară terță ar trebui limitată în primii doi ani de angajare legală într-un stat membru.

(16)

Prezenta directivă respectă pe deplin egalitatea de tratament între resortisanții statelor membre și posesorii Cărții Albastre a UE în ceea ce privește remunerația, atunci când aceștia se află în situații comparabile.

(17)

Egalitatea de tratament a posesorilor Cărții Albastre a UE nu acoperă măsurile din domeniul formării profesionale care sunt reglementate în cadrul unor sisteme de asistență socială.

(18)

Posesorii unei Cărți Albastre a UE ar trebui să beneficieze de egalitatea de tratament în ceea ce privește securitatea socială. Ramurile securității sociale sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (8). Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanții unor țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie (9) extinde dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 la resortisanții din țări terțe cu ședere legală în Comunitate care circulă peste frontiere. Dispozițiile din această directivă privind egalitatea de tratament din punct de vedere al securității sociale se aplică direct, de asemenea, persoanelor care intră pe teritoriul unui stat membru direct dintr-o țară terță, cu condiția ca persoana în cauză să aibă dreptul de ședere ca posesor al unei Cărți Albastre a UE, inclusiv pe durata unui șomaj temporar, și să îndeplinească condițiile de eligibilitate prevăzute de dreptul național pentru prestațiile de securitate socială în cauză.

Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să acorde posesorilor Cărții Albastre a UE mai multe drepturi decât cele deja prevăzute de dreptul comunitar în domeniul securității sociale pentru resortisanții din țările terțe care care prezintă elemente transfrontaliere între statele membre. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să acorde drepturi legate de situațiile care nu intră sub incidența dreptului comunitar, cum ar fi, de pildă, situația membrilor familiei cu reședință într-o țară terță.

(19)

Calificările profesionale dobândite de un resortisant al unei țări terțe în alt stat membru ar trebui recunoscute în același mod ca și pentru cetățenii UE. În ceea ce privește calificările dobândite într-o țară terță, ar trebui să se respecte Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (10).

(20)

Mobilitatea geografică în cadrul Comunității ar trebui controlată și bazată pe cerere în prima etapă de ședere legală a lucrătorului cu înaltă calificare din țara terță. Ar trebui prevăzute derogările de la Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților din țări terțe care sunt rezidenți pe termen lung (11), astfel încât să nu fie afectată mobilitatea geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din țările terțe care nu au dobândit încă statutul de rezident pe termen lung în UE, menționat în directiva respectivă, și să se încurajeze migrația geografică și circulară.

(21)

Ar trebui promovată și încurajată mobilitatea între Comunitate și țările de origine ale lucrătorilor cu înaltă calificare din țările terțe. Ar trebui prevăzute derogări de la Directiva 2003/109/CE, astfel încât să se extindă perioada de absență de pe teritoriul Comunității fără a întrerupe calcularea perioadei de ședere legală și continuă, necesară pentru ca aceștia să poată beneficia de statutul de rezident pe termen lung în CE. De asemenea, ar trebui permise perioade de absență mai lungi decât cele prevăzute de Directiva 2003/109/CE după ce lucrătorii cu înaltă calificare din țările terțe au dobândit statutul de rezident pe termen lung în CE, în vederea încurajării migrației circulare a acestora.

(22)

În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să nu implementeze o politică activă de recrutare din țările în curs de dezvoltare în acele sectoare care se confruntă cu un deficit de personal. Ar trebui dezvoltate în sectoarele-cheie politici și principii etice de recrutare aplicabile angajatorilor din sectorul public și din cel privat, de exemplu în sectorul sănătății, așa cum se subliniază în concluziile din 14 mai 2007 ale Consiliului și ale statelor membre privind Programul european de acțiune, în vederea soluționării deficitului major de lucrători în domeniul sănătății din țările în curs de dezvoltare (2007-2013) și în sectorul educației, după caz. Acestea ar trebui consolidate prin dezvoltarea și aplicarea de mecanisme, orientări și alte instrumente care să faciliteze, după caz, migrația circulară și temporară, precum și prin alte măsuri menite să minimizeze impactul negativ și să maximizeze impactul pozitiv al imigrației cu înaltă calificare asupra țărilor în curs de dezvoltare, pentru a inversa fenomenul de „exod de creiere”.

