de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, a cerințelor minime și a condițiilor de recunoaștere reciprocă privind certificarea personalului care recuperează anumiți solvenți pe bază de gaze fluorurate cu efect de seră din echipamente

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră (1), în special articolul 5 alineatul (1),

Prezentul regulament stabilește cerințele minime pentru certificarea personalului care recuperează anumiți solvenți pe bază de gaze fluorurate cu efect de seră din echipamente, precum și condițiile de recunoaștere reciprocă a certificatelor eliberate în conformitate cu cerințele în cauză.

(1) Personalul care desfășoară activitatea menționată la articolul 1 este titularul unuia dintre certificatele prevăzute la articolul 4.

(2) Alineatul (1) nu se aplică, pentru o perioadă maximă de 1 an, personalului înscris la un curs de formare profesională în vederea obținerii unui certificat, cu condiția ca acesta să își desfășoare activitatea sub supravegherea unei persoane titulare a unui certificat.

(3) Statele membre pot decide ca alineatul (1) să nu se aplice, pentru o perioadă care să nu depășească data prevăzută la articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 842/2006, personalului care desfășoară activitatea menționată la articolul 1 din prezentul regulament înainte de data prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 842/2006.

Pentru perioada menționată la primul paragraf se consideră că personalul în cauză este certificat pentru a desfășura această activitate în sensul cerințelor Regulamentului (CE) nr. 842/2006.

(1) Un organism de certificare, în sensul articolului 4, eliberează un certificat personalului care a trecut un examen teoretic și practic organizat de un organism de evaluare, în sensul articolului 5, referitor la competențele și cunoștințele minime stabilite în anexă.

(3) În cazul în care un sistem existent de certificare, bazat pe examinarea candidaților, acoperă competențele și cunoștințele minime prevăzute în anexă și îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 4 și 5, dar atestarea aferentă nu cuprinde elementele menționate la alineatul (2) din prezentul articol, un organism de certificare în sensul articolului 4 poate elibera titularului respectivei atestări un certificat, fără a mai fi necesară repetarea examenului.

(4) În cazul în care un sistem existent de certificare, bazat pe examinarea candidaților, îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 4 și 5 și acoperă parțial competențele și cunoștințele minime prevăzute în anexă, organismele de certificare pot elibera un certificat, cu condiția ca solicitantul să treacă un examen suplimentar de verificare a competențelor și cunoștințelor care nu sunt acoperite de certificarea existentă, organizat de un organism de evaluare în sensul articolului 5.

(1) Se instituie, printr-un act legislativ național, sau se desemnează de către autoritatea competentă a unui stat membru sau de către alte entități care dețin competențe în acest sens un organism de certificare abilitat să elibereze certificate pentru personalul care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile menționate la articolul 1.

Organismul de certificare acționează în mod imparțial în îndeplinirea sarcinilor sale.

(2) Organismul de certificare stabilește și aplică procedurile de eliberare, suspendare și retragere a certificatelor.

(3) Organismul de certificare ține evidențe care permit verificarea statutului persoanelor certificate. Evidențele reprezintă dovada faptului că procesul de certificare s-a încheiat în mod efectiv. Evidențele se păstrează pe o perioadă de minimum 5 ani.

(1) Un organism de evaluare, desemnat de autoritatea competentă a unui stat membru sau de alte entități cu competențe în acest sens, organizează examene pentru personalul menționat la articolul 1. Un organism de certificare în sensul articolului 4 poate îndeplini, de asemenea, rolul de organism de evaluare.

Organismul de evaluare acționează în mod imparțial în îndeplinirea sarcinilor sale.

(2) Examenele sunt planificate și structurate astfel încât să asigure acoperirea competențelor și cunoștințelor minime stabilite în anexă.

(3) Organismul de evaluare adoptă proceduri de notificare și ține evidențe care să permită documentarea rezultatelor individuale și generale ale evaluării.

(4) Organismul de evaluare se asigură că examinatorii desemnați să participe la o probă dețin cunoștințele necesare în ceea ce privește metodele de examinare și documentele aferente examinării, precum și competențele corespunzătoare în domeniul care face obiectul examinării. De asemenea, acesta asigură disponibilitatea echipamentelor, a instrumentelor și a materialelor necesare pentru proba practică.

(1) Până la 4 ianuarie 2009, Comisia este notificată de statele membre, care utilizează formatul stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 308/2008, cu privire la denumirile și datele de contact ale organismelor de certificare a personalului în sensul articolului 4, precum și cu privire la titlurile certificatelor acordate personalului care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3.

(2) În cazul în care într-un stat membru nu se utilizează solvenți pe bază de gaze fluorurate cu efect de seră, respectivul stat membru poate decide să nu desemneze organismul de certificare sau de evaluare în sensul articolelor 4 și/sau 5 înainte de apariția necesității unei asemenea certificări în viitor. În acest caz, statul membru în cauză ia măsurile necesare în temeiul legislației naționale pentru a se asigura că aceste certificate sunt eliberate fără întârziere, în cazul în care asemenea certificate vor fi solicitate pe viitor.

Până la 4 ianuarie 2009, Comisia este notificată de statul membru cu privire la intenția acestuia de a aplica dispozițiile prezentului alineat și măsurile întreprinse pentru a le respecta. În acest caz, alineatul (1) nu se aplică.

(3) Statele membre actualizează informațiile transmise în temeiul alineatului (1) cu noi informații pertinente, pe care le transmit fără întârziere Comisiei.

(1) Recunoașterea reciprocă a certificatelor eliberate în alte state membre se aplică certificatelor eliberate în conformitate cu articolul 3.

(2) Statele membre pot solicita titularilor de certificate eliberate în alt stat membru să furnizeze o traducere a certificatului într-o altă limbă oficială a Comunității.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXĂ

Cerințe minime privind competențele și cunoștințele care trebuie verificate de organismele de evaluare

Examenul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (2) cuprinde următoarele:

(a)	o probă teoretică, indicată cu litera (T) în coloana intitulată „Tipul probei”, formată din una sau mai multe întrebări destinate să evalueze competențele și cunoștințele respective;

(b)	o probă practică, indicată cu litera (P) în coloana intitulată „Tipul probei”, în cadrul căreia candidatul trebuie să execute sarcina corespunzătoare cu ajutorul materialelor, al instrumentelor și al echipamentelor relevante.

Nr.	Cunoștințe și competențe minime	Tipul probei
1.	Cunoștințe de bază privind aspecte de mediu relevante (schimbările climatice, Protocolul de la Kyoto, potențialul de încălzire globală), dispozițiile relevante ale Regulamentului (CE) nr. 842/2006 și normele de punere în aplicare a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 842/2006	T
2.	Caracteristici fizice, chimice și de mediu ale gazelor fluorurate cu efect de seră utilizate ca solvenți	T
3.	Utilizarea gazelor fluorurate cu efect de seră ca solvenți	T
4.	Recuperarea solvenților pe bază de gaze fluorurate cu efect de seră	P
5.	Depozitarea și transportul solvenților pe bază de gaze fluorurate cu efect de seră	T
6.	Utilizarea de dispozitive de recuperare în ceea ce privește echipamentele care conțin solvenți pe bază de gaze fluorurate cu efect de seră	P