14.3.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/11

DIRECTIVA 2009/12/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 11 martie 2009

privind tarifele de aeroport

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Principala sarcină și activitate comercială a aeroporturilor este să asigure manipularea aeronavelor, de la aterizare și până la decolare, precum și a pasagerilor și a mărfurilor, pentru a permite transportatorilor aerieni să ofere servicii de transport aerian. În acest scop, aeroporturile pun la dispoziție anumite facilități și servicii legate de operarea aeronavelor și de tratamentul pasagerilor și al mărfurilor, ale căror costuri le acoperă prin perceperea de tarife de aeroport. Organele de administrare a aeroporturilor care oferă facilități și servicii pentru care se percep tarife de aeroport ar trebui să depună eforturi pentru a-și desfășura activitatea pe baza principiului eficienței costurilor.

(2)

Este necesar să se stabilească un cadru comun de reglementare a elementelor esențiale ale tarifelor de aeroport, precum și a modalității de stabilire a acestora, deoarece, în absența unui astfel de cadru, este posibil ca cerințe de bază în cadrul raportului dintre organele de administrare a aeroporturilor și utilizatorii aeroporturilor să nu fie respectate. Un astfel de cadru nu ar trebui să aducă atingere posibilității unui stat membru de a determina dacă și în ce măsură veniturile provenite din activitățile comerciale ale unui aeroport pot fi luate în considerare în stabilirea tarifelor de aeroport.

(3)	Prezenta directivă ar trebui să se aplice aeroporturilor situate în Comunitate care depășesc o dimensiune minimă, deoarece administrarea și finanțarea aeroporturilor mici nu necesită aplicarea unui cadru comunitar.

(4)

În plus, dacă într-un stat membru niciun aeroport nu atinge dimensiunea minimă prevăzută pentru aplicarea prezentei directive, aeroportul cu cel mai mare trafic de pasageri se bucură de o asemenea poziție privilegiată, în calitatea sa de punct de intrare în statul membru respectiv, astfel încât este necesar să i se aplice prezenta directivă, pentru a garanta respectarea anumitor principii de bază în cadrul raportului dintre organul de administrare a aeroportului și utilizatorii aeroportului, în special în ceea ce privește transparența tarifelor și nediscriminarea între utilizatorii aeroportului.

(5)	Pentru a promova coeziunea teritorială, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica un sistem comun de tarifare pentru a acoperi o rețea de aeroporturi. Transferurile economice dintre aeroporturile care fac parte din aceste rețele ar trebui să respecte legislația comunitară.

(6)

Din motive de distribuție a traficului, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a permite unui organ de administrare a aeroporturilor care deservesc același oraș sau aceeași conurbație să aplice un sistem comun și transparent de tarifare. Transferurile economice dintre aceste aeroporturi ar trebui să respecte legislația comunitară relevantă.

(7)	Stimulentele pentru crearea de noi rute, cum ar fi cele destinate promovării, inter alia, a dezvoltării regiunilor defavorizate și periferice, ar trebui să se acorde numai în conformitate cu legislația comunitară.

(8)

Perceperea tarifelor pentru prestările de servicii de navigație aeriană și de handling la sol a constituit deja obiectul Regulamentului (CE) nr. 1794/2006 al Comisiei din 6 decembrie 2006 de stabilire a unei scheme comune de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană (4) și, respectiv, al Directivei 96/67/CE a Consiliului din 15 octombrie 1996 privind accesul la piața serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunității (5). Tarifele percepute în vederea finanțării asistenței acordate pasagerilor cu handicap și pasagerilor cu mobilitate redusă sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului (6).

(9)

Consiliul Organizației Aviației Civile Internaționale (Consiliul ICAO) din 2004 a adoptat politici privind tarifele de aeroport care includeau, inter alia, principii privind corelarea cu nivelul costurilor, nediscriminarea și un mecanism independent de reglementare a aspectelor economice ale aeroporturilor.

(10)

Consiliul ICAO a considerat că un tarif de aeroport este o prelevare concepută și aplicată cu scopul precis de a recupera costurile pentru punerea la dispoziție a facilităților și a serviciilor pentru aviația civilă, în timp ce o taxă este o prelevare concepută pentru a obține venituri la bugetul de stat sau la bugetul local și care nu se aplică aviației civile în ansamblu și nici nu se raportează la costuri specifice.