(23)

Condițiile favorabile de reîntregire a familiei și de acces la un loc de muncă pentru partenerii conjugali ar trebui să fie un element fundamental al prezentei directive destinat atragerii lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe. Pentru atingerea acestui obiectiv ar trebui prevăzute derogări specifice de la dispozițiile Directivei 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (12). Derogarea cuprinsă în articolul 15 alineatul (3) din prezenta directivă nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă condiții și măsuri de integrare, inclusiv învățarea limbii, pentru membrii de familie ai unui posesor al Cărții Albastre a UE.

(24)

Ar trebui prevăzute dispoziții specifice în materie de raportare, astfel încât să se monitorizeze punerea în aplicare a prezentei directive, pentru identificarea și posibila combatere a eventualului impact – în ceea ce privește „exodul de creiere” – asupra țărilor în curs de dezvoltare, pentru a evita „irosirea creierelor”. Datele relevante ar trebui transmise anual Comisiei de către statele membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale (13).

(25)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume introducerea unei proceduri de admisie speciale și adoptarea unor condiții de intrare și ședere mai mare de trei luni aplicabile resortisanților țărilor terțe în statele membre pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate și membrilor lor de familie, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, în special în ceea ce privește mobilitatea acestora între statele membre, și prin urmare pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(26)

Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(27)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind o mai bună legiferare (14), statele membre sunt încurajate să stabilească, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile lor tabele, care să ilustreze, în măsura în care este posibil, concordanța dintre directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(28)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive și nu sunt obligate în temeiul acesteia și nici nu fac obiectul aplicării sale.

(29)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive și nu are nicio obligație în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,

(a)

condițiilor de intrare și de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni pe teritoriul statelor membre ale resortisanților din țările terțe, în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, în calitate de posesori ai unei Cărți Albastre a UE, precum și ale membrilor de familie ai acestora;

(b)

condițiilor de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe și a membrilor de familie ai acestora, menționați la litera (a), în alte state membre decât primul stat membru.

(a)

„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 17 alineatul (1) din tratat;

(b)

„loc de muncă înalt calificat” înseamnă locul de muncă al unei persoane care:

(c)

„Cartea Albastră a UE” înseamnă autorizația care poartă denumirea „Cartea Albastră a UE” și care conferă posesorului acesteia dreptul de ședere și de muncă pe teritoriul unui stat membru în conformitate cu prezenta directivă;

(d)

„primul stat membru” înseamnă statul membru care acordă primul „Cartea Albastră a UE” unui resortisant dintr-o țară terță;

(e)

„al doilea stat membru” înseamnă orice stat membru, altul decât primul stat membru;

(f)

„membri de familie” înseamnă resortisanții dintr-o țară terță, conform definiției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE;

(g)

„calificări profesionale superioare” înseamnă calificările atestate prin prezentarea calificărilor din învățământul superior sau, prin derogare, în cazul în care astfel se prevede în dreptul național, atestate printr-o experiență profesională de cel puțin 5 ani cu un nivel de cunoștințe comparabil cu calificările din învățământul superior și care este relevant în profesia sau sectorul specificat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare;

(h)

„calificare din învățământul superior” înseamnă orice diplomă, certificat sau alt titlu oficial de calificare emis de către o autoritate competentă prin care se atestă absolvirea unui program de învățământ superior postliceal, cu alte cuvinte a unei serii de cursuri furnizate de o instituție de învățământ recunoscută drept instituție de învățământ superior de către statul în care se află. În sensul prezentei directive, o calificare din învățământul superior este luată în considerare numai dacă studiile necesare pentru dobândirea acesteia au avut o durată minimă de trei ani;

(i)

„experiență profesională” înseamnă practicarea efectivă și legală a profesiei respective;

(j)

„profesie reglementată” înseamnă o profesie reglementată, conform definiției prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE.

