30.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/1

(1)

Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 74/2004 (2), a impus o taxă compensatorie definitivă la importurile de lenjerie de pat de bumbac încadrate la codurile NC ex 6302 21 00, ex 6302 22 90, ex 6302 31 00 și ex 6302 32 90, originară din India. Nivelul taxei variază între 4,4 % și 10,4 % pentru societățile incluse individual în eșantion, cu un nivel mediu de 7,6 % pentru societățile cooperante și cu o taxă reziduală de 10,4 %.

(2)

Ca urmare a impunerii taxei compensatorii definitive, Guvernul Indiei („GI”) a făcut declarații conform cărora împrejurările legate de cele două sisteme de subvenționare (Sistemul de credite pentru taxe de import/Duty Entitlement Passbook Scheme și Sistemul privind scutirea de impozitul pe profit în conformitate cu secțiunea 80 HHC din Legea privind impozitul pe profit/Income Tax Exemption under Section 80 HHC of the Income Tax Act) s-au schimbat și că aceste schimbări erau de lungă durată. Guvernul Indiei a susținut că nivelul de subvenționare era, prin urmare, probabil să scadă și astfel, măsurile care fuseseră stabilite parțial pe baza acestor sisteme ar trebui să fie revizuite.

(3)

Comisia a examinat elementele de probă prezentate de către GI și le-a considerat suficiente pentru a justifica deschiderea unei reexaminări, în conformitate cu dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază. După consultarea comitetului consultativ, Comisia a inițiat ex officio o reexaminare intermediară parțială a măsurilor în vigoare printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3).

(4)

Ancheta derulată pentru această reexaminare intermediară parțială urmărește să evalueze necesitatea continuării, a eliminării sau a modificării măsurilor existente în ceea ce privește societățile care au beneficiat de unul sau de ambele sisteme de subvenționare presupuse a se fi schimbat, atunci când au fost furnizate suficiente dovezi în conformitate cu cerințele relevante din avizul de deschidere. În funcție de constatările acesteia, ancheta va evalua și necesitatea de a revizui măsurile aplicabile altor societăți care au colaborat la ancheta inițială și/sau măsura reziduală aplicabilă tuturor celorlalte societăți.

(5)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2006 și 30 septembrie 2007 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(6)

Comisia a informat oficial Guvernul Indiei („GI”) cu privire la deschiderea unei anchete pentru reexaminarea intermediară parțială, precum și pe acei producători exportatori indieni care au cooperat în ancheta anterioară și despre care s-a constatat că au beneficiat de unul sau de ambele sisteme de subvenționare presupuse a se fi schimbat și care au fost menționați în avizul de deschidere aferent reexaminării intermediare parțiale, precum și pe reprezentanții sectorului aferent din Comunitate. Aceasta a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut în scris punctul de vedere și de a solicita să fie audiate. Observațiile prezentate oral și în scris de către părți au fost analizate și, după caz, luate în considerare.

(7)

În conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, având în vedere numărul aparent ridicat de părți implicate în această reexaminare, s-a propus utilizarea eșantionării pentru anchetarea subvenționării.

(8)

Pentru a permite Comisiei să selecteze un eșantion, în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, exportatorii sau reprezentanții acestora au fost invitați să se facă cunoscuți într-un termen de trei săptămâni de la data deschiderii procedurii și să furnizeze informații privind exporturile și vânzările lor interne, privind anumite sisteme de subvenționare, precum și numele și activitățile tuturor societăților cu care au legături. Autoritățile din India au fost, de asemenea, informate.

(9)

Mai mult de 80 de societăți s-au făcut cunoscute și au furnizat informațiile cerute pentru eșantionare. Aceste societăți au reprezentat 95 % din exporturile totale ale Indiei către Comunitate pe parcursul perioadei de eșantionare.

(10)

Având în vedere numărul mare de societăți, s-a ales un eșantion de 11 societăți și grupuri exportatoare cu volumele cele mai mari de export către Comunitate, în consultare cu reprezentanții industriei comunitare, cu asociația indiană a textilelor Texprocil și cu GI.

(11)

Eșantionul a reprezentat 64 % din exporturile totale din produsul în cauză din India către UE în perioada de eșantionare (1 aprilie 2006-31 martie 2007). În conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, eșantionul selecționat acoperea cel mai mare volum reprezentativ cu putință de exporturi care putea face în mod rezonabil obiectul anchetei, în intervalul disponibil.

(12)

Au fost prezentate cereri de stabilire a unei marje individuale de subvenție în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) din regulamentul de bază de către patru societăți care nu au fost selectate în eșantion. Cu toate acestea, datorită numărului mare de cereri și a numărului considerabil de societăți selectate în eșantion, s-a considerat că aceste examinări individuale ar complica inutil sarcina, în sensul articolului 27 alineatul (3), și ar fi împiedicat finalizarea în timp util a anchetei. Solicitările de determinare a marjelor individuale pentru cele patru societăți neeșantionate au fost, prin urmare, respinse.

(13)

Pe durata anchetei s-a identificat faptul că două societăți care aveau legături cu două societăți exportatoare eșantionate nu au produs, exportat sau vândut pe plan intern produsul în cauză, produs pe durata PAR. Acestea nu și-au exprimat nicio intenție de a proceda astfel în viitor. Prin urmare, s-a hotărât să se excludă din eșantion și din calculul marjelor de subvenție individuale respectivele societăți aflate în legătură.

(14)

Societățile care nu au fost reținute în eșantion au fost informate că orice taxă antisubvenție instituită la exporturile lor va fi calculată în conformitate cu dispozițiile articolului 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, respectiv fără să depășească valoarea medie ponderată a subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, stabilită pentru societățile din eșantion.

(15)

Societățile care nu s-au făcut cunoscute în termenul menționat în avizul de deschidere nu au fost considerate drept părți interesate.

(16)

Au răspuns la chestionar toți producătorii-exportatori eșantionați din India.

(17)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea practicii de subvenționare. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

(18)

GI și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa să se propună modificarea ratelor aplicabile ale taxei și continuarea aplicării măsurilor existente. Le-a fost acordat, de asemenea, un termen rezonabil pentru a-și prezenta observațiile. Toate observațiile și comentariile au fost luate în considerare în mod corespunzător, după cum se prezintă în continuare.

(19)

Produsul examinat este lenjeria de pat din fibre de bumbac, pure sau amestecate cu fibre artificiale sau de in (inul nefiind fibra predominantă), albită, vopsită sau imprimată, originară din India („produsul în cauză”), care este în prezent clasificată la codurile NC ex 6302 21 00, ex 6302 22 90, ex 6302 31 00 și ex 6302 32 90 și definită în ancheta inițială.

(20)

Pe baza informațiilor disponibile și a răspunsului la chestionarul Comisiei, au făcut obiectul unei anchete următoarele sisteme, în cadrul cărora se presupune că se acordă subvenții:

(21)

Sistemele 1-5 se bazează pe Legea comerțului exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea comerțului exterior”). Legea privind comerțul exterior autorizează API să emită notificări privind politicile de import și de export. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica de export și de import”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate în mod regulat. Pentru PAR a acestui caz este relevant un document privind politica de export și de import, și anume planul cincinal privind perioada cuprinsă între 1 septembrie 2004 și 31 martie 2009 (denumit în continuare „documentul EXIM 04-09”). În plus, GI definește, de asemenea, procedurile aplicabile documentului EXIM 04-09 în „Manualul de proceduri de la 1 septembrie 2004 la 31 martie 2009, volumul I” (denumit în continuare „MP I 04-09”). Acest manual este, de asemenea, actualizat în mod regulat.

(22)

Sistemul de scutiri de impozitul pe profit se bazează pe Legea privind impozitul pe profit din 1961, lege modificată anual prin Legea finanțelor.

(23)

Sistemul de drawback se bazează pe secțiunea 75 din Legea vămilor din 1962, pe secțiunea 37(2)(xvi) din Legea accizelor din 1944 și pe secțiunile 93A și 94 din Legea finanțelor din 1994. Acesta este un sistem nou care nu a fost anchetat anterior.