(11)

Tarifele de aeroport ar trebui să fie nediscriminatorii. Ar trebui să se pună în aplicare o procedură obligatorie de consultare periodică între organele de administrare a aeroporturilor și utilizatorii aeroporturilor, cu posibilitatea, pentru fiecare parte, de a recurge la o autoritate independentă de supraveghere în cazul în care o decizie privind tarifele de aeroport sau modificarea sistemului de tarifare este contestată de utilizatorii aeroporturilor.

(12)

Ar trebui instituită o autoritate independentă de supraveghere în fiecare stat membru în scopul de a se garanta imparțialitatea deciziilor acesteia, precum și aplicarea corespunzătoare și eficace a prezentei directive. Autoritatea ar trebui să dispună de toate resursele necesare în sensul de personal, expertiză, precum și mijloace financiare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

(13)

Este foarte important ca utilizatorii aeroporturilor să fie informați de către organele de administrare a aeroportului cu privire la modul și la elementele pe baza cărora sunt calculate tarifele de aeroport. O asemenea transparență ar oferi transportatorilor aerieni o imagine de ansamblu asupra costurilor suportate de aeroport și asupra productivității investițiilor aeroportuare. Pentru a permite unui organ de administrare a aeroportului să evalueze în mod corespunzător cerințele privind investițiile viitoare, utilizatorii aeroportului ar trebui să comunice în timp util organului de administrare a aeroportului toate previziunile lor operaționale, proiectele de dezvoltare, precum și cererile și propunerile lor specifice.

(14)

Organele de administrare a aeroporturilor ar trebui să informeze utilizatorii aeroporturilor cu privire la proiectele majore de infrastructură, deoarece acestea au un impact semnificativ asupra sistemului sau asupra nivelului tarifelor de aeroport. Aceste informații ar trebui furnizate pentru a face posibilă monitorizarea costurilor infrastructurii și pentru a permite punerea la dispoziție de facilități corespunzătoare și eficiente din perspectiva costurilor în cadrul respectivului aeroport.

(15)

Organelor de administrare a aeroporturilor ar trebui să li se permită aplicarea de tarife de aeroport corespunzătoare infrastructurii și/sau nivelului serviciilor furnizate, întrucât transportatorii aerieni au un interes legitim să solicite organelor de administrare a aeroporturilor servicii care să corespundă raportului preț/calitate. Cu toate acestea, accesul la un nivel diferențiat de infrastructură sau de servicii ar trebui să fie deschis în mod nediscriminatoriu tuturor transportatorilor care doresc să beneficieze de acestea. În cazul în care cererea depășește oferta, accesul ar trebui să fie determinat pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii care urmează să fie elaborate de către un organ de administrare a aeroportului. Orice diferențiere privind tarifele de aeroport ar trebui să fie transparentă, obiectivă și bazată pe criterii clare.

(16)

Utilizatorii aeroportului și organul de administrare a aeroportului ar trebui să poată încheia un acord privind nivelul serviciilor, referitor la calitatea serviciilor furnizate în schimbul tarifelor de aeroport. În cadrul consultărilor periodice ar putea avea loc negocieri cu privire la calitatea serviciilor furnizate în schimbul tarifelor de aeroport.

(17)

În ceea ce privește prefinanțarea investițiilor aeroportuare, există sisteme diferite, specifice fiecărui stat membru. În statele membre în care se practică prefinanțarea, statele membre sau organele de administrare a aeroporturilor ar trebui să se raporteze la politicile ICAO și/sau să-și stabilească propriile măsuri de siguranță.

(18)	Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere tratatului, în special articolelor 81-89.

(19)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea de principii comune pentru perceperea de tarife de aeroport pe aeroporturile din Comunitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, întrucât astfel de sisteme de tarife de aeroport nu se pot institui la nivel național într-un mod care să asigure uniformitatea pe teritoriul Comunității și, având în vedere amploarea și efectele sale, acest obiectiv poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul

(1) Prezenta directivă stabilește principii comune pentru perceperea tarifelor de aeroport pe aeroporturile comunitare.

(2) Prezenta directivă se aplică oricărui aeroport situat pe un teritoriu care face obiectul dispozițiilor tratatului, este deschis traficului comercial și are un trafic anual care depășește 5 milioane de pasageri, precum și aeroportului cu cel mai mare trafic de pasageri din fiecare stat membru.

(3) Statele membre publică o listă a aeroporturilor aflate pe teritoriul lor cărora li se aplică prezenta directivă. Această listă se bazează pe date preluate de la Comisie (Eurostat) și se actualizează anual.