(a)

au autorizație de ședere într-un stat membru în temeiul unei protecții temporare sau au solicitat autorizația de ședere pentru același motiv și sunt în așteptarea unei decizii privind statutul lor;

(b)

sunt beneficiari ai protecției internaționale în conformitate cu Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (15) sau care au solicitat protecție internațională în conformitate cu directiva respectivă și a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;

(c)

sunt beneficiari ai protecției în conformitate cu dreptul național, cu obligațiile internaționale sau cu practica din statul membru sau care au solicitat protecție internațională în conformitate cu dreptul național, cu obligațiile internaționale sau cu practica statului membru și a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;

(d)

solicită să aibă drept de ședere într-un stat membru ca cercetători, în sensul Directivei 2005/71/CE, în vederea derulării unui proiect de cercetare;

(e)

sunt membri de familie ai unor cetățeni din UE care și-au exercitat ori își exercită dreptul de liberă circulație în interiorul Comunității, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (16);

(f)

beneficiază de statutul CE de rezident pe termen lung într-un stat membru, în conformitate cu Directiva 2003/109/CE și își exercită dreptul de ședere în alt stat membru în vederea desfășurării unei activități economice în calitate de angajat sau de lucrător independent;

(g)

intră pe teritoriul unui stat membru în baza angajamentelor prevăzute de un acord internațional de facilitare a intrării și șederii temporare a anumitor categorii de persoane fizice care desfășoară o activitate în domeniul comercial sau al investițiilor;

(h)

au fost admiși pe teritoriul unui stat membru ca lucrători sezonieri;

(i)

a căror expulzare a fost suspendată pentru motive de fapt sau de drept;

(j)

care intră sub incidența Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (17) atât timp cât aceștia sunt detașați pe teritoriul statelor membre în cauză.

(a)

dreptului comunitar, inclusiv ale acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între Comunitate sau între Comunitate și statele sale membre și una sau mai multe țări terțe;

(b)

acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe.

(a)

articolul 5 alineatul (3) în aplicarea articolului 18;

(b)

articolul 11, articolul 12 alineatul (1) a doua teză, articolul 12 alineatul (2), articolele 13, 14 și 15 și articolul 16 alineatul (4).

(a)

să prezinte un contract de muncă valabil sau, astfel cum este prevăzut de dreptul național, o ofertă fermă de angajare pe un loc de muncă înalt calificat de cel puțin un an în statul membru respectiv;

(b)

să prezinte un document care să ateste îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de dreptul național pentru exercitarea de către cetățenii Uniunii a profesiei reglementate, menționate în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare, astfel cum sunt prevăzute de dreptul național;

(c)

în cazul profesiunilor nereglementate, să prezinte documentele care să ateste calificările profesionale relevante obținute în învățământul superior pentru activitatea sau sectorul de activitate menționate în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare, astfel cum sunt prevăzute de dreptul național;

(d)

să prezinte un document de călătorie valabil, în conformitate cu dreptul național, o cerere pentru viză sau o viză, dacă aceasta este necesară, și dovada unui permis de ședere valabil sau a unei vize naționale de lungă ședere, după caz. Statele membre pot solicita ca perioada de valabilitate a documentului de călătorie să acopere cel puțin durata inițială a permisului de ședere;

(e)

să prezinte dovada că deține sau, dacă este prevăzut de dreptul național, că a solicitat o asigurare în caz de boală pentru toate situațiile de risc pentru care sunt asigurați în mod obișnuit resortisanții statului membru respectiv, pentru perioadele în care această asigurare și drepturile aferente corespunzătoare nu sunt prevăzute în contractul de muncă sau nu derivă din acesta;

(f)

să nu fie considerat o amenințare pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.

(a)

dreptul de intrare, de reintrare și de ședere pe teritoriul statului membru care a emis Cartea Albastră a UE;

(b)

drepturile recunoscute în prezenta directivă.

(a)

atunci când Cartea Albastră a UE a fost dobândită prin fraudă, a fost falsificată ori a fost modificată;

(b)

ori de câte ori se constată că posesorul acesteia nu a îndeplinit sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare și de ședere stabilite în prezenta directivă ori șederea este în alte scopuri decât în cele pentru care a primit autorizația de ședere;

(c)

atunci când posesorul Cărții Albastre a UE nu s-a conformat restricțiilor prevăzute de articolul 12 alineatele (1) și (2) și de articolul 13.

(a)

din motive care țin de ordinea publică, de siguranța publică sau de sănătatea publică;

(b)

ori de câte ori posesorul unei Cărți Albastre a UE nu are resurse suficiente pentru a satisface nevoile proprii și, dacă este cazul, pe cele ale membrilor de familie ai acestuia fără a recurge la sistemul de ajutor social al statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura și caracterul lor constant și pot ține seama de nivelul salariilor și al pensiilor minime naționale, precum și de numărul membrilor familiei persoanei în cauză. Aceste evaluări nu au loc în timpul perioadei de șomaj menționate la articolul 13;

(c)

dacă persoana în cauză nu și-a comunicat adresa;

(d)

dacă posesorul unei Cărți Albastre a UE solicită asistență socială, cu condiția ca statul membru în cauză să îl fi informat în prealabil în scris cu privire la acest aspect.