(24)

Sistemul fondului de modernizare a tehnologiei se bazează pe o rezoluție a Ministerului Textilelor, Guvernul Indiei, publicată în Official Gazette of India Extraordinary Part I Section I (Jurnalul oficial al Indiei, ediție specială, partea I, secțiunea I) din 31 martie 1999. Acesta este un sistem nou care nu a fost anchetat anterior.

(25)

Sistemul de credite de export se bazează pe secțiunile 21 și 35A din Legea de reglementare a activității bancare din 1949, care autorizează banca Reserve Bank of India („RBI”) să îndrume băncile comerciale în domeniul creditelor de export.

(26)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază, Comisia a invitat GI la consultări suplimentare cu referire la sistemele care au fost schimbate și la cele care nu au fost schimbate, precum și cu privire la cele care nu au fost anchetate anterior, în scopul clarificării situației de fapt privind presupusele sisteme și în scopul găsirii unei soluții reciproc acceptabile. În urma acestor consultări și în absența unei soluții reciproc acceptabile în legătură cu aceste sisteme, Comisia le-a inclus pe toate în sfera anchetei privind practicile de subvenționare.

(27)

Descrierea detaliată a sistemului DEPB este prevăzută la punctul 4.3 din documentul EXIM 04-09 și la capitolul 4 din MP I 04-09.

(28)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(29)

Orice exportator eligibil poate solicita credite DEPB care sunt calculate ca procent din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile indiene au stabilit aceste rate DEPB pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză. Acestea sunt stabilite pe baza unor norme standard de intrări-ieșiri [standard input-output norms („SION”)] ținând seama de presupusa parte de intrări din import în produsul de export și de incidența taxelor vamale aplicabile acestor presupuse importuri, indiferent dacă au fost sau nu achitate taxe la import.

(30)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate prin acest sistem, o societate trebuie să exporte. Exportatorul trebuie să declare autorităților indiene că exportul are loc în conformitate cu DEPB la momentul exportului. Pentru ca bunurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în timpul procedurii de expediere, un aviz de expediere. Acest document precizează suma creditului DEPB care urmează a fi acordată pentru respectivul export și astfel exportatorul află ce avantaj va primi în acel moment.

(31)

Odată ce autoritățile vamale au publicat un aviz de expediere, GI nu mai are niciun mijloc să influențeze acordarea unui credit DEPB. Rata DEPB aplicabilă calculării avantajului acordat este cea aplicată la data declarației de export. În timpul PAR a avut loc o creștere retroactivă neobișnuită a ratelor DEPB, sporind avantajul DEPB pentru exporturi de la 1 aprilie 2007 până la 12 iulie 2008. Cu toate acestea, nu se poate presupune că o scădere retroactivă a ratelor DEPB ar putea fi pusă în aplicare conform principiului certitudinii juridice ca o decizie administrativă negativă. Se poate ajunge astfel la concluzia că posibilitatea GI de a modifica retroactiv nivelul avantajului este limitată.

(32)

Creditele DEPB se pot transfera liber și au o valabilitate de 12 luni de la data acordării lor. Aceste credite se pot utiliza pentru plata taxelor vamale datorate pentru orice importuri ulterioare de mărfuri nesupuse restricțiilor la import, cu excepția mijloacelor de producție. Produsele astfel importate pot fi vândute pe piața internă (în acest caz ele sunt supuse impozitului pe vânzări) sau pot fi utilizate altfel.

(33)

Cererile de credite DEPB se depun electronic și pot avea drept obiect un număr nelimitat de tranzacții de export. În fapt, nu există termene stricte de solicitare de credite DEPB. Sistemul electronic utilizat pentru gestionarea sistemului DEPB nu exclude automat tranzacțiile de export care au depășit perioadele de depunere cu termen menționate la capitolul 4.47 din MP I 04-09. Mai mult, după cum se prevede clar la capitolul 9.3 din MP I 04-09, cererile primite după expirarea termenelor de depunere pot fi totuși luate în considerare în schimbul unei mici penalități (10 % din credit).

(34)

În timp ce ratele DEPB pentru exporturile produsului în cauză în timpul perioadei anchetei inițiale erau de 8 %, la începutul PAR erau de doar 3,7 %, procent revizuit la 6,7 % pe durata PAR (la 12 iulie 2007), revizuire care a fost în mod neobișnuit antedatată la exporturi începând de la 1 aprilie 2007.

(35)

GI și Texprocil au pretins că nu s-au produs restituiri excedentare la aplicarea sistemului DEPB și au afirmat că, prin urmare, sistemul nu putea face obiectul unor măsuri compensatorii. Acest argument a fost respins din perspectiva concluziei de la considerentul 38 conform căreia acest sistem nu poate fi considerat drept sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în sensul dispozițiilor de la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și din anexa I litera (i) și anexele II și III la regulamentul de bază. Prin urmare, întreaga sumă a taxelor care nu au mai fost percepute poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(36)

Sistemul DEPB acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Un credit DEPB constituie o contribuție financiară din partea GI, deoarece creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru achitarea taxelor de import, scăzând astfel venitul din taxele vamale pe care GI le-ar fi perceput în mod normal. În plus, acest credit DEPB conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(37)

Sistemul DEPB este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(38)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele stricte prevăzute în anexa I litera (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) din regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv bunurile importate cu scutire de taxe vamale în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu este calculată în funcție de cantitatea reală de inputuri utilizată. În afară de aceasta, nu există niciun sistem sau nicio procedură care să verifice care sunt inputurile consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excedentară de taxe de import în înțelesul anexei I litera (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În final, exportatorul poate beneficia de DEPB, indiferent dacă importă sau nu inputuri. Pentru a obține avantajul, exportatorul trebuie numai să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat inputuri. În consecință, chiar și exportatorii care își procură toate inputurile pe plan local și care nu importă niciunul dintre bunurile care pot fi utilizate ca inputuri pot beneficia de sistemul DEPB.

(39)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în funcție de avantajul conferit beneficiarului, constatat în PAR. În această privință, s-a considerat că avantajul este conferit beneficiarului în momentul tranzacției de export efectuate în acest sistem. În acest moment, GI poate renunța să mai perceapă taxe vamale, fapt care constituie o contribuție financiară în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. După ce autoritățile vamale publică un aviz de expediere care să indice, printre altele, valoarea creditului DEPB care urmează să fie acordat pentru respectiva tranzacție de export, GI nu mai dispune de niciun mijloc prin care să influențeze acordarea subvenției. Mai mult, producătorii-exportatori cooperanți au înregistrat creditele DEPB pe baza contabilității de angajamente ca profit la momentul tranzacției de export.

(40)

Pentru a ține seama de impactul creșterii antedatate a ratelor, valoarea creditului DEPB înregistrat în contabilitate pentru exporturile efectuate între 1 aprilie și 12 iulie 2007 a fost mărită, acolo unde a fost necesar, deoarece avantajul real de care vor beneficia societățile la primirea creditului din partea GI este mai mare decât cel solicitat în mod oficial la momentul exportului.

(41)

În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din creditele stabilite pentru a obține valoarea subvenției ca numărător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare (numitor), deoarece subvenția depinde de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(42)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul DEPB. Acolo unde s-a constatat că este justificat, calculele au fost modificate în consecință.

(43)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și creditul DEPBS generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuia luat în considerare la stabilirea valorii creditului DEPBS care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului DEPBS nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea creditelor la importul, cu scutire de taxe vamale, de inputuri destinate fabricării unui anumit produs. Dimpotrivă, creditele sunt liber transferabile, pot să fie chiar vândute sau utilizate la orice import de bunuri care nu sunt supuse unor restricții la import (inputurile produsului în cauză aparțin acestei categorii), cu excepția bunurilor de capital. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate creditele generate în cadrul acestui sistem.

(44)

Cinci societăți din eșantion au beneficiat de sistemul DEPB în PAR, cu marje de subvenții care se eșalonează între 0,15 și 3,96 %.

(45)

Descrierea detaliată a sistemului DFIA este cuprinsă la capitolul 4 din documentul EXIM 04-09 și la capitolul 4 din MP I 04-09. Sistemul a fost inițiat la 1 mai 2006 și a înlocuit sistemul DFRC, care a fost compensat prin regulamentul inițial.