(4) Prezenta directivă nu se aplică în cazul tarifelor percepute pentru remunerarea serviciilor de navigație aeriană de rută și terminale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1794/2006, tarifelor percepute pentru remunerarea serviciilor de handling la sol menționate în anexa la Directiva 96/67/CE sau tarifelor percepute pentru finanțarea asistenței acordate pasagerilor cu handicap sau pasagerilor cu mobilitate redusă menționate în Regulamentul (CE) nr. 1107/2006.

(5) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a aplica măsuri de reglementare suplimentare, care să nu fie incompatibile cu prezenta directivă sau cu alte dispoziții pertinente ale dreptului comunitar, în ceea ce privește orice organ de administrare a aeroportului situat pe teritoriul său. Este cazul măsurilor de supraveghere economică, precum aprobarea sistemelor de tarifare și/sau a nivelului tarifelor, inclusiv a metodelor de tarifare bazate pe stimulente sau reglementări privind plafonarea prețurilor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

„aeroport” înseamnă orice suprafață de teren special amenajată pentru aterizarea, decolarea și manevrele unei aeronave, inclusiv instalațiile auxiliare de care aceste operațiuni pot avea nevoie pentru îndeplinirea cerințelor traficului aerian și ale serviciilor aeriene, inclusiv instalațiile necesare pentru a asista serviciile aeriene comerciale;

„organ de administrare a aeroportului” înseamnă un organ care, pe lângă alte activități sau nu, după caz, are ca obiectiv, în temeiul legislației sau reglementărilor naționale sau al unor contracte, administrarea și gestionarea infrastructurilor unui aeroport sau ale unei rețele de aeroporturi, precum și coordonarea și controlul activităților diferiților operatori prezenți în aeroporturile sau în rețeaua de aeroporturi în cauză;

3.	„utilizator al aeroportului” înseamnă orice persoană fizică sau juridică responsabilă pentru transportul pe calea aerului al pasagerilor, al corespondenței și/sau al mărfurilor, către sau de la aeroportul în cauză;

„tarif de aeroport” înseamnă o prelevare obținută în beneficiul organului de administrare a aeroportului și plătită de către utilizatorii aeroportului pentru utilizarea facilităților și a serviciilor care le sunt puse la dispoziție în exclusivitate de organul de administrare a aeroportului și care au legătură cu aterizarea, decolarea, iluminarea și gararea aeronavelor și cu tratamentul pasagerilor și al mărfurilor;

5.	„rețea de aeroporturi” înseamnă un grup de aeroporturi, desemnat în mod corespunzător în acest sens de către un stat membru, care este operat de același organ de administrare a aeroporturilor.

Articolul 3

Nediscriminarea

Statele membre se asigură că tarifele de aeroport nu discriminează între utilizatorii aeroporturilor, în conformitate cu legislația comunitară. Acest lucru nu împiedică însă adaptarea acestor tarife de aeroport în funcție de anumite aspecte de interes public și general, inclusiv chestiuni referitoare la protecția mediului. Criteriile utilizate pentru o astfel de adaptare trebuie să fie relevante, obiective și transparente.

Articolul 4

Rețeaua de aeroporturi

Statele membre pot permite organului de administrare a unei rețele de aeroporturi să introducă un sistem comun și transparent de tarifare care să acopere rețeaua de aeroporturi.

Articolul 5

Sistemele comune de tarifare

După ce au informat Comisia și în conformitate cu dreptul comunitar, statele membre pot autoriza un organ de administrare a aeroportului să aplice un sistem comun și transparent de tarifare în aeroporturile care deservesc același oraș sau aceeași conurbație, cu condiția ca fiecare aeroport să respecte în totalitate cerințele de transparență prevăzute la articolul 7.

Articolul 6

Consultare și cale de atac

(1) Statele membre se asigură că este stabilită o procedură obligatorie referitoare la desfășurarea de consultări periodice între organul de administrare a aeroportului și utilizatorii aeroportului sau reprezentanții utilizatorilor sau asociațiile de utilizatori ai aeroportului, în ceea ce privește funcționarea sistemului de tarife de aeroport, nivelul tarifelor de aeroport și, dacă este cazul, calitatea serviciilor furnizate. O astfel de consultare are loc cel puțin odată pe an, exceptând cazul în care s-a convenit altfel cu ocazia ultimei consultări. În cazul în care există un acord multianual între organul de administrare a aeroportului și utilizatorii aeroportului, consultările au loc în conformitate cu dispozițiile din respectivul acord. Statele membre își păstrează dreptul de a solicita consultări mai frecvente.