(a)

condițiile de muncă, inclusiv de remunerare și de concediere, precum și măsurile referitoare la sănătatea și siguranța la locul de muncă;

(b)

libertatea de asociere, afiliere și participare la o organizație de lucrători sau angajatori sau la orice organizație profesională, inclusiv avantajele oferite de astfel de organizații, fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind ordinea publică și securitatea publică;

(c)

pregătirea și formarea profesională;

(d)

recunoașterea diplomelor, certificatelor și a altor calificări profesionale, în conformitate cu procedurile naționale aplicabile;

(e)

dispozițiile din dreptul național referitoare la ramurile securității sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71. Dispozițiile speciale din anexa la Regulamentul (CE) nr. 859/2003 se aplică în mod corespunzător;

(f)

fără a aduce atingere acordurilor bilaterale existente, plata drepturilor de pensie legală acumulate în legătură cu vârsta înaintată, la nivelul aplicabil prin lege în statul membru sau statele membre debitoare, atunci când se mută într-o țară terță;

(g)

accesul la bunuri și servicii, precum și furnizarea bunurilor și serviciilor pentru populație, inclusiv a procedurilor de obținere a unei locuințe, precum și a serviciilor de informare și consiliere acordate de oficiile forțelor de muncă;

(h)

accesul neîngrădit la întreg teritoriul statului membru în cauză, în limitele prevăzute de dreptul național.

(a)

accesul la învățământul universitar și postuniversitar poate fi supus unor condiții prealabile specifice în conformitate cu dreptul național;

(b)

statul membru în cauză poate limita egalitatea de tratament la cazurile în care locul de reședință înregistrat sau obișnuit al posesorului Cărții Albastre a UE sau acela al membrului de familie pentru care se solicită indemnizații se găsește pe teritoriul său.

(a)

cinci ani de ședere legală și continuă pe teritoriul Comunității, în calitate de posesor al Cărții Albastre a UE; și

(b)

șederea legală și continuă în ultimii doi ani dinaintea datei de depunere a cererii în cauză, ca posesor al Cărții Albastre a UE, pe teritoriul statului membru unde a fost prezentată solicitarea de obținere a permisului de ședere pe termen lung în UE.

(a)

fie de a elibera o Carte Albastră a UE și de a permite solicitantului să aibă reședința pe teritoriul statului membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la prezentul articol, în temeiul condițiilor prevăzute la articolele 7-14; fie

(b)

de a refuza eliberarea unei Cărți Albastre a UE și de a obliga pe solicitant și pe membrii de familie ai acestuia, în conformitate cu procedurile stabilite de dreptul național, inclusiv prin procedurile de îndepărtare, să părăsească teritoriul statului respectiv în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la acest articol. Primul stat membru readmite imediat, fără formalități, atât pe posesorul Cărții Albastre a UE, cât și pe membrii de familie ai acestuia. Aceste dispoziții se aplică, de asemenea, în cazul în care o Carte Albastră a UE eliberată de primul stat membru a expirat sau a fost retrasă în perioada analizării solicitării. După readmisie se aplică dispozițiile articolului 13.

(a)

permisul de ședere în primul stat membru și un document de călătorie valabil sau copii legalizate ale acestora, precum și o viză, dacă este necesară;

(b)

dovada că au avut reședința ca membri de familie ai posesorului de Carte Albastră a UE în primul stat membru;

(c)

dovada că dețin o asigurare de sănătate care acoperă toate riscurile în cel de al doilea stat membru sau că posesorul de Carte Albastră a UE i-a asigurat.

(a)

are o locuință considerată normală pentru o familie de dimensiuni comparabile în aceeași regiune și care corespunde standardelor generale de sănătate și de siguranță în statul membru în cauză;

(b)

are resurse stabile, constante și suficiente pentru a se întreține pe sine și pe ceilalți membri ai familiei fără a recurge la asistența socială a statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura și caracterul lor constant și pot ține seama de nivelul salariilor și al pensiilor minime naționale, precum și de numărul membrilor familiei.