(46)

DFIA se emite pentru orice comerciant-exportator sau fabricant-exportator pentru importurile de inputuri utilizate la fabricarea de bunuri pentru exporturi cu scutire de taxa vamală de bază, de taxa vamală suplimentară, de subvenția pentru educație de taxă antidumping și de taxă de salvgardare, după caz.

(47)

DFIA este un sistem post- și preexport care permite importuri de bunuri determinate în conformitate cu normele SION, dar care, în cazul unei DFIA transferabile, nu trebuie să fie neapărat utilizate la fabricarea produsului exportat.

(48)

DFIA cuprinde doar importul inputurilor specificate în normele SION. Autorizarea importului se limitează la cantitatea și valoarea menționate în normele SION, dar poate fi revizuită, la cerere, de către autoritățile regionale.

(49)

Obligația de export face obiectul unei cereri de valoare adăugată minimă de 20 %. Exporturile se pot efectua cu anticiparea autorizației DFIA, caz în care autorizarea importului se stabilește proporțional cu exporturile provizorii.

(50)

După ce s-a îndeplinit obligația de export, exportatorul poate solicita transferabilitatea autorizației DFIA, care, în practică, înseamnă permisiunea de a vinde pe piață licența de import cu scutire de taxe vamale.

(51)

GI și Texprocil au pretins că DFRC constituie o sistem admisibil de drawback pentru inputuri de substituire, deoarece sistemul furnizează reaprovizionarea cu inputuri utilizate pentru produsul exportat și s-a considerat că este rezonabil, eficient și bazat pe practici comerciale general acceptate în India. Deoarece cantitatea, calitatea și caracteristicile tehnice, precum și caietul de sarcini corespund cu cele ale inputurilor utilizate în produsul de export, GI și Texprocil ar fi de părere că sistemul este autorizat, în temeiul acordului privind subvențiile și măsurile compensatorii (Acordul ASMC). GI și Texprocil au susținut, de asemenea, că, în cazul în care se evaluează admisibilitatea unui sistem de drawback pentru inputurile de substituire, condiția relevantă este să se țină cont de produsul importat, și nu de persoana care importă. S-a mai afirmat că, în măsura în care sunt interesate autoritățile publice, nu se acordă niciun avantaj suplimentar. S-a argumentat și că, prin urmare, sistemul nu a putut face obiectul unor măsuri compensatorii. Nu s-au furnizat noi dovezi în favoarea acestor argumente și, de aceea, aceste argumente sunt respinse, din perspectiva constatărilor menționate la considerentele 52-55 conform cărora niciunul dintre subsisteme nu ar trebui să fie considerat sistem de drawback autorizat sau sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al anexei I litera (i) și anexelor II și III la regulamentul de bază. Prin urmare, întreaga sumă a avantajului poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(52)

Deși există unele diferențe de aplicare a noului sistem DFIA, în comparație cu sistemul anterior de compensare DFRC, noul sistem DFIA trebuie să fie considerat drept o continuare a sistemului DFRC, deoarece preia elementele principale ale DFRC.

(53)

Atât DFRC, cât și DFIA reprezintă subvenții în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, respectiv o contribuție financiară sub formă de subvenție. Acestea implică un transfer direct de fonduri, dat fiind că pot fi vândute și convertite în numerar sau pot fi folosite pentru achitarea taxelor de import, determinând GI să renunțe la venituri pe care ar trebui să le perceapă în mod normal. În plus, DFRC și DFIA conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(54)

Atât DFRC, cât și DFIA sunt condiționate în drept de rezultatele obținute la export și sunt, prin urmare, specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(55)

Mai mult, niciunul dintre sisteme nu poate fi considerat un sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele stricte enunțate în anexa I litera (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemul de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) la regulamentul de bază. În special: (i) acestea permit o refinanțare sau un drawback ex post a (al) taxelor de import pentru inputurile care sunt consumate în procesul de producție al altui produs; (ii) nu există niciun sistem sau procedură care să verifice care sunt inputurile consumate și dacă s-au consumat inputuri în procesul de producție al produsului exportat sau dacă s-au realizat avantaje excedentare în înțelesul anexei I litera (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază; și (iii) transferabilitatea certificatelor/autorizațiilor presupune faptul că un exportator care a acordat un DFRC sau o DFIA nu are de fapt nicio obligație să utilizeze certificatul pentru importul de inputuri.

(56)

Pentru stabilirea avantajului s-a considerat că, spre deosebire de DEPB, licențele DFRC și DFIA nu au valoare noțională sau rate de credit. Licența indică totalul cantității de inputuri permise a fi importate și valoarea maximă totală CIF a acestor importuri. Prin urmare, avantajul nu este cunoscut la momentul exporturilor și poate fi stabilit și înregistrat în contabilitate doar la momentul utilizării licenței pentru import sau al vânzării acesteia.

(57)

În consecință, în cazurile în care licențele au fost utilizate pentru importuri, avantajul pentru societăți a fost calculat pe baza valorii taxelor la import care nu au mai fost percepute. În cazurile în care licențele au fost transferate (vândute), avantajul a fost calculat pe baza venitului din respectivele vânzări în PAR.

(58)

Ancheta a stabilită că cinci societăți care exportau pe baza DRFC și/sau DFIA și-au vândut autorizațiile/certificatele unor părți terțe.

(59)

Un producător exportator a susținut că utilizase una dintre autorizațiile sale DFIA drept sistem de drawback pentru inputurile de substituire și că nu avea sume excedentare de restituit pentru taxele pe importurile realizate în baza unei anumite licențe. Ancheta a stabilit că, în baza acelei licențe, cantitățile pentru import și export nu erau epuizate și că licența nu era încheiată și verificată în conformitate cu regulile prevăzute în documentul EXIM. Prin urmare, și ținând seama de constatările de la considerentul 54, s-a ajuns la concluzia ca societatea nu putea dovedi că nu a suportat nicio restituire excedentară în baza respectivei licențe. Suma totală a taxelor scutite la importurile efectuate în baza respectivei licențe sunt, în consecință, considerate a fi o subvenție, iar cererea a fost deci respinsă.

(60)

În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din avantajele stabilite pentru a obține valoarea subvenției ca numărător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, deoarece subvenția depinde de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(61)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul DFRC/DFIA. Acolo unde s-a constatat că este justificat, calculele au fost modificate în consecință.

(62)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și creditul DFRC/DFIA generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuia luat în considerare la stabilirea valorii avantajului care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului DFRC/DFIA nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea creditelor la importul, cu scutire de taxe vamale, de inputuri destinate fabricării unui anumit produs. Dimpotrivă, creditele DFRC/DFIA sunt liber transferabile, pot să fie chiar vândute sau utilizate la importul oricăror bunuri care nu sunt supuse unor restricții la import (inputurile produsului în cauză aparțin acestei categorii), cu excepția mijloacelor de producție. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate avantajele generate în cadrul sistemului DFRC/DFIA.

(63)

S-a constatat că patru societăți din eșantion au beneficiat de aceste sisteme în PAR, cu marje de subvenție care se eșalonează între 0,09 % și 2,03 %.

(64)

Descrierea detaliată a sistemului EPCG este cuprinsă la capitolul 5 din documentul EXIM 04-09 și la capitolul 5 din MP I 04-09.

(65)

Acest sistem este deschis fabricanților-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” fabricanților și furnizorilor de servicii aferenți.

(66)

Conform condiției de obligație de export, GI va emite o licență EPCG în schimbul unei cereri și a plății unei taxe. Licența permite unei societăți să importe mijloace de producție (noi și, din aprilie 2003, mijloace de producție second-hand, vechi de maximum 10 ani) la un nivel redus al taxelor. Până la 31 martie 2000, se aplica un nivel efectiv al taxelor de 11 % (inclusiv o suprataxă de 10 %) și, în cazul importurilor cu valoare ridicată, un nivel zero al taxelor. Din aprilie 2000, se aplică un nivel redus de 5 % tuturor mijloacelor de producție importate în temeiul acestui sistem. Pentru a îndeplini obligația de export, mijloacele de producție importate trebuie folosite pentru producerea unei anumite cantități de produse de export, într-o perioadă determinată. La 9 mai 2008, respectiv în afara duratei PAR, GI a anunțat că taxa care se plătește pentru import în temeiul EPCG a fost diminuată la 3 %.

(67)

Titularul unei licențe EPCG pentru acest sistem poate, de asemenea, să achiziționeze mijloace de producție pe piața internă. În acest caz, titularul unei licențe EPCG solicită invalidarea licenței sale EPCG. Fabricantul intern de mijloace de producție specificate în scrisoarea de invalidare devine eligibil pentru avantajul la export stabilit și are dreptul la avantajul de a importa cu scutiri de taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea acestor mijloace de producție. Cu toate acestea, acciza care trebuie plătită pentru achiziția internă de mijloace de producție de către titularul unei licențe EPCG poate fi restituită sau poate face obiectul unei scutiri. Titularul unei licențe EPCG rămâne răspunzător de îndeplinirea obligației de export care este stabilită în raport cu taxele vamale generale de care este scutită valoarea FOB a bunurilor importate.

(68)

GI a susținut faptul că nu s-a beneficiat de niciun avantaj în cazurile în care titularul de licență EPCG a solicitat invalidarea licenței sale EPCG și a achiziționat mijloace de producție pe plan intern, deoarece nu s-a emis niciun regulament guvernamental corespondent prin care să se acorde scutirea de la plata accizelor pentru astfel de achiziții. Cu toate acestea, GI a confirmat, de asemenea, că, în anumite situații, titularul unei licențe EPCG ar putea achiziționa mijloace de producție fără plata accizei, și anume în cazurile în care această taxă nu ar fi fost compensată în baza sistemului central indian de credite pentru taxa pe valoarea adăugată (CENVAT). Mai mult, în aceste cazuri furnizorul intern de mijloace de producție este eligibil pentru avantaje fiscale, ceea ce se va reflecta în prețul mijloacelor de producție furnizate. Deoarece acesta este un avantaj care ar putea fi obținut cu condiția exportului, deoarece nu există schimbări la nivelul obligației de export a titularului de licență EPCG în cazul invalidării, s-a considerat că acest argument trebuie să fie respins, iar constatările rămân neschimbate.

(69)

Sistemul EPCG acordă subvenții în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxelor sau, în cazul achizițiilor interne, rambursarea impozitelor sau a scutirilor aferente constituie o contribuție financiară din partea GI, deoarece această atribuire scade venitul GI care i s-ar datora în mod normal.

(70)

În plus, reducerea taxei conferă un avantaj exportatorului, întrucât taxele economisite la import îi îmbunătățesc lichiditățile. În cazul rambursării accizei/scutirii de acciză, rambursarea sau scutirea de acciză conferă un avantaj exportatorului, deoarece taxele scutite la achiziționarea de mijloace de producție îi îmbunătățesc lichiditățile.

(71)

În afară de aceasta, sistemul EPCG este condiționat în drept de rezultatele la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără un angajament de a exporta. Prin urmare, se consideră că sistemul este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(72)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de restituirea a impozitelor indirecte cumulative percepute în stadii anterioare sau un sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu fac obiectul sistemelor autorizate definite la literele (h) și (i) din anexa I la regulamentul de bază, deoarece nu sunt consumate în producția de produse exportate. În cazul restituirii unor impozite indirecte cumulative percepute în stadii anterioare, ar trebui remarcat faptul că exportatorii nu ar avea dreptul la aceeași restituire dacă nu ar fi ținuți de obligația de export.

(73)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate aplicate asupra mijloacelor de producție importate sau a valorii accizei neachitate/rambursate aplicate asupra bunurilor achiziționate pe piața internă, după caz, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție. Pe baza practicii stabilite, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului conferit beneficiarului în timp. Rata dobânzii comerciale în vigoare în India în perioada anchetei de reexaminare a fost considerată adecvată în acest scop. Costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (numărătorul). În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export în PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(74)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul EPCG. Acolo unde s-a constatat că este justificat, calculele au fost modificate în consecință.

(75)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și avantajul EPCG generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuia luat în considerare la stabilirea valorii avantajului care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului EPCGS nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea avantajelor la importul, cu scutire de taxe vamale, de inputuri destinate fabricării unui anumit produs. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate avantajele generate în cadrul sistemului EPCG.

(76)

Patru societăți din eșantion au beneficiat de acest sistem pe durata PAR, cu marje ale subvențiilor eșalonate până 1,45 %; pentru una dintre societăți avantajul a fost considerat neglijabil.

(77)

Descrierea detaliată a sistemului este prevăzută la punctele 4.1.1-4.1.14 din documentul EXIM 04-09 și la capitolele 4.1-4.30 din MP I 04-09. Acest sistem a fost numit „Sistemul licențelor prealabile” pe parcursul anchetei precedente de examinare, care a condus la impunerea unei taxe compensatorii definitive, în prezent, în vigoare.

(78)

Sistemul AAS este alcătuit din șase subsisteme, descrise în detaliu la considerentul 78. Aceste subsisteme se deosebesc, printre altele, prin criteriile de eligibilitate. Subsistemele AAS „exporturi fizice” și AAS „cerințe anuale” sunt deschise fabricanților-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” fabricanților aferenți. Fabricanții-exportatori care aprovizionează un exportator final sunt eligibili pentru subsistemul AAS „bunuri intermediare”. Contractorii principali care aprovizionează categoriile „exporturi prevăzute” menționate la punctul 8.2 din documentul EXIM 04-09, de exemplu furnizorii unei EOU (unități axate pe export) sunt eligibili pentru exporturile prevăzute în baza AAS. În final, societățile care asigură aprovizionarea intermediară pentru fabricanți-exportatori sunt eligibili pentru avantajele legate de „exporturi prevăzute” din cadrul subsistemului „bonuri de aprovizionare anticipată” (Advance Release Orders, „ARO”) și „acreditiv intern de tip «back to back»” („Back to back inland letter of credit”).

(79)

Autorizațiile prealabile pot fi eliberate în următoarele cazuri:

(80)

S-a stabilit faptul că, pe durata PAR, doi exportatori care au cooperat au beneficiat de avantaje din două dintre subsistemele de mai sus, legate de produsul în cauză, respectiv (i) ALS/AAS exporturi fizice și (ii) ALS pentru mijloace intermediare. Nu a fost, prin urmare, necesar să se stabilească dacă subsistemele rămase pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(81)

Ca urmare a impunerii taxei compensatorii definitive în vigoare în prezent, GI a modificat sistemul de verificare aplicabil ALS/AAS. În sensul verificării de către autoritățile indiene, orice titular de autorizație prealabilă are obligația, din punct de vedere legal, de a ține „o evidență precisă și adecvată a consumului și a utilizării de produse importate cu scutire de taxe vamale/achiziționate de pe piața internă”, într-un format specific (capitolele 4.26, 4.30 și apendicele 23 din MP I 04-09), respectiv un registru al consumului real. Prezentul registrul trebuie să fie verificat de către un expert contabil/contabil-costuri care eliberează un certificat prin care declară că registrele prescrise și dosarele în cauză au fost verificate și că informațiile furnizate în temeiul apendicelui 23 sunt adevărate și corecte în toate privințele. Cu toate acestea, dispozițiile menționate se aplică doar autorizațiilor prealabile emise începând din data de 13 mai 2005. În cazul autorizațiilor prealabile sau al licențele prealabile emise înainte de această dată, titularilor li se solicită să respecte dispozițiile aplicabile anterior în ceea ce privește verificarea, respectiv să țină o evidență precisă și adecvată a consumului și a utilizării de produse importate în cadrul fiecărei licențe, în formatul specificat la apendicele 18 (capitolul 4.30 și apendicele 18 din MP I 02-07).

(82)

În ceea ce privește subsistemele utilizate pe durata PAR de către doi producători-exportatori eșantionați, respectiv exporturi fizice și bunuri intermediare, atât permisiunea de import, cât și obligația de export sunt fixate, ca volum și valoare, de către GI și justificate pe baza licențelor. În afară de aceasta, în momentul tranzacțiilor de import și de export, operațiunile corespunzătoare trebuie menționate în licență de către funcționarii guvernamentali. Volumul importurilor autorizate în acest sistem este stabilit de către GI, pe baza unor norme standard de intrări/ieșiri („SION”). Există norme SION pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză; acestea sunt publicate în MP II 04-09.