(2) Statele membre se asigură, atunci când este posibil, că modificările aduse sistemului de tarife de aeroport sau nivelului acestora se efectuează de organul de administrare a aeroportului în acord cu utilizatorii aeroportului. În acest scop, organul de administrare a aeroportului prezintă utilizatorilor aeroportului orice propuneri de modificare a sistemului de tarife de aeroport sau a nivelului acestora, împreună cu motivele care stau la baza acestora, în termen de cel mult patru luni înainte de intrarea în vigoare a modificărilor respective, cu excepția cazului în care intervin împrejurări excepționale, care trebuie justificate față de utilizatorii aeroportului. Organul de administrare a aeroportului organizează consultări cu utilizatorii aeroportului pe tema modificărilor propuse și ține cont de opiniile acestora înainte de a adopta o decizie. În mod normal, organul de administrare a aeroportului publică decizia sau recomandarea adoptată cel târziu cu două luni înainte de intrarea în vigoare a acesteia. Organul de administrare a aeroportului își justifică decizia față de opiniile utilizatorilor aeroportului în cazul în care nu se ajunge la niciun acord între organul de administrare a aeroportului și utilizatorii aeroportului cu privire la modificările propuse.

(3) Statele membre se asigură că, în cazul unui dezacord în ceea ce privește o decizie privind tarifele de aeroport adoptată de organul de administrare a aeroportului, fiecare parte poate solicita intervenția autorității independente de supraveghere, menționate la articolul 11, care examinează motivele respectivei modificări a sistemului de tarife de aeroport sau a nivelului acestora.

(4) În cazul în care o modificare a sistemului sau a nivelului tarifelor de aeroport decisă de organul de administrare a aeroportului este prezentată autorității independente de supraveghere, aceasta nu poate să producă efecte înainte ca autoritatea respectivă să fi examinat chestiunea. În termen de patru săptămâni de la data la care a fost sesizată, autoritatea independentă de supraveghere poate adopta o decizie provizorie privind intrarea în vigoare a modificării aduse tarifelor de aeroport, cu excepția cazului în care poate fi adoptată o decizie finală în interiorul aceluiași termen.

(5) Un stat membru poate decide să nu aplice alineatele (3) și (4) în ceea ce privește modificările aduse nivelului sau structurii tarifelor de aeroport în aeroporturile cu privire la care:

(a)	în conformitate cu legislația națională, există o procedură obligatorie prin care tarifele de aeroport sau nivelul maxim al acestora sunt stabilite sau aprobate de către autoritatea independentă de supraveghere; sau

(b)

în conformitate cu legislația națională, există o procedură obligatorie prin care autoritatea independentă de supraveghere verifică în mod regulat sau ca răspuns la solicitările părților interesate dacă aceste aeroporturi fac obiectul unei concurențe efective. În urma acestei verificări, în cazurile justificate, statul membru respectiv decide ca tarifele de aeroport sau nivelul maxim al acestora să fie stabilite sau aprobate de către autoritatea independentă de supraveghere. Decizia respectivă se aplică atât timp cât se consideră necesar, în urma verificării efectuate de către autoritatea respectivă.

Procedurile, condițiile și criteriile aplicate de statul membru în sensul prezentului alineat sunt relevante, obiective, nediscriminatorii și transparente.

Articolul 7

Transparența

(1) Statele membre se asigură că organul de administrare a aeroportului pune de fiecare dată la dispoziția tuturor utilizatorilor aeroportului sau a reprezentanților și a asociațiilor de utilizatori ai aeroportului, cu ocazia organizării consultărilor menționate la articolul 6 alineatul (1), informații cu privire la componentele care servesc drept bază pentru stabilirea sistemului sau a nivelului tarifelor aplicate în fiecare aeroport de către organul de administrare a aeroportului. Aceste informații includ cel puțin următoarele:

(a)	o listă a diferitelor servicii și infrastructuri puse la dispoziție în schimbul tarifului de aeroport perceput;

(b)	metodologia folosită pentru stabilirea tarifelor de aeroport;

(c)	structura generală a costurilor aferente facilităților și serviciilor corespunzătoare tarifelor de aeroport;

(d)	veniturile din diferite tarife și costul total al serviciilor acoperite de aceste tarife;

(e)	orice finanțare din partea autorităților publice destinată facilităților și serviciilor la care se raportează tarifele de aeroport;

(f)	previziuni privind evoluția situației în aeroport în ceea ce privește tarifele, creșterea traficului și investițiile propuse;

(g)	utilizarea efectivă a infrastructurii aeroportuare și a echipamentului pe o anumită perioadă de timp; precum și

(h)	rezultatele prevăzute ale oricăror investiții majore propuse, în ceea ce privește efectele acestora asupra capacității aeroportului.