(83)

Inputurile materiale importate nu sunt transferabile și trebuie utilizate pentru fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie respectată într-un anumit termen de la eliberarea licenței (24 de luni, cu două prelungiri posibile, de 6 luni fiecare).

(84)

GI a susținut faptul că avea un sistem adecvat de verificare, în conformitate cu apendicele 23 din MP I 04-09, și că nu au avut loc restituiri excedentare la aplicarea ALS/AAS. S-a afirmat, prin urmare că sistemul nu putea face obiectul unor măsuri compensatorii. Nu s-au furnizat dovezi noi în favoarea acestor afirmații și, de aceea, acest argument este respins, din perspectiva constatărilor conform căreia niciunul din subsisteme nu ar trebui să fie considerat sistem de drawback autorizat sau sistem de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al anexelor II și III la regulamentul de bază, deoarece nu a existat un sistem adecvat de verificare.

(85)

Pe lângă aceasta, în conformitate cu anexa II partea II punctul 5 și cu anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază, acolo unde s-a descoperit că nu există un sistem adecvat de verificare, țara exportatoare putea depăși acest lucru prin derularea unei examinări ulterioare pentru a dovedi dacă a avut sau nu loc o plată excedentară. Deoarece nu s-a derulat nicio astfel de examinare înainte de vizitele de verificare, după cum nu s-a dovedit nici faptul că nu s-a primit nicio plată excedentară, argumentele sunt respinse.

(86)

Scutirea de taxele de import constituie o subvenție în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a GI care a conferit un avantaj exportatorilor.

(87)

În plus, subsistemele ALS/AAS exporturi fizice și ALS bunuri intermediare sunt în mod clar condiționate în drept de rezultatele obținute la export și sunt, prin urmare, considerate specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestor sisteme fără un angajament de export.

(88)

Niciunul dintre cele două subsisteme utilizate în cazul de față, ALS/AAS exporturi fizice și ALS bunuri intermediare, nu poate fi considerat drept sistem de drawback autorizat sau sistem de drawback pentru inputuri de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele stricte enunțate la anexa I litera (i), la anexa II (definiția și normele privind sistemul de drawback) și la anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) din regulamentul de bază.

(89)

În ceea ce privește producătorul-exportator care a utilizat AAS, s-a stabilit în urma anchetei că noile cerințe de verificare stipulate de autoritățile indiene nu fuseseră încă testate în practică, deoarece licențele nu fuseseră încheiate la momentul verificării și, prin urmare, nu fuseseră verificate conform regulilor prevăzute în documentul EXIM. Prin urmare, societatea nu a putut dovedi că nu suportase restituiri excedentare în baza respectivei licențe. Întreaga sumă a taxelor scutite pentru importuri realizate în baza respectivei licențe este considerată, prin urmare, a fi o subvenție.

(90)

GI nu a aplicat eficient sistemul sau procedura care permite să se verifice care inputuri sunt consumate pentru fabricarea produsului exportat și în ce cantități (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de drawback pentru inputuri de substituire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). Normele SION nu pot fi considerate un sistem de verificare a consumului real, deoarece materialele inputuri scutite de taxe vamale, importate în baza autorizațiilor/licențelor, cu rezultate SION diferite, sunt amestecate în același proces de producție pentru un produs destinat exportului. Acest tip de proces nu permite GI să verifice cu suficientă precizie ce sume de inputuri au fost consumate în producția pentru export și în raport cu ce reper SION ar trebuit comparate acestea.

(91)

În afară de aceasta, GI fie nu a realizat, fie nu a finalizat încă niciun control eficient pe baza unui registru de consum real, ținut corect. În plus, GI nu a efectuat o nouă examinare bazată pe inputurile efectiv implicate, așa cum ar fi trebuit să procedeze în mod normal în absența unui sistem de verificare aplicat eficient (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază).

(92)

Prin urmare, aceste două subsisteme pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(93)

În lipsa unui sistem de drawback autorizat sau a unui sistem de drawback pentru inputurile de substituire, avantajul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii reprezintă valoarea totală a taxelor de import restituite care s-ar aplica în mod normal la importul de inputuri. În această privință, se remarcă faptul că regulamentul de bază nu conține dispoziții doar pentru compensarea unei restituiri „excedentare” de taxe. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I litera (i) din regulamentul de bază, doar restituirea excedentară a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii, cu condiția să fie îndeplinite condițiile menționate la anexele II și III din regulamentul de bază. Totuși, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, în cazul în care se constată absența unei proceduri de monitorizare adecvate, excepția pentru sistemele de drawback menționată anterior nu este aplicabilă și prevalează regula normală de aplicare a măsurilor compensatorii la valoarea taxelor neachitate (venituri la care se renunță) față de orice pretinsă restituire excedentară. În conformitate cu anexa II partea II și cu anexa III partea II din regulamentul de bază, obligația de a calcula remiterea excesivă nu îi revine autorității responsabile cu ancheta. Dimpotrivă, articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază îi impune numai sarcina de a stabili probe suficiente privind ineficiența unui pretins sistem de verificare.

(94)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza taxelor de import nepercepute (taxa vamală de bază și taxa vamală suplimentară specială) la inputurile importate în temeiul cele două subsisteme utilizate pentru produsul vizat pe durata PAR. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, costurile suportate în mod necesar pentru a obține subvenția au fost deduse din valoarea subvenției pe baza depunerii unor cereri justificate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export generată de produsul în cauză (numitor), deoarece subvenția depinde de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(95)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul ALS/AAS. Acolo unde aceste comentarii au fost considerate justificate, calculele au fost modificate în consecință.

(96)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și avantajul ALS/AAS generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuia luat în considerare la stabilirea valorii avantajului care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului ALS/AAS nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea avantajului la importul, cu scutire de taxe vamale, de inputuri destinate fabricării unui anumit produs. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate avantajele generate în cadrul ALS/AAS.

(97)

Două societăți eșantionate au beneficiat de ALS sau de AAS, cu marje ale avantajului eșalonate între 0,17 % și 1,74 %.

(98)

S-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori care au cooperat nu era situat într-o SEZS sau într-o EPZS și nu avea statut de EOU. Prin urmare, nu s-a considerat necesară o analiză suplimentară a acestui sistem în cadrul acestei anchete.

(99)

În cadrul acestui sistem, exportatorii puteau beneficia de o scutire parțială a impozitului pe profit în cazul profiturilor provenind din vânzări la export. Această exonerare avea drept temei juridic secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe profit.

(100)

Această dispoziție a fost eliminată începând cu anul de evaluare 2005-2006 (respectiv pentru exercițiul financiar de la 1 aprilie 2004 la 31 martie 2005) și astfel secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe profit nu mai conferă niciun beneficiu după data de 31 martie 2004. Niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți nu au beneficiat de avantaje în baza acestui sistem pe durata PAR. Prin urmare, nu s-a considerat necesară o analiză suplimentară a acestui sistem în cadrul acestei anchete.

(101)

Sistemul se bazează pe secțiunea 75 din Legea vămilor din 1962, pe secțiunea 37(2)(xvi) din Legea accizelor din 1944 și pe secțiunile 93A și 94 din Legea finanțelor din 1994.

(102)

Orice exportator este eligibil pentru acest sistem.

(103)

Nivelul de drawback al taxelor stabilite de GI este de două tipuri – niveluri „pentru toate sectoarele” aplicate pe baza unei sume forfetare tuturor exportatorilor unui anumit produs și niveluri „pentru mărci” aplicate fiecărei societăți pentru produsele care nu sunt acoperite de nivelurile „pentru toate sectoarele”. Primul tip (nivelul pentru toate sectoarele) este relevant pentru produsul în cauză.

(104)

Nivelurile de drawback pentru toate sectoarele sunt calculate ca procent din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile indiene au stabilit aceste niveluri de drawback pentru toate sectoarele pentru diverse produse, inclusiv pentru produsul în cauză. Acestea sunt determinate pe baza unor presupuse impozite indirecte și a unor taxe de import percepute pentru bunuri și servicii utilizate în procesul de fabricare a produsului de export (taxe de import, acciză, impozit pe servicii etc.), inclusiv presupuse impozite indirecte și taxe de import percepute pentru bunuri și servicii pentru fabricarea inputurilor și fără a se ține seama dacă respectivele impozite au fost sau nu plătite. Valoarea DDS se supune unei limite maxime de valoare a produsului de export, per unitate. Dacă societatea poate recupera unele din aceste taxe din sistemul CENVAT, atunci nivelul de drawback este mai scăzut.

(105)

Nivelurile de drawback ale taxelor la produsul în cauză au fost revizuite de mai multe ori pe durata PAR. Până la 1 aprilie 2007, nivelurile aplicabile variau între 6,4 % și 6,9 % în funcție de tipul de produs, iar, până la 1 septembrie 2007, între 9,1 % și 9,8 %. La 13 decembrie 2007, respectiv după încheierea PAR, nivelurile de drawback au crescut până la 10,1 %-10,3 %, iar creșterea era antedatată pentru importurile din 1 septembrie 2007, respectiv pe durata PAR.

(106)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate prin acest sistem, o societate trebuie să exporte. Exportatorul trebuie să prezinte autorităților indiene o declarație care să precizeze că exportul este efectuat în cadrul DDS la momentul exportului. Pentru ca mărfurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în cursul procedurii de expediere, un aviz de expediere. Acest document indică, printre altele, valoarea DDS care urmează a fi acordată pentru respectiva tranzacție de export. Exportatorul află atunci cuantumul avantajului pe care îl va primi și îl înregistrează în conturi la creanțe. După ce autoritățile vamale publică un aviz de expediere, GI nu mai are niciun mijloc să influențeze acordarea DDS. Nivelul DDS aplicabilă calculării avantajului acordat este în general cea aplicată la data declarației de export. O mărire retroactivă a nivelurilor de drawback a avut loc pe durata PAR, care a fost luată în considerare la calcularea valorii subvenției.

(107)

Mai multe părți au susținut faptul că DDS nu putea face obiectul unor măsuri compensatorii în această anchetă, deoarece nu a fost menționat explicit în chestionarele antisubvenții emise la începutul anchetei. Acest argument este respins din următoarele motive: scopul acestei reexaminări, în conformitate cu avizul de deschidere, este „nivelul de subvenționare” care a conferit avantaje producătorilor-exportatori ai produsului în cauză, și anume include toate sistemele de subvenții puse în practică de GI.

(108)

S-a convenit că DDS nu a fost condiționat de rezultatele obținute la export, deoarece avantajul în temeiul acestui sistem nu s-a legat de nivelul de exporturi atins de exportatori. Acest argument este respins deoarece avantajul conferit prin DDS poate fi solicitat doar în cazul în care bunurile sunt exportate, ceea ce este suficient pentru a îndeplini criteriul condiționării de rezultatele obținute la export, menționat la articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. Din perspectiva acestei concluzii, nu este necesar să se analizeze argumentul conform căruia DDS nu este specific în înțelesul articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

(109)

GI a declarat că DDS este un sistem de drawback, compatibil cu dispozițiile regulamentului de bază și că procedura de fixare a nivelurilor de drawback pentru toate sectoarele industriale a fost rezonabilă, eficientă și bazată pe practici comerciale general acceptate în țara de export, în conformitate cu anexa II partea II punctul 4 și cu anexa III partea II punctul 2. După cum s-a precizat la considerentul 104, această procedură a inclus o estimare, valabilă pentru toată industria, de inputuri utilizate în producție, precum și pentru taxele de import și taxele indirecte suportate. Cu toate acestea, această procedură nu a fost suficient de precisă, nici chiar conform declarației GI. Într-adevăr, GI a confirmat că a existat un element legat de efectuarea unei medii, ceea ce ar presupune că drawback-ul efectiv plătit a fost mai mult decât taxele efective achitate. În plus, GI nu a efectuat o verificare suplimentară pe baza inputurilor efective în cauză, deși, în mod normal, ar fi trebuit să procedeze astfel, în lipsa unui sistem de verificare aplicat eficient (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază) și nici nu au dovedit că nu a existat o restituire excedentară. Presupusul paralelism între verificare și tehnicile de eșantionare prezentate în regulamentul de bază este considerat irelevant, deoarece acestea se referă în mod clar la anchetele antisubvenții și nu fac parte din criteriile menționate la anexele II și III. Prin urmare aceste argumente se resping.

(110)

S-a declarat și că nu s-ar putea deduce absența unor restituiri excedentare din faptul că GI nu a inclus în DDS toate taxele indirecte care sunt de plătit în India, ci doar taxele centrale indirecte. Acest argument a fost respins deoarece, în conformitate cu anexa II partea II punctul 4 și anexa III partea II punctul 2, restituirile excedentare trebuie să fie evaluate în cadrul unei anumit sistem de subvenții.

(111)

Sistemul DDS acordă subvenții în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Valoarea de drawback a taxelor este echivalentul veniturilor publice la care se renunță și care ar fi trebuit încasate și plătite către GI. În plus, DDS la export conferă un avantaj exportatorului.

(112)

Sistemul DDS este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(113)

Mai multe părți implicate au afirmat că DDS este un sistem de drawback compatibil cu dispozițiile regulamentului de bază și, prin urmare, avantajul conferit în baza acestuia nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(114)

Ancheta a stabilit faptul că acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de restituirea a impozitelor indirecte cumulative percepute în stadii anterioare sau un sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele stricte prevăzute în anexa I literele (h) și (i), în anexa II (orientări privind consumul de inputuri) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback) din regulamentul de bază. Un exportator nu are obligația nici (i) să țină o evidență a taxelor și impozitelor plătite pentru bunurile importate/achiziționate pe piața internă sau a serviciilor incluse și nici (ii) să consume în fapt respectivele bunuri și servicii în procesul de producție și (iii) valoarea de drawback nu este calculată în raport cu inputurile reale utilizate de exportator și cu taxele și impozitele plătite în fapt.

(115)

În afară de aceasta, nu există niciun sistem sau nicio procedură care să verifice care sunt inputurile consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a realizat o rambursare excedentară de impozite indirecte interne în înțelesul anexei I litera (h) și al anexei II din regulamentul de bază sau o rambursare excedentară de taxe de import în înțelesul anexei I litera (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază.

(116)

În final, un exportator este eligibil pentru avantaje DDS indiferent dacă importă sau achiziționează pe piața internă inputuri și dacă a plătit taxele sau impozitele pentru respectivele achiziții. Pentru a obține avantajul este suficient ca un exportator să exporte bunuri, fără să demonstreze că s-a importat vreun input sau că s-a achiziționat pe piața internă vreun input sau serviciu, iar taxele de import și impozitele indirecte interne să fie plătite. În consecință. nu există nicio diferență la nivelul ratei de drawback nici pentru cazul în care o societate deține toate etapele de producție ale inputurilor și produsul în cauză și nici pentru cazul în care societatea se ocupă doar de exporturi.

(117)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în funcție de avantajul conferit beneficiarului, constatat în PAR. În această privință, s-a considerat că avantajul este conferit beneficiarului în momentul tranzacției de export efectuate în acest sistem. Din acel moment, GI este dator să plătească valoarea de drawback respectivilor exportatori, fapt care constituie o contribuție financiară în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază. După ce autoritățile vamale emit un aviz de expediere care să indice, printre altele, valoarea creditului DDS care urmează să fie acordat pentru respectiva tranzacție de export, GI nu mai dispune de niciun mijloc prin care să influențeze acordarea subvenției. Mai mult, producătorii-exportatori cooperanți au înregistrat DDS pe baza contabilității de angajamente ca profit la momentul tranzacției de export.

(118)

Pentru a ține seama de impactul creșterii antedatate a ratelor, valoarea creditului DDS înregistrat în contabilitate pentru exporturile efectuate între 1 și 30 septembrie 2007 a fost mărită, acolo unde a fost necesar, deoarece avantajul real de care vor beneficia societățile la primirea creditului din partea GI este mai mare decât cel solicitat în mod oficial la momentul exportului.

(119)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, deoarece subvenția depinde de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(120)

Șapte societăți eșantionate au depus cereri în care susțin că, deși au beneficiat de DDS, acestea nu au suportat nicio restituire excedentară, deoarece impozitele sau taxele de import pe care le-au acumulat au depășit valorile de drawback. S-a hotărât respingerea acestor cereri. La considerentele 113 și 115 s-a ajuns la concluzia ca GI nu deținea un sistem de verificare adecvat după cum se prevede în anexele I, II și III din regulamentul de bază. Ancheta a arătat, de asemenea, că societățile nu țineau niciun registru de consum sau vreun alt sistem de raportare internă pentru a înregistra eventuale restituiri excedentare. Aceste rapoarte erau create de societăți pe durata vizitelor de verificare și includeau în mare parte impozitele plătite în general de societăți.

(121)

În lipsa unui sistem de drawback autorizat sau a unui sistem de drawback pentru inputuri de substituire, avantajul care face obiectul unor măsuri compensatorii este restituirea valorii totale a drawback-ului acumulat în temeiul DDS. Contrar celor afirmate de către GI, Texprocil și unii exportatori, regulamentul de bază nu prevede numai aplicarea măsurilor compensatorii în cazul unei restituiri „excedentare” a taxelor. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I litera (i) din regulamentul de bază, doar restituirea excedentară a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii, cu condiția să fie îndeplinite condițiile menționate în anexele II și III la regulamentul de bază. Totuși, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, în cazul în care se constată absența unei proceduri de verificare adecvate, excepția pentru sistemele de drawback nu este aplicabilă și prevalează regula normală de aplicare a măsurilor compensatorii asupra valorii drawback-ului, mai degrabă decât orice pretinsă restituire excedentară. În conformitate cu anexa II partea II și cu anexa III partea II din regulamentul de bază, obligația de a calcula remiterea excesivă nu îi revine autorității responsabile cu ancheta. Dimpotrivă, articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază îi impune numai sarcina de a stabili probe suficiente privind ineficiența unui pretins sistem de verificare. În plus, ar trebui remarcat faptul că, în lipsa unui sistem de verificare aplicat în mod eficient, autoritățile publice indiene trebuie să efectueze o nouă verificare, în timp util, adică, în mod normal, înaintea vizitei de verificare efectuate în cadrul anchetei.

(122)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și avantajul DDS generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuie luat în considerare la stabilirea valorii avantajului care face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului DDS nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea avantajului la un anumit produs. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate avantajele generate în cadrul sistemului DDS.

(123)

Toate societățile din eșantion au beneficiat de sistemul DDS în PAR, cu subvenții care se eșalonează între 1,45 % și 7,57 %.

(124)

TUFS a fost introdus printr-o rezoluție a Ministerului Textilelor, Guvernul Indiei, publicată în Jurnalul oficial al Indiei, ediție specială, partea I, secțiunea I din 31 martie 1999 (denumită în continuare „rezoluția”). Sistemul a fost aprobat pentru a se aplica în perioada 1 aprilie 1999-31 martie 2004. Perioada s-a extins până la 31 martie 2007 și ulterior s-a extins din nou până la sfârșitul PAR.

(125)

Producătorii existenți sau cei noi din sectorul prelucrării bumbacului, din industria textilă și a iutei sunt eligibili pentru a beneficia de acest sistem.

(126)

Scopul sistemului este de a oferi sprijin pentru modernizarea tehnologiei în industria textilei și iutei, inclusiv unitățile de prelucrare a fibrelor, a firelor, a țesăturilor, a articolelor de îmbrăcăminte și a confecțiilor. Sistemul prevede diverse tipuri de avantaje sub forma unei subvenții de capital, a unei subvenții a dobânzii sau a acoperirii fluctuației ratei de schimb la împrumuturile în valută. Programele din cadrul sistemului diferențiază sectoarele textilelor și iutei de sectorul țesătoriei mecanice și țesătoriei manuale. TUFS include următoarele programe:

(127)

Ancheta a stabilit că două societăți eșantionate au obținut avantaje în cadrul TUFS pentru achiziționarea de utilaje utilizate la producerea produsului în cauză. Respectivele societăți au utilizat împrumuturi cu rambursarea dobânzii [sistemul (a)] și, respectiv, subvenționarea unui procent de 10 % din capitalul utilizat pentru utilaje de prelucrare, combinată cu rambursarea unui procent de 5 % din dobândă [sistemul (e)]

(128)

Rezoluția furnizează o listă a tipului de utilaje a căror achiziționare este subvenționată în cadrul TUFS. Pentru a beneficia de avantaje în cadrul TUFS, societățile apelează la băncile comerciale sau la alte instituții de credit care acordă împrumuturi societăților pe baza propriei lor evaluări independente a solvabilității societăților împrumutaților. Dacă împrumutatul este eligibil pentru subvenționarea dobânzii în cadrul sistemului, băncile comerciale transmit cererea unei „agenții centrale” care transferă ulterior suma aferentă avantajului băncii comerciale în cauză. În final, băncile comerciale creditează fondurile primite astfel în contul împrumutatului. Agențiile centrale sunt rambursate de către Ministerul Textilelor, Guvernul Indiei. Guvernul Indiei plasează trimestrial fondurile solicitate la dispoziția agențiilor centrale.

(129)

Nu s-au primit comentarii de la părțile interesate în legătură cu acest sistem.

(130)

TUFS constituie o subvenție în temeiul dispozițiilor articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i), deoarece implică un transfer direct de fonduri din partea guvernului sub forma unei subvenții. Subvenția conferă un avantaj prin scăderea costurilor de finanțare și a cheltuielilor cu dobânda aferente achiziționării utilajelor.

(131)

Subvenția este considerată a fi specifică și, prin urmare, poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece a furnizat avantaje în mod special unui sector sau unui grup de sectoare, care include fabricarea produsului în cauză.

(132)

Valoarea subvenției în capital a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza sumei scutite de societățile beneficiare la achiziționarea de utilaje, repartizată pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție. Pe baza practicii stabilite, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului conferit beneficiarului în timp. Rata dobânzii comerciale în vigoare în India în perioada anchetei de reexaminare a fost considerată adecvată în acest scop. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată în comerțul cu textile în PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția nu se acordă în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(133)

Valoarea subvenției la dobândă a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza sumei care a fost rambursată efectiv pe durata PAR societăților vizate în legătură cu dobânda plătită la împrumuturile comerciale contractate pentru achiziționarea utilajelor în cauză. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată în comerțul cu textile în PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția nu se acordă în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(134)

Două societăți din eșantion au beneficiat de acest sistem în PAR și au obținut subvenții care se eșalonează între 0,01 % și 0,31 %.

(135)

Detaliile acestui sistem sunt prevăzute în circulara de bază IECD nr. 02/04.02.02/2006-07 (credite de export în valută), în circulara de bază IECD nr. 01/04.02.02/2006-07 (credite de export în rupii) și în circulara de bază DBOD.DIR(Exp.) nr. 01/04.02.02/2007-08 (consolidate atât pentru rupii, cât și pentru credite de export în valută) ale RBI, adresate tuturor băncilor comerciale indiene pe durata PAR. Circularele de bază sunt revizuite și actualizate în mod regulat.

(136)

Acest sistem este deschis fabricanților-exportatori și comercianților-exportatori.

(137)

În cadrul acestui sistem, RBI stabilește în mod obligatoriu plafoane maxime pentru ratele dobânzii aplicabile creditelor de export, atât în rupii indiene, cât și în valută, pe care băncile comerciale le pot percepe de la exportatori. Sistemul ECS este alcătuit din două subsisteme, și anume subsistemul creditelor de export înainte de expediere („packing credit”), care include creditele acordate unui exportator pentru a finanța achiziționarea, prelucrarea, fabricarea, ambalarea și/sau expedierea mărfurilor înainte de export, și subsistemul creditelor de export după expediere, care include creditele pentru împrumuturile de fond de rulment acordate pentru a finanța creanțele comerciale la export. De asemenea, RBI solicită băncilor să consacre o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor.

(138)

Din aceste circulare de bază ale RBI reiese faptul că exportatorii pot obține credite de export cu rate preferențiale ale dobânzii, în comparație cu ratele dobânzii aplicate creditelor comerciale obișnuite („credite de trezorerie”) care sunt fixate numai în funcție de condițiile pieței.

(139)

În legătură cu ECS, GI a susținut că sistemul nu a fost examinat de Comisie din perspectiva dispozițiilor anexei I litera (k) din Acordul cu privire la subvenții și măsuri compensatorii (ASCM) și a argumentat că creditele la export, atât în rupii indiene, cât și în valută, nu puteau face obiectul unor măsuri compensatorii, în special deoarece în cazul împrumuturilor în valută băncilor li se permitea să ia cu împrumut fonduri la „rate competitive pe plan internațional”.

(140)

Ar trebui remarcat faptul că sistemele de credite de export menționate la considerentul 135 nu intră sub incidența anexei I litera (k) din ASCM, deoarece doar finanțările exporturilor pe o durată de cel puțin doi ani pot fi considerate în mod normal drept „credite de export” în sensul respectivei dispoziții, aceasta fiind definiția din acordul OECD cu privire la orientările pentru creditele la export care beneficiază de ajutor public. Prin urmare, acest argument este respins.

(141)

Ratele preferențiale ale dobânzii ale unui credit ECS, stabilite prin circularele de bază ale RBI, menționate la considerentul 135, pot diminua cheltuielile cu dobânda ale unui exportator, în comparație cu costurile creditului stabilite numai în condițiile pieței, conferindu-i astfel acestui exportator un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Finanțarea exporturilor nu este, în sine, mai sigură decât finanțarea internă. De fapt, aceasta este considerată în general mai riscantă, iar importanța garanției cerute pentru un anumit credit, indiferent de obiectul finanțării, este o decizie pur comercială a unei anumite bănci comerciale. Diferențele între ratele diferitelor bănci sunt rezultatul metodei RBI de stabilire a unor rate maxime în cazul fiecărei bănci comerciale considerate individual. În plus, băncile comerciale nu ar fi obligate să impute clienților împrumutați orice rate ale dobânzii mai avantajoase pentru creditele de export în valută.

(142)

Deși creditele preferențiale în cadrul ECS sunt acordate de bănci comerciale, avantajul reprezintă o contribuție financiară a guvernului în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. Trebuie observat în acest sens că nici articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, nici Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii (ASCM) nu prevăd o taxare a fondurilor publice, de exemplu, rambursarea băncilor comerciale de către GI, pentru a stabili existența unei subvenții. În acest sens, este suficient ca guvernul să ordone exercitarea de funcții din tipurile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii) din regulamentul de bază. RBI este un organism public și ține, prin urmare, de definiția unui „guvern”, după cum se menționează la articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază. RBI este 100 % publică, urmărește obiectivele politicii de stat, de exemplu, politica monetară, iar conducerea sa este numită de GI. RBI conduce organisme private, deoarece băncile comerciale au obligația de a respecta condițiile, pe care aceasta le impune printre altele, cu privire la plafoanele maxime pentru ratele dobânzii pentru creditele de export stabilite în circularele de bază ale RBI, precum și dispozițiile RBI conform cărora băncile trebuie să rezerve o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor. Această dispoziție obligă băncile comerciale să îndeplinească funcțiile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, respectiv să acorde împrumuturi sub forma unor finanțări preferențiale ale exporturilor. Acest transfer direct de fonduri sub forma împrumuturilor acordate în anumite condiții ar fi în mod normal de competența guvernului, fără ca practica să difere, în termeni reali, de practicile aplicate în mod normal de guverne, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(143)

Se consideră că această subvenție este specifică și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ratele preferențiale ale dobânzii sunt aplicabile numai în cazul finanțării operațiunilor de export, subvenția fiind, prin urmare, condiționată de rezultatele obținute la export, în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(144)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței dintre valoarea ratei dobânzii plătite pentru creditele de export utilizate în PAR și valoarea care ar fi fost datorată dacă s-ar fi aplicat ratele creditelor comerciale. Această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în PAR, ca numitor corespunzător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(145)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul ECS. Acolo unde s-a constatat că este justificat, calculele au fost modificate în consecință.

(146)

Toate societățile și grupurile din eșantion au obținut subvenții din acest sistem pe durata PAR, cu marje ale ratelor subvențiilor eșalonate până la 1,05 %; pentru una dintre societăți avantajul a fost considerat neglijabil.

(147)

Valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul dispozițiilor regulamentului de bază, exprimată ad valorem, variază între 5,2 % și 9,7 % pentru producătorii-exportatori care fac obiectul anchetei.

(148)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, marja de subvenție pentru societățile care au cooperat, neincluse în eșantion, calculată pe baza marjei de subvenție medii ponderate pentru societățile care au cooperat incluse în eșantion, se ridică la 7,7 %. Nivelul global de cooperare pentru India fiind ridicat (95 %), marja reziduală de subvenție pentru toate celelalte societăți a fost fixată la nivelul corespunzător societății cu marja de subvenție individuală cea mai ridicată, respectiv 9,7 %.

(149)

În conformitate cu dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază și cu motivele reexaminării intermediare parțiale menționate la punctul 3 din avizul de deschidere, s-a stabilit că nivelul de subvenționare în ceea ce privește producătorii cooperanți s-a schimbat și, prin urmare, nivelul taxei compensatorii impus prin Regulamentul (CE) nr. 74/2004 trebuie modificat în consecință.

(150)

Taxa definitivă care este în prezent în vigoare a fost stabilită pe baza marjelor de compensare, deoarece nivelul eliminării prejudiciului era mai ridicat. Deoarece nici marjele subvenției stabilite în această reexaminare nu au depășit nivelul de eliminare al prejudiciului, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, taxele sunt determinate pe baza marjelor subvenției.

(151)

Marja subvenției pentru societatea Pasupati Fabrics, care nu făcea parte din această reexaminare, a fost menținută la nivelul stabilit în ancheta inițială, deoarece s-a constatat că această societate beneficia de un sistem de subvenții care nu era examinat în această anchetă.

(152)

Societățile despre care s-a constatat că au legături între ele au fost considerate drept o entitate juridică unică (grup) în scopul perceperii taxelor și, deci, supuse aceleiași taxe compensatorii. Cantitățile produsului în cauză exportate de respectivele grupuri pe durata PAR au fost utilizate pentru a asigura o ponderare adecvată.

(153)

Societatea eșantionată Prem Textiles a depus informații pe durata anchetei de reexaminare prin care atesta schimbarea denumirii sale în „Prem Textiles (International) Pvt. Ltd”. După ce au fost examinate aceste informații și după ce s-a ajuns la concluzia că schimbarea denumirii nu afectează în niciun mod constatările prezentei reexaminări, s-a hotărât să se accepte această modificare și să fie denumiți în prezentul regulament „Prem Textiles (International) Pvt. Ltd”.

(154)

Nivelul global de cooperare pentru India fiind ridicat (95 %), taxa compensatorie reziduală pentru toate celelalte societăți a fost fixată la nivelul corespunzător societății cu marja individuală cea mai ridicată, respectiv 9,7 %.

(155)

În consecință, se aplică următoarele taxe:

(156)

Nivelurile taxei compensatorii individuale prevăzute de prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul societăților în cauză, în cursul anchetei. Aceste niveluri ale taxelor (spre deosebire de taxa medie aplicabilă societăților enumerate în anexa I și de taxa la scară națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică, prin urmare, în mod exclusiv, importurilor de produse originare din India, produse de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate produse de orice altă societate ale cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod expres în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile care au legătură cu societățile menționate în mod expres, nu pot beneficia de aceste niveluri și se supun taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(157)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei compensatorii (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau în urma înființării de noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să se transmită de îndată Comisiei și însoțită de toate informațiile necesare privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producția și vânzările la export, care decurge, de exemplu, din schimbarea denumirii sau din schimbarea entităților de producție și de vânzări. Dacă este cazul, după consultarea comitetului consultativ, Comisia va modifica regulamentul în consecință, actualizând lista societăților care beneficiază de nivelurile individuale ale taxei,