(2) Statele membre se asigură că utilizatorii aeroporturilor transmit informații organului de administrare a aeroportului înaintea fiecărei consultări, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1), în special cu privire la:

(a)	previziunile în ceea ce privește traficul;

(b)	previziunile cu privire la compoziția și utilizarea preconizată a flotei acestora;

(c)	proiectele lor de dezvoltare privind aeroportul în cauză; și

(d)	cerințele lor în cadrul aeroportului în cauză.

(3) Sub rezerva dispozițiilor legale naționale, informațiile furnizate în temeiul acestui articol sunt considerate confidențiale sau sensibile din punct de vedere economic și tratate în consecință. În cazul organelor de administrare a aeroporturilor cotate la bursă, trebuie respectate, în special, reglementările aplicabile bursei.

Articolul 8

Infrastructuri noi

Statele membre se asigură că organul de administrare a aeroportului se consultă cu utilizatorii aeroportului înainte de finalizarea planurilor privind proiectele de infrastructuri noi.

Articolul 9

Standarde de calitate

(1) Pentru a asigura funcționarea fără impedimente și eficientă a unui aeroport, statele membre iau măsurile necesare pentru a permite organului de administrare a aeroportului și reprezentanților sau asociațiilor de utilizatori ai aeroportului să poarte negocieri în vederea încheierii unui acord privind nivelul serviciilor, referitor la calitatea serviciilor furnizate în aeroport. Aceste negocieri cu privire la calitatea serviciilor pot avea loc în cadrul consultărilor menționate la articolul 6 alineatul (1).

(2) Orice astfel de acord privind nivelul serviciilor stabilește nivelul serviciilor ce urmează să fie furnizate de către organul de administrare a aeroportului, luându-se în considerare sistemul sau nivelul existent al tarifelor de aeroport, precum și nivelul serviciilor la care utilizatorii aeroportului au dreptul în schimbul tarifelor de aeroport.

Articolul 10

Diferențierea serviciilor

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite organului de administrare a aeroportului să pună la dispoziție servicii aeroportuare, terminale sau părți din terminale care să difere din perspectiva calității și a destinației, în scopul de a putea pune la dispoziție servicii personalizate sau un terminal sau o parte dintr-un terminal cu o destinație specifică. Nivelul tarifelor de aeroport poate fi diferențiat în funcție de calitatea și de sfera acestor servicii, precum și de costurile acestora sau pe baza oricărei alte justificări obiective și transparente. Fără a aduce atingere articolului 3, organele de administrare a aeroporturilor au libertatea de a stabili orice astfel de tarife de aeroport diferențiate.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite oricărui utilizator al aeroportului care dorește să recurgă la servicii personalizate sau la un terminal sau la o parte dintr-un terminal cu o destinație specifică să aibă acces la aceste servicii și la respectivul terminal sau la o parte din acesta.

În cazul în care la serviciile personalizate și/sau la un terminal sau la o parte dintr-un terminal cu destinație specifică doresc să aibă acces mai mulți utilizatori ai aeroportului decât este posibil, date fiind constrângerile de capacitate, accesul se stabilește pe baza unor criterii relevante, obiective, transparente și nediscriminatorii. Criteriile respective pot fi stabilite de către organul de administrare a aeroportului, iar statele membre pot impune ca aceste criterii să fie aprobate de către autoritatea independentă de supraveghere.

Articolul 11

Autoritatea independentă de supraveghere

(1) Statele membre numesc sau instituie o autoritate independentă în calitate de autoritate independentă națională de supraveghere, pentru a asigura aplicarea corectă a măsurilor luate în vederea asigurării conformității cu prezenta directivă și a asumării cel puțin a sarcinilor atribuite în temeiul articolului 6. Această autoritate poate fi aceeași autoritate căreia statul membru i-a atribuit sarcina punerii în aplicare a măsurilor de reglementare suplimentare menționate la articolul 1 alineatul (5), inclusiv aprobarea sistemului de tarifare și/sau a nivelului tarifelor de aeroport, cu condiția îndeplinirii cerințelor prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

(2) Prezenta directivă nu împiedică autoritatea independentă de supraveghere ca, în conformitate cu legislația națională, să delege altor autorități independente de supraveghere, sub supravegherea și întreaga sa responsabilitate, punerea în aplicare a prezentei directive, cu condiția ca punerea în aplicare să se realizeze conform acelorași standarde.

(3) Statele membre garantează independența autorității independente de supraveghere asigurându-se că aceasta reprezintă o entitate juridică diferită și independentă din punct de vedere funcțional de orice organ de administrare a aeroportului și de orice transportator aerian. Statele membre care păstrează dreptul de proprietate asupra aeroporturilor, a organelor de administrare a aeroporturilor sau a transportatorilor aerieni sau controlul asupra organelor de administrare a aeroporturilor sau transportatorilor aerieni se asigură că atribuțiile aferente unui astfel de drept de proprietate sau control nu sunt acordate autorității independente de supraveghere. Statele membre se asigură că autoritatea independentă de supraveghere își exercită competențele în mod imparțial și transparent.

(4) Statele membre comunică Comisiei denumirea și adresa autorității independente de supraveghere, sarcinile și responsabilitățile atribuite acesteia, precum și măsurile luate pentru a garanta conformitatea cu alineatul (3).

(5) Statele membre pot stabili un mecanism de finanțare a autorității independente de supraveghere, mecanism ce poate include și aplicarea unui tarif utilizatorilor aeroportului și organelor de administrare a aeroporturilor.

(6) Statele membre se asigură că, în ceea ce privește dezacordurile menționate la articolul 6 alineatul (3), sunt luate măsuri pentru a:

(a)	stabili procedura de soluționare a dezacordurilor dintre organul de administrare a aeroportului și utilizatorii aeroportului;

(b)	determina condițiile în care autoritatea independentă de supraveghere poate fi sesizată cu privire la un dezacord. Autoritatea respinge, în special, plângerile pe care le consideră motivate necorespunzător sau care nu sunt documentate în mod adecvat; și

(c)	stabili criteriile în raport cu care vor fi analizate dezacordurile în vederea soluționării.

Aceste proceduri, condiții și criterii sunt nediscriminatorii, transparente și obiective.

(7) Atunci când se desfășoară o investigație cu privire la temeiul modificării sistemului de tarife de aeroport sau a nivelului acestora, astfel cum se prevede la articolul 6, autoritatea independentă de supraveghere are acces la informațiile necesare de care dispun părțile implicate și are obligația de a consulta părțile implicate pentru a lua o decizie. Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (4), aceasta emite o decizie finală cât de curând posibil și, în orice caz, în termen de cel mult patru luni de la data la care a fost sesizată. Acest termen poate fi prelungit cu două luni în situații excepționale și justificate în mod corespunzător. Deciziile autorității independente de supraveghere au caracter obligatoriu, fără a aduce atingere examinării pe cale parlamentară sau judecătorească, în funcție de modul în care se efectuează aceasta în statele membre.

(8) Autoritatea independentă de supraveghere publică un raport anual privind activitățile sale.

Articolul 12

Raport și revizuire

(1) Până la 15 martie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, evaluând progresele realizate în atingerea obiectivelor sale, precum și, atunci când este cazul, orice propunere corespunzătoare de revizuire.

(2) Statele membre și Comisia cooperează la punerea în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce privește culegerea informațiilor pentru raportul menționat la alineatul (1).

Articolul 13

Transpunerea

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 15 martie 2011. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă respectivele acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții legale naționale pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 14

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 15

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 11 martie 2009.

Pentru Parlamentul European

Președintele

H.-G. PÖTTERING

Pentru Consiliu

Președintele

A. VONDRA

(1) JO C 10, 15.1.2008, p. 35.

(2) JO C 305, 15.12.2007, p. 11.

(3) Avizul Parlamentului European din 15 ianuarie 2008 (nepublicat încă Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 23 iunie 2008 (JO C 254 E, 7.10.2008, p. 18) și Poziția Parlamentului European din 23 octombrie 2008 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 19 februarie 2009.

(4) JO L 341, 7.12.2006, p. 3.

(5) JO L 272, 25.10.1996, p. 36.

(6) JO L 204, 26.7.2006, p. 